1

Baltagul
de Mihail
Sadoveanu
,,S-a spus adesea despre Sadoveanu că este un mare
povestitor : ceea ce povesteşte el sunt o mie şi una de nopţi ale
românilor […] afirma Nicolae Manolescu.
De-a lungul anilor, critica literară a denumit ,,Baltagul”
- ,,roman mitic”,deoarece autorul preia motivul baladei populare
,,Mioriţa” şi îl dezvoltă într-o naraţiune cu adevărat fascinantă.
În balada populară, trei ciobani coboară cu trei turme de miei, cu
oile la iernat.Doi dintre ei se hotărăsc să îl omoare pe tovăraşul
lor, baciul moldovean.Acolo, unde acţiunea baladei se rupe,
transformându-se în lirism, Sadoveanu o continuă, ţesând în
jurul acestui subiect , al uciderii din lăcomie, povestea
reconstituirii crimei şi a pedepsirii ucigaşilor de către văduva
celui ucis.
Romanul este o specie a genului epic,foarte complexă,cu
tradiţii străvechi în literatura popoarelor.Se caracterizează, în
general, prin amploarea desfăşurarii acţiunii în centrul căreia se
află, de obicei mai multe personaje,prin reflectarea cadrului
social şi geografic şi prin libertatea aproape neîngrădită a
autorului de a situa acţiunea pe coordonatele timpului.
Expoziţiunea.Scriitorul plasează acţiunea într-un sat din
Munţii Moldovei – Măgura Tarcăului.Romanul debutează cu
imaginea eroinei principale, Vitoria Lipan, stând pe prispă şi
torcând într-o zi de toamnă,amintindu-şi o poveste pe care soţul
ei o spunea adesea ,,la cumătrii şi la nunţi”.
Nechifor Lipan, soţul Vitoriei, a fost întotdeauna priceput
în ale oieritului.Avea stâni bine orânduite,cu baci ascultători,
pricepuţi în tainele ,,laptelui acru şi-a brânzei de burduf.”
Intriga.Elementele de intrigă ale romanului sunt dispersate
în expoziţiune.Gândind la viaţa grea şi plină de lipsuri a oierilor,
despărţiţi pentru mult timp de familiile lor, Vitoriei îi sporeşte
îngrijorarea, căci soţul ei, plecat de mai bine de două luni la
Dorna,ca să cumpere nişte oi, nu se mai întorsese.Mai întârziase
el şi altă dată dar niciodată aşa mult.
 2
Din şapte copii cu câţi îi dăruise Dumnezeu,mai trăiau doar
doi: o fată, Minodora , trimisă spre creştere şi educaţie la
Mănăstirea de maici de la Văratec şi un flăcău,Gherghiţă,
botezat aşa după numele celălalt al tatălui său, pe care Vitoria îl
şoptea ,, în clipele de taină”.În lipsa tatălui, băiatul fisese trimis
la Jijia,pentru supravegherea turmei, alături de baciul Alexa.
De la o vreme încoace,Vitoria era din ce în ce mai
neliniştită căci întârzierea prelungită a soţului nu prevestea
nimic bun. Împărtăşindu-i preotului temerile sale, îl roagă să-i
alcătuiască o scrisoare către Gheorghiţă, aflat cu turmele în
bălţi,ca să-l cheme grabnic acasă,şi autorităţilor de la Dorna
pentru a cere lămuriri despre trecerea lui Lipan pe acolo.Din
cauza neliniştii şi a gândurilor, nu s-a putut bucura nici de
sărbătorile de iarnă care,pentru prima dată,i-au fost ,,străine şi
îndepărtate”.
Sosirea fiului acasă o bucură şi, cu mare grijă, îi
împărtăşeşte planul ei de a pleca împreună în căutarea lui
Lipan,motivând aceasta prin faptul că el era singurul bărbat în
gospodărie, deci unicul ei sprijin. Pregătirile de drum includ şi
confecţionarea unui baltag,binecuvântat de preotul Daniil.
Desfăşurarea acţiunii.Înainte de plecare , femeia se
spovedeste şi se împărtăşeşte preotului, pentru a se curăţi, ,, de
orice gânduri, dorinţe şi doruri, în afară de scopu-i neclintit”,iar
gospodăria o lasă în grija baciului Mitrea. În drumul său, Vitoria
alege traseul pe care bănuieşte că l-ar fi ales şi Lipan, face
popasuri, întreabă oamenii şi i se confirmă că merge pe drumul
cel bun. Astfel, după popasul de la Bicaz, se opreşte în
Călugăreni, la David, unde află că Lipan, ,,a plecat la drum
asupra nopţii” .Vremea se strică, începe viscolulu şi ei ajung cu
greu la Fărcaşa, la fierarul satului, moş Pricop, care le
potcoveşte caii şi care îşi aduce aminte că în toamnă potcovise şi
calul lui Lipan pe care-l numeşte ,,vrednic român’’. Tot aici,
Vitoria se adresează subprefectului Anastasie Balmez, căruia îi
spune temerile ei. Ajunşi la Borca, nimeresc la un botez. La
Cruci au dat peste o nuntă, vornicul i-a poftit să guste din ploscă
şi să facă urări mirilor.
De cum au intrat în ţara Dornelor, neliniştea i-a sporit
presimţind parcă ceva şi,treptat,şi-a întărit convingerea ,,că aici
avea să se aleagă o rânduială nouă a vieţii ei” La Vatra Dornei
 3
află că Lipan cumpărase trei sute de oi,dintre care o sută le-a dat
înapoi unor gospodari care nu mai găsiseră altele să cumpere.
Au cinstit la crâşmă târgul încheiat şi au plecat mai departe spre
Neagra. Urmând traseul celor trei, Vitoria ajunge în localitatea
Sabasa, unde crâşmarul şi soţia lui îşi amintesc doar de doi
ciobani, nu de trei. Cucoana Maria cunoştea şi numele
acestora:Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui, despre care oamenii
vorbeau că s-au îmbogăţit dintr-o dată, iar nevestele lor fac
risipă şi trăiesc în lux.
La Suha, Vitoria îl găseşte pe Lupu câinele de încredere al
lui Lipan, pripăşit la un gospodar. Ageră la minte , ea deduce că
tragedia s-a petrecut între Suha şi Sabasa, iar presupunerile i se
întăresc după întâlnirea cu cei de la Primărie. Femeia simte în
aceste momente ,, o sfârşeala bolnavă’’, dar şi o bucurie,
pricinuită de certitudinea că toate căutările ei au luat sfârşit şi de
regăsirea câinelui , ,,găsind în animal o parte din fiinţa celui
iubit.’’
Neobosită, ea cercetează împrejurimile, chibzuind unde ar
putea da peste osemintele lui Lipan.În drum spre locul numit
Crucea Talienilor, câinele dă semne de nelinişte. Este lăsat liber
şi el coboară într-o prăpastie . Flăcăul îl urmează şi,ajuns jos,
trimite ,, o chemare înfricoşată’’.,,Vitoria îşi dădu drumul
alunecos, pe urma băiatului” pe care îl găsi plângând încet
lângă o grămadă de ,,oase risipite, cu zgârciurile umede “,
alături se aflau ,,botforii, taşca, chimirul […] căciula brumărie”
ale lui Lipan. Ceva mai încolo zăcea scheletul calului.
Toată durerea sufletului femeii izbucni într-un strigăt
grozav ,,-Gheorghiţă’’. Dar ea nu striga numele băiatului, ci al
celuilalt, al lui Nechifor, numele lui adevărat care i-a fost
schimbat în urma unei boli.Cercetând cele aflate, ea vede
căpăţâna spartă de baltag.Înăbuşindu-si durerea, femeia trece la
împlinirea rânduielilor sacre.Începe să facă planuri pentru
priveghi şi înmormântare.
Ea are grijă ca totul să se desfăşoare după datină.Ajutată de
domnul Toma, crâşmarul, şi de soţia acestuia,cucoana Maria,
munteanca orânduieşte priveghiul,bocitoarele, coşul cu merinde.
Invită la înmormântare autorităţile şi vine multă lume.La
coborârea sicriului în groapă,Vitoria trăieşte un sentiment de
disperare, ,,ştiind că n-are să-l mai vadă până la învierea din
 4
veci” şi a strigat după cel mort cu atâta durere încât toţi cei de
faţă s-au cutremurat.
Punctul culminant.Acţiunea devine extrem de tensionată şi
se precipită spre un punct culminant,căci la praznicul de
pomenire au fost invitaţi şi Calistrat Bogta şi Ilie Cuţui.Discută
cu cei doi şi aduce vorba despre baltag,pe care îl cere de la
Calistrat Bagza.Îl incită pe cel care presupune că este autorul
crimei cu o întrebare capcană, adresată fiului ei: ,,-Ce te uiţi,
Gheorghiţă, aşa la baltag?[…] este scris pe el ceva?” Urmărind
reacţiile presupusului criminal ea adaugă:,,-Gheorghiţă[…], mi
se pare că pe baltag e scris sânge şi acesta-i omul care a lovit pe
tată-tău.” La reacţiile violente ale celui vinovat,Vitoria răspunde
calm, făcând o descriere minuţioasă a drumului oierilor între
localităţile Suha şi Sabasa.
Calistrat Bogza îşi pierde cumpătul şi se aruncă asupra lui
Gheorghiţă, care dă drumul câinelui.Ca şi cum doar atât ar fi
aşteptat, câinele se repede la beregata celui recunoscut ca ucigaş
al stăpânului său, ,,mestecând mormăiri sălbatice de
sânge.”Gheorghiţă îl loveşte pe ucigaş cu baltagul în
frunte.Nemaiavând încotro şi căindu-se mult prea târziu
muribundul cere să se spovedească,mărturisind crima.
Celălalt,Ilie Cuţui, este arestat de jandarm.
Vitoria se simte acum mai uşurată,ştiind că s-a făcut
dreptate.Ea se gândeşte la fel de limpede la împlinirea până la
capăt a datinei,orânduind pomenile mortului la nouă zile şi la
patruzeci de zile.
Deznodământul o înfăţişează cu planurile ei de viitor,căci
vrea să aducă pe Minodora la mormântul tătălui ei şi să reintre
în posesia turmei furate,aflate la Rarău.
Rânduiala s-a împlinit,dreptatea a fost făcută,iar viaţa îşi va
urma de acum înainte cursul firesc.
 5
Demonstratie ca “Baltagul” de Mihail Sadoveanu este roman

Mihail Sadoveanu este autorul unor

impresionante opere in proza care cuprind
povestiri,nuvele si romane avand ca teme esentiale:
istoria ”Fratii Jderi”, natura”Dumbrava Minunata”, conditia
umana “Apa motilor” si viata satului romanesc cu
datinile,obiceiurile si oamenii lui “Baltagul”,o adevarata
capodopera a prozei romanesti, opera epica ce prezinta
trasaturile specifice romanului mitic.
Romanul este specia genului epic,in proza,de mare
intindere,preponderent narativa,cu o actiune complexa si
complicate ce se desfasoara pe mai multe planuri narative
, cu mai multe conflicte si cu numeroase personaje
complexe,surprinse in evolutie ,oferind o imagine ampla si
profunda a vietii.
Opera “Baltagul” are ca sursa de inspiratie baladele
populare de la care Sadoveanu preia idei si motive
mitologice romanesti: setea de implinire a actului justitiar ,
de infaptuire a dreptatii ce domina toate faptele eroinei
“Salga”, idea profundei legaturi a omului cu animalul
credincios “Dolca” si “Miorita”
tema,motivul,conflictul,discursul epic simplu,conceptia
asupra mortii sunt numai cateva dintre cele mai
semnificative elemente ale baladei ce se regasesc in
roman.
Scrierea lui Sadoveanu, “Baltagul” are ca tema
centrala cautarea si cunoasterea adevarului, temei
acestiua i se subordoneaza cateva motive: transhumanta,
motivul femeii justitiare, motivul animalului credincios, cel
al legaturii omului cu natura.
Titlul romanului este simbolic, baltagul este
obiectul nelipsit din viata pastoreasca reprezentand aici si
unealta crimei, dar si cea a pedepsei.Principala trasatura a
baltagului este ca, atunci cand este folosit pentru
infaptuirea dreptatii, acesta nu se pateaza cu sange, astfel
baltagul este unealta magica , insusita de raufacator si
recucerita de erou.Titlul sugereaza continutul romanului ,
cuvantul “baltag” insemnand secure cu doua taisuri dar si
labirint. Simbolul labirintului este vizibil in opera fiind
ilustrat de drumul serpuit al Vitoriei Lipan in cautarea
sotului ; atat un labirint interior , al framantarilor sufletesti
 6
ale eroinei , cat si un labirint exterior, al drumului sapat in
stancile muntilor pe care il parcursese si Nechifor Lipan.
Acest labirint aminteste curgerea continua a vietii spre
moarte si a mortii spre viata:Vitoria porneste in cautarea
sotului din interior, din intuneric pentru a putea ajunge in
exterior, la lumina.
Apartinand genului epic, romanul prezinta fapte si
intamplari ordonate intr-o succesiune logica, dar si
cronologica structurate pe momentele subiectului operei
narative.Actiunea este complexa, iar structura este mai
complicata decat la povestire sau la nuvela. In prima parte
,ce contine capitolele I –VI, se constituie expozitiunea si
intriga prezentand framantarile Vitoriei Lipan ingrijorata
de intarzierea sotului Nechifor Lipan, plecat din toamna sa
cumpere oi.Cand are certitudinea ca lui Lipan I s-a
intamplat ceva rau, Vitoria hotaraste sa plece pe urmele
sotului, fapt ce se constitue in intriga. Partea a doua
cuprinde capitolele VII-XV si se constituie in desfasurarea
actiunii prezentand pregatirile de plecare si apoi
reconstituirea traseului strabatut de Lipan , un adevarat
labirint cu ocolisuri si intoarceri incheiate cu descoperirea
ramasitelor pamantesti ale lui Lipan in propastia de la
Crucea Talienilor. Partea a treia ,constituita din capitolele
XV-XVI, prezinta punctul culminant si deznodamantul. La
praznicul inmormantarii lui Lipan, Vitoria reface secventa
cu secventa scena omorului demascand ucigasii: Calistrat
Bogza si Ilie Cutui, fapt ce se consuma in punctul
culminant. Deznodamantul prezinta pedepsirea ucigasilor.
Finalul operei surprinde intoarcerea personajelor la viata
cotidiana.
Fiind opera epica, romanul prezinta o actiune de
mare mobilitate in timp si spatiu. Actiunea se intinde pe o
durata de timp relative mare, ea incepe toamna o data cu
plecarea lui Nechifor Lipan sa cumpere oi si se incheie in
primavara urmatoare in postul Pastelui, dar nu este
precizata perioada deoarece Vitoria Lipan traieste intr-un
timp mitic romanesc, un timp spiritual al credintelor si
datinilor stravechi, care au valabilitate in orice epoca. Se
fac referiri temporale la sarbatorile crestin-ortodoxe:
”Boboteaza”, “Anul Nou”, “Sfintii Arhangheli Mihail si
Gavril”, alteori indicii temporali se raporteaza la
succesiunea anotimpurilor sau ale miscarii astrelor:
sarbatorile solstitiului de iarna sau “soarele era la asfintit”.
Alteori autorul precizeaza date calendaristice ce
marcheaza momente importante ale actiunii: 10 martie ce
 7
prezinta plecarea Vitoriei si a lui Gheorghita. Spatiul
actiunii este vast, autorul facand referiri la satul Magura
Tarcaului, locul unde isi avea familia Lipan gospodaria.
Drumul Vitoriei,un adevarat labirint cu ocolisuri si
intoarceri ofera scriitorului prilejul de a prezenta zone
diferite: Valea Bistritei, Tara Dornelor sau zona muntelui
Stanisoara. Descrierile au in vedere atat elementele
peisajului cat si profilul moral al locuitorilor , datini si
obiceiuri.
Apartinand speciei romanului, “Baltagul” prezinta
doua planuri temporale ale actiunii; planuri care se sustin
si se motiveaza reciproc. Exista un plan al prezentului care
surprinde framantarile Vitoriei generate de intarzierea lui
Lipan, plecarea ei si a lui Gheorghita in cautarea lui Lipan,
traseul parcurs pe urmele acestuia, descoperirea
adevarului si pedepsirea ucigasilor. Exista si un plan al
trecutului in care faptele sunt prezentate prin tehnica
rememorarii. Vitoria isi aminteste scene din viata de
familie alaturi de Lipan, dupa cum si hangii, carciumarii isi
amintesc de acesta in trecerea sa prin diferite
locuri.Acestui plan ii apartine si conflictul dintre trei
ciobani: Lipan si cei care i-au luat oile si l-au ucis. Acest
conflict se prelungeste , sustine si motiveaza faptele din
planul prezentului.
Opera lui Sadoveanu prezinta o tesatura de conflicte
dintre care unul este dominant, altele sunt secundare
,insa toate se conditioneaza si se sustin reciproc. Legatura
dintre cele doua planuri ale actiunii, dintre conflicte o face
Vitoria Lipan, personajul principal.In roman apare un
conflict extern, cel preluat si dezvoltat in balada “Miorita”,
conflictul dintre trei ciobani, generat de dorinta de
inavutire a lui Calistrat Bogza si Ilie Cutui a carei victima
este Lipan ucis de cei doi pentru 200 de oi. Conflictul se
concretizeaza in planul trecutului, materializandu-se
treptat pe masura ce Vitoria reconstituie traseul sotului.
Acest conflict genereaza actiunea din planul prezentului,
se prelungeste si este preluat de Vitoria Lipan, si dus
pana la pedepsirea ucigasilor. Conflictul extern se
prelungeste in plan interior, psihologic; framantarile
sufletesti,zbaterile, cautarile Vitorie pentru descoperirea
adevarului reprezinta conflictul de baza al romanului
numit si labirint interior. Eroina trebuie sa-si depaseasca
propria sa conditie, sa depaseasca piedicile naturii si ale
oamenilor pentru a-si atinge scopul: descoperirea
adevarului. Apar conflicte secundare menite sa
 8
intregeasca, sa lumineze profilul moral al eroinei
(conflictul dintre ea si Minodora).
Romanul prezinta un numar mare de personaje: un
personal principal-Vitoria Lipan, personaje secundare:
Gheorghita, Minodora, fiii familiei Lipan, Nechifor Lipan-
personaj absent. Altele sunt personaje episodice : hangii
pe care Vitoria ii cunoaste, reprezentanti ai autoritatilor,
etc. Personajele sunt vazute in evolutie, sunt complexe,
autorul prezentand trairile lor sufletesti.
In centrul actiunii se afla Vitoria Lipan, personal
principal care cucereste prin frumusetea si farmecul fizic
in ciuda faptului ca nu mai este tanara. Sotie de oier din
tinutul Tarcaului, Vitoria este o reprezentanta a mediului
social din care face parte. Femeie aspra si darza, ea se
dovedeste priceputa si harnica gospodina organizandu-si
casa. Se conduce dupa un cod moral guvernat de legile
traditiei pe care Vitora le transmite cu strictete fiicei sale.
Impresioneaza prin luciditate si stapanire de sine, calitati
ce o ajuta sa actioneze cu succes in numele unei indatoriri
sacre, cea fata de sot, dragostea sa pentru Lipan fiind
statornica. Inteligenta practica dublata de abilitatea de a
culege informatii, de capacitatea de a descifra sufletul
omenesc sunt trasaturi care o ajuta sa reconstituie drumul
lui Lipan, dezlegand misterul disparitie acestuia.
Tenacitatea, darzenia, vointa de neinfrant sunt puse in
slujba adevarului si a dreptatii in numele carora ea
actioneaza. Cu toate acestea ea este o fire sensibila
capabila de daruire, iubitoare si severa in acelasi timp.
Alaturi de ea se afla Gheorghita, copilul preferat al
Vitoriei ; el avea ceva din frumusetea tatalui, acesta
reprezentant o alta generatie de oieri, una deschisa
noului. Romanul marcheaza evolutia sa de la adolescenta
la maturitate, traseu impus de drumul “act de initiere”
pentru descoperirea adevarului. Procesul se desfasoara
sub indrumarea mamei, Gheorghita maturizandu-se
treptat pe masura ce trece prin incercarile vietii.
Nechifor Lipan apre in planul trecutului, portretul
sau fizic si moral este o proiectie afectiva in mintea si
sufletul Vitoriei. Portretul se completeaza treptat la modul
obiectiv din relatiile cu celelalte personaje. Lipan
dovedeste harnicie si pricepere, tenacitate si inteligenta,
familia avand o situatie financiara relativ buna. Curajul,
indrazneala, corectitudinea sunt trasaturi care se desprind
din felul sau de a se comporta, de a actiona.
 9
Sadoveanu a creat un personaj complex surprins
in evolutie specific romanului. Pentru conturarea unui
profil moral complex, scriitorul apeleaza la tehnica
prezentarii directe: in expozitiune apare portretul fizic si
moral al eroinei-realizat prin descriere, in care epitetul
este bine reprezentat. Alte personaje exprima direct
calitatile eroinei, astfel Gheorghita o considera
“fermecatoare” sau David negustorul ii aprecieaza
calitatile de gospodina, iar Bogza vede in ea asprime.
Dintre procedeele caracterizarii indirecte accentul care pe
prezentarea framantarilor sufletesti ale personajului,
tehnica fiind cea a analizei psihologice prin monologul
interior. De asemenea trasaturile personajelor sunt
evidentiate indirect si din comportamente, gesturi si
atitudini, fapte si intamplari , relatia cu natura si relatii cu
celelalte personaje.
Apartinand epicului, romanul are un narator a
carui ipostaza este cea de martor al intamplarilor, el
nareaza la persoana a III-a cu obiectivitate fara sa
intervina cu aprecieri asupra faptelor si intamplarilor.
Naratorul din roman pare ca stie totul, intentiile si trairile
personajelor. In “Baltagul” unele fapte sunt narate de cate
un personaj: hangii povestesc despre Lipan substituindu-
se vocii naratoare.
“Baltagul” contine numeroase pasaje descriptive
impletite armonios cu naratiunea. Apare descrierea
portret, modalitate de caracterizare directa a personajelor,
descrierea-cadru cu rolul de a prezenta spatiul actiunii:
imaginea satului “Magura Tarcaului”, “Tara Dornelor” si
tinutul Stanisoarei). Sadoveanu apeleaza la descriere
surprinzand aspecte ale naturii cu scopul de a evidentia
framantarile sufletesti ale eroinei. Dialogul este bine
reprezentat in romanul sadovenian , rolul lui este acela de
a-i servi caracterizarii personajelor prin replicile lor si de-a
dinamiza actiunea. Pentru surprinderea framantarilor
sufletesti autorul apeleaza la monologul interior.
Prin aceasta opera, Mihail Sadoveanu isi
exprima indirect admiratia pentru frumusetea morala a
omului simplu.
 10

Caracterizarea Vitoriei Lipan

Personajele din opera literara “Baltagul” sunt

personaje complexe bine individualizate, caractere
puternice ce se pot adapta la situatii neobisnuite. Ele sunt
prezentate in actiune si in evolutie pe o perioada
indelungata de timp, acestea fiind trasaturi specifice
personajului de roman.
In centrul romanului “Baltagul” se afla familia Lipan,
care este reprezentativa pentru locuitorii satului Magura
Tarcaului. In aceasta comunitate pastorala oamenii se
supun statutului de viata patriarhala in care barbatii se
ocupa cu pastoritul fiind mai mult plecati, iar femeile se
ocupa cu gospodaria.
Vitoria Lipan, personajul principal, este un personaj
feminin deosebit. Prin construirea acestui personaj
Sadoveanu se abate de la imaginea femeii supuse,
 11
neputincioase care depinde in totalitate de sotul sau,
caruia ii este inferior. In acest roman avem de a face cu o
femeie puternica, cu o munteanca apriga, cu inteligenta
nativa si cu tarie morala iesita din comun.
In prima parte a romanului, ce cuprinde primele sapte
capitole pana la plecarea Vitoriei in calatorie, eroina
apare prezentata in trei ipostaze: gospodina, stapana
casei care prin grija si priceperea ei, ii asigura
prosperitatea de mama iubitoare dar autoritara care
respecta cu sfintenie traditiile si de sotie devotata care e
in stare de orice sacrificiu pentru sotul ei. Vitoria are
intelepciunea si intelegerea necesara pastrarii armoniei
intr-o familie. Ea are incredere in dragostea ei si in
efectul pe care il are asupra sotului.
Ea stie ca Nechifor Lipan se va intoarce la ea “ca la apa
cea buna” pentru ca prin frumusetea ei si prin felul ei de
a fi ea este deasupra tuturor. Pentru dragostea sotului ei,
Vitoria este capabila sa paraseasca universul inchis al
gospodariei si sa porneasca pe un taram necunoscut
foarte periculos, un drum al barbatilor.
In cea de-a doua parte a romanului, care cuprinde
calatoria Vitoriei, portretul moral este completat cu alte
trasaturi descrise prin caracterizare indirecta: actiune,
comportament, limbaj, relatiile cu celelalte personaje. Ea
a refacut traseul pastorilor dovedindu-se o femeie
energica, destoinica.
Vitoria demonstreaza un extraordinar simt al
orientarii – desi nu cunoaste drumul si nu are acea
putere fizica specifica barbatilor, ea reuseste sa obtina
informatia dorita. Datorita comportamentului sau
diplomat, a intrebarilor subtile si a simplitaii ei, Vitoria
va trece neobservata fara a starni curiozitate.
Dorinta ei arpiga de a afla ce i s-a intamplat sotului
depaseste slabiciunea de femeie. Spiritul ei calculat o
ajuta sa-si ordoneze pana si sentimentele: ”Munteanca
socotea ca nu mai are de ce plange- avea de calculate, de
gasit, de randuit. De plans, a plange mai pe urma.
Acuma n-are vreme.”
O tarie sufleteasca incredibila dovedeste Vitoria in
momentul gasirii osemintelor lui Nechifor. Ea are putere
de stapanire si o dorinta apriga de a organiza
inmormantarea sotului ei dupa obiceiurile muntenilor.
Partea a II-a a romanului are in centru scena demascarii
criminalilor ce concentreaza esenta personajului.
Aceasta scena este gradata, demascarea se face treptat
incepand prin intepaturi subtile ale Vitoriei, aluzii
 12
pentru ca in final sa asistam la o scena violenta si la
autodemascarea criminalilor. Calitatile morale ale
Vitoriei ce reies prin caracterizarea indirecta din aceasta
secventa sunt disimularea, inteligenta, abilitatea de a
manui psihologia oamenilor. Ea conduce singura discutia
spre aflarea adevarului, ii sileste pe criminali sa
recunoasca fapta, iar in final, modesta si credincioasa
lasa iertarea in grija lui Dumnezeu.
Dovada suprema a dragostei Vitoriei pentru sotul sau
este dorinta ei de a-l inmormanta crestineste. Ea isi
implica fiul in infaptuirea actului de dreptate pentru a-l
maturiza fiind constienta ca de acum inainte va avea
nevoie de ajutorul lui.
Vitoria ii urmareste pe cei din jur cu spiritul ei
vindicativ, tenacitate prin putere si curaj ceea ce face din
Vitoria un “Hamlet feminin” (G.Calinescu)
Pe parcursul romanului se realizeaza pe langa portretul
moral, un portret fizic prin caracterizare directa ce se
remarca printr- o frumusete a Vitoriei, o frumusete fizica
dar si morala deosebita.
Prin acest portret fizic, Sadoveanu surprinde misterul
si farmecul femeii din popor.
Vitoria Lipan, personajul principal al romanului
“Baltagul” de Mihail Sadoveanu ramane un personaj de
referinta al literaturii romane prin trasaturile sale fizice
si morale, dar si un personaj reprezentativ pentru opera
lui Sadoveanu prin taria sa sufleteasca.

Caracterizarea lui Gheorghita Lipan

In caracterizarea lui Gheorghita este abordata tema educatiei

.Pentru Gheorghita ,cautarea tatalui este un moment formativ ,ce ii aduce
maturizarea .Trecerea de la starea de inocenta la experienta se face greu
si personajul isi descopera propia natura dupa un exercitiu indelungat
,coordonat de mama ,cu tenacitate. Mai intai educatia sa a insemnat
consonanta cu ritmurile naturii :”Pariul cu bulboane au fost ale lui
.Potecile la zmeura si mai sus la afine , cand ocolea asa ,umbland dupa
turmele taranilor .Povestile la stana ,sara ,cand invaluie focul limbi sub
spanceana padurii .Stia sa cheme in amurgit ieruncile si capriorii.Toate
acestea i le aducea aminte mirosul de fan in care plutea vara si
copilaria”. Noua structura a patruns la Gheorghita –tine condica,
calatoreste cu trenul, dar mama vrea ca acesta sa nu iasa din “randuiala”.
Isi da seama cu parere de rau ca feciorul nu este maturizat si din aceasta
cauza nu se poate sprijini pe ajutorul sau:”-Esti inca un plod ,care ai sa
 13
cunosti de acu inainte supararile vietii”. El nu este pe deplin convins de
necesitatea calatoriei, care are un scop cognitive si justitiar: ”m-oi duce,
raspunde Gheorghita cu indoiala“.”Vitoria il privi clipind. Il vazu sfios
si nesigur.”apoi “Ofta cu naduf”. Pentru a deveni barbat a trebuit sa
strabata cu mama sa drumul labirintic al mortii care este in acelasi timp
un drum de viata si de renastere .Tot un act initiatic este veghea din rapa a
osemintelor tatalui sau, act ce se configureaza intr-o renastere simbolica
si asigura continuitatea intre parinte si urmasi, insemnand si dobandirea
unei personalitati: “Sangele si carnea lui Nechifor Lipan se intorceau
asupre lui in pasi ,in zboruri ,in chemari”.

Maturizarea se implineste cand manuieste baltagul impotriva

asasinului tatalui sau .Rolul fiului in pedepsirea ucigasului “constituie un
exercitiu initiatic de virilitate. In conceptia Vitoriei, actul educativ
inseamna dezvoltarea capacitatii de a se adapta randuielii, datinii, legilor
nescrise ale coloctivitatii arhaice .Ucenicia lui Gheorghita a trecut de la
starea de inocenta la cea de experienta descoperindu-si “propia natura si
pe cea a lumii ,regasinsu-si tatal si numele”. Gheorghita iese din dificila
calatorie initiatica, intarit. La sfarsitul actiunii, fiul este capabil sa isi
asume rolul de urmas si descopera lumea careia ii apartine, incepand,
alaturi de mama sa, sa-i descifreze semnele. Astfel, el este capabil sa
restabileasca circuitul existentei. Un nou ciclu incepe.

Caracterizarea lui Nechifor Lipan

In caracterizarea lui Nechifor Lipan se utilizeaza procedeul

mastilor .In acest sens se pune accent pe descrierea aspectului exterior ,a
imbracamintii(“purta caciula brumarie .avea cojoc in clinuri ,de miel
negru,pana la genunchi si era incaltat cu botfori “),dar si pe stilul vorbirii
sale (“mester la voce”).Este vrednic roman,cinstit,prietenos,amator de
petreceri,fara teama de hoti.Nechifor Lipan face parte din categoria
oamenilor puternici si indrazneti,avand atributele eroilor :”de oameni rai
spunea ca nu ii pasa ;are pentru ei pistoale incarcate in desagi”.In
caracterizarea sa si numele are rolul de a da relief, Nickephoros
insemnand purtator de biruinta ,lumina victoriei .

Desi este un personaj absent ,el devine o prezenta printr-un act de

sinteza ,infaptuit de cei care l-au cunoscut ,revine la viata prin restituire .
 14
Nechifor Lipan este un personaj emblema ,reprezentand lumea din
care face parte :”locuitorii acestia de subt brad sunt niste fapturi de
mirare.Iuti si nestatornici ca apele,ca vremea ,rabdatori in suferinti ca si
in iernile cumplite ,fara griji in bucurii ca si inarsitile lor de cuptor
,placandu-le dragostea ,si betia si datinile lor de la inceputul lumii
ferindu-se de alte neamuri“

Prima propozitie a textului este un enunt-definitie .Astfel

termenii”locuitori “ si “fapturi” intra in relatie de sinonimie .Un rol
important in sesizarea trasaturilor definitorii il are fragmentarea .Relatia
sintactica dintre determinat(locuitori)si determinanti (“iuti si
nestatornici”,”rabdatori”)este intrerupta prin intermediul
punctuatiei.Aceste trasaturi sunt evidentiate prin enumerare .

Pentru Vitoria “mustata acea neagra “si “ochii aceia cu sprancene

aplecate “sunt”dragostea ei de mai bine de doua zeci de ani” .Detaliul
portrestic inlocuieste persoana .Sinteza se obtine si prin procedeul de
sinonimizare contextuala ,”mustata “si “ochii”,apoi”infatisarea toata
“intrand in raport de egalitate cu termenul abstract “dragostea “.

Spunem ca Nechifor Lipan revine la viata prin restituire.

Inmormantarea este actul suprem al acestei restituiri .Prin infaptuirea
dreptatii si implinirea ritualului ,echilibrul cosmic este restituit.Eroul este
readus in prezent, intorcandu-si fata spre soare si spre noi .