Professional Documents
Culture Documents
ELASTICITĂŢII
Problema generală a teoriei elasticităţii o reprezintă determinarea
stării de tensiuni, deformaţii şi deplasări dintr-un corp elastic, atunci când
se cunosc: forma şi dimensiunile acestuia, modul de încărcare şi rezemare,
precum şi caracteristicile elastice ale materialului.
C
σ
p
dy
O B
dx τ x
dz
Figura 2.1.
2
ΔR
p med ΔA =
ΔA
dR
p M = lim
dA →0 dA
r
Tensiunea fiind o mărime tensorială depinde atât de dR cât şi de orientarea
elementului de suprafaţă dA.
Tensiunea poate fi descompusă (figura 2.2b) în două componente:
- pe direcţia normalei în componenta σ xx, numită tensiune normală
(orientată de direcţia axei Ox);
- pe planul secţiunii în componenta τ , numită tensiune tangenţială.
∆A y y
τ p
∆R
σxx
M x dA M x
O O
z z
a) b)
Figura 2.2.
3
La rândul său, componenta τ poate fi descompusă în planul yOz, (la care Ox
este normală) obţinându-se componentele τ xy şi τ xz (figura 2.3) care sunt
paralele cu axele Oy şi respectiv Oz.
τxy y p
τ
σxx
τxz M xx
dA
x
O
z
Figura 2.3.
4
Figura 2.4.
5
Tensiunea este o mărime tensorială. Componentele tensorului tensiunilor
pentru starea generală de tensiuni pot fi prezentate în formă matriceală astfel:
σ xx τ xy τ xz
Tσ = τ yx σ yy τ yz (2.1)
τ zx τ zy σ zz
σ m 0 0
T Sσ = 0 σm 0 (2.3)
0 0 σ m
σ xx + σ yy + σ zz
unde σ m = reprezintă valoarea medie a tensiunilor normale
3
6
T Dσ reprezintă deviatorul tensorului tensiunilor, care caracterizează
modificarea formei în jurul unui punct şi se calculează cu relaţia:.
σ xx − σ m τ xy τ xz
TDσ = τ yx σ yy − σ m τ yz (2.4)
τ zx τ zy σ zz − σ m
sau
σ1 ≥ σ 2 ≥ σ3
Figura 2.5.
tensiunile fiind ordonate algebric ( σ p ≡ σ 1 ≡ σ 11 etc.).
7
1. Starea plană de tensiun (figura 2.6). Pentru această stare: σ zz = 0, τ xz =
τ zx = 0, τ yz =τ zy = 0. Pe faţetele opuse acţionează tensiuni egale şi de sensuri
contrare.
Figura 2.6.
În figura 2.7 este prezentată vederea după axa Oz a stării plane de tensiuni.
Figura 2.7.
8
Figura 2.8.
Figura 2.9.
În figura 2.10 se prezintă semnul tensiunilor şi alungirilor specifice pentru o
stare uniaxială de tensiuni (pozitive la tracţiune, negative la compresiune).
y y
x x
εxx dx εxx dx
dx dx
9
Figura 2.10.
(2.5)
l 2 + m2 + n2 = 1
Observaţii:
10
• În starea spaţială de tensiuni toate cele trei tensiuni principale sunt
diferite de zero.
• Tensiunile normale principale sunt independente la schimbarea sistemului
de coordonate.
• În planele principale tensiunile tangenţiale sunt nule.
• Cele trei plane principale dintr-un punct al corpului deformat sunt
reciproc perpendiculare.
• Intersecţia planelor principale determină axele sau direcţiile principale.
• Într-un corp elastic, omogen şi izotrop direcţiile principale sunt reciproc
perpendiculare.
• Direcţiile principale se bucură de proprietatea că ele coincid cu
normalele feţelor pe care tensiunea tangenţială este nulă.
σ 3 - I 1σ 2 + I 2σ - I 3 = 0 (2.8)
Relaţia (2.8) se numeşte ecuaţie seculară, iar coeficienţii I 1 , I 2 , I 3 se
numesc invarianţi deoarece nu se modifică la rotirea sistemului de axe. I 1 , I 2
şi I 3 se determină cu relaţiile:
I 1 = σ xx + σ yy + σ zz (2.9)
σ xx τ xy σ yy τ yz σ xx τ xz
I2 = + + (2.10)
τ xy σ yy τ yz σ zz τ xz σ zz
σ xx τ xy τ xz
I 3 = τ yx σ yy τ yz (2.11)
τ zx τ zy σ zz
11
În relaţiile (2.10), (2.11) determinanţii sunt simetrici faţă de diagonala
principală.
Rădăcinile ecuaţiei seculare (2.8) sunt date de relaţiile:
α 1
σ 1 = 2 S cos + I 1
3 3
α 1
σ 2 = 2S + 120 ° + I 1 (2.12)
3 3
α 1
σ 3 = 2 S + 240° + I 1
3 3
unde:
12
1
S = R ;
3
Q
α = cos −1 − ;
2T
1 2
R= I1 − I 2 ;
3
1 2 3
Q= I1 I 2 − I 3 − I1 ;
3 27
12
1 3
T = R
27
Observaţii:
• Tensiunea principală cea mai mare σ1 este totodată şi cea mai mare
posibilă dintre tensiunile ce acţionează asupra elementului studiat, iar
tensiunea principală minimă σ3 este cea mai mică din ansamblul
tensiunilor.
• O condiţie necesară în cazul stării spaţiale de tensiune (triaxială) este ca
invariantul I3 al ecuaţiei seculare să fie diferit de zero.
12
corp poate fi reprezentată printr-un elipsoid care are ca semiaxe tensiunile
normale principale şi a cărui ecuaţie este:
p x2 p y p z2
2
2 + 2 + 2 =1
σ σ σ
1 2 3
Py
σ2
O
σ1 Px
σ3
Pz
Figura 2.11
Suprafaţa elipsoidului reprezintă locul geometric al extremităţilor
vectorilor tensiunii totale pentru snopul de plane care trece prin punctul
considerat. Dacă toate cele trei tensiuni principale sunt egale între ele elipsoidul
se transformă într-o sferă (o stare de tensiune echiaxială ca de exemplu în cazul
compresiunii hidrostatice sau a tracţiunii uniforme după cele trei direcţii).
Mărimile px, py, pz se pot considera coordonatele extremităţii vectorului
tensiunii totale ce acţionează asupra elementului de suprafaţă de orientare
oarecare şi sunt calculate cu relaţiile de mai jos:
p x = σ xx l +τ yx m +τ zx n
p y = τ xy l + σ yy m +τ zy n
p z = τ xz l +τ yz m + σ zz n
13
- starea de tensiune la care nici una dintre cele trei tensiuni nu este
negativă.
O astfel de stare de tensiuni este denumită întindere triaxială. Un caz
particular al întinderii triaxiale este întinderea triaxială uniformă (de exemplu
starea de tensiune a unui volum elementar din centrul unei bile încălzite repede şi
egal din toate părţile. În acest caz tensiunile apar din cauza diferenţei de
temperatură dintre straturile exterioare şi cele interioare de material. Deoarece nu
apar tensiuni tangenţiale o asemenea stare de tensiune se numeşte întindere
pură).
- starea de tensiune la care toate cele trei tensiuni normale principale
sunt negative.
Este o stare de compresiune triaxială. Un caz particular al compresiunii
triaxiale este cel al compresiunii triaxiale uniforme, produsă de presiunea
hidrostatică exercitată asupra unui corp. Şi în acest caz tensiunile tangenţiale sunt
nule, iar starea de tensiuni poartă numele de compresiune triaxială pură. Un alt
caz particular este cel dat de contactul dintre două sfere sau dintre o sferă şi un
plan, când două tensiuni normale principale sunt egale.
- starea de tensiune la care tensiunile normale principale sunt atât
pozitive cât şi negative.
Este starea triaxială mixtă (de exemplu solicitarea care apare într-un tub
cu peretele gros supus la o presiune interioară).
14
[
σ σ 2 - I 1σ + I 2 ] =0 (2.13)
cu una dintre rădăcinile egală cu zero.
Dintr-un corp, aflat într-o stare plană de tensiuni, se decupează o prismă
triunghiulară infinitezimală (se secţionează corpul cu un plan înclinat) aşa cum
este indicat în figura 2.12.
Figura 2.12.
Se pune problema determinării expresiilor pentru tensiunile σ si τ precum
şi a tensiunilor principale în funcţie de unghiul θ atunci când se cunosc
componentele σ xx ,σ yy şi τ xy ale tensorului tensiunilor pe feţele AO şi OB
perpendiculare pe planul desenului, având ca normale pe Ox şi Oy (figura 13).
Figura 2.13.
15
Se scrie echilibrul tensiunilor care acţionează asupra acestui element şi se
obţine:
(2.14)
τ (θ ) = τ xy (cos 2 θ - sin 2 θ ) + (σ yy - σ xx ) sin θ cos θ
şi rezultă:
σ xx + σ yy σ xx - σ yy
σ (θ ) = + cos 2θ + τ xy sin 2θ (2.15)
2 2
σ xx - σ yy
τ (θ ) = - sin 2θ +τ xy cos 2θ (2.16)
2
dσ ( θ ) σ xx - σ yy
=- sin 2θ + τ xy cos 2θ (2.17)
d ( 2θ ) 2
16
dσ ( θ )
τ(θ ) = (2.18)
d ( 2θ )
σ xx + σ yy 1
σ 1, 2 = ± (σ xx - σ yy ) 2 + 4τ xy2 (2.19)
2 2
σ xx - σ yy
τ xy = tg 2θ
2
Observaţii
• Direcţiile principale sunt reciproc perpendiculare (deoarece perioada
funcţiei este π ).
• Dacă tensiunile tangenţiale sunt pozitive, direcţia tensiunii normale
maxime se află în primul cadran şi se măsoară în sens trigonometric.
Pentru tensiuni tangenţiale negative, această direcţie se află la un unghi
negativ şi ascuţit faţă de axa Ox
• Planele normale la direcţiile principale se numesc plane principale.
17
• Pentru materialelor izotrope, direcţiile tensiunilor principale coincid cu
cele ale deformaţiilor principale.
Direcţiile tensiunilor tangenţiale extremale se determină din condiţia
dτ ( θ )
= 0 . Se constată că tensiunile tangenţiale extreme apar în plane înclinate
d ( 2θ )
τ max, min = ±
1
(σ x - σ y ) + 4(τ xy )
2 2
(2.21)
2
sau
σ1 - σ 2
τ max, min = ± (2.22)
2
cu τ max = τ 1 şi τ min = τ 2 .
Relaţia (2.21) arată că cele două tensiuni tangenţiale sunt egale dar de
sensuri contrare, ceea ce indică faptul că se respectă dualitatea tensiunilor
tangenţiale. În secţiunile în care tensiunile tangenţiale au valori extreme,
tensiunile normale sunt diferite de zero.
Un model geometric al stării plane de tensiune este elipsa lui Lamé
(figura 2.14). Este o elipsă având semiaxa mare egală cu σ1 şi cea mică egală cu
σ2 şi a cărei ecuaţie este:
p x2 p 2y
2 + 2 =1 (2.23)
σ σ
1 2
18
y
Py B
σ2 p
O Px x
σ1
Figura 2.14.
σ1 + σ 2 σ1 -σ 2
σ (θ ) = + cos 2θ (2.24)
2 2
σ1 - σ 2
τ (θ ) = - sin 2θ (2.25)
2
σ +σ σ -σ
( σ - 1 2 )2 + τ2 = ( 1 2 )2 (2.26)
2 2
19
Relaţia (2.26) reprezintă matematic ecuaţia cercului Mohr pentru starea
σ1 +σ2
plană de tensiune. Este un cerc cu centrul pe axa σ , la distanţa de
2
σ 1 -σ 2
origine şi de rază (figura 2.15).
2
τ σ xx
σq
2θ p
τ max
τ xy
σ yy
τ min
σp
Figura 2.15.
σ 2 [σ - I1 ] = 0 (2.27)
20
Starea monoaxială de tensiune este produsă de solicitările axiale. În acest
caz numai tensiunea normală σxx este diferită de zero. Pentru studiul variaţiei
tensiunilor în jurul unui punct se păstrează modul de secţionare de la starea plană
de tensiuni (vezi figura 2.12). Se figurează tensiunile care apar şi se scrie
echilibrul elementului izolat:
σ ( θ ) = σ xx cos 2 θ (2.28)
σ xx
σ (θ ) = (1 + cos 2θ ) (2.30)
2
σ xx
τ (θ ) = - sin 2θ (2.31)
2
σ max = σ1 = σ xx
(2.32)
σ min = σ 2 = 0
21
σ xx
τ max = (2.33)
2
Observaţii:
• La solicitările axiale în secţiunile înclinate apar atât tensiuni normale cât
şi tensiuni tangenţiale.
• Tensiunile tangenţiale maxime se obţin în secţiuni înclinate la 45o faţă de
axa barei şi sunt egale cu jumătatea efortului normal principal.
σ σ
( σ - 1 )2 + τ 2 = ( 1 )2 (2.34)
2 2
τ
σ
M
τ
O θ
σ
σ1
Figura 2.16.
22
Starea de deformaţii într-un punct al unui corp
Starea generală de deformaţii
Prin deformaţie se înţelege modificarea distanţei dintre puncte sau
secţiuni, sau a unghiurilor dintre două segmente duse printr-un punct. Prin stare
de deformaţie tridimensională sau spaţială se înţelege deformarea unui corp solid
oarecare. Se spune că un corp este deformat când poziţiile relative ale punctelor
acestui corp au variat. Variaţia relativă a punctelor unui corp deformat se traduce
prin deplasări, variaţii de lungime şi unghi. Modificările lungimilor segmentelor
se numesc deformaţii liniare, iar modificările unghiurilor deformaţii unghiulare
sau lunecări. Se consideră că deformaţiile corpului sunt deformaţii elastice mici
adică deformaţiile corpului dispar după înlăturarea sistemului de sarcini (corpul
revine la forma şi dimensiunile iniţiale) şi sunt foarte mici în raport cu
dimensiunile corpului.
În cursul de Rezistenţa materialelor deformaţiile au fost definite astfel: s-a
considerat un corp solid. Punctele C, D din interiorul corpului determină
segmentul [CD], iar punctele M, O, N segmentele [OM] şi [ON] astfel încât între
acestea să există un unghi drept (figura 2.17). După deformarea corpului punctele
se deplasează în C’, D’, M’, N’ şi O’.
Fi
M’ N’
D’
O’
C’ DM N
C O
Fn
F1
Figura 2.17
23
S-a definit ca fiind deformaţie liniară absolută variaţia lungimii
segmentului [CD]:
δ = ∆l = [ C' D' ] - [ CD ] = l - l 0
[ C' D' ] - [ CD ]
ε= lim
[ CD ] →0 [ CD ]
sau
δ l - l0
ε = lim = lim
l 0 →0 l0 l0 →0 l0
∆s
tg γ = ≈γ
h
24
∆S F
∆S
γ γ
γ
h
Figura 2.18.
Figura .2.19.
25
Totalitatea componentelor definesc tensorul deformaţiilor specifice într-un
punct al corpului. Componentele tensorului deformaţiilor, corespunzător
tensiunilor de mai sus (pentru starea generală de tensiuni), pot fi scrise matriceal
astfel:
ε xx γ xy 2 γ xz 2
Tε = γ yx 2 ε yy γ yz 2 (2.35)
γ zx 2 γ zy 2 ε zz
Observaţii:
• Deformaţiile specifice, la fel ca şi tensiunile, sunt mărimi locale,
determinate în vecinătatea unui punct.
• Pentru materiale izotrope lunecările specifice nu depind de sensul
deformării (de la axa Ox spre Oy sau invers) şi în consecinţă matricea
componentelor tensorului deformaţiilor (relaţia 2.35) este simetrică fată
de diagonala principală.
• Tensiunilor normale σ le corespund alungiri specifice ε, iar tensiunilor
tangenţiale τ lunecări γ.
• La materialele izotrope nu există influenţe reciproce între alungirile
specifice ε şi lunecările γ.
26
În orice punct al corpului deformat există trei axe reciproc perpendiculare,
numite axele deformaţiilor principale, pentru care componentele deformaţiei
unghiulare γ sunt nule. Unghiurile dintre aceste axe nu se modifica în urma
deformării. Cele trei plane perpendiculare definite de aceste axe se numesc
planele principale ale deformaţiei. Deformaţiile pe direcţiile principale ale
deformaţiilor au valorile ε1 , ε2 , ε3. Luâd direcţiile principale ca axe tensorul
deformaţiilor devine:
ε 1 0 0
Tε = 0 ε 2 0 (2.36)
0 0 ε
3
27
Fi y
v
O’
∆
u x
O
w
F1 Fn
z
Figura 2.20.
Observaţie:
• Vectorul deplasărilor unui punct are componentele u (pe Ox), v (pe Oy) şi
w (pe Oz).
ε o 0 0
Tε o = 0 ε o 0 (2.37)
0 0 ε
o
28
ε xx + ε yy + ε zz
cu ε o = numită deformaţie liniară medie.
3
La cea de a doua stare de deformaţie se schimbă numai forma (schimbarea
volumului este egală cu zero) şi ea este caracterizată prin deviatorul
deformaţiilor:
ε xx − ε o γ xy 2 γ xz 2
TD ε = γ yx 2 ε yy − ε o γ yz 2 (2.38)
γ zx 2 γ zy 2 ε zz − ε o
ε xx + ε yy ε xx - ε yy γ xy
ε (θ ) = + cos 2θ + sin 2θ
2 2 2
(2.40)
29
γ (θ ) ε xx - ε yy γ xy
=- sin 2θ + cos 2θ
2 2 2
Observaţie:
• Pe cele trei direcţii principale de deformaţii alungirile specifice au
valorile ε1 , ε2 , ε3 , iar lunecările specifice sunt nule.
Pentru starea spaţială deformaţiile principale pot fi determinate ca rădăcini
ale ecuaţiei:
ε 3 - J 1ε 2 + J 2ε - J 3 = 0 (2.41)
γ max,min ε -ε ε xx - ε yy 2 γ xy 2
=± 1 2 =± ( ) + ( ) (2.43)
2 2 2 2
30
Ca şi în cazul tensiunilor, variaţia deformaţiilor în jurul unui punct poate fi
prezentată în coordonate carteziene, polare sau prin cercul lui Mohr pentru
deformaţii (cercul se trasează în coordonatele ε şi γ 2 ).
31
Materialul este considerat izotrop, adică caracteristicile elastice şi mecanice
sunt aceleaşi în toate direcţiile.
• ipoteza deformaţiilor mici
Pentru majoritatea corpurilor solide deformaţiile elastice sunt foarte mici în
raport cu dimensiunile corpurilor. Ca urmare, sub acţiunea sarcinilor corpul
solid îşi modifică în mică măsură configuraţia iniţială. Aceasta face ca ecuaţiile
de echilibru static să poată fi scrise pentru corpul deformat la fel ca pentru cel
nedeformat, respectiv ca în urma deformării direcţiile forţelor şi distanţele
dintre ele să rămână neschimbate. Această ipoteză conduce de asemenea la
simplificarea calculelor (infiniţii mici de ordinul doi care pot fi neglijaţi, etc.
• proporţionalitatea dintre tensiuni şi deformaţii
Dacă solicitarea corpului este de o aşa manieră încât materialul rămâne în
domeniul elastic, se admite că între tensiuni şi deformaţii există o dependenţă
liniară, exprimată de legea lui Hooke.
• principiul lui Saint Venant
Enunţul acestui principiu este următorul: dacă un sistem de forţe este înlocuit
cu un alt sistem static echivalent, aceasta produce diferenţe apreciabile în
starea de tensiuni şi deformaţii din vecinătatea forţelor dar rămâne fără efect
(sau cu efecte neglijabile) la distanţe suficient de mari de locul de aplicaţie a
forţelor. Prin aplicarea sarcinilor se realizează o stare locală de solicitare în
jurul locului de aplicare, precum şi o stare generală a corpului solid solicitat.
Studiul solicitării corpurilor urmăreşte stabilirea, în special, a stării generale de
solicitare.
• ipoteza stării naturale
Se presupune că în corpurile solide nu există tensiuni în lipsa sarcinilor.
Admiţând această ipoteză, se poate demonstra teorema lui Khirchoff care spune
că pentru un corp, o rezemare şi un sistem de sarcini date, starea de tensiuni şi
deformaţii este unică. În realitate toate operaţiile tehnologice, care produc
încălziri şi deformaţii plastice neuniforme produc tensiuni care rămân în corp în
lipsa încărcărilor, numite tensiuni remanente. În cazul solicitărilor statice ele pot
32
avea un efect benefic dacă sunt de sens contrar tensiunilor create de către sarcini,
dar sunt nefavorabile dacă lucrează în acelaşi sens cu tensiunile de serviciu.
Tensiunile remanente influenţează semnificativ comportarea la solicitări
variabile. Aceste tensiuni pot fi mult diminuate în urma unui tratament termic de
detensionare, tratament care este dificil de aplicat structurilor de mari dimensiuni.
Aceste ipoteze de lucru sunt perfect valabile pentru studiul comportării
oţelului şi altor materiale (în special metalice).
Ecuaţiile fundamentale ale Teoriei elasticităţii pot fi grupate astfel:
1. ecuaţii de echilibru (Cauchy);
2. ecuaţii geometrice (relaţii între deformaţii si deplasări);
3. ecuaţii constitutive (legea lui Hooke).
Observaţii:
• Ecuaţiile fundamentale ale Teoriei elasticităţii sunt scrise pentru un
element de volum infinitezimal.
• În ecuaţiile din primele două grupe nu intervin caracteristici de material
şi, în consecinţă, ele sunt universal valabile.
• În ecuaţiile constitutive intervin aceste caracteristici şi deci acestea
depind de natura materialului.
33
y σ y y+ j σyyy j y
j τyx + j τ yyx j y
j
C
B
τ x y + j t xy j x
jx
σ xx G
σ xx + j σ xx j x
jx
dy
τ xy
O
A x
1
τ yx σ yy
dx
Figura 2.21
∂σ x ∂τ yx
σ x ⋅ dy ⋅1 + σ x + dx ⋅ dy ⋅1 − τ xy + dy ⋅ dx ⋅1 − τ yx ⋅ dx ⋅1 + X ⋅ dx ⋅ dy ⋅1 = 0
∂x ∂y
- proiecţie pe verticală:
∂σ y ∂τ xy
σ y ⋅ dx ⋅1 + σ y + dy ⋅ dx ⋅1 − τ xy + dx ⋅ dy ⋅1 − τ xy ⋅ dy ⋅1 + Y ⋅ dx ⋅ dy ⋅1 = 0
∂y ∂x
34
∂σ xx ∂τ xy
+ + X =0
∂x ∂y
∂τ yx ∂σ yy
(2.44)
+ +Y = 0
∂x ∂y
dx ∂τ xy dx dy ∂τ yx dy
τ xy ⋅ dy ⋅1 ⋅ + τ xy + dx dy ⋅1 ⋅ + τ yx ⋅ dx ⋅1 ⋅ + τ yx + dy ⋅ dx ⋅1 ⋅ =0
2 ∂x 2 2 ∂y 2
dxdy
Împărţind ecuaţia prin şi apoi făcând dx → 0 , dy → 0 se obţine:
2
τ xy = τ yx
τ xy =τ yx
τ xz =τ zx (2.46)
τ yz =τ zy
35
Ecuaţii geometrice (între deformaţii şi deplasări)
Ca rezultat al solicitării corpurile se deformează şi apar deplasări. Se vor
stabili relaţii geometrice între deformatiile specifice ε, ɣ şi componentele
deplasării volumului elementar u, v. w, ecuaţii valabile pentru orice material.
Pentru uşurinţă demonstraţia se va face pentru cazul stării plane de deformaţii.
Prin stare plană de deformaţie se înţelege starea la care au loc deformaţii numai
într-un singur plan (de exemplu deformaţiile εxx , εyy , γxy în planul xOy).
Sub acţiunea forţelor exterioare elementul din figura 2.21 se deformează
(îşi modifică lungimea laturilor precum şi unghiurile iniţial drepte dintre feţele
acestuia). Întrucât studiul deformaţiilor pe care le obţine elementul de volum în
ansamblu este o problemă dificilă, se preferă să se studieze separat deformaţiile
proiecţiilor acestuia pe planele de coordonate. Se analizează proiecţia ABCD a
elementului de volum paralelipipedic în planul xOy, înainte şi după deplasarea,
respectiv deformarea acestuia (figura 2.22). Se consideră că, componentele
deplasărilor u, v pe axele Ox şi Oy variază.
j udy
y jy B"
C"
v+j yv dy
C' B'
j
C B
dy
b A"
a j vdx
jx
O' A'
v
O A
u u x
u +jj ux dx
dx
Figura 2.22
36
Dacă punctul O are deplasările u şi v atunci punctele A şi C vor avea
aceste deplasări plus creşterile diferenţiale obţinute prin modificarea
coordonatelor punctelor (figura 2.22). Deplasarea totală a punctului A pe direcţia
∂u
Ox este ∆A x = u + dx , iar alungirea pe această direcţie este:
∂x
∂u ∂u
∆dx = u + dx − u = dx
∂x ∂x
∆dx ∂u
ε xx = =
dx ∂x
∂v ∂v
∆dy = v + dy −v = dy
∂y ∂y
∆dy ∂v
ε yy = =
dy ∂y
∂u
ε xx =
∂x
∂v
ε yy = (2.47)
∂y
∂w
ε zz =
∂z
∂v ∂u
axei Oy: v + dx , iar punctul B are o deplasare în lungul axei Ox: u+ dy .
∂x ∂y
37
Dreptunghiul elementar OABC se transformă în paralelogramul O’A’’B’’C’’.
Latura O’A’ se înclină cu unghiul α (întrucât unghiul este foarte mic, se poate
accepta că este egal cu valoarea tangentei trigonometrice):
∂v ∂v
v+ dx − v
∂x ∂v
tg α ≈ α = = ∂x ≈
∂u ∂u ∂x
dx + dx 1+
∂x ∂x
∂u
unde la numitor s-a neglijat = ε xx faţă de unitate.
∂x
∂u ∂v
γ xy = α + β = +
∂y ∂x
∂u ∂v
γ xy = +
∂y ∂x
∂w ∂u
γ xz = + (2.48)
∂x ∂z
∂v ∂w
γ yz = +
∂z ∂y
Aşa cum deja s-a precizat pentru materialele izotrope lunecările specifice
nu depind de sensul deformării şi în consecinţă se poate scrie:
38
γ xy = γ yx ; γ yz = γ zy; γ xz = γ zx
∂u
ε xx =
∂x
∂v
ε yy = (2.49)
∂y
∂ u ∂v
γ xy = +
∂y ∂x
∂ε x ∂ ∂u ∂2 u
= =
∂y ∂y ∂x ∂x∂y
∂2ε x ∂3u
=
∂y 2 ∂x∂y 2
(2.50)
∂ε y ∂ ∂v ∂ 2v
= =
∂x ∂x
∂y ∂x∂y
∂2ε y ∂3 v
=
∂x 2 ∂y∂x 2
(2.51)
∂2 γ xy ∂ ∂2 u ∂2 v ∂3u ∂3 v
= + = +
∂x∂y ∂x
∂y
2
∂x∂y
∂x∂y
2
∂y∂x 2
(2.52)
39
∂ 2γ xy ∂ 2ε x ∂ ε y
2
= + (2.53)
∂x∂y ∂y 2 ∂x 2
Material anizotrop
Starea spaţială de tensiuni
Ecuaţiile constitutive sau fizice (dintre deformaţii-tensiuni sau tensiuni-
deformaţii), pot fi exprimate mai comod sub formă matriceală. Cazul general este
cel al materialului anizotrop.
Pentru materialul anizotrop, relaţiile constitutive pot fi scrise matriceal
astfel:
40
Relaţia (2.54) poate fi scrisă simbolic:
1 ν ν η η η
S11 = ; S12 = − 12 ; S13 = − 13 ; S14 = 11, 23 ; S15 = 11 ,31 ; S16 = 11,12 ;
E11 E 22 E 33 G 23 G31 G12
(2.56)
η23 ,11 η23 , 22 η23 ,33 1 µ µ
; S 44 = G ; S 45 =
23 , 31 23 ,12
S 41 = ; S 42 = ; S 43 = ; S 46 = ;
E11 E 22 E33 23 G 31 G12
unde:
E ii = modul de elasticitate longitudinală (Young), determinat de direcţia axei Oi;
41
tangenţiale care acţionează într-un plan paralel cu un alt plan de coordonate iOj,
cu µij ,ik ≠ µik , ij ;
ηii , jk = coeficienţi de influenţă reciprocă de prima speţă, care caracterizează
Observaţii:
• Matricea fiind simetrică faţă de diagonala principală ( S ij = S ji ), dintre cele
36 de caracteristici elastice, numai 21 sunt independente.
• Se remarcă faptul că, spre deosebire de materialele izotrope, la cele
anizotrope tensiunile tangenţiale pot produce alungiri specifice, iar
tensiunile normale pot produce lunecări.
sau, simbolic:
{σij } = [Q ]{εij } (2.58)
42
În acest caz particular, relaţiile constitutive pot fi exprimate matriceal
astfel:
şi respectiv
σ xx Q11 Q12 Q16 ε xx
σ yy = Q21 Q22 Q26 ε yy (2.60)
τ Q Q66
xy 61 Q62 γ xy
Material ortotrop
Starea spaţială de tensiuni
Ortotropia este un caz particular important al anizotropiei. La materialul
ortotrop există 3 plane de simetrie ale caracteristicilor elastice. Pentru cazul
solicitărilor pe direcţiile principale ale materialului, relaţiile constitutive mai sunt
cunoscute sub denumirea de legea lui Hooke în spaţiu pot fi scrise matriceal
astfel:
unde:
43
1 ν 12 ν ν 13 ν 1
S11 = ; S12 = S 21 = − = − 21 ; S13 = S 31 = − = − 31 ; S 22 = ;
E11 E11 E 22 E11 E 33 E 22
ν 23 ν 1 1 1 1
S 23 = S 32 = − = − 32 ; S 33 = ; S 44 = ; S 55 = ; S 66 =
E 22 E 33 E 33 G 23 G31 G12
(2.62)
Elasticitatea materialului ortotrop este definită de 9 caracteristici elastice
independente.
ε xx S11 S12 0 σ xx
ε yy = S 21 S 22 0 σ yy (2.63)
γ 0 S 66
xy 0 τ xy
Material izotrop
Starea spaţială de tensiuni
Elasticitatea materialului izotrop este definită de către trei caracteristici
elastice:
E – modulul de elasticitate longitudinală (Young),
G - modulul de elasticitate transversală,
ν - coeficientul de contracţie transversală (coeficientul Poisson),
dintre care numai două sunt independente.
Între aceste caracteristici există relaţia:
E
G=
2(1 + ν )
(2.64)
44
De asemenea trebuie precizat că spre deosebire de materialele anizotrope
la materialele izotrope nu există influenţe reciproce între alungirile specifice ε şi
lunecările γ .
Particularizând pentru corpul izotrop aflat în stare spaţială de tensiuni,
relaţiile constitutive pot fi scrise tot sub forma relaţiilor (2.54), unde:
1 ν
S11 = S 22 = S 33 = ; S12 = S 21 = S13 = S 31 = S 23 = S 32 = − ;
E E
1
S 44 = S 55 = S 66 = (2.65)
G
1 ν ν
E −E −E 0 0 0
ε xx − ν 1
−
ν
0 0 0 σ xx
ε E E E σ yy
yy ν ν 1
ε zz − − 0 0 0 σ
E E E zz
= ⋅ τ (2.66)
γ yz 0
1
0 0 0 0 yz
γ xz G τ xz
1
γ xy 0 0 0 0 0 τ xy
G
1
0 0 0 0 0
G
45
ε xx =
1
E
[
σ xx −ν (σ yy + σ zz ) ]
ε yy
1
[
= σ yy −ν (σ xx + σ zz )
E
] (2.67)
ε zz
1
E
[
= σ zz −ν (σ xx + σ yy ) ]
respectiv:
τ xy τ τ
γ xy = ; γ xz = xz ; γ yz = yz (2.68)
G G G
Relaţiile reprezintă legea lui Hooke pentru starea spaţială de tensiuni sau
legea lui Hooke generalizată pentru materiale omogene şi izotrope .
Din relaţiile (2.68) pot fi determinate tensiunile funcţie de deformaţii:
E
σ xx = [ε xx +ν (ε yy + ε zz )]
1 -ν 2
E
σ yy = [ε yy + ν (ε xx + ε zz )] (2.69)
1 -ν 2
E
σ zz = [ε zz + ν (ε xx + ε yy )]
1 -ν 2
1 ν 1
S11 = S 22 = ; S12 = S 21 = − ; S 66 = (2.70)
E E G
46
1 ν
− 0
ε xx E E σ
ν 1 xx
ε yy = − 0 ⋅ σ yy (2.71)
γ E E
xy 0 1 τ xy
0
G
ε xx =
1
E
(σ xx - ν σyy )
(2.72)
= (σ yy - ν σxx )
1
ε yy
E
τ xy
γ xy = (2.73)
G
E
σ xx = (ε xx + νε yy )
1- ν2
E
σ yy = (ε yy + νε xx ) (2.74)
1- ν 2
τ xy = Gγ xy
1
ε1 = (σ 1 -ν σ2 )
E
(2.75)
1
ε 2 = (σ 2 -ν σ1 )
E
respectiv
47
E
σ1 = ( ε 1 + ν ε2 )
1 -ν 2
(2.76)
E
σ2 = ( ε 2 + ν ε2 )
1 −ν 2
σ xx
ε xx =
E
ε yy = −ν σxx
(2.77)
σ xx = Eε xx (2.78)
De reţinut
Teoria elasticităţii stabileşte noţiuni şi relaţii care permit determinarea
stării de tensiuni, stării de deformaţie şi stării de deplasare pentru un corp solid
deformabil.
În plan pentru cunoaşterea completă a stării de tensiune, deformaţie şi
deplasare a corpului elastic trebuie cunoscute următoarele opt funcţii de poziţia
punctului (x,y):
48
εy = F5 (x,y)
γxy = F6 (x,y)
- starea de deplasare: u = F7 (x,y)
v = F8 (x,y)
∂τ yx ∂σ yy
+ +Y = 0
∂x ∂y
ε xx =
1
(σ xx - ν σyy )
E
= (σ yy - ν σxx )
1
ε yy
E
τ xy
γ xy =
G
sau
E
σ xx = (ε xx + ν εyy )
1 -ν 2
E
σ yy = (ε yy + ν εxx )
1 -ν 2
49
τ xy = Gγ xy
50
Se determină în continuare energia de deformaţie înmagazinată de unitatea
de volum numită energie specifică de deformaţie. Dintr-un corp solid, elastic
deformabil se izolează un element de volum, cu latura egală cu unitatea (figura
2.23). Cubul este orientat astfel încât două feţe paralele să fie normale pe axa
barei (muchiile perpendiculare pe aceste feţe sunt paralele cu axa barei) Se
determină mai întâi energia potenţială de deformaţie în cazul întinderii uniaxiale
(cubul este supus la tracţiune cu tensiunea σ ). Forţa finală care acţionează în
direcţia solicitării este F= σ 1 1 (produsul dintre tensiunea σ şi suprafaţa pe care
acţionează). Sub acţiunea acestor tensiuni normale laturile cubului paralele cu
axa barei se vor alungi. Unitatea de lungime este foarte mică şi alungirea sa este
ε . Pentru o deplasare a forţei pe direcţia ei cu ε aceasta produce un lucru
mecanic egal cu energia potenţiala de deformaţie acumulată de elementul
reprezentat în figura 2.23 (datorită faptului că latura cubului este egală cu
unitatea σ şi ε joacă rolul de forţă , respectiv de alungire).
Figura 2.23
51
σ 1 1 ε σ ε
Le1 = U 1 = = (2.79)
2 2
σ U1
ε
Figura 2.24.
τ ⋅γ
U1 = (2.80)
2
Ţinând cont de legea lui Hooke, din relaţiile (9.63) şi (9.64) rezultă:
σ2
U1 =
2E
τ2
U1 =
2G
(2.81)
52
Energia potenţială de deformaţie elementară şi totală
Dacă se izolează din acelaşi corp un paralelipiped elementar având muchia
dx paralelă cu axa barei, elementul de volum va fi:
dV = dAdx = dxdydz
σ2
dU = dV
2E
(2.83)
τ2
dU = dV
2G
(2.84)
Solicitări axiale
N
Ţinând cont că σ = din prima relaţie (2.84) rezultă:
A
53
2
N 1 1 l N2 1 l N2
U = ∫ dAdx = ∫
2 0 EA 2 ∫A 2 ∫0 EA
dx dA = dx (2.85)
V A 2E
Dacă secţiunea şi forţa axială sunt constante în lungul barei, integrala din
relaţia (2.85) se calculează şi rezultă:
N 2l
U = (2.86)
2 EA
Învovoiere
My
Ţinând cont că σ = I (relaţia lui Navier) din prima relaţie (2.84)
z
rezultă:
2
My 1 1 l M2 1l M2
U = ∫ dAdx = ∫
2 0 EI z 2 ∫A 2 ∫0 EI z
dx y 2
dA = dx (2.87)
V I z 2E
M 2l
U = (2.88)
2 EI z
Lunecare
TSz
Înlocuind relaţia lui Juravski τ = bI în a doua relaţie (2.84) rezultă:
z
2
1 TS z 1 l T2 AS 2 k l T2
2G V∫ bI z
U = dAdx = ∫ dx ∫ 2 z2 dA = ∫ dx
2 0 GA A b I z 2 0 GA
(2.89)
54
În relaţia (2.89) a doua integrală este un coeficient adimensional a cărui
valoare depinde de forma secţiunii transversale şi care este dat de relaţia:
A S z2
k=
I z2 ∫ b 2 dA
A
Torsiune
M r
Ţinând cont că τ = I
t
(pentru barele circulare pline şi tubulare) din a
p
2 2 2
Mt ⋅r 1 1 l Mt 1 l Mt
U = ∫ dAdx = ∫
2 0 GI p 2 ∫A
dx r dA = ∫
2
dx (2.90)
V I z 2G 2 0 GI p
M t2 l
U = (2.91)
2GI p
Dacă bara este supusă simultan la mai multe solicitări simple energia
potenţială de deformaţie se obţine prin însumarea termenilor corespunzători
fiecărei solicitări. Ţinând cont de relaţiile (2.85), (2.87), (2.89) şi (2.90) rezultă:
2
1 l N2 1l M2 k l T2 1 l Mt
U = ∫ dx + ∫ dx + ∫ dx + ∫ dx
2 0 EA 2 0 EI z 2 0 GA 2 0 GI p
(2.92)
Observaţii:
• Dacă corpul se compune din mai multe bare se va face suma energiilor
potenţiale de deformaţie referitoare la fiecare bară.
55
• Pentru barele care sunt solicitate la încovoiere energia potenţială de
deformaţie din încovoiere este preponderentă faţă de aceea provenind din
forţa axială şi forţa tăietoare.
• Energia potenţială de deformaţie fiind o funcţie pătratica de eforturile
secţionale însumarea termenilor corespunzători fiecărei solicitări nu se
datorează aplicării principiului suprapunerii efectelor, ci faptului că
energia este o mărime scalară.
U1 =
1
(σ xx ε xx +σ yy ε yy +σ zz ε zz ) (2.93)
2
U1 =
1
(σ xx ε xx + σ yy ε yy +σ zz ε zz +τ xy γ xy +τ yz γ yz +τ xz γ xz ) (2.94)
2
56
ν
U1 =
1
2E
(
σ xx2 + σ yy2
)
+ σ zz2 - (σ xxσ yy + σ xxσ zz + σ yy σ zz ) +
E
(2.95)
+
1
2G
(
τ xy2 +τ xz2 + τ yz2 )
Se observă că energia potenţială de deformaţie specifică este funcţie
pătratică de tensiuni.
Din relaţia (2.95) se poate stabili formula valabilă pentru starea plană de
tensiune (σzz = 0, τxz = τyz = 0):
ν
U1 =
1
2E
(
σ xx
2
+ σ yy
2
E
)
- σ xx σ yy +
1 2
2G
τ xy (2.96)
U1 =
2E
(
1 2
)
ν
σ 1 + σ 22 + σ 32 - ( σ 1σ 2 + σ 1σ 3 + σ 2σ 3 )
E
respectiv: (2.97)
U1 =
1
2E
( )
ν
σ 12 + σ 22 - σ 1σ 2
E
57
Corespunzător acestor două aspecte, energia de deformaţie specifică
acumulată de corp poate fi considerată ca suma dintre energia necesară variaţiei
de volum şi energia necesară variaţie formei:
U 1 = U 1v + U if (2.98)
σ1+σ2 +σ3
tensiune σ m = , care are rolul unei presiuni hidrostatice, se obţine
3
numai variaţia de volum şi deci energia va fi folosită numai pentru modificarea
volumului.
Energia de variaţie a volumului este:
1 ν 3σ 2
U 1v = 3σ m2 - 3σ m2 = m (1 - 2ν )
2E E 2E
1 - 2ν
U 1v = (σ 1 + σ 2 + σ 3 ) 2
6E
sau (2.99)
U 1v =
1 - 2ν
6E
(σ xx + σ yy + σ zz 2)
1
Se observă că pentru ν = rezultă U1v = 0, adică deformarea corpului se
2
U 1 f = U 1 - U 1v (2.100)
58
Se introduc relaţiile (2.97) şi (2.99). După efectuarea calculelor se ajunge la
următoarea relaţie pentru calculul energiei de variaţie a formei:
1 +ν
U1 f = [ (σ 1 - σ 2 ) 2 + (σ 2 - σ 3 ) 2 + (σ 3 - σ 1 ) 2 ] (2.101)
6E
sau
U1 f =
1 +ν
6E
[( ) ( )
σ xx - σ yy 2 + σ yy - σ zz 2 + ( σ zz - σ xx ) 2 + 6 τ xy
2
(
+ τ 2yz + τ zx
2
)] (2.102)
σL
σa = (2.103)
c
σ L1 σ L 2 σ L 3
c= = = (2.104)
σ1 σ2 σ3
59
Aceste determinări experimentale se realizează rar în practică datorită
numărului mare de încercări, a instalaţiilor şi a maşinilor complicate şi
costisitoare.
Necesitatea de a compara stările de tensiune din diferite puncte ale
corpului, de a stabili punctul cel mai periculos şi de a determina coeficientul de
siguranţă, impune găsirea unui criteriu de apariţie a curgerii sau a unui criteriu de
rezistenţă, adică a unui factor cu ajutorul căruia s-ar putea aprecia pericolul stării
de tensiune şi s-ar putea stabili locurile cele mai solicitate ale pieselor, fără a mai
recurge la o încercare în fiecare caz în parte.
Compararea stărilor de tensiune se poate face uşor dacă se alege drept
bază una din stările de tensiune, cea mai caracteristică şi cea mai uşor de realizat
experimental şi apoi folosind criteriul adoptat se compară cu această stare de
tensiune toate celelalte. Această stare de tensiune luată drept bază se numeşte
echivalentă. Drept stare echivalentă se ia starea monoaxială de tensiune, întrucât
aceasta se poate realiza uşor fără a fi necesare maşini şi dispozitive complicate,
epruvetele au o formă simplă şi sunt uşor de realizat, iar starea de tensiuni din
porţiunea de calcul a epruvetei este omogenă.
S-au emis mai multe ipoteze asupra ruperii materialelor. Alegerea uneia
dintre ipoteze este determinată de modul în care se verifică experimental aceasta
pentru starea de tensiuni considerată. Prin urmare teoriile de rupere vor da
expresiile tensiunii echivalente σ echiv care fac posibilă compararea stării
complexe de solicitare cu cea de întindere simplă. În urma determinării tensiunii
echivalente relaţia de verificare pentru piesă este:
60
σ echiv ≤ σ a (2.105)
σ xx + σ yy 1
σ 1, 2 = ± (σ xx - σ yy ) 2 + 4τ xy2 (2.107)
2 2
σ xx + σ yy 1
σ echiv = + (σ xx - σ yy ) + 4τ xy
2 2
(2.108)
2 2
Dacă σ xx = σ ; σ yy = 0 ;τ xy = τ se obţine:
σ 1
σ echiv = + σ 2 + 4τ 2
2 2
sau
61
σechiv = 0,5σ + 0,5 σ 2 + 4τ 2 (2.109)
1
ε1 = [σ1 −ν (σ 2 + σ 3 ) ]
E
1
ε 2 = [σ 2 −ν (σ 1 + σ 3 ) ] (2.110)
E
1
ε 3 = [σ 3 −ν (σ 1 + σ 2 ) ]
E
1
ε1 = ε max = ε echiv = [σ 1 −ν (σ 2 + σ 3 ) ] (2.111)
E
Starea de tensiuni este considerată drept stare de tensiune limită dacă mărimea
ε max este egală cu deformaţia liniară maximă din starea monoaxială de tensiuni,
adică:
σ echiv
ε max = (2.112)
E
62
σ echiv = σ 1 − ν ( σ 2 + σ 3 ) (2.113)
σ echiv = σ 1 −ν σ2 (2.114)
1
τ1 = (σ 2 − σ 3 )
2
1
τ 2 = ( σ1 − σ 3 ) (2.116)
2
1
τ 3 = (σ 1 − σ 2 )
2
63
σ1 − σ 3
τ max = τ 2 = (2.117)
2
σ echiv
τ max = (2.118)
2
σ echiv = σ 1 − σ 3 (2.119)
σ echiv = (σ xx - σ yy ) + 4τ xy
2 2
σechiv = σ 2 + 4τ 2 (2.120)
64
specifică corespunzătoare stării limită de la întinderea simplă. Energia potenţială
de deformaţie specifică este dată de relaţia:
ν
U1 =
1
2E
( )
σ 12 + σ 22 + σ 32 - ( σ 1σ 2 + σ 1σ 3 + σ 2σ 3 )
E (2.121)
σ echiv
2
U 1echiv = (2.122)
2E
σ echiv = σ 12 + σ 22 + σ 32 − 2ν (σ 1σ 2 + σ 2σ 3 + σ 1σ 3 ) (2.123)
σ echiv
2
= σ xx
2
+ σ yy
2
− 2ν σxxσ yy + 2(1 +ν )τ xy
2
(2.125)
65
σechiv = σ 2 + 2,6τ 2 (2.126)
1 +ν
U1 f = [ ( σ 1 - σ 2 ) 2 + ( σ 2 - σ 3 ) 2 + (σ 3 - σ 1 ) 2 ] (2.127)
6E
1 +ν 2
U 1 fechiv = σechiv (2.128)
3E
σ echiv =
1
2
[
(σ 1 − σ 2 ) 2 + (σ 2 − σ 3 ) 2 + (σ 3 − σ 1 ) 2 ] (2.129)
66
σ echiv = σ 12 + σ 22 − σ1σ 2 (2.130)
σ echiv
2
= σ xx
2
+ σ yy
2
+ σ xxσ yy + 3τ xy
2
(2.131)
σechiv = σ 2 + 3τ 2 (2.132)
67
τ
σ
σ
Figura 2.25
σ1−σ3
tensiunea tangenţialaă maximă: τ m ax = τ 2 = şi este independentă de
2
valoarea tensiunii principale σ 2 . Prin urmare în definirea stării limită interesează
numai cercul de diametru maxim σ 1 − σ 3 cu centru C13 denumit cerc
determinant. Tensiunea tangenţială maximă este ordonata punctului M. Se spune
că M este punctul caracteristic al stării limită.
În cazul materialelor tenace drept stare limită se consideră atingerea
limitei de curgere σ c . Pentru determinarea stării limită pentru un material se
încarcă o serie de epruvete din materialul respectiv cu diferite feluri de solicitări,
în urma cărora se obţin σ 1 L şi σ 3 L (în cazul considerat σ 1c şi σ 3c ). Valorile
astfel obţinute se reprezintă în sistemul de axe rectangulare σOτ prin cercurile
lui Mohr cu centre pe axa Oσ (figura 2.26). În figură se reprezintă starea de
tensiuni la un material care are rezistenţa de rupere la întindere diferită de cea de
la compresiune ( σ cc ≠ σ ct ), deci cercurile C1 şi respectiv C2 care reprezintă
68
întinderea şi compresiunea simplă şi care au diametre diferite. Înfăşurătoarea
acestor cercuri reprezintă starea limită pentru materialul respectiv şi pentru un
material dat este unică.
O
σ
C
C
Figura 2.26
69
acest caz prin două drepte tangente la aceste cercuri pe porţiunea dintre ele
(figura 2.27).
O
σ
C2 C1
Figura 2.27.
Figura 2.28.
70
este corectă, dar în acelasi timp este foarte laborioasă deoarece pentru fiecare
material trebuie construite astfel de înfăşurători limită pe bază de date
experimentale rezultate din încărcări.
Din această cauză, se consideră în mod simplificat că se înlocuieşte curba
stării limită cu dreapta MLN tangentă la cercurile lui Mohr, care reprezintă
întinderea simplă şi compresiunea simplă (figura 2.29). În acest caz
înfăşurătoarea se construieşte numai pe baza a două încercări, una de întindere şi
alta de compresiune.
s s
s s
s sî
Figura 2.29
71
σ σ −σ3 σ σ − σ 3 − 2σ 1 σ ci σ 1 + σ 3
O1 K = O1O + OK = ci + 1 − σ 1 = ci + 1 = −
2 2 2 2 2 2
Pentru o stare de solicitare oarecare definită prin tensiunile principale σ 1
σ1 −σ3
şi σ 3 se construieşte cercul cu centrul în K având raza KL = . Se poate
2
O1 K KP
=
O1O2 O2 R
sau
σ ci σ 1 + σ 3 σ 1 − σ 3 σ ci
− −
2 2 = 2 2
σ ci σ cc σ cc σ ci
+ −
2 2 2 2
σ
σ ci = σ 1 − ci ⋅ σ 3 (2.133)
σ cc
σ
σ echiv = σ 1 − ci ⋅ σ 3
σ cc
σ ci
sau notând k = se obţine:
σ cc
72
σ echiv = σ 1 − k ⋅ σ 3 (2.134)
În cazul materialelor tenace k=1 şi relaţia (2.134) devine:
σ echiv = σ 1 − σ 3 (2.135)
O
σ
Figura 2.30.
De reţinut:
Experienţele au arătat că nici una din teoriile de rezistenţă nu s-a impus
ca o teorie general valabilă. Totuşi în majoritatea stărilor de tensiune teoria lui
Mohr, teoria tensiunii tangenţiale maxime şi teoria energiei de deformaţie
73
modificatoare de formă dau rezultatele cele mai apropiate de cele obţinute
experimental.
Pentru materialele tenace (oţel) se recomandă utilizarea teoriei tensiunii
tangenţiale maxime:
σechiv = σ 2 + 4τ 2 ≤ σa
σechiv = σ 2 + 3τ 2 ≤ σa
74