Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
24Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Postul şi binefacerile lui

Postul şi binefacerile lui

Ratings: (0)|Views: 250|Likes:
Published by SteaEmy
Postul ne face să vedem cu mintea văzduhul duhovnicesc, în care nu răsare, ci pururea străluceşte Soarele cel neapus, Hristos Dumnezeul nostru.

Cel care păzeşte poruncile lui Hristos este al lui Hristos; cel care nu le păzeşte nu e al lui Hristos. Cercetarea conştiinţei noastre, a stării noastre sufleteşti, după îndreptarul poruncilor evanghelice e foarte lesnicioasă, cât se poate de mântuitoare, de încredere pe de-a-ntregul. De pildă, să ne uităm dacă am împlinit câteva porunci ale lui Hristos înfăţişate în capitolul al cincilea din Evanghelia după Matei.
• Oare nu ne-am mâniat pe aproapele în deşert?
• Oare nu am fost, oare nu suntem şi acum certaţi cu cineva?
• Oare nu lucrează în noi pomenirea răului?
• Oare n-am rostit cuvinte de ocară si defăimare?
• Oare ne-am înfrânat de la priviri, simţăminte, gânduri pline de patima dulceţii?
• Oare nu am răsplătit răului cu răul?
• Oare am fost blânzi şi nu ne-am împotrivit răului?
• Oare i-am iubit pe vrăjmaşii noştri?
• Oare i-am binecuvântat pe cei ce ne blesteamă?
• Oare am făcut bine celor ce ne urăsc pe noi?
• Oare ne-am rugat pentru cei ce ne supără?
Bineînţeles, şi aceste puţine întrebări vor pune în încurcătură şi vor da în vileag conştiinţa noastră. Dar ce se poate întâmpla la o cercetare mai amănunţită? Ochii noştri se vor deschide atunci asupra păcatelor noastre, în inima noastră se va sădi simţământul necontenitei întristări pentru nevrednicia noastră; ne vom deprinde să ne umilim pentru păcatele care – în întunecarea noastră – ne păreau mici, dar în fapt ne lipseau de înfierea dumnezeiască şi de veşnicia cea fericită. Despre toate acestea a dat mărturie însuşi Domnul.

Ce a păstrat Hristos pentru El Însuşi? Nimic. A dat totul. S-a jertfit şi Se jertfeşte mereu pentru noi toţi. Ne dă dragostea Sa şi ia păcatele noastre. Noi însă, dimpotrivă, vrem doar să primim dragoste.

Lucrul cel mai important dintre toate: nobleţea duhovnicească, care este curăţia sufletească. Să nu existe înlăuntrul lui interes propriu, voie proprie, egoism, dorinţa de a plăcea oamenilor şi celelalte, pentru a se face plăcut lui Dumnezeu. Când nu există toate aceste patimi, atunci, chiar şi fără să se roage, omul are curăţie sufletească şi se înrudeşte cu Dumnezeu, se uneşte cu El.

Numai prin nobleţe omul reuşeşte să intre pe aceeaşi frecvenţă cu Dumnezeu şi să aibă legătură cu El, să lucreze pe frecvenţa lui Dumnezeu.
Postul ne face să vedem cu mintea văzduhul duhovnicesc, în care nu răsare, ci pururea străluceşte Soarele cel neapus, Hristos Dumnezeul nostru.

Cel care păzeşte poruncile lui Hristos este al lui Hristos; cel care nu le păzeşte nu e al lui Hristos. Cercetarea conştiinţei noastre, a stării noastre sufleteşti, după îndreptarul poruncilor evanghelice e foarte lesnicioasă, cât se poate de mântuitoare, de încredere pe de-a-ntregul. De pildă, să ne uităm dacă am împlinit câteva porunci ale lui Hristos înfăţişate în capitolul al cincilea din Evanghelia după Matei.
• Oare nu ne-am mâniat pe aproapele în deşert?
• Oare nu am fost, oare nu suntem şi acum certaţi cu cineva?
• Oare nu lucrează în noi pomenirea răului?
• Oare n-am rostit cuvinte de ocară si defăimare?
• Oare ne-am înfrânat de la priviri, simţăminte, gânduri pline de patima dulceţii?
• Oare nu am răsplătit răului cu răul?
• Oare am fost blânzi şi nu ne-am împotrivit răului?
• Oare i-am iubit pe vrăjmaşii noştri?
• Oare i-am binecuvântat pe cei ce ne blesteamă?
• Oare am făcut bine celor ce ne urăsc pe noi?
• Oare ne-am rugat pentru cei ce ne supără?
Bineînţeles, şi aceste puţine întrebări vor pune în încurcătură şi vor da în vileag conştiinţa noastră. Dar ce se poate întâmpla la o cercetare mai amănunţită? Ochii noştri se vor deschide atunci asupra păcatelor noastre, în inima noastră se va sădi simţământul necontenitei întristări pentru nevrednicia noastră; ne vom deprinde să ne umilim pentru păcatele care – în întunecarea noastră – ne păreau mici, dar în fapt ne lipseau de înfierea dumnezeiască şi de veşnicia cea fericită. Despre toate acestea a dat mărturie însuşi Domnul.

Ce a păstrat Hristos pentru El Însuşi? Nimic. A dat totul. S-a jertfit şi Se jertfeşte mereu pentru noi toţi. Ne dă dragostea Sa şi ia păcatele noastre. Noi însă, dimpotrivă, vrem doar să primim dragoste.

Lucrul cel mai important dintre toate: nobleţea duhovnicească, care este curăţia sufletească. Să nu existe înlăuntrul lui interes propriu, voie proprie, egoism, dorinţa de a plăcea oamenilor şi celelalte, pentru a se face plăcut lui Dumnezeu. Când nu există toate aceste patimi, atunci, chiar şi fără să se roage, omul are curăţie sufletească şi se înrudeşte cu Dumnezeu, se uneşte cu El.

Numai prin nobleţe omul reuşeşte să intre pe aceeaşi frecvenţă cu Dumnezeu şi să aibă legătură cu El, să lucreze pe frecvenţa lui Dumnezeu.

More info:

Published by: SteaEmy on Mar 27, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/02/2014

pdf

text

original

 
Postul i binefacerile luiRugciune la începutul Postului Mare ................................................................ 2Sfântul Simeon Noul Teolog: Postul i binefacerile lui ...................................... 5Prima sptmân a Postului Mare .................................................................. 5Postul, leac pentru suflet .................................................................................. 6Postul, temelia lucrrii duhovniceti ................................................................ 7Post i evlavie .................................................................................................... 7Invitarea reciproc la ospul duhovnicesc ..................................................... 8Hrnirea cu însei cuvintele vieii .................................................................... 8
Sf. Ignatie Briancianinov
-
Predic în lunea primei sptmâni a Postului Mare -Intrarea în Postul cel Mare. Chemare spre pocin
...........................................10³Nu e pcat care s in piept pocinei. Pentru ce s întârziem?´ ..............14Cuviosul Paisie Aghioritul - La ce s lum aminte mai mult în Postul Mare? 26Nobleea duhovniceasc este dreptate duhovniceasc ...................................27Cum se dobândete nobleea ...........................................................................28Prin noblee omul intr în legtur cu Dumnezeu .........................................29Printele Rafail Noica - Postul i iertarea, destin i vocaie a omului înortodoxie ..............................................................................................................31
 
 
Rugciune la începutul Postului Mare
 Dumnezeule Cel Prea Înalt, Care eti slvit de toat fptura cu cântri de laud, CelCe Te odihneti pe scaunul slavei, dar nu Te deprtezi nici de scaunele inimilor smerite, Izvorul Cel pururea curgtor al buntii, Care adapi din destul brazdeleinimilor umilite i trimii la bun vreme lumina i cldura iubirii Tale de oameni,ca s culegi din lanul sufletelor spicele faptelor bune, Însui Îndurate Stpâne,Oceanul milostivirii întru Care cufundm toate ndejdile noastre de mântuire, Celnevzut de heruvimi, dar artat de oameni în oglinda Trupului Unuia Nscut FiuluiTu, ia aminte la nevrednicele noastre rugciuni i revars din destul tuturor rouamilei Tale dttoare de pace.De vei cuta la nevrednicia noastr, vom fi dup dreptate aruncai în focul celvenic, cci ca nite desfrânai am vieuit, îmbriând patimile cele osânditoare alesufletului i trupului nostru. N-am plinit poruncile Tale i totdeauna întru prostianoastr am cutat s aprindem focul patimilor, dar prin aceasta nu am reuit decâts aprindem focul dreptei Tale mânii i ne-am supus judecii. Îns nevoind înc sne pierzi pe noi întru frdelegile noastre ai îngduit s aezi înaintea noastracceast rânduial binecuvântat a
postul
ui, ce este
oglinda în care privimsufletele noastre urâite de pcat
i ne tânguim ca Adam, cerând vemântulmilostivirii Tale. Nu ne ruina pe noi nici pe aceast crare a pocinei pe care ampornit, ci arat-ne biruitori asupra vrjmailor nevzui, întrarmându-ne cu sabiarugciunii Tale, cu care s tiem toate gândurile osânditoare. Curete inimilenoastre, trimiând apa îndurrilor Tale întru care îneac toat cugetarea ceaptima. În noroiul slavei dearte pururea alunecm i cdem în groapa tuturor rutilor, fiind cu totul osândii.
Tinde-ne mân de ajutor Stpâne, i ne urcpe noi pe muntele nevoinelor, druindu-ne totodat i lumina pocinei.
Prin gustarea din otrava pcatului ne-am pricinuit moarte sufletului i ne-amdesprit de petrecerea întru lumina poruncilor Tale. Dar ca un Milostiv vino întruîntâmpinarea noastr i ne druiete îmbriarea iertrii. Greu apas asupra noastrpovara trupului celui legat cu lanurile patimilor. Îns Tu, Hristoase, ca Unul Cepân în adâncurile iadului Te-ai pogorât, ca s dezlegi blestemul lui Adam, pleac-Te cu mil i spre noi. Pentru tmduirea noastr de cumplitele neputine alesufletului i trupului ne-ai rânduit acest canon al postului; pentru aceasta,învrednicete-ne i pe noi a-l plini cu inim curat i cu ndejde în purtarea Ta degrij.
D
ruiete lacrimi de gânduri umilite, ca s splm toat necuria inimii i ochii notri cei întinai cu privelitile pcatelor lumineaz-i, ca totdeauna scontemple icoana frumuseii Tale luminate de virtuile ce ne poart pe caleaasemnrii cu
D
umnezeu.
 
Mâinile noastre grabnic lucrtoare spre fapte osânditoare îndrepteaz-le sprelucrarea poruncilor Tale.Picioarele cele ce alearg în cile deertciunii le abatespre crarea faptelor bune. Mintea noastr cea spurcat de gânduri rele ocurete cu mulimea îndurrilor Tale i o f primitoare de cugetri dumnezeieti.
Cu mirul înelepciunii Tale bine înmiresmeaz mintea noastr pecare am stricat-o cu mirosul cel greu al gândurilor necurate. Inima pe care Însui aisfinit-o ca tron al înelegerilor înalte ce desfteaz mintea heruvimilor noi,nevrednicii am fcut-o groap primitoare de gunoiul patimilor. Cinsteadumnezeiasc Stpâne, cu care ne-ai încununat pe noi am pierdut-o, fcându-neslujitori patimilor. Zidirea mâinilor Tale suntem, toi pecetluii cu gândul voineiTale de mântuire, dar neascultând poruncile Tale, ne-am abtut pe cile nedreptii.Din pmânt m-ai zidit i cu suflarea duhului iubirii Tale m-ai artat ca o fpturminunat, încununat cu frumusee dumnezeiasc. Dar eu neluând seama la cinsteacu care m-ai învrednicit m-am coborât în adâncul frdelegilor.
 
Îns, pentru c sunt fptura mâinilor Tale, ce ascund icoana darurilor Tale, mcar c e prfuit de patimi, o, minune, cu dor priveti spre mine, cel nevrednic. Dar 
eunu pricep nici mreia fiinei mele, fiind cufundat în somnul netiinei, i nuîneleg nici înlimea chemrii spre îndumnezeire.
Cu totul sunt trup i toat viaamea nu îi are curgerea decât pe orizontal printre furtuna grijilor lumeti. Vai, mie! C am nesocotit înlimea chemrii Tale i m-am fcut rob patimilor strictoare,dei în gândul Tu am fost zidit ca împrat peste toat zidirea. Darurile celevenice ale milostivirii Tale voieti s mi le dai, dar eu alerg dup bunuriletrectoare ale acestei lumi. M îndulcesc de cuvintele dumnezeieti, dar la vremealucrrii faptelor sunt biruit de însi trândvia mea. În urechile inimii îmi rsuncuvintele înelepciunii, dar când mi se cere lucrarea cea mrturisitoare a credineiuor sunt biruit de patimi i îndemnurile luminoase mi se par o povar prea grea depurtat în fapt.Cum m voi înfia înaintea Ta Stpâne, când vremea vieii pentrecându-o înpcate, nu am învat nici pân acum a m ruga ? În lanurile multor neputine ipatimi m vd totdeauna pe mine legat, dar lenevirea i împietrirea inimii mele înnecredin nu-mi dau voie s alerg spre limanul rugciunii. Patimile m covâresc,dar tot rmân încletat în lenevirea de a m ruga. Cum voi câtiga mântuirea, cândnesocotesc toate virtuile i sunt strin de cercetarea pcatelor mele ? Cum m voiînfia înaintea Ta când nu am început a înva nici alfabetul rugciunii. Mîngrozesc de judecat, osânda m înspimânteaz, dar tot nu vin la pocin. Însuim deznddjuiesc de îndreptarea mea prin propriile puteri. Pentru aceasta,
Te rog pe Tine, Izvorule al milostivirii, cu judecile pe care le tii, adu-m pe mine la

Activity (24)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
svayambhu liked this
ionel26 liked this
aicacs liked this
Flavia Pop liked this
Laura Patrulescu liked this
svayambhu liked this
svayambhu liked this
svayambhu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->