CURS I

Agregate utilizate la produce rea materialelor

compozite utilizate la lucrari rutiere

1. Agregatele minerale

Agregate1e minerale sunt componenta preponderenta a materialelor compozite de tip beton de ciment sau beton asfaItic. Ele formeaza scheletul mineral care asigura rezistenta si stabilitatea structurii, influentand caracteristicile fizico mecanice ale intregului amestec.

Analiza in laborator a agregatelor minera1e.

Rolullor se manifesta pe mai multe planuri :

- al calitatii mineralogice a rocii de provenienta;

- al caracteristicilor fizico-mecanice ale agregate1or;

- a1 caracteristicilor de prelucrare ale agregatelor;

- a1 curbei granulometrice a amestecu1ui final.

Fiecare din aceste aspecte influenteaza considerabil caracteristicile fizico-mecanice ale amestecului precum si comportarea in timp a materialului compozit.

2.Caracteristici mineralogice ale rocii de provenienta

Rocile utilizate la executia straturilor rutiere asfaltice trebuie sa indeplineasca anumite conditii exprimate prin caracteristici fizico-mecanice specificate in nonne si standarde. Privitor la mineralogie nu exista restrictii, se pot face doar unele recomandari care pomesc de la constatari privind modul in care unele roci indeplinesc sau nu prevederile standard. Pentru identificarea mineralogica se recurge la clasificarea rocilor dupa modul in care s-au format si dupa provenienta, Dupa provenienta rocile se clasifica in

1

si . Din categoria fac parte cenusa si

, zgura de furnal, utilizate in domeniul rutier,

o c1asificare generala a rocilor naturale in functie de modul de formare :

A. Roci magmatice

intrusive (de adancime) : granite, sienite, granodiorite, diorite, gabrouri( bazice),

- efuzive: riolitele (acide) , porfire cuartifere, dacite, tufuri dacitice, andezite, porfirite, bazalte, melafire, diabaze, porfire

B. Roci sedimentare

- detritice ( necimentate sau cimentate) : argile si marne, nisipuri si gresii, pietrisuri si conglomerate

- de precipitatie chimica : calcare, travertin, silicolite, gipsuri

C. Roci metamorfice

- marmure, gnaisuri, serpentine, cuartite

Rocile naturale se pot clasifica si pe grope :

andezit granit gabrou porfir
bazalt granodiorit hornblenda dacit
diabaz gnais* diorit riolit
epidiorit* * roci metamorfice de origine eruptiva

2

ardezie

cuartite recristalizate

,

roci metamorfozate prin al terare

·.CJrrip'a.·························· QAlcaJ'. . .... ,' ..

,GWP~ ..•. ,' ••••• ·. pop.gIQ1i1(!tllt

'@lJlp[ .

·.necnnentate

cremene opal

dolomita calcar marmura

gresie

tuf vulcanic

balast msip

Teoretic se pot utiliza oricare din aceste roci naturale sau artificiale, practic se pot utiliza doar cele care indeplinesc conditiile prevazute in norme.

Pentru fabricarea materialelor compozite se prevede utilizarea agregatelor provenite din roci rezistente la actiuni mecanice si climatice. Conditiile au fost indeplinite in cele mai multe cazuri de catre rocile

cum ar fi bazaltul sau andezitul, de catre rocile cum ar fi nisipul

natural in cazuri particulare , iar in cazul rocilor doar

ocazional, atunci cand nivelul cerintelor a fost mai redus. Sub aspect chimic se definesc doua grupe mari :

- minerale acide in care predomina in special siliciul si aluminiul (usoare si deschise la culoare: cuart, feldspat, mica)

- minerale bazice unde ponderea este detinuta de fier, magneziu SI calciu ( mai grele si inchise la culoare : piroxeni, amfiboli, olivina)

In cazul mixturilor asfaltice se prefera rocile bazice, datorita aderentei mai bune a peliculei de bitum.

Analiza mineralogica vizeaza in primul rand definirea tipului de roca, si stabilirea nivelului de alterare in care se gaseste la momentuI

3

respectiv. Nu se admite utilizarea rocilor alterate, deoarece acestea fiind solubile In apa determina descompunerea fizica a materialului in exploatare.

,

3. Caracteristici fizico mecanice ale rocilor de provenienta in vederea

c1asificarii agregatelor minerale

Pentru a verifica modul in care roca se incadreaza in cerinte, se

,

mascara unele caracteristici fizico-mecanice reprezentative pentru 0 anumita destinatie.

, In cazul acestor caracteristici exista unele diferente in ceea ce

,

priveste modul de abordare, intre standardele romanesti si cele europene, principiul fiind acelasi : pe baza rezultatelor obtinute in urma testarilor mecanice se clasifica roca care va putea fi apoi utilizata conform prevederilor specifice fiecarei destinatii in parte.

Caracteristicile fizico mecanice care se urmaresc in mod special in standardele europene sunt : rezistenta la compresiune, rezistenta la strivire, rezistenta la uzura ( Micro Deval) rezistenta la impact ( Los Angeles), rezistenta la slefuire, rezistenta la inghet-dezghet, porozitatea.

In general rezistentele pe sorturi sunt cele care caracterizeaza roca. Incercarile pe cuburi se fac intr-o prima faza pentru 0 apreciere generala, urmand apoi investigarea mai aprofundata a caracteristicilor care se face

sorturi nominalizate. In principiu materialul este la solicitari

( compresiune, frecare, socuri mecanice) si (inghet -dezghet,

saturare in apa) in urma carora se produc degradari si fragmentari care se concretizeaza prin modificari de masa si granulometrie. Valorile acestor modificari vor caracteriza materialul si vor determina incadrarea lui intr-o anumita clasa.

In cazul standardelor romanesti c1asificarea rocii se face conform SR667/200 I in cazul materialului pietros utilizat la lucrari rutiere.

Se verifica : porozitatea si rezistenta la compresiune pe epruvete cubice cu latura de 5 em si uzura Los Angeles, rezistenta la sfaramare prin compresiune in stare uscata si rezistenta la inghet- dezghet (coeficient de gelivitate si stabilitate la inghet) pe sort 40-63.

Prevederile privind clasele de roca utilizate la lucrari rutiere sunt diferentiate in functie de importanta drumului, precum si de rolul stratului in sistemul rutier.

Astfel, de exemplu, exigentele privind rezistentele la uzura sunt mai mati in cazul stratului superior, pe cand rocile din straturile inferioare

4

trebuie sa fie mai rezistente la actiunea apei si a solicitarilor din lnghetdezghet,

SR 667/2001 contine prevederi privind utilizarea la lucrari rutiere a rocilor de diferite clase in functie de clasa tehnica a drumului sau categoria tehnica a starzii.

4. Caracteristici de prelucrare ale agregatelor minerale

Modul de prelucrare a rocilor este eel care determina calitatea finala a materialului, constituind criteriul final de apreciere al calitatii agregatelor pe langa cel al calitatii rocii de provenienta. Caracteristicile de prelucrare mai importante sunt : curba granulometrica, coeficientul de neunifonnitate, forma granulelor, gradul de concasare, continutul de impuritati constand in patti fine, argila, materii organice etc.

Prevederile privind caracteristicile de prelucrare sunt diferite de la 0 tara la alta, in prezent se urmareste 0 apropiere dintre standarde prin adoptarea nonnelor europene. in principiu, pentru caracteristicile de fabricatie se introduc prevederi privind atat valorile acestora la un moment dat, cat si modul in care se pastreaza ele pe parcursul procesului de fabricatie. Calitatea se apreciaza statistic si este proprie fiecarei statii de prelucrare.

4.1 Pentru fabricarea mixturilor asfaltice si a betoanelor rutiere

conditiie sunt prevazute in SR 667/2001 in cazul agregatelor de cariera si SR 662/2002 in cazul agregatelor de balastiera ( roci sedimentare necimentate). Se aleg sorturi granulare cu un ecart granulometric restrans pentru a permite realizarea amestecului fmal optim. De asemenea, se lucreaza cu agregate avand dimensiuni apropiate pe cele trei directii evitand granulele plate si acciculare care nu rezista la solicitari medanice. in ceea ce priveste impuritatile, prezenta lor este riguros limitata deoarece afecteaza nefavorabil anrobarea cu bitum si comportarea in timp a imbracamintilor. Fractiunile foarte fme sunt limitate procentual si conditionate calitativ prin detenninarea unei caracteristici cunoscuta sub numele de "valoare de albastru" care exprima continutul de argila, Continutul de materii organice se apreciaza printr-o metoda calitativa colorimetrica.

5