1

DESCRIEREA UNUI CALCULATOR

Un sistem informatic este alcatuit din componente hardware si software. Componentele hardware
reprezinta echipamentele fizice precum: carcasa, discurile de stocare, tastaturile, monitoarele,
cablurile, boxele si imprimantele. Termenul de software include sistemul de operare si programele.
Sistemul de operare da instructiuni de operare unui calculator. Aceste operatii pot include
identificarea, accesarea si procesarea informatiei. Programele sau aplicatiile indeplinesc functii
diferite. Programele sunt extrem de diverse in functie de tipul informatiei accesate sau generate. De
exemplu, instructiunile pentru verificarea contului bancar sunt diferite de instructiunile pentru a simula
o realitate virtuala pe Internet.

Sectiunile urmatoare din acest capitol vor prezenta componentele hardware dintr-un calculator.

Carcasa calculatorului protejeaza si sustine componentele interne ale calculatorului. Toate

calculatoarele au nevoie de o sursa de tensiune pentru a transforma curentul alternativ (AC)
de la priza in curent continuu (DC). Dimensiunea si forma unei carcase depind de placa de
baza si alte componente interne.Puteti alege o carcasa de dimensiuni mai mari in care sa
incapa componente suplimentare de care ati putea avea nevoie in viitor. Puteti de
asemenea alege o carcasa de dimensiuni mai mici care ocupa un spatiu redus. In general,
carcasa trebuie sa fie rezistenta, usor de intretinut si sa aiba spatiu suficient pentru o
extindere ulterioara.Sursa trebuie sa asigure suficienta energie electrica pentru
componentele instalate si pentru a permite adaugarea ulterioara de noi componente. Daca
alegeti o sursa care asigura doar alimentarea componentelor instalate este posibil sa fie
necesara inlocuirea acesteia atunci cand veti adauga alte componente.Dupa parcurgerea
acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

-Descrierea carcaselor.

Descrierea surselor de alimentare.

Carcasa unui calculator ofera cadrul pentru componentele interne in timp ce permite inchiderea
necesara pentru un plus de protectie. Carcasele de calculator sunt de obicei facute din plastic,
otel si aluminiu si sunt disponibile intr-o gama variata de stiluri.Dimensiunea si aranjarea
carcasei poarta denumirea de factor de forma. Sunt mai multe tipuri de carcase, dar factorul de
forma pentru carcase este de obicei desktop sau turn. Carcasele desktop pot fi subtiri sau de
dimensiune normala si cele turn pot fi mini sau de dimensiune normala, asa cum sunt
prezentate in Figura 1.Carcasele au denumiri diferite:

 Sasiu
 Cabinet
 Turn
 Cutie
 Housing

Pe langa protectie si sustinere, carcasele asigura un mediu proiectat pentru a pastra

componentele la o temperatura adecvata. Ventilatoarele de carcasa sunt folosite
pentru a misca aerul in interiorul carcasei. Aerul care trece pe langa componentele
calde, absoarbe caldura si apoi iese din carcasa. Prin acest proces este impiedicata
supraincalzirea componentelor calculatorului.Sunt mai multi factori care trebuie luati in
considerare cand alegeti o carcasa:Dimensiunea placii de baza;Numarul de locuri
pentru unitati de stocare interne sau externe;Spatiul disponibil..

Pe langa protectie fata de factorii de mediu, carcasele previn deteriorarea componentelor din
cauza electricitatii statice. Componentele interne ale calculatorului sunt impamantate prin
atasarea acestora la carcasa.NOTA: Ar trebui sa alegeti o carcasa in functie de dimensiunile
fizice ale sursei de alimentare si ale placii de baza.
 2

Sursa de alimentare, prezentata in Figura 1, transforma curentul alternativ (AC), care provine
dintr-o priza, in curent continuu (DC), care are un voltaj mai scazut. Curentul continuu este folosit
pentru alimentarea tuturor componentelor unui calculator.

Conectori
Majoritatea conectorilor din zilele noastre sunt conectori codati. Conectorii codati sunt proiectati
pentru a fi inserati intr-o singura directie. Fiecare parte a conectorului are un fir colorat cu un
curent de voltaj diferit care il parcurge, dupa cum este prezentat si in Figura 2. Conectorii diferiti
sunt folositi pentru conectarea anumitor componente si diverse zone de pe placa de baza:

 Un conector Molex este un conector codat utilizat la conectarea unei unitati optice sau un
hard disk.
 Un conector Berg este un conector folosit la conectarea unei unitati de discheta.
Conectorul Berg este mai mic decat conectorul Molex.
 Placa de baza este conectata prin conectori de 20 sau 24 de pini. Conectorul cu 24 de
pini are doua randuri a cate 12 pini fiecare si cel de 20 de pini are doua randuri de cate
10 pini fiecare.
 Un conector de alimentare auxiliar de 4 sau 8 pini are cate doua randuri de cate doi sau
patru pini si alimenteaza toate zonele de pe placa de baza. Acesti conectori de patru sau
opt pini au aceeasi forma cu conectorul principal de alimentare dar sunt de dimensiuni
mai mici.
 Standardele mai vechi de surse de alimentare foloseau doi conectori numiti P8 si P9
pentru conectarea la placa de baza. P8 si P9 sunt conectori necodati. Din aceasta cauza
puteau fi legati invers, putand astfel sa deterioreze placa de baza sau sursa de
alimentare. Instalarea presupunea alinierea conectorului astfel incat firele negre sa fie
impreuna la mijloc.

NOTA: Daca nu puteti insera un conector, incercati alta directie sau asigurati-va inainte ca nu
exista pini indoiti sau obiecte straine care sa va impiedice. Amintiti-va ca daca vi se pare greu sa
inserati orice cablu sau componenta este posibil sa fie ceva in neregula. Cablurile, conectorii si
componentele sunt proiectate in asa fel incat sa se potriveasca perfect. Nu fortati conectorii sau
componentele. Conectorii care sunt inserati in mod incorect vor deteriora priza sau conectorul.
Nu va grabiti si asigurati-va ca manipulati in mod corect componentele hardware.

Electricitate si Legea lui Ohm

Exista patru marimi de baza in electricitate:

 Voltaj (V)
 Curent (I)
 Putere (P)
 Rezistenta (R)

Voltajul, curentul, puterea si rezistenta sunt termeni electronici pe care un tehnician trebuie sa ii
cunoasca:

 Voltajul (tensiunea) este o marime care masoara forta necesara pentru a impinge
electronii printr-un circuit.
 Voltajul se masoara in volti (V). Sursa de alimentare a unui calculator produce de obicei
mai multe voltaje diferite.
 Curentul este marimea care masoara cantitatea de electroni care trece printr-un circuit.
 Curentul se masoara in amperi (A). Sursele de tensiune ale unui calculator produc
diferite amperaje corespunzatoare fiecarui voltaj.
 Puterea este marimea care masoara presiunea necesara pentru a impinge electronii
printr-un circuit, numita voltaj, inmultita cu numarul de electroni care circula prin acel
circuit, numit curent. Unitatea de masura pentru putere este watt (W). Sursele de
tensiune sunt clasificate in functie de puterea disipata.
 Rezistenta este masura prin care un circuit se opune trecerii curentului. Rezistenta se
 3

masoara in ohmi. O rezistenta mai mica permite trecerea unui curent mai mare, deci mai
multa putere. O siguranta buna are o rezistenta mica sau masoara aproximativ 0 ohmi.

Exista o ecuatie de baza care prezinta relatia acestor marimi. Aceasta ecuatie indica faptul ca
voltajul este egal cu produsul dintre curent si rezistenta. Aceasta relatie reprezinta Legea lui
Ohm.

V = IR

intr-un sistem electric, puterea (P) este egala cu produsul dintre voltaj si curent.

P = VI

Intr-un circuit electric, o crestere a curentului sau a voltajului rezulta intr-o crestere de putere.

De exemplu, imaginati-va un circuit simplu care are un bec de 9 V conectat la o baterie de 9 V.

Puterea disipata de bec este de 100 W. Folosind ecuatia de mai sus, putem calcula valoarea
curentului necesar pentru a obtine 100 W prin becul alimentat la 9 V.

Pentru rezolvarea acestei ecuatii avem urmatoarele informatii:

 P = 100 W
 V=9V
 I = 100 W/9 V = 11.11 A

Ce se intampla in cazul in care folosim o baterie de 12 V si un bec de 12 V pentru a obtine o

putere de 100 W?

100 W/12 V = 8.33 A

Sistemul produce aceeasi putere, dar foloseste mai putin curent.

Calculatoarele folosesc de obicei surse de alimentare din intervalul 200 W - 500 W. Totusi, unele
calculatoare au nevoie de putere cuprinsa intre 500 W si 800 W. La asamblarea unui calculator,
alegeti o sursa de alimentare cu o putere suficienta pentru a alimenta toate componentele.
Informatii despre puterea componentelor pot fi obtinute din documentatia producatorului. Cand
alegeti o sursa de alimentare, asigurati-va ca acea sursa produce suficienta energie pentru a
alimenta componentele instalate.

AVERTISMENT: Nu deschideti sursa de alimentare. Capacitatile din interiorul sursei de

alimentare, prezentata in Figura 3, pot ramane incarcate pentru o perioada lunga de timp.
Aceasta sectiune prezinta numele, scopurile si caracteristicile componentelor interne ale unui
calculator.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

 Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de baza.

 Explicarea numelor, scopurilor si caracteristicilor procesoarelor.
 Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor sistemelor de racire.
 Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor memoriilor ROM si RAM.
 Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de extensie.
 Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor unitatilor de stocare.
 Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor cablurilor interne.

Placa de baza este circuitul integrat principal si contine magistralele, sau caile circuitelor
 4

electrice, ce se gasesc intr-un calculator. Magistralele permit datelor sa circule intre diferitele
componente care alcatuiesc un calculator. Figura 1 prezinta o varietate de placi de baza. O placa
de baza este cunoscuta si sub numele de placa de sistem, backplane, sau placa principala.

Placa de baza cuprinde unitatea centrala de procesare (UCP), memoria RAM, sloturi de
extensie, ansamblul format din radiator si ventilator, chip-ul BIOS si circuitele incorporate care
interconecteaza placa de baza cu celelalte componente. Socket-urile, conectorii interni si externi
si diferitele porturi sunt de asemenea asezate pe placa de baza.  

Factorul de forma al placii de baza depinde de dimensiunea si forma placii. De asemena descrie
asezarea fizica a diferitelor componente si echipamente pe placa de baza. Exista diferiti factori
de forma pentru placile de baza dupa cum se poate observa si in Figura 2.

Un set important de componente de pe placa de baza il reprezinta chip set-ul. Chip set-ul este
compus din diferite circuite integrate atasate la placa de baza cu rolul de a controla modul de
interactiune al sistemului hardware cu UCP si placa de baza. UCP este instalata intr-un slot sau
socket de pe placa de baza. Socketul de pe placa de baza determina tipul de UCP care poate fi
instalat.

Chip set-ul placii de baza permite procesorului sa comunice si sa interactioneze cu celelalte

componente din calculator si sa schimbe date cu memoria sistemului sau RAM-ul, hard disk-uri,
placi video si alte dispozitive de iesire. Chip set-ul stabileste cata memorie poate fi adaugata la
placa de baza. Chip set-ul determina de asemenea tipul de conectori de pe placa de baza.

Majoritatea chip set-urilor sunt impartite in doua componente distincte: Northbridge si

Southbridge. Scopul fiecarei componente variaza in functie de producator, dar in general
northbridge-ul controleaza accesul catre RAM si placa video si vitezele la care UCP-ul poate
comunica cu acestea. Placa video este cateodata integrata in Northbridge. Southbridge-ul, in
cele mai multe cazuri, permite procesorului sa comunice cu hard disk-urile, placa de sunet,
porturile USB si alte porturi de intrare/iesire.

Unitatea centrala de prelucrare (UCP) este considerata creierul calculatorului. Este cunoscuta si
sub numele de procesor. Majoritatea calculelor se efectueaza in procesor. In termeni de putere
de procesare, unitatea centrala de prelucrare este cea mai importanta componenta a unui
calculator. UCP-urile sunt fabricate sub diverse forme, fiecare stil avand nevoie de un anumit tip
de slot sau socket pe placa de baza. Cei mai cunoscuti producatori de microprocesoare sunt Intel
si AMD.

Socketul sau slotul unui procesor este conectorul care joaca rol de interfata intre placa de baza si
procesor. Majoritatea socketilor si procesoarelor folosite la ora actuala au la baza arhitectura pin
grid array (PGA), in care pinii de pe partea de dedesubt a procesorului sunt inserati in socket,
fara a folosi forta (zero insertion force - ZIF). ZIF se refera la forta necesara pentru a insera un
procesor intr-un socket sau slot de pe placa de baza. Procesoarele bazate pe sloturi sunt
proiectate in forma de cartus si intra intr-un slot asemanator cu cele folosite de placile de
extensie. Figura 1 prezinta cele mai comune specificatii ale unei UCP.

Unitatea de procesare executa un program, care reprezinta o secventa de instructiuni stocate in

prealabil. Fiecare model de procesor are un set de instructiuni pe care le executa. Procesorul
executa programul prin procesarea fiecarei secvente de date dupa cum este ghidat de program
si de setul de instructiuni. In timp ce unitatea centrala de procesare executa un pas din program,
instructiunile ramase si datele sunt stocate in apropiere intr-o memorie speciala numita cache.
Exista doua arhitecturi majore ale setului de instructiuni:

 Reduced Instruction Set Computer (RISC) – Aceste arhitecturi folosesc un set relativ
mic de instructiuni si chip-urile RISC sunt proiectate sa execute aceste instructiuni foarte
rapid.
 Complex Instruction Set Computer (CISC) – Aceste arhitecturi folosesc un set larg de
 5

instructiuni, rezultand mai putini pasi executati pentru o operatie.

Unele procesoare incorporeaza hyperthreading pentru o crestere de performanta. In cazul

folosirii tehnicii hiperthreading, unitatea centrala de procesare poate executa simultan mai multe
segmente de cod pe fiecare banda de asamblare. Pentru un sistem de operare, un singur
procesor care foloseste hyperthreading apare ca doua procesoare.

Puterea unui procesor este masurata prin viteza si cantitatea de date pe care o poate procesa.
Viteza unui procesor este evaluata in ciclii pe secunda. Viteza unui procesor actual este
masurata in milioane de ciclii pe secunda, numiti megahertzi (MHz) sau miliarde de ciclii pe
secunda, numiti gigahertzi (GHz). Cantitatea de date pe care un procesor o poate procesa la un
moment dat depinde de magistrala de date a procesorului. Aceasta este numita si magistrala
procesorului sau front side bus (FSB). Cu cat magistrala este mai mare, cu atat este mai puternic
procesorul. Procesoarele actuale au o magistrala de date de 32 sau 64 de biti.

Overclocking-ul este o tehnica folosita pentru a determina procesorul sa functioneze la o viteza

mai mare decat specificatiile originale. Overclocking-ul nu este o metoda sigura de crestere a
performantei unui calculator si poate avea ca efect defectarea procesorului.

MMX este un set de instructiuni multimedia incorporate in procesoarele Intel. Procesoarele care
suporta MMX pot efectua multe operatii multimedia obisnuite care sunt efectuate de obicei de
placi de sunet sau video separate. Totusi, doar aplicatiile software scrise special pentru a apela
instructiuni MMX pot folosi avantajele acestui set de instructiuni.

Cele mai noi tehnologii de proiectare a procesoarelor a rezultat in gasirea de noi moduri de a
incorpora mai multe unitati centrale de prelucrare pe acelasi cip. Mai multe procesoare sunt
capabile sa proceseze concurent mai multe instructiuni:

 Procesoare Single Core – Un singur nucleu (core) aflat pe cip se ocupa de toate
prelucrarile. Un producator de placi de baza poate asigura socketuri pentru mai mult de
un singur procesor, dand astfel posibilitatea de a construi un calculator multi-procesor
puternic.
 Procesoare Dual Core – Doua nuclee intr-un singur cip in care ambele nuclee
proceseaza informatia simultan.

Componentele electronice genereaza caldura. Caldura este generata la trecerea curentului prin
componentele sistemului. Componentele unui calculator functioneaza mai bine intr-un mediu
racoros. In cazul in care caldura nu este evacuata, este posibil ca sistemul sa functioneze mai
lent. Daca se acumuleaza prea multa caldura, componentele calculatorului pot fi deteriorate.

Cresterea circulatiei aerului in interiorul carcasei unui calculator permite o evacuare mai eficienta
a caldurii. Un ventilator de carcasa, prezentat in Figura 1, este instalat in carcasa calculatorului
pentru a face procesul de racire mai eficient.

In plus fata de ventilatoarele de carcasa, radiatorul de pe procesor inlatura caldura de pe nucleul

acestuia. Un ventilator aflat deasupra radiatorului, prezentat in Figura 2, evacueaza caldura de
pe procesor.

Alte componente sunt de asemenea susceptibile la deteriorare din cauza caldurii si sunt
cateodata dotate cu ventilatoare. Ca si procesorul, placile video produc o cantitate mare de
caldura. Exista ventilatoare dedicate pentru racirea unitatii de procesare grafica, precum cele
prezentate in Figura 3.

Calculatoarele care au unitati centrale de procesare sau unitati de procesare grafica foarte rapide
pot folosi sisteme de racire cu apa. O placa de metal este asezata deasupra procesorului si apa
este pompata pe deasupra acesteia pentru a colecta caldura produsa de unitatea centrala de
procesare. Apa este pompata catre un radiator pentru a fi racita cu ajutorul aerului si apoi este
recirculata.
 6

ROM
Chip de memorie Read-Only Memory (ROM) sunt localizate pe placa de baza. Chip-urile ROM
contin instructiuni care pot fi accesate in mod direct de catre unitatea centrala de procesare.
Instructiunile de baza folosite la pornirea (boot) calculatorului si la incarcarea sistemului de
operare sunt stocate in ROM. Chip-urile ROM isi pastreaza continutul chiar si dupa ce a fost
oprita alimentarea. Continutul acestora nu poate fi sters sau modificat prin mijloace obisnuite.
Diferitele tipuri de ROM sunt prezentate in Figura 1.

NOTA: ROM poate fi gasit si sub denumirea de firmware. Acest lucru poate crea confuzie
deoarece firmware reprezinta de fapt software-ul pastrat intr-un chip ROM.

RAM
Random Access Memory (RAM) este o memorie care stocheaza temporar datele si programele
care sunt accesate de catre procesor. RAM este o memorie volatila, ceea ce inseamna ca isi va
pierde continutul atunci cand calculatorul este inchis. Cu cat exista mai multa memorie RAM in
calculator cu atat creste capacitatea de stocare si procesare a programelor si fisierelor de
dimensiuni mari, crescand de asemenea performanta sistemului. Diferitele tipuri de RAM sunt
prezentate in Figura 2.

Module de memorie
Primele calculatoare aveau RAM-ul instalat pe placa de baza ca chip-uri individuale. Aceste chip-
uri individuale, numite chip-uri dual inline package (DIP), erau greu de instalat si se desprindeau
de pe placa de baza destul de des. Pentru a rezolva aceasta problema, proiectantii au lipit chip-
urile pe un circuit special numit modul de memorie. Diferitele tipuri de module de memorie sunt
prezentate in Figura 3.

NOTA: Modulele de memorie pot avea o fata sau doua fete. Modulele de memorie cu o singura
fata contin RAM pe o singura fata a modulului. Modulele de memorie cu doua fete contin RAM pe
ambele fete ale modulului.

Cache
SRAM este folosit ca memorie cache pentru a stoca datele folosite cel mai frecvent. SRAM
permite procesorului sa acceseze mai repede date pe care in mod normal ar trebui sa le citeasca
din DRAM sau memoria principala, care sunt mai lente. Cele trei tipuri de memorie cache sunt
prezentate in Figura 4.

Verificarea erorilor
Erorile de memorie se produc in momentul in care datele nu sunt stocate corect in chip-urile
RAM. Calculatorul foloseste diverse metode pentru a detecta si corecta erorile de memorie.
Figura 5 prezinta trei moduri diferite de verificare a erorilor de memorie.
Placile de extensie cresc functionalitatea unui calculator prin adaugarea de controlere pentru
echipamente specifice sau prin schimbarea porturilor defecte. Figura 1 prezinta diverse tipuri de
placi de extensie. Placile de extensie sunt folosite pentru a extinde si personaliza capacitatile
unui calculator:

 Placa de retea (Network Interface Card - NIC) – Conecteaza calculatorul la o retea

folosind un cablu de retea
 Placa de retea pentru conexiune fara fir – Conecteaza calculatorul la o retea folosind
frecvente radio
 Placa de sunet – Ofera capacitati audio
 Placa video – Ofera capacitati video
 Modem – Conecteaza calculatorul la Internet folosind o linie telefonica
 Adaptor SCSI – Conecteaza echipamente SCSI, cum ar fi hard disk-uri si unitati de benzi
magnetice la un calculator
 Adaptor RAID – Conecteaza mai multe hard disk-uri la un calculator pentru a oferi
redundanta si o crestere a performantei
 Port USB – Permite conectarea de echipamente periferice la calculator
 Port paralel – Permite conectarea de echipamente periferice la calculator
 7

 Port serial – Permite conectarea de echipamente periferice la calculator

Calculatoarele au porturi de extensie pe placa de baza ce permit instalarea de placi de extensie.

Tipul de conector folosit de placa de extensie trebuie sa coincida cu cel al portului de extensie. O
placa de extensie poate fi folosita pentru calculatoarele cu un factor de forma LPX pentru a
permite celorlalte placi de extensie sa fie instalate orizontal. O placa de extensie de acest tip se
utilizeaza de obicei pentru calculatoarele desktop slim-line. In Figura 2 sunt prezentate diferite
tipuri de porturi de extensie.

EXPLICAREA SCOPULUI PROCEDURILOR SI CONDITIILOR DE MUNCA IN SIGURANTA

Munca in conditii de siguranta ajuta la prevenirea accidentarii umane si a defectarii

echipamentelor calculatorului. Un loc de munca sigur este curat, organizat si iluminat
corespunzator. Toata lumea trebuie sa inteleaga si sa urmeze procedurile de siguranta.

Urmati procedurile corespunzatoare de manevrare a echipamentelor calculatorului pentru a

reduce riscul de vatamare corporala, defectare a proprietatii si pierdere de date. Orice defectiune
sau pierdere poate duce la despagubiri solicitate de catre proprietarul echipamentelor si datelor.

Indepartarea corespunzatoare sau reciclarea componentelor periculoase ale calculatoarelor este

o problema globala. Aveti grija sa urmati reglementarile ce guverneaza modul de indepartare a
unor elemente specifice. Organizatiile ce nu respecta aceste reglementari pot fi amendate sau
pot infrunta conflicte legale costisitoare.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Identificarea procedurilor de siguranta si a potentialelor pericole pentru utilizatori si

tehnicieni.
 Identificarea procedurilor de protejare a echipamentelor si prevenire a pierderilor de date.
 Identificarea procedurilor de siguranta pentru protejarea mediului inconjurator de
contaminare.

Ghid general de siguranta

Urmati ghidul general de siguranta pentru a preveni taierea,arderea, socurile electrice si
eventuale leziuni ale vederii. Cea mai buna practica este sa va asigurati ca exista un stingator si
o trusa de prim ajutor in caz de incendiu sau de accidente. Figura 1 cuprinde o lista de
instructiuni generale pentru siguranta.

ATENTIE: Sursele si monitoarele contin tensiuni foarte mari. Nu purtati bratara antistatica atunci
cand reparati surse de alimentare sau monitoare.

ATENTIE: Unele componente ale imprimantei se pot incalzi foarte tare atunci cand sunt folosite,
iar alte componente pot contine tensiuni foarte mari. Asigurati-va ca imprimanta a avut timp sa se
raceasca inainte de a va apuca de reparatie. Verificati manualul imprimantei pentru a gasi locatia
eventualelor componente ce pot genera o inalta tensiune. Unele componente pot stoca tensiuni
mari chiar si dupa ce imprimanta a fost oprita.

Ghid de siguranta in caz de incendiu

Urmati ghidul de siguranta in caz de incendiu pentru a proteja vietile oamenilor, cladirile si
echipamentul. Pentru a evita un soc electric si a preveni o stricaciune a calculatorului, opriti-l si
scoateti-l din priza inainte de a incepe orice reparatie.

Focul se extinde foarte rapid si poate fi extrem de daunator. Utilizarea corespunzatoare a unui
extinctor poate preveni iesirea de sub control a unui foc de dimensiune mica. Atunci cand lucrati
 8

cu componentele unui calculator trebuie sa aveti mereu in vedere posibilitatea aparitiei unui
incendiu si trebuie sa stiti cum sa reactionati. Daca apare un incendiu, trebuie sa urmati aceste
proceduri de siguranta.

 Nu incercati sa stingeti niciodata singur un foc care a scapat de sub control sau care nu
este izolat.
 Intotdeauna aveti un plan de evacuare bine pus la punct inainte de a incepe orice lucru.
 Iesiti din cladire cat mai repede.
 Contactati serviciul de pompieri pentru ajutor.

Cititi cu atentie instructiunile de pe stingatorul din biroul dumneavoastra inainte de a fi nevoit sa il

folosi. In organizatia dumneavoastra ar putea fi disponibile antrenamente de siguranta.

In Statele Unite exista 4 categorii de clasificare pentru extinctoare. Fiecare extinctor este
identificat printr-o litera, culoare si forma diferita, dupa cum puteti observa si in Figura 2. Fiecare
extinctor contine chimicale specifice pentru a lupta cu diferite tipuri de foc:

 Clasa A : Hartie, lemn, plastic, carton

 Clasa B : Benzina, gaz lampant, solventi organici
 Clasa C : Echipament electric
 Clasa D : Metale inflamabile

Ce clasificari de extinctoare exista in tara dumneavoastra?

Este important sa stiti cum sa folositi un extinctor. Folositi abrevierea T-T-S-M pentru a tine minte
regulile de baza in folosirea stingatorului:

T - Trageti acul.

T - Tintiti la baza focului, nu catre flacari.
S - Strangeti manerul.
M - Miscati varful dintr-o parte in alta.
Descarcarile electrostatice (Electrostatic discharge - ESD), clima aspra si proasta calitate
a surselor de electricitate pot produce deteriorarea echipamentelor informatice.
Respectati instructiunile de utilizare corespunzatoare, acordati atentie problemelor de
mediu si folositi echipamente pentru stabilizarea curentului electric pentru a preveni
distrugerea echipamentului si pierderea datelor.

ESD
Electricitatea statica reprezinta o acumulare a unor sarcini electrice pe o suprafata.
Aceasta acumulare poate bloca o componenta si poate produce daune. Efectul acesta se
numeste descarcare electrostatica (ESD). ESD poate distruge componentele electronice
dintr-un calculator.

Pentru ca o persoana sa simta efectul ESD trebuie sa existe cel putin 3,000 de Volti de
electricitate statica. De exemplu, electricitatea statica se poate acumula in corpul
dumneavoastra in timp ce pasiti pe un covor. La atingerea altei persoane amandoi veti
simti un soc. Daca descarcarea produce durere sau zgomot inseamna ca s-au produs
probabil peste 10,000 de Volti. Prin comparatie, sunt suficienti 30 de Volti de electricitate
statica pentru a dauna unei componente de calculator.

Recomandari de protectie impotriva ESD

ESD poate produce daune definitive componentelor electrice. Aceste recomandari va vor
ajuta in prevenirea daunelor produse de ESD:

 Pastrati toate componentele in pungi antistatice pana in momentul instalarii.

 Folositi covoare antistatice pe birourile de lucru.
 9

 Folositi covoare impamantate in spatiile de lucru.

 Folositi bratari antistatice atunci cand lucrati la calculatoare.

Climatul
Climatul afecteaza echipamentele calculatorului in diverse moduri:

 Daca temperatura mediului este prea ridicata, echipamentele se supraincalzesc.

 Daca nivelul de umiditate este prea scazut, sansele de aparitie a ESD-ului cresc.
 Daca nivelul de umiditate este prea ridicat, echipamentele pot fi defectate din
cauza umiditatii ridicate.

In Figura 1 putem observa cum conditiile de mediu influenteaza cresterea sau

descresterea riscului de aparitie a ESD-ului.

Tipuri de fluctuatii ale tensiunii

Tensiunea este forta care determina miscarea electronilor de-a lungul unui circuit.
Deplasarea electronilor se numeste curent. Circuitele calculatorului au nevoie de tensiune
si curent pentru a actiona componentele electronice. Componentele calculatorului nu pot
functiona corespunzator atunci cand curentul dintr-un calculator nu este adecvat sau
stabil. Instabilitatea voltajului se numeste fluctuatie de tensiune.

Urmatoarele tipuri de fluctuatii de tensiune ale curentului alternativ (AC) pot produce
pierderi de date sau distrugerea hardware-ului:

 Pana de curent – inseamna pierderea completa de curent alternativ. Pana de

curent poate fi provocata de o siguranta arsa, un transformator stricat sau o linie
de curent cazuta.
 Caderea de tensiune – inseamna reducerea nivelului de voltaj al curentului
alternativ pe o perioada de timp. Caderea de tensiune se produce atunci cand
voltajul de pe linia de curent scade sub 80% fata de nivelul normal.
Supraincarcarea circuitelor electrice poate produce o cadere de tensiune.
 Zgomotul – inseamna interferenta dinte generatoarele de tensiune si fulgere.
Zgomotul produce tulburari ale curentului, putand produce erori intr-un sistem
informatic.
 Varfuri de tensiune – inseamna cresterea brusca a voltajului pe o perioada foarte
scurta de timp, depasind cu 100% valoarea normala a voltajului pe o linie de
tensiune. Varfurile de tensiune pot fi provocate de fulgere, dar pot aparea de
asemenea atunci cand sistemul electric isi revine dupa o pana de curent.
 Supratensiunea tranzitorie – inseamna o crestere spectaculoasa in voltaj fata de
curentul electric normal. Supratensiunea transitorie dureaza cateva nanosecunde,
sau a bilioana parte dintr-o secunda.

Dispozitive de protectie pentru curent

Protectia impotriva fluctuatiilor de tensiune se poate realiza folosind dispozitive de
protectie a datelor si a echipamentelor informatice.

 Dispozitiv de suprimare a supratensiunii tranzitorii – ajuta la protectia impotriva

supratensiunii tranzitorii si a varfurilor de tensiune. Un dispozitiv de suprimare a
supratensiunii tranzitorii deviaza curentul in exces pe o linie cu impamantare.
 Sursa de curent permanenta (UPS) – ajuta la protectia impotriva unor probleme
potentiale de curent electric prin furnizarea curentului electric unui calculator sau
altor dispozitive. Bateria se reincarca in permanenta atata timp cat UPS-ul este in
curs de folosire. UPS-ul este capabil sa asigure calitatea constanta a curentului
electric atunci cand apar pane de curent sau caderi de tensiune. Multe dintre UPS-
uri sunt capabile sa comunice direct cu sistemul de operare al calculatorului.
Aceasta comunicare permite UPS-ului sa stinga calculatorul in siguranta, si sa
salveze datele inainte ca UPS-ul sa piarda in intregime curentul.
 Sursa de curent de rezerva – ajuta la protectia impotriva eventualelor probleme
 10

electrice, asigurand o baterie de rezerva pentru a furniza energia atunci cand

tensiunea scade sub nivelul normal. Bateria este in asteptare pe parcursul
functionarii normale. Atunci cand tensiunea scade, bateria asigura curent continuu
(CC) invertorului, care il transforma in curent alternativ (CA) pentru calculator.
Acest echipament nu este la fel de sigur precum UPS-ul datorita timpului petrecut
pentru a comuta la baterie. Daca echipamentul de comutare nu functioneaza,
bateria nu va putea sa furnizeze energie calculatorului. Figura 2 prezinta exemple
de echipamente precum dispozitivul de suprimare a supratensiunii tranzitori, UPS-
ul si SPS-ul.

ATENTIE: Nu montati niciodata o imprimanta la UPS. Producatorii de UPS-uri recomanda

sa nu montam o imprimanta la UPS, pentru a nu distruge motorul imprimantei.

Calculatoarele si perifericele, din Figura 1, contin materiale ce pot dauna mediului inconjurator.
Materialele periculoase sunt numite cateodata deseuri toxice. Aceste materiale pot contine
concentratie mare de materiale grele precum zinc, plumb sau mercur. Legile despre aruncarea
deseurilor toxice difera in functie de tara sau stat. Contactati autoritatea locala de reciclare sau
aruncare a materialelor toxice pentru mai multe informatii despre procedurile si serviciile de
eliminare a acestora.

Material Safety and Data Sheet

Material Safety and Data Sheet reprezinta un tabel ce rezuma informatia despre identificarea
materialelor, incluzand eventualele pericole ce pot afecta siguranta personala, pericolele de
incendiu, si cerintele pentru primul ajutor. In Figura 2, tabelul MSDS contine reactivitatea chimica
si informatii de incompatibilitate ce includ proceduri de varsare, scurgere si aruncare. El include
de asemenea masuri de protectie pentru manevrarea sigura si depozitarea materialelor.

Pentru a determina daca un material este periculos, consultati MSDS-ul producatorului. In U.S.,
Occupational Safety and Health Administration (OSHA) cere ca toate materialele periculoase sa
fie insotite de un MSDS atunci cand sunt transferate unui nou proprietar. Informatiile din MSDS
ce insotesc produsele cumparate pentru reparerea sau intretinerea unui calculator pot fi foarte
importante pentru un tehnician de calculatoare. OSHA cere de asemenea ca angajatii sa fie
informati despre materialele cu care lucreaza si sa li se puna la dispozitie informatii despre
siguranta acestora. In Regatul Unit, Chemicals Hazard Information and Packaging for Supply
Regulations 2002 (CHIP3) supravegheaza manevrarea materialelor periculoase. CHIP3 cere
furnizorilor de materiale chimice sa ambaleze si sa transporte materialele chimice periculoase in
siguranta, incluzand si un tabel despre produs.

NOTA: MSDS-ul este necesar pentru a determina modul in care trebuie aruncate materialele
potential periculoase intr-o maniera sigura. Inainte de a arunca orice echipamet electronic
verificati reglementarile locale cu privire la metodele de indepartare a acestora acceptate.

Ce organizatie guverneaza folosirea elementelor chimice periculoase in tara dumneavoastra?

Sunt tabelele MSDS obligatorii?

MSDS-ul contine informatii valoroase:

 Numele materialului
 Proprietatile fizice ale materialului
 Orice substante periculoase continute de material
 Informatii despre reactivitate, precum date despre posibila incendiere si explozie a
acestora
 Procedurile pentru scurgere si varsare
 Precautii speciale
 Pericole de sanatate
 Cerinte speciale de protectie

Calculatoarele si echipamentele de calcul sunt in cele din urma aruncate din cauza unora din
 11

urmatoarele motive:

 Pe masura ce echipamentul se invecheste, unele componente incep sa nu mai

functioneze.
 Calculatorul devine invechit pentru aplicatiile pentru care fusese construit.
 Modelele noi au caracteristici imbunatatite.

Inainte de a arunca un calculator sau orice componenta, este foarte important sa avem in vedere
o metoda sigura de indepartare pentru fiecare componenta.

Aruncarea corespunzatoare a bateriilor 

Bateriile contin adesea metale ce pot fi daunatoare mediului inconjurator. Bateriile calculatoarelor
portabile pot contine plumb, cadmiu, litiu, mangan si mercur. Aceste metale nu se descompun si
vor ramane in mediul incojurator pentru multi ani. Mercurul este folosit in general la fabricarea
bateriilor si este foarte toxic si daunator omului.

Reciclarea bateriilor ar trebui sa fie o metoda standard pentru un tehnician. Toate bateriile,
inclusiv cele pe baza de litiu, cadmiu si nichel, compozitie de metale si nichel, si cele pe baza de
plumb sunt supuse procedurilor de aruncare, corespunzator cu regulile regionale.

Aruncarea corespunzatoare a Monitoarelor si a CRT-urilor

Manevrati CRT-urile si monitoarele cu grija. Voltaj extrem de ridicat poate ramane in monitoare si
CRT-uri chiar si dupa ce acesta a fost scos din priza. CRT-urile contin geamuri, metale, plastic,
plumb, bariu si alte metale rare. Conform cu U.S. Environmental Protection Agency (EPA), CRT-
urile pot contine aproximativ 1.8 kilograme de plumb. Trebuie respectate regulile de mediu atunci
cand se arunca un monitor.

Aruncarea corespunzatoare de cartuse, toner si hartia fotografica

Tonerele folosite si cartusele de imprimanta trebuie aruncare corespunzator sau reciclate.
Producatorii de cartuse si distribuitori primesc cartusele goale pentru reumplere. Exista de
asemenea si unele companii specializate in reumplerea cartuselor. Exista si echipamente de
reumplere a cartuselor dar acestea nu sunt recomandate, deoarece cerneala se poate scurge in
imprimanta, provocand pagube ireversibile. Garantia imprimantei se poate pierde si ea la
folosirea unor cartuse reincarcate.

Aruncarea corespunzatoare a aerosolilor si a solventilor chimici

Contactati autoritatile locale sanitare pentru a afla cum si unde trebuie sa aruncati chimicalele si
solventii. Nu aruncati niciodata solventi sau chimicale intr-o scurgere sau canalizare ce duce la
canalizarea publica.

Bidonul sau sticlele ce contin solventi sau alte materiale de curatat trebuie manevrate cu grija.
Asigurati-va ca acestea sunt identificate si tratate ca rebuturi periculoase. De exemplu, unii
aerosoli pot exploda atunci cand se incalzesc, daca nu au fost folositi in intregime.
Pentru fiecare treaba exista o unealta potrivita. Asigurati-va ca sunteti familiarizat cu utilizarea
corecta a fiecarei unelte si ca pentru sarcina curenta folositi unealta corespunzatoare. Utilizarea
agila a uneltelor si software-ului fac slujba mai putin dificila si asigura indeplinirea sarcinilor intr-
un mod corespunzator si sigur.

Exista unelte software care ajuta la diagnosticarea problemei. Folositi aceste unelte pentru a
verifica ce dispozitiv al unui calculator nu functioneaza corect.

Un tehnician trebuie sa documenteze orice reparatie sau problema a calculatorului.

Documentatia poate fi folosita ca punct de referinta pentru viitoarele probleme sau poate ajuta alti
tehnicieni care nu au intampinat aceeasi problema inainte. Documentele pot fi scrise de mana pe
hartie, dar este de preferat forma lor electronica pentru o cautare mai usoara a unei probleme
specifice.
 12

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Identificarea uneltelor hardware si rolul acestora.

 Identificarea uneltelor software si rolul acestora.
 Identificarea componentelor de organizare si scopul lor.

Trusa de unelte ar trebui sa contina toate uneltele necesare pentru o reparatie hardware. Pe
masura ce dobanditi experienta, veti invata ce unealta va trebuie pentru fiecare tip de sarcina.
Uneltele hardware sunt grupate in patru categorii:

 Unelte ESD
 Unelte de mana
 Unelte de curatare
 Unelte de diagnosticare

Unelte ESD
Exista doua unelte ESD: bratara antistatica si covor antistatic. Bratara antistatica protejeaza
componentele calculatorului atunci cand este impamantata la carcasa calculatorului. Covorul
antistatic protejeaza componentele calculatorului prin prevenirea de acumulare a curentului static
pe hardware sau pe tehnician. Selecteaza fiecare obiect din Figura 1 pentru mai multe informatii
despre uneltele ESD.

Unelte de mana
Cele mai multe unelte folosite in asamblarea calculatorului sunt unelte mici de mana. Acestea
sunt disponibile fie individual fie ca parte a unei truse de unelte. Trusele de unelte variaza in
marime, calitate si pret. Selecteaza fiecare obiect din Figura 2 pentru mai multe informati despre
uneltele de mana.

Unelte de curatare
Disponibilitatea uneltelor de curatare adecvate este esentiala atunci cand repari sau intretii
calculatoare. Folosirea acestor unelte asigura nevatamarea componentelor calculatorului in
timpul procesului de curatare. Selecteaza fiecare obiect din Figura 3 pentru mai multe informatii
despre uneltele de curatare.

Unelte de diagnosticare
Pentru testarea hardware-ului sunt folosite un multimetru digital si un adaptor loopback.
Selecteaza fiecare obiect din Figura 4 pentru mai multe informati despre uneltele de
diagnosticare.

Un tehnician trebuie sa fie capabil sa utilizeze mai multe unelte software care sa-l ajute la
diagnosticarea problemelor, la intretinerea componentelor hardware si la protejarea informatiilor
stocate pe calculator.

Unelte pentru managementul discului 

Trebuie sa fiti capabili sa identificati ce software sa folositi in diferite situatii. Uneltele pentru
managementul discului ajuta la detectarea si corectarea erorilor de disc, pregatesc un disc pentru
a stoca informatii si ajuta la stergerea fisierelor nedorite.

Dati click pe fiecare buton din Figura 1 pentru a vedea o captura de ecran cu urmatoarele unelte
pentru managementul discului:

 Fdisk sau Disk Management – folosit pentru a crea si sterge partitii pe hard disk
 Format – folosit pentru a pregati discul pentru a stoca date
 Scandisk sau Chkdsk – folosit pentru a verifica integritatea fisierelor si directoarelor de
pe hard disk, scanand suprafata acestuia in cautare de erori fizice
 Defrag – folosit la optimizarea spatiului de pe hard disk pentru a permite un acces mai
 13

rapid la programe si date

 Disk Cleanup – folosit pentru a sterge spatiul de pe disc prin cautarea fisierelor ce pot fi
sterse in siguranta
 Disk Management – un utilitar de sistem folosit pentru administrarea discurilor si a
partitiilor, care poate realiza sarcini precum initializarea discului, crearea si formatarea
partitiilor
 System File Checker (SFC) – un utilitar din linia de comanda care scaneaza fisierele
critice ale sistemului de operare si le inlocuieste pe cele care sunt corupte

Se poate folosi discul de pornire a Windows XP pentru depanarea si repararea fisierelor corupte.
Discul de pornire a Windows XP este conceput pentru a repara fisierele de sistem ale Windows-
ului, pentru a restaura fisierele pierdute sau distruse si pentru a reinstala sistemul de operare.
Utilitare software ale unei parti terte sunt disponibile pentru detectarea si inlaturarea unei
defectiuni.

Unelte software de protejare

In fiecare an virusi, spyware si alte tipuri de atacuri malitioase infecteaza milioane de
calculatoare. Aceste atacuri avaria sistemul de operare, aplicatiile si datele. Calculatoarele care
au fost infestate pot avea chiar si probleme cu performanta hardware-ului sau defectarea
componentelor.

Pentru a proteja datele si integritatea sistemului de operare si a hardware-ului, folositi software

conceput pentru protectia impotriva atacurilor si pentru eliminarea programelor daunatoare.

Diferite tipuri de software sunt folosite pentru protectia hardware-ului si a datelor. Selectati fiecare
buton din Figura 2 pentru a vedea o captura de ecran a urmatoarelor unelte software de
protectie:

 Windows XP Security Center (Centrul de Securitate Windows XP) – permite

verificarea starii setarilor esentiale de securitate ale calculatorului. Centrul de Securitate
verifica in permanenta pentru a se asigura ca firewall-ul software si programul antivirus
ruleaza. Verifica deasemenea daca actualizarile sunt setate sa se descarce si sa se
instaleze automat.
 Programele Antivirus – protejeaza calculatorul impotriva atacurilor virusilor.
 Software pentru eliminarea aplicatiilor spyware – protejeaza impotriva software-ului
care trimite informatii despre obiceiurile de navigare pe Internet unui atacator. Spyware-
ul poate fi instalat fara cunostinta sau consimtamantul utilizatorului.
 Firewall – este un program care ruleaza in permanenta protejand impotriva
comunicatiilor neautorizate catre si de la calculatorul dumneavoastra

Este important ca un tehnician sa documenteze toate reparatiile si serviciile pe care le face.

Aceste documentatii trebuie centralizate si puse la dispozitia tuturor celorlalti tehnicieni.
Documentatia este folosita ca material de referinta in problemele similare ce pot fi intalnite in
viitor. Un bun serviciu de relatii cu clientii include asigurarea unei descrieri detaliate a problemei
si a solutiei.

Unelte pentru referinta personala

Uneltele pentru referinta personala includ ghiduri de depanare, manuale ale producatorului,
ghiduri scurte de referinta si un jurnal de reparatie. Inainte de facturare, un tehnician trebuie sa
tina un jurnal de imbunatatiri si reparatii. Documentatia din jurnal ar trebui sa includa descrierea
problemei, solutiile posibile care au fost incercate pentru rezolvare si pasi urmati in repararea
defectiunii. Aveti grija sa notati orice schimbari de configuratie ale echipamentului si orice
schimbari de componente din timpul reparatiei. Aceasta documentatie o sa va ajute atunci cand
intampinati o situatie asemanatoare in viitor.

 Notite – Luati notite pe masura ce parcurgeti procesul de investigare si reparatie.

Urmariti aceste notite pentru a evita repetarea pasilor anteriori si pentru a determina
 14

urmatorii pasi.
 Jurnal – Documentati upgrade-urile si reparatiile efectuate. Documentatia ar trebui sa
includa descrierea problemei, solutiile posibile care au fost incercate pentru rezolvare si
pasii urmati in repararea defectiunii. Aveti grija sa notati orice schimbari de configuratie a
echipamentului si orice schimbari de componente in timpul reparatiei. Jurnalul, impreuna
cu notitele, o sa va ajute atunci cand intampinati o situatie asemanatoare in viitor.
 Lista reparatiilor – Alcatuiri o lista a problemelor si rezolvarilor, incluzand data,
componentele inlocuite si informatii despre client. Aceasta lista permite tehnicianului sa
determine ce modificari au fast facute pe calculator in trecut.

Unelte de referinta pe internet

Internetul este o sursa excelenta de informatie despre probleme specifice de hardware si
eventuale solutii:

 Motoare de cautare
 Grupuri de stiri
 Lista de intrebari frecvente a producatorului
 Manuale de calculatorare online
 Forumuri si chat-uri
 Site-uri tehnice

In Figura 1 se poate vedea un exemplu de site web tehnic.

Unelte diverse
Cu timpul veti descoperi o serie de unelte aditionale pe care sa le adaugati trusei
dumneavoastra. In Figura 2 puteti observa cum se poate folosi o rola de banda adeziva pentru a
eticheta partile care au fost scoase din calculator atunci cand nu aveti la indemana un marcator
de componente.

Un calculator care functioneaza este o resursa foarte utila pe care puteti sa o luati cu
dumneavoastra atunci cand efectuati reparatii pe teren. Un calculator care functioneaza poate fi
folosit in cautarea de informatie, descarcarea uneltelor si a driver-elor sau comunicarea cu alti
tehnicieni.

In Figura 3 puteti vedea tipurile de componente de rezerva pentru calculator pe care puteti sa le
includeti in trusa de unelte. Asigurati-va ca aceste componente functioneaza inainte de a le
folosi. Folosirea unor componente functionale pentru a le inlocui pe cele stricate va poate ajuta in
determinarea mai rapida a componentei care nu functioneaza corespunzator.

Siguranta la locul de munca este responsabilitatea tuturor. Daca folositi uneltele potrivite este
mult mai putin probabil sa va raniti sau sa stricati unele componente.

Inainte de a curata sau repara echipamente, asigurati-va ca uneltele folosite sunt in buna stare
de functionare. Curatati, reparati sau inlocuiti componentele care nu functioneaza corect.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Demonstrarea folosirii corespunzatoare a unei bratari antistatice.

 Demonstrarea utilizarii corespunzatoare a covorului antistatic.
 Demonstrarea folosirii corespunzatoare a unor unelte de mana.
 Demonstrarea folosirii corecte a materialelor de curatare.

Ca in discutia precedenta, un exemplu de descarcare electrostatica este un mic soc pe care

cineva il primeste atunci cand merge pe un covor prin camera si atinge manerul de la usa. Desi
acest mic soc este nevatamator pentru dumneavoastra, aceeasi descarcare electrica poate
 15

produce daune componentelor unui calculator. Purtarea unei bratari antistatice poate preveni o
stricaciune a componentelor calculatorului.

Scopul unei bratari antistatice este de a egala descarcare electrica dintre dumneavoastra si
echipament. Bratara antistatica este un conductor ce face legatura dintre corpul dumneavoastra
si echipamentul la care lucrezi. Atunci cand electricitatea statica se produce in corpul
dumneavoastra, legatura creata de catre bratara antistatica si echipament, sau pamant,
canalizeaza electricitatea prin firul ce este legat de bratara.

Ca in Figura 1, bratara are doua componente si este usor de purtat:

1. Pune bratara pe incheietura si securizeaz-o folosind capsa sau ariciul. Metalul de pe

partea din spate a bratarii trebuie sa ramana in permanenta in contact cu pielea.
2. Prindeti conectorul de la capatul firului la bratara si celalalt capat la echipament sau la
acelasi punct de impamantare la care este legat si covorul antistatic. Scheletul de metal
al carcasei este un loc bun pentru a conecta firul. Alegeti un loc de metal nevopsit atunci
cand conectati firul la echipamentul cu care lucrati. O suprafata vopsita nu conduce
curentul la fel de bine ca una nevopsita.

NOTA: Atasati firul de aceeasi parte a echipamentului cu mana pe care se afla bratara

antistatica. Astfel firul nu o sa va incurce atunci cand lucrati.

Purtarea unei bratari ajuta la prevenirea efectului descarcarilor electrostatice, acesta poate fi
redus si mai mult daca nu purtati haine de matase, poliester sau lana. Sunt sanse mai mari de
producere a descarcarilor electrostaice daca purtati astfel de haine.

NOTA: Tehnicieni ar trebui sa isi suflece manecile, sa indeparteze esarfele sau cravatele si sa

stranga camasile pentru a preveni incurcatura cu hainele. Aveti grija ca cerceii, colierele si alte
bijuterii libere sa fie aranjate corespunzator.

ATENTIE: Niciodata nu purtati o bratara antistatica daca reparati un monitor sau un CRT.

Este posibil sa nu aveti mereu posibilitatea de a lucra la un calculator intr-un spatiu echipat
corespunzator. Daca puteti controla mediu, incercati sa puneti spatiul de lucru departe de zonele
cu covor. Covoarele pot duce la construirea descarcarilor electrostatice. Daca nu puteti evita
covoarele, legati-va pentru impamantare de portiunea nevopsita a carcasei calculatorului la care
lucrati inainte de a atinge orice componenta.

Covor antistatic
Covorul antistatic este un conductor slab. Functioneaza prin atragerea energiei statice de la o
componenta si transmiterea acesteia intr-un mod sigur de la echipament la un punct de
impamantare, ca in Figura 1:

1. In spatiul de lucru asezati covorul langa sau dedesuptul carcasei calculatorului.

2. Prindeti covorul de carcasa pentru a asigura impamantarea si folositi-l pentru a depozita
componentele scoase din calculator.

Reducand potentialul descarcarilor electrostatice duce la scaderea sanselor de stricare a

componentelor sau a circuitelor delicate.

NOTA: Intotdeauna manevrati componentele de marginea lor.

Birou de lucru
Impamantati biroul de lucru si covorul antistatic atunci cand sunteti la munca. Daca stati pe covor
si purtati bratara antistatica corpul dumneavoastra are aceeasi incarcare ca si echipamentul ,
reducand probabilitatea de aparitie a descarcarilor electorstatice.
 16

Un tehnician trebuie sa fie capabil sa foloseasca fiecare unelta dintr-o trusa. Acest subiect
acopera o mare parte dintre uneltele folosite la repararea calculatorului.

Suruburile
Folositi surubelnita corespunzatoare pentru fiecare surub. Folositi capul ascutit al surubelnitei
pentru capatul surubului. Invartiti surubelnita in sensul acelor de ceasornic pentru a strange
surubul, si in sensul opus pentru a slabi surubul, ca in Figura 1.

Filetul surubului se poate distruge daca il strangeti prea tare cu surubelnita. Un surub cu filetul
distrus,ca in Figura 2, se poate bloca in gaura sau nu se mai fixeaza destul de bine. Aruncati
suruburile cu filetul prost.

Surubelnita cu capul drept

Ca in Figura 3, folositi o surubelnita cu capul drept atunci cand utilizati un surub cu capul drept.
Nu folositi o surubelnita cu capul drept pentru a desface un surub cu capul in cruce. Nu folositi
niciodata o surubelnita ca o parghie. Daca nu puteti scoate o componenta, verificati daca nu
cumva exista o clema sau o incuietoare care asigura securizarea componentei in acel loc.

ATENTIE: Daca aveti nevoie de o forta prea mare pentru a scoate o componenta,sau pentru a
adauga una, cu siguranta ceva nu este in regula. Aruncati o a doua privire pentru a fi sigur ca nu
aiti uitat un surub sau o clema care blocheaza componenta. Verificati manualul sau diagrama
pentru mai multe informati.

Surubelnita cu capul in cruce (Phillips)

Ca in Figura 4, folositio surubelnita cu capul in cruce (Phillips) atunci cand utilizati un surub cu
capul in cruce. Nu folositi aceasta surubelnita pentru a gauri obiectele. Capul surubelnitei se va
strica.

Imbusul
Ca in Figura 5, folositi un imbus pentru a strange sau desface suruburile cu capat hexagonal.
Suruburile cu capat hexagonal nu ar trebui stranse prea mult pentru a nu strica filetul. Nu utilizati
un imbus prea larg pentru surubul pe care il folositi.

ATENTIE: Unele unelte sunt magnetizate. Cand lucrati cu componente electronice, asigurati-va

ca uneltele pe care le folositi nu sunt magnetizate. Campurile magnetice pot fi daunatoare pentru
datele stocate pe benzile magnetice. Verificati uneltele atingandu-le de un surub. Daca surubul
este atras de unelta, nu o folositi.

Unelte de extragere, clesti cu varf ascutit, sau pensete

Ca in Figura 6, uneltele de extragere, clesti cu varf ascutit si pensetele pot fi folosite pentru a
pune sau scoate parti ce nu pot fi ajunse de degete. Nu zgariati sau atingeti componentele atunci
cand folositi aceste unelte.

ATENTIE: Nu folositi creioanele in interiorul calculatorului pentru a face modificari asupra

setarilor comutatoarelor sau pentru a scoate jumperi. Capul creionului se poate comporta ca un
conductor si poate defecta componentele calculatorului.

Pastrea calculatoarelor curate prin exterior si prin interior este o parte foarte importanta in
programul de intretinere. Murdaria poate provoca probleme operatiilor fizice ale
ventilatorului, butoanelor si altor componente mecanice. In Figura 1 se pot observa cateva
acumulari de praf pe componentele calculatorului. Pe componentele electrice o acumalare
excesiva de praf va actiona ca un izolator si va opri caldura. Acesta izolatie va inhiba
capacitatea radiatorului si a ventilatorului de racire de a mentine componentele reci,
provocand supraincalzirea circuitelor si a chipului.
 17

ATENTIE: Inainte de a curata orice echipament, opriti-l si scoateti-l din priza.

Carcasa calculatorului si monitoarele

Curatati carcasa calculatorului si suprafata exterioara a monitorului folosind o solutie de
curatat si o carpa de stofa fara scame. Folositi putina solutie pentru spalat vasele si 100 ml
de apa pentru a crea aceasta solutie de curatat. Daca pica apa in interiorul carcasei lasati
calculatorul o perioada de timp inainte de a il aprinde.

Monitoare LCD
Nu folositi solutii de curatare pe baza de amoniac sau orice alta compozitie pentru un
monitoare LCD, doar pe cele special create pentru acest tip de monitoare. Componentele
chimice dure vor afecta exteriorul monitorului. Nu exista nici un fel de sticla sa protejeze
aceste monitoare, curatati ecranul bland incercand sa nu apasati prea ferm pe el.

Monitoare CRT
Pentru a curata ecranul monitoarelor CRT folositi o carpa curata si fara scame, udati-o cu
apa distilata si stergeti monitorul de sus in jos. Apoi folositi o carpa uscata si fina pentru a
sterge ecranul si a indeparta dungile care au ramas in urma curatirii.

Curatati componentele prafuite folosind aer comprimat. Aerul comprimat nu produce

incarcari electrostatice pe componente. Asigurati-va ca sunteti intr-o zona ventilata
corespunzator inainte de a ventila praful din calculator. O practica buna este sa purtati o
masca pentru a va asigura ca nu inhalati particule de praf.

Eliminati praful prin sufluri mici de aer din tubul de aer comprimat. Nu varsati niciodata tubul
de aer comprimat si nu il folositi rasturnat. Nu permiteti paletele ventilatorului sa se invarta
de la forta provocata de aerul comprimat. Tineti ventilatorul in loc. Motorul ventilatorului se
poate strica atunci cand acesta se invarte in gol.

Contactele componentelor
Curatati contactele componentelor folosind alcool izo-propilic. Nu folositi acetona. Acetona
contine impuritati ce pot afecta contactele. Aveti grija sa nu ramana scame de la bucata de
material sau vata. Indepartati orice scama folosind aer comprimat inainte de a reporni
calculatorul.

Tastatura
Curatati tastatura calculatorului folosind aer comprimat sau un aspirator de mana cu o perie
atasata.

AVERTISMENT: Nu folositi un aspirator standard in interiorul unui calculator. Componentele

din plastic ale aspiratorului pot provoca incarcari si descarcari electrostatice asupra
componentelor. Folositi un aspirator corespunzator pentru componentele electronice.

Mouse-ul
Folositi solutie de curatat geamuri si materiale fine pentru a curata suprafata exterioara a
mouse-ului. Nu puneti solutia de curatat direct pe mouse. Daca curatati un mouse cu bila,
scoateti bila si curatati-o folosind o solutie de geamuri si un material fin. Stergeti rotitele din
interiorul mouse-ului cu acelasi material. Puteti folosi o pila pentru a sterge aceste rotite. Nu
pulverizati lichide in interiorul mouse-ului.

Tabelul din Figura 2 arata componentele calculatorului pe care ar trebui sa le curatati si

materialele de curatare corespunzatoare.
Acest capitol discuta procedurile de siguranta in laborator, folosirea corespunzatoare a
instrumentelor, si inlaturarea corecta a componentelor calculatorului si consumabilelor. In acest
laborator v-ati familiarizat cu multe dintre instrumentele folosite la construirea, repararea si
curatarea calculatorului si a componentelor electronice. Ati invatat deasemenea si importanta
 18

instrumentelor organizationale si cum va pot ajuta acestea pentru a lucra mai eficient.

Urmatoarele concepte sunt dintre cele mai importante de retinut din acest capitol:

 Lucrati intr-o maniera sigura pentru a proteja atat utilizatorii cat si echipamentul.
 Urmati toate sfaturile de siguranta pentru a preveni accidentarea dumneavoastra sau a
celorlalti.
 Sa stiti sa protejati echipamentul impotriva deteriorarilor cauzate de ESD.
 Sa stiti si sa puteti preveni caderile de tensiune care pot avaria echipamentul si pot duce
la pierderea de informatie.
 Sa stiti care produse si consumabile necesita proceduri speciale de inlaturare.
 Familiarizati-va cu tabelele MSDS pentru problemele de siguranta si restrictiile de
inlaturare a echipamentelor pentru a proteja mediul inconjurator.
 Sa puteti folosi instrumentele corespunzatoare pentru fiecare sarcina.
 Sa stiti cum sa curatati componentele in siguranta.
 Folositi instrumentele de organizare in timpul reparatiei unui calculator.

REZUMAT

Acest capitol discuta procedurile de siguranta in laborator, folosirea corespunzatoare a instrumentelor,

si inlaturarea corecta a componentelor calculatorului si consumabilelor. In acest laborator v-ati
familiarizat cu multe dintre instrumentele folosite la construirea, repararea si curatarea calculatorului si
a componentelor electronice. Ati invatat deasemenea si importanta instrumentelor organizationale si
cum va pot ajuta acestea pentru a lucra mai eficient.

Urmatoarele concepte sunt dintre cele mai importante de retinut din acest capitol:

 Lucrati intr-o maniera sigura pentru a proteja atat utilizatorii cat si echipamentul.
 Urmati toate sfaturile de siguranta pentru a preveni accidentarea dumneavoastra sau a
celorlalti.
 Sa stiti sa protejati echipamentul impotriva deteriorarilor cauzate de ESD.
 Sa stiti si sa puteti preveni caderile de tensiune care pot avaria echipamentul si pot duce la
pierderea de informatie.
 Sa stiti care produse si consumabile necesita proceduri speciale de inlaturare.
 Familiarizati-va cu tabelele MSDS pentru problemele de siguranta si restrictiile de inlaturare a
echipamentelor pentru a proteja mediul inconjurator.
 Sa puteti folosi instrumentele corespunzatoare pentru fiecare sarcina.
 Sa stiti cum sa curatati componentele in siguranta.
 Folositi instrumentele de organizare in timpul reparatiei unui calculator.

Asamblarea calculatoarelor reprezinta o parte importanta din profesia unui tehnician. Ca si tehnician,
va trebui sa actionati intr-o maniera logica si metodica in lucrul cu componentele calculatorului. Ca
orice meserie care se invata, abilitatea de asamblare a unui calculator se imbunatateste considerabil
cu practica.

Dupa parcurgerea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

 Deschiderea carcasei.
 Instalarea sursei de alimentare.
 Atasarea componentelor la placa de baza si instalarea placii de baza.
 Instalarea componentelor interne.
 Instalarea componentelor in locasurile externe.
 19

 Instalarea placilor de extensie.

 Conectarea cablurilor interne.
 Reatasarea panourilor laterale si conectarea cablurilor externe la calculator.
 Pornirea calculatorului pentru prima data.

Carcasele pentru calculatoare sunt produse in forme diferite. Formele diferite se refera la dimensiunea
si modelul carcasei.

Pregatiti biroul de lucru inainte de a deschide carcasa. Asigurati o lumina adecvata, o buna ventilatie
si o temperatura a camerei confortabila. Spatiul de lucru sau masa ar trebui sa fie accesibile din toate
unghiurile. Evitati aglomerarea suprafetei de lucru sau a mesei cu unelte si componente de calculator.
Un covor antistatic asezat pe masa va ajuta la prevenirea deteriorarilor fizice si a celor produse de
ESD asupra echipamentelor. Recipiente mici pot fi folosite pentru a pastra suruburile de dimensiuni
mici si alte parti componente pe masura ce acestea sunt extrase din calculator.

Exista metode diferite pentru a deschide carcasele. Pentru afla cum se deschide un anumit model de
carcasa consultati manualul utilizatorului sau site-ul web al producatorului. Majoritatea carcaselor se
deschid intr-unul dintre urmatoarele feluri:

 Carcasa poate fi inlaturata ca o singura bucata.

 Panourile laterale si cel superior se pot detasa.
 Uneori trebuie desfacut mai intai panoul superior inaintea celor laterale.

Unui tehnician i se poate solicita inlocuirea sau instalarea unei surse de alimentare.
Majoritatea surselor de alimentare pot fi fixate doar dintr-o singura directie in carcasa
calculatorului. Exista, de obicei, trei sau patru suruburi ce fixeaza sursa de alimentare de
carcasa calculatorului. Sursele de alimentare au ventilatoare ce pot vibra si astfel desface
suruburile care nu au fost fixate corespunzator. Atunci cand instalati sursa de alimentare
asigurati-va ca toate suruburile sunt folosite si ca acestea sunt bine stranse.

Acestia sunt pasii pentru instalarea sursei de alimentare:

1. Introduceti sursa de alimentare in carcasa.

2. Aliniati orificiile de la sursa de alimentare cu cele de pe carcasa.
3. Securizati sursa de alimentare la carcasa folosind suruburile corespunzatoare.

Aceasta sectiune detaliaza pasii necesari pentru instalarea componentelor pe placa de

baza si apoi instalarea placii de baza in carcasa calculatorului.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

 Instalarea UCP (Unitatii Centrale de Procesare) si a ansamblului

radiator/ventilator.
 Instalarea memoriei RAM.
 Instalarea placii de baza.

UCP si ansamblul radiator/ventilator pot fi instalate pe placa de baza inainte ca aceasta sa fie montata
in carcasa.

UCP
Figura 1 ilustreaza un prim-plan al Unitatii Centrale de Procesare si al placii de baza. UCP si placa de
baza sunt sensibile la descarcarile electrostatice. Atunci cand manevrati o UCP si o placa de baza,
 20

asigurati-va ca acestea sunt asezate pe un covor antistatic impamantat. Ar trebui sa purtati o bratara
antistatica atunci cand lucrati cu aceste componente.

AVERTISMENT: Cand manevrati o UCP, sa nu atingeti niciodata contactele acesteia.

UCP este securizata in socket-ul sau de pe placa de baza printr-un sistem de parghie/clema. Socket-
urile UCP din ziua de astazi sunt socket-uri ZIF (Zero Insertion Force - Forta Zero la Insertie - nu
trebuie utilizata nici o forta la introducerea lor). Ar trebui sa fiti familiarizati cu sistemul de
parghie/clema inainte de a incerca sa instalati UCP in socket-ul placii de baza.

Pasta termoconductoare ajuta la pastrarea rece a UCP. Figura 2 ilustreaza cum se aplica pasta
termoconductoare pe UCP.

Atunci cand instalati o UCP uzata, curatati-o impreuna cu baza radiatorului folosind alcool izopropilic.
Aceasta manevra curata orice urma de pasta termoconductoare anterioara. Suprafetele sunt acum
pregatite pentru un nou strat de pasta termoconductoare. Urmariti toate recomandarile producatorului
referitoare la aplicarea pastei termoconductoare.

Ansamblul Radiator/Ventilator
Figura 3 ilustreaza un ansamblu radiator/ventilator. Este un echipament de racire compus din doua
parti. Radiatorul atrage caldura dinspre procesor. Ventilatorul indeparteaza caldura de la radiator.
Ansamblul radiator/ventilator are de regula un conector de alimentare cu 3 pini.

Figura 4 ilustreaza conectorul si legatura ansamblului radiator/ventilator cu placa de baza.

Urmati aceste instructiuni de instalare a UCP si a ansamblului radiator/ventilator:

1. Aliniati UCP astfel incat indicatorul Conexiunii 1 sa fie asezat in dreptul Pinului 1 din socket-ul
UCP. Astfel, veti asigura ca semnele de orientare ale UCP sunt aliniate cu cheile de orientare
de pe socket-ul UCP.
2. Plasati cu grija UCP in socket.
3. Inchideti zona de incarcare a UCP si securizati-o coborand pargia si prinzand-o sub locasul de
retinere.
4. Aplicati o cantitate mica de pasta termoconductoare pe UCP si distribuiti-o in mod egal.
Urmati instructiunile de aplicare furnizate de producator.
5. Aliniati dispozitivele de fixare ale ansamblului radiator/ventilator cu gaurile de pe placa de
baza.
6. Plasati ansamblul radiator/ventilator in socket-ul UCP, avand grija sa nu prindeti cablurile
ventilatorului.
7. Strangeti dispozitivele de fixare ale ansamblului radiator/ventilator pentru a-l securiza in
pozitie.
8. Conectati cablul de alimentare al ansamblului radiator/ventilator in locasul de pe placa de
baza.

Ca si UCP si ansamblul radiator/ventilator, memoria RAM este instalata pe placa de baza inainte de a
o fixa in carcasa calculatorului. Inainte de a instala un modul de memorie, consultati documentatia
placii de baza sau site-ul web al producatorului pentru a va asigura ca memoria RAM este compatibila
cu placa de baza.

Memoria RAM asigura stocarea temporara de date pentru UCP in timpul functionarii calculatorului.
Memoria RAM este o memorie volatila, ceea ce inseamna ca continutul acesteia se pierde odata cu
stingerea calculatorului. In general, mai multa memorie RAM sporeste performantele calculatorului.

Urmati acesti pasi pentru instalarea memoriei RAM:

1. Aliniati memoria RAM cu slotul de memorie si apasati pana cand dispozitivele laterale de
prindere au intrat in pozitie.
 21

2. Asigurati-va ca dispozitivele laterale de prindere au fixat modulul RAM. Verificati vizual

eventuale contacte expuse.

Repetati acesti pasi pentru module suplimentare de memorie RAM.

Placa de baza este acum pregatita pentru a fi montata in carcasa. Distantiere metalice si din plastic
sunt folosite pentru a monta placa de baza si pentru a impiedica contactul acesteia cu portiunile
metalice ale carcasei. Ar trebui sa instalati doar distantierele care se aliniaza cu gaurile din placa de
baza. Instalarea unor distantiere aditionale poate impiedica asezarea corespunzatoare a placii de
baza in interiorul carcasei.

Urmati acesti pasi pentru instalarea placii de baza:

1. Montati distantierele in carcasa calculatorului.

2. Aliniati conectorii I/O de pe spatele placii de baza cu orificiile din spatele carcasei.
3. Aliniati gaurile pentru suruburi de pe placa de baza cu distantierele.
4. Inserati toate suruburile pentru placa de baza.
5. Strangeti toate suruburile pentru placa de baza.

Placa de baza este acum pregatita pentru a fi montata in carcasa. Distantiere metalice si din plastic
sunt folosite pentru a monta placa de baza si pentru a impiedica contactul acesteia cu portiunile
metalice ale carcasei. Ar trebui sa instalati doar distantierele care se aliniaza cu gaurile din placa de
baza. Instalarea unor distantiere aditionale poate impiedica asezarea corespunzatoare a placii de
baza in interiorul carcasei.

Urmati acesti pasi pentru instalarea placii de baza:

1. Montati distantierele in carcasa calculatorului.

2. Aliniati conectorii I/O de pe spatele placii de baza cu orificiile din spatele carcasei.
3. Aliniati gaurile pentru suruburi de pe placa de baza cu distantierele.
4. Inserati toate suruburile pentru placa de baza.
5. Strangeti toate suruburile pentru placa de baza.

Unitatile, precum unitatile optice si unitatile pentru discheta, sunt instalate in locasuri speciale care
sunt accesibile din partea frontala a carcasei. Unitatile optice si unitatile pentru discheta stocheaza
informatia pe medii de stocare externe. Unitatile din locasurile externe permit accesul la mediile de
stocare fara a deschide carcasa.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Instalarea unitatii optice.

 Instalarea unitatii pentru discheta.

O unitate optica este un dispozitiv de stocare care citeste si scrie informatii pe CD-uri si DVD-uri. Un
conector de alimentare Molex asigura curent electric unitatii optice de la sursa de alimentare. Un cablu
PATA conecteaza unitatea optica la placa de baza.

Urmati acesti pasi pentru a instala o unitate optica:

1. Pozitionati unitatea optica astfel incat sa fie aliniata cu locasul de 5,25 inch.
2. Introduceti unitatea optica in locasul din carcasa astfel incat gaurile pentru suruburi ale
acesteia sa fie aliniate cu cele din carcasa.
3. Fixati unitatea optica in carcasa folosind suruburile corespunzatoare.

O unitate pentru discheta (Floppy Disk Drive - FDD) este un dispozitiv de stocare care
 22

citeste si scrie informatii pe o discheta. Un conector de alimentare BERG alimenteaza

unitatea pentru discheta. Un cablu de date pentru discheta conecteaza FDD-ul la placa de
baza.

O unitate pentru discheta intra intr-un locas de 3,5 inch aflat in partea frontala a carcasei.

Urmati acesti pasi pentru instalarea FDD-ului:

 Pozitionati unitatea pentru discheta astfel incat sa fie aliniata cu locasul de 3,5 inch.
 Inserati unitatea pentru discheta in locas astfel incat gaurile pentru suruburi din
aceasta sa fie aliniate cu cele din carcasa.
 Securizati unitatea pentru discheta la carcasa folosind suruburile corespunzatoare.

O placa de retea (NIC - Network Interface Card) permite conectarea unui calculator la o retea. Placile
de retea folosesc slot-urile PCI (Peripheral Component Interconnect) si PCIe (Peripheral Component
Interconnect Express) de pe placa de baza.

Urmati acesti pasi pentru instalarea placii de retea:

1. Aliniati placa de retea cu slot-ul de expansiune corespunzator de pe placa de baza.

2. Apasati usor pe placa de retea pana cand aceasta a intrat complet in slot-ul de expansiune.
3. Fixati placa de retea de carcasa calculatorului folosind un surub corespunzator.

O placa de retea pentru conexiune fara fir (wireless NIC) permite unui calculator sa se conecteze la o
retea wireless. Placile de retea pentru conexiune fara fir folosesc slot-urile PCI si PCIe de pe placa de
baza. Unele placi de retea pentru conexiune fara fir sunt instalate extern printr-un conector USB.

Urmati acesti pasi pentru instalarea unei placi de retea pentru conexiune fara fir:

1. Aliniati placa de retea pentru conexiune fara fir cu slot-ul corespunzator de pe placa de baza.
2. Apasati usor pe placa de retea pentru conexiune fara fir pana cand aceasta este fixata integral
pe placa de baza.
3. Asigurati montarea placii de retea pentru conexiune fara fir pe carcasa calculatorului folosind
surubul corespunzator.

Un adaptor video este interfata dintre un calculator si un monitor. Un adaptor video imbunatatit poate
asigura capabilitati grafice mai bune pentru jocuri si programe grafice. Adaptoarele video folosesc slot-
uri de expansune PCI, AGP (Accelerated Graphics Port) sau PCIe de pe placa de baza.

Urmati acesti pasi pentru a instala adaptorul video:

1. Aliniati adaptorul video cu slot-ul corespunzator de pe placa de baza.

2. Apasati usor adaptorul video pana cand acesta este complet fixat.
3. Asigurati montarea adaptorului video pe carcasa folosind surubul corespunzator.

Cablurile de curent/alimentare sunt folosite pentru a distribui electricitate de la sursa de alimentare la

placa de baza si alte componente. Cablurile de date transmit informatii intre placa de baza si
dispozitivele de stocare, precum hard disk-urile. Cablurile aditionale conecteaza butoanele si led-urile
din partea frontala a carcasei calculatorului la placa de baza.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Conectarea cablurilor de alimentare.

 Conectarea cablurilor de date.
 23

Conexiunile de alimentare ale placii de baza

Precum alte componente, placa de baza are nevoie de putere/alimentare pentru a functiona.
Conectorul principal de putere (Advanced Technology Extended - ATX) va avea fie 20, fie 24 de
pini. Sursa de alimentare poate avea si un conector auxiliar de alimentare (AUX) de 4 sau 6 pini
care se conecteaza la placa de baza. Un conector de 20 de pini functioneaza pe o placa de baza
cu un slot de 24 de pini.

Urmati acesti pasi pentru instalarea cablurilor de alimentare pentru placa de baza:

1. Aliniati conectorul ATX de 20 de pini cu slotul de pe placa de baza. [Figura 1]

2. Apasati usor pana cand clema face "click" in locul corespunzator.
3. Aliniati conectorul auxiliar (AUX) de 4 de pini cu slotul de pe placa de baza. [Figura 2]
4. Apasati usor pana cand clema face "click" in locul corespunzator.

Conectori de alimentare SATA

Conectorii de alimentare SATA folosesc un conector de 15 pini. Conectorii de alimentare SATA
sunt folositi pentru hard disk-uri, unitati optice, sau orice alta componenta care are un socket de
alimentare SATA.

Conectori de alimentare Molex

Hard disk-urile si unitatile optice care nu au socket-uri de alimentare SATA folosesc un conector
de alimentare Molex.

ATENTIE: Nu folositi un conector alimentare Molex si unul SATA pe aceeasi unitate simultan.

Conectori de alimentare Berg

Conectorul de alimentare Berg de 4 pini alimenteaza o unitate pentru discheta.

Urmati acesti pasi pentru instalarea cablurilor de alimentare:

1. Inserati conectorul de alimentare SATA in hard disk (HDD). [Figura 3]

2. Inserati conectorul de alimentare Molex in unitatea optica. [Figura 4]
3. Inserati conectorul de alimentare Berg de 4 pini in unitatea pentru discheta. [Figura 5]
4. Montati conectorul de alimentare de 3 pini pentru ventilator pe placa de baza conform
manualului placii de baza. [Figura 6]
5. Conectati cablurile aditionale din carcasa la conectorii corespunzatori conform
manualului placii de baza.

Unitatile se conecteaza la placa de baza folosind cabluri de date. Unitatea ce este conectata
determina tipul de cablu de date folosit. Tipurile de cabluri de date sunt PATA, SATA si floppy disk.

Cabluri de date PATA

Cablul PATA este uneori denumit "cablul panglica", deoarece este lat si plat. Cablul PATA poate sa
aiba 40 sau 80 de conductori. Un cablu PATA are de obicei 3 conectori de 40 de pini. Un conector de
la capatul cablului se conecteaza la placa de baza. Ceilalti doi se conecteaza la unitati. Daca sunt
instalate mai multe unitati de hard disk, unitatea master ("stapan") se va conecta la conectorul din
capat. Unitatea slave ("sclav") se va conecta la conectorul din mijloc.

O dunga pe cablul de date indica pinul 1. Conectati cablul PATA in unitate cu indicatorul de pin 1 de
pe cablu aliniat la indicatorul de pin 1 de la conectorul unitatii. Indicatorul de pin 1 de pe conectorul
unitatii este de obicei cel mai apropriat de conectorul de alimentare de pe unitate. Multe placi de baza
au doua controller-e PATA ce asigura suport pentru maximum patru unitati PATA.
 24

Cabluri de date SATA

Cablul de date SATA are un conector de 7 pini. Un capat al cablului este conectat la placa de baza.
Celalalt capat este conectat la orice unitate care are un conector de date SATA.

Cabluri de date floppy

Cablul de date al unitatii floppy are un conector de 34 de pini. Asemanator cu cablul de date PATA,
cablul de date floppy are o dunga care indica locatia pinului 1. Un cablu de date floppy are de obicei
trei conectori de 34 de pini. Un conector de la capatul cablului se conecteaza la placa de baza. Ceilalti
doi conectori se conecteaza la unitati. Daca sunt instalate mai multe unitati floppy, unitatea A: se va
conecta la conectorul din capat. Unitatea B: se va conecta la conectorul din mijloc.

Conectati cablul de date floppy in unitate cu indicatorul de pin 1 de pe cablu aliniat cu indicatorul de
pin 1 de pe conectorul din unitate. Placile de baza au un singur controller pentru unitatea floppy, ce
asigura suport pentru maximum doua unitati floppy.

NOTA: Daca pinul 1 de pe cablul de date floppy nu este aliniat cu pinul 1 de pe conectorul de pe

unitate, unitatea floppy nu va functiona. Nealinierea nu va dauna unitatii, insa LED-ul de activitate va
sta aprins permanent. Pentru a repara aceasta problema, inchideti calculatorul si reconectati cablurile
de date astfel incat pinul 1 de pe cablu si pinul 1 de pe conector sa fie aliniate. Restartati calculatorul.

Respectati urmatorii pasi pentru instalarea cablurilor de date:

1. Conectati capatul destinat placii de baza al cablului PATA in socket-ul/soclul placii de baza.
[Figura 1]
2. Inserati conectorul de la capatul indepartat al cablului PATA la unitatea optica. [Figura 2]
3. Conectati un capat al cablului SATA in socket-ul de pe placa de baza. [Figura 3]
4. Conectati celalalt capat al cablului SATA in unitatea de hard disk. [Figura 4]
5. Conectati capatul destinat placii de baza al cablului floppy in soclul de pe placa de baza.
[Figura 5]
6. Inserati conectorul de la capatul indepartat al cablului floppy in unitatea floppy. [Figura 6]

Acum ca toate componentele interne au fost instalate si conectate la placa de baza si sursa de
alimentare, panourile laterale trebuie reatasate la carcasa. Pasul urmator este sa conectam toate
cablurile pentru toate componentele periferice si cablul de alimentare.

Dupa ce panourile laterale au fost reatasate, conectati cablurile in spatele calculatorului. Cateva tipuri
comune de conexiuni folosind cabluri externe:

 Monitorul
 Tastatura
 Mouse-ul
 USB
 Ethernet
 Alimentarea

Atunci cand atasati cabluri, asigurati-va ca sunt conectate la locatiile corespunzatoare de pe

calculator. De exemplu, unele tastaturi si mouse-uri folosesc acelasi tip de conector PS/2.

ATENTIE: Atunci cand conectati cabluri nu fortati niciodata conexiunea.

NOTA: Conectati cablul de alimentare dupa ce ati montat toate celelalte cabluri.

Urmati acesti pasi pentru instalarea cablurilor externe:

1. Atasati cablul monitorului la portul video. [Figura 1]

2. Securizati cablul prin strangerea suruburilor de pe conector.
3. Montati cablul tastaturii in portul pentru tastatura PS/2. [Figura 2]
 25

4. Montati cablul mouse-ului in portul pentru mouse PS/2. [Figura 3]

5. Montati cablul USB intr-un port USB. [Figura 4]
6. Montati cablul de retea intr-un port pentru retea. [Figura 5]
7. Conectati antena wireless (pentru conexiune fara fir) in conectorul pentru antena. [Figura 6]
8. Conectati cablul de alimentare la sursa de alimentare. [Figura 7]

Atunci cand calculatorul este pornit, Basic Input/Output System (BIOS) efectueaza o verificare a
componentelor interne. Aceasta verificare este denumita power-on self test (POST).

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Identificarea codurilor de beep.

 Descrierea configuratiei BIOS-ului.
 POST verifica functionarea corecta a tuturor componentelor hardware. Daca un dispozitiv nu
functioneaza corect, un semnal de beep alerteaza tehnicianul ca exista o problema. In mod
normal, un singur beep arata ca totul functioneaza corespunzator. Daca exista o defectiune
hardware calculatorul poate emite o serie de beep-uri. Fiecare producator de BIOS-uri
foloseste coduri diferite pentru a indica probleme de hardware. In Figura 1 este prezentat un
tabel cu coduri de beep. Codurile de beep ale calculatorului dumneavoastra pot fi diferite.
Consultati documentatia placii de baza pentru a vedea semnalele de beep ale calculatorului
dumneavoastra.

BIOS-ul contine un program de setup folosit pentru a configura setarile dispozitivelor hardware. Datele
de configurare sunt salvate intr-un chip de memorie special numita CMOS (complementary metal-
oxide semiconductor), cum este prezentat in Figura 1. CMOS-ul este mentinut de catre bateria din
calculator. Daca bateria moare, toate configurarile salvate in BIOS vor fi pierdute. Daca se intampla
asa ceva, inlocuiti bateria si reconfigurati setarile BIOS-ului.

Pentru a intra in programul de setup al BIOS-ului trebuie sa apasati tasta sau combinatia de taste
corespunzatoare in timpul POST-ului. Majoritatea calculatoarelor folosesc tasta DEL. Calculatorul
dumneavoastra poate folosi alta tasta sau combinatie de taste.

In Figura 2 puteti observa un exemplu de program de setup al BIOS-ului. Cateva exemple de optiuni
comune de setup din meniul BIOS-ului:

 Main – System time, date, HDD type, etc. (Principal - Timpul sistemului, data, tipul de hard
disk, etc.)
 Advanced – Infrared port settings, parallel port settings, etc. (Avansat – Configuratii port
infrarosu, setari ale portului paralel, etc.)
 Security – Password settings to setup utility (Securitate - Setarile parolei pentru utilitarul de
setup)
 Others – Low battery alarm, system beep, etc. (Altele - Alarma in caz de baterie slaba, beep-
urile sistemului, etc.)
 Boot – Boot order of the computer (Pornire - Ordinea de pornire a calculatorului)
 Exit – Setup utility exit (Iesire - Iesirea din setup)

Acest capitol a detaliat pasii folositi pentru asamblarea unui calculator si pornirea sistemului pentru
prima data. Acestea sunt cateva aspecte importante de retinut:

 Carcasele calculatorului pot varia ca dimensiune si configuratie. Multe dintre componentele

calculatorului trebuie sa se potriveasca cu forma carcasei.
 Unitatea Centrala de Procesare (UCP) este instalata pe placa de baza impreuna cu un
ansamblu ventilator/radiator.
 Memoria RAM este instalata in sloturile de memorie de pe placa de baza.
 Placile de extensie sunt instalate in sloturi de PCI si PCIe de pe placa de baza.
 Hard disk-urile sunt instalate in locasuri de 3,5 inch situate in interiorul carcasei.
 Unitatile optice sunt instalate in locasuri de 5,25 inch ce pot fi accesate din exteriorul carcasei.
 26

 Unitatile pentru discheta sunt instalate in locasuri de 3,5 inch ce pot fi accesate din exteriorul
carcasei.
 Cablurile de alimentare sunt conectate la toate unitatile si la placa de baza.
 Cablurile de date interne transfera informatii catre toate unitatile.
 Cablurile externe conecteaza dispozitivele periferice la calculator.
 Semnalele de beep anunta defectiunile la hardware.
 Programul de setup al BIOS-ului este folosit pentru a afisa informatii despre componentele
calculatorului si permite utilizatorului sa schimbe setarile sistemului.

Acest capitol va prezinta intretinerea preventiva si procesul de depanare. Intretinerea preventiva este
o inspectie regulata si sistematica, curatarea si inlocuirea componentelor, materialelor si sistemelor
uzate. Intretinerea preventiva ajuta la evitarea erorilor unor parti, materiale si ale sistemelor asigurand
o buna functionare a acestora. Procesul de depanare este o abordare metodica pentru localizarea
cauzei unei erori in sistemul unui calculator. Un bun program de intretinere preventiva ajuta la
diminuarea defectiunilor. Avand mai putine defectiuni se vor face mai putine investigatii tehnice, astfel
salvandu-se timp si resurse financiare.

Depanarea este o abilitate care se invata. Nu toate procesele de investigare tehnica sunt la fel, motiv
pentru care tehnicienii au tendinta sa-si perfectioneze propriile abilitati de depanare bazandu-se pe
cunostiintele si experienta personala. Folositi indrumarile din acest capitol ca un punct de plecare
pentru a va ajuta sa va dezvoltati abilitatile in procesul de depanare. Desi fiecare situatie este diferita,
procedeele descrise in acest capitol va vor ajuta sa va stabiliti planul de actiune atunci cand incercati
sa rezolvati o problema tehnica pentru un client.

Dupa terminarea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Explicarea scopului intretinerii preventive.

 Identificarea pasilor procesului de depanare.
 Intretinerea preventiva este folosita pentru a reduce posibilitatea unei probleme hardware sau
software verificand periodic daca functionarea se desfasoara in parametri normali.
 Hardware
Verificati starea cablurilor, componentelor si perifericelor. Curatati componentele pentru a
reduce riscul de supraincalzire. Reparati sau inlocuiti orice componenta care prezinta urme de
folosire excesiva sau uzura. Folositi sarcinile listate in Figura 1 pentru a va ghida atunci cand
creati un program de intretinere hardware.
 Ce alte sarcini pentru intretinerea hardware-ului mai puteti adauga la lista?
 Software
Verificati daca software-ul instalat este recent. Urmariti politicile organizatiei atunci cand
instalati actualizari pentru securitate, actualizari pentru sistemul de operare, precum si in
actualizarea altor programe. Multe organizatii nu permit actualizarea software-ului inainte de
finalizarea unei perioade extinse de testare. Aceste teste sunt efectuate pentru a confirma ca
actualizarea nu creaza probleme sistemului de operare si software-ului. Utilizati sarcinile
enumerate in Figura 2 ca un ghid pentru a crea un program pentru intretinerea software-ului
care se potriveste nevoilor dumneavoastra.
 Ce alte sarcini pentru intretinerea software-ului mai puteti adauga la lista?
 Beneficii
Fiti pro-activ in intretinerea echipamentelor si in protectia datelor. Efectuand in mod regulat
operatii de intretinere, puteti reduce potentiale probleme hardware si software. Acest lucru va
reduce timpul in care calculatorul este inoperabil si costurile de depanare.
 Un plan de intretinere preventiva este dezvoltat in functie de cerintele echipamentului. Un
calculator expus unui mediu plin de praf, cum ar fi un santier, va avea nevoie de o mai mare
atentie decat calculatoarele dintr-un birou. Retelele cu trafic intens, cum ar fi reteaua unei
scoli, pot avea nevoie de scanari suplimentare, eliminari de software nedorit si eliminari de
fisiere nedorite. Documentati activitatile de intretinere care trebuie efectuate asupra unui
calculator si frecventa fiecarei activitati. Aceasta lista de sarcini poate fi apoi folosita pentru a
crea un program de intretinere.
 Cateva beneficii ale intretinerii preventive sunt listate in figura 3. Va puteti gandi la alte
beneficii pe care intretinerea preventiva le ofera?
 27

Depanarea necesita o abordare organizata si logica a problemelor calculatoarelor si ale altor

componente. Abordarea logica a depanarii va permite sa eliminati variabilele intr-o ordine sistematica.
Punerea intrebarilor corecte, testarea componentei hardware corecte, si examinarea informatiilor
corespunzatoare va ajuta sa intelegeti problema. Aceasta va ajuta la formarea unei solutii pe care sa o
incercati.

Depanarea este o indemanare care se va perfectiona in timp. De fiecare data cand rezolvati o alta
problema, va veti spori indemanarea in depanare, castigand mai multa experienta. Veti invata cum si
cand sa imbinati sau sa sariti pasi pentru a ajunge rapid la o solutie. Procesul de depanare este o
indrumare care poate fi modificata astfel incat sa se potriveasca nevoilor dumneavoastra.

In aceasta sectiune, veti invata un mod de rezolvare al problemei care poate fi aplicat atat pentru
partea hardware cat si software. Majoritatea pasilor pot fi de asemenea aplicati pentru rezolvarea
problemelor in alte zone de lucru.

NOTA: Sensul termenului "client" folosit in acest curs este orice utilizator care necesita asistenta
tehnica pe calculator.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Explicarea rolului protectiei datelor.

 Adunarea de informatii de la client.
 Verificarea problemelor evidente.
 Incercarea solutiilor rapide.
 Adunarea datelor din calculator.
 Evaluarea problemei si implementarea solutiei.
 Prezentarea solutiei clientului

Inainte de a incepe diagnosticarea problemelor, urmati intotdeauna procedurile necesare

protectiei datelor pe un computer. Unele reparatii, precum inlocuirea unui hard disc sau
reinstalarea sistemului de operare ar putea risca integritatea datelor. Fiti sigur ca ati facut tot ce
era posibil pentru a preveni pierderile de date in timpul reparatiilor.

ATENTIE: Chiar daca protectia datelor nu face parte din cei 6 pasi ai procesului de diagnosticare
trebuie sa protejati datele inainte de a incepe orice proces de reparatii pe computer-ul unui client.
Daca munca dumneavoastra va duce la pierderi de date ale clientului, compania dumneavoastra
poate fi considerata responsabila.

Backup de date
Un backup este o copie a datelor de pe un hard disc salvata pe medii precum CD, DVD, sau
banda magnetica. Intr-o organizatie, backup-urile sunt facute dupa o rutina, zilnic, saptamanal
sau lunar.

Daca nu sunteti sigur ca a fost facut un backup, nu incepeti nici o activitate de depanare inainte
sa intrebati clientul. In continuare este prezentata o lista de elemente care ar trebui verificate cu
clientul:

 Data ultimului backup

 Continutul ultimului backup
 Integritatea datelor din backup
 Disponibilitatea mediilor de stocare pentru restaurarea datelor

Daca nu exista un backup la client si nu puteti face dumneavoastra unul ar trebui sa cereti
clientului sa semneze un document prin care sa fiti absolvit de orice vina in cazul in care se
inregistreaza pierderi de date. Un asemenea document ar trebui sa contina urmatorul tip de
 28

informatii:

 Dreptul de a lucra pe un calculator fara un backup disponibil

 Absolvirea de orice vina in cazul in care datele sunt pierdute sau corupte
 Descrieri ale activitatilor care vor fi efectuate

Inainte de a incepe diagnosticarea problemelor, urmati intotdeauna procedurile necesare

protectiei datelor pe un computer. Unele reparatii, precum inlocuirea unui hard disc sau
reinstalarea sistemului de operare ar putea risca integritatea datelor. Fiti sigur ca ati facut tot ce
era posibil pentru a preveni pierderile de date in timpul reparatiilor.

ATENTIE: Chiar daca protectia datelor nu face parte din cei 6 pasi ai procesului de diagnosticare
trebuie sa protejati datele inainte de a incepe orice proces de reparatii pe computer-ul unui client.
Daca munca dumneavoastra va duce la pierderi de date ale clientului, compania dumneavoastra
poate fi considerata responsabila.

Backup de date
Un backup este o copie a datelor de pe un hard disc salvata pe medii precum CD, DVD, sau
banda magnetica. Intr-o organizatie, backup-urile sunt facute dupa o rutina, zilnic, saptamanal
sau lunar.

Daca nu sunteti sigur ca a fost facut un backup, nu incepeti nici o activitate de depanare inainte
sa intrebati clientul. In continuare este prezentata o lista de elemente care ar trebui verificate cu
clientul:

 Data ultimului backup

 Continutul ultimului backup
 Integritatea datelor din backup
 Disponibilitatea mediilor de stocare pentru restaurarea datelor

Daca nu exista un backup la client si nu puteti face dumneavoastra unul ar trebui sa cereti
clientului sa semneze un document prin care sa fiti absolvit de orice vina in cazul in care se
inregistreaza pierderi de date. Un asemenea document ar trebui sa contina urmatorul tip de
informatii:

 Dreptul de a lucra pe un calculator fara un backup disponibil

 Absolvirea de orice vina in cazul in care datele sunt pierdute sau corupte
 Descrieri ale activitatilor care vor fi efectuate

Al doilea pas in procesul de depanare este verificarea problemelor evidente. Chiar daca clientul
crede ca exista o problema majora, incepeti cu problemele evidente inainte de a efectua
diagnostice complexe.

Daca situatia nu este rezolvata atunci cand ati verificat problemele evidente, trebuie sa continuati
cu procesul de depanare. Daca gasiti o problema evidenta care rezolva situatia puteti merge la
ultimul pas si sa solutionati problema clientului. Acesti pasi sunt pur si simplu un ghid care va
ajuta sa rezolvati problemele intr-un mod eficient.

Urmatorul pas in procesul de depanare este incercarea mai intai a solutiilor rapide.
Problemele evidente si solutiile rapide pot coincide in anumite ocazii si pot fi folosite
impreuna pentru rezolvarea problemei. Notati fiecare solutie pe care o incercati. Informatiile
legate de solutiile deja incercate sunt vitale in cazul in care problema trebuie sa fie trimisa
 29

catre alt tehnician.

Figura 1 identifica cateva dintre solutiile mai rapide. Daca o solutie rapida nu rezolva
problema, notati rezultatele si incercati urmatoarea solutie probabila. Continuati acest
proces pana cand rezolvati problema sau epuizati toate solutiile rapide. Notati solutia pentru
referinte ulterioare, ca in Figura 2.

Urmatorul pas in procesul de depanare este de a aduna date de la computer, asa cum va este
prezentat in Figura 1. Ati încercat toate solutiile rapide, dar problema inca nu a fost rezolvata. Acum
este timpul pentru a verifica problema descrisa de catre client prin culegerea de date de la computer.

Event Viewer
Cand pe calculator apar erori referitoare la sistem, utilizator sau software, Event Viewer este actualizat
cu informatii despre acele erori. Aplicatia Event Viewer prezentata in Figura 2 inregistreaza
urmatoarele informatii despre problema:

 Care este problema aparuta

 Data si ora la care a aparut problema
 Importanta problemei
 Originea problemei
 Numarul de identificare al evenimentului
 Care utilizator era logat in momentul in care a aparut problema

Desi aceasta aplicatie prezinta detaliile asociate erorii, va trebui de asemenea sa cautati solutia.

Device manager
Aplicatia Device Manager prezentata in Figura 3 afiseaza toate dispozitivele care sunt configurate pe
un computer. Orice dispozitiv pe care sistemul de operare il identifica ca functionand incorect va fi
marcat cu o pictograma care indica eroarea. Acest tip de eroare este marcat ca un cerc galben cu un
semn de exclamare ("!"). Daca un dispozitiv este dezactivat, el va fi marcat cu un cerc rosu si un "X".

Coduri de alerta
Fiecare producator de BIOS are o secventa unica de alertare pentru defectiuni hardware. Cand
efectuati depanarea, deschideti calculatorul si ascultati. De indata ce sistemul trece prin POST, cele
mai multe calculatoare vor emite un semnal pentru a indica faptul ca sistemul este pornit corect. Daca
exista o eroare, veti auzi mai multe sunete. Retineti secventa codului de alerta si verificati codul pentru
a determina eroarea hardware semnalata.

Informatiile BIOS-ului
In cazul in care calculatorul porneste si se opreste după POST, ar trebui sa verificati setarile BIOS-ului
pentru a determina unde puteti localiza problema. Un dispozitiv s-ar putea sa nu fie descoperit sau
configurat corect. Consultati manualul placii de baza pentru a va asigura ca setarile BIOS-ului, sunt
corecte.

Unelte de diagnosticare
Efectuati o cautare pentru a determina ce software este disponibil pentru a va ajuta la diagnosticarea
si rezolvarea problemelor. Sunt disponibile mai multe programe care va pot ajuta la depanarea
hardware-ului. De cele mai multe ori, producatorii de sisteme hardware furnizeaza instrumente de
diagnosticare proprii. Un producator de hard disk, de exemplu, poate oferi un instrument care poate fi
utilizat pentru a intra in setarile unui calculator si pentru a oferi o rezolvare problemelor unitatii de hard
disk, atunci cand acesta nu intra in Windows.

Aveti cunostiinta de un alt instrument pe care il puteti utiliza pentru a depana un calculator?
 30

Urmatorul pas în procesul de depanare este evaluarea problemei si punerea în aplicare a

solutiei. Evaluati problema si studiati posibilele solutii. Figura 1 listeaza locatiile posibile in
vederea cercetarii problemei. Impartiti problemele mari in probleme mai mici care pot fi
analizate si rezolvate individual. Solutiile trebuie prioritizate, incepand cu cele mai usoare si
mai rapid de implementat.

Creati o lista cu solutii posibile si implementati-le pe rand. Daca implementati o solutie

posibila iar aceasta nu are nici un efect, anulati solutia si incercati alta.

Urmatorul pas în procesul de depanare este evaluarea problemei si punerea în aplicare a

solutiei. Evaluati problema si studiati posibilele solutii. Figura 1 listeaza locatiile posibile in
vederea cercetarii problemei. Impartiti problemele mari in probleme mai mici care pot fi
analizate si rezolvate individual. Solutiile trebuie prioritizate, incepand cu cele mai usoare si
mai rapid de implementat.

Creati o lista cu solutii posibile si implementati-le pe rand. Daca implementati o solutie

posibila iar aceasta nu are nici un efect, anulati solutia si incercati alta.

In acest capitol s-au discutat concepte ale intretinerii preventive si ale procesului de depanare
(detectare si inlaturare a unei defectiuni).

 Intretinerea preventiva efectuata regulat reduce problemele hardware si software ale

calculatorului.
 Inainte de inceperea oricarei reparatii, salvati informatiile de pe calculator.
 Procesul de depanare va ajuta sa rezolvati problemele calculatorului intr-un mod eficient.
 Notati-va tot ceea ce incercati, chiar daca nu functioneaza. Documentarea pe care
dumneavoastra o realizati va deveni o resursa folositoare atat pentru dumneavoastra cat
si pentru ceilalti tehnicieni.

Sistemul de operare (SO) controleaza aproape toate functiile unui calculator. In acest capitol veti
invata despre componentele, functiile si terminologia asociata sistemelor de operare Windows
2000 si Windows XP

Toate calculatoarele se bazeaza pe un sistem de operare care ofera interfata pentru interactiunea
dintre utilizatori, aplicatii si hardware. Sistemul de operare porneste calculatorul si administreaza
sistemul de fisiere. Aproape toate sistemele moderne de operare suporta mai mult de un utilizator, un
task sau o unitate centrala de procesare.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Descrierea caracteristicilor sistemelor de operare moderne

 Explicarea conceptelor referitoare de sistemele de operare

Indiferent de dimensiunea si complexitatea calculatorului si a sistemului de operare, toate sistemele

de operare au aceleasi patru functii de baza. Sistemele de operare controleaza accesul la hardware,
administreaza fisierele si directoarele, ofera o interfata cu utilizatorul si administreaza aplicatiile.

Controlul accesului la hardware

Sistemul de operare administreaza interactiunea dintre aplicatii si hardware. Pentru a accesa si
comunica cu componentele hardware, sistemul de operare instaleaza un driver pentru fiecare
componenta. Un driver este un program de mici dimensiuni scris de producatorul componentei
 31

hardware si furnizat impreuna cu respectiva componenta. Cand echipamentul hardware este instalat,
este de asemenea instalat driver-ul, permitand sistemului de operare sa comunice cu respectiva
componenta.

Procesul de atribuire a resurselor sistemului si de instalare a driver-elor poate fi realizat prin Plug and
Play (PnP). Procesul PnP a fost introdus incepand cu Windows 95 pentru a simplifica instalarea de
hardware nou. Toate sistemele de operare moderne sunt compatibile PnP. Folosind PnP, sistemul de
operare detecteaza automat hardware-ul compatibil PnP si instaleaza driver-ul pentru acea
componenta. Sistemul de operare configureaza apoi echipamentul si actualizeaza registrul, o baza de
date care contine toate informatiile despre calculator.

NOTA: Registrul contine informatii despre aplicatii, utilizatori, hardware, setari de retea si tipuri de
fisiere.

Administrarea fisierelor si directoarelor

Sistemul de operare creeaza o structura de fisiere pe hard disk pentru a permite stocarea datelor. Un
fisier este un bloc de date conectate care are un singur nume si este tratat ca o unitate de sine
statatoare. Fisierele de program si de date sunt grupate impreuna intr-un director. Fisierele si
directoarele sunt organizate pentru a permite gasirea si utilizarea rapida. Directoarele pot fi pastrate in
interiorul altor directoare. Aceste directoare cuprinse in alte directoare poarta numele de
subdirectoare. Directoarele poarta numele de foldere in sistemele de operare Windows, iar
subdirectoarele sunt numite subfoldere.

Interfata cu utilizatorul 
Sistemul de operare permite utilizatorului sa interactioneze cu componentele software si hardware.
Exista doua tipuri de interfete cu utilizatorul:

 Command Line Interface (CLI) – Linia de comanda. Utilizatorul scrie comenzile la un prompt,
ca in Figura 1.
 Graphical User Interface (GUI) – Interfata grafica. Utilizatorul interactioneaza cu meniuri si
pictograme, ca in Figura 2.

Majoritatea sistemelor de operare, cum ar fi Windows 2000 si Windows XP, contin atat GUI cat si CLI.

Administrarea aplicatiilor 
Sistemul de operare localizeaza o aplicatie si o incarca in memoria RAM. Aplicatiile sunt programe
software ca procesoare de text, baze de date, foi de calcul, jocuri si multe altele. Sistemul de operare
asigura ca fiecare aplicatie din sistem sa aiba alocate resursele potrivite.

Application programming interface (API) este un set de proceduri folosit de catre programatori pentru
a se asigura ca aplicatiile pe care le dezvolta sunt compatibile cu un sistem de operare. In continuare
aveti doua exemple de API:

 Open Graphics Library (OpenGL) – Specificatii ale standardului pentru aplicatii grafice
multimedia suportate de orice platforma
 DirectX – Colectie de API-uri care se ocupa de multimedia in Microsoft Windows

Pentru intelegerea capacitatilor unui sistem de operare, este importanta intelegerea unor termeni
de baza. Urmatorii termeni sunt folositi in compararea sistemelor de operare:

 Multi-user – Doi sau mai multi utilizatori pot lucra cu programe si pot partaja
echipamente periferice, de exemplu imprimante, in acelasi timp.
 Multi-tasking – Calculatorul este capabil sa execute mai multe aplicatii simultan.
 Multi-procesare – Calculatorul poate avea doua sau mai multe unitati centrale de
procesare (UCP) partajate de programe.
 32

 Multi-threading – Un program poate fi divizat in parti mai mici care pot fi incarcate de
sistemul de operare dupa necesitate. Multi-threading permite programelor individuale sa
fie multi-tasked.

Aproape toate sistemele de operare moderne sunt multi-user si multi-tasking si suporta multi-
procesare si multi-threading.

Moduri de operare
Toate procesoarele moderne ruleaza in diferite moduri de operare. Modul de operare se refera la
capabilitatea UCP si a mediului de operare. Modul de operare determina modul in care un
procesor administreaza aplicatiile si memoria. Figura 1 exemplifica alocarea memoriei logice.
Cele patru moduri comune de operare sunt modul real, modul protejat, modul real virtual si modul
compatibil.

Modul real
O UCP care opereaza in modul real poate executa un singur program la un moment dat si poate
adresa doar 1MB de memorie. Desi procesoarele moderne pot rula in mod real, acest mod este
folosit numai de catre DOS si aplicatiile DOS sau de sistemele de operare pe 16 biti cum ar fi
Windows 3.x. In modul real, cand o aplicatie genereaza o eroare, intregul calculator poate fi
afectat pentru ca programul are acces direct la memorie. Acest lucru poate cauza blocarea
calculatorului, restartarea sau inchiderea din cauza coruperii spatiului de memorie. Figura 2
prezinta un grafic al celor mai folosite comenzi DOS, care pot fi inca folosite pe sistemele
moderne, cum ar fi Windows XP.

Modul protejat
O UCP care lucreaza in modul protejat are acces la toata memoria calculatorului, inclusiv
memoria virtuala. Memoria virtuala reprezinta spatiul de pe hard disk folosit pentru emularea
memoriei RAM. Sistemele de operare care folosesc modul protejat pot administra mai multe
programe simultan. Modul protejat permite accesul la memorie, drivere si transferuri intre
echipamente de intrare/iesire pe 32 de biti. Modul protejat este folosit de sistemele de operare pe
32 de biti ca Windows 2000 sau Windows XP. In modul protejat, aplicatiile nu pot folosi memoria
rezervata altei aplicatii care ruleaza.

Modul real virtual

Un procesor care opereaza in modul real virtual permite unei aplicatii pentru modul real sa se
execute intr-un sistem de operare in mod protejat. Acest lucru poate fi demonstrat cand o
aplicatie DOS ruleaza pe un sistem de operare pe 32 de biti, cum ar fi Windows XP.

Modul compatibil
Modul compatibil creeaza mediul unui sistem de operare mai vechi pentru aplicatii care nu sunt
compatibile cu sistemul de operare curent. De exemplu, o aplicatie care verifica versiunea
sistemului de operare poate fi scrisa pentru Windows NT si necesita un anumit pachet de servicii.
Modul compatibil poate crea mediul sau versiunea necesara a sistemului de operare pentru a
permite aplicatiei sa ruleze ca si cum este in mediul de care are nevoie.

Unui tehnician i se poate cere sa aleaga si sa instaleze un sistem de operare pentru un client.
Tipul sistemului de operare selectat depinde de cerintele clientului. Sunt doua tipuri distincte de
sisteme de operare: sisteme de operare de tip desktop si sisteme de operare pentru retea. Un
sistem de operare de tip desktop este creat pentru a fi folosit intr-un mediu small office/home
office (SOHO) cu un numar limitat de utilizatori. Un sistem de operare pentru retea (NOS) este
creat pentru un mediu corporativ deservind mai multi utilizatori cu o plaja mare de cerinte.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Descrierea sistemelor de operare de tip desktop.

 Descrierea sistemelor de operare pentru retea.

Un sistem de operare de tip desktop are urmatoarele caracteristici:

 33

 Suporta un singur utilizator

 Ruleaza aplicatii de tip single-user (utilizator unic)
 Partajeaza fisiere si directoare intr-o retea mica cu securitate limitata

Pe piata curenta de software, cele mai folosite sisteme de operare de tip desktop se incadreaza
in trei grupuri: Microsoft Windows, Apple Mac OS si UNIX/Linux.

Microsoft Windows 
Windows este unul dintre cele mai populare sisteme de operare din ziua de astazi. Urmatoarele
produse sunt versiuni desktop ale sistemelor de operare Microsoft Windows:

 Windows XP Professional – Folosit pe majoritatea calculatoarelor ce se conecteaza la un

server Windows dintr-o retea.
 Windows XP Home Edition – Folosit pe calculatoarele personale, cu o securitate foarte
limitata.
 Windows XP Media Center – Folosit pe calculatoare de divertisment pentru a viziona
filme si pentru a asculta muzica.
 Windows XP Tablet PC Edition – Folosit pentru tablet PC-uri.
 Windows XP 64-bit Edition – Folosit pentru calculatoare cu procesoare pe 64 de biti.
 Windows 2000 Professional – Versiune mai veche a sistemului de operare Windows care
a fost inlocuita de Windows XP Professional.
 Windows Vista – Cea mai noua versiune de Windows.

Apple Mac OS
Calculatoarele Apple sunt patentate si folosesc un sistem de operare numit Mac OS. Mac OS
este proiectat sa fie un sistem de operare cu o interfata cu utilizatorul prietenoasa(user-friendly
GUI). Versiunile curente de Mac OS sunt acum bazate o versiune modificata de UNIX.

UNIX/Linux 
UNIX, care a fost introdus pe la sfarsitul anilor 1960, este unul dintre cele mai vechi sisteme de
operare. In prezent, exista multe versiuni diferite de UNIX. Una dintre cele mai recente este
extrem de popularul sistem de operare Linux. Linux a fost dezvoltat de catre Linus Torvalds, in
1991, si este proiectat ca un sistem de operare open-source (sursa deschisa). Programele open-
source permit distribuirea si modificarea codului sursa de catre oricine prin descarcare gratuita
sau de la dezvoltatori la un cost mult mai mic decat alte sisteme de operare.

Un sistem de operare pentru retea are urmatoarele caracteristici:

 Permite accesul mai multor utilizatori

 Executa aplicatii multi-user
 Este robust si redundant
 Ofera securitate crescuta in comparatie cu sistemele de operare de tip desktop

Acestea sunt cele mai comune sisteme de operare pentru retea:

 Microsoft Windows – Sistemele de operare pentru retea oferite de Microsoft sunt Windows
2000 Server si Windows Server 2003. Sistemele de operare Windows Server folosesc o baza
centrala de date numita Active Directory pentru administrarea resurselor de retea.
 Novell Netware – Novell NetWare a fost primul sistem de operare care a indeplinit cerintele
unui sistem de operare pentru retea si s-a bucurat de o implementare la scara larga in retelele
PC din anii 1980.
 Linux – Sistemele de operare Linux includ Red Hat, Caldera, SuSE, Debian si Slackware.
 UNIX – Diferite organizatii au oferit solutii proprietare de sisteme de operare bazate pe UNIX.
 34

Pentru selectarea sistemului de operare adecvat pentru a satisface nevoile clientului, va

trebui sa intelegeti in ce scop clientul va folosi respectivul calculator. Sistemul de operare
recomandat de dumneavoastra trebuie sa fie compatibil cu orice aplicatii care vor fi folosite
si ar trebui sa sustina toate componentele hardware instalate in calculator. Daca un
calculator este conectat in retea, noul sistem de operare va trebui sa fie compatibil si cu
celelalte sisteme de operare existente in retea.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Identificarea aplicatiilor si mediilor care sunt compatibile cu un sistem de operare.

 Determinarea cerintelor minime de hardware si a compatibilitatii cu sistemul de
operare.

Un sistem de operare ar trebui sa fie compatibil cu toate aplicatiile care sunt instalate pe
un calculator. Inainte de a recomanda un sistem de operare clientului dumneavoastra,
investigati tipurile de aplicatii pe care el le va folosi. In cazul in care calculatorul va face
parte dintr-o retea, sistemul de operare va trebui de asemenea sa fie compatibil cu
sistemele de operare ale celorlalte calculatoare din retea. Tipul retelei determina
sistemele de operare compatibile. Retelele Microsoft Windows pot avea mai multe
calculatoare care folosesc diferite versiuni ale sistemului de operare Microsoft. Urmeaza
cateva norme care va vor ajuta sa determinati care este cel mai bun sistem de operare
pentru clientul dumneavoastra:

 Calculatorul are instalate aplicatii comune sau aplicatii particulare care au fost
proiectate special pentru acest client. In cazul in care clientul foloseste o aplicatie
personalizata, programatorul aplicatiei va specifica sistemele de operare cu care
aceasta este compatibila. Majoritatea aplicatiilor standard specifica o lista de
sisteme de operare compatibile pe exteriorul cutiei in care sunt livrate.
 Aplicatiile sunt scrise pentru a fi folosite de un singur utilizator, sau de mai multi
utilizatori? Aceasta informatie va va ajuta sa decideti daca recomandati un SO de
tip desktop sau un SO pentru retea. In cazul in care calculatorul va fi conectat la o
retea, recomandati aceeasi platforma pe care o au si celelalte calculatoare din
retea.
 Exista fisiere de date partajate cu alte calculatoare? Pentru a asigura
compatibilitatea formatelor de fisiere, recomandati acelasi sistem de operare pe
care il au si celelalte calculatoare cu care sunt partajate date.

De exemplu, clientul dumneavoastra poate avea o retea Windows instalata si vrea sa

adauge mai multe calculatoare la acea retea. In acest caz, ar trebui sa recomandati un
sistem de operare Windows pentru noile calculatoare. In cazul in care clientul nu are nici
un fel de echipament, plaja din care puteti alege sistemul de operare creste. Pentru a
recomanda un sistem de operare, va trebui sa treceti in revista constrangerile legate de
buget, sa aflati cum va fi folosit calculatorul si sa determinati tipul aplicatiilor care vor fi
instalate.

Sistemele de operare au cerinte minime de hardware care trebuie satisfacute pentru a fi instalate si
pentru a functiona corect. Figura 1 prezinta un tabel al cerintelor minime de hardware pentru sistemele
de operare Windows 2000, Windows XP Pro si Windows XP Home.
 35

Identificati echipamentul de care dispune clientul dumneavoastra. Daca sunt necesare imbunatatiri
pentru a satisface cerintele minime ale unui sistem de operare, realizati o analiza a costului pentru a
determina cel mai bun plan de actiune. In unele cazuri, poate fi mai putin costisitor pentru client sa
cumpere un calculator nou in loc sa faca imbunatatiri ale sistemului. In alte cazuri, este mai ieftina
imbunatatirea unora dintre componentele urmatoare:

 RAM
 Hard disk
 UCP
 Placa video

NOTA: In unele cazuri, cerintele unei aplicatii pot depasi cerintele hardware ale sistemului de operare.
Pentru ca o aplicatie sa functioneze corect, va fi necesar sa fie satisfacute cerintele suplimentare.

O data ce au fost determinate cerintele minime de hardware necesare pentru sistemul de operare, ar
trebui sa va asigurati ca toate componentele hardware ale calculatorului sunt compatibile cu sistemul
de operare ales pentru client.

Lista compatibilitatii hardware

Majoritatea sistemelor de operare au o lista de compatibilitati hardware (hardware compatibility list -
HCL) care poate fi gasita pe pagina producatorului, dupa cum este prezentat in Figura 2. Aceasta lista
contine un inventar detaliat al componentelor hardware care au fost testate si care functioneaza corect
cu sistemul de operare. Daca oricare dintre componentele din calculatorul clientului nu apar pe acesta
lista, acele componente ar trebui imbunatatite pentru a corespunde cu HCL.

NOTA: O lista de compatibilitate a componentelor hardware e posibil sa nu fie adusa la zi; in acest
caz nu poate fi o referinta corecta.

Ca tehnician, va trebui probabil sa instalati de la zero un sistem de operare. Este bine sa faceti o
instalare de la zero in urmatoarele situatii:

 Cand un calculator este trecut de la un angajat la altul

 Cand sistemul de operare este defect
 Cand un hard disk nou de inlocuire este instalat in calculator

Instalarea si pornirea initiala a sistemului de operare se numeste setup-ul sistemului. Desi este
posibila instalarea unui sistem de operare prin retea de la un server sau de pe un hard disk, cea mai
folosita metoda de instalare este folosind CD-uri si DVD-uri. Pentru a instala un SO folosind un CD
sau DVD, intai trebuie sa configurati o setare BIOS pentru a porni sistemul de pe CD sau DVD.

Partitionare si formatare
Inainte de instalarea unui sistem de operare pe un hard disk, acesta trebuie sa fie partitionat si
formatat. Cand un hard disk este partitionat este impartit logic in una sau mai multe zone. Prin
formatare, partitiile sunt pregatite pentru a stoca fisiere si aplicatii. In timpul pasului de instalare,
majoritatea sistemelor de operare partitioneaza si formateaza automat hard disk-ul. Un tehnician ar
trebui sa inteleaga procesul de setup al hard disk-ului. Urmatorii termeni sunt folositi referitor la setup-
ul hard disk-ului:

 Partitie primara – Aceasta partitie este de obicei prima partitie. O partitie primara nu poate fi
impartita in sectiuni mai mici. Pot fi pana la patru asemenea partitii pe un hard disk.
 Partitie activa – Aceasta partitie este partitia folosita de sistemul de operare pentru a porni
calculatorul. O singura partitie primara poate fi marcata ca fiind activa.
 Partitie extinsa – Aceasta partitie foloseste de obicei spatiul liber ramas pe hard disk sau ia
locul unei partitii primare. Poate exista o singura partitie extinsa per hard disk si poate fi
impartita in sectiuni mai mici numite partitii logice.
 Partitie logica – Acest tip de partitie este o sectiune dintr-o partitie extinsa care poate fi
folosita pentru a separa informatii in scopuri administrative.
 36

 Formatarea – Acest proces pregateste un sistem de fisiere intr-o partitie pentru stocarea
fisierelor.
 Cluster – Un cluster este denumit si unitate de alocare a fisierelor. Este cea mai mica unitate
de spatiu folosita pentru stocarea datelor.
 Pista – O pista este un cerc complet de date pe o parte a unui platan de hard disk. O pista
este impartita in grupuri de 512 bytes, numite sectoare.
 Cilindru – Un cilindru este o stiva de piste aliniate una peste cealalta in forma de cilindru.
 Maparea partitiei – Maparea partitiei reprezinta alocarea unei litere pentru partitii fizice sau
logice.

O instalare de la zero a unui sistem de operare porneste ca si cum discul ar fi nou; nu se

incearca pastrarea informatiilor care sunt deja pe disc. Prima faza a instalarii impune
partitionarea si formatarea hard disk-ului. Acest proces pregateste discul pentru a accepta
sistemul de fisiere. Sistemul de fisiere ofera o structura de directoare care organizeaza
sistemul de operare, aplicatiile, configuratiile si fisierele de date ale utilizatorului.

Sistemul de operare Windows XP poate folosi unul dintre urmatoarele doua sisteme de
fisiere:

 File Allocation Table, 32-bit (FAT32) – Un sistem de fisiere care permite

dimensiuni ale partitiilor de pana la 2 TB sau 2048 GB. Sistemul de fisiere FAT32
poate fi folosit de Windows 9.x, Windows Me, Windows 2000 si Windows XP.
 New Technology File System (NTFS) – Un sistem de fisiere care permite
dimensiuni ale partitiilor de pana la 16 exabytes, teoretic. NTFS prezinta detalii de
securitate mai bune si atribute extinse in comparatie cu FAT32.

Figura 1 prezinta pasii necesari pentru a partitiona si formata un disc in Windows XP. Dati
click pe butonul Start din coltul dreapta jos pentru a vedea pasii de setup pentru hard disk.

La instalarea Windows XP, interfata de instalare permite instalarea folosind setari standard sau
setari definite de utilizator. Folosirea setarilor standard creste sansele unei instalari de succes.
Totusi, un utilizator trebuie sa ofere urmatoarele informatii in timpul instalarii:

 Standardele si formatele care definesc moneda si numerele

 Limba dorita
 Numele utilizatorului si companiei
 Cheia produsului
 Numele calculatorului
 Parola de administrator
 Setari de data si ora
 Setari de retea
 Informatii despre domeniu sau workgroup

Cand un calculator porneste cu CD-ul de instalare Windows, instalarea Windows XP incepe cu

una dintre urmatoarele trei optiuni:

 Setup XP - Pentru a rula setup-ul si a instala sistemul de operare XP, apasati ENTER.
 Repair XP - Pentru a repara o instalare, apasati R pentru a deschide Recovery
Console(Consola de Recuperare).
 Quit - Pentru a parasi setup-ul fara a instala Windows XP, apasati F3.

Pentru aceasta sectiune, selectati optiunea Setup XP.

 37

Un cont de administrator este creat automat la instalarea Windows XP. Contul implicit de
administrator se numeste "administrator". Din motive de securitate, schimbati acest nume cat mai
repede. Acest cont privilegiat ar trebui folosit numai pentru a administra calculatorul, nu ar trebui
folosit in mod curent. Exista cazuri in care utilizatorii au facut accidental modificari grave folosind
contul de administrator in locul unui cont de utilizator neprivilegiat. Atacatorii cauta contul de
administrator pentru privilegiile pe care le are.

Creati un cont de utilizator cand acest lucru este cerut in procesul de instalare. Spre deosebire
de contul de administrator, conturile de utilizatori pot fi create oricand. Un cont de utilizator are
mai putine permisiuni decat administratorul calculatorului. De exemplu, utilizatorii pot avea drept
de citire dar nu de modificare pentru un fisier.

Dupa ce procesul de instalare copiaza toate fisierele necesare sistemului de operare pe

hard disk, calculatorul se va reboota si va va cere sa va logati pentru prima data.

Va trebui sa inregistrati Windows XP. Dupa cum este prezentat in Figura 1, trebuie de
asemenea sa completati verificarea care asigura ca folositi o copie legala a sistemului de
operare. Acest lucru va permite sa descarcati patch-uri si pachete de servicii (service
packs). Acest pas necesita o conexiune la internet.

In functie de varsta aplicatiilor in momentul instalarii, este posibil sa fie actualizari disponibile
pentru instalare. Dupa cum este prezentat in Figura 2, puteti folosi Microsoft Update
Manager din meniul Start pentru a scana eventualele actualizari de software si pentru:

 Instalarea tuturor pachetelor de servicii

 Instalarea tuturor patch-urilor

Start > All Programs > Accessories > System Tools > Windows Update

Ar trebui sa verificati daca toate componentele hardware sunt instalate corect. Dupa cum
este prezentat in Figura 3, puteti folosi Device Manager pentru a localiza problemele si
pentru a instala driver-ele corecte actualizate, urmand urmatoarea cale:

Start > Control Panel > System > Hardware > Device Manager

In Device Manager, pictogramele de atentionare sunt reprezentate printr-un semn galben de

exclamare sau un "X" de culoare rosie. Un semn de exclamare galben reprezinta o
problema cu acel echipament. Pentru a vizualiza descrierea problemei, dati click dreapta pe
echipament si selectati Properties. Un "X" rosu reprezinta un echipament care a fost oprit.
Pentru a porni echipamentele, dati click dreapta pe acestea si selectati Enable (Activare).
Pentru a deschide o categorie care nu este expandata, dati click pe semnul plus (+).

NOTA: Cand Windows detecteaza o eroare de sistem, Windows reporting deschide o

casuta de dialog. Daca alegeti sa trimiteti raportul, atunci serviciul de raportare a erorilor
Microsoft Windows (WER - Windows Error Reporting) colecteaza informatiile despre
aplicatia si modulul implicate in eroare si trimite aceste informatii catre Microsoft.

Instalarea unui sistem de operare pe un singur calculator dureaza destul de mult timp. Imaginati-
va de cat timp este nevoie pentru a instala un sistem de operare pe rand, pe mai multe
calculatoare, intr-o organizatie de dimensiuni mari. Pentru simplificarea acestei activitati, puteti
folosi utilitarul Microsoft System Preparation (Sysprep) pentru a instala si configura acelasi
sistem de operare pe mai multe calculatoare. Sysprep pregateste un sistem de operare care va fi
folosit pe calculatoare cu configuratii hardware diferite. Folosind Sysprep si o aplicatie de clonare
a discului, un tehnician poate sa instaleze rapid un sistem de operare, sa parcurga ultimii pasi de
 38

configurare a unui sistem de operare si sa instaleze aplicatii.

Clonarea discului
Clonarea discului creeaza o imagine a hard disk-ului unui calculator. Urmati acesti pasi pentru
clonarea discului:

1. Creati o instalare master pe unul din calculatoare. Aceasta instalare master include
sistemul de operare, aplicatii software si configuratiile care vor fi folosite de celelalte
calculatoare din organizatie.
2. Executati Sysprep.
3. Creati o imagine a discului pe calculatorul configurat folosind un program de clonare
separat.

Copiati imaginea pe un server. Cand calculatorul destinatie este pornit, o versiune scurta a
setup-ului Windows este executata. Setup-ul va crea un nou identificator de securitate al
sistemului (SID), va instala driverele hardware, va crea conturile de utilizator si va config

Ar trebui sa stiti care este procesul folosit de Windows XP pentru a boota. Intelegerea
acestor pasi va va ajuta pentru a depana probleme de boot-are. Figura 1 prezinta o
secventa de boot pentru Windows XP.

Procesul de pornire pentru Windows XP

Pentru a initializa procesul de boot-are, mai intai porniti calculatorul, actiune denumita
pornire de la buton (cold boot). Calculatorul realizeaza Power-On Self Test (POST).
Deoarece placa video nu a fost inca initializata, orice erori care apar la acest punct vor fi
raportate printr-o serie de tonuri audio, numite beep codes.

Dupa POST, BIOS-ul localizeaza si citeste setarile de configurare care sunt stocate in
CMOS. Aceste setari de configurare reprezinta ordinea in care echipamentele vor fi
incercate pentru a localiza sistemul de operare. BIOS-ul porneste calculatorul folosind prima
partitie care contine un sistem de operare.

Odata localizata partitia cu sistemul de operare, BIOS-ul cauta Master Boot Record (MBR).
MBR localizeaza boot loader-ul pentru sistemul de operare. Pentru Windows XP boot
loader-ul se numeste NT Loader (NTLDR).

NTLDR si meniul de boot Windows

In acest moment NTLDR controleaza mai multi pasi de instalare. De exemplu, daca sunt
prezente mai multe sisteme de operare pe disc, BOOT.INI permite utilizatorului sa selecteze
sistemul dorit. Daca nu exista alte sisteme de operare sau daca uitilizatorul nu selecteaza
nimic pana la expirarea timpului, se va trece la urmatorii pasi:

 NTLDR executa NTDETECT.COM pentru a obtine informatii despre hardware-ul

instalat.
 NTLDR foloseste apoi calea specificata de BOOT.INI pentru a gasi prima partitie.
 NTLDR incarca doua fisiere care reprezinta nucleul XP: NTOSKRNL.EXE si
HAL.DLL.
 NTLDR citeste fisierele de registri, alege un profil hardware si incarca driver-ele
selectate.

Registrii Windows
Fisierele de registri Windows reprezinta o parte importanta a procesului de boot-are
Windows XP. Aceste fisiere sunt recunoscute prin numele distinctive care incep cu HKEY_,
dupa cum este prezentat in Figura 2, urmat de numele portiunii sistemului de operare pe
care il controleaza. Orice setare in Windows - de la culoarea de background de pe desktop
si culoarea butoanelor de pe ecran pana la licentele aplicatiilor - este stocata in registri.
Cand un utilizator face modificari in setarile din Control Panel, File Associations, System
 39

Policies sau software-ul instalat, modificarile sunt stocate in registri.

Fiecare utilizator are o sectiune unica in registri. Procesul de login din Windows scoate
setarile de sistem din registri si reconfigureaza sistemul in starea in care era ultima data
cand a fost accesat de utilizator.

Kernelul NT
In acest punct, kernelul NT, inima sistemului de operare Windows, preia controlul. Numele
acestui fisier este NTOSKRNL.EXE. Porneste fisierul de login numit WINLOGON.EXE si
afiseaza ecranul Welcome pentru XP.

NOTA: Daca sistemul este pornit folosind un dispozitiv SCSI, Windows va copia fisierul
NRBOOTDD.SYS in timpul instalarii. Acest fisier nu va fi copiat daca discurile SCSI nu sunt
folosite.
4. ura setarile de retea pentru finalizarea instalarii sistemului de operare.

Dupa instalarea Windows XP, e posibil sa doriti modificarea configuratiei. Urmatoarele aplicatii
sunt folosite extensiv pentru modificari dupa instalare:

 Msconfig – Acest utilitar de configurare a boot-arii va permite sa alegeti programele care

o sa se execute la pornire si sa editati fisierele de configurare. Ofera de asemenea un
control simplificat asupra Serviciilor Windows, dupa cum este prezentat si in Figura 1.
 Regedit – Aceasta aplicatie va permite sa modificati registrii, dupa cum este prezentat si
in Figura 2.

NOTA: REGEDT32 era folosit de Windows NT. In Windows XP si Windows Server 2003, fisierul
REGEDT32 este doar o scurtatura catre comanda REGEDIT.EXE. In Windows XP, puteti
introduce comenzileREGEDT32 sau REGEDIT.EXE; ambele comenzi executa acelasi program.

ATENTIE: Folosirea incorecta a REGEDT32.EXE sau REGEDIT.EXEpoate produce probleme

de configurare care se pot rezolva doar prin reinstalarea sistemului de operare.

Moduri de pornire
Puteti porni sistemul de operare Windows in mai multe moduri. Apasarea tastei F8 in timpul
procesului de pornire va deschide meniul Windows Advanced Startup Options, care va permite
sa selectati modul in care sa porniti Windows. Urmatoarele optiuni de pornire sunt folosite de
obicei:

 Safe Mode – Porneste Windows dar incarca numai driver-ele pentru componentele de
baza, cum ar fi tastatura si monitorul.
 Safe Mode cu suport de retea – Porneste Windows la fel ca Safe Mode dar incarca si
driver-ele pentru componentele de retea.
 Safe Mode cu prompt de comanda – Porneste Windows si incarca promptul de
comanda in locul interfetei grafice.
 Ultima configuratie buna cunoscuta – Permite unui utilizator sa incarce configuratia
Windows folosita la ultima pornire cu succes a sistemului de operare. Acest lucru este
realizat accesand o copie a registrilor care este creata cu acest scop.

NOTA: Ultima configuratie buna cunoscuta nu este utila decat daca este folosita imediat
dupa ce s-a produs o defectiune. In cazul in care calculatorul este repornit si, in ciuda
dificultatilor, reuseste sa porneasca Windows, registrul pentru "Ultima configuratie buna
cunoscuta" va fi probabil actualizat cu informatie gresita.
 40

Extensii de fisiere si atribute 

In Windows, fisierele sunt organizate intr-o structura de directoare. Directorul radacina
pentru partitia Windows este de obicei etichetat ca C:\. In cele ce urmeaza, exista un set
initial de directoare standard, numite foldere, pentru sistemul de operare, aplicatii, informatii
de configurare si fisiere de date. Dupa instalarea initiala, utilizatorii pot instala majoritatea
aplicatiilor si datelor in orice director aleg.

Fisierele din structura de directoare adera la o conventie Windows a denumirii:

 Pot fi folosite maxim 255 de caractere.

 Caractere cum ar fi punctul (.) sau slash-ul (\ /) nu sunt permise.
 O extensie de trei sau patru litere este adaugata la numele de fisier pentru a
identifica tipul fisierului.
 Numele fisierelor nu sunt case sensitive(nu se face diferenta intre litere mari si litere
mici).

Urmatoarele extensii de fisiere sunt folosite frecvent:

 .doc – Microsoft Word

 .txt – Text ASCII
 .jpg – Format grafic
 .ppt – Microsoft PowerPoint
 .zip – Format de comprimare

Structura de directoare mentine un set de atribute pentru fiecare fisier care controleaza cum
poate fi vizualizat sau modificat fisierul. Urmatoarele atribute sunt folosite frecvent:

 R – Fisierul este read-only (are doar permisiuni de citire).

 A – Fisierul va fi arhivat la urmatorul backup.
 S – Fisierul este marcat ca fisier de sistem si o avertizare este generata daca se
incearca stergerea sau modificarea lui.
 H – Fisierul este ascuns.

Numele de fisiere, extensiile si atributele pot fi vizualizate intrand intr-o fereastra DOS si
folosind comanda ATTRIB, dupa cum se arata in Figura 1. Folositi calea urmatoare:

Start > Run > cmd

Navigati pana la folderul care contine fisierul de care sunteti interesati. Tastati ATTRIB
urmat de numele fisierului. Folositi wildcard-uri cum ar fi *.* pentru a vizualiza mai multe
fisiere deodata. Atributele fiecarui fisier vor aparea in coloana din stanga ecranului.
Informatii despre comanda ATTRIB pot fi obtinute in linia de comanda tastand:

ATTRIB /?

Echivalentul Windows pentru comanda ATTRIB poate fi accesat dand click dreapta pe fisier
in Windows Explorer si alegand Properties.

NOTA: Pentru a vedea proprietatile unui fisier in Windows Explorer, va trebui sa setati

Windows Explorer sa permita vizualizarea fisierelor ascunse "Show Hidden Files". Folositi
urmatoarea cale:
 41

Click dreapta Start > Explore > Tools > Folder Options > View

NTFS si FAT32
Windows XP si Windows 2000 folosesc sistemele de fisiere FAT32 si NTFS. Securitatea
este una dintre cele mai importante diferente dintre aceste doua sisteme de fisiere. NTFS
suporta fisiere mai multe si mai mari decat FAT32 si permite optiuni de securitate mai
flexibile pentru fisiere si foldere. Figurile 2 si 3 prezinta permisiunile pentru fisiere in FAT32
si NTFS.

Partitiile pot fi convertite de la FAT32 la NTFS folosind utilitarul CONVERT.EXE. Acest lucru
ofera avantajele de securitate suplimentare ale NTFS. Pentru a transforma o partitie NTFS
in FAT32, reformatati partitia si restaurati datele folosind un backup.

ATENTIE: Inainte de a converti un sistem de fisiere, nu uitati sa faceti un backup al datelor.

Sistemul de operare ofera o interfata de utilizare care va permite sa interactionati cu calculatorul.
Exista doua metode pe care le puteti folosi pentru a naviga in sistemul de fisiere si de a rula
aplicatii in cadrul unui sistem de operare:

 O interfata grafica (GUI) ofera reprezentari grafice (pictograme) ale tuturor fisierelor,
folderelor si programelor de pe calculator. Puteti manipula aceste pictograme folosind un
indicator care este controlat prin intermediul unui mouse sau al unui echipament similar.
Indicatorul va permite sa mutati pictogramele prin "drag and drop" si sa executati
programele prin click.
 O interfata in linia de comanda (CLI) este o metoda bazata pe text. Trebuie sa tastati
comenzi pentru a manipula fisierele si pentru a executa programe.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Manipularea obiectelor de pe desktop.

 Explorarea applet-urilor din Control Panel.
 Explorarea uneltelor de administrare.
 Instalarea, navigarea si dezinstalarea unei aplicatii.
 Descrierea procesului de imbunatatire a unui sistem de operare.

Odata cu instalarea sistemului de operare, desktop-ul poate fi modificat sa raspunda

nevoilor personale. Desktop-ul unui calculator este o reprezentare grafica a locului de
munca. Pe desktop se gasesc pictograme, bare de instrumente si meniuri pentru
manipularea fisierelor. Desktop-ul poate fi modificat folosind imagini, sunete si culori pentru
a oferi un aspect si o senzatie personalizata.

Desktop Properties
Pentru a adapta interfata GUI a desktop-ului dumneavoastra dati click dreapta pe desktop si
alegeti Properties (Proprietati), dupa cum este prezentat in Figura 1. Meniul Display
Properties are cinci tab-uri: Themes, Desktop, Screen Saver, Appearance si Settings. Dati
click pe oricare din aceste tab-uri pentru a personaliza setarile monitorului.

Obiecte de pe desktop
Exista mai multe obiecte pe desktop care pot fi personalizate, cum ar fi Taskbar si Recycle
Bin. Pentru a personaliza orice obiect, dati click dreapta pe acel obiect si apoi
alegeti Properties.

Meniul Start
Pe desktop, meniul start este accesat prin click pe butonul Start. MeniulStart, prezentat in
 42

Figura 2, afiseaza toate aplicatiile instalate pe calculator, o lista a ultimelor documente

deschise si o lista a altor elemente cum ar fi optiunea de cautare, help center si setarile
sistemului. Meniul Start poate de asemenea sa fie personalizat. Exista doua tipuri de meniu
Start: XP si clasic. Meniul Start stil XP va fi folosit pe parcursul acestui curs pentru a
demonstra secventele de comenzi.

My Computer
Pentru a accesa diverse partitii instalate pe calculator, dati dublu click pe pictograma My
Computer de pe desktop. Pentru a personaliza anumite setari dati click dreapta pe My
Computer si alegeti Properties. Setarile care pot fi personalizate includ:

 Numele calculatorului
 Setari hardware
 Memoria virtuala
 Actualizari automate
 Acces la distanta

Lansarea aplicatiilor
Aplicatiile pot fi lansate in mai multe moduri:

 Dati click pe numele aplicatiei in meniul Start.

 Dati dublu click pe scurtatura de pe desktop.
 Dati dublu click pe fisierul executabil din My Computer.
 Lansati aplicatia din fereastra Run sau din linia de comanda.

My Network Places
Pentru a vizualiza si configura conexiunile de retea, dati click dreapta pe pictograma My
Network Places de pe desktop. In My Network Places, puteti sa va conectati sau sa va
deconectati de la un disc de retea. Dati click pe Properties pentru a configura conexiunile
de retea existente, cum ar fi conexiuni LAN cu fir sau fara fir.
Windows centralizeaza setarile pentru multe caracteristici care controleaza comportamentul si
aspectul calculatorului. Aceste setari sunt clasificate in applet-uri sau mici programe care se
gasesc in Control Panel, ca in Figura 1. Adaugarea sau stergerea de programe, schimbarea
setarilor retelei si modificarea setarilor de securitate sunt cateva dintre optiunile de configurare
disponibile in Control Panel.

Applet-urile din Control Panel

Intre numele diverselor appleturi din Control Panel exista mici diferente in functie de versiunea de
Windows instalata. In Windows XP, pictogramele sunt grupate pe categorii:

 Appearance and Themes – applet-uri care controleaza aspectul ferestrelor:

o Display
o Taskbar si meniul Start
o Optiuni pentru foldere
 Network and Internet Connections – appleturi care configureaza toate tipurile de
conexiuni:
o Optiuni Internet
o Conexiuni de retea
 Add or Remove Programs – un applet care adauga sau sterge programe si componente
Windows intr-un mod sigur.
 Sounds, Speech, and Audio Devices – applet-uri care controleaza toate setarile pentru
sunet:
o Sunete si dispozitive de sunet
o Vorbire
o Dispozitive media portabile
 Performance and Maintenance – applet-uri care permit gasirea de informatii despre
 43

calculatorul dumneavoastra sau intretinerea acestuia:

o Instrumente administrative
o Optiuni de alimentare
o Scheduled tasks (sarcini programate)
o Sistem
 Printers and Other Hardware – applet-uri pentru configurarea echipamentelor conectate
la calculator:
o Controllere pentru jocuri
o Tastatura
o Mouse
o Optiuni pentru telefon si modem
o Imprimante si faxuri
o Scannere si camere
 User Accounts – applet-uri pentru configurarea optiunilor pentru utilizatori si e-mail-urile
acestora:
o E-mail
o Conturi de utilizatori
 Date, Time, Language, and Regional Options – applet-uri pentru modificarea setarilor in
functie de localizarea si limba dumneavoastra:
o Data si ora
o Optiuni regionale si lingvistice
 Accessibility Options – o interfata folosita pentru a configura Windows pentru nevoi
speciale de vedere, auz si mobilitate
 Security Center – applet folosit pentru a configura setari de securitate pentru:
o Optiuni Internet
o Actualizari automate
o Windows firewall

Display Settings
Puteti modifica setarile monitorului folosind applet-ul Display Settings. Modificati aspectul
desktop-ului dumneavoastra prin schimbarea rezolutiei si calitatii culorii, cum este prezentat si in
Figura 2. Puteti schimba si setari mai avansate ale display-ului cum ar fi wallpaper, screen saver,
setari de alimentare si alte optiuni urmand calea urmatoare:

Start > Control Panel > Display > tab-ul Settings > Advanced

Device Manager
Device Manager, prezentat in Figura 1, permite vizualizarea tuturor setarilor componentelor din
calculator. O sarcina obisnuita pentru tehnicieni este sa vada valorile atribuite IRQ, adreselor I/O si
setarile DMA pentru toate echipamentele din calculator. Pentru a vedea resursele sistemului in Device
Manager folositi calea urmatoare:

Start > Control Panel > System > Hardware > Device Manager > View > Resources

Task Manager
Task Manager, prezentat in Figura 2, va permite vizualizarea tuturor aplicatiilor care ruleaza si
inchiderea oricarei aplicatii ce nu mai raspunde. Task Manager va permite sa monitorizati performatele
UCP si ale memoriei virtuale, sa vizualizati toate procesele care ruleaza si sa obtineti informatii despre
conexiunile in retea. Pentru a vedea informatii in Task Manager folositi calea urmatoare:

CTRL-ALT-DEL > Task Manager

Event Viewer
Event Viewer, prezentat in Figura 3, inregistreaza evenimentele cu privire la aplicatii, securitate si
sistem. Aceste fisiere log sunt o unealta de depanare valoroasa. Pentru a accesa Event Viewer folositi
urmatoarea cale:
 44

Start > Control Panel > Administrative Tools > Event Viewer

Remote Desktop
Remote Desktop permite unui calculator aflat la distanta sa preia controlul asupra altui calculator.
Aceasta unealta de depanare este disponibila doar pentru sistemele Windows XP. Pentru a accesa
Remote Desktop folositi urmatoarea cale:

Start > All Programs > Accessories > Communications > Remote Desktop Connection

Setari de performanta
Pentru a creste performantele sistemului de operare, puteti modifica o parte din setarile folosite de
calculatorul dumneavoastra, cum ar fi configurarea memoriei virtuale, prezentate in Figura 4. Pentru a
modifica setarile memoriei virtuale, folositi urmatoarea cale:

Start > Control Panel > System > Advanced > zona Performance > butonul Settings

 
Ca tehnician, sunteti responsabil de adaugarea si inlaturarea aplicatiilor software de pe
calculatorul clientului. Majoritatea aplicatiilor folosesc un proces de instalare automat
cand un CD cu aplicatia respectiva este introdus in unitatea optica. Procesul de instalare
actualizeaza utilitarul Add or Remove Programs. Utilizatorul trebuie sa dea click-uri in
interfata de instalare si sa ofere informatiile solicitate.

Applet-ul Add or Remove Programs

Microsoft recomanda ca utilizatorii sa foloseasca in permanenta utilitarul Add or Remove
Programs, prezentat in Figura 1, pentru a instala sau dezinstala aplicatii. Cand folositi
utilitarul Add or Remove Programs pentru a instala o aplicatie, acesta urmareste fisierele
de instalare astfel incat aplicatia poate fi dezinstalata complet daca se doreste acest
lucru. Pentru a deschide applet-ul Add or Remove Programs, folositi urmatoarea cale:

Start > Control Panel > Add or Remove Programs

Adaugarea unei aplicatii

Daca un program sau o aplicatie nu este instalata automat la introducerea CD-ului, puteti
folosi applet-ul Add or Remove Programs pentru a o instala, ca in Figura 2. Dati click pe
butonul Add New Programs si selectati locul in care se gaseste aplicatia. Windows va
instala aplicatia pentru dumneavoastra.

Odata ce aplicatia este instalata, aceasta poate fi pornita din meniul Start sau folosind
scurtatura pe care aplicatia o instaleaza pe desktop. Verificati aplicatia pentru a va
asigura ca functioneaza corect. Daca sunt probleme cu aplicatia, reparati sau dezinstalati
aplicatia. Unele aplicatii, cum ar fi Microsoft Office, asigura optiunea de reparare in
procesul de instalare. Puteti folosi aceasta functie pentru a incerca sa corectati un
program care nu functioneaza corect.

Dezinstalarea unei aplicatii

Daca o aplicatie nu este dezinstalata corect, poate lasa fisiere pe hard disk si setari
inutile in registri. Desi acest lucru nu provoaca probleme, consuma spatiu pe hard disk,
resurse de sistem si viteza de citire a registrilor. Figura 3 prezinta applet-ul Add or
Remove Programs care trebuie folosit pentru a dezinstala programele de care nu mai
aveti nevoie. Interfata va va ghida in procesul de dezinstalare a aplicatiei si va sterge
toate fisierele instalate.

Uneori este necesara imbunatatirea unui sistem de operare. Inainte de a incepe, verificati
cerintele minime ale noului sistem de operare pentru a va asigura ca acestea sunt indeplinite de
calculatorul dumneavoastra. Verificati HCL pentru a va asigura ca exista compatibilitate intre
componentele hardware ale calculatorului si noul sistem de operare. Realizati un backup al
 45

datelor inainte de imbunatatire pentru a le putea recupera in cazul unei probleme cu instalarea.

Procesul de imbunatatire a unui sistem Windows 2000 la Windows XP este mai rapid decat o
instalare de la zero a Windows XP. Utilitarul de setup pentru Windows XP inlocuieste fisierele
existente Windows 2000 cu fisiere Windows XP in timpul procesului de imbunatatire. Totusi,
aplicatiile si setarile existente vor fi salvate.

Procesul de imbunatatire al unui sistem de operare

1. Introduceti CD-ul de instalare Windows XP in unitatea CD-ROM pentru a incepe procesul

de imbunatatire. Selectati Start > Run
2. In casuta Run tastati D:\i386\winnt32, unde D reprezinta numele unitatii CD-ROM, si
apoi apasati Enter. Va fi afisat ecranul Welcome al Windows XP Setup Wizard.
3. Alegeti Upgrade to Windows XP si dati click pe butonul Next. Este afisata pagina de
License Agreement.
4. Cititi licenta si dati click pe butonul pentru acceptarea acesteia.
5. Dati click pe Next. Pagina denumita Upgrading to the Windows XP NTFS File System
este afisata.
6. Urmati prompt-urile pentru a incheia procesul de imbunatatire. Cand instalarea este
finalizata, calculatorul se va restarta.

NOTA: Interfata de instalare Windows XP poate porni automat cand CD-ul este inserat in
unitatea optica.

Intretinerea preventiva pentru un sistem de operare include organizarea sistemului,

defragmentarea hard disk-ului, actualizarea aplicatiilor, stergerea aplicatiilor nefolosite si
verificarea erorilor din sistem.

Scopul unui plan de intretinere preventiva a unui sistem de operare este evitarea problemelor
viitoare. Ar trebui sa realizati intretinere preventiva in mod regulat, si ar trebui sa mentineti un
raport al tuturor actiunilor intreprinse si al observatiilor facute. O parte a intretinerii preventive ar
trebui sa se desfasoare cand ar deranja cel mai putin persoanele care folosesc calculatoarele.
Acest lucru inseamna de obicei programarea acestor sarcini in timpul noptii, dimineata devreme
sau in timpul weekend-ului. Exista de asemenea tehnici si unelte care pot automatiza multe din
sarcinile intretinerii preventive.

Sistematizarea intretinerii preventive

Planurile de intretinere preventiva ar trebui sa includa informatii detaliate despre intretinerea
tuturor calculatoarelor si a echipamentului de retea, cu accent pe echipamentul care ar afecta cel
mai mult organizatia. Intretinerea preventiva cuprinde urmatoarele sarcini importante:

 Actualizarea sistemului de operare si a aplicatiilor

 Actualizarea software-ului antivirus si a altor aplicatii de protectie
 Verificarea erorilor de pe hard disk
 Efectuarea backup-ului hard disk-ului
 Defragmentarea hard disk-ului

Un program de intretinere preventiva care este proiectat sa repare lucrurile inainte ca acestea sa
se strice si sa rezolve problemele minore inainte ca acestea sa afecteze productivitatea aduce
urmatoarele beneficii utilizatorilor si organizatiilor:

 Scade downtime-ul
 Creste performanta
 Creste credibilitatea
 46

 Scad costurile de reparatie

O parte suplimentare a intretinerii preventive este documentarea. Un registru de reparatii va va

ajuta sa va dati seama ce echipament este cel mai sigur sau cel mai putin sigur. Acest lucru va
oferi de asemenea o istorie a datelor la care a fost reparat un anumit calculator, cum a fost
reparat si care a fost problema.

Unele sarcini de intretinere preventiva se refera la curatare, inspectare si reparatii minore.

Alte sarcini de intretinere preventiva folosesc ca unelte aplicatii care sunt deja incorporate in
sistemul de operare sau pot fi incarcate pe hard diskul utilizatorului. Majoritatea aplicatiilor
de intretinere preventiva pot fi setate sa se execute automat conform unui program.

Windows are urmatoarele utilitare care vor lansa aplicatii programate:

 Comanda DOS AT lanseaza o sarcina la un timp specificat folosind interfata in linie

de comanda.
 Windows Task Scheduler lanseaza sarcini la un timp specificat folosind interfata
grafica.

Informatii despre comanda AT sunt disponibile urmand aceasta cale:

Start > Run > cmd

Apoi tastati AT /? in linia de comanda.

Accesati Windows Task Scheduler urmand aceasta cale:

Start > All Programs > Accessories > System Tools > Scheduled Tasks

Ambele utilitare permit utilizatorilor sa programeze anumite comenzi sa se execute la un

timp prestabilit, o singura data sau repetat in zilele si la orele selectate. Windows Task
Scheduler, prezentat in Figura 1, este mai usor de invatat si de folosit decat comanda AT,
mai ales cand trebuie programate sarcini recurente si cand trebuie sterse sarcini care sunt
deja programate.

Utilitare de sistem
Exista mai multe utilitare de sistem incluse in DOS si Windows care se ocupa de mentinerea
integritatii sistemului. Doua utilitare care sunt utile pentru intretinerea preventiva:

 ScanDisk sau CHDSK – ScanDisk (Windows 2000) si CHKDSK (Windows XP)

verifica integritatea fisierelor si directoarelor si scaneaza suprafata hard diskului
cautand erori fizice. Folositi-le cel putin o data pe luna si de fiecare data cand
sistemul se opreste din cauza unei caderi de tensiune.
 Defrag – Pe masura ce fisierele isi maresc dimensiunile, o parte din date este
scrisa pe urmatorul spatiu liber de pe disc. In timp, datele devin fragmentate, sau se
intind pe tot hard disk-ul si cautarea fiecarei sectiuni de date dureaza mai mult.
Defrag aduna partile de date neadiacente intr-un singur loc, marind astfel viteza de
acces.

Ambele utilitare pot fi accesate urmand calea:

Start > All Programs > Accessories > System Tools > Disk Defragmenter

Actualizari automate
Daca fiecare sarcina de intretinere ar trebui sa fie programata de fiecare data cand se
 47

executa, repararea calculatoarelor ar fi mult mai grea decat in prezent. Din fericire, unelte ca
interfata Scheduled Task permit automatizarea multor functii. Dar cum pot fi automatizate
actualizarile de software care nu a fost inca scris?

Sistemele de operare si aplicatiile sunt aduse la zi in mod constant din motive de securitate
si pentru a adauga noi functionalitati. Este important ca Microsoft si altii sa asigure un
serviciu de actualizare, ca cel prezentat in Figura 2. Serviciul de actualizare poate scana
sistemul pentru a vedea ce actualizari sunt necesare si apoi sa recomande ce ar trebui
descarcat si instalat. Serviciul de actualizare poate descarca si instala actualizari imediat
cum acestea sunt disponibile, sau poate descarca actualizari cerute, si sa le instaleze la
urmatoarea boot-are. Interfata Microsoft Update poate fi accesata urmand calea:

Start > Control Panel > System > Automatic Updates

Majoritatea aplicatiilor anti-virus au propriul sistem de actualizare. Acesta poate actualiza

automat atat software-ul aplicatie propriu cat si fisierele bazei de date. Aceasta functie ii
permite sa asigure o protectie imediata avand in vedere aparitia continua a unor noi
pericole.

Punct de restaurare
O actualizare poate cauza cateodata probleme serioase. Este posibil ca un program mai
vechi din sistem sa nu fie compatibil cu sistemul de operare curent. Actualizarile automate
pot instala cod care poate functiona pentru majoritatea utilizatorilor dar nu si pentru sistemul
dumneavoastra.

Windows Restore Point, prezentat in Figura 3, este solutia pentru aceasta problema.
Windows XP poate crea o imagine a setarilor curente ale calculatorului, numita punct de
restaurare. In acest caz, daca se blocheaza calculatorul sau o actualizare produce probleme
in sistem, calculatorul poate fi readus la configuratia anterioara.

Un tehnician ar trebui sa creeze intotdeauna un punct de restaurare inainte de a actualiza

sau schimba sistemul de operare. Punctele de restaurare ar trebui de asemenea create de
fiecare data cand:

 Este instalata o aplicatie

 Este instalat un driver

NOTA: Un punct de restaurare pastreaza copii ale driver-elor, fisierelor de sistem si

registrilor dar nu si ale aplicatiilor.

Pentru a restaura sau a crea un punct de restaurare folositi calea:

Start > All Programs > Accessories > System Tools > System Restore

ERD si ASR
Windows 2000 ofera capacitatea de a crea un disc de reparatie de urgenta (emergency
repair disk - ERD) care salveaza fisiere critice de boot si informatii de configurare necesare
pentru a depana probleme in Windows. Windows XP ofera aceleasi functii prin Automated
System Recovery (ASR). Desi atat ERD cat si ASR sunt unelte de depanare puternice, nu
ar trebui sa inlocuiasca niciodata un backup complet.

Un CD de recuperare contine fisiere esentiale folosite pentru a repara sistemul dupa o

problema serioasa, cum ar fi o defectiune a hard disk-ului. CD-ul de recuperare poate
contine versiunea originala de Windows, drivere hardware si aplicatii software. Cand un CD
de recuperare este folosit, calculatorul va fi readus la configuratia initiala implicita.
 48

La fel cum punctele de restaurare ale sistemului permit recuperarea fisierelor de configurare ale
sistemului de operare, utilitarele de backup permit recuperarea datelor. Puteti folosi utilitarul Microsoft
Backup, prezentat in Figura 1, pentru a realiza backup-uri in functie de necesitati. Este important sa
stabiliti o strategie de backup care sa includa si recuperarea datelor. Cerintele organizatiei vor
determina cat de des va trebui facut un backup al datelor si tipul de backup care va fi facut.

Un backup poate dura destul de mult timp. Daca strategia de backup este urmata cu atentie, nu va fi
nevoie sa se faca un backup al tuturor fisierelor de fiecare data. Este necesar sa se copieze numai
fisierele modificate de la ultimul backup. Din acest motiv exista mai multe tipuri de backup.

Backup normal
Un backup normal se mai numeste si backup complet. In cazul unui backup normal, toate fisierele
selectate de pe disc sunt arhivate pe mediul de backup. Aceste fisiere sunt marcate ca fiind arhivate
prin resetarea bitului de arhivare.

Backup de copiere
Acest tip de backup va copia toate fisierele selectate. Nu marcheaza fisierele ca fiind arhivate.

Backup diferential
Un backup diferential face un backup al tuturor fisierelor si directoarelor care au fost create sau
modificate de la ultimul backup normal sau incremental (detalii mai jos). Un backup diferential nu
marcheaza fisierele ca fiind arhivate. Copiile vor fi facute pornind de la acelasi punct pana la
efectuarea urmatorului backup complet sau incremental. Backup-urile diferentiale sunt importante
deoarece pentru recuperarea datelor este nevoie doar de ultimele backup-uri complete si diferentiale.

Backup incremental
Un backup incremental face un backup al tuturor fisierelor si directoarelor care au fost create sau
modificate de la ultimul backup normal sau incremental. Marcheaza fisierele ca fiind arhivate prin
resetarea bitului de arhivare. Acest lucru are ca efect avansarea punctului de plecare pentru backup-
urile diferentiale fara sa fie nevoie de rearhivarea intregului continut al discului. Daca trebuie sa
realizati o restaurare a sistemului, va trebui sa folositi intai ultimul backup complet, apoi fiecare backup
incremental in ordine, iar apoi sa folositi orice backup diferential realizat de la ultimul backup
incremental.

Backup zilnic
Backup-urile zilnice fac un backup numai al fisierelor care au fost modificate in ziua respectiva.
Backup-ul zilnic nu modifica bitul de arhivare.

Pentru accesarea utilitarului de backup zilnic intr-un sistem Windows XP Professional, folositi
urmatoarea cale:

Start > All Programs > Accessories > System Tools > Backup

Medii de backup
Exista mai multe medii de stocare care pot fi folosite pentru backup:

 Unitatile cu banda magnetica pot fi folosite pentru backup-ul datelor pe un server din retea.
Unitatile cu banda magnetica sunt un mod ieftin prin care se pot stoca cantitati mari de date.
 Standardul Digital Audio Tape (DAT) foloseste casete audio digitale pentru a stoca datele in
format Digital Data Storage (DSS).
 Tehnologia Digital Linear Tape (DLT) ofera o capacitate mare si o viteza relativ mare de
backup.
 O memorie flash pe USB poate stoca de sute de ori mai multe date decat un floppy disk.
Unitatile de memorie flash USB sunt disponibile in diverse capacitati si ofera rate de transfer
mult mai bune decat echipamentele cu banda magnetica.
 49

Majoritatea sistemelor de operare contin utilitare pentru asistenta in procesul depanarii sistemului.
Aceste utilitare ajuta un tehnician sa stabileasca de ce calculatorul sufera o defectiune sau nu
porneste corect. Aceste utilitare ajuta de asemenea la identificarea si rezolvarea problemei.

Urmati pasii schitati in aceasta sectiune pentru a identifica, repara si documenta corect problema.
Procesul de depanare este prezentat in Figura 1.

Problemele sistemelor de operare pot fi rezultatul unei combinatii de factori: hardware, aplicatii si
configuratii. Un tehnician trebuie sa poata analiza problema si sa determine cauza erorii pentru a
putea repara sistemul de operare. Acest proces se numeste depanare (troubleshooting).

Primul pas in procesul de depanare il reprezinta adunarea datelor de la client. Figurile 1 si 2

contin o lista de intrebari cu raspuns deschis sau cu variante limitate de raspuns.

Dupa ce discutati cu clientul ar trebui sa verificati problemele evidente. Figura 3 contine o lista a
problemelor sistemelor de operare.

Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva solutii rapide. Figura 4 contine o
lista a unor solutii rapide pentru sistemele de operare.

Daca aceste solutii nu au corectat problema, folositi pasul 4 din procesul de depanare pentru a
aduna date de la calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri de a aduna informatii despre
problema de la calculator.

Dupa acest pas, veti avea destule informatii pentru a evalua problema si pentru a cerceta si
implementa solutii posibile. Figura 6 prezinta resursele pentru solutiile posibile.

Dupa ce ati rezolvat problema sistemului de operare veti prezenta solutia clientuluil. Figura 7
prezinta o lista de sarcini necesare pentru a termina acest pas.

Problemele sistemelor de operare pot fi atribuite componentelor hardware, aplicatiilor sau

problemelor de configurare sau unor combinatii ale acestora. Veti rezolva unele tipuri de
probleme legate de sistemele de operare mai des decat altele. Figura 1 prezinta o schema a
problemelor uzuale ale sistemelor de operare si a solutiilor de rezolvare a acestora.
Acest capitol prezinta sistemele de operare. Ca tehnician, ar trebui sa aveti competente de
instalare, configurare si depanare a sistemelor de operare. Este important sa retineti urmatoarele
concepte din acest capitol:

 Exista mai multe sisteme de operare disponibile si trebuie sa luati in considerare

cerintele clientului si mediul atunci cand alegeti unul dintre aceste sisteme.
 Pasii principali in instalarea calculatorului unui client includ pregatirea hard disk-ului,
instalarea sistemului de operare, crearea conturilor de utilizatori si configurarea optiunilor
de instalare.
 O interfata grafica (GUI) afiseaza pictograme ale fisierelor, folderelor si aplicatiilor din
calculator. Un dispozitiv de selectie, cum este mouse-ul poate fi folosit pentru a naviga
pe un desktop GUI.
 Trebuie sa stabiliti o strategie de backup care sa permita recuperarea datelor. Backup-uri
normale, de copiere, diferentiale, incrementale si zilnice sunt unelte de backup optionale
disponibile in sistemele de operare Windows.
 Tehnicile de intretinere preventiva asigura functionarea optima a sistemului de operare.
 Printre uneltele disponibile pentru depanarea unui sistem de operare putem mentiona
meniul Windows Advanced Options, log-uri de evenimente, Device Manager si fisierele
de sistem.

 
 50

Stiti cand au fost create primele laptop-uri? Cine credeti ca a folosit primele laptop-uri?

Unul dintre primele laptop-uri a fost GRiD Compass 1101. Acesta a fost folosit de astronauti
in misiunile spatiale la incepurul anilor '80. Acesta cantarea 5kg (11lb) si costa 8.000$-
10.000$! Laptop-urile din ziua de azi in general cantaresc mai putin de jumatate si costa mai
putin de o treime din pretul lui GRiD. Designul compact, comoditatea si tehnologia in
continua evolutie au facut laptop-urile sa fie la fel de populare ca si calculatoarele de tip
desktop.

Laptop-urile, Personal Digital Assistants (PDA-urile) si telefoanele inteligente devin mai

populare cu cat pretul lor scade si tehnologia continua sa progreseze. Ca si tehnician de
calculatoare, trebuie sa aveti cunostinte despre toate tipurile de dispozitive portabile. Acest
capitol se axeaza pe diferentele dintre calculatoarele de tip laptop si desktop si descrie
trasaturile PDA-urilor si telefoanelor inteligente.

NOTA:Agendele,laptop-urile si carnetelele sunt tipuri de calculatoare portabile. Pentru mai multa

claritate si coerenta a acestui curs, toate calculatoarele portabile vor fi denumite laptop-uri.

Laptop-uri
Primele laptop-uri erau grele si scumpe. Astazi,laptop-urile sunt foarte cunoscute deoarece
evolutiile in tehnologie au condus la laptop-uri care costa mai putin,cantaresc mai putin si au
capacitati imbunatatite. Multe laptop-uri pot fi configurate cu port video suplimentar,cu port
FireWire,port infrarosu sau camera incorporata.

PDA-uri si Smartphone-uri
PDA-urile si Smartphone-urile sunt exemple de dispozitive portabile de mana,ce devin din ce in
ce mai populare. PDA-urile ofera optiuni precum jocurile,navigare pe web,e-mail,mesagerie
instant si multe alte optiuni oferite de calculatoare. Smartphone-ul este un telefon cu multe
capacitati ale PDA-ului incorporate. PDA-urile si Smartphone-urile pot rula unele dintre software-
urile pe care le regasim si pe laptop-uri.

Cea mai importanta caracteristica a unui laptop este forma sa compacta. Design-ul laptop-ului
plaseaza tastatura, ecranul si componentele interne intr-o carcasa mica si portabila

O alta caracteristica importanta a laptop-ului este posibilitatea de a fi usor de transportat. O

baterie reincarcabila permite laptop-ului sa functioneze atunci cand este deconectat de la sursa
de curent AC.

Primele laptop-uri au fost folosite in principal de catre oamenii de afaceri care aveau nevoie sa
acceseze si sa inregistreze informatii atunci cand nu se aflau in biroul lor. Intrebuintarea laptop-
urilor a fost limitata datorita costului, greutatii si capacitatilor limitate comparate cu calculatoarele
mai putin costisitoare.

Astazi, laptop-urile au prerturi mai scazute si capacitati sporite. Un laptop este acum o alternativa
reala la calculatorul obisnuit.

Aici sunt cateva intrebuintari comune pentru un laptop.

 A lua notite la scoala sau proiecte.

 Prezentarea informatiilor la intalnirile de afaceri.
 Accesarea informatiilor la distanta de casa sau birou.
 Posibilitatea de a va juca in timp ce calatoriti.
 Posibilitatea de a viziona filme in timp ce calatoriti.
 Posibuilitatea de a accesa internetul intr-un loc public.
 51

 Posibilitatea de a trimite si de a primi e-mail-uri intr-un loc public

Va puteti gandi la alte intrebuintari ale laptop-ului?

Notiunea de PDA exista din 1970. Primele modele erau agende personale computerizate facute sa
aiba touchscreen sau tastatura. Astazi, unele modele au ambele optiuni si folosesc un sistem de
operare care este similar cu sistemele folosite de calculatoare.

PDA-ul este o agenda personala electronica cu unelte care ajuta la organizarea informatiilor.

 Agenda
 Calculator
 Alarma
 Acces la internet
 E-mail
 Pozitionare globala.

Smartphone-ul este un telefon mobil cu capacitatile PDA-ului. Smartphone-ul combina functiile unui
telefon si a unui calculator intr-un singur dispozitiv portabil. Tehnologia PDA-ului si tehnologa
Smartphone-ului continua sa se imbine.

Smartphone-ul poate include aceste optiuni suplimentare:

 Camera incorporata
 Acces la documente.
 E-mail
 Notite
 Televiziune

Conectivitatea Smartphone-ului si a PDA-ului include Bluetooth si USB .

Va puteti gandi la alte intrebuintari pentru PDA si Smartphone?

Care sunt unele trasaturi comune ale laptopurilor?

 Sunt mici si portabile.

 Au un ecran integrat in capac.
 Au o tastatura integrata in baza.
 Folosesc curent alternativ sau baterii reincarcabile.
 Suporta componente si periferice hot-swappable.
 Majoritatea laptopurilor pot folosii statii de andocare si replicatoare de porturi pentru
conectarea perifericelor.

In aceasta sectiune, va veti uita indeaproape la componentele unui laptop. De asemenea veti
examina o statie de andocare. Retineti, laptopurile si statiile de andocare sunt livrate sub multe
modele. Componentele pot fi localizate in locuri diferite la modele diferite.

Laptop-urile si calculatoarele folosesc aceleasi tipuri de porturi astfel incat perifericele, sa poata fi
interschimbabile. Aceste porturi sunt proiectate special pentru conectarea perifericelor, oferind
conectivitate in retea si furnizand acces audio.

Porturile, conexiunile, si unitatile de stocare sunt situate in partea din fata, spate, si in lateral ale
laptop-ului, datorita design-ului compact al acestuia. Laptop-urile contin PC Card sau sloturi
 52

ExpressCard pentru a-i imbunatati functionalitatea, cum ar fi mai multa memorie, un modem, sau o
conexiune de retea.

Laptop-urile necesita un port extern pentru sursa de curent. Laptop-urile pot opera utilizand fie o
baterie fie un adaptor de alimentare. Acest port poate fi folosit pentru alimentarea calculatorului sau
pentru a incarca bateria.

Exista indicatori de stare, porturi, sloturi, conectori, locase, mufe, ventilatoare si o cheie de securitate
pe exteriorul laptop-ului. Dati click pe zonele evidentiate in Figurile de la 1 la 7 pentru a descoperi
informatii suplimentare despre fiecare dintre aceste componente.

Figura 1 arata trei LED-uri pe partea de sus a laptop-ului. Dati clic pe cele trei zone evidentiate pentru
a afla mai multe informatii despre ceea ce LED-urile indica:

1. Bluetooth
2. Baterie
3. Standby

NOTA: LED-urile indicatoare pot varia in functie de laptop. Tehnicienii ar trebui sa consultate manualul
laptop-ului pentru o lista de afisari specifice.  

Figura 2 arata trei componente pe partea din spate a laptop-ului. Dati click pe cele trei zone
evidentiate pentru a afla mai multe informatii despre componente:

1. Port paralel
2. Conector de alimentare
3. Locasul acumulatorului

Un laptop functioneaza utilizand fie o baterie, fie un adaptor de alimentare Bateriile laptop-urilor sunt
fabricate in diferite forme si marimi. Acestea folosesc diferite tipuri de produse chimice si metale
pentru a stoca sursa de alimentare. Priviti Figura 3 pentru a compara acumulatorii. 

Partea stanga a laptop-ului prezentata in Figura 4 are zece componente. Dati click pe cele zece zone
evidentiate pentru mai multe informatii despre componente:

1. cheie pentru securitate

2. USB
3. Conector S-video
4. Modem
5. Ethernet
6. LED-uri de retea
7. Mufa pentru casti stereo
8. Conector pentru microfon
9. ventilatie
10. slot de expansiune PC

In partea din fata a laptop-ului prezentata in Figura 5 apar componentele enumerate. Dati click pe cele
patru zone evidentiate pentru a afla mai multe informatii despre componente:

1. ventilatie
2. Boxe
3. Port infrarosu
4. Incuietoarea laptopului

Partea dreapta a laptop-ului prezentata in Figura 6 contine patru componente. Dati click pe cele patru
zone evidentiate pentru a afla mai multe informatii despre componente:
 53

1. Port-ul VGA
2. Indicatorul de stare al echipamentului
3. Indicator de stare optic
4. Unitate optica

In partea de jos a laptop-ului prezentata in Figura 7 sunt enumerate componentele acesteia. Dati click
pe cele patru zone evidentiate pentru a afla mai multe informatii despre componente:

1. Conectorul statiei de plasare

2. Declicul acumulatorului
3. Panoul de acces al RAM-ului
4. Panoul de acces al unitatii de hard disk

Laptop-urile au un design de scoica. In mod obisnuit, laptop-ul se inchide cand nu este

utilizat. Deschizand capacul laptop-ului, puteti accesa o varietate de dispozitive pentru
introducerea de date, LED-uri si un monitor.

Exista mai multe dispozitive disponibile pentru introducerea datelor atunci cand capacul
laptop-ului este dechis. Dati click pe cele cinci zone evidentiate din Figura 1 pentru mai
multe informatii despre dispozitivele pentru introducerea de date:

1. Tastatura
2. Dispozitive pentru introducerea de date
3. Cititor de amprente
4. Taste de control al volumului
5. Butonul de pornire

Referitor la Figura 1. Stiti care dintre aceste dispozitive indeplinesc urmatoarele functii?

 Mutati cursorul
 Mariti volumul
 Autentificati-va pe laptop.
 Scrieti un document
 Porniti laptop-ul
 Comutati pe monitorul extern

Va puteti gandi la alte informatii pe care le puteti introduce?

In partea de jos a ecranului este un rand de leduri ce arata starea functiilor specifice. Dati
click pe cele opt zone evidentiate din Figura 2 pentru mai multe informatii despre aceste
leduri:

1. Wireless
2. Bluetooth
3. Num Lock
4. Caps lock
5. Activitatea unitatii hard disk
6. Pornit
7. Starea bateriei
8. Hibernate/Standby

NOTA: Indicatorii pot varia in functie de laptop.

Monitorul unui laptop este un LCD incorporat. Este similar unui monitor LCD de tip desktop,
cu exceptia faptului ca rezolutia, luminozitatea, si sertarile de contrast pot fi ajustate folosind
 54

software si butoane de control. Monitorul laptop-ului nu poate fi ajustat pentru inaltime sau
distanta deoarece este integrat in capacul carcasei. Un monitor de tip desktop poate fi
adaugat la un laptop. Tasta Fn (Function key) de pe tastatura laptop-ului comuta intre
afisajul laptop-ului si monitorul de tip desktop, dupa cum se arata in Figura 3.

Pe multe laptop-uri, un mic pin de pe carcasa laptop-ului comuta un intrerupator atunci cand
carcasa este inchisa, proces denumit comutatorul intreruperii LCD. Comutatorul intreruperii
LCD anunta CPU-ul sa conserve energia prin stingerea luminii de fundal si inchiderea LCD-
ului. Daca comutatorul este deteriorat sau murdar, LCD-ul va ramane inchis chiar daca
laptop-ul va fi deschis. Curatati cu grija acest comutator pentru a restabili functionarea
normala.

O statie de baza este un dispozitiv de care se ataseaza bateria si componentele periferice a

unui calculator de tip desktop. Cand conectati laptop-ul la o statie de baza, aveti acces la
energie si la componentele periferice.

Sunt 2 tipuri de statii de baza: statiile de extindere si replicatoarele de porturi. Statia de

extindere si replicatorarele de porturi au acelasi scop. Replicatoarele de porturi sunt de
obicei mai mici decat statiile de extindere, neavand difuzoare sau sloturi PCI. Figurile de la 1
la 3 arata o statie de extindere.

Selectati cele 3 zone evidentiate in Figura 1 pentru mai multe informatii despre
componentele de baza a unei statii de extindere.

1. Butonul de pornire
2. Butonul de iesire
3. Conector laptop

Unele statii de extindere includ urmatoarele locatii pentru unitati de stocare si porturi pentru
a oferii functii suplimentare:

 Paralel
 USB
 Ethernet
 Video
 Audio

Partea din spate a statiei de extensie contine porturi si piese de legaturi folosite pentru
atasarea componentelor periferice ale calculatorului de tip desktop, cum ar fi:mouse-ul,
monitorul sau imprimanta. Un ventilator este de asemenea util pentru a elimina aerul cald
din statia de extindere. Selectati cele 15 zone evidentiate in Figura 2 pentru mai multe
informatii despre componentele asezate in spatele statiei de extensie.

1. Dispozitiv de evacuare.
2. Conector de alimentare
3. Slot-ul PC card sau Express Card
4. Port-ul VGA
5. Port-ul DVI
6. Conexiune directa
7. Conectorul castii
8. Port-ul USB-ului
9. Port-ul mouse-ului
10. Port-ul tastaturii
11. Driver-ul extern al conectorului dischetei.
12. Port-ul paralel
13. Port serial
 55

14. Port-ul modem-ului

15. Port-ul Ethernet-ului.

Securizati laptop-ul in statia de extindere cu cheia. Selectati zonele evidentiate in Figura 3

pentru mai multe informatii referitoare la localizarea cheitei in partea dreapta a statiei de
extensie.

Majoritatea functiilor avute de un calculator de tip desktop pot fi indeplinite si de laptop. In

orice caz, aceste doua tipuri de calculatoare sunt construite foarte diferit iar componentele
nu se pot substitui intre ele. De exemplu, un avion si un elicopter pot merge la aceeasi
destinatie, dar ele nu pot fi reparate cu aceleasi piese. Acest lucru este valabil si in cazul
calculatoarelor de tip desktop si laptop-uri. Foarte putine componente pot fi schimbate intre
calculatoarele de tip desktop si laptop-uri.  

Componentele calculatoarelor de tip desktop tind sa fie standardizate. De obicei

dimensiunile acestora sunt universale. Adesea puteti folosi aceleasi componente la
calculatoarele de tip desktop provenite de la diferiti producatori. Unitatea DVD/CD-RW este
un exemplu de componenta ce are dimensiuni universale.  

Componentele unui laptop sunt mult mai particularizate decat componentele unui calculator
de tip desktop. Aceasta diferenta exista datorita faptului ca fabricile de laptop-uri se
concentreaza pe simplificarea componentelor pentru a le face mai eficiente si compacte.
Rezultatul, fabricile proiecteaza componentele laptop-ului urmand propriile dimensiuni .
Componentele laptopului sunt patentate. Ca si rezultat, dumneavoastra nu veti putea folosi
componentele produse de o fabrica de laptop-uri pentru a repara un laptop produs de o alta
fabrica.  

NOTA: Tehnicienii trebuie sa obtina certificari pentru fiecare producator de laptop-uri pentru

care ofera suport. 

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Compararea si evidentierea diferentelor intre placa de baza a unui calculator de tip

desktop si cea a unui laptop.
 Compararea si evidentierea diferentelor intre procesorul unui calculator de tip
desktop si cel al unui laptop.
 Compararea si evidentierea diferentelor intre administrarea puterii (power
management) la un calculator de tip desktop si cea de la un laptop.
 Compararea si evidentierea diferentelor intre capabilitatile de extensie ale unui
calculator de tip desktop si cele ale unui laptop.

Placa de baza a unui calculator de tip desktop are un format standard. Marimea si forma
standard permit placilor de baza produse de diferiti fabricanti sa fie substituite.

Placa de baza a unui laptop variaza in functie de producator. Atunci cand reparati un laptop,
este recomandat sa obtineti o placa de baza de la producatorul laptop-ului. Figura 1 arata o
placa de baza a unui calculator de tip desktop si o placa de baza a unui laptop.

Placa de baza a unui laptop si placa de baza a unui calculator de tip desktop sunt proiectate
diferit. Componentele proiectate pentru laptop in general nu pot fi utilizate la un calculator de
tip desktop. Figura 2 arata cateva exemple a diferentelor de proiectare.

Unitatea centrala de prelucrare (UCP), sau procesorul, este considerata creierul

 56

calculatorului. Unitatea centrala de prelucrare interpreteaza si proceseaza instructiunile

care sunt utilizate pentru a manipula date.

Procesoarele laptop-urilor sunt proiectate pentru a utiliza mai putina putere si pentru a
crea mai putina caldura decat procesoarele calculatoarelor de tip desktop. Ca rezultat,
procesoarele laptop-urilor nu au nevoie de dispozitive de racire care sunt la fel de mari
ca si cele care se gasesc la calculatoarele de tip desktop. Procesoarele laptop-urilor
folosesc de asemenea tehnica modificarii vitezei procesorului pentru a reduce puterea
consumata si caldura degajata Acest lucru duce la o usoara scadere a performantei. De
asemenea creste durata de viata a unor componente. Aceste procesoare special
concepute permit laptop-urilor sa functioneze pentru o perioada mai lunga de timp,
atunci cand bateria este folosita ca sursa de alimentare. Figura 1 arata specificatiile
procesorului unui laptop.

NOTA: Tehnicienii ar trebui sa se foloseasca de manualul laptop-ului pentru a afla ce

procesoare pot fi folosite pentru inlocuire si instructiunile de inlocuire ale procesorului. 

Procesul de administrare a energiei controleaza fluxul de electricitate catre

componentele unui calculator.

Calculatoarele de tip desktop sunt de obicei montate intr-o locatie unde raman
conectate la o sursa de alimentare. Procesul de administrare a energiei distribuie
curent de la sursa la componentele desktop-ului Exista, de asemenea, o mica baterie in
calculator care furnizeaza energie electrica pentru a mentine ceasul intern si setarile
BIOS, atunci cand calculatorul este oprit.

Laptop-urile sunt mici si pot fi transportate. Aceasta portabilitate este atinsa prin
combinarea dimensiunilor si greutatii reduse ale unui laptop cu abilitatea de a opera
folosind o baterie. Cand laptop-ul este in priza, procesul de administrare a energiei
laptop-ului trimite electricitate de la sursa de curent alternativ la componentele laptop-
ului. De asemenea procesul de administrare a energiei va reincarca bateria laptop-ului.
Cand laptop-ul este deconectat de la sursa de curent, procesul de administrare a
energiei laptop-ului ia energie electrica de la baterie si o trimite componentelor laptop-
ului.  

Sunt 2 metode de gestionare a energiei:

 Advanced Power Management (APM)

 Advanced Configuration and Power Interface (ACPI)

APM este o versiune mai veche de gestionare a energiei. Cu APM, BIOS-ul a fost
folosit pentru a controla setarile de administrare a energiei.  

APM a fost inlocuit de ACPI. ACPI ofera caracteristici suplimentare de gestionare a

energiei. Cu ACPI, sistemele de operare controleaza administrarea energiei.  

Capacitatea de expansiune adauga un plus de functionalitate calculatorului. Multe

dispozitive de expansiune se pot folosi atat la calculatoare de tip laptop cat si desktop.

 Dispozitive externe
 Modem-uri
 Placi de retea
 Adaptoare wireless
 Imprimante
 57

 Alte periferice

Dispozitivele de expansiune sunt atasate in mod diferit la calculatoarele de tip desktop si

laptop. Unui calculator de tip desktop ii se ataseaza aceste dispozitive folosind porturi
seriale, paralele, USB si FireWire. Unui laptop ii se ataseaza aceste dispozitive folosind
aceleasi porturi si carduri PC.

Folosirea standardizata a porturilor USB si FireWire face posibila conectarea mai multor
tipuri de componente externe la laptop-uri, statii de extindere, multiplicatoare de porturi si
calculatoare de tip desktop. Standardele USB si FireWire fac posibila conectarea si
deconectarea perifericelor fara a fi necesara oprirea sistemului. Porturile USB si FireWire
sunt folosite pentru a conecta mai multe componente externe:

 Imprimante
 Scanner-e
 Unitati floppy
 Mouse-uri
 Camere
 Tastaturi
 Unitati Hard
 Unitati Flash
 Unitati Optice
 MP3 player-e

Laptop-urile si calculatoarele de tip desktop au capacitati de expansiune asemanatoare.

Este diferenta de factor de forma intre calculatoarele care determina ce tip de dispozitiv de
expansiune este folosit. Calculatoarele de tip desktop au cadre interne care suporta unitati
de 5.25" si 3.5". In plus, exista spatiu pentru a instala alte unitati de expansiune
permanente. Laptop-urile au spatiu limitat; motiv pentru care, cadrele pentru extindere la
laptop-uri sunt proiectate pentru a permite ca diferite tipuri de unitati sa se potriveasca in
acelasi cadru. Unitatile sunt hot-swappable si sunt inserate sau eliminate in functie de nevoi.
Figura 1 arata o comparatie intre componentele de expansiune ale unui calculator de tip
desktop si ale unui laptop. 

Laptop-urile folosesc slotul PC Card pentru a mari functionalitatea. Slotul PC Card foloseste
o interfata standard libera pentru a se conecta cu dispozitivele periferice folosind standardul
CardBus. Aici sunt cateva exemple de dispozitive care se conecteaza folosind PC Card:

 Memorii
 Modem-uri
 Unitati Hard
 Placi de retea

PC Card-urile utilizeaza standardul PCMCIA. Ele sunt de trei tipuri: de Tipul I, Tipul II si
Tipul III. Fiecare tip de PC Card este diferit ca marime si se poate atasa la diferite
dispozitive. Un nou tip de PC Card este numit PC ExpressCard. Figura 2 arata o comparare
intre PC Card-uri si PC ExpessCard-uri. PC ExpessCard-urile au configuratii de 34 pini si 54
pini. Figura 3 arata un exemplu de PC Card si PC ExpressCard.

Sa presupunem ca aveti nevoie sa achizitionati o placa de retea (NIC) pentru conexiune fara
fir pentru un laptop. Ce tip de PC Card veti selecta?  

Pentru a permite aplicatiilor si proceselor sa ruleze fara probleme, este posibil sa

fie necesar sa configurati si sa alocati resursele sistemului, sa instalati componente
suplimentare si module de extensie, sau sa schimbati mediul sistemului de operare
 58

pentru a indeplini cerintele software-ului. Adaugarea componentelor externe este

de obicei indeplinita prin folosirea Plug and Play, dar ocazional este necesara
instalarea driver-elor si configurari suplimantare. Configurarea adecvata a setarilor
de putere o sa va ajute sa obtineti maximul de performanta de la un laptop, ca de
exemplu cresterea duratei in care un laptop poate fi utilizat folosind puterea
bateriei.  

La laptop-uri, este posibil sa fie necesar sa schimbati componente, dupa caz,

pentru a indeplini diferite sarcini si sa raspunda la schimbarile de situatie si nevoi.
Un laptop poate fi configurat pentru scopuri specifice prin adaugarea de
componente externe. De exemplu, un al doilea hard-disk poate fi instalat intr-un
laptop pentru a oferi capacitate de stocare suplimentara. Componentele trebuiesc
introduse cu grija sau conectate in locasuri, conectori, si zone de expansiune
specifice producatorului pentru a evita deteriorarea echipamentului. Este important
sa urmariti procedurile de inlaturare in siguranta cand deconectati dispozitive ce
pot fi deconectate fara stingerea calculatorului si ce nu pot fi deconectate astfel.  

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Descrierea modului de configurare a setarilor de putere (power settings).

 Descrierea metodei de instalare si scoatere in conditii de siguranta a
componentelor unui laptop.

Una dintre cele mai importante caracteristici ale laptop-ului este abilitatea acestuia
de a functiona folosind baterii. Aceasta caracteristica permite laptop-ului sa
functioneze in locatii unde sursa de curent nu este disponibila sau este nepotrivita.
Progresele in administrarea controlului si tehnologia bateriilor sunt in crestere in
timp ce utilizatorii laptop-urilor pot ramane deconectati de la sursa de curent.
Bateriile actuale pot tine oriunde intre doua si zece ore fara a fi incarcate.
Administrand sursa de curent prin configurarea setarilor de alimentare pe un laptop
este important sa va asigurati ca bateria este folosita eficient.  

Standardele Configuratiilor avansate si Interfata alimentarii (ACPI) creeaza o punte

de legatura intre hardware si OS si permit tehnicienilor sa creeze un plan de
administrare a sursei de curent pentru a obtine o buna performanta a calculatorului.
Standardele ACPI pot fi aplicabile aproape tuturor calculatoarelor, dar in mod
special sunt importante cand administrati curentul in laptop Click pe optiunile de
putere din Figura 1 pentru a afla mai multe informatii despre fiecare optiune in
parte.

In mod frecvent tehnicienii sunt rugati sa configureze setarile sursei de alimentare

prin schimbarea setarilor gasite in BIOS. Configurand setarile sursei in BIOS sunt
afectate urmatoarele conditii:

 Situatia sistemului
 Baterie si optiuni AC
 Administrarea temperaturii
 Administrarea energiei pentru magistrala UPC PCI

Figura 2 va arata un exemplu de setarea a energiei in BIOS 

NOTA: Cand lucrati in Windows XP, optiunea de administrarea a alimentarii ACPI

trebuie sa fie activa in BIOS pentru a permite OS-ului sa configureze toate starile
 59

de administrare a alimentarii.

NOTA: Nu exista un nume standard pentru conditiile de management ale puterii

Producatorii pot folosi nume diferite pentru aceleasi componente

Iata pasii pentru a verifica setarile ACPI din BIOS:

1. Intrati in setarile BIOS-ului apasand tasta corespunzatoare sau combinatia

de taste in timp ce calculatorul buteaza In general aceasta este
tasta Delete sau tasta F2, dar mai sunt si alte cateva optiuni.
2. Localizati si accesati setarile Power Management din meniu.
3. Folositi tasta adecvata pentru a activa optiunea ACPI
4. Salvati modificarile si iesiti din BIOS.

NOTA: Acesti pasi sunt comuni la majoritatea laptop-urilor si ar trebui urmati doar

ca o indrumare. Verificati manual setarile specifice configuratiei unui laptop

Optiunea Power Options in Windows XP permite reducerea consumului de putere

a unor parti componente sau al intregului sistem. Folositi optiunea Power Options
pentru a controla managementul energiei electrice ale urmatoarelor:

 Hard Disk
 Display
 Optiunea de Shut Down, Hibernate si Standby
 Avertisment baterie descarcata

Configurati optiunea de Power Settings in Windows XP

Puteti ajusta optiunea de power management folosind Power Options din Control
Panel. Power Options afiseaza doar optiunile care pot fi controlate.

NOTA: Power Options va identifica automat componentele unice ale calculatorului

dumneavoastra. Prin urmare, fereastra de Power Options poate fi diferita in functie
de echipamantul care este identificat.

Pentru a va configura setarile pentru alimentare, apasati:

Start > Control Panel > Power Options.

Power Schemes
Power Schemes sunt o colectie de setari care gestioneaza pierderile de curent ale
calculatorului. Atat hard disk-ul cat si monitorul consuma cantitati mari de
electricitate. Ele pot fi configurate in fereastra Power Schemes. 

Cand accesati optiunea Power Options, veti observa ca Windows XP are planul de
alimentare prestabilit. Aceste setari implicite au fost create atunci cand a fost
instalat Windows XP. Puteti folosi setarile implicite ale optiunii Power Scheme sau
puteti crea sisteme personalizate care sunt specializate pe segmente de lucru
specifice. Figura 3 va prezinta setarile Power Scheme ale unui laptop

Personalizati desktop-ul monitorului si setarile de alimentare ale hard disk-

ului
In aceasta situatie, studentul are acces la monitor, dar rareori are acces la hard
disk. De exemplu: un student care foloseste laptop-ul pentru a se documenta pe
internet, dar care nu creeaza sau salveaza fisierele foarte des.

Administrarea sursei de alimentare a hard disk-ului

Hard disk-ul unui laptop este una dintre componentele care consuma cel mai mult
 60

curent. In exemplul nostru, hard disk-ul nu este accesat frecvent. Timpul pentru
oprirea hard disk-ului este stabilit la o ora atunci cand laptop-ul este conectat la
sursa si trei minute atunci cand acesta functioneaza pe baterii.

Dumneavoastra decideti daca setarile implicite pentru optiunea de Standby sau

Hibernate sunt acceptabile si nu sunt necesare alte modificari. Optiunea Power
Scheme poate fi salvata cu un nume personalizat. Salvand Power Scheme cu un
nume obisnuit acesta permite utilizatorului sa se reintoarca cu usurinta la setarile
implicite. In acest exemplu, salvati setarile Power Scheme ca fiind Research, asa
cum puteti vedea in Figura 4.

Setarea laptop-ului in starea de Standby sau Hibernate 

Daca nu doriti sa dati shut down la laptop, aveti la dispozitie doua optiuni: Standby
si Hibernate.

 Standby – Documentele si aplicatiile sunt salvate pe memoria RAM,

permitand calculatorului sa porneasca automat.
 Hibernate – Documentele si aplicatiile sunt salvate intr-un fisier temporar
pe hard disk si va va lua putin mai mult timp decat optiunea Standby sa le
accesati.

Figura 5 va arata in proprietatile Power Options optiunea Hibernate activa. 

Reglarea avertizarilor pentru baterie descarcata 

La Windows XP, puteti seta avertizarile pentru baterie descarcata. Exista doua
nivele: Alarma pentru baterie descarcata si Alarma pentru baterie foarte
descarcata. Alarma pentru baterie descarcata va va anunta ca bateria este
descarcata. Alarma pentru baterie foarte descarcata va initia un standby, hibernate,
sau un shut down fortat, dupa cum puteti vadea in Figura 6.  

Exista un numar de componente la un laptop care ar putea fi inlocuite. Amintiti-va

intotdeauna sa va asigurati ca aveti toate componentele de inlocuire corecte si
instrumentele recomandate de producator. Unele componente sunt inlocuite in
timpul rularii, ceea ce inseamna ca pot fi eliminate si inlocuite in timp ce
calculatorul este pornit. Acestea sunt unele componente care ar putea avea nevoie
sa fie inlocuite:

 Baterie
 Unitate optica
 Hard disk
 Memorii
 Carduri de extensie ale unui calculator

Figura 1 arata exemplul unui laptop. 

NOTA: Fiecare producator de laptop foloseste hardware de instalare si proceduri

de eliminare unice. Verificati manualul de proceduri ale laptop-ului pentru informatii
specifice referitoare la instalare si urmati instructiunile pentru siguranta si
precautiile ESD-ului.  

ATENTIE: Intotdeauna deconectati sursa de curent si inlaturati bateria inainte de

instalarea sau eliminarea componentelor unui laptop care nu sunt schimbate in
timpul rularii.  

Pasii care trebuie urmati la inlocuirea unui acumulator [Figura 2]

 61

Scoateti bateria din locul destinat acesteia:

1. Mutati incuietoarea bateriei din pozitia de incuiat in pozitie descuiat.

2. Tineti mecanismul de inchidere/deschidere pe pozitia de deblocare si
scoateti bateria.

Plasati bateria in locul destinat acesteia:

1. Introduceti bateria.
2. Asigurati-va ca ambele mecanisme de inchidere/deschidere ale bateriei
sunt blocate.

Pasii de inlocuire a unitatii optice [Figura 3]

Indepartati unitatea DVD/CD-RW:

1. Apasati butonul pentru a deschide unitatea si scoateti orice mediu de

stocare din acesta. Inchideti tavita.
2. Deschideti incuietoarea pentru a elibera dispozitivul care securizeaza
unitatea.
3. Trageti de maneta pentru a expune dispozitivul. Indepartati unitatea.

Instalati unitatea DVD/CD-RW:

1. Introduceti unitatea cu grija.

2. Apasati maneta in interior.

Pasii pentru inlocuirea Hard Disk-ului [Figura 4]

Indepartati unitatea de hard disk:

1. In partea de jos a laptop-ului, desurubati surubul care fixeaza hard disk-ul.

2. Scoateti ansamblul prin alunecare in exterior. Indepartati ansamblul unitatii
de hard disk
3. Indepartati suportul de fixare de pe unitatea de hard disk.

Instalati unitatea de hard disk:

1. Atasati suportul unitatii de hard disk de pe unitatea hard-disk-ului.

2. Inserati unitatea de hard disk in locul special destinat acesteia.
3. In partea de jos a laptop-ului, insurubati surubul care fixeaza hard disk-ul in
locas.

Pasii de inlocuire a memoriei de expansiune [Figura 5]

Memoria de expansiune a laptop-ului se mai numeste si SODIMM. Eliminati
memoria SODIMM existenta daca nu mai sunt disponibile sloturi pentru noile
SODIMM-uri:

1. Indepartati surubul pentru a putea vedea SODIMM-ul.

2. Presati spre exterior parghiile ce sustin marginile SODIMM-ului
3. Ridicati pentru a elibera SODIMM-ul din slot si indepartati-l.

Instalarea SODIMM:

1. Aliniati placa cu slotul la un unghi de 45 grade.

2. Apasati cu grija pana pana la inchiderea clamei.
3. Repozitionati capacul si instalati surubul.
 62

Pasii de inlocuire pentru placile de expansiune [Figura 6]

Inlaturati placa de expansiune:

1. Apasati butonul de eliberare de deasupra pentru eliberarea placii de

expansiune.

NOTA: Sunt doua butoane. Butonul inferior albastru scoate PC Card-ul de Tip II

Instalati cardul de expansiune:

1. Apasati spre interior butonul albastru.

2. Inserati cardul de expansiune in slotul corect.

ATENTIE: La unele laptop-uri, PC Card-ul, Unitatea Optica, si USB-ul sunt hot-

swapable. In orice caz, hard disk-ul intern, RAM-ul si bateria nu sunt hot-
swapable. 

Pasii pentru inlaturarea dispozitivelor hot-swapable

1. Click stanga pe butonul Safely Remove Hardware din bara de sistem

pentru a va asigura ca dispozitivul nu este in uz.
2. Click stanga pe dispozitivul pe care doriti sa il eliminati. Un mesaj va
aparea sa va spuna ca este în siguranţă sa eliminati dispozitivul.
3. Indepartati dispozitivele care pot fi inlocuite din laptop.

Cand oamenii au inceput sa foloseasca telefoane mobile, erau putine standarde industiale
raspandite care sa se aplice tehnologiilor de telefonie mobila. Fara standarde, era dificil si
scump sa se initieze apeluri persoanelor din alte retele. Astazi, operatorii de telefonie mobila
folosesc standarde industiale ce faciliteaza apelurile folosind telefoanele mobile. 

La aparitia acestei industrii, majoritatea standardelor de telefonie mobila erau de tip analog.
Astazi, standardele de telefonie mobila sunt in mare parte digitale. 

NOTA: Standardele de telefonie mobila nu au fost adoptate uniform peste tot in lume. Unele
telefoane mobile sunt capabile sa utilizeze mai multe standarde, in timp ce altele folosesc
unul singur. Ca si rezultat, unele telefoane mobile pot opera in mai multe tari pe cand altele
pot fi folosite numai local. 

Prima generatie (1G) de telefoane mobile au intrat in utilizare in anii '80. Telefoanele de
prima generatie foloseau in principal standarde de tip analog, incluzand Advanced Mobile
Phone System (AMPS) si Nordic Mobile Telephone (NMT). In sistemul analog, informatia
vocala este trimisa prin variatia undelor radio folosite de telefon utilizand acelasi tipar ca si
vocea la difuzor. Din pacate, aceasta inseamna ca interferentele si zgomotul, care de
asemenea variaza semnalul, nu pot fi separate cu usurinta de voce in semnal. Acest factor
limiteaza necesitatea sistemelor de tip analog.

Semnalele digitale transforma vocea de la difuzor intr-o serie de unu si zero. Aceasta
tehnologie degradeaza putin semnalul, deoarece unu si zero nu sunt o reprezentare fidela a
vocii. Totusi, semnalul digital este robust. El poate fi reparat folosind rutine de corectare a
erorilor, daca sunt interferente. Deasemenea, semnalele digitale pot fi compresate, facand
sistemul mult mai eficient decat cel analog.

In anii '90, generatia a doua (2G) a telefoanelor mobile a fost marcata de o schimbare de la
standardele analogice la cele digitale. Standardele de telefonie mobila de generatie secunda
au inclus Global System for Mobile (GSM), Integrated Digital Enhanced Network (iDEN), si
 63

Code Division Multiple Access (CDMA).

Standardele din a treia generatie permit telefonelor mobile sa treaca mai departe de
comunicatiile simple de voce si date. Acum este normal pentru telefoanele mobile sa trimita
si receptioneze text, fotografii, si video. Este de asemenea normal pentru telefoanele mobile
3G sa acceseze Internet-ul si sa foloseasca Global Positioning System (GPS).

NOTA: In masura ce au fost cercetate standarde de telefonie mobila, au fost adaugate

extensii la standardele 2G deja existente. Aceste standarde de tranzitie sunt cunoscute ca
standarde 2.5G. 

Standardele de a patra generatie (4G) au fost sustinute de multi utilizatori, ca raspuns la

disponibilitatea ratelor crescute de transfer. Ratele de transfer mai mari vor permite
utilizatorilor sa descarce fisiere, ca de exemplu video si muzica, mai repede decat a fost
disponibil la standardele generatiilor trecute.

Faceti click pe butoanele cu cele cinci generatii in Figura 1 pentru a vizualiza mai multe
informatii despre diferite standarde de telefonie mobila. 

Noi tehnologii ce adauga functii multimedia si de retea pot fi incluse impreuna cu

standardele de telefonie mobila. Figura 2 listeaza tehnologii comune ce pot fi adaugate
pachetului de servicii al telefoanelor mobile. Majoritatea operatorilor de telefonie mobila
taxeaza suplimentar pentru adaugarea acestor optiuni. 

Deoarece laptop-urile sunt portabile, acestea sunt folosite in diferite medii. Unele medii
pot fi periculoase pentru laptop-uri. Chiar si a manca sau a bea in jurul unui laptop este
un posibil pericol. 

Ganditi-va la ce s-ar intampla daca s-ar varsa lichide pe tastatura unui laptop. Multe
componente sunt plasate intr-o zona foarte mica direct sub tastatura. Varsand lichide
sau scapand firimituri pe tastatura puteti provoca pagube interne severe. 

Este important sa tineti un laptop curat si sa va asigurati ca este folosit intr-un mediu
optim. Aceasta sectiune se refera la tehnicile de intretinere preventiva a laptop-ului. 

Curatenia zilnica este cea mai usoara, cea mai ieftina metoda de a proteja si a prelungi
viata unui laptop. Este foarte important sa folositi produse si proceduri corespunzatoare
atunci cand curatati un laptop. Intotdeauna cititi avertismentele inscriptionate pe
produsele de curatat. Componentele sunt foarte sensibile si ar trebui manevrate cu
grija. Consultati manualul de instructiuni al laptop-ului pentru informatii suplimentare si
sugestii de curatare.  

Procedurile de curatare a tastaturii laptop-ului.

1. Opriti laptop-ul.
2. Deconectati toate echipamentele atasate.
3. Deconectati laptop-ul de la priza electrica.
4. Inlaturati toate bateriile instalate.
5. Stergeti laptop-ul si tastatura cu o bucata de carpa moale care este umezita in
 64

apa sau in solutie de curatare a ecranului calculatorului.

Procedurile de curatare prin ventilare.

1. Opriti laptop-ul.
2. Deconectati toate echipamentele atasate.
3. Deconectati laptop-ul de la priza electrica.
4. Inlaturati toate bateriile instalate.
5. Folositi aerul comprimat sau aspiratorul pentru a curata praful de pe
ventilatoare si fantele din spatele ventilatorului.
6. Folositi penseta pentru a indeparta orice urma de mizerie.

Procedurile de curatare a LCD-uui.

1. Opriti laptop-ul.
2. Deconectati toate echipamentele atasate.
3. Deconectati laptop-ul de la priza electrica.
4. Inlaturati toate bateriile instalate.
5. Stergeti monitorul cu o bucata de carpa moale umezita in solutie de curatare.

ATENTIE: Nu pulverivati solutie de curatare direct pe monitorul LCD. Folositi produse

create special pentru curatarea monitorului LCD.

Procedurile de curatare a Touch Pad-ului.

1. Opriti laptop-ul.
2. Deconectati toate echipamentele atasate.
3. Deconectati laptop-ul de la priza electrica.
4. Inlaturati toate bateriile instalate.
5. Stergeti suprafata touch pad-ului cu blandete folosind o bucata de carpa moale
umezita in solutie de curatare. Nu folositi niciodata o carpa uda.

Ecranul mic al unui PDA sau Smartphone cere ingrijiri speciale. Utilizatorii manevreaza
aceste aparate atingand ecranul cu un stilou. Daca este prafuit, ecranul PDA-ului poate
sa nu detecteze pozitia stiloului sau miscarile acestuia. Din cauza prafului ecranul poate
fi zgariat. Curata-ti ecranul cu o cantitate mica de solutie non-abraziva pe o carpa
moale. Pentru a proteja suprafata ecranului de stilou, folositi un invelis de protectie a
ecranului.

ATENTIE: Folositi o carpa moale cu solutie speciala de curatare pentru a evita

deteriorarile suprafetelor laptop-ului. Aplicati solutia de curatare pe bucata de carpa, nu
direct pe laptop.

Procedurile de curatare a unitatii floppy

Pentru a curata o unitate floppy folositi echipament de curatare din comert.
Echipamentul de curatare a unitatii floppy include discuri care sterg impuritatile de pe
capul de redare a unitatii floppy care s-au acumulat de-alungul operatiilor normale.

1. Scoateti toate dischetele din unitate.

2. Inserati discul de curatare si lasati-l sa se invarta cat timp este nevoie.

Procedurile de curatare a driver-ului Optic

Mizeria, praful si alte impuritati sunt colectate de driver-ul optic. Driver-ele contaminate
pot cauza defectiuni, pierderi de date, mesaje de eroare si pierdere a productivitatii.

1. Folositi un disc de curatare CD sau DVD din comert. Cele mai multe
echipamente includ un disc optic de curatare. La fel ca si curatatorul de floppy,
curatatorul de disc optic contine o solutie de curatare si un disc non-abraziv
 65

care este inserat in driver-ul optic.

2. Scoate-ti toate cd-urile sau dvd-urile din driver-ul optic.
3. Inserati discul de curatare si lasa-ti-l sa se invarta cat timp este necesar pentru
a curata toate zonele cu care intra in contact.

Curatarea unui CD sau DVD

Examinati discul sa nu aibe zgarieturi. Inlocuiti discurile care au zgarieturi adanci;
acestea pot produce erori de date. Daca observati probleme cum ar fi sarirea sau
calitatea proasta a redarii CD-ului sau DVD-ului, curatati discul. Produsele comerciale
curata discurile si le protejeaza de praf, amprente si zgarieturi. Produsele de curatare a
CD-urilor pot fi folosite si pentru DVD-uri.

1. Tine-ti discul de partea cealalta sau de partea din mijloc.

2. Stergeti cu blandete discul cu o carpa moale de bumbac. Niciodata sa nu
folositi hartie sau alte materiale care ar putea zgaria discul sau ar lasa urme.
3. Stergeti din interior spre exterior. Niciodata sa nu faceti miscari circulare.
4. Folositi o solutie de curatat CD-uri sau DVD-uri pe carpa moale din bumbac si
stergeti inca o data daca raman impuritati pe disc.
5. Lasa-ti CD-ul sa se usuce inainte de a-l insera in unitate.

Un mediu optim de lucru pentru un laptop este un mediu curat, fara impuritati si cu un grad
de temperatura si umiditate specificate de catre producator. Figura 1 arata exemple de
medii de lucru. Pentru cele mai multe calculatoare, mediul de lucru poate fi controlat. Cu
toate acestea, datorita caracterului portabil al laptop-urilor, nu este intotdeauna posibil de a
controla temperatura, umiditatea, precum si conditiile de munca. Laptop-urile sunt construite
pentru a rezista mediilor nefavorabile, insa tehnicienii ar trebui intotdeauna sa ia masuri
pentru a proteja echipamentul de daune si pierderi de date.  

Este important sa transportati laptop-urile cu atentie. Folositi o geanta captusita pentru a

pastra laptop-ul. Cand il transportati, folositi o geanta corespunzatoare pentru un calculator.
In cazul in care transportati un laptop, folositi suficient material de ambalare. Figura 2 va
arata exemple de genti care transporta un laptop si cutii de ambalare. 

ATENTIE: Asigurati-va ca impachetati laptop-ul si toate accesoriile acestuia in siguranta

pentru a preveni deteriorarea in timpul transportului.  

Laptop-urile sunt transportate la mai multe tipuri de medii de lucru. Particulele de praf,
temperatura si umiditatea pot afecta performanta unui laptop.  

Urmati aceste sfaturi pentru a asigura o performanta de lucru optima a laptop-ului

dumneavoastra:

 Curatati in mod frecvent laptop-ul pentru a indeparta praful si posibilele impuritati.

 Nu blocati deschizaturile sau gaurile de ventilatie a componentelor interne. Daca
circulatia aerului este impiedicata laptop-ul se poate supraincalzi.
 Pastrati temperatura camerei intre 45 pana la 90 de grade Fahrenheit (7 pana la 32
grade Celsius).
 Pastrati nivelul de umiditate intre 10 pana la 80 de procente.

ATENTIE: Folositi o carpa moale cu solutie speciala de curatare pentru a evita deteriorarile

suprafetelor laptop-ului. Aplicati solutia de curatare pe panza moale, nu direct pe laptop.  

Temperatura si umiditatea vor varia in functie de recomandarile producatorului de laptop. Ar

trebui sa verificati aceste valori recomandate, mai ales daca aveti de gand sa folositi laptop-
ul in conditii extreme. Priviti Figura 3 pentru exemple de temperatura si umiditate.  
 66

La depanarea problemelor de la laptopuri sau dispozitive portabile, ar trebui

determinata eficienta metodei alese. Pentru a alege cea mai buna cale de
solutionare, va fi comparat costul reparatiei cu pretul inlocuirii laptopului sau
dispozitivului portabil minus amortizarea aferenta. 

Deoarece multe dispozitive portabile sunt foarte des schimbate din punct de vedere
al design-ului si al functionalitatii, este adeseori mai scump ca acestea sa fie
reparate decat inlocuite. Din aceasta cauza, dispozitivele portabile sunt de obicei
inlocuite, in timp ce laptopurile pot fi reparate sau inlocuite. 

Urmariti etapele descrise in aceasta sectiune pentru a identifica, repara si

documenta in mod corespunzator o problema. Procesul de depanare este descris
in Figura 1.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Trecerea in revista a procesului de depanare.

Problemele calculatoarelor pot rezulta dintr-o combinatie de probleme

hardware, software si de retea. Un tehnician trebuie sa fie capabil sa analizeze
problema si sa determine cauza erorii pentru a putea repara calculatorul. Acest
proces se numeste depanare.

Primul pas in procesul de depanare il reprezinta adunarea datelor de la client.

Figurile 1 si 2 contin o lista de intrebari cu raspuns deschis sau cu variante
limitate de raspuns.

Imediat ce ati discutat cu clientul ar trebui sa verificati problemele evidente.

Figura 3 contine o lista cu cateva probleme care se intalnesc la laptop-uri.

Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva solutii rapide.

Figura 4 contine o lista de solutii rapide pentru laptopuri.

Daca aceste solutii nu au rezolvat problema, folositi pasul 4 din procesul de

depanare pentru a aduna date de la calculator. Figura 5 prezinta diferite
moduri de a aduna informatii despre problema de la calculator.

In acest moment, veti avea destule informatii pentru a evalua problema, pentru
a cerceta si implementa solutii posibile. Figura 6 prezita resursele pentru
solutiile posibile.

Dupa ce rezolvati problema, veti incheia cu clientul. Figura 7 prezinta o lista de

activitati necesare pentru a termina acest pas.
 Identificarea problemelor comune si a solutiilor.

Problemele laptop-urilor pot fi hardware, software, de retele, sau o

combinatie a celor trei. Veti rezolva unele tipuri de probleme ale laptop-
 67

urilor mai des decat altele. Figura 1 prezinta o diagrama a celor mai
frecvente probleme si solutiile acestora.

Acest capitol prezinta trasaturile pentru laptopuri, dispozitive portabile (PDA-uri) si

telefoane inteligente (Smartphones). Urmatoarele concepte din capitol sunt cele mai
importante de retinut:

 Laptopurile si PDA-urile devin din ce in ce mai populare printre consumatori

datorita costurilor reduse, greutatii mai mici, capabilitatilor mai ridicate si duratei
mai indelungate de viata a bateriei.
 PDA-urile si telefoanele inteligente sunt dispozitive mici, cu multe dintre
capabilitatile unui computer, cum ar fi un director cu adrese, calendar, e-mail si
acces la Internet.
 Laptopurile si computerele de birou au porturi asemanatoare; prin urmare,
dispozitivele periferice pot fi schimbate intre ele. Laptopurile pot folosi statiile de
prelungire (docking stations) pentru a se conecta mai rapid la dispozitivele
periferice si la sursa de alimentare.
 Componentele de laptop si de computer de birou, cum ar fi placile de baza, nu
se pot schimba intre ele. In plus, componentele de laptop sunt de obicei
prioritare pentru fiecare producator si sunt proiectate cu specificatii de fabricatie
unice.
 Procesorul de laptop este construit pentru a consuma mai putina energie si a
crea mai putina caldura decat procesorul pentru un computer de birou. Este
folosita tehnica de accelerare a procesorului pentru reducerea consumului de
energie si a caldurii.
 Functionalitatea unui laptop poate fi extinsa prin adaugarea unor componente
prin sloturi PC Card sau ExpressCard, precum si prin USB, FireWire sau porturi
paralele.
 O componenta importanta a portabilitatii unui laptop este capacitatea sa de a
functiona doar cu baterii. Metoda prezenta de management de energie pentru
un laptop este prin sistemul de operare, cu optiunile de Advanced Configuration
and Power Interface (ACPI). Standardul ACPI defineste sase stari de
management de energie.
 Exista mai multe componente ale unui laptop pentru care ar putea aparea
necesitatea inlocuirii. Sunt definite etapele necesare inlocuirii bateriei, unitatii
optice, hard-disk-ului, memoriei si cardurilor PC.
 Standardele pentru telefoanele mobile au fost definite in anii 1980. Standardele
curente, de generatia a treia, permit telefoanelor mobile sa preia cateva functii
ale laptopului, cum ar fi e-mail-ul, accesul la Internet, adresele, si functia de
calendar. Nu au fost adoptate standarde in intreaga lume.
 Intretinerea preventiva asigura functionarea optima a unui laptop. Este
importanta mentinerea laptopului curat, in medii sigure. Este critica folosirea
materialelor si tehnicilor corecte atunci cand componentele unui laptop sunt
curatate. Sunt prezentate procedurile pentru curatarea componentelor unui
laptop.
 Praful, temperatura si umiditatea pot afecta performantele unui laptop.
Principiile de baza pentru intretinerea unui laptop sunt curatarea sa frecventa,
pastrarea intr-un loc aerisit, cu temperatura camerei intre 7 si 32 grade Celsius,
si umiditatea intre 10% si 80%.
 Verificati intotdeauna ca reparatiile unui laptop sa fie eficiente din punctul de
vedere al costurilor.
 Depanarea problemelor unui laptop presupune ca un tehnician sa identifice,
repare si sa documenteze problema. Etapele de depanare includ: colectarea
informatiilor de la clienti, verificarea problemelor probabile, incercarea initiala a
solutiilor rapide, colectarea datelor de la computer, evaluarea problemelor,
implementarea solutiilor, si solutionarea problemei la client.
 68

 In timpul depanarii dispozitivelor wireless, se vor verifica toate LED-urile si

indicatorii de semnal. Vor fi inlaturate toate dispozitivele periferice, pentru
izolarea problemei.
 Vor fi verificate problemele externe, cum ar fi erorile de conexiune, erorile de
alimentare si cele ale tastelor de Function. Erorile de conexiune pot fi rezolvate
adeseori prin inlaturarea si reintroducerea componentelor. Verificarea in Device
Manager a erorilor. Erorile de alimentare pot fi cauzate de folosirea unui
adaptor incorect, a bateriilor defecte, a unui adaptor stricat sau a unor prize
defecte. Verificarea componentelor controlate de tastele de Function.
 Vor fi incercate inainte de toate solutiile rapide de solutionare a problemelor la
un laptop. Se va restarta calculatorul si se vor verifica setarile din BIOS, apoi
laptopul va fi pornit in safe mode si se va folosi ultimul set corect de configurari.
 Pentru rezolvarea problemelor se vor colecta informatiile din computer, din
Device Manager, Network Settings, Power Options, Event Viewer si System
Configuration.
 Resursele pentru depanare includ si alti tehnicieni, resursele de pe Internet,
intrebarile frecvente de pe site-urile producatorilor, precum si forumuri online.
 Etapele finale in procesul de depanare sunt testarea laptopului in mai multe
situatii, discutarea solutiilor impreuna cu clientul, completarea documentatiei
necesare si a facturilor, precum si documentarea solutiei gasite.

Capitolul "Avansat: Laptopuri si Dispozitive portabile" se va concentra pe depanarea

problemelor mai dificile.
Acest capitol prezinta informatii esentiale despre imprimante si scannere. Veti invata cum
functioneaza imprimantele, ce trebuie avut in vedere atunci cand cumparati o imprimanta si
cum se conecteza o imprimanta la un calculator personal sau la o retea.

Imprimantele produc copii pe hartie ale fisierelor electronice. Scanner-ele permit utilizatorilor
sa converteasca documentele pe hartie in fisiere electronice. Multe reglementari
guvernamentale necesita inregistrari fizice; asadar, copiile fizice ale documentelor de pe
calculator sunt de cele mai multe ori la fel de importante astazi ca acum cativa ani cand a
inceput revolutia pentru folosirea a cat mai putina hartie.

Trebuie sa intelegeti modul de operare a diferitelor tipuri de imprimante si scannere pentru a

le putea instala si pentru a le intretine, dar si pentru a depana orice problema ce poate
interveni.

Ca tehnician de calculator, este posibil sa fiti nevoit sa cumparati, reparati sau doar sa
intretineti o imprimanta. Utilizatorul poate sa va solicite sa executati urmatoarele sarcini:

 Alegerea unei imprimante.

 Instalarea si configurarea unei imprimante.
 Depanarea unei imprimante.

Imprimantele disponibile astazi sunt de obicei fie imprimantele laser ce folosesc

tehnologie electrofotografica sau imprimantele cu cerneala ce folosesc tehnologie cu
spray electrostatic. Imprimantele matriceale folosind tehnologie de impact sunt folosite
in aplicatii ce necesita copii la indigo. Figura 1 ilustreaza o lista cu criteriile de selectie a
imprimantelor.

Capacitate si viteza
Capacitatea si viteza sunt factori de luat in considerare la alegerea unei imprimante.
Imprimantele cu cerneala sunt de obicei mai incete, dar pot fi potrivite pentru acasa sau
 69

la birou. Viteza unei imprimante este masurata in pagini pe minut (ppm). Viteza unei
imprimante cu cerneala este de 2 - 6 ppm. Viteza unei imprimante laser este de 8 - 200
ppm.

Color sau alb-negru

Monitorul unui calculator produce culori prin combinarea aditiva a punctelor ce sunt
afisate pe ecran. Ochiul surprinde culorile in mod direct. Punctele produc paleta
cromatica folosind puncte rosii, verzi, si albastre (Red, Green, Blue - RGB).

O imprimanta produce culorile folosind combinare substractiva. Ochiul vede o culoare

reflectata din combinatia culorilor de pe hartie. Figura 2 afiseaza un set de culori
CMYK.

Alegerea intre o imprimanta alb-negru si o imprimanta color depinde de nevoile

clientului dumneavoastra. Daca clientul dumneavoastra imprimeaza in primul rand
scrisori si nu are nevoie de capabilitatile color, o imprimanta alb-negru va fi suficienta.
Cu toate acestea, un profesor de scoala elementara ar avea nevoie de o imprimanta
color pentru a adauga un plus de atractivitate lectiilor.

Calitate
Calitatea imprimarii este masurata in puncte pe inch (dpi). Cu cat dpi este mai mare, cu
atat rezolutia este mai mare. Cand rezolutia este mai mare, textele si imaginile sunt de
obicei mai clare. Pentru a produce cele mai bune imagini cu rezolutie mare, ar trebui sa
folositi atat cerneala sau toner de buna calitate, cat si hartie de buna calitate.

Fiabilitate
O imprimanta trebuie sa fie fiabila. Intrucat sunt atatea tipuri de imprimante pe piata, ar
trebui sa va interesati asupra specificatiilor mai multor imprimante inainte de a alege
una. Acestea sunt cateva dintre optiunile oferite de producatori:

 Garantia – Aflati ce este acoperit de catre garantie.

 Servicii planuite – Serviciile sunt bazate in functie de gradul de utilizare
anticipat. Informatii se gasesc in manualul de utilizare sau pe website-ul
producatorului.
 Timpul dintre perioadele de nefunctionare ale imprimantei (Mean time
between failures - MTBF) – Exista un timp mediu in care imprimanta va
functiona fara erori. Informatii se gasesc in manualul de utilizare sau pe
website-ul producatorului.

Costul total de achizitie

Luati in calcul si costul cand alegeti un hardware. Cand cumparati o imprimanta, sunt
mai multe lucruri de luat in considerare decat costul initial al imprimantei. Costul total de
achizitie(TCO) include mai multi factori:

 Pretul initial de cumparare

 Costul consumabilelor, precum hartia si cerneala
 Pretul pe pagina
 Costurile de intretinere
 Costurile de garantie

Cand calculati TCO, ar trebui sa luati in considerare si cantitatea de material imprimat si

durata de viata asteptata de la imprimanta.
Un calculator trebuie sa posede o interfata compatibila cu imprimanta pentru a putea
imprima documente. In mod tipic, imprimantele se conecteaza la calculator folosind un port
paralel, USB sau o interfata wireless. Imprimantele companiilor se pot conecta la o retea
 70

folosind cablu de retea.

Serial
Transferul de date serial reprezinta miscarea unui singur bit de informatie intr-un ciclu. O
conexiune seriala poate fi folosita pentru o imprimanta matriceala pentru ca aceste tipuri de
imprimante nu au nevoie de viteza mare de transfer a datelor.

Paralel
Transferul de date paralel este mai rapid decat cel serial. Transferul de date paralel
reprezinta miscarea mai multor biti de informatie intr-un singur ciclu. Calea de miscare a
informatiei este mai mare catre si dinspre imprimanta.

IEEE 1284 este standardul curent pentru imprimantele cu porturi paralele. Enhanced
Parallel Port (EPP) si Enhanced Capabilities Port (ECP) reprezinta doua moduri de operare
definite in standardul IEEE 1284 ce permit comunicatie bidirectionala.

SCSI
Small Computer System Interface (SCSI) este un tip de interfata ce foloseste comunicatia
paralela pentru a ajunge la viteze ridicate de transfer.

USB
USB este o interfata comuna pentru imprimante si alte dispozitive. Viteza si configurarea
simpla au facut USB-ul foarte practic. Sistemele de operare mai recente ofera suport PnP
pentru USB. Atunci cand un dispozitiv USB este adaugat la un calculator ce suporta PnP,
echipamentul este detectat automat si se porneste instalarea driverului.

FireWire
FireWire, cunoscut si sub numele de i.LINK sau IEEE 1394, este o magistrala cu viteza de
comunicare ridicata independenta de platforma. FireWire interconecteaza dispozitive digitale
precum imprimante digitale, scannere, camere digitale si hard disk-uri.

FireWire permite unui echipament periferic, precum o imprimanta, sa se conecteze foarte

usor la un calculator. Deasemenea permite unui dispozitiv sa poata fi scos atunci cand
calculatorul este in functiune. FireWire asigura o singura conexiune plug-and-socket la care
se pot atasa pana la 63 de dispozitive. FireWire are o rata de transfer de pana la 400 Mbps.

Ethernet
Imprimantele pot fi partajate intr-o retea. Conectarea unei imprimante la retea necesita
cablare compatibila atat cu reteaua existenta cat si cu portul de retea instalat pe imprimanta.
Marea majoritate a imprimantelor de retea folosesc o interfata RJ-45 pentru a se conecta la
retea.

Wireless
Tehnologia de printare wireless este disponibila prin infrarosu, Bluetooth si fidelitate wireless
(Wi-Fi).

Pentru a putea transfera date prin infrarosu intre o imprimanta si un calculator, un

transmitator si un receptor sunt necesare pe ambele dispozitive. Transmitatorul si receporul
trebuie sa fie accesibile in linie dreapta, cu o distanta maxima de 3.7m (12 feet). Infrarosul
foloseste un tip de lumina invizibila pentru ochiul uman.

Tehnologia Bluetooth foloseste o frecventa radio nelicentiata pentru comunicatiile de

distanta mica si este foarte populara pentru castile wireless si sincronizarea PDA-urilor cu
laptopurile sau cu calculatoarele de birou. Un adaptor Bluetooth permite dispozitivelor
Bluetooth sa se conecteze la o imprimanta, folosind in mod frecvent un port USB.

Wi-Fi este numele popular pentru o tehnologie relativ noua ce permite conectarea unui
calculator la o retea fara a folosi cabluri. Exista doua standarde uzuale pentru tehnologia Wi-
 71

Fi, ambele incepand cu numarul standardului IEEE 802.11:

 802.11b ofera rata de transfer de 11 Mbps.

 802.11g ofera rata de transfer de 54 Mbps. Produsele 802.11g sunt compatibile cu
versiunile anterioare 802.11b.

O imprimanta laser este o imprimanta foarte rapida si de calitate superioara ce

foloseste raza laser pentru a crea o imagine. Partea centrala a unei imprimante laser
este tubul electrofotografic. Tubul este un cilindru metalic invelit cu un material izolator
sensibil la lumina. Atunci cand o raza laser intalneste tubul, acesta devine conductor in
locul in care a fost atins. Pe masura ce tubul se roteste, raza laser deseneaza o
imagine electrostatica pe el, numita "imaginea". Imaginea latenta sau nedezvoltata este
trecuta pe langa sursa de cerneala uscata sau toner-ul, care este atras de ea. Tubul se
roteste si pune aceasta imagine in contact cu hartia, ceea ce atrage toner-ul de pe tub.
Hartia este trecuta printr-un fuser compus din tuburi incinse, ce topesc tonerul in hartie.

Procesul de printare
Procesul de printare laser include sase pasi pentru a printa informatia pe o singura
foaie de hartie.

Pasul 1: Curatarea
Atunci cand imaginea a fost inscriptionata pe hartie si tubul a fost separat de hartie,
orice toner ramas pe tub trebuie separat. O imprimanta poate avea o lama ce
indeparteaza excesul de toner ramas pe tub. Unele imprimante folosesc curent
alternativ de pe un fir ce descarca sarcina electrica de pe suprafata tubului si permite
excesului de toner sa cada. Excesul de toner este retinut intr-un container ce poate fi
golit sau aruncat.

Pasul 2: Conditionarea
Acest pas implica stergerea vechi imaginii latente de pe tub si reconditionarea tubului
pentru o noua imagine latenta. Reconditionarea este efectuata prin plasarea uniforma
pe suprafata tubului a unui fir special, gratar sau a unui cilindru ce primeste o sarcina
negativa de aproximativ 600 volti de curent continuu. Firul sau gratarul incarcat este
denumit corona primara. Cilindrul este denumit cilindru de reconditionare.

Pasul 3: Scrierea
Procesul de scriere implica scanarea tubului fotosenzitiv cu o raza de laser. Fiecare
portiune a tubului expusa la lumina are sarcina pe suprafata redusa la aproximativ –
100 de volti de curent continuu. Aceasta sarcina electrica are o incarcare negativa mai
mica decat restul tubului. Pe masura ce tubul se roteste, o imagine latenta invizibila
este creata pe tub.

Pasul 4: Dezvoltarea
In faza de dezvoltare, toner-ul este aplicat in imaginea latenta de pe tub. Toner-ul este
o combinatie incarcata negativ de particule de plastic si metal. O lama mentine toner-ul
la o distanta microscopica fata de tub. Toner-ul se muta de pe lama de control pe zona
cu incarcare pozitiva mai mare - imaginea latenta de pe tub.

Pasul 5: Transferul
In acest pas, toner-ul atasat imaginii latente este transferat pe hartie. Transferul, sau
corona secundara, plaseaza o sarcina pozitiva pe hartie. Deoarece tubul era incarcat
negativ, tonerul de pe tub este atras pe hartie. Imaginea este acum pe hartie si este
tinuta pe pozitie de catre incarcarea pozitiva.

Pasul 6: Arderea
 72

In acest pas, tonerul este topit permanent pe hartie. Hartia de imprimat este rulata intre
un tub incalzit si un tub de presiune. Pe masura ce hartia se misca prin tuburi, toner-ul
nelipit este topit si imbinat cu fibrele de hartie. Hartia este mutata pe tava imprimantei
ca o pagina imprimata.

Urmatoarea mnemonica va va ajuta la memorarea ordinii pasilor din procesul de

printare: Continuous Care Will Delay Trouble Forever (Cleaning, Conditioning, Writing,
Developing, Transferring, Fusing).

AVERTISMENT: Firul sau gratarul din corona principala sau tubul de reconditionare pot
fi foarte periculoase. Tensiunea poate ajunge pana la 6000 de volti. Doar tehnicieni
certificati trebuie sa umble cu aceasta unitate. Inainte de a lucra in interiorul unei
imprimante laser, trebuie sa va asigurati ca voltajul s-a descarcat corespunzator.

Imprimantele de impact sunt imprimante foarte simple. Imprimantele de impact au un

cap de imprimare ce loveste fasia de cerneala, cauzand astfel imprimarea caracterelor
pe hartie. Imprimantele matriceale si cele cu matrita sunt exemple de imprimante de
impact.

Avantaje ale imprimantelor de impact sunt:

 Folosesc consumabile ieftine

 Folosesc alimentatoare de hartie continue
 Au capabilitati de printare prin copiere la indigo

Dezavantaje ale imprimantelor de impact sunt:

 Zgomotoase
 Grafica de rezolutie mica
 Capacitati de culoare reduse
 Printare inceata, in mod normal in limita a 32 pana la 76 de caractere pe
secunda (cps)

Tipuri de imprimante de impact

Intr-o imprimanta cu matrita, roata contine literele, numerele si caracterele speciale.
Roata se invarte pana cand se ajunge la caracterul corespunzator, apoi un ciocan
electromecanic impinge caracterul in fasia de cerneala. Caracterul loveste apoi hartia,
imprimandu-se pe aceasta.

Imprimanta matriceala este similara unei imprimante cu matrita, exceptand faptul ca in

loc de o roata cu caractere, capul imprimantei contine pini inconjurati de
electromagneti. Atunci cand este alimentata, pinii imping in fasia de cerneala, formand
astfel caracterul pe hartie.

Numarul de pini din capul de imprimare, 9 sau 24, determina calitatea imprimantei. Cea
mai buna calitate produsa de o imprimanta matriceala este asemanata cu aproximativ
calitatea unei scrisorii (NLQ - near letter quality).

Marea majoritate a imprimantelor matriceale folosesc un alimentator continuu de hartie.

Hartia are gauri intre fiecare pagina si perforatii pe partile laterale folosite pentru
procesul de alimentare si pentru a preveni deplasarea si trecerea pe oblica.
Alimentatoare de hartie ce imprima cate o singura pagina sunt disponibile in unele
imprimante de birou de calitate ridicata. Un tub mare, numit presa, aplica presiune
pentru a impiedica foile sa alunece. Daca o hartie multi-copiere este folosita, distanta
presei poate fi ajustata la grosimea hartiei.
 73

Imprimantele inkjet produc rezultate de inalta calitate. Imprimantele inkjet sunt usor de
folosit si ieftine in comparatie cu imprimantele laser. Calitatea printarii unei imprimante
inkjet este masurata in puncte pe inch (dpi). Un numar mai mare de dpi asigura o
imagine mai detaliata. In Figura 1 este prezentat un dispozitiv multifunctional ce contine
o imprimanta inkjet. In Figura 2 sunt prezentate componente ale imprimantelor inkjet.

Imprimantele inkjet folosesc cartuse umplute cu cerneala ce imprastie cerneala pe foaie

prin mici orificii. Orificiile sunt denumite duze. Cerneala este pulverizata intr-un model
pe pagina.

Exista doua tipuri de duze pentru cerneala:

 Termice – Un puls de curent electric este aplicat pentru a incalzi camerele din
jurul duzelor. Caldura creaza vapori de abur in camera. Forta vaporilor scoate
cerneala prin duze si o imprima pe foaie.
 Piezoelectric – Cristale piezoelectrice sunt localizate in rezervorul de cerneala
in spatele fiecarei duze. O sarcina electrica este aplicata cristalului, facandu-l
pe acesta sa vibreze. Vibratia cristalului controleaza curgerea cernelei pe foaie.

Imprimantele inkjet folosesc coli de hartie obisnuite pentru a realiza imprimari ieftine.
Hartie speciala poate fi folosita pentru a imprima fotografii de inalta calitate. Atunci cand
imprimarea se termina si hartia paraseste imprimanta, cartusul ramane ud. Ar trebui sa
evitati sa atingeti foile imprimate pentru 10 - 15 secunde pentru a preveni patarea
imaginii.

Imprimantele inkjet au urmatoarele avantaje:

 Pret redus
 Rezolutie mare
 Pornesc rapid

Imprimantele inkjet au urmatoarele dezavantaje:

 Duzele se pot infunda.

 Cartusele de cerneala sunt scumpe.
 Cerneala ramane umeda dupa printare.

Imprimantele cu cerneala solida(solid-ink) folosesc batoane de cerneala mai degraba decat

toner sau cartuse de cerneala. Imprimantele cu cerneala solida(solid-ink) produc poze de o
calitate superioara. Batoanele de cerneala nu sunt toxice si pot fi manevrate in siguranta.

Imprimantele cu cerneala solida topesc batoanele de cerneala si le pulverizeaza prin duze.

Cerneala este pulverizata pe un tub. Tubul transmite cerneala catre hartie.

Acestea sunt unele avantaje ale imprimantelor cu cerneala solida:

 Produce imprimari cu culori vibrante

 Usor de folosit
 Pot folosi multe tipuri de hartie

Acestea sunt unele dezavantaje ale imprimantelor cu cerneala solida:

 Imprimantele sunt scumpe

 Cerneala este scumpa
 74

 Se incalzesc greu

Alte doua tehnologii cu care puteti lucra sunt cele termice si fotografice.

Imprimante termice
Unele case de marcat sau faxuri mai vechi pot contine imprimante termice, ca in Figura 1.
Hartia termica folosita in astfel de imprimante este tratata chimic si are calitatea unei hartii
cerate. Haria termica devine neagra atunci cand este incalzita. Capul de imprimare pentru o
imprimanta termica are latimea hartiei. Zone din capul de imprimare sunt incazite pentru a
face un model pe foaie. Hartia este furnizata sub forma de rola.

Avantajele unei imprimante termice sunt:

 Durabilitate crescuta pentru ca exista putine parti mobile

Dezavantajele unei imprimante termice sunt:

 Hartia este scumpa.

 Hartia are o durabilitate scazuta.
 Calitatea imaginii este scazuta.
 Hartia trebuie pastrata la temperatura camerei.

Imprimante foto
Imprimante foto produc imagini de inalta calitate pentru printarea grafica. In Figura 2 puteti
vedea un exemplu de imprimanta foto. Acest tip de imprimanta foloseste foi solide de
cerneala ce trec din starea solida in starea gazoasa, printr-un proces numit sublimare. Capul
de imprimare trece peste foile de cyan, purpuriu, galben si o suprafata curata (CMYO).
Exista o trecere pentru fiecare culoare.

Avantajele imprimantei foto sunt:

 Imprimantele foto produc poze de o calitate superioara.

 Suprafata de protectie reduce mizeria si creste rezistenta la umezeala.

Dezavantajele imprimantei foto sunt:

 Mediul de printare poate fi costisitor.

 Imprimantele sunt mai bune color decat gri(alb si negru).

In fotografie, atat imprimantele foto cat si cele mici cu jet de cerneala produc poze de
calitate.

Atunci cand cumparati o imprimanta, informatiile de instalare si configurare sunt de obicei

furnizate de catre producator. Un CD de instalare ce include drivere, manuale si software de
diagnosticare este inclus cu imprimanta. Aceleasi unelte pot fi puse la dispozitie pentru
descarcare pe site-ul producatorului.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Descrierea modului de configurare a unei imprimante.

 Explicarea modului de alimentare si conectare a dispozitivului folosind un port local
sau de retea.
 Descrierea modului de instalare si actualizare a driver-ului unui dispozitiv, a versiunii
de firmware si a memoriei RAM.
 75

 Identificarea optiunilor de configurare si a setarilor standard.

 Descrierea modului de optimizare a performantei unei imprimante.
 Descrierea modalitatii de imprimare a unei pagini de test.
 Descrierea modului de partajare a unei imprimante.

Desi toate tipurile de imprimanta difera la conectarea si configurarea lor, exista proceduri ce
ar trebui aplicate pentru toate imprimantele. Dupa ce imprimanta a fost scoasa din cutie si
plasata in pozitia corespunzatoare, conectati-o la calculator, retea sau serverul de imprimare
si apoi la sistemul de energie electrica.

Acum ca imprimanta a fost desfacuta si plasata in pozitia corespunzatoare, conectati-o la

calculator, retea sau serverul de printare si apoi la sistemul de energie electrica.

In primul rand, conectati cablul de date corespunzator la portul de comunicare in partea din
spate a imprimantei. Daca imprimanta are un port USB, FireWire sau paralel, conectati
cablul respectiv la portul imprimantei. Conectati celalalt capat al cablului la portul
corespunzator din spatele calculatorului. Daca instalati o imprimanta de retea, conectati
cablul de retea la portul de retea.

Dupa ce cablul de date a fost conectat corespunzator, atasati cablul de alimentare la

imprimanta. Conectati celalalt capat al cablului de alimentar la o priza.

AVERTISMENT: Nu conectati niciodata o imprimanta la UPS (sursa de curent permanenta).

Saltul de curent ce se produce atunci cand imprimanta este pornita va afecta sursa de
curent permanenta (UPS).

Acum ca imprimanta a fost desfacuta si plasata in pozitia corespunzatoare, conectati-o la

calculator, retea sau serverul de printare si apoi la sistemul de energie electrica.

In primul rand, conectati cablul de date corespunzator la portul de comunicare in partea din
spate a imprimantei. Daca imprimanta are un port USB, FireWire sau paralel, conectati
cablul respectiv la portul imprimantei. Conectati celalalt capat al cablului la portul
corespunzator din spatele calculatorului. Daca instalati o imprimanta de retea, conectati
cablul de retea la portul de retea.

Dupa ce cablul de date a fost conectat corespunzator, atasati cablul de alimentare la

imprimanta. Conectati celalalt capat al cablului de alimentar la o priza.

AVERTISMENT: Nu conectati niciodata o imprimanta la UPS (sursa de curent permanenta).

Saltul de curent ce se produce atunci cand imprimanta este pornita va afecta sursa de
curent permanenta (UPS).

Acum ca imprimanta a fost desfacuta si plasata in pozitia corespunzatoare, conectati-o la

calculator, retea sau serverul de printare si apoi la sistemul de energie electrica.

In primul rand, conectati cablul de date corespunzator la portul de comunicare in partea din
spate a imprimantei. Daca imprimanta are un port USB, FireWire sau paralel, conectati
cablul respectiv la portul imprimantei. Conectati celalalt capat al cablului la portul
corespunzator din spatele calculatorului. Daca instalati o imprimanta de retea, conectati
cablul de retea la portul de retea.

Dupa ce cablul de date a fost conectat corespunzator, atasati cablul de alimentare la

imprimanta. Conectati celalalt capat al cablului de alimentar la o priza.

AVERTISMENT: Nu conectati niciodata o imprimanta la UPS (sursa de curent permanenta).

 76

Saltul de curent ce se produce atunci cand imprimanta este pornita va afecta sursa de
curent permanenta (UPS).

Dupa ce ati conectat cablurile de alimentare si de date, sistemul de operare poate

descoperi imprimanta si poate incerca sa instaleze driver-ul. Daca aveti un disc cu
driver-ul, folositi acel driver. Driver-ul inclus cu imprimanta este mult mai recent decat
driver-ele folosite de sistemul de operare. In Figura 1 puteti vedea interfata "Add
Printer", care poate fi folosita de asemenea la instalarea unei imprimante.

Driver pentru imprimanta

Driver-ele pentru imprimanta sunt programe software ce permit unui calculator sa
comunice cu imprimanta si viceversa. Driver-ele asigura de asemenea si o interfata de
configurare pentru utilizator. Fiecare model de imprimanta are un driver unic.
Producatori de imprimante actualizeaza frecvent driver-ele pentru a creste
performantele imprimantelor, pentru a adauga optiuni sau pentru a rezolva unele
probleme. Puteti descarca noi drivere pentru imprimante de pe site-ul producatorului.

Pasul 1: Verificati daca exista un driver mai nou

Intrati pe site-ul producatorului. Marea majoritate a site-urilor producatorilor au un link
direct de pe pagina principala catre pagina ce ofera drivere si suport. Verificati
compatibilitatea diverului cu calculatorul pe care vreti sa il actualizati.

Pasul 2: Descarcati driver-ul

Descarcati fisierele driver-ului pe calculator. Marea majoritate a fisierelor pentru driver
vin arhivate (intr-un format zip). Descarcati fisierele intr-un director si apoi desfaceti
arhiva ("unzip" pentru formatele zip). Salvati instructiunile sau documentatia intr-un
director separat pe calculator.

Pasul 3: Instalarea driver-ului descarcat

Instalati driver-ul descarcat automat sau manual. Marea majoritate a driver-elor pentru
imprimante au fisiere de setup ce vor cauta automat driver-ele mai vechi din sistem si le
vor inlocui cu cele noi. Daca nu exista fisier de setup, urmati instructiunile furnizate de
producator.

Pasul 4: Verificati noul driver pentru imprimanta

Rulati mai multe teste pentru a va asigura ca imprimanta functioneaza corespunzator.
Folositi diferite aplicati pentru a printa mai multe tipuri de documente. Schimbati si
testati fiecare optiune a imprimantei.

Firmware
Firmware-ul reprezinta un set de instructiuni stocate pe imprimanta. Firmware-ul
controleaza modul de operare al imprimantei. In Figura 2 puteti vedea o utililate de
upgrade a firmware-ului. Procedura de upgrade pentru firmware este foarte similara cu
procedura de instalare a driverelor.

Memoria imprimantei
Adaugarea de memorie la imprimanta poate imbunatati viteza de printare si poate
permite imprimantei sa efectueze sarcini mai complexe. Toate imprimantele au cel putin
o cantitate mica de memorie in interior. In general, cu cat imprimanta are memoria mai
mare, cu atat este mai eficienta. In Figura 3 sunt listati pasii generici pentru
imbunatatirea memoriei.
 77

Consultati documentatia imprimantei pentru necesitatile de memorie ale imprimantei:

 Specificatiile de memorie – Anumiti producatori de imprimante folosesc tipuri

de memorie standard si alti producatori folosesc memorie proprietara. Verificati
documentatia pentru tipul de memorie, viteza memoriei si capacitatea
memoriei.
 Aranjarea si disponibilitatea memoriei – Unele imprimante au mai multe slot-
uri. Pentru a afla cate slot-uri de memorie sunt folosite si cate sunt disponibile,
sunteti nevoiti sa deschideti un compartiment al imprimantei pentru a verifica
aranjarea memoriei.

 
Fiecare imprimanta poate avea diferite configurari si optiuni implicite. Verificati documentatia
imprimantei pentru informatii cu privire la setarile si configurarile initiale.

Acestea sunt niste optiuni de configurare uzuale pentru imprimantele din ziua de astazi:

 Tipul de hartie – standard, ciorna, hartie lucioasa sau pentru poze

 Calitatea imprimarii – ciorna, normal, poza sau automata
 Imprimarea color – mai multe culori folosite
 Imprimarea alb-negru doar – cerneala neagra este folosita
 Imprimarea in tonuri de gri – imaginile color sunt printate folosind doar cerneala
neagra in diferite nuante
 Dimensiunea hartiei – dimensiunea standard sau plic si carti de vizita
 Orientarea paginii – peisaj sau portret
 Macheta imprimarii – normal, banner, livret sau poster
 Duplex – printare normala sau pe doua parti

Optimizarea imprimantelor se efectueaza cel mai adesea prin intermediul software-ului ce

vine odata cu driverele.

In software, exista unelte pentru optimizarea performantei:

 Setari pentru print spool – Abilitatea de a anula sau pune pe pauza sarcinile curente
din coada de imprimare
 Calibrarea culorilor – Abilitatea de a ajusta setarile astfel incat culorile de pe ecran
sa corespunda cu cele de pe foaia printata
 Orient

Dupa instalarea unei imprimante, ar trebui sa imprimati o pagina de test pentru a verifica
daca aceasta functioneaza corespunzator. Pagina de test confirma ca sofware-ul driver-ului
este instalat si functioneaza corect si ca imprimanta si calculatorul comunica.

Imprimati o pagina de test

Pentru a imprima o pagina manual, folositi urmatoarea cale: 
Start > Printers and Faxes pentru a afisa meniul Imprimante si Faxuri.

Dati click dreapta pe imprimanta dorita si urmati calea:

Properties > General Tab > Print Test Page

Se va deschide o mica fereastra, intrebandu-va daca pagina a fost imprimata corect. Daca
pagina nu s-a imprimat, fisierele de ajutor incorporate va vor asista in detectarea si
inlaturarea vreunei probleme.

Imprimarea din cadrul unei aplicatii

Puteti sa va mai testati imprimanta imprimand o pagina de test dintr-o aplicatie precum
 78

Notepad sau WordPad. Pentru a accesa Notepad, folositi urmatoarea cale:

Start > Programs > Accessories > Notepad

Se va deschide un document gol. Scrieti un text in document. Imprimati-l folosind

urmatoarea cale:
File > Print

Testarea unei imprimante 

Puteti de asemenea sa imprimati din linia de comanda pentru a testa imprimanta.
Imprimarea din linia de comanda este limitata numai la fisiere ASCII, precum fisierele .txt
si .bat. Pentru a trimite un fisier imprimantei din linia de comanda, folositi calea:
Start > Run

Fereastra Run ar trebui sa apara. Scrieti cmd in fereastra Run, si apoi dati click pe
butonul OK.

In linia de comanda, introduceti urmatoarea comanda: 

Print thefile.txt

 Testarea imprimantei din panoul frontal

Majoritatea imprimantelor au un panou frontal cu comenzi care sa va permita sa
generati pagini de test. Aceasta metoda de imprimare va permite sa verificati
functionarea imprimantei separat de retea sau de calculator. Consultati website-ul
sau documentatia producatorului imprimantei pentru a invata cum sa imprimati o
pagina de test de la panoul frontal al imprimantei.area paginii – Abilitatea de a
selecta formatul de tip peisaj sau de tip portret.

Partajarea imprimantei permite mai multor utilizatori sau clienti sa acceseze o

imprimanta la care nu sunt conectati direct. In Figura 1 se observa diferite calculatoare
cu diferite sisteme de operare, toate conectate la aceeasi imprimanta. Aceasta aranjare
reduce costurile retelei, deoarece mai putine imprimante sunt necesare.

Partajarea unei imprimante pe Windows XP este simpla. Urmatorii pasi permit unui
calculator sa partajeze o imprimanta:

1. Alegeti Start > Printers and Faxes (Start > Imprimante si fax-uri)

2. Click dreapta pe imprimanta si alegeti Properties
3. Selectati Share
4. Faceti click pe butonul Share this printer, ca in Figura 2.
5. Pastrati sau schimbati numele de partajare.
6. Faceti click pe butonul Apply.

Toate calculatoarele ce folosesc imprimanta partajata trebuie sa aiba driverele corecte

instalate. Driverele pentru alte sisteme de operare pot fi instalate pe serverul de
imprimare.

Pentru a va conecta la o imprimanta de retea, alegeti Start > Printers and Faxes >
Add Printer. Va aparea interfata pentru adaugarea unei imprimante. Urmati pasii
folosind interfata.

Ca tehnician de calculator, este posibil sa fiti nevoit sa cumparati, reparati sau doar sa
 79

intretineti o imprimanta. Utilizatorul poate sa va solicite sa executati urmatoarele sarcini:

 Alegerea unui scanner.

 Instalarea si configurarea unei imprimante.
 Depanarea unui scanner.

In Figura 1 puteti vedea mai multe tipuri de scannere.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Descrierea tipurilor de scannere, a rezolutiilor intalnite si a interfetelor de

conectare.
 Descrierea dispozitivelor multifunctionale.
 Descrierea scanner-elor de tip flatbed.
 Descrierea scanner-elor ce se tin in mana.
 Descrierea scanner-elor de tip tambur.

Scanner-ele sunt folosite pentru a converti date sau imagini imprimate intr-un format
electronic, care poate fi stocat sau procesat de un calculator atunci cand este necesar.
Dupa ce o imagine a fost scanata, ea poate fi salvata, modificata si trimisa prin e-mail
exact ca orice alt tip de fisier. Desi toate scanner-ele executa aceeasi operatie, exista
diferite tipuri de scannere disponibile, prezentate in Figura 1. Faceti click pe fiecare tip
de scanner pentru a afla mai multe informatii.

Ca si la imprimante, trasaturile, calitatea si viteza diferitelor tipuri de scannere variaza.

Scanner-ele creaza in mod tipic o imagine RGB ce poate fi convertita in formate de
imagine uzuale precum JPEG, TIFF, Bitmap si PNG. O imagine RGB are trei canale :
rosu, verde si albastru. Canalele RGB urmeaza in general receptia de culori a ochiului
uman si sunt folosite la monitoarele calculatorelor si la scannere de imagine.

Unele scannere sunt capabile sa creeze documente text folosind software pentru
recunoasterea optica a caracterelor (OCR). Software-ul OCR este folosit pentru a
converti o pagina imprimata si scanata in text ce poate fi editat de procesoarele de text.
Rezolutia unui scanner este masurata in puncte pe inch (dpi). Ca si imprimantele, cu
cat este mai mare rezolutia, cu atat este mai buna calitatea imaginii.

Pentru a permite comunicarea datelor, scanner-ul si calculatorul trebuie sa aiba

interfete compatibile. Interfetele si cablurile folosite pentru imprimante sunt in mod uzual
aceleasi cu interfetele si cablurile folosite pentru scannere, dupa cum puteti vedea in
Figura 2.

Dispozitivele multifunctionale combina functionalitatea multiplelor echipamente intr-un

singur dispozitiv fizic hardware. Aceste dispozitive pot include carduri de citire si hard
disk-uri de stocare. Multifunctionalele includ in general urmatoarele functii:

 Scanner
 Imprimanta
 Copiator
 Fax

Multifunctionalele sunt folosite cel mai adesea in birourile de acasa sau alte locatii unde
spatiul este limitat. Aceste echipamente sunt folosite cu un calculator dar ele pot opera
si singure pentru a copia si trimite prin fax documente.

Scannerele de tip flatbed sunt folosite pentru scanarea cartilor si a fotografiilor pentru
arhivare. O imagine electronica este obtinuta prin plasarea cartii sau a fotografiei cu
 80

fata in jos pe sticla. Capul scannerului, alcatuit dintr-un vector de senzori de imagine,
este asezat sub sticla si se muta de-a lungul obiectului, capturand intreaga imagine.

Alimentatorul de hartie poate fi folosit cu scannerul de tip flatbed pentru a scana mai
multe pagini. Un alimentator de hartie este un echipament ce poate fi atasat la unele
scannere de tip flatbed pentru a tine mai multe foi si a alimenta scannerul cu ele, cate
una pe rand. Aceasta caracteristica permite scanarea rapida; totusi, calitatea imaginii
nu este la fel de buna ca la un scanner de tip flatbed ce nu foloseste un alimentator de
hartie.

Un scanner de mana este mic si portabil. Este dificil sa scanezi incet o imagine
folosind un scanner de mana. Pentru a le scana, treceti capul scanner-ului peste
obiectul pe care trebuie sa il scanati. Ca si la un scanner de tip flatbed, imaginile
digitale sunt construite din imaginile colectate de catre scanner-ul de mana.

Atunci cand doriti sa scanati un obiect mai mare decat capul scannerului de mana,
trebuie sa faceti mai multe treceri pentru a captura intreaga imagine. Reconstruirea
digitala a imaginii originala poate fi dificila atunci cand aceasta este scanata prin
mai multe treceri. Imaginile trebuie combinate pentru a forma o singura imagine a
obiectului scanat.

Scanner-ele de tip drum produc transferuri de inalta calitate a imaginilor. Scanner-ele de tip drum
sunt folosite in mod uzual in scop comercial dar ele incep sa fie inlocuite de cele mai ieftine, de
catre scanner-ele de inalta calitate de tip flatbed. Multe scannere de tip drum sunt inca folosite
pentru reproduceri de cea mai inalta calitate, precum arhivarea fotografiilor din muzee.

Pentru a scana o imagine folosind un scanner de tip drum, atasati imaginea la tamburul rotativ
sau incarcati-o direct in suport. Tamburul se roteste la viteze mari de-a lungul scanner-elor
optice. Scanner-ele optice se misca incet de-a lungul suprafetei tamburului pana cand intreaga
imagine este capturata. Imaginea capturata este apoi reprodusa de catre calculator ca un fisier
de imagine digital.

Atunci cand cumparati un scanner, informatiile de instalare si configurare sunt de obicei furnizate
de catre producator. Un CD de instalare ce include drivere, manuale si software de diagnosticare
este inclus cu scanner-ul. Aceleasi unelte pot fi puse la dispozitie pentru descarcare pe site-ul
producatorului.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Explicarea modului de alimentare si configurare a unui scanner.

 Descrierea instalarii si actualizarii driver-ului unui scanner.
 Identificarea optiunilor de configurare si a setarilor standard.

Ca si imprimantele, scanner-ele sunt conectate la calculator prin porturi USB, FireWire, de retea
sau paralele. Unele scannere se pot conecta folosind interfata SCSI.

Scanner-ele integrate in multifunctionale trebuie sa fie introduse direct intr-o priza. Aceasta va
furniza curentul necesar pentru functionarea echipamentului multifunctional. Alte tipuri de
scannere pot fi alimentate direct prin USB sau FireWire.

Dupa despachetarea scanner-ului conectati cablurile de date si de alimentare. Folositi ca ghid

documentatia scannerului sau verificati site-ul producatorului pentru instructiuni.
 81

Odata ce ati conectat si pornit scanner-ul, sistemul de operare poate descoperi scannerul
folosind procesul PnP. Daca scanner-ul este descoperit, un driver poate fi instalat automat
de catre sistemul de operare.

Dupa instalarea unui scanner, instalati software-ul pe care producatorul il furnizeaza

impreuna cu scanner-ul. Acest driver este de obicei mai nou decat cele de pe calculatorul
personal. Poate include si mai multe functii decat cel de care dispune Windows.

Ca si la imprimanta, exista posibilitatea de a instala driverul de pe site-ul producatorului

pentru a obtine functionalitati aditionale, unelte de diagnosticare si utilitare de depanare.
Descarcati software-ul de pe site-ul producatorului si urmati indicatiile oferite pentru a instala
software-ul si utilitarele pentru scanner-ul dumneavoastra. Unele software-uri pentru
scannere vor descarca si instala automat versiuni imbunatatite pentru software-ul, driver-ele
si firmware-ul instalat pe calculatorul dumneavoastra. Urmati instructiunile oferite de
aplicatia de actualizare pentru a instala aceste fisiere.
Scanner-ele au optiuni de configurare si setari standard ce difera in functie de model si
producator.

Un scanner poate veni insotit de un pachet software cu un editor de imagini de baza pentru
editarea fotografiilor si a altor imagini. Pachetele software de editare pot include software OCR
ce permite textului din imaginea scanata sa fie manipulat ca text.

Iata cateva optiuni de configurare ce pot fi disponibile pe un scanner:

 Scanare color, gri sau alb-negru

 Scanare printr-o singura atingere in software-ul ales de dvs.
 Alegerea calitatii si a rezolutiei
 Alimentator de foi

Calibrarea culorilor dintre echipamente este importanta pentru a vedea reprezentarea adevarata
a culorilor. Pentru a calibra un scanner, scanati o imagine ce contine anumite culori. O aplicatie
de calibrare instalata pe un calculator compara rezultatul primit de la scanner cu culorile
cunoscute dintr-o poza mostra pe monitor. Software-ul ajusteaza culorile scanner-ului
corespunzator. Atunci cand scanner-ul, monitorul si imprimanta trateaza culorile in acelasi fel,
imaginea printata este asemanatoare cu imaginea pe care o scanati.

Imprimantele si scannerele au multe componente mobile si se pot defecta cu timpul sau in urma
folosirii intensive. Ele trebuie sa fie revizuite periodic pentru a functiona corect.

Partile care se misca pot fi afectate de praf si alte particule din aer. Curatati imprimantele si
scannerele regulat pentru a preveni incetinirea, scaderea productivitatii si costurile mari de
reparatie.

Imprimantele au multe componente mobile si necesita un nivel mai ridicat de intretinere fata de
alte dispozitive electronice. Impuritatile produse de imprimanta sunt colectate de componentele
interne. In timp, daca impuritatile nu sunt eliminate, imprimanta poate sa se defecteze. Programul
de intretinere pentru o imprimanta este gasit in manual sau pe site-ul producatorului.

AVERTISMENT: Aveti grija sa scoateti imprimanta din priza inainte de a incepe orice tip de
 82

intretinere.

Marea majoritate a imprimantelor au un sistem de monitorizare si software de diagnosticare de la

producator ce va poate ajuta sa intretineti imprimanta. Observati indicatiile de la producator
pentru curatarea urmatoarelor componente ale scannerelor si imprimantelor:

 Suprafata cilindrului rotativ

 Mecanismul de manevrare a hartiei pentru imprimante si scannere

Tipul si calitatea hartiei si cerneala folosita poate afecta durata de viata a unei imprimante.

 Alegerea hartiei – Hartia de inalta calitate poate asigura eficienta imprimantei pentru o
perioada lunga de timp. Multe tipuri de hartie sunt disponibile, inclusiv cele pentru
cerneala si laser. Producatorul imprimantei poate recomanda tipul de hartie ce trebuie
folosit pentru cele mai bune rezultate. Pentru unele tipuri de hartie, in special cele foto si
cele transparente, imprimarea se poate face doar pe o anumita fata. Incarcati hartia
potrivit instructiunile producatorului.
 Alegerea de cerneala – Producatorul va recomanda marca si tipul de cerneala pe care
ar trebui sa il folositi. Daca este folosit un alt tip de cerneala, imprimanta poate sa nu
functioneze corespunzator sau calitatea imprimarii sa fie mai proasta. Ar trebui sa evitati
reumplerea cartusului pentru ca acesta poate sa curga.

Suprafata scanner-ului trebuie sa fie pastrata curata. Daca sticla se murdareste, verificati
manualul de utilizare oferit de producator pentru recomandarile privind curatarea. Pentru a
preveni lichidul sa se scurga in carcasa scanner-ului, nu pulverizati solutie de geamuri direct pe
echipament. Umeziti o carpa cu solutie de curatat si apoi aplicati usor pe sticla.

Daca interiorul sticlei devine murdar, verificati manualul pentru instructiuni despre cum sa
deschideti unitatea si sa scoateti geamul din scanner. Daca este posibil, curatati meticulos
ambele parti ale geamului si puneti-l la loc exact in aceeasi pozitie. Atunci cand nu folositi
scanner-ul, tineti capacul inchis. In cazul scanner-ului de mana, puneti-l intr-un loc sigur. De
asemenea, nu asezati nimic greu pe scanner deoarece puteti avaria carcasa sau componentele
interne.

Legat de problemele unei imprimante sau ale unui scanner, un tehnician trebuie sa
determine daca problema este a echipamentului, a cablului sau a calculatorului la care este
atasata. Urmati pasii schitati in aceasta sectiune pentru a identifica, repara si documenta
corect problema.

Imprimantele au multe componente mobile si necesita un nivel mai ridicat de intretinere fata de
alte dispozitive electronice. Impuritatile produse de imprimanta sunt colectate de componentele
interne. In timp, daca impuritatile nu sunt eliminate, imprimanta poate sa se defecteze. Programul
de intretinere pentru o imprimanta este gasit in manual sau pe site-ul producatorului.

AVERTISMENT: Aveti grija sa scoateti imprimanta din priza inainte de a incepe orice tip de
intretinere.

Marea majoritate a imprimantelor au un sistem de monitorizare si software de diagnosticare de la

producator ce va poate ajuta sa intretineti imprimanta. Observati indicatiile de la producator
pentru curatarea urmatoarelor componente ale scannerelor si imprimantelor:

 Suprafata cilindrului rotativ

 Mecanismul de manevrare a hartiei pentru imprimante si scannere
 83

Tipul si calitatea hartiei si cerneala folosita poate afecta durata de viata a unei imprimante.

 Alegerea hartiei – Hartia de inalta calitate poate asigura eficienta imprimantei pentru o
perioada lunga de timp. Multe tipuri de hartie sunt disponibile, inclusiv cele pentru
cerneala si laser. Producatorul imprimantei poate recomanda tipul de hartie ce trebuie
folosit pentru cele mai bune rezultate. Pentru unele tipuri de hartie, in special cele foto si
cele transparente, imprimarea se poate face doar pe o anumita fata. Incarcati hartia
potrivit instructiunile producatorului.
 Alegerea de cerneala – Producatorul va recomanda marca si tipul de cerneala pe care
ar trebui sa il folositi. Daca este folosit un alt tip de cerneala, imprimanta poate sa nu
functioneze corespunzator sau calitatea imprimarii sa fie mai proasta. Ar trebui sa evitati
reumplerea cartusului pentru ca acesta poate sa curga.

Suprafata scanner-ului trebuie sa fie pastrata curata. Daca sticla se murdareste, verificati
manualul de utilizare oferit de producator pentru recomandarile privind curatarea. Pentru a
preveni lichidul sa se scurga in carcasa scanner-ului, nu pulverizati solutie de geamuri direct
pe echipament. Umeziti o carpa cu solutie de curatat si apoi aplicati usor pe sticla.

Daca interiorul sticlei devine murdar, verificati manualul pentru instructiuni despre cum sa
deschideti unitatea si sa scoateti geamul din scanner. Daca este posibil, curatati meticulos
ambele parti ale geamului si puneti-l la loc exact in aceeasi pozitie. Atunci cand nu folositi
scanner-ul, tineti capacul inchis. In cazul scanner-ului de mana, puneti-l intr-un loc sigur. De
asemenea, nu asezati nimic greu pe scanner deoarece puteti avaria carcasa sau
componentele interne.

Legat de problemele unei imprimante sau ale unui scanner, un tehnician trebuie sa
determine daca problema este a echipamentului, a cablului sau a calculatorului la care este
atasata. Urmati pasii schitati in aceasta sectiune pentru a identifica, repara si documenta
corect problema

Problemele imprimantelor pot rezulta dintr-o combinatie de probleme hardware, software si

de retea. Un tehnician trebuie sa poata analiza problema si sa determine cauza erorii pentru
a putea repara imprimanta. Acest proces se numeste depanare.

Primul pas in procesul de depanare il reprezinta adunarea datelor de la client. Figurile 1 si 2

contin o lista de intrebari cu raspuns deschis sau cu variante limitate de raspuns care pot fi
adresate clientului.

Imediat ce ati discutat cu clientul ar trebui sa verificati problemele evidente. In Figura 3 sunt
listate cateva probleme ale imprimantelor si scannerelor.

Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva solutii rapide. In Figura 4
sunt listate cateva solutii rapide pentru imprimante si scannere.

Daca aceste solutii nu au corectat problema, folositi pasul 4 din procesul de depanare
pentru a aduna date de la calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri de a aduna informatii
despre problema de la calculator.

Dupa acest pas, veti avea destule informatii pentru a evalua problema, pentru a cerceta si
 84

implementa solutii posibile. Figura 6 prezinta resurse pentru solutiile posibile.

Dupa ati rezolvat problema, prezentati solutia clientului. Figura 7 prezinta o lista de sarcini
necesare pentru a termina acest pas.

Problemele imprimantelor si ale scanerelor pot fi atribuite componentelor hardware,

software, conectivitatii sau unei combinatii intre acesti trei factori. Puteti rezolva anumite
tipuri de probleme ale imprimantei si ale scannerului mai repede decat alte tipuri de
probleme. Figura 1 prezinta o diagrama a celor mai frecvente probleme ale imprimantei si
scannerului si solutiile acestora.

In acest capitol, diverse tipuri de imprimante si scannere au fost discutate. Ati invatat ca exista
multe tipuri si marimi diferite de imprimante si scannere, fiecare cu capacitati, viteze si utilitati
diferite. Ati mai invatat ca atat imprimantele cat si scanner-ele pot fi conectate in mod direct la
calculatoare, precum si partajate intr-o retea. Capitolul a mai prezentat tipurile diferite de cabluri
si interfete disponibile pentru a conecta o imprimanta sau un scanner. Clientul poate sa va
solicite sa executati urmatoarele sarcini:

 Unele imprimante si scannere au rezultate slabe si sunt potrivite pentru uz casnic, in timp
ce alte imprimante si scannere au rezultate bune si sunt destinate pentru uz comercial.
 Imprimantele pot avea viteze si calitate de printare diferite.
 Imprimantele si scanner-ele mai vechi folosesc cabluri si porturi paralele. Imprimantele si
scanner-ele mai noi folosesc de obicei cabluri si conectori USB sau FireWire.
 Imprimantele si scanner-ele mai mari pot avea si porturi de retea (NIC) pentru a se
conecta la o retea.
 Imprimantele si scanner-ele mai noi sunt PnP. Calculatorul va instala automat driver-ele
necesare.
 Daca driver-ele unui echipament nu sunt instalate automat, va trebui sa furnizati driver-
ele de pe un CD sau sa le descarcati de pe website-ul producatorului.
 Cele mai multe optimizari sunt facute prin driver-ele sofware-ului si prin utilitati.
 Dupa ce ati instalat imprimanta sau scanner-ul, puteti partaja echipamentul cu alti
utilizatori din retea. Acest aranjament este eficient ca si cost deoarece nu este nevoie ca
fiecare utilizator sa aiba propria imprimanta sau propriul scanner.
 Un program bun de intretinere preventiva va prelungi viata imprimantei sau scanner-ului
si le va mentine functionarea corecta.
 Depanarea problemelor unei imprimante si ale unui laptop presupune ca un tehnician sa
identifice, sa repare si sa documenteze problema. Etapele de depanare includ:
Colectarea informatiilor de la client, verificarea problemelor evidente, incercarea initiala a
solutiilor rapide, colectarea datelor de la calculator, evaluarea problemei, implementarea
solutiei si prezentarea solutiei clientului.

Acest capitol ofera o privire de ansamblu asupra principiilor, standardelor si scopurilor unei
retele. Urmatoarele tipuri de retele vor fi discutate in acest capitol:

 Retea locala (LAN)

 Retea de mare intindere (WAN)
 Retea fara fir (WLAN)

Diferitele tipuri de topologii, protocoale si modele logice, cat si hardware-ul necesar pentru a crea
o retea vor fi expuse in acest capitol. Vor fi acoperite subiecte de configurare, depanare si
intretinere preventiva. De asemenea veti invata despre software-ul folosit in retea, metode de
comunicare si relatii hardware.
 85

Retelele sunt sisteme constituite din legaturi. Site-urile web care permit indivizilor sa se
conecteze la paginile altor utilizatori se numesc site-uri de retele sociale. Un set de idei inrudite
poate fi numit o retea conceptuala. Conexiunile pe care dumneavoastra le aveti cu toti prietenii
dumneavoastra pot fi numite reteaua dumneavoastra personala.

Urmatoarele retele sunt folosite zilnic:

 Sistemul postal
 Sistemul telefonic
 Sistemul de transport public
 Reteaua de calculatoare a unei companii
 Internetul

Calculatoarele pot fi conectate in retele pentru a partaja date si resurse. O retea poate fi foarte
simpla, formata din doua calculatoare conectate printr-un singur cablu sau poate fi complexa,
formata din sute de calculatoare conectate la echipamente care controleaza fluxul informatiei.
Retelele de date convergente pot include calculatoare obisnuite, cum ar fi PC-urile si serverele,
precum si echipamente cu functii mai specifice, incluzand imprimante, telefoane, televizoare si
console de jocuri.

Toate retelele de date, voce, video si cele convergente partajeaza informatii si folosesc diferite
metode pentru a directiona fluxul acestora. Informatia dintr-o retea se deplaseaza dintr-un loc in
altul, uneori urmand cai diferite pentru a ajunge la destinatia dorita.

Sistemul de transport public este similar unei retele de date. Masinile, camioanele si alte vehicule
reprezinta mesajele care circula prin retea. Fiecare sofer defineste un punct de plecare (sursa) si
un punct de sosire (destinatie). In interiorul sistemului exista reguli, cum ar fi indicatoarele stop si
semafoarele care controleaza fluxul de la sursa la destinatie.

O retea de calculatoare este o colectie de statii conectate prin echipamente de retea. O statie
este orice echipament care trimite sau primeste informatii intr-o retea. Perifericele sunt
echipamentele care sunt conectate la statii. Unele echipamente pot avea rol de statii sau de
periferice. De exemplu, o imprimanta conectata la laptopul dumneavoastra care este in retea are
rol de periferic. Daca imprimanta este conectata direct la un echipament de retea, de exemplu un
hub, switch sau router, are rolul unei statii.

Retelele de calculatoare sunt folosite la nivel global in companii, acasa, in scoli si agentii
guvernamentale. Multe din aceste retele sunt interconectate prin Internet.

Mai multe tipuri de echipamente diferite se pot conecta la o retea:

 Calculatoare desktop
 Laptop-uri
 Imprimante
 Scannere
 PDA-uri
 Smartphone-uri
 Servere de fisiere/imprimare

O retea poate partaja diverse tipuri de resurse:

 Servicii, cum ar fi printarea sau scanarea

 Spatiu de stocare pe echipamente externe, cum ar fi hard disk-uri sau discuri optice.
 86

 Aplicatii, cum ar fi bazele de date

Puteti folosi retelele pentru a accesa informatii stocate pe alte calculatoare, pentru a imprima
documente folosind imprimante partajate sau pentru a sincroniza calendarul intre calculatorul si
Smartphone-ul dumneavoastra.

Echipamentele de retea sunt interconectate folosind o varietate de conexiuni:

 Conexiune prin cupru – Foloseste semnale electrice pentru a transmite date intre
echipamente
 Conexiune prin fibra optica – Foloseste fire din sticla sau plastic, denumite si fibre, pentru
a transporta informatie sub forma de impulsuri luminoase
 Conexiune fara fir (Wireless) – Foloseste semnale radio, tehnologie infrarosu (laser) sau
transmisii prin satelit

 beneficiilor retelisticii.

Beneficiile calculatoarelor si ale altor echipamente aflate intr-o retea includ costuri reduse si
productivitate sporita. In cadrul retelelor, resursele pot fi partajate, ceea ce implica
reducerea duplicarii si a coruptiei datelor.

Este nevoie de mai putine echipamente periferice

Figura 1 prezinta faptul ca multe echipamente pot fi conectate la o retea. Nu este nevoie de
cate o imprimanta, scanner sau echipament de backup pentru fiecare calculator din retea.
Mai multe imprimante pot fi plasate intr-o locatie centrala si apoi partajate intre utilizatorii
retelei. Toti utilizatorii trimit documente de imprimat catre serverul central de imprimare care
administreaza cererile. Serverul de imprimare poate distribui cererile catre mai multe
imprimante sau le poate pastra intr-o coada pe cele care au nevoie de o anumita
imprimanta.

Posibilitati sporite de comunicare 

Retelele ofera diverse unelte de colaborare care pot fi folosite de diferiti utilizatori pentru a
comunica unii cu altii. Uneltele de colaborare online includ e-mail, forumuri si chaturi, voce si
video, mesagerie instanta. Folosind aceste instrumente, utilizatorii pot comunica cu prietenii,
familia si colegii.

Evitarea duplicarii si coruperii fisierelor

Un server administreaza resursele din retea. Serverele stocheaza date si le partajeaza cu
utilizatorii dintr-o retea. Datele confidentiale pot fi protejate si partajate numai cu utilizatorii
care au permisiunea de a accesa acele date. Software pentru urmarirea documentelor poate
fi folosit pentru a preveni suprascrierea sau modificarea fisierelor care sunt accesate si de
mai multi utilizatori simultan.

Costuri mai mici de licentiere

Licentele pentru aplicatii pot avea costuri ridicate pentru calculatoare individuale. Multi
producatori software ofera licente pentru retele, care pot reduce dramatic costurile. Aceasta
licenta de retea permite unui grup de persoane sau unei intregi organizatii sa foloseasca
aplicatia platind o singura taxa.

Administrare centralizata
Administrarea centralizata reduce numarul de persoane de care este nevoie pentru a
administra echipamentele si datele din retea, reducand timpul si costurile companiei. Nu
este nevoie ca utilizatorii individuali ai retelei sa isi administreze datele si echipamentele. Un
 87

administrator poate controla datele, echipamentele si permisiunile utilizatorilor din retea.

Realizarea backup-ului datelor este mai usorara deoarece acestea sunt stocate intr-o locatie
centrala.

Conservarea resurselor
Procesarea datelor poate fi distribuita pe mai multe calculatoare pentru a evita cazul in care
un calculator este supraaglomerat cu taskurile de procesare.

Retelele de date evolueaza continuu in ceea ce priveste complexitatea, gradul de utilizare si

proiectarea. Pentru a discuta despre retele, diferitelor tipuri de retele li se asociaza nume
diferite. O retea de calculatoare este identificata prin urmatoarele caracteristici specifice:

 Raza de acoperire
 Modul de stocare a datelor
 Modul de administrare a resursele
 Modul de organizare a retelei
 Tipul de echipamente de retea folosite
 Mediul folosit pentru conectarea echipamentelor

O retea locala (LAN) se refera la un grup de echipamente interconectate care se afla sub o
administrare comuna. In trecut, retelele locale erau considerate retele mici care existau intr-o
singura locatie fizica. Desi retelele locale pot fi mici, de exemplu o retea instalata acasa sau intr-
un birou mic, in timp definitia unui LAN a evoluat pentru a include si retelele locale interconectate
formate din sute de dispozitive instalate in mai multe cladiri si locatii.

Lucrul important ce trebuie retinut este ca toate retelele locale dintr-un LAN se afla sub aceeasi
administrare care controleaza securitatea si politicile de control al accesului care sunt aplicate in
acea retea. In acest context, cuvantul "local" din "retea locala" se refera mai degraba la controlul
local consecvent decat la apropierea fizica intre echipamente. Echipamentele dintr-o retea locala
pot fi apropiate fizic dar acest lucru nu este o cerinta efectiva.
Retelele de mare intindere (WAN-uri) conecteaza retele locale (LAN-uri) aflate in locatii
geografice separate. Cel mai simplu exemplu de WAN este Internetul. Internetul este o retea
WAN de mari dimensiuni care este formata din milioane de retele locale interconectate. Furnizorii
de servicii de telecomunicatii (Telecommunications service providers - TSP) sunt utilizati pentru a
interconecta aceste retele aflate in locuri diferite.

Intr-o retea locala traditionala, echipamentele sunt conectate folosind cablu de cupru. In
unele medii, e posibil ca instalarea cablurilor de cupru sa nu fie practica sau sa fie chiar
imposibila. In aceste situatii, sunt utilizate dispozitive wireless pentru a transmite si a primi
date folosind unde radio. Aceste retele se numesc retele fara fir (Wireless LANs - WLANs).
Ca si intr-o retea locala, intr-un WLAN se pot partaja resurse cum ar fi fisiere si imprimante
si se poate accesa Internetul.

Intr-un WLAN, echipamentele wireless se conecteaza la puncte de acces din zona lor.
Punctele de acces sunt de obicei conectate la retea folosind cabluri de cupru. In loc sa fie
nevoie de cabluri de cupru pentru toate statiile din retea, doar punctul de acces wireless
este conectat la reteaua cu cablare de cupru. Raza de acoperire pentru un WLAN poate fi
mica si limitata la o camera sau poate fi mai mare.
 88

Intr-o retea peer-to-peer, echipamentele sunt conectate direct unele la altele fara alte
dispozitive de retea intre ele. In acest tip de retea, fiecare echipament are capabilitati si
responsabilitati. Utilizatorii individuali sunt responsabili de resursele personale si pot decide
ce date si echipamente partajeaza. Deoarece utilizatorii individuali sunt responsabili cu
resursele calculatoarelor lor, nu exista un punct central de control si administrare in retea.

Retelele peer-to-peer functioneaza cel mai bine in medii care au pana la zece calculatoare.
Deoarece utilizatorii individuali isi controleaza calculatoarele, nu este necesara angajarea
unui administrator de retea.

Retelele peer-to-peer au mai multe dezavantaje:

 Nu exista o administrare centralizata a retelei ceea ce ingreuneaza determinarea

persoanei care controleaza resursele din retea.
 Nu exista securitate centralizata. Fiecare calculator trebuie sa foloseasca masuri de
securitate pentru protectia datelor.
 Cu cat numarul de calculatoare conectate creste, devine din ce in ce mai dificila si
complexa administrarea retelei.
 Nu exista stocare centralizata a datelor. Trebuie mentinute backup-uri separate ale
datelor. Responsabilitatea cade in sarcina utilizatorilor individuali.

Retele peer-to-peer exista in cadrul retelelor actuale de dimensiuni mai mari. Chiar si intr-o
retea mai mare, utilizatorii pot partaja resurse direct cu alti utilizatori fara a folosi un server
dedicat. Acasa, puteti organiza o retea peer-to-peer daca aveti mai multe calculatoare.
Puteti partaja fisiera cu alte calculatoare, puteti trimite mesaje intre calculatoare si puteti
imprima documente folosind o imprimanta partajata.

Intr-o retea client/server, clientul cere informatii si servicii din partea serverului. Serverul ofera
clientului informatiile sau serviciile solicitate. Serverele dintr-o astfel de retea realizeaza de obicei
diverse procesari pentru masinile client - de exemplu, cautarea intr-o baza de date inainte de a
trimite clientului inregistrarile cerute.

Un exemplu de retea client/server il constituie mediul corporatist in care angajatii folosesc

serverul de e-mail al companiei pentru a trimite, primi si stoca e-mailuri. Clientul de e-mail de pe
calculatorul unui angajat trimite o cerere catre server pentru a descarca eventualele e-mailuri
necitite. Serverul raspunde trimitand e-mailurile solicitate catre client.

Intr-un model client/server, serverele sunt intretinute de catre administratori de retea. Backup-
urile de date si masurile de securitate sunt implementate de administratorul de retea.
Administratorul de retea controleaza de asemenea accesul utilizatorilor la resursele din retea.
Toate datele dintr-o retea sunt stocate pe un server centralizat de fisiere. Imprimantele partajate
din retea sunt de asemenea administrate de un server centralizat de imprimare. Utilizatorii retelei
care detin drepturile de acces necesare pot accesa atat datele cat si imprimantele partajate.
Fiecare utilizator trebuie sa aiba un nume si o parola autorizate pentru a avea acces la resursele
retelei pe care au permisiunea sa le foloseasca.

Pentru protectia datelor, administratorul trebuie sa realizeze un backup de rutina al tuturor

fisierelor de pe servere. Astfel, daca unul din calculatoare se strica sau datele sunt pierdute,
administratorul poate cu usurinta sa recupereze datele pe baza unui backup recent.
 

Ca tehnician va trebui sa configurati si sa depanati calculatoarele dintr-o retea. Pentru a

configura eficient un calculator din retea, trebuie sa intelegeti adresarea IP, protocoalele si
alte concepte de retelistica.
 89

Latimea de banda (bandwidth) reprezinta cantitatea de date care poate fi transmisa intr-o
perioada fixa de timp. Cand datele sunt transmise intr-o retea de calculatoare, acestea sunt
impartite in bucati mai mici numite pachete. Fiecare pachet contine un header. Headerul
reprezinta informatii adaugate la fiecare pachet, incluzand sursa si destinatia pachetului. De
asemenea contine informatii care descriu modul in care vor fi rearanjate pachetele la destinatie.
Latimea de banda determina cantitatea de informatie care poate fi transmisa.

Latimea de banda este masurata in biti pe secunda si foloseste de obicei urmatoarele unitati de
masura:

 bps biti pe secunda

 Kbps kilobiti pe secunda
 Mbps megabiti pe secunda

NOTA: Un byte contine 8 biti si se noteaza cu un B mare. Un MBps are aproximativ 8 Mbps.

Figura 1 prezinta o analogie intre latimea de banda si o autostrada. In cazul autostrazii, masinile
si camioanele reprezinta date. Numarul de benzi ale autostrazii reprezinta numarul de masini
care pot circula simultan pe autostrada. O autostrada cu opt benzi poate suporta de patru ori mai
multe masini decat o autostrada cu doua benzi.

O retea suporta trei moduri de transmisie a datelor: simplex, half-duplex sau full-duplex.

Simplex
Simplex, intalnit si sub numele de transmisie unidirectionala, este o singura transmisie intr-un
singur sens. Un exemplu de transmisie simplex este semnalul care este transmis de catre o
statie TV catre televizorul dumneavoastra.

Half-Duplex
Cand datele circula pe rand intr-o anumita directie tipul de transmisie folosit este half-duplex.
Folosind transmisie half-duplex, canalul de comunicatie permite alternarea conexiunii in doua
directii, dar nu simultan. Statiile radio de emisie-receptie, cum ar fi cele ale politiei sau ale
ambulantelor, functioneaza folosind transmisii half-duplex. Cand apasati butonul microfonului
pentru a transmite, nu auziti persoana de la celalalt capat. Daca ambele persoane incearca sa
vorbeasca in acelasi timp, nici o transmisie nu va ajunge la destinatie.

Full-Duplex
Cand datele pot circula simultan in ambele directii, inseamna ca este folosita o transmisie full-
duplex. Desi datele circula in ambele directii, latimea de banda este masurata numai intr-o
directie. Un cablu de retea care functioneaza in mod full-duplex la o viteza de 100 Mbps are o
latime de banda de 100 Mbps.

O conversatie telefonica este un exemplu de comunicatie full-duplex. Ambele persoane pot vorbi
si pot asculta in acelasi timp.

Tehnologiile full-duplex folosite in retelistica cresc performanta retelei deoarece datele pot fi
trimise si primite in acelasi timp. Tehnologiile broadband permit transmisia simultanta pe acelasi
cablu a mai multor semnale. Tehnologiile broadband ca linia digitala de conexiune (DSL) si cablu
folosesc modul full-duplex. Folosind o conexiune DSL, de exemplu, utilizatorii pot descarca date
pe calculator si pot purta o convorbire telefonica in acelasi timp.

O adresa IP este un numar folosit pentru a identifica un echipament intr-o retea. Fiecare
 90

echipament dintr-o retea trebuie sa aiba o adresa IP unica pentru a putea comunica cu
celelalte echipamente. Dupa cum am notat in prealabil, o statie este un echipament care
trimite sau primeste informatii in retea. Echipamentele de retea sunt dispozitive care
transporta datele in retea si pot fi huburi, switchuri sau routere. Intr-un LAN, fiecare statie si
echipament de retea trebuie sa aiba o adresa IP din cadrul aceleiasi retele pentru a putea
comunica intre ele.

Numele si amprentele unei persoane nu se schimba de obicei. Acestea ofera o eticheta sau
adresa pentru aspectul fizic al persoanei - corpul. Adresa unei persoane, pe de alta parte,
este strans legata de domiciliul sau. Aceasta adresa se poate schimba. Pe o statie, adresa
Media Access Control (MAC- explicata mai jos) este atribuita placii de retea si este
denumita adresa fizica. Adresa fizica nu se schimba, indiferent de locul in care statia este
plasata in cadrul retelei asa cum amprentele raman neschimbate indiferent de unde se duce
persoana respectiva.

Adresa IP este asemanatoare cu adresa postala a unei persoane. Ea este cunoscuta sub
numele de adresa logica deoarece este atribuita pe baza locatiei statiei. Adresa IP, sau
adresa de retea, depinde de reteaua locala si este atribuita fiecarei statii de catre
administratorul de retea. Procesul este similar cu atribuirea de catre autoritatile locale a
adreselor de strazi pe baza descrierii logice a orasului sau satului si a cartierului.

Adresa IP este formata din 32 de cifre binare (unu si zero) sau biti. Este dificil pentru
oamenii sa citeasca o adresa IP in forma binara asa ca cei 32 de biti sunt grupati in bucati
de 8 biti, numite octeti. O adresa IP, chiar si in acest format grupat, este greu de citit, scris si
tinut minte; astfel, fiecare octet este reprezentat ca valoarea sa zecimala, separat de ceilalti
octeti printr-un punct. Acest format se numeste notatie zecimala cu punct. Cand unei statii i
se configureaza adresa IP, aceasta adresa este scrisa in notatie zecimala, de exemplu
192.168.1.5. Imaginati-va ca ar trebui sa scrieti echivalentul binar pe 32 de biti:
11000000101010000000000100000101. Daca un singur bit este gresit, adresa va fi diferita
si statia nu va putea comunica in retea.

Adresa IP logica de 32 de biti este un tip de adresare ierahica si este compusa din doua
parti. Prima parte identifica reteaua si a doua parte identifica statia din retea. Ambele parti
sunt necesare pentru a obtine o adresa IP valida. De exemplu, daca o statie are adresa IP
192.168.18.57, primii trei octeti, 192.168.18, reprezinta partea de retea a adresei si ultimul
octet, 57, identifica statia. Acest tip de adresare este cunoscut drept adresare ierarhica,
deoarece partea de retea indica reteaua in care se afla fiecare statie. Routerele au nevoie
sa cunoasca doar calea spre fiecare retea, nu locatia fiecarei statii in parte.

Adresele IP sunt impartite in urmatoarele cinci clase:

 Clasa A Retele mari, folosite de companii mari si unele tari

 Clasa B Retele de dimensiuni medii, folosite de universitati
 Clasa C Retele mici, folosite de ISP pentru clientii lor
 Clasa D Folosita pentru multicast
 Clasa E Folosita pentru testare

Masca de subretea
Masca de subretea este utilizata pentru a indica partea de retea a unei adrese IP. Ca si
adresa IP, masca de subretea este un numar in format zecimal cu punct. De obicei, statiile
dintr-o retea locala folosesc aceeasi masca de subretea. Figura 1 prezinta mastile de
subretea implicite pentru adresele IP ce corespund primelor trei clase:

 255.0.0.0 Clasa A, indica faptul ca primul octet al adresei IP este partea de retea
 255.255.0.0 Clasa B, indica faptul ca primii doi octeti ai adresei IP reprezinta partea
de retea
 255.255.255.0 Clasa C, indica faptul ca primii trei octeti ai adresei IP reprezinta
 91

partea de retea

Daca o organizatie detine o retea de Clasa B dar are nevoie de adrese IP pentru patru LAN-
uri, organizatia va trebui sa imparta Clasa B in patru parti mai mici. Subnetarea reprezinta
impartirea logica a unei retele. Ea ofera mijloacele necesare pentru a imparti o retea, masca
de subretea specificand modul de impartire. Un administrator de retea cu experienta
efectueaza in mod obisnuit subnetarea. Dupa ce schema de subnetare a fost creata,
adresele IP si mastile de subretea corespunzatoare pot fi configurate pe statiile din cele
patru LAN-uri. Aceste abilitati sunt invatate in cursurile Cisco Networking Academy la nivel
de CCNA.

Configurare manuala
Intr-o retea cu un numar redus de statii, configurarea manuala a adresei IP a fiecarui
echipament nu este dificila. Un administrator de retea care intelege adresarea IP trebuie sa
aloce adresele si trebuie sa stie cum sa aleaga o adresa valida pentru o anumita retea.
Adresa IP configurata este unica pentru fiecare statie dintr-o retea sau subretea.

Pentru a configura manual o adresa IP pentru a statie, selectati setarile TCP/IP din fereastra
Properties a placii de retea (NIC). Placa de retea este componenta hardware care permite
unui calculator sa se conecteze la retea. Aceasta are o adresa numita adresa Media Access
Control (MAC). In timp ce adresa IP este o adresa logica ce poate fi configurata de
administratorul de retea, adresa MAC este "arsa" sau programata permanent pe placa de
retea la fabricare. Adresa IP a placii de retea poate fi schimbata dar adresa MAC nu se
modifica niciodata.

Principala diferenta intre o adresa IP si o adresa MAC este ca adresa MAC este folosita
pentru a transmite cadre in reteaua locala, in timp ce adresa IP este folosita pentru a
transmite cadre in afara retelei locale. Un cadru este un pachet de date, impreuna cu
informatiile de adresa adaugate la inceputul si sfarsitul pachetului inainte de a fi transmis in
retea. Dupa ce un cadru a ajuns in reteaua destinatie, adresa MAC este folosita pentru a
transmite cadrul la statia corespunzatoare din reteaua locala respectiva.

Daca reteaua locala este formata din mai multe calculatoare, configurarea manuala a
adreselor IP pentru fiecare statie din retea poate dura foarte mult si este expusa la erori. In
acest caz, se poate folosi un server Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) pentru
atribuirea automata a adreselor, simplificand procesul de adresare.

Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) este un utilitar software folosit pentru
atribuirea dinamica de adrese IP echipamentelor de retea. Acest proces dinamic
elimina nevoia de atribuire manuala a adreselor IP. Un server DHCP poate fi instalat si
statiile pot fi configurate sa obtina in mod automat o adresa IP. Cand un calculator este
configurat sa obtina o adresa IP in mod automat, toate celelalte casute de configuratie
pentru adresarea IP sunt estompate, dupa cum este prezentat in Figura 1. Serverul
mentine o lista de adrese IP pe care le poate atribui si administreaza procesul in asa fel
incat fiecare echipament din retea sa primeasca o adresa unica. Fiecare adresa este
pastrata pentru o perioada predeterminata. Cand aceasta perioada expira, serverul
DHCP poate folosi respectiva adresa pentru orice alt calculator care intra in retea.

Acestea sunt informatiile pe care un server DHCP le poate atribui statiilor:

 Adresa IP
 Masca de subretea
 Default gateway
 Valori optionale, cum ar fi adresa serverului Domain Name System (DNS)

Serverul DHCP primeste o cerere de la o statie. Serverul selecteaza o adresa IP si un

 92

set de informatii asociate dintr-o multime de adrese predefinite care sunt pastrate intr-o
baza de date. Odata ce adresa IP este selectata, serverul DHCP ofera aceste valori
statiei care a efectuat cererea. Daca statia accepta oferta, serverul DHCP ii imprumuta
adresa IP pentru o anumita perioada.

Folosirea unui server DHCP simplifica administrarea unei retele pentru ca software-ul
tine evidenta adreselor IP. Configurarea automata a stivei TCP/IP reduce de asemenea
posibilitatea de a atribui adrese IP invalide sau duplicate. Inainte ca un calculator din
retea sa se bucure de avantajele serviciului DHCP, calculatorul trebuie sa poate sa
gaseasca un astfel de server in reteaua locala. Un calculator poate fi configurat sa
accepte o adresa IP de la un server DHCP selectand optiunea "Obtain an IP address
automatically" in fereastra de configurare a placii de retea, dupa cum puteti vedea in
Figura 2.

Daca un calculator nu poate comunica cu serverul DHCP pentru a obtine o adresa IP,
sistemul de operare Windows va configura automat o adresa IP privata. In cazul in care
calculatorul primeste o adresa IP din plaja 169.254.0.0 169.254.255.255, calculatorul va
putea comunica doar cu alte calculatoare care au adrese din aceeasi clasa. O situatie
in care aceste adrese private sunt utile o reprezinta un laborator unde vreti sa preveniti
accesul in exteriorul retelei. Aceasta optiune a sistemului de operare se numeste
adresare automata cu IP-uri private (Automatic Private IP Addressing - APIPA). APIPA
va cere in mod continuu o adresa IP de la un server DHCP din retea.

Un protocol reprezinta un set de reguli. Protocoalele folosite in Internet sunt seturi

de reguli care guverneaza comunicatiile din interiorul si intre calculatoarele unei
retele. Specificatiile protocoalelor definesc formatul mesajelor care sunt trimise si
primite. O scrisoare trimisa prin sistemul postal foloseste de asemenea protocoale.
O parte a protocolului specifica pozitia de pe plic unde trebuie scrisa adresa
destinatarului. Daca aceasta adresa este scrisa in alt loc, scrisoarea nu poate fi
livrata.

Sincronizarea este cruciala pentru functionarea unei retele. Protocoalele au nevoie

ca mesajele sa fie livrate in anumite intervale de timp, astfel incat calculatoarele sa
nu astepte nedefinit sosirea unor mesaje care e posibil sa fie pierdute. Astfel,
sistemele mentin unul sau mai multe timere in timpul transmisiei de date.
Protocoalele initiaza de asemenea actiuni alternative daca reteaua nu indeplineste
regulile de sincronizare. Multe protocoale reprezinta de fapt o serie de alte
protocoale organizate pe mai multe niveluri. Aceste niveluri depind de actiunea
celorlalte niveluri din serie pentru a functiona corect.

Principalele functii ale protocoalelor sunt urmatoarele:

 Identificarea erorilor
 Comprimarea datelor
 Definirea modului de transmitere a datelor
 Adresarea datelor
 Deciderea modului de anuntare a trimiterii si primirii datelor

Desi exista multe alte protocoale, Figura 1 prezinta un sumar al celor mai comune
protocoale folosite in diverse retele si in Internet.

Pentru a intelege cum functioneaza retelele si Internetul, trebuie sa fiti familiarizati

cu cele mai des folosite protocoale. Aceste protocoale sunt folosite pentru a naviga
pe web, pentru a trimite si primi e-mailuri si pentru a transfera fisiere de date. Veti
intalni si alte protocoale in timp ce veti capata mai multa experienta in IT, dar
 93

acestea nu sunt la fel de frecvent folosite ca protocoalele descrise aici.

In Figura 2, dati click pe numele protocoalelor pentru a afla mai multe detalii despre
fiecare.

Cu cat intelegeti mai bine fiecare dintre aceste protocoale, cu atat veti intelege mai
bine cum functioneaza retelele si Internetul.

Internet Control Message Protocol (ICMP) este folosit de echipamentele dintr-o retea
pentru a trimite mesaje de control si eroare catre calculatoare si servere. Exista mai
multe utilizari pentru ICMP, cum ar fi anuntarea erorilor de retea, anuntarea congestiei
din retea si depanarea.

Packet internet groper (ping) este folosit pentru a testa conectivitatea intre calculatoare.
Ping este un utilitar in linia de comanda simplu dar foarte folositor utilizat pentru a
determina daca o anumita adresa IP este accesibila. Puteti da ping catre o adresa IP
pentru a testa concectivitatea IP. Pingul functioneaza prin trimiterea unui mesaj ICMP
echo request catre calculatorul destinatar sau catre un echipament din retea.
Destinatarul trimite inapoi un mesaj ICMP echo reply pentru a confirma conectivitatea.

Ping este o unealta de depanare folosita pentru testarea conectivitatii de baza.

Parametrii care pot schimba comportamentul comenzii ping sunt prezentati in Figura 1.
Patru mesaje ICMP echo request (ping) sunt trimise catre calculatorul destinatie. Daca
acesta este accesibil, va raspunde cu patru mesaje ICMP echo reply. Procentul de
raspunsuri primite cu succes va pot ajuta sa va dati seama cat de sigura si accesibila
este conexiunea catre calculatorul destinatie.

De asemenea puteti folosi comanda ping pentru a afla adresa IP a unei statii cand
numele este cunoscut. Daca dati ping catre un website, de exemplu www.cisco.com,
dupa cum este prezentat in Figura 2, este afisata adresa IP a serverului.

Alte mesaje ICMP sunt folosite pentru a anunta pachetele netransmise, date despre o
retea IP care includ adresele IP ale sursei si destinatiei precum si daca un echipament
este prea ocupat ca sa trimita un pachet. Datele, sub forma de pachet, ajung la un
router, un echipament de retea care transmite pachete de date intre retele catre
destinatie. Daca routerul nu stie unde sa trimita pachetul, il va sterge. In acest caz
routerul trimite un mesaj ICMP inapoi la calculatorul sursa pentru a-l informa ca datele
au fost sterse. Cand un router devine foarte ocupat, poate trimite un tip particular de
mesaj ICMP catre calculatorul sursa pentru a-i indica faptul ca ar trebui sa incetineasca
transmisia pentru ca reteaua este aglomerata.

Exista multe echipamente care pot fi folosite intr-o retea pentru a oferi conectivitate.
Echipamentul folosit depinde de cat de multe dispozitive vor fi conectate, de tipul de
conexiune utilizat de acestea si de viteza de operare a lor. Acestea sunt cele mai
comune echipamente intr-o retea:

 Calculatoare
 Hub-uri
 Switch-uri
 Rutere
 Puncte de acces wireless

Componentele fizice ale unei retele sunt necesare pentru a transporta datele intre
aceste echipamente. Caracteristicile mediului determina unde si cum sunt utilizate
 94

componentele. Acestea sunt cele mai utilizate medii de transmisie folosite intr-o retea:

 Cablu torsadat
 Fibra optica
 Unde radio

Pentru a face transmisia de date mai scalabila si eficienta decat intr-o retea peer-to-peer,
proiectantii folosesc echipamente de retea specializate cum ar fi hub-uri, switch-uri, rutere si
puncte de acces wireless, pentru a transmite date intre echipamente.

Hub-uri
Hub-urile, prezentate in Figura 1, sunt echipamente care extind raza unei retele, primind
date pe un port, regenerand semnalul si apoi trimitand datele pe toate celelalte porturi.
Acest proces inseamna ca tot traficul generat de un echipament conectat la hub este trimis
catre toate celelalte echipamente conectate la hub de fiecare data cand hub-ul transmite
date. Astfel se genereaza o cantitate mare de trafic in retea. Hub-urile mai sunt denumite si
concentratoare, deoarece au rolul unui punct central de conectare pentru un LAN.

Bridge-uri si switch-uri
Fisierele sunt impartite in bucati de dimensiuni mici numite pachete, inainte de a fi transmise
in retea. Acest proces permite detectarea erorilor si o retransmisie mai simpla daca un
pachet este pierdut sau corupt. Informatiile de adresare sunt adaugate la inceputul si
sfarsitul pachetelor inainte de a fi transmise. Pachetul, impreuna cu informatiile de adresare,
se numeste cadru.

Retelele locale sunt de obicei impartite in sectiuni numite segmente, similar cu modul in care
o companie este impartita pe departamente. Granitele dintre segmente pot fi definite
folosind un bridge. Un bridge este un echipament folosit pentru a filtra traficul de retea intre
segmentele unui LAN. Bridge-urile pastreaza in memorie informatii despre toate
echipamentele de pe fiecare segment la care sunt conectate. Cand un bridge primeste un
cadru, adresa destinatie este examinata de acesta pentru a determina daca respectivul
cadru ar trebui trimis catre un alt segment sau aruncat. Un bridge mai ajuta si la
imbunatatirea fluxului de date prin limitarea cadrelor numai la segmentul de care apartin.

Switchurile, prezentate in Figura 2, sunt uneori denumite bridge-uri multiport. De obicei, un

bridge poate avea doar doua porturi, conectand doua segmente ale aceleiasi retele. Un
switch are mai multe porturi, depinzand de cat de multe segmente de retea trebuie
conectate. Un switch este un echipament mai complex decat un bridge. Un switch mentine o
tabela cu adresele MAC pentru calculatoarele care sunt conectate la fiecare port. Cand un
cadru este primit pe un port, switch-ul compara informatiile de adresa din cadru cu tabela sa
de adrese MAC. Switch-ul determina ce port sa foloseasca pentru a trimite cadrul.

Rutere 
In timp ce un switch conecteaza segmente ale unei retele, ruterele, prezentate in Figura 3,
sunt echipamente care interconecteaza mai multe retele. Switch-urile folosesc adresele
MAC pentru a transmite un cadru in interiorul unei retele. Ruterele folosesc adrese IP pentru
a transmite cadrele catre alte retele. Un ruter poate fi un calculator care are instalat un
software special sau poate fi un echipament special conceput de producatorii de
echipamente de retea. Ruterele contin tabele cu adrese IP impreuna cu caile optime catre
alte retele destinatie.

Puncte de acces wireless

Punctele de acces wireless, prezentate in Figura 4, ofera acces la retea pentru dispozitive
wireless cum ar fi laptopuri si PDA-uri. Punctul de acces wireless foloseste unde radio
pentru a realiza comunicatia cu calculatoare, PDA-uri si alte puncte de acces wireless. Un
punct de acces are o raza de acoperire limitata. Retelele mari au nevoie de mai multe
 95

puncte de acces pentru a asigura o acoperire adecvata.

Echipamente multifunctionale
Exista echipamente de retea care au mai multe functii. Este mult mai convenabil sa
cumparati si sa configurati un singur echipament care deserveste mai multe scopuri decat
sa cumparati un echipament separat pentru fiecare functie. Acest lucru este adevarat mai
ales pentru utilizatorii individuali. Acasa, este de preferat sa cumparati un echipament
multifunctional decat sa cumparati un switch, un ruter si un punct de acces wireless. Linksys
300N, prezentat in Figura 5, este un exemplu de echipament multifunctional.

Pana de curand, cablurile erau singurul mediu utilizat pentru a conecta echipamentele
intr-o retea. Exista multe tipuri de cabluri de retea. Cablurile coaxiale sau torsadate
folosesc cupru pentru a transmite date. Cablurile din fibra optica folosesc sticla sau
plastic pentru transmisia datelor. Aceste cabluri difera in ceea ce priveste latimea de
banda, dimensiunea si costul. Trebuie sa stiti ce tip de cablu sa folositi in diferite situatii
astfel incat sa puteti instala tipul de cablu cel mai potrivit. De asemenea va trebui sa
puteti depana si repara problemele care pot sa apara.

Cablul torsadat
Cablul torsadat este un tip de cablu de cupru folosit in retelele telefonice si in
majoritatea retelelor Ethernet. O pereche de fire formeaza un circuit care poate
transmite date. Aceasta pereche este torsadata pentru a oferi protectie impotriva
interferentelor cauzate de celelalte perechi de fire din cablu. Perechile de fire de cupru
sunt acoperite intr-o izolatie de plastic codificata pe culori si sunt torsadate impreuna. O
izolatie exterioara protejeaza fasciculul de perechi torsadate.

La trecerea curentului printr-un fir de cupru, un camp magnetic este creat in jurul firului.
Un circuit are doua fire, iar intr-un circuit cele doua fire au campuri magnetice de semn
opus. Cand cele doua fire se afla unul langa celalalt, campurile magnetice se anuleaza
reciproc. Acest efect se numeste efectul de anulare (cancellation effect). Fara aceasta
proprietate, reteaua ar fi foarte lenta din cauza interferentelor cauzate de campurile
magnetice.

Exista doua tipuri de cablu torsadat:

 Cablul torsadat neecranat (Unshielded twisted-pair - UTP) – Cablu care are

doua sau patru perechi de fire. Acest tip de cablu se bazeaza numai pe efectul
de anulare obtinut prin torsadarea perechilor de fire care limiteaza degradarea
semnalului cauzata de interferente electromagnetice (EMI) si interferente in
frecventa radio (RFI). UTP este cel mai folosit tip de cablu in retele. Se poate
intinde pe maxim 100 m (328 feet).
 Cablul torsadat ecranat (Shielded twisted-pair - STP) – Fiecare pereche de
fire este acoperita de o folie metalica pentru a ecrana si mai bine zgomotul.
Patru perechi de fire sunt ulterior invelite intr-o alta folie metalica. STP reduce
zgomotele electrice din interiorul cablului. De asemenea reduce EMI si RFI din
exterior.

Desi cablul STP reduce interferentele mai bine decat UTP, este mai scump din cauza
ecranarii suplimentare si este mai greu de instalat din cauza grosimii. In plus, folia
metalica trebuie impamantata la ambele capete. Daca impamantarea nu se face corect,
ecranarea va actiona ca o antena, receptionand semnale nedorite. STP este folosit mai
ales in afara Americii de Nord.

Categoriile de cabluri
 96

Cablul UTP poate fi separat in mai multe categorii in functie de urmatorii factori:

 Numarul de fire din cablu

 Numarul de torsadari ale firelor

Categoria 3 este folosita pentru sistemele telefonice si pentru Ethernet in retele locale
care functioneaza la viteze de 10 Mbps. Categoria 3 are 4 perechi de fire.

Categoriile 5 si 5e au patru perechi de fire cu o rata de transmisie de 100 Mbps.

Acestea sunt cele mai frecvent folosite. Cablul UTP de categoria 5e are mai multe
torsadari pe metru decat cel de categoria 5. Aceste torsadari suplimentare previn
interferentele din surse exterioare cablului sau cele datorate celorlalte perechi din
cablu.

Unele cabluri de Categoria 6 folosesc un perete despartitor de plastic pentru a separa

perechile de fire, fapt care impiedica interferentele. Perechile au de asemenea mai
multe torsadari decat Categoria 5e. Figura 1 prezinta un cablu torsadat.

Cablu coaxial
Cablul coaxial are un miez de cupru puternic ecranat. Acest tip de cablu este folosit
pentru conectarea calculatoarelor dintr-o retea. Exista mai multe tipuri de cablu coaxial:

 Thicknet sau 10BASE5 – Cablu coaxial care a fost folosit in retelistica si

functiona la viteze de 10 megabiti pe secunda pana la o distanta maxima de
500 de metri.
 Thinnet 10Base2 – Cablu coaxial care a fost folosit in retelistica si functiona la
viteze de 10 megabiti pe secunda pana la o distanta maxima de 185 de metri.
 RG-59 – Folosit mai ales pentru cablul de televiziune in Statele Unite.
 RG-6 – Cablu de o calitate mai buna decat RG-59, cu o latime de banda mai
mare si mai putin susceptibil la interferente.

Figura 2 prezinta un cablu coaxial.

Cablul cu fibra optica

Fibra optica este un conductor din sticla sau plastic care transmite informatii folosind
lumina. Un cablu cu fibra optica, prezentat in Figura 3, contine una sau mai multe fibre
optice acoperite de o teaca sau camasa. Datorita faptului ca este confectionat din sticla,
cablul cu fibra optica nu este afectat de interferentele electromagnetice sau
interferentele cu frecventele radio. Toate semnalele sunt convertite in impulsuri de
lumina pentru a intra in cablu, si convertite inapoi in semnale electrice cand parasesc
cablul. Aceasta inseamna ca un cablu cu fibra optica poate transmite semnale care
sunt mai clare, ajung mai departe si au o latime de banda mai mare decat cablurile de
cupru sau alte metale.

Cablurile cu fibra optica pot atinge distante de mai multe mile sau kilometri inainte de a
fi nevoie ca semnalul sa fie regenerat. Totusi cablul cu fibra optica are un pret mai mare
decat cablul de cupru si conectorii sunt de asemenea mai costisitori si mai greu de
instalat. Conectorii pentru fibra optica sunt SC, ST si LC. Aceste trei tipuri de conectori
pentru fibra optica sunt half-duplex, ceea ce permite datelor sa circule intr-o singura
directie. Astfel, pentru comunicatie este nevoie de doua cabluri.

Exista doua tipuri de cabluri cu fibra optica:

 Multimode – Cablul are un miez mai gros decat cablul single-mode. Este mai
usor de fabricat, poate folosi surse de lumina mai simple (LED-uri) si
functioneaza bine pe distante de cativa kilometri sau mai putin.
 97

 Single-mode – Cablul are un miez foarte subtire. Este mai greu de fabricat,
foloseste laser pentru semnalizare si poate transmite semnale la distante de
zeci de kilometri cu usurinta.

Un cablu cu fibra optica, prezentat in Figura 3, este format dintr-una sau mai multe fibre
optice invelite intr-o teaca sau camasa.

Majoritatea calculatoarelor pe care lucrati vor face la un moment dat parte dintr-o
retea. Topologiile si arhitecturile sunt parti fundamentale pentru proiectarea unei
retele de calculatoare. Desi este probabil sa nu fie nevoie sa construiti de la zero o
retea de calculatoare, trebuie sa intelegeti cum sunt proiectate pentru a lucra cu
calculatoare care fac parte dintr-o retea.

Exista doua categorii de topologii LAN: topologii fizice si topologii logice. O

topologie fizica, prezentata in Figura 1, este o aranjare fizica a componentelor unei
retele. O topologie logica, prezentata in Figura 2, determina modul de comunicatie
a statiilor in mediul de transmisie, de exemplu cablu sau aer. Topologiile sunt
reprezentate de obicei ca diagrame de retea.

Arhitectura unei retele locale este construita pe baza unei topologii. Arhitectura
LAN include toate componentele care formeaza structura unui sistem de
comunicatie. Aceste componente includ hardware-ul , software-ul, protocoalele si
secventa de operatii.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Descrierea topologiilor pentru LAN.

 Descrierea arhitecturilor pentru LAN.

Topologia fizica defineste modul in care calculatoarele, imprimantele si celelalte

echipamente se conecteaza la retea. Topologia logica descrie modul in care statiile
acceseaza mediul si comunica in retea. Tipul de topologie determina capabilitatile
retelei, cum ar fi usurinta instalarii, viteza, lungimea maxima a cablului.

Topologii fizice
Figura 1 prezinta tipuri de topologii fizice uzuale pentru LAN

 Magistrala
 Inel
 Stea
 Stea ierarhica sau extinsa
 Mesh

Topologie magistrala
In topologia magistrala, fiecare calculator se conecteaza la un cablu comun. Cablul
conecteaza fiecare calculator la urmatorul ca o linie de autobuz care traverseaza un
oras. Cablul are un capac instalat la capat, numit terminator. Terminatorul previne
reflexia semnalelor, fenomen care poate produce erori la transmisia datelor.

Topologie inel
Intr-o topologie inel, statiile sunt conectate in inel sau cerc. Deoarece topologia inel nu
are un punct de inceput sau sfarsit, cablul nu are nevoie de terminatori. Un cadru cu un
format special, numit jeton (token), parcurge inelul, oprindu-se pe rand la fiecare statie.
Daca o statie vrea sa transmita date, adauga datele si adresa destinatie la cadru.
 98

Acesta traverseaza in continuare inelul pana cand ajunge la statia care are adresa
destinatie. Statia destinatia preia datele din cadru.

Topologie stea
Topologia stea are un punct de conectare central, care este de obicei un echipament
de retea, precum un hub, switch sau router. Fiecare statie din retea are un segment de
cablu care o conecteaza la punctul central. Avantajul topologiei stea consta in usurinta
depanarii. Fiecare statie este conectata la punctul central cu un cablu propriu. Daca
este o problema cu acel cablu, numai statia respectiva este afectata. Restul retelei
ramane operational.

Topologie stea ierarhica sau extinsa

Topologia stea extinsa sau ierarhica este o retea de tip stea care are un echipament de
retea suplimentar conectat la punctul central. De obicei, un cablu de retea se
conecteaza la un singur hub si apoi mai multe hub-uri se conecteaza la primul hub.
Retelele mai mari, ca cele ale corporatiilor sau ale universitatilor, folosesc o topologie
stea ierarhica.

Topologie mesh
Intr-o topologie mesh fiecare echipament are conexiune directa cu toate celelalte. In
acest caz, o problema care afecteaza unul din cabluri nu va afecta reteaua. Topologia
mesh se foloseste in cadrul retelelor WAN care interconecteaza LAN-uri.

Topologii logice
Cele mai comune doua tipuri de topologii logice sunt broadcast si pasarea jetonului
(token passing).

Intr-o topologie broadcast, fiecare statie trimite datele catre o anumita statie sau catre
toate statiile conectate la retea. Nu exista o anumita ordine in care statiile vor folosi
reteaua - se aplica o politica de tipul primul venit primul servit pentru a transmite datele
in retea.

Pasarea jetonului controleaza accesul la retea prin pasarea unui jeton digital secvential
de la o statie la alta. Cand o statie primeste jetonul, poate trimite date in retea. Daca
statia nu are date de trimis, paseaza mai departe jetonul urmatoarei statii si procesul se
repeta.

Arhitecturile pentru LAN descriu atat topologiile fizice cat si cele logice folosite intr-o
retea. Figura 1 prezinta cele mai comune trei arhitecturi LAN.

Ethernet
Arhitectura Ethernet se bazeaza pe standardul IEEE 802.3. Standardul IEEE 802.3
specifica faptul ca o retea foloseste metoda de control a accesului Carrier Sense
Multiple Access with Collision Detection (CSMA/CD). Folosind CSMA/CD, statiile
acceseaza reteaua folosind metoda broadcast primul venit, primul servit pentru a
transmite datele.

Ethernet foloseste o topologie logica de tip magistrala sau broadcast si o topologie

fizica de tip magistrala sau stea. Pe masura ce retelele se extind, majoritatea retelelor
Ethernet sunt implementate folosind o topologie stea extinsa sau stea ierarhica,
prezentate in Figura 1. Vitezele de transfer standard sunt de 10 Mbps si 100 Mbps, dar
noile standarde specifica si Gigabit Ethernet care este capabil sa obtina viteze de pana
la 1000 Mbps (1 Gbps).

Token Ring
Initial IBM a dezvoltat Token Ring ca o arhitectura sigura bazata pe metoda de control a
 99

accesului token-passing (pasarea unui jeton). Token Ring este deseori integrata in
sistemele mainframe IBM. Token Ring este folosita de calculatoare si mainframe-uri.

Token Ring este un exemplu de arhitectura in care topologia fizica este diferita de cea
logica. Topologia Token Ring este denumita topologie stea-cablata inel deoarece
vazuta din exterior reteaua pare a fi proiectata ca o stea. Calculatoarele sunt conectate
la un hub central, numit multistation access unit (MSAU). Totusi, in interiorul
echipamentului, cablajul formeaza o cale de date circulara, creand un inel logic. Inelul
logic este creat de jetonul (token) care se deplaseaza printr-un port al MSAU catre un
calculator. Daca respectivul calculator nu are date de transmis, jetonul este trimis inapoi
catre MSAU si apoi pe urmatorul port catre urmatorul calculator. Acest proces continua
pentru toate calculatoarele, dand astfel impresia unui inel fizic.

FDDI
FDDI este un tip de retea Token Ring. Implementarea si topologia FDDI difera de
arhitectura LAN Token Ring de la IBM. FDDI este de cele mai multe ori folosit pentru a
conecta mai multe cladiri intr-un complex de birouri sau intr-un campus universitar.

FDDI foloseste fibra optica. FDDI combina performanta la viteze mari cu avantajele
unei topologii inel de tip token-passing. FDDI functioneaza la viteze de 100 Mbps pe o
topologie de tip inel dublu. Inelul exterior este denumit inel primar si inelul interior este
denumit inel secundar.

In mod normal, traficul foloseste doar inelul primar. In cazul in care acesta se
defecteaza, datele o sa circule in mod automat pe inelul secundar in directie opusa.

Un inel dublu FDDI suporta maxim 500 de calculatoare pe inel. Distanta totala a fiecarul
inel este de 100km. Un repetor, echipament care regenereaza semnalele, este necesar
la fiecare 2 km. In ultimii ani, multe retele de tip token ring au fost inlocuite de retele
Ethernet mai rapide.

Exista numeroase organizatii de standardizare care sunt responsabile de crearea

de standarde pentru retelele de calculatoare. Aceste standarde sunt folosite de
producatori pentru a dezvolta tehnologii, in special in domeniul comunicatiilor si al
retelelor. Standardizarea tehnologiilor asigura compatibilitatea echipamentelor care
folosesc aceeasi tehnologie. Grupurile de standardizare creeaza, examineaza si
actualizeaza standarde. Aceste standarde sunt aplicate in dezvoltarea tehnologiilor
pentru a face fata cererilor de marire a latimii de banda, comunicare eficienta si
servicii de incredere.

Dati click pe fiecare dintre standardele prezentate in Figura 1 pentru a afla mai
multe informatii.
Protocoalele Ethernet descriu regulile care controleaza modul de comunicare intr-o retea
Ethernet. Pentru a se asigura ca echipamentele Ethernet sunt compatibile, IEEE a dezvoltat
o serie de standarde pentru producatorii si programatorii de echipamente Ethernet.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Explicarea standardelor Ethernet pentru retele cu cabluri.

 Explicarea standardelor Ethernet pentru retele fara fir.

Protocoalele Ethernet descriu regulile care controleaza modul de comunicare intr-o retea
Ethernet. Pentru a se asigura ca echipamentele Ethernet sunt compatibile, IEEE a dezvoltat
o serie de standarde pentru producatorii si programatorii de echipamente Ethernet.
 100

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Explicarea standardelor Ethernet pentru retele cu cabluri.

 Explicarea standardelor Ethernet pentru retele fara fir.

Standardul IEEE 802.11 specifica modul de conectare pentru retelele wireless.

Standardul IEEE 802.11, sau Wi-Fi, se refera la un grup de standarde - 802.11a,
802.11b, 802.11g si 802.11n. Aceste protocoale specifica frecventele, vitezele si alte
capabilitati ale diferitelor standarde Wi-Fi.

802.11a
Echipamentele 802.11a ofera retelelor wireless rate de transfer de date de pana la 54
Mbps. Echipamentele 802.11a functioneaza in banda de frecventa radio de 5 GHz
avand o raza maxima de 45.7 m (150 feet).

802.11b
Standardul 802.11b functioneaza in banda de frecvente de 2.4 GHz oferind rate de
transmisie teoretice de pana la 11 Mbps. Aceste echipamente pot avea o raza maxima
de 91 m (300 feet).

802.11g
Standardul 802.11 g ofera aceeasi viteza teoretica maxima ca si 802.11a, adica 54
Mbps, dar functioneaza in banda de frecventa de 2.4 GHz ca si 802.11b. Spre
deosebire de 802.11a, 802.11g este compatibil cu 802.11b. 802.11g are de asemenea
o raza maxima de acoperire de 91 m (300 feet).

802.11n
802.11n este un standard wireles nou care are o latime de banda teoretica de 540
Mbps si opereaza fie in banda de 2.4 GHz fie in banda de 5 GHz cu o raza maxima de
acoperire de 250 m (984 feet).

Un model arhitectural este un cadru de referinta pentru explicarea comunicatiilor in

Internet si pentru dezvoltarea protocoalelor de comunicatie. Rolul lui este de a
separa functiile protocoalelor in niveluri usor de administrat si inteles. Fiecare nivel
realizeaza o functie specifica in procesul de comunicatie in retea.

Modelul TCP/IP a fost creat de cercetatorii din U.S. Department of Defense (DoD).
Modelul TCP/IP este folosit pentru a explica suita de protocoale TCP/IP, care este
standardul dominant pentru transportul datelor intr-o retea. Acest model are patru
niveluri, ca in Figura 1.

La inceputul anilor 1980, Organizatia Internationala de Standardizare (International

Standards Organization - ISO) a dezvoltat modelul Open Systems Interconnect
(OSI), definit in standardul ISO 7498-1 pentru a standardiza modul in care
echipamentele comunica in retea. Acest model are sapte niveluri, dupa cum este
prezentat in Figura 1. Acest model a fost un pas important catre asigurarea
interoperabilitatii intre echipamentele de retea.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Definirea modelului TCP/IP.

 Definirea modelului OSI.
 101

 Compararea modelului OSI cu modelul TCP/IP

Modelul de referinta TCP/IP ofera un cadru de referinta pentru dezvoltarea

protocoalelor folosite in Internet. Este format din niveluri care realizeaza functiile
necesare pentru a pregati datele inainte de a fi trimise pe retea. Schema din Figura 1
prezinta cele patru niveluri ale modelului TCP/IP.

Un mesaj porneste de la nivelul superior, nivelul Aplicatie si traverseaza de sus in jos

nivelurile TCP/IP pana la nivelul inferior, nivelul de Acces la retea. Informatiile din
header sunt adaugate la mesaj in timp ce acesta parcurge fiecare nivel, apoi mesajul
este transmis. Dupa ce ajunge la destinatie, mesajul traverseaza din nou, de data
aceasta de jos in sus fiecare nivel al modelului TCP/IP. Informatiile din header care au
fost adaugate mesajului sunt inlaturate in timp ce acesta traverseaza nivelurile la
destinatie.

Protocoalele de nivel Aplicatie

Protocoalele de nivel aplicatie ofera servicii de retea aplicatiilor utilizator cum ar fi
browserele web si programele de e-mail. Explorati cateva dintre protocoalele uzuale
folosite in Internet in Figura 2, nivelul Aplicatie, pentru a afla mai multe informatii despre
protocoalele care opereaza la acest nivel.

Protocoalele de nivel Transport

Protocoalele de nivel transport ofera administrarea de la un capat la altul a transmisiei
de date. Una dintre functiile acestor protocoale este de a imparti datele in segmente
mai mici pentru a fi transportate usor peste retea. Explorati fiecare dintre protocoalele
din Figura 3, nivelul Transport, pentru a afla mai multe despre protocoalele care
opereaza la acest nivel.

Protocoalele de nivel Internet

Protocoalel de nivel Internet opereaza la nivelul trei (incepand de sus) al modelului
TCP/IP. Aceste protocoale sunt folosite pentru a oferi conectivitate intre statiile din
retea. Explorati fiecare dintre protocoalele din Figura 3, nivelul Internet, pentru a afla
mai multe despre protocoalele care opereaza la acest nivel.

Protocoalele de nivel Acces retea

Protocoalele de nivel acces retea descriu standardele pe care statiile le folosesc pentru
a accesa mediul fizic. Standardele si tehnologiile Ethernet IEEE 802.3, precum
CSMA/CD si 10BASE-T sunt definite pe acest nivel.

Modelul OSI este un framework standard in industrie care este folosit pentru a imparti
retelele de comunicatie pe sapte niveluri distincte. Desi exista si alte modele,
majoritatea producatorilor de echipamente de retea isi construiesc produsele folosind
acest framework.

Un sistem care implementeaza comportamentul unui protocol format dintr-o serie de

astfel de niveluri este numit stiva de protocoale. Stivele de protocoale pot fi
implementate atat in hardware cat si in software, sau o combinatie a celor doua. In
general, doar nivelurile inferioare sunt implementate in hardware, cele superioare fiind
implementate in software.

Fiecare nivel este responsabil de o parte din procesarile efectuate pentru a pregati
transmisia de date in retea. Figura 1 prezinta actiunile efectuate de fiecare nivel din
modelul OSI.
 102

In modelul OSI, la transferul datelor, se considera ca acestea traverseaza virtual de sus

in jos nivelurile modelului OSI al calculatorului sursa si de jos in sus nivelurile modelului
OSI al calculatorului destinatie.

Cand un utilizator vrea sa transmita date, de exemplu un e-mail, incepe procesul de

incapsulare la nivelul Aplicatie. Nivelul Aplicatie ofera acces la retea catre aplicatii.
Informatia traverseaza primele trei niveluri si este considerata a fi date cand ajunge la
nivelul Transport.

La nivelul Transport, datele sunt impartite in segmente mai usor de administrat, numite
si unitati de date de nivel Transport (Transport layer protocol data units - PDUs) pentru
a facilita transportul ordonat prin retea. Un PDU descrie datele care se deplaseaza de
la un nivel la altul in modelul OSI. PDU-ul de nivel Transport contine de asemenea
informatii cum ar fi numere de port, numere de secventa si numere de
acknowledgement care sunt folosite pentru transportul sigur al datelor.

La nivelul Retea, fiecare segment de la nivelul Transport devine un pachet. Un pachet

contine adresele logice si alte informatii de control de nivel trei.

La nivelul Legatura de Date, fiecare pachet de la nivelul Retea devine un cadru. Un

cadru contine adresele fizice si informatii pentru corectarea erorilor.

La nivelul Fizic, cadrul este transformat in biti. Acesti biti sunt transmisi pe rand prin
mediul de transmisie.

La destinatie, se face decapsularea datelor care este inversul procesului de

incapuslare. Bitii ajung la nivelul Fizic din modelul OSI al calculatorului destinatie.
Procesul de traversare virtuala de jos in sus a modelului OSI al calculatorului destinatie
va conduce datele la nivelul Aplicatie unde un program de citire a e-mailurilor va afisa
e-mailul.

NOTA: Diverse mnemonici va pot ajuta sa retineti numele celor sapte niveluri ale
modelului OSI. De exemplu: "Foarte lungi rauri trec spre plaiurile apusene".

Modelul OSI si modelul TCP/IP sunt ambele modele de referinta folosite pentru a
descrie procesul de comunicatie a datelor. Modelul TCP/IP este folosit pentru suita
de protocoale TCP/IP iar modelul OSI este folosit pentru dezvoltarea standardelor
de comunicatie pentru echipamente si aplicatii ale diferitilor producatori.

Modelul TCP/IP executa acelasi proces ca si modelul OSI, dar foloseste patru
niveluri in loc de sapte. In Figura 1 puteti vedea o comparatie a nivelurilor celor
doua modele

Modelul OSI si modelul TCP/IP sunt ambele modele de referinta folosite pentru a
descrie procesul de comunicatie a datelor. Modelul TCP/IP este folosit pentru suita
de protocoale TCP/IP iar modelul OSI este folosit pentru dezvoltarea standardelor
de comunicatie pentru echipamente si aplicatii ale diferitilor producatori.

Modelul TCP/IP executa acelasi proces ca si modelul OSI, dar foloseste patru
niveluri in loc de sapte. In Figura 1 puteti vedea o comparatie a nivelurilor celor
doua modele
Cateodata, un producator va publica noi drivere software pentru o placa de retea. Un driver
nou poate sa sporeasca functionalitatea unei placi de retea sau poate fi necesar pentru
 103

compatibilitate cu un sistem de operare.

Cand instalati un nou driver, asigurati-va ca ati oprit software-ul antivirus astfel incat fisierele
sa fie instalate corect. Unele scannere antivirus pot detecta actualizarile de drivere ca fiind
un posibil atac. De asemenea, doar un driver ar trebui instalat la un moment dat, altfel un
proces de actualizare poate sa intre in conflict cu altele.

Este recomandata inchiderea tuturor aplicatiilor care se executa astfel incat fisierele
asociate cu actualizarea driverului sa nu fie accesate de alte procese. Inainte de
actualizarea unui driver, ar trebui sa vizitati site-ul producatorului. In multe cazuri, puteti sa
descarcati un executabil care va instala sau va actualiza automat driverul. Alternativ, puteti
da click pe butonul Update Driver pe care il gasiti in Device Manager.

Semnul "+" care apare langa categoria Network adapters va permite sa expandati aceasta
categorie si afiseaza o lista cu placile de retea instalate in sistem. Pentru a vizualiza si
modifica proprietatile placii de retea, sau pentru a actualiza driverul, dati dublu click pe
aceasta. In fereastra in care sunt prezentate proprietatile placii de retea selectati
meniul Driver.

Dupa ce actualizarea a fost efectuata, este recomandat sa reporniti calculatorul chiar daca
nu primiti un mesaj de avertizare care sa va ceara explicit acest lucru. Repornirea
calculatorului asigura faptul ca instalarea s-a incheiat cu succes si ca noul driver
functioneaza corect. Cand instalati mai multe drivere, reporniti calculatorul dupa fiecare
update pentru a va asigura ca nu exista conflicte. Acest pas dureaza mai mult dar asigura o
instalare corecta a driverului.

Dezinstalarea unui driver pentru placa de retea

Daca un driver de placa de retea nu functioneaza asa cum va asteptati dupa ce a fost
instalat, driverul poate fi dezinstalat sau se poate trece la versiunea precedenta. Dati dublu
click pe echipament in Device Manager. In fereastra Adapter Properties, selectati
meniul Driver si dati click pe butonul Roll Back Driver. Daca nu a fost instalat nici un driver
inainte de actualizare, aceasta optiune nu va fi accesibila. In acest caz, va trebui sa gasiti un
driver pentru echipament si sa il instalati manual daca sistemul de operare nu gaseste un
driver potrivit pentru placa de retea.

Dupa instalarea driverului placii de retea, sunteti gata pentru conectare. Conectati
cablul de retea, numit si patch Ethernet sau cablu straight-through, la portul de
retea al calculatorului. Conectati celalalt capat al cablului la un echipament de retea
sau la o priza de perete.

Dupa conectarea cablului de retea, verificati LED-urile sau indicatoarele de

legatura, de langa portul Ethernet de pe placa de retea, pentru a va asigura ca
exista activitate. Figura 1 prezinta o legatura activa. Daca legatura nu este activa,
este posibil sa fie din cauza cablului, a portului din hub sau chiar din cauza unei
placi de retea stricate. Este posibil sa fie nevoie sa inlocuiti unul sau chiar mai
multe dintre aceste dispozitive pentru a elimina problema.

Dupa ce ati confirmat conectarea calculatorului la retea si LED-urile de pe placa de

retea indica o legatura activa, calculatorul are nevoie de o adresa IP. Majoritatea
retelelor sunt configurate astfel incat calculatorul sa primeasca automat o adresa IP
de la un server DHCP local. In cazul in care calculatorul nu are o adresa IP, va
trebui sa introduceti o adresa IP unica in fereastra de proprietati TCP/IP a placii de
retea.

Pentru a functiona, fiecare placa de retea trebuie sa aiba urmatoarele informatii:

 104

 Protocoale – Acelasi protocol trebuie implementat intre oricare doua

calculatoare care comunica in aceeasi retea.
 Adresa IP – Aceasta adresa este configurabila si trebuie sa fie unica
pentru fiecare echipament. Adresa IP poate fi configurata manual sau
primita automat prin DHCP.
 Adresa MAC – Fiecare echipament are o adresa MAC unica. Adresa MAC
este alocata de catre producator si nu poate fi modificata.

Dupa ce calculatorul este conectat in retea, ar trebui sa testati conectivitatea cu

comanda ping. Folositi comanda ipconfig, prezentata in Figura 2, pentru a va afla
adresa IP. Dati ping la adresa dumneavoastra IP pentru a va asigura ca placa de
retea functioneaza corect. Dupa ce v-ati asigurat ca placa de retea este
functionala, dati ping la default gateway sau alt calculator din retea, dupa cum este
prezentat in Figura 3. Un default gateway permite unei statii sa comunice in afara
retelei. Daca aveti conexiune la internet, dati ping unui site cunoscut, cum ar fi
www.cisco.com. Daca puteti da ping unui site de pe internet sau altui calculator din
reteaua locala cu succes, inseamna ca aveti o conexiune care functioneaza corect.
Daca nu puteti da ping uneia dintre aceste destinatii, va trebui sa incepeti procesul
de depanare a conexiunii.

Un modem este un echipament electronic folosit pentru a transfera date intre doua
calculatoare folosind semnale analogice peste o linie telefonica. Figura 1 prezinta
exemple de modem-uri. Modemul converteste datele digitale in semnale analogice
pentru transmisie. Modemul de la destinatie reconverteste semnalele analogice inapoi
in date digitale pentru a fi interpretate de calculator. Procesul de convertire a
semnalelor analogice in semnale digitale si invers se numeste modulare/demodulare.
Transmisiile de date prin modem au o acuratete foarte mare, in ciuda faptului ca liniile
telefonice au un zgomot foarte puternic din cauza click-urilor, electricitatii statice si a
altor probleme.

Un modem intern se conecteaza intr-un slot de extensie de pe placa de baza. Pentru a

configura un modem, este posibil sa fie necesara setarea jumper-ilor pentru a selecta
adresele IRQ si adresele I/O (intrare/iesire). Nu este nevoie de nici un fel de
configuratie pentru un modem plug-and-play, care poate fi instalat doar pe o placa de
baza ce suporta acest tip de conectare. Un modem care foloseste un port serial
nefolosit trebuie sa fie configurat. In plus, driverele software care insotesc modemul
trebuie instalate pentru ca modemul sa functioneze corect. Driverele pentru modemuri
sunt instalate in acelasi mod in care se instaleaza cele pentru placile de retea.

Modemurile externe se conecteaza la un calculator prin portul serial sau portul USB.

Folosirea sistemul public de telefonie de catre calculatoare pentru a comunica se

numeste retea dial-up (dial-up network - DUN). Modemurile comunica intre ele folosind
semnale audio. Acest lucru inseamna ca modem-urile au aceleasi caracteristici de
apelare a numerelor ca si un telefon obisnuit. Dial-up creeaza o conexiune Point-to-
Point Protocol (PPP) intre doua calculatoare folosind o linie telefonica.

Dupa ce conexiunea a fost stabilita, urmeaza o secventa de negociere intre cele doua
modemuri si calculatoare. Secventa de negociere este o serie de comunicatii scurte
intre cele doua sisteme. Acest lucru se face pentru a stabili daca ambele modemuri si
calculatoare sunt pregatite pentru a schimba date. Modemurile dial-up trimit datele
serial folosind linia telefonica sub forma de semnale analogice. Deoarece semnalele
analogice se schimba gradual si continuu, pot fi desenate ca unde. Semnalele digitale
sunt reprezentate de o succesiune de 1 si 0. Astfel, semnalele digitale trebuie sa
convertite in unde pentru a putea fi transmise pe liniile telefonice. Semnalele sunt
convertite inapoi in forma digitala, 1 si 0, de catre modemul de la destinatie astfel incat
 105

calculatorul destinatie sa poata procesa datele.

Comenzile AT
Toate modemurile au nevoie de un software care sa controleze sesiunea de
comunicare. Majoritatea aplicatiilor software folosesc un set de comenzi compatibil
Hayes. Setul de comenzi Hayes se bazeaza pe un grup de instructiuni care incepe tot
timpul cu un set de caractere de atentionare (AT), urmate de caracterele comenzii.
Aceste comenzi sunt denumite comenzi AT. Setul de comenzi AT este prezentat in
Figura 2.

Comenzile AT sunt comenzile de control pentru modem. Setul de comenzi AT este

folosit pentru a transmite comenzi de apelare, inchidere, resetare catre modem.
Majoritatea manualelor de utilizare care insostesc un modem contin o lista completa cu
setul de comenzi AT.

Codul standard compatibil Hayes pentru apelare este ATDxxxxxxx. De obicei nu exista
spatii intr-un sir AT. Daca totusi exista un spatiu, acesta va fi ignorat. "x" semnifica
numarul format. Sunt sapte cifre pentru un apel local si 11 cifre pentru un apel la
distanta. Un W indica faptul ca modemul va atepta ca o linie externa sa fixeze tonul,
daca este necesar, inainte sa inceapa. Cateodata, un T este adaugat semnificand tonul
sau un P specificand pulsul.

Exista mai multe metode de conectare la Internet. Companiile de telefonie, cablu,

satelit sau telecomunicatii ofera conexiuni la Internet pentru acasa sau pentru
mediul business.

In anii 1990, Internetul era folosit de obicei pentru transfer de date. Vitezele de
transmisie erau mici in comparatie cu conexiunile de mare viteza din prezent.
Majoritatea conexiunilor la Internet se faceau prin intermediul unui modem analogic
care folosea sistemul obisnuit de telefonie ("plain old telephone system" - POTS)
pentru a transmite si primi date. In ultimul timp, multi utilizatori particulari sau din
mediul de afaceri au facut pasul spre conexiuni de mare viteza la Internet . Latimea
de banda suplimentara permite transmisii de voce si video in afara de cele de date.

Trebuie sa intelegeti modul de conectare la Internet al utilizatorilor si avantajele si

dezavantajele fiecarui tip de conexiune.

Exista mai multe tipuri de solutii WAN disponibile pentru conectarea intre diferite locatii sau
conectarea la Internet. Serviciile de conectare WAN ofera diverse viteze si niveluri de
servicii. Inainte de a va decide pentru un tip de conectare la Internet, documentati-va in ceea
ce priveste toate serviciile pentru a stabili cea mai buna solutie care raspunde nevoilor
clientilor dumneavoastra.

Telefonia analogica
Aceasta tehnologie foloseste liniile telefonice standard. Acest tip de serviciu foloseste un
modem pentru a incepe o legatura telefonica cu alt modem aflat la distanta, cum ar fi de
exemplu un Internet Service Provider. Exista doua dezavantaje majore in cazul folosirii unei
linii telefonice cu un modem analogic. Primul este ca acea linie telefonica nu mai poate fi
folosita pentru transfer de voce in timp ce este folosit modemul. Al doilea este limitarea
latimii de banda furnizata de serviciul telefonic analogic. Latimea de banda maxima la
folosirea unui modem analogic este 56 Kbps, dar, in realitate, este mult mai mica de atat. Un
modem analogic nu este o solutie buna pentru cerintele unei retele incarcate.

Integrated services digital network

Urmatorul pas in tehnologiile WAN il reprezinta ISDN. ISDN este un standard pentru
 106

transferuri de voce, video si date printr-o linie telefonica obisnuita. Tehnologia ISDN
foloseste firele telefonice in acelasi mod ca si serviciul de telefonie analogica. Totusi, ISDN
foloseste tehnologie digitala pentru transferul datelor. Datorita faptului ca folosese
tehnologie digitala, ISDN ofera transferuri de date la viteze mai mari si transferuri de voce
de o calitate superioara fata de serviciul traditional de telefonie analogica.

Exista trei servicii oferite de conexiunile digitale ISDN: Basic Rate Interface (BRI), Primary
Rate Interface (PRI)si Broadband ISDN (BISDN). ISDN foloseste doua tipuri diferite de
canale de comunicatie. Canalul de tip "B" este folosit pentru transferul de informatie - date,
voce sau video - iar canalul de tip "D" este de obicei folosit pentru control si semnalizare,
dar poate fi folosit si pentru date.

Dati click pe tipurile de servicii ISDN din Figura 1 pentru a afla mai multe detalii.

Digital Subscriber Line (DSL)

DSL este o tehnologie "mereu conectata". "Mereu conectata" inseamna ca nu este nevoie
sa fie apelat un numar la fiecare conectare la Internet. DSL foloseste liniile telefonice de
cupru existente oferind comunicatie de date digitala de viteza mare intre utilizatori si
companiile telefonice. Spre deosebire de ISDN, unde comunicatia digitala de date
inlocuieste comunicatia analogica de voce, DSL partajeaza linia telefonica avand semnale
analogice.

Compania telefonica limiteaza latimea de banda pentru transferurile de voce de pe cablu.

Aceasta limitare permite tehnologiei DSL sa transmita date digitale pe linia telefonica
folosind portiunea nefolosita de banda. Aceasta partajare a liniei telefonice permite
realizarea transferului de voce in timp ce DSL este conectat la Internet.

Exista doua aspecte importante care trebuie luate in considerare la selectarea DSL. DSL
are limitari de distanta. Liniile telefonice folosite de DSL au fost proiectate pentru a
transporta informatii analogice. Asadar, distanta pe care poate fi transmis semnalul digital
este limitata si nu poate trece prin orice tip de multiplexor folosit de liniile telefonice
analogice. Un al doilea aspect important este ca informatiile de voce si date transmise prin
DSL trebuie separate la client. Un echipament numit splitter separa conexiunea catre linia
telefonica si conexiunea catre echipamentele de retea ale clientului.

Asymmetric Digital Subscriber Line (ADSL)

ADSL este in momentul actual cea mai folosita tehnologie DSL. ADSL are latimi de banda
diferite in fiecare directie. ADSL are o viteza downstream mare - de obicei 1.5 Mbps.
Downstream este procesul de transfer al datelor de la server la utilizator. Acest aspect este
avantajos pentru utilizatorii care descarca o cantitate mare de date. Viteza de upload pentru
ADSL este mai mica. ADSL nu are performante bune in cazul gazduirii unui server web sau
FTP, pentru ca in ambele cazuri se desfasoara o activitate mai intensa de upload pe
Internet.

Dati click pe tipurile de conexiuni DSL din Figura 2 pentru a afla mai multe detalii.

Comunicatia peste infrastructura de electricitate (Power line communication - PLC) este

o metoda de comunicatie care foloseste reteaua de distributie a energiei electrice
pentru a trimite si primi date.

PLC este cunoscuta si sub alte nume:

 Power Line Networking (PLN)

 Mains Communication
 107

 Power Line Telecoms (PLT)

Folosind PLC, o companie electrica poate suprapune un semnal analogic peste

curentul alternativ standard de 50 sau 60 de Hz care circula prin reteaua electrica.
Semnalul analogic poate transporta semnale de date si voce.

PLC poate fi disponibil in zone in care nu sunt accesibile alte conexiuni de viteza mare.
PLC este mai rapida decat o conexiune printr-un modem analogic, si poate avea costuri
mult mai reduse decat oricare alt tip de conexiune de mare viteza. Odata cu
maturizarea tehnologiei, va deveni din ce in ce mai utilizata si e posibil sa se obtina o
crestere de viteza.

Puteti folosi o conexiune PLC pentru a conecta calculatoarele dumneavoastra de acasa

in retea ca alternativa la o retea cablata sau wireless. Conexiunile PLC pot fi folosite
oriunde exista o priza electrica. Puteti controla iluminarea si aparatele electrocasnice
folosind PLC fara a instala alte echipamente de control.

Broadband este o tehnica utilizata in transmisia si receptia semnalelor multiple care

utilizeaza mai multe frecvente pe un singur cablu. De exemplu, cablul folosit pentru
transmisia tv poate sa transmita simultan date specifice retelelor de calculatoare.
Datorita faptului ca cele doua tipuri de transmisii folosesc frecvente diferite, nu
exista interferente intre ele.

Broadband este o metoda de semnalizare care foloseste o plaja mare de frecvente

care pot fi impartite la randul lor in canale. In retelistica, termenul de broadband
descrie metodele de comunicatie prin care sunt transmise doua sau mai multe
semnale in acelasi timp. Acest mod de transmisie simultan creste rata de
transmisie. Printre conexiunile de retea broadband utilizate cel mai frecvent se
numara cablul, DSL, ISDN si satelit.

Cablul
Un modem de cablu conecteaza calculatorul dumneavoastra cu compania de cablu
folosind acelasi cablu coaxial prin care se face si transmisia semnalului TV. In
Figura 1 este prezentat un modem de cablu. Puteti conecta calculatorul direct la
modem sau puteti conecta un ruter, switch, hub sau echipament de retea
multifunctional astfel incat mai multe calculatoare sa partajeze aceeasi conexiune
la Internet.

DSL
Prin DSL, semnalele de voce si date sunt transmise la frecvente diferite pe firele de
cupru folosite in telefonia traditionala. Un filtru este folosit pentru a impiedica
semnalele DSL sa interfereze cu semnalele telefonice. Un filtru DSL este prezentat
in Figura 2. Conectati filtrul la o mufa telefonica si apoi conectati telefonul la filtru.

Un modem DSL nu are nevoie de un filtru. Acesta nu este afectat de frecventele

transmisiei telefonice. La fel ca un modem de cablu, un modem DSL se poate
conecta direct la un calculator sau se poate conecta la un echipament de retea
pentru a partaja conexiunea intre mai multe calculatoare.

ISDN
ISDN este un alt exemplu de tehnologie broadband. ISDN foloseste mai multe
canale pentru a transmite diferite tipuri de servicii, deci este considerat un tip de
tehnologie broadband. Poate transmite voce, video si date.

Satelit
Satelit broadband este o alternativa pentru clientii care nu pot avea o conexiune
prin cablu sau DSL. Acest tip de conexiune nu are nevoie de o linie telefonica sau
 108

cablu dar foloseste o antena de satelit pentru o comunicatie duplex. Viteza de

descarcare este de obicei de pana la 500 Kbps; viteza de upload este de aproape
56 Kbps. Dureaza foarte mult pentru ca semnalul de la antena de satelit sa fie
transmisa la Internet Service Provider (ISP) prin intermediul satelitului care
orbiteaza in jurul Pamantului.

Locuitorii din mediul rural folosesc deseori conexiuni broadband prin satelit
deoarece au nevoie de o conexiune mai rapida decat dial-up si nici un alt tip de
conexiune broadband nu este disponibila.

Voice over IP (VoIP) este o metoda de a transporta convorbiri telefonice peste o retea
de date si Internet. VoIP transforma semnalele analogice ale vocii in informatie digitala
care este transportata in cadrul unor pachete IP. VoIP poate de asemenea sa
foloseasca o retea IP existenta pentru a oferi acces la reteaua comutata de telefonie
publica (public switched telephone network - PSTN).

Cand folositi VoIP, depindeti de o conexiune la Internet. Acest lucru poate fi

dezavantajos daca aceasta conexiune la Internet functioneaza intermitent. Cand are loc
o intrerupere a serviciului, utilizatorul nu poate sa initieze convorbiri telefonice.
Exista tehnici de intretinere preventiva care ar trebui sa fie executate periodic pentru ca o
retea sa opereze corect. Intr-o organizatie, daca exista un calculator defect, in general
numai un utilizator este afectat. Dar daca reteaua nu functioneaza corect, mai multi sau
chiar nici unul dintre utilizatori nu vor putea lucra.

Una dintre cele mai mari probleme cu echipamentele de retea, mai ales in camera
serverelor, este caldura. Echipamentele de retea cum ar fi calculatoarele, huburile si
switchurile nu au o functionare optima cand se supraincalzesc. Deseori, caldura in exces
este generata de praful acumulat sau de filtrele de aer murdare. Cand praful se acumuleaza
in si pe echipamentele de retea, impiedica circulatia corecta a aerului si cateodata infunda
ventilatoarele. Este important ca incaperile cu echipamentele de retea sa fie curate si filtrele
de aer sa fie schimbate des. Este de asemenea o idee buna sa aveti filtre de rezerva pentru
o intretinere rapida.

Intretinerea preventiva implica verificarea uzurii diferitelor componente ale retelei. Verificati
starea cablurilor de retea deoarece acestea sunt deseori mutate, scoase sau lovite. Multe
probleme isi au originea intr-un cablu de retea defect. Ar trebui sa inlocuiti orice cabluri care
au fire la vedere sau care sunt indoite puternic.

Etichetati-va cablurile. Acest mod de intretinere va reduce timpul de depanare mai tarziu.
Verificati diagramele de cablare si urmati in permanenta regulile de etichetare a cablurilor
folosite de compania dumneavoastra.

Problemele unei retele pot fi simple sau complexe. Pentru a aprecia cat de
complicata este o problema, trebuie sa determinati cat de multe calculatoare din
retea au acea problema.

Daca este o problema care afecteaza un singur calculator, incepeti procesul de

depanare de la acel calculator. Daca este o problema cu toate calculatoarele din
retea, incepeti procesul de depanare din punctul in care sunt conectate toate
calculatoarele Ca tehnician, trebuie sa va dezvoltati o metoda logica si
consecventa de a diagnostica problemele retelei eliminand pe rand problemele.

Urmariti etapele descrise in aceasta sectiune pentru a identifica, repara si

 109

documenta in mod corespunzator o problema. Procesul de depanare este

prezentat in Figura 1.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Trecerea in revista a procesului de depanare.

 Identificarea problemelor uzuale si a solutiilor acestora in retelele de
calculatoare.

Problemele retelelor pot rezulta dintr-o combinatie de probleme hardware, software si

de conectivitate. Un tehnician trebuie sa poata analiza problema si sa determine cauza
erorii pentru a putea rezolva situatia. Acest proces se numeste depanare.

Primul pas in procesul de depanare il reprezinta adunarea datelor de la client. Figurile 1

si 2 contin o lista de intrebari cu raspuns deschis si cu variante limitate de raspuns.

Imediat ce ati discutat cu clientul ar trebui sa verificati problemele evidente. Ficura 3

contine o lista a problemelor care pot afecta reteaua.

Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva solutii rapide. Figura 4
prezinta cateva solutii rapide pentru retea.

Daca solutiile rapide aplicate nu au rezolvat problema este timpul sa se adune date din
calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri de a aduna informatii despre problema din
retea.

Dupa acest pas, veti avea destule informatii pentru a evalua problema, pentru a cerceta
si implementa posibile solutii. Figura 6 prezinta resurse pentru solutiile posibile.

Dupa ce veti rezolva problema, veti prezenta solutia clientului. Figura 7 prezinta o lista
de sarcini necesare pentru a efectua acest pas.
Problemele de retea pot fi atribuite componentelor hardware, software, conectivitatii sau
unei combinatii intre acesti trei factori. Puteti rezolva anumite tipuri de probleme legate de
retea mai repede decat altele. Figura 1 prezinta o diagrama a celor mai frecvente probleme
de retea si solutile acestora.

Acest capitol v-a prezentat notiunile fundamentale de retelistica, beneficiile unei retele si
modurile de conectare la retea ale unui calculator. Au fost discutate diferitele aspecte ale
depanarii unei retele exemplificand modul de analiza si implementare a solutiilor simple.
Este important sa retineti urmatoarele concepte din acest capitol:

 O retea de calculatoare este formata din doua sau mai multe calculatoare care
partejeaza date sau resurse.
 O retea locala (LAN) se refera la un grup de calculatoare interconectate care se afla
sub o administrare comuna.
 O retea WAN (Wide Area Network) este o retea care conecteaza mai multe LAN-uri
care se afla in locuri diferite din punct de vedere geografic.
 Intr-o retea peer-to-peer echipamentele sunt conectate direct unul la celalalt. O
retea peer-to-peer este usor de instalat si nu este necesar echipament aditional sau
administrare dedicata. Utilizatorii controleaza propriile resurse si acest tip de retea
functioneaza cel mai bine cu un numar mic de calculatoare. O retea client/server
foloseste un sistem dedicat care functioneaza ca server. Serverul raspunde la cereri
primite de la utilizatorii sau clientii conectati la retea.
 O retea locala foloseste o conexiune directa intre calculatoare. Este potrivita pentru
 110

o zona restransa, precum o casa, cladire sau scoala. O retea WAN foloseste
legaturi punct la punct (point-to-point) sau punct la multipunct (point-to-multipoint),
linii de comunicatie seriale pentru a comunica pe distante mai mari. Un WLAN
foloseste tehnologie wireless pentru a conecta echipamentele.
 Topologia retelei defineste modul in care calculatoarele, imprimantele si alte
echipamente sunt conectate. Topologia fizica descrie asezarea cablurilor si a
echipamentelor, precum si caile urmate pentru transmisia datelor. Topologia logica
reprezinta calea pe care semnalele o parcurg dintr-un punct in altul. Tipurile de
topologii includ magistrala, stea, inel si mesh.
 Echipamentele de retea sunt folosite pentru a conecta calculatoarele si
echipamentele periferice pentru a comunica. Acestea pot fi hub-uri, switch-uri,
routere si echipamente multifunctionale. Tipurile de echipament folosit depind de
tipul de retea.
 Mediul de transmisie este definit ca mijlocul prin care semnalele sau datele sunt
transmise de un calculator la altul. Semnalele pot fi transmise fie prin cablu fie
wireless. Tipurile de medii discutate au fost coaxial, cablu torsadat, fibra optica si
frecvente radio.
 Arhitectura Ethernet este in prezent cea mai populara pentru LAN. Arhitectura se
refera la structura generala a unui sistem de comunicatie sau de calculatoare. Ea
determina capabilitatile si limitarile sistemului. Arhitectura Ethernet se bazeaza pe
standardul IEEE 802.3. Standardul 802.3 specifica implementarea metodei de
control a accesului CSMA/CD.
 Modelul OSI este un framework standard in industrie care este folosit pentru a
imparti retelele de comunicatie pe sapte niveluri distincte. Aceste niveluri sunt
Aplicatie, Prezentare, Sesiune, Transport, Retea, Legatura de date si Fizic. Este
important sa intelegeti scopul fiecarui nivel.
 Suita de protocoale TCP/IP a devenit standardul dominant pentru Internet. TCP/IP
reprezinta un set de standarde publice care specifica modul in care pachetele de
date sunt schimbate intre calculatoare in una sau mai multe retele.
 O placa de retea este un echipament care se instaleaza pe placa de baza si ofera
porturi pentru conexiunile de retea. Este interfata calculatorului cu LAN-ul.
 Un modem este un echipament electronic care este folosit de un calculator pentru a
comunica peste liniile telefonice. Permite transferul datelor intre doua calculatoare.
Modemul coverteste datele intr-un flux serial de biti. Toate modemurile au nevoie de
un software care sa controleze sesiunea de comunicare. Setul de comenzi folosit de
majoritatea modemurilor este cunoscut sub numele de setul de comenzi compatibil
Hayes.
 Cele trei metode de trasmisie a semnalelor peste canalele de date sunt simplex,
half-duplex si full-duplex. Tehnologiile full-duplex folosite in retelistica cresc
performanta retelei deoarece datele pot fi trimise si primite in acelasi timp. DSL,
modemul de cablu bidirectional si alte tehnologii broadband opereaza in mod full-
duplex.
 Echipamentele de retea si mediile de transmisie trebuie sa fie intretinute. Este
important sa curatati in mod regulat echipamentul si sa folositi o abordare proactiva
pentru a preveni problemele. Reparati sau inlocuiti echipamentele stricate pentru a
preveni timpii morti (downtime).
 Cand depanati problemele de retea ascultati cu atentie ceea ce va spune clientul
pentru a putea formula intrebari cu raspuns deschis si cu variante limitate de
raspuns care va vor ajuta sa determinati punctul de plecare pentru rezolvarea
problemei. Verificati problemele evidente si invercati solutiile rapide inainte de a
complica procesul de depanare.

Tehnicienii trebuie sa inteleaga securitatea calculatorului si a retelei. Esecul in a implementa

procedurile de securitate adecvate poate avea un impact asupra utilizatorilor, calculatoarelor
si publicului general. Informatiile private, secretele companiei, datele financiare,
calculatoarele si detaliile de securitate nationala sunt supuse riscului daca procedurile
adecvate de securitate nu sunt urmate.
 111

Dupa parcurgerea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Explicarea importantei securitatii.

 Descrierea amenintarilor de securitate.
 Identificarea procedurilor de securitate.
 Identificarea tehnicilor comune de intretinere preventiva pentru securitate.
 Depanarea problemelor de securitate.

Tehnicienii trebuie sa inteleaga securitatea calculatorului si a retelei. Esecul in a implementa

procedurile de securitate adecvate poate avea un impact asupra utilizatorilor, calculatoarelor
si publicului general. Informatiile private, secretele companiei, datele financiare,
calculatoarele si detaliile de securitate nationala sunt supuse riscului daca procedurile
adecvate de securitate nu sunt urmate.

Dupa parcurgerea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Explicarea importantei securitatii.

 Descrierea amenintarilor de securitate.
 Identificarea procedurilor de securitate.
 Identificarea tehnicilor comune de intretinere preventiva pentru securitate.
 Depanarea problemelor de securitate.

Securitatea la nivel de PC si retea ajuta la mentinerea in functiune a datelor si

echipamentelor precum si la permiterea accesului doar persoanelor autorizate. Tot
personalul dintr-o organizatie ar trebui sa acorde o prioritate ridicata elementelor de
securitate pentru ca oricine poate fi afectat de o infiltrare in sistemul de securitate.

Furtul, pierderea, fortarea accesului in retea precum si distrugerea fizica sunt

cateva dintre modurile prin care se pot aduce prejudicii la nivelul unei retele sau a
unui PC. Defectiuni sau pierderi de echipamente inseamna pierderi de
productivitate. Repararea si inlocuirea echipamentelor poate costa o companie
timp si bani. Utilizarea neautorizata a retelei poate expune informatii confidentiale
precum si poate reduce resursele retelei.

Un atac care afecteaza in mod intentionat un PC sau o retea poate sa aduca si

prejudicii la nivel de productie in organizatie. Masurile de securitate implementate
defectuos in retelele wireless demonstreaza ca o legatura fizica nu este obligatorie
pentru a aparea un acces neautorizat in retea.

Printre primele responsabilitati ale unui tehnician se gasesc elementele de

securitate a datelor si retelei. Un client sau o organizatie poate depinde de modul in
care un tehnician protejeaza datele si echipamentele. In general sarcinile vor fi
ceva mai dificile decat cele specifice majoritatii angajatilor. Este posibil sa fie
nevoie de repararea, reglarea sau instalarea de echipamente. Este necesara
cunoasterea metodelor de configurare pentru a mentine reteaua sigura si in acelasi
timp disponibila celor care vor sa o acceseze. Tehnicianul trebuie sa se asigure ca
actualizarile si patch-urile sunt aplicate, un software de tip anti-virus este instalat iar
un sistem anti-spyware este folosit. Este probabil sa fie nevoie ca utilizatorii sa
primeasca un instructaj privind metodele prin care se mentine un nivel de
securitate ridicat la nivel de PC.

Securitatea la nivel de PC si retea ajuta la mentinerea in functiune a datelor si

echipamentelor precum si la permiterea accesului doar persoanelor autorizate. Tot
 112

personalul dintr-o organizatie ar trebui sa acorde o prioritate ridicata elementelor de

securitate pentru ca oricine poate fi afectat de o infiltrare in sistemul de securitate.

Furtul, pierderea, fortarea accesului in retea precum si distrugerea fizica sunt

cateva dintre modurile prin care se pot aduce prejudicii la nivelul unei retele sau a
unui PC. Defectiuni sau pierderi de echipamente inseamna pierderi de
productivitate. Repararea si inlocuirea echipamentelor poate costa o companie
timp si bani. Utilizarea neautorizata a retelei poate expune informatii confidentiale
precum si poate reduce resursele retelei.

Un atac care afecteaza in mod intentionat un PC sau o retea poate sa aduca si

prejudicii la nivel de productie in organizatie. Masurile de securitate implementate
defectuos in retelele wireless demonstreaza ca o legatura fizica nu este obligatorie
pentru a aparea un acces neautorizat in retea.

Printre primele responsabilitati ale unui tehnician se gasesc elementele de

securitate a datelor si retelei. Un client sau o organizatie poate depinde de modul in
care un tehnician protejeaza datele si echipamentele. In general sarcinile vor fi
ceva mai dificile decat cele specifice majoritatii angajatilor. Este posibil sa fie
nevoie de repararea, reglarea sau instalarea de echipamente. Este necesara
cunoasterea metodelor de configurare pentru a mentine reteaua sigura si in acelasi
timp disponibila celor care vor sa o acceseze. Tehnicianul trebuie sa se asigure ca
actualizarile si patch-urile sunt aplicate, un software de tip anti-virus este instalat iar
un sistem anti-spyware este folosit. Este probabil sa fie nevoie ca utilizatorii sa
primeasca un instructaj privind metodele prin care se mentine un nivel de
securitate ridicat la nivel de PC.

Virusii de calculator sunt creati si trimisi intentionat de catre atacatori. Un virus este
atasat la mici bucati de cod de calculator, software sau documente. Virusul
actioneaza atunci cand software-ul este rulat pe un calculator. Daca virusul se
raspandeste si la alte calculatoare, acele calculatoare ar putea continua la randul
lor la raspandirea virusului.

Un virus este un program scris cu intentia de a crea daune si trimis de catre

atacatori. Virusul este transferat la un alt calculator prin intermediul e-mail-ului,
transferului de fisiere si a mesageriei instante. Virusul se ascunde prin atasarea la
un fisier de pe calculator. Cand fisierul este accesat, virusul se declanseaza si
infecteaza calculatorul. Un virus are puterea de a deteriora sau chiar de a sterge
fisierele de pe calculatorul dumneavoastra, de a folosi e-mail-ul dumneavoastra
pentru a se raspandi pe alte calculatoare sau chiar de a sterge intrega unitate de
hard disk.

Unii virusi pot fi extrem de periculosi. Cel mai periculos si daunator virus este folosit
pentru inregistrarea informatiilor tastate. Acesti virusi pot fi folositi de atacatori
pentru a aduna informatii importante, cum ar fi parole si numerele cartilor de credit.
Virusii pot chiar distruge sau modifica informatiile de pe un calculator. Virusii
invizibili pot infecta un calculator si pot ramane inactivi pana cand primesc o
comanda de la atacator.

Un vierme (worm) este un program cu auto-replicare care este daunator pentru

retele. Un vierme foloseste reteaua pentru a-si multiplica codul pe calculatoarele
din retea, de cele mai multe ori fara nici o interventie din partea utilizatorului.
Acesta este diferit de un virus pentru ca un vierme nu are nevoie sa se anexeze la
un program pentru a infecta un host. Chiar daca viermele nu dauneaza datelor sau
aplicatiilor de pe host, el este daunator pentru retele deoarece consuma latimea de
 113

banda.

Un troian (Trojan) este teoretic un vierme. Troianul nu este nevoie sa fie atasat la
alte componente software. In schimb, o amenintare de tip troian este ascunsa intr-
un software care pare ca face un lucru si de fapt face altul. Troienii sunt adesea
deghizati in software-uri utile. Programul troian se poate reproduce ca un virus si
se poate raspandi si la alte calculatoare. Deteriorarea datelor dintr-un calculator si
pierderile de informatii pot fi semnificative. Este posibil sa fie nevoie de un
tehnician pentru efectuarea reparatiilor si angajatii pot pierde sau pot fi nevoiti sa
inlocuiasca date. Un calculator infectat ar putea trimite date critice la concurenta si
in acelasi timp ar putea infecta alte calculatoare din retea.

Software-ul de protectie impotriva virusilor, cunoscut sub denumirea de software

anti-virus, este special conceput pentru a detecta, dezactiva si elimina virusi,
viermi, troieni inainte ca acestia sa infecteze un calculator. Software-ul anti-virus
devine repede depasit si este responsabilitatea tehnicianului de a aplica cele mai
recente actualizari, patch-uri, precum si definitii ale virusilor ca parte a unui
program regulat de intretinere. Multe organizatii stabilesc in scris o politica de
securitate, precizand ca angajatilor nu li se permite sa instaleze nici un software
care nu este oferit de catre companie. De asemenea organizatiile ii fac constienti
pe angajati de pericolele la care se expun atunci cand deschid atasamentele e-
mail-urilor care ar putea contine un virus sau un vierme.

Securitatea web este importanta deoarece foarte multa lume viziteaza Word Wide Web
in fiecare zi. Cateva din caracteristicile care fac web-ul folositor si distractiv pot
deasemenea sa-l faca daunator unui calculator.

Instrumentele care sunt folosite pentru a face paginile web mai puternice si versatile,
dupa cum puteti vedea in Figura 1, pot de asemenea sa faca calculatoarele mai
vulnerabile la atacuri. Aici sunt cateva exemple de instrumente web:

 ActiveX – Tehnologia creata de Microsoft pentru a controla interactivitatea pe

paginile web. Daca ActiveX ruleaza pe o pagina, o aplicatie sau un mic
program trebuie descarcat pentru a avea acces la functionalitatea integrala.
 Java – Limbajul de programare care permite aplicatiilor sa ruleze in interiorul
unui browser web. Exemplele de aplicatii includ un calculator sau un
numarator.
 JavaScript – Limbaj de programare dezvoltat pentru a interactiona cu codul
sursa HTML pentru a crea site-uri web interactive. Exemplele includ un banner
care se roteste sau o fereastra popup.

Atacatorii pot folosi oricare din aceste intrumente pentru a instala un program intr-un
calculator. Pentru protectia impotriva acestor atacuri, majoritatea browser-elor au setari
care obliga utilizatorul calculatorului sa accepte descarcarea sau folosirea ActiveX-ului,
a Java sau a JavaScript-ului, dupa cum puteti observa in Figura 2.
 

Adware-ul, spyware-ul si grayware-ul sunt in general instalate intr-un calculator fara

cunostinta utilizatorului. Aceste programe colecteaza informatii stocate in
calculator, schimba configuratia calculatorului, deschid ferestre suplimentare pe
calculator fara consimtamantul utilizatorului.

Adware-ul este un software ce afiseaza publicitate pe calculatorul dumneavoastra.

Adware-ul este in general distribuit cu programele descarcate de pe Internet. Cel
 114

mai adesea, adware-ul este afisat intr-o fereastra pop-up. Ferestrele pop-up cu
adware sunt uneori dificil de controlat si deschid ferestre noi mai repede decat
utilizatorul le poate inchide.

Grayware-ul sau malware-ul este un fisier sau un program, altul decat un virus,
care este potential daunator. Multe atacuri grayware sunt atacuri de tip phishing ce
incearca sa convinga cititorul sa ofere atacatorului acces la informatii personale
fara ca acesta sa stie. Pe masura ce completati un formular online, datele sunt
trimise la atacator. Grayware-ul poate fi inlaturat folosind unelte de inlaturare
spyware si adware.

Spyware-ul, un tip de grayware, este similar cu adware-ul. Acesta este distribuit

fara interventia si cunostinta utilizatorului. Odata instalat, spyware-ul monitorizeaza
activitatea calculatorului. Spyware-ul transmite apoi aceasta informatie organizatiei
responsabile de lansarea spyware-ului.

Phishing-ul este o forma de inginerie sociala unde atacatorul pretinde sa reprezinte

o organizatie externa legitima, ca de exemplu o banca. O potentiala victima este
contactata prin e-mail. Atacatorul este posibil sa ceara sa verifice informatii, ca de
exemplu parola sau username-ul, pentru a preveni presupuse consecinte teribile ce
pot aparea.

NOTA: Se intampla rar sa fie nevoie sa oferiti online informatii personale sau
financiare importante. Fiti suspicios. Folositi serviciile postale pentru a schimba
informatii importante.

Denial of Service (DoS) este o forma de atac care interzice utilizatorilor sa

acceseze servicii standard precum un server de e-mail sau web, pentru ca sistemul
este ocupat sa raspunda unui numar anormal de mare de cereri. DoS functioneaza
prin trimiterea unui numar suficient de mare de cereri astfel incat serviciul cautat sa
devina supraincarcat si sa cedeze.

Atacurile tipice de tip DoS includ:

 Ping al mortii – O serie de ping-uri repetate mai mari decat cele normale
care vor face sa cedeze calculatorul receptor.
 E-mail-ul bomba – O cantitate mare de mail bulk este transmisa asfel incat
sa suprasolicite serverul de mail si sa impiedice utilizatorii normali sa
acceseze serverul.

DoS distribuit (DDoS) este o alta forma care foloseste mai multe calculatoare,
numite zombi. Cu DDoS, intentia este sa se obstructioneze sau sa se suprasolicite
accesul la serverul tinta. Calculatoarele de tip zombi aflate in diverse zone
geografice fac dificila descoperirea originii atacului.

Spam-ul, de asemenea cunoscut ca si junk mail, este un tip de e-mail nesolicitat asa
cum este prezentat in Figura 1. In cele mai multe cazuri, spam-ul este folosit ca si
metoda de publicitate. Cu toate acestea, spam-urile pot fi folosite pentru a trimite link-
uri daunatoare sau cu un continut inselator, asa cum este prezentat in Figura 2.

Cand este utilizat ca o metoda de atac, spam-ul poate include link-uri catre un web site
infectat sau un atasament care ar putea infecta un computer. Aceste link-uri sau
atasamente pot duce la o multime de ferestre concepute pentru a capta atentia si care
va vor duce la site-uri publicitare. Acestea sunt numite ferestre popup. Asa cum se
 115

arata in Figura 2, daca nu le controlam aceste ferestre popup pot acoperi rapid ecranul
utilizatorului si pot impiedica efectuarea oricaror sarcini.

Multi anti-virusi si programe software de e-mail pot detecta automat si sterge spam-ul
din casuta postala. Unele spam-uri pot trece de programe, asa ca uitati-va dupa cateva
indicii des intalnite:

 Nici un subiect
 Adresa incompleta
 E-mail-uri generate de calculator
 E-mail-uri de raspuns care nu au fost trimise de catre utilizator

Un inginer social este un individ capabil sa obtina acces la un echipament sau la o

retea pacalind persoane pentru a i se oferi informatiile de acces necesare. Adesea,
inginerii sociali castiga increderea unui angajat si il conving pe acesta sa divulge
numele de utilizator (username-ul) si parola.

Un inginer social poate sa para un tehnician care incearca sa obtina intrarea intr-o
incinta, dupa cum se poate observa in Figura 1. Odata intrat, inginerul social poate
sa se uite pe furis la angajati pentru a aduna informatii, poate cauta documente pe
birouri cu parole si numere de telefon atasate, sau sa obtina un fisier al companiei
cu adrese de e-mail.

Aici sunt cateva masuri de baza care va ajuta sa va protejati impotriva ingineriei
sociale:

 Nu divulgati niciodata parola dumneavoastra

 Verificati intotdeauna ID-ul unei persoane necunoscute
 Restrictionati accesul vizitatorilor neasteptati
 Escortati toti vizitatorii
 Nu va pastrati nicoadata parola pe suprafata de lucru
 Blocati-va calculatorul cand parasiti biroul dumneavoastra
 Nu lasati pe nimeni sa va insoteasca cand treceti de o usa care cere
accesul cu card

TCP/IP este suita de protocoale folosita pentru a controla toate comunicatiile de pe Internet.
Din pacate, TCP/IP poate de asemenea sa faca o retea vulnerabila la atacuri.

Unele dintre cele mai generale atacuri:

 Traficul excesiv de pachete SYN (SYN flood) – Deschide la intamplare porturi TCP,
incarcand echipamentul de retea sau calculatorul cu o cantitate mare de cereri
false, lucru ce cauzeaza blocarea celorlalte sesiuni
 DoS (Denial of Service) – Trimite cantitati de cereri anormal de mari unui sistem
oprind accesul la servicii
 DDoS-ul – Foloseste "zombi" pentru a face originile atacurilor DoS dificil de localizat
 Spoofing – Dobandeste accesul la resursele dispozitivelor simuland ca este un
calculator de incredere
 Omul-din-mijloc (Man-in-the-Middle) – Intercepteaza sau introduce informatii false in
traficul dintre doua host-uri (calculatoare gazda)
 Replay – Foloseste programe ce capteaza pachete din retea pentru a extrage nume
de utilizatori (username-uri) si parole ce vor fi folosite ulterior pentru obtinerea
accesului
 Coruperea DNS-ului (DNS Poisoning) – Schimba inregistrarile DNS ale unui sistem
 116

pentru a redirectiona cererile catre servere false unde informatiile sunt inregistrate

Deconstructia hardware reprezinta procesul prin care se elimina date importante de pe

componentele hard sau soft inainte de a fi reciclate sau aruncate. Hard disk-urile
trebuie sterse complet pentru a evita o posibila recuperare a datelor folosind programe
specializate. Nu este de ajus sa stergeti fisierele sau chiar sa formatati hard disk-ul.
Folositi programe terte pentru a suprascrie in mod repetat datele astfel incat acestea sa
devina inutilizabile. Singura posibilitate care ne asigura ca datele nu pot fi recuperate
de pe hard disk este sa lovim cu atentie platanele cu un ciocan si sa aruncam resturile.

Mediile de stocare, cum ar fi CD-urile si floppy disk-urile, trebuie de asemenea distruse.

Folositi o masina de tocat proiectata pentru acest scop.

Un plan de securitate trebuie utilizat pentru a determina modul de actiune in cazuri

critice. Politicile planului de securitate trebuie actualizate constant pentru a reflecta
ultimele amenintari la adresa unei retele. Un plan de securitate cu proceduri clare este
baza ce trebuie urmarita de un tehnician. Planurile de securitate trebuiesc revizuite
anual.

Parte din procesul de a asigura securitatea este sa efectuati teste pentru a determina
zonele unde securitatea este slaba. Testele trebuie efectuate cu regularitate. Noi
amenintari apar zilnic. Testarea regulata asigura detalii asupra oricaror slabiciuni
posibile in planul de securitate curent, ce trebuie indepartate.

Sunt mai multe niveluri de securitate intr-o retea, incluzand cel fizic, wireless si al
datelor. Fiecare nivel este supus atacurilor. Tehnicianul trebuie sa inteleaga cum sa
implementeze proceduri de securitate pentru a proteja echipamentele si datele.

Chiar daca politicile de securitate locale pot varia de la o organizatie la alta, exista
cateva intrebari pe care orice organizatie ar trebui sa le puna:

 Ce bunuri au nevoie de protectie?

 Care sunt posibilele amenintari?
 Ce trebuie facut in cazul unei fisuri in sistemul de securitate?

NOTA: PC-ul poate fi denumit si procesor sau UCP. In cadrul acestui curs, termenul de
UCP se va referi numai la chip-ul microprocesorului.

O politica de securitate ar trebui sa descrie cum rezolva o companie problemele de

securitate:

 Definirea unui proces pentru tratarea incidentelor de securitate la nivel de

companie
 Definirea unui proces pentru auditarea sistemului de securitate actual
 Definirea unui cadru general de securitate pentru a implementa securitatea
retelei
 Definirea comportamentelor permise
 Definirea comportamentelor interzise
 Descrierea evenimentelor ce trebuie memorate in log-uri si a modului de
stocare: Event Viewer, fisiere de log ale sistemului sau fisiere de log de
securitate
 Definirea accesului la resursele din retea prin intermediul permisiunilor la nivel
 117

de cont
 Definirea metodelor de autentificare pentru acces la date: nume de utilizator,
parole, sisteme biometrice, smart card-uri

Securitatea fizica este la fel de importanta ca si securitatea informatiilor. Cand un

calculator cade in mainile atacatorilor, informatiile sunt de asemenea furate.

Exista mai multe metode de a proteja din punct de vedere fizic echipamentele,
dupa cum puteti vedea in Figurile 1 si 2:

 Controlul accesului la facilitati

 Folosirea incuietorilor cu cablu pentru echipamente
 Pastrarea camerelor de telecomunicatie incuiate
 Fixarea echipamentelor cu suruburi de protectie
 Folosirea unor carcase de securizare in jurul echipamentelor
 Instalarea si etichetarea senzorilor, precum tag-uri pentru identificarea
frecventei radio (RFID), pe echipamente

Pentru accesul la facilitati exista mai multe masuri de protectie:

 Carduri pentru a stoca informatiile utilizatorului, incluzand nivele de acces

 Conectori de tip Berg pentru conexiunea la o unitate de discheta (floppy
drive)
 Senzori biometrici care identifica caracteristicile fizice ale utilizatorului,
precum amprentele sau retinele
 Amplasarea unui paznic pentru asigurarea securitatii
 Senzori, precum etichete RFID, pentru monitorizarea echipamentului

Valoarea echipamentelor fizice este deseori cu mult mai mica decat valoarea datelor
continute. Pierderea datelor importante ale unei companii in fata competitorilor sau
raufacatorilor poate fi foarte costisitoare. Acest tip de pierderi poate cauza o lipsa de
incredere fata de companie si concedierea tehnicienilor companiei care se ocupa de
securitate. Pentru a proteja datele exista mai multe metode de securitate care pot fi
implementate.

Protejarea prin parola

Protejarea prin parola poate preveni accesul neautorizat la continut, asa cum este
prezentat in Figura 1. Atacatorii pot obtine acces la date neprotejate din cadrul PC-
urilor. Toate PC-urile ar trebui sa fie protejate prin parole. Se recomanda 2 nivele de
protectie prin parole:

 BIOS – Se impiedica modificarea setarilor BIOS fara a introduce parola

corespunzatoare.
 Autentificare – Impiedica accesul neautorizat la retea.

Autentificarea in retea permite metode de inregistrare a activitatilor in retea precum si

permiterea sau interzicerea accesului la resurse. Astfel se poate determina ce resurse
sunt accesate. In mod normal, administratorul de sistem defineste o conventie de nume
pentru username-uri la implementarea autentificarii in retea. Un exemplu des intalnit
pentru un username este initiala prenumelui urmata de numele de familie. Este
recomandat sa se mentina o conventie de nume simpla pe care angajati sa o poata
 118

memora usor.

Cand se atribuie parole, nivelurile de securitate trebuie sa fie comparabile cu protectia

necesara. O politica buna de securitate trebuie implementata strict si trebuie sa includa
dar nu sa se limiteze la urmatoarele reguli:

 Parolele ar trebui sa expire dupa o anumita perioada de timp.

 Parolele ar trebui sa fie o combinatie intre litere si cifre astfel incat sa nu poata
fi sparte usor.
 Standardele de parole ar trebui sa interzica utilizatorilor sa scrie parolele si sa
le lase neprotejate de ochii vizitatorilor.
 Trebuie definite regulile privind expirarea parolelor si blocarea conturilor.
Regulile privind blocarea conturilor se aplica atunci cand o incercare nereusita
a fost facuta in scopul de a accesa sistemul sau cand s-a detectat o schimbare
specifica in configuratia sistemului.

Pentru a simplifica sistemul de administrare a securitatii, o metoda buna este de a

introduce utilizatorii in grupuri si apoi de a atribui grupurilor anumite resurse. Prin
aceasta metoda se asigura schimbarea drepturilor de acces la resurse a utilizatorilor
dintr-o retea doar mutand-i intre diverse grupuri. Aceasta este o metoda utila atunci
cand este necesar sa se creeze conturi temporare pentru vizitatori sau consultanti,
carora li se poate limita usor accesul la resurse

Criptarea datelor
Criptarea datelor foloseste coduri si cifruri. Traficul dintre resurse si computerele din
retea poate fi protejat de atacatorii care monitorizeaza sau inregistreaza tranzactii prin
implementarea criptarii. Este foarte putin probabil sa se poata descifra date capturate in
timp util pentru a fi folosite.

Retelele Virtuale Private (VPN) folosesc criptarea pentru a proteja datele. O conexiune
de tip VPN permite unui utilizator la distanta sa acceseze in siguranta resursele unei
retele ca si cum ar fi legat fizic la acea retea.

Protectia porturilor
Orice comunicatie care foloseste TCP/IP are asociat un numar de port. HTTPS, de
exemplu, foloseste in mod implicit portul 443. Un firewall, asa cum este prezentat in
Figura 2, este o metoda de a proteja un PC de intruziune prin intermediul porturilor.
Utilizatorul poate controla tipul de date trimise catre un PC selectand ce porturi sunt
deschise si care sunt securizate. Datele transportate intr-o retea poarta denumirea de
trafic.

Backup al datelor
Procedurile de efectuare de backup-uri de date ar trebui incluse intr-un plan de
securitate. Datele pot fi pierdute sau deteriorate in circumstante precum furt, erori ale
echipamentelor sau dezastre precum incendiu sau inundatii. Backup-ul datelor este una
dintre cele mai eficiente metode de protectie impotriva pierderilor de date. In continuare
sunt prezentate cateva elemente importante privind backup-ul de date:

 Frecventa backup-urilor – Backup-urile de date pot dura destul de mult.

Uneori este mult mai usor sa se faca un backup complet lunar sau saptamanal,
iar apoi sa se faca mai des backup-uri partiale ale datelor care au fost
modificate de la ultimul backup complet. Totusi, raspandirea backup-urilor pe
mai multe inregistrari creste durata necesara restaurarii datelor.
 Stocarea backup-urilor – Backup-urile ar trebui transportate la un sediu
extern organizatiei pentru un nivel de securitate sporit. Mediile de stocare cu
datele de backup sunt transportate la locatia externa organizatiei, zilnic,
saptamanal sau lunar asa cum este nevoie in companie.
 119

 Siguranta backup-urilor – Backup-urile pot fi protejate cu parole. Parolele

trebuie sa fie introduse inainte de restaurarea datelor de pe mediul de stocare.

Securitatea sistemului de fisiere

Toate sistemele de fisiere tin evidenta resurselor, insa numai sistemele de fisiere cu
jurnale pot inregistra logarile utilizatorilor dupa data si timp. Sistemul de fisiere FAT 32,
prezentat in figura 3, folosit in cateva versiuni ale Windows, nu are nici sisteme de
jurnale nici metode de criptare. Prin urmare, in situatiile in care este nevoie de
securitate ridicata se utilizeaza in general sisteme de fisiere precum NTFS, intalnit la
Windows 2000 si Windows XP. Daca o securitate sporita este necesara, se pot rula
anumite utilitare precum CONVERT care sa permita imbunatatirea sistemului de fisiere
de la FAT 32 la NTFS. Procesul de conversie este ireversibil. Este importanta definirea
clara a scopurilor inainte de a face tranzitia.

Din moment ce traficul este transmis prin unde radio in retelele wireless, este usor
pentru atacatori sa monitorizeze și sa atace datele fara sa fie nevoie să se conecteze
fizic la o retea. Atacatorii dobandesc acces la o retea aflandu-se in raza de actiune a
unei retele wireless neprotejate. Un tehnician trebuie sa stie cum sa configureze puncte
de acces (access points) si placi de retea wireless la un nivel corespunzator de
securitate.

Cand instalati servicii pentru conexiunile wireless, ar trebui sa aplicati imediat tehnici de
securitate wireless pentru a preveni accesul nedorit la retea, dupa cum puteti observa
in Figura 1. Punctele de acces wireless ar trebui configurate cu setari de baza pentru
siguranta care sa fie compatibile cu securitatea retelei existente.

Un atacator poate accesa informatiile ce sunt transmise prin semnale radio. Un sistem
de criptare wireless poate fi folosit pentru a preveni captarea și utilizarea datelor,
codand informatia ce este trimisa. Ambele terminale ale fiecarei legaturi trebuie sa
foloseasca aceleasi standarde de criptare. Figura 2 ilustreaza nivelele de securitate
descrise aici:

 Wired Equivalent Privacy – prima generatie de standarde ale securitatii

pentru conexiuni wireless. Atacatorii au descoperit repede faptul ca spargerea
criptarii de tip WEP era usor de realizat. Cheile de criptare folosite pentru a
codifica mesajele pot fi detectate monitorizand programe. Odata ce cheile au
fost obtinute, mesajele pot fi decodificate cu usurinta.
 Wi-Fi Protected Access (WPA) – o versiune imbunatatita a WEP-ului. A fost
creat ca o solutie temporara pana cand 802.11i (un nivel de securitate pentru
sistemele wireless) a fost implementat complet. Acum ca 802.11i a fost
omologat, a fost lansat WPA2. Acesta acopera intregul standard 802.11i.
 Lightweight Extensible Authentication Protocol (LEAP) – numit si EAP-
Cisco este un protocol de securitate pentru conexiuni wireless creat de Cisco
pentru a acoperi neajunsurile WEP-ului si WPA-ului. LEAP este o alegere buna
cand folosim echipamente Cisco impreuna cu sisteme de operare precum
Windows si Linux.

Wireless Transport Layer Security (WTLS) este un nivel de securitate folosit de

dispozitivele mobile ce utilizeaza Wireless Applications Protocol (WAP - Protocolul
pentru Aplicatii Fara Fir). Dispozitivele mobile nu detin foarte multa latime de banda
libera pe care sa o dedice protocoalelor de securitate. WTLS-ul a fost proiectat pentru a
oferi securitate dispozitivelor WAP intr-o maniera eficienta din punct de vedere al
ocuparii latimii de banda.

Securitatea este un proces si o tehnologie in continua schimbare. Noi vulnerabilitati

sunt descoperite in fiecare zi. Atacatorii sunt in continua cautare de noi metode care sa
 120

fie folosite in atacuri. Producatorii de software trebuie sa creeze si sa publice in mod

regulat noi patch-uri pentru a corecta defectele si vulnerabilitatile produselor. Daca un
calculator este lasat neprotejat de catre un tehnician, un atacator poate sa obtina usor
acces la el. Calculatoarele neprotejate de pe Internet pot fi infectate in cateva minute.

Din cauza schimbarilor permanente ale amenintarilor de securitate, un tehnician trebuie

sa inteleaga modul de instalare a patch-urilor si actualizarilor. De asemenea, trebuie sa
fie capabil sa recunoasca aparitia unor noi actualizari si patch-uri. Unii producatori
realizeaza actualizari in aceeasi zi in fiecare luna, dar in acelasi timp trimit actualizari
critice atunci cand este necesar. Alti producatori furnizeaza servicii de actualizare
automata care updateaza produsul software de fiecare data cand calculatorul este
pornit, sau trimit notificari prin e-mail cand un nou patch sau o noua actualizare este
lansata.

Amenintarile de securitate ale diferitelor tipuri de virusi sunt intotdeauna prezente.

Atacatorii cauta in mod constant noi modalitati de infiltrare in calculatoare si retele.
Deoarece sunt dezvoltati intotdeauna noi virusi, securitatea software-ului trebuie sa
fie continuu imbunatatita. Acest proces poate fi efectuat automat, dar un tehnician
trebuie cunoasca modul manual de actualizare a oricarui tip de software de
protectie si a oricaror aplicatii ale clientilor.

Programele de identificare a virusilor, spyware-urilor si adware-urilor cauta tipare in

codul programat al software-ului dintr-un calculator. Aceste tipare sunt stabilite prin
examinarea virusilor care sunt descoperiti pe internet sau in LAN-uri. Aceste tipare
de cod sunt denumite semnaturi. Producatorii de software de protectie compileaza
semnaturile in tabele de definire a virusilor. Pentru a updata fisierele semnatura
pentru software-ul de spyware si anti-virus, mai intai verificati daca fisierele
semnatura sunt cele mai recente. Aceasta se poate face accesand optiunea
"About" a software-ului de protectie, sau lansand instrumentul de actualizare al
software-ului de protectie. Daca la cele mai multe dintre software-urile de protectie
fisierele semnatura sunt expirate, incercati sa le reactualizati manual accesand
optiunea "Update Now".

Intotdeauna ar trebui sa descarcati fisierele semnatura de pe pagina de internet a

producatorului, pentru a va asigura ca update-ul este autentic si nu virusat. Acest
lucru poate solicita serios pagina de internet a producatorului, in special cand noi
virusi sunt pusi in circulatie. Pentru a evita crearea unui trafic intens pe un singur
site web, o parte dintre producatori distribuie fisiere semnatura pentru a fi
descarcate pe multe asemenea site-uri. Aceste site-uri folosite pentru descarcare
sunt denumite mirrors(oglinzi).
ATENTIE: Cand descarcati fisierele semnatura de pe un asemenea site(mirror), asigurati-va
ca acesta este legitim. Folositi intotdeauna legaturile catre site-uri mirror aflate pe site-ul
web al producatorului.

Virusii si viermii pot fi eliminati cu dificultate dintr-un calculator. Instrumente

software sunt necesare pentru a elimina virusii si pentru a repara codul
calculatorului pe care virusul l-a modificat. Aceste instrumente sunt furnizate de
producatorii sistemelor de operare si de companiile producatoare de software de
securitate. Asigurati-va ca descarcati aceste intrumente de pe un site legitim.

Producatorii de sisteme de operare si aplicatii software pot furniza actualizari de

cod numite patch-uri care impiedica virusii nou descoperiti sau viermii de retea sa
 121

efectueze un atac reusit. Periodic, producatorii combina patch-urile si actualizarile

intr-o aplicatie de actualizare completa numita pachet de servicii (service pack).
Multe atacuri devastatoare ale virusilor ar putea sa fie mai putin grave daca mai
multi utilizatori ar descarca si instala cele mai recente pachete de servicii.

Sistemul de operare Windows de obicei verifica site-ul de actualizari ale Windows-

ului pentru actualizari de inalta prioritate care pot proteja calculatorul de cele mai
recente amenintari de securitate. Aceste actualizari pot include actualizari de
securitate, actualizari critice, precum si pachete de servicii (service packs). In
functie de setarea pe care o alegeti, Windows descarca si instaleaza automat orice
actualizari de inalta prioritate de care calculatorul are nevoie, sau va anunta ca
aceste actualizari devin disponibile.

Actualizarile trebuie instalate, nu doar descarcate. Daca folositi setarea Automatic

puteti programa ziua si ora. Altfel, noile actualizari sunt instalate la 3 A.M.
(dimineata) in mod implicit. In cazul in care calculatorul este oprit in timpul unei
actualizari programate , acestea se instaleaza urmatoarea data cand pornim
calculatorul. De asemenea puteti alege ca Windows-ul sa va anunte cand o noua
actualizare este disponibila si sa instalati dumneavoastra actualizarea.

Urmati pasii din Figura 1 pentru a actualiza sistemul de operare cu un pachet de

servicii (service pack) sau cu un patch de securitate.

Procesul de depanare este folosit pentru a ajuta la rezolvarea problemelor de

securitate. Aceste probleme se intind de la cele simple, precum prevenirea unei
persoane sa se uite peste umarul dumneavoastra, la cele mai complexe, precum
inlaturarea manuala a fisierelor infectate. Folositi pasii de depanare ca un ghid care
sa va ajute la diagnosticarea si repararea problemelor.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Trecerea in revista a procesului de depanare.

 Identificarea problemelor comune si a solutiilor.

Tehnicienii de calculatoare trebuie sa fie capabili sa analizeze o amenintare de

securitate si sa determine cea mai potrivita metoda pentru a proteja bunurile si a repara
pagubele. Acest proces se numeste depanare.

Primul pas in procesul de depanare il reprezinta adunarea datelor de la client. Figurile 1

si 2 contin o lista de intrebari cu raspuns deschis sau cu variante limitate de raspuns.

Dupa ce discutati cu clientul ar trebui sa verificati problemele evidente. Figura 3 listeaza

problemele care se aplica laptop-urilor.

Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva solutii rapide. Figura 4
listeaza cateva solutii rapide pentru problemele laptop-urilor.

Daca solutiile rapide nu corecteaza problema, este timpul sa adunati informatii din
calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri de a aduna informatii despre problema de la
laptop.

In acest moment veti avea destule informatii pentru a evalua problema, pentru a
cerceta si implementa solutii posibile. Figura 6 prezinta resursele pentru solutiile
 122

posibile.

Dupa ce ati rezolvat problema, prezentati solutia clientului. Figura 7 prezinta o lista de
sarcini necesare pentru a termina acest pas.

Problemele calculatoarelor pot fi hardware, software, de conectivitate sau o

combinatie a celor trei. Puteti rezolva anumite tipuri de probleme mai des decat alte
tipuri de probleme. Figura 1 prezinta o diagrama a celor mai frecvente probleme de
securitate si solutiile acestora.

Foaia de lucru este proiectata pentru a consolida abilitatile dumneavoastra de

comunicare pentru a verifica informatiile de la client.

In acest capitol s-au discutat problemele de securitate si de ce este important sa se

protejeze echipamentele dintr-un computer, retelele si datele. Amenintarile, procedurile
si intretinerea preventiva legate de securitatea datelor precum si cea fizica sunt
descrise pentru a va ajuta sa va mentineti echipamentele si datele in siguranta.
Securitatea protejeaza PC-urile, echipamentele de retea si datele de la pierderi si
pericole fizice. Urmatoarele concepte sunt dintre cele mai importante de retinut din
acest capitol:

 Amenintarile de securitate pot veni din interiorul sau din exteriorul unei
companii.
 Virusii si viermii informatici sunt principalele tipuri de amenintari asupra datelor.
 Se recomanda dezvoltarea si mentinerea unui plan de securitate pentru a
proteja atat datele cat si echipamentele de la pierderi.
 Mentineti sistemele de operare si aplicatiile la zi si securizate cu actualizari si
pachete de servicii.

Care este relatia dintre aptitudinea de comunicare si cea de depanare? Ca si tehnician, nu

numai ca veti repara calculatoare dar veti interactiona si cu oamenii. De fapt, in depanare
este la fel de important sa comunicati cu un client, precum este nevoie sa aveti cunostinte
despre cum se repara un calculator. In acest capitol, veti invata sa folositi aptitudinile de
comunicare cu aceeasi incredere cu care manevrati o surubelnita.

Ganditi-va la un moment in care a trebuit sa sunati o persoana de la service pentru

a va repara ceva. Ati avut impresia ca este o urgenta? Ati apreciat cand persoana
de la service a fost simpatica si entuziasta? Poate ati avut o experienta neplacuta
cu persoana de la service. V-ati gandit sa sunati inca o data aceeasi persoana
pentru a repara o alta problema?

Aptitudinile bune de comunicare vor spori aptitudinile de depanare ale unui

tehnician. Ambele aptitudini necesita timp si experienta pentru a se dezvolta
temeinic. Pe masura ce cunostintele dumneavoastra despre hardware, software si
sisteme de operare cresc, abilitatea de a determina rapid care este problema si de
a gasi o solutie se va imbunatati. Acelasi principiu se aplica si pentru a va dezvolta
abilitatile de comunicare. Cu cat veti practica mai mult abilitatile de comunicare, cu
atat veti deveni mai eficient in relatia cu clientii. Un tehnician bine informat, care
foloseste bune abilitati de comunicare va fi intotdeauna solicitat pe piata de munca.

Pentru a depana un calculator, va trebui sa aflati detaliile problemei de la client.

Majoritatea persoanelor care au nevoie de repararea unei probleme a calculatorului
 123

simt, probabil, o stare de stres. Daca stabiliti o buna comunicare cu clientul, acesta
se mai poate relaxa putin. Un client relaxat va fi capabil sa va dea informatiile de
care aveti nevoie pentru a determina sursa problemei, pentru ca apoi sa o puteti
rezolva.

Discutia deschisa cu clientul este de obicei primul pas facut in rezolvarea

problemei calculatorului. Ca si tehnician, veti avea de asemenea acces la diferite
instrumente de comunicare si cercetare. Toate aceste resurse pot fi folosite pentru
a culege informatii utile pentru procesul de depanare.

Fie ca discutati cu un client la telefon sau in persoana, este important sa

comunicati bine si sa va prezentati profesional. Profesionalismul si bunele calitati
de comunicare va vor spori credibilitatea in fata clientului.

Limbajul corpului dumneavoastra poate fi vazut de catre client. Un client poate auzi
suspinele dumneavoastra si poate simti cand sunteti ironic, chiar si la telefon. In
schimb, clientii pot deasemenea simti ca dumneavoastra zambiti in timp ce vorbiti
cu ei la telefon. Majoritatea tehnicienilor din centrele de relatii cu clientii folosesc o
oglinda la birou pentru a-si urmari expresia fetei.

Tehnicienii de succes isi controleaza propriile reactii si emotii de la apelul unui

client la altul. O regula buna, care ar trebui urmata de toti tehnicienii, este aceea ca
un nou apel reprezinta un nou inceput. Niciodata sa nu va purtati frustrarea de la
un apel la celalalt.

Una dintre primele sarcini ale tehnicianului este aceea de a determina tipul problemei pe
care clientul o intampina.

Amintiti-va aceste trei reguli la inceputul conversatiei dumneavoastra:

 Fiti informat – Adresati-va clientului pe nume

 Raportati-va la client – Comunicati concis pentru a crea o conexiune unu-la-unu cu
clientul dumneavoastra
 Fiti intelegatori – Determinati nivelul de cunostinte al clientului despre calculator
pentru a sti cum sa comunicati eficient cu acesta

Pentru a face toate acestea, trebuie sa exersati tehnici de ascultare activa. Permiteti-i
clientului sa va spuna intreaga poveste. In timp ce clientul va explica problema, ocazional
strecurati mici cuvinte sau propozitii, cum ar fi "Inteleg", "Da", "Pricep" sau "In ordine". Acest
comportament ii arata clientului ca sunteti acolo si ca il ascultati. Nu este acelasi lucru cu
intreruperea clientului pentru a pune o intrebare sau pentru a face o afirmatie.

Un tehnician nu ar trebui sa intrerupa clientul pentru a pune o intrebare sau pentru a face o
afirmatie. Acest lucru este necuviincios, nepoliticos si creaza tensiune. De multe ori intr-o
conversatie, va puteti trezi ca va ganditi deja la ceea ce o sa spuneti inainte ca cealalta
persoana sa termine de vorbit. Cand faceti acest lucru, nu ascultati cu adevarat. Ca si
exercitiu, incercati sa ascultati cu atentie cand ceilalti vorbesc si lasati-i sa isi termine ideile.

Dupa ce ati ascultat explicatia intregii probleme de la client, clarificati ceea ce acesta tocmai
a spus. Aceasta il va convinge pe client ca ati auzit si inteles situatia. O buna practica este
sa parafrazati explicatia clientului incepand cu: "Dati-mi voie sa vad daca am inteles ce mi-
ati spus...." Aceasta este o metoda eficienta care ii arata clientului ca ati ascultat si ca
sunteti preocupat de problemele acestuia.
 124

Dupa ce ati asigurat clientul ca intelegeti problema, va trebui probabil sa puneti cateva
intrebari in continuare. Asigurati-va ca puneti intrebari pertinente. Nu puneti intrebari la care
clientul a raspuns deja in momentul in care va descria problema. Acest lucru doar il va irita
pe client si ii va demonstra ca nu l-ati ascultat.

Intrebarile puse dupa povestea clientului ar trebui sa fie intrebari cu variante limitate de
raspuns, concentrate pe informatiile pe care le-ati adunat deja. Intrebarile cu variante
limitate de raspuns ar trebui sa fie focalizate pe obtinerea unor informatii specifice. Clientul
ar trebui sa fie capabil sa raspunda cu un simplu "da" sau "nu", sau cu un raspuns concret,
cum ar fi "Windows XP Pro". Folositi toate informatiile pe care le-ati adunat de la client
pentru a completa ordinul de munca.

Cand relationati cu clientii, trebuie sa fiti profesionisti in toate aspectele legate de

rolul dumneavoastra. Trebuie sa tratati clientii cu respect si sa le acordati cea mai
mare atentie. Cand sunteti la telefon, asigurati-va ca stiti cum sa puneti apelul unui
client pe "hold" (in asteptare), precum si modul de a transfera un client fara a
pierde apelul. Este important modul in care va comportati in timpul unui apel si
responsabilitatea dumneavoastra este de a ajuta clientul sa se concentreze asupra
problemei si sa o comunice astfel incat sa aveti posibilitatea de a o rezolva.

Fiti optimist atunci cand comunicati cu clientul. Comunicati-i clientului ceea ce

puteti face. Nu va axati pe ceea ce nu puteti face. Fiti pregatit sa explicati modalitati
alternative in care puteti sa-l ajutati, precum informatii trimise prin e-mail,
instructiuni pas cu pas trimise prin fax sau folosirea software-ului pentru control de
la distanta (remote) in rezolvarea problemei. Clientii isi vor da seama repede daca
sunteti interesat in a-i ajuta.

Figura 1 descrie procesul pe care trebuie sa-l urmati inainte de a pune un client pe
"hold" (in asteptare). In primul rand, lasati clientul sa termine de vorbit. Apoi,
explicati clientului faptul ca trebuie sa-l puneti pe "hold" si cereti-i permisiunea
pentru a face acest lucru. In momentul in care clientul este de acord sa fie pus in
asteptare, multumiti-i. Spuneti clientului dumneavoastra ca veti lipsi doar cateva
minute si explicati-i ce anume veti face in acel timp.

Figura 2 descrie procesul de transfer al unui apel. Urmariti acelasi proces pentru
transferul unui apel ca atunci cand puneti apelul unui client in asteptare. Lasati
clientul sa termine de vorbit si apoi explicati-i motivul pentru care trebuie sa
transferati apelul. Cand clientul este de acord sa transferati apelul, comunicati-i
numarul de telefon la care ii veti face transferul. Trebuie sa-i comunicati noului
tehnician numele dumneavoastra, numele clientului pe care il transferati si numarul
de ordine al acestuia.

Cand colaborati cu clientii, uneori este mai usor de explicat ceea ce nu trebuie sa
faceti dumneavoastra. Observati urmatoarea lista cu lucruri care nu trebuie sa le
faceti cand discutati cu un client:

 Evitati minimizarea problemelor clientului

 Evitati folosirea jargonului, abrevierilor si acronimelor
 Evitati o atitudine sau un ton negativ al vocii
 Evitati sa va certati cu clientii sau sa deveniti defensiv
 Evitati sa deveniti critic, insultator sau sa va adresati clientului intr-un mod
neadecvat
 Evitati intreruperile cand vorbiti cu clientii
 Evitati pauzele inutile si bruste
 Evitati transferurile fara sa explicati rolul acestora si fara a obtine
 125

consimtamantul clientului
 Evitati remarcile negative catre client despre alti tehnicieni

Una dintre responsabilitatile dumneavoastra este mentinerea atentiei clientului

asupra problemei in timpul convorbirii. Cand focalizati atentia clientului asupra
problemei, acest lucru va permite sa controlati convorbirea. Astfel veti folosi eficient
timpul dumneavoastra si al clientului pentru a rezolva problema. Nu luati nici un
comentariu facut de client ca pe un atac personal si nu va razbunati folosind
comentarii sau critici. Daca va pastrati calmul, veti gasi o solutie la problema
ramanand concentrat asupra convorbirii.

Cum exista mai multe tipuri de probleme cu calculatorul, exista si diferite tipuri de
clienti, exact cum este aratat in Figura 1. Lista de mai jos a tipurilor de clienti-
problema nu este completa si deseori un client poate afisa o combinatie a acestor
trasaturi. Va trebui sa recunoasteti care sunt trasaturile pe care clientul
dumneavoastra le expune. Recunoscand aceste trasaturi de caracter veti putea sa
conduceti conversatia in consecinta.

Clientii vorbareti
Un client vorbaret discuta despre orice cu exceptia problemei pentru care a sunat.
Clientii folosesc adesea convorbirea telefonica ca si o oportunitate de a socializa.
Poate fi dificil sa concentrati atentia unui client vorbaret asupra problemei.

Clientii nepoliticosi
Un client nepoliticos se plange in timpul convorbirii si adesea face comentarii
negative despre produs, serviciile oferite si despre tehnician. Acest tip de client
este adesea insultator si necooperant si se simte jignit foarte usor.

Clientii nervosi
Un client nervos vorbeste tare in timpul convorbirii si adesea incearca sa
vorbeasca atunci cand tehnicianul explica. Clientii nervosi sunt de obicei frustrati
pentru ca au o problema si suparati pentru ca au sunat pe cineva sa le rezolve
problema.

Clientii inteligenti
Un client inteligent doreste sa discute cu un tehnician care are aceeasi experienta
in calculatoare ca si el. Acest tip de client incearca sa controleze convorbirea si nu
doreste sa discute cu un tehnician de nivel 1.

Clientii lipsiti de experienta

Un client lipsit de experienta are dificultati in a explica problema. Acesti clienti nu
sunt de obicei capabili sa urmeze instructiunile corect si nici sa comunice erorile cu
care se confrunta.

Ati citit vreodata vreun blog unde 2 sau 3 membri nu mai discuta problema ci pur si
simplu se insulta? Astfel de conversatii sunt denumite "flame wars" ("razboaie de foc")
si apar in blog-uri sau in discutii pe baza de e-mail. V-ati intrebat vreodata daca ei si-ar
permite sa-si spuna aceste lucruri fata in fata? Poate ati primit un e-mail care nu a avut
nici un salut sau a fost scris în întregime cu majuscule. Cum v-ati simtit in timp ce citeati
acel mesaj?

Ca si tehnician trebuie sa fiti un profesionist atunci cand comunicati cu clientii. Pentru

comunicarea prin e-mail sau text, exista un set de reguli de eticheta personala si
 126

oficiala numit Netiquette.

In plus fata de regulile Netiquette, mai sunt reguli generale care se aplica tuturor
interactiunilor online cu clientii si colegii dumneavoastra:

 Amintiti-va ca lucrati cu oameni.

 Adoptati aceleasi standarde de comportament pe care le urmati in viata reala.
 Sa stiti unde va aflati in cyberspace (spatiu virtual).
 Respectati timpul si latimea de banda a altor persoane.
 Impartasiti-va cunostintele.
 Nu va angajati in discutii de tipul "flame wars".
 Respectati intimitatea altor persoane.
 Iertati greselile altor persoane.

Lista de mai sus nu este completa. La ce alte reguli generale de comunicare online va
puteti gandi?

Ca si tehnician, sunteti o persoana foarte ocupata. Este foarte important pentru

bunastarea dumneavoastra sa folositi tehnicile de administrare a timpului si stresului.

Ergonomia spatiului de lucru 

Ergonomia spatiului de lucru te poate ajuta sa iti faci treaba sau o poate face mai
dificila. Deoarece puteti petrece cea mai mare parte din zi in spatiul de lucru, fiti sigur
ca biroul este bine organizat, la fel ca in Figura 1. Sa aveti castile si telefonul intr-o
pozitie in care sunt atat usor de gasit cat si usor de folosit. Scaunul dumneavostra ar
trebui potrivit la o inaltime confortabila. Potriviti ecranul calculatorului la un unghi
confortabil astfel incat sa nu fiti nevoit sa inclinati capul in sus sau in jos pentru a vedea.
Fiti sigur ca tastatura si mouse-ul sunt deasemenea intr-o pozitie confortabila pentru
dumneavoastra. Nu trebuie sa va indoiti incheietura mainii pentru a scrie. Daca este
posibil incercati sa evitati orice distragere externa precum zgomotul.

Administrarea timpului
Pentru administrarea timpului este important sa va stabiliti activitatile prioritare. Fiti sigur
ca urmati cu constiinciozitate politica companiei. Politica companiei poate stabili ca
dumneavoastra trebuie sa preluati apelurile in stare de urgenta, chiar daca solutionarea
lor poate fi dificila. Un apel in stare de urgenta inseamna ca server-ul nu functioneaza si
ca un birou intreg sau o companie asteapta ca problema sa fie rezolvata pentru a putea
relua activitatea.

Daca trebuie sa sunati inapoi un client, asigurati-va ca sunati intr-un timp foarte scurt
fata de apelul precedent. Pastrati o lista a clientilor sunati si verificati lista in momentul
in care s-au incheiat aceste apeluri. Facand asta va veti asigura ca nu ati uitat nici un
client.

Cand lucrati cu multi clienti, nu oferiti clientilor favoriti servicii mai rapide si mai bune.
Cand verificati lista de apeluri, nu preluati doar apelurile usoare ale clientilor. Vizualizati
Figura 2 pentru a vedea o lista de apeluri ale clientilor. Nu preluati apelul unui alt
tehnician in afara cazului in care acesta va da permisiunea de a o face.

Administrarea stresului 
Pentru administrarea stresului, incercati sa va reculegeti intre apelurile clientilor.
Fiecare apel este independent de celalalt, iar dumneavostra nu ar trebui sa transmiteti
frustrarea de la un apel la altul.

Veti fi nevoit sa faceti cateva activitati fizice pentru a va elibera de stres. Ar trebui sa va
 127

ridicati si sa faceti o scurta plimbare. Faceti cateva miscari simple de intindere sau
strangeti in mana o minge anti-stres. Luati o pauza daca puteti si incercati sa va
relaxati. Atunci veti fi pregatit sa raspundeti la urmatoarele apeluri ale clientilor intr-un
mod eficient.

Figura 3 va arata cum sa va relaxati. Puteti sa va ganditi si la alte activitati care pot
reduce stresul la lucru?

Cand lucrati cu clientii, este important sa va conformati cu documentele de tip

SLA(Service Level Agreements) ale acestora. Un SLA este un contract care defineste
asteptarile dintre o organizatie si serviciile furnizorului pentru a asigura un nivel de
suport convenit. Ca angajat al unei companii de servicii, sarcina dumneavoastra este
de sa respectati SLA-ul pe care il aveti cu clientul. Priviti cu atentie la cateva sectiuni
standard intalnite intr-un SLA dand click in interiorul cercurilor din Figura 1.

Un SLA este un acord legal care contine responsabilitati si angajamente ale tuturor
partilor implicate. O parte din continutul unui SLA include de obicei urmatoarele:

 Timpul de raspuns garantat (de obicei bazat pe tipul de apel si nivelul acordului
de servicii)
 Echipamentul si/sau programele software care vor fi suportate
 Unde vor fi furnizate serviciile
 Intretinere preventiva
 Diagnosticare
 Disponibilitatea partilor componente (parti echivalente)
 Costuri si penalitati
 Timpul disponibil pentru servicii (de exemplu, 24X7; de luni pana vineri, de la 8
am pana la 5 pm EST; si asa mai departe)

Pot fi si exceptii intr-un SLA. Asigurati-va ca firma dumneavoastra urmeaza regulile in

detaliu. Unele exceptii pot include abilitatea clientului de a imbunatati nivelul de
serviciu, sau abilitatea de redirectionare pentru revizuire la nivel de management.
Redirectionarea la nivel de management ar trebui sa fie rezervata pentru situatii
speciale. De exemplu, un client vechi sau un client dintr-o companie foarte mare poate
avea o problema care nu se incadreaza in parametrii declarati in SLA-ul serviciilor
companiei dumneavoastra. In aceste cazuri, management-ul dumneavoastra poate
alege sa sprijine clientul din motive referitoare la relatia cu clientii.

Va puteti gandi la alte circumstante in care ar fi o idee buna sa redirectionati un apel

catre management?
Ca tehnician, trebuie sa fiti constient de toate politicile companiei raportate la cererile
clientilor. Nu trebuie sa faceti promisiuni unui client pe care nu puteti sa le respectati.
Trebuie de asemenea sa detineti o buna intelegere a tuturor regulilor care controleaza
angajatii.

Reguli la apelul clientului

Urmatoarele reguli sunt exemple de reguli specifice pe care un centru de relatii cu clientii
(call-center) le poate avea pentru a gestiona apeluri ale clientilor:

 Timpul maxim pentru un apel (Exemplu: 15 minute)

 Timpul maxim pentru un apel in asteptare (Exemplu: trei minute)
 Numarul de apeluri pe zi (Exemplu: minim 30)
 Reguli privind trecerea apelurilor catre alti tehnicieni (Exemplu: Doar atunci cand
este absolut necesar si nu fara permisiunea tehnicianului)
 Reguli privind ceea ce puteti sau nu puteti promite clientului (Pentru mai multe
 128

detalii puteti vedea SLA-ul clientilor).

 Cand trebuie sa urmati SLA-ul si cand sa redirectionati clientul catre management

Reguli pentru angajatii unui centru de relatii cu clientii (call-center)

Exista, de asemenea, si alte reguli pentru a acoperi activitatile generale zilnice ale
angajatilor:

 Sositi la locul dumneavoastra de munca suficient de devreme pentru a fi pregatit, de

obicei cu aproximativ 15-20 de minute inainte de primul apel.
 Nu depasiti numarul permis de pauze si lungimea acestora.
 Nu luati o pauza sau mergeti la masa de pranz daca exista un apel in asteptare.
 Nu luati o pauza sau mergeti la masa in acelasi timp cu ceilalti tehnicieni (grupati
pauzele intre tehnicieni).
 Nu lasati in curs de asteptare un apel pentru a lua o pauza sau a merge la masa de
pranz.
 Asigurati-va ca alt tehnician este disponibil daca dumneavoastra trebuie sa plecati.
 Daca nu este disponibil nici un alt tehnician, verificati impreuna cu clientul pentru a
vedea daca il puteti suna din nou mai tarziu, eventual dimineata.
 Nu aratati favoritism anumitor clienti.
 Nu preluati apelurile altui tehnician fara permisiune.
 Nu vorbiti negativ despre capacitatile altui tehnician.

Puteti sa va ganditi la alte reguli care ar putea sa se aplice intr-un centru de relatii cu clientii
(call-center)?

Cand se lucreaza cu clientii si cu echipamentele acestora, exista cateva deprinderi

etice generale si norme legale care ar trebui respectate. De obicei, aceste
deprinderi si reguli se suprapun.

Deprinderi etice
Ar trebui sa aveti intotdeauna respect pentru clientii dumneavoastra, la fel si pentru
proprietatea lor. Proprietatea include orice informatii sau date care pot fi accesate.
Asemenea informatii sau date includ oricare dintre urmatoarele elemente:

 E-mail-uri
 Liste de telefoane
 Inregistrari sau date dintr-un calculator
 Copii ale fiselor, informatiilor sau datelor ramase pe birou

Inainte de a accesa un cont de pe un calculator, inclusiv contul de administrator, ar

trebui sa obtineti permisiunea clientului. Din procesul de depanare, este posibil sa fi
adunat unele informatii private, cum ar fi nume de utilizatori (username) si parole.
Daca documentati acest tip de informatie privata, trebuie sa o pastrati confidentiala.
Divulgarea oricarei informatii cu privire la client pentru oricine altcineva este nu
numai imoral ci si ilegal. Detaliile legale cu privire la informatiile clientilor sunt de
obicei acoperite de SLA.

Nu trimiteti mesaje nesolicitate catre un client. Nu trimiteti mesaje nesolicitate in

masa sau scrisori in lant clientilor. Nu trimiteti niciodata e-mail-uri falsificate sau
anonime. Toate aceste activitati sunt considerate imorale si, in anumite
circumstante, pot fi considerate ilegale.

Norme juridice
Exista mai multe activitati legate de calculatoare care sunt nu numai imorale, dar
cu siguranta sunt ilegale. Fiti constienti de faptul ca aceasta nu este o lista
 129

completa:

 Nu faceti nici o modificare a configuratiei sistemului software sau hardware

fara permisiunea clientului.
 Nu accesati un cont al clientului sau al colegului de serviciu, fisiere private,
sau e-mail-uri fara permisiune.
 Nu instalati, copiati sau distribuiti continut digital (inclusiv software, muzica,
text, imagini si video) ce violeaza drepturile de autor si/sau acordurile
software sau legile statului.
 Nu folositi resursele IT ale companiei unui client pentru scopuri comerciale.
 Nu faceti disponibile resursele IT ale unui client utilizatorilor neautorizati.
 Pastrati informatiile sensibile ale clientului confidentiale.
 Nu utilizati intentionat resursele companiei clientului pentru activitati
ilegale. Utilizarea penala sau ilegala poate include obscenitate, pornografie
infantila, amenintari, hartuire, incalcare a drepturilor de autor, incalcarea
marcilor inregistrate, calomnie, furt, furt de identitate, precum si accesul
neautorizat.

Stiti legile pentru dreptul de autor si marca inregistrata din statul sau tara
dumneavoastra?
Mediul dintr-un centru de apel este de obicei foarte profesionist si alert. Este un sistem de
asistenta unde clientii care suna sunt plasati catre o coada de asteptare. Tehnicienii
disponibili preiau apelurile clientilor. Un tehnician trebuie sa indeplineasca nivelul de suport
specificat in cadrul SLA-ului.

Un centru de apel poate exista intr-o companie si ofera servicii angajatilor companiei
respective, cat si clientilor ce cumpara produsele companiei. Alternativ, un centru de
apel poate fi o afacere independenta ce ofera suport pentru calculatoare ca un serviciu
pentru clientii externi. In orice caz, un centru de apel va fi un mediu de lucru aglomerat,
cu pasi rapizi, deseori functionand 24 de ore pe zi.

Centrele de apel tind sa aiba un numar mare de birouri. Ca si in Figura 1, fiecare birou
are un scaun, cel putin un calculator, un telefon si o pereche de casti cu microfon.
Tehnicienii ce lucreaza in aceste birouri vor avea diferite niveluri de experienta cu
calculatoarele si unii vor fi specializati in diferite tipuri de calculatoare, software sau
sisteme de operare.

Toate calculatoarele dintr-un centru de apel vor avea un software specializat.

Tehnicienii folosesc acest software pentru a indeplini multe dintre functiile serviciului lor.
Desi nu exista o lista completa a majoritatii caracteristicilor software-ului de ajutor,
Figura 2 ofera mai multe detalii.

Centrul dumneavoastra de apel va avea propriile reguli de afacere privind prioritatea

apelurilor. Figura 3 ofera un tabel simplu despre cum trebuiesc numite, definite si
prioritizate apelurile.
Centrele de apel au uneori diferite denumiri pentru tehnicienii de nivel unu. Acesti tehnicieni
pot fi cunoscuti sub numele de analisti nivel unu, dispeceri sau asistenti in caz de incidente.
Indiferent de nume, responsabilitatile tehnicienilor de nivel unu sunt destul de asemenatoare
de la un centru la altul.

Prima responsabilitate a tehnicienilor este de a aduna informatiile necesare de la client.

Tehnicianul trebuie sa documenteze toate informatiile in tichet sau in ordinul de lucru.
Informatiile pe care trebuie sa le obtina un tehnician de nivel unu sunt prezentate in Figura
1.

Unele probleme sunt destul de simplu de rezolvat si un tehnician de nivel unu poate sa se
 130

ocupe de acestea fara sa fie nevoie sa redirectioneze ordinul de lucru tehnicianului de nivel
doi.

Adeseori, pentru o problema este nevoie de experienta unui tehnician de nivel doi. In acest
caz, tehnicianul de nivel unu trebuie sa fie capabil sa descrie problema clientului in cateva
fraze succinte care sunt inscrise in ordinul de lucru. Aceasta descriere este importanta astfel
incat alt tehnician sa poata intelege repede problema si sa nu mai fie nevoit sa puna
aceleasi intrebari clientului. Figura 2 arata cum un client poate sa descrie unele dintre cele
mai comune probleme si cum un tehnician ar trebui sa documenteze aceste probleme.

Ca si pentru tehnicienii de nivel unu, centrele de apel, uneori, au nume diferite pentru
tehnicienii de nivelul doi. Acesti tehnicieni pot fi cunoscuti sub numele de specialisti in
produse sau de personal pentru suport tehnic. Responsabilitatile tehnicianului de nivel
doi sunt, in general, aceleasi de la un centru de apel la altul.

Tehnicianul de nivel doi este de obicei mai experimentat decat un tehnician de nivel
unu in ceea ce priveste tehnologia, sau a lucrat pentru companie pentru o perioada mai
lunga de timp. Atunci cand o problema nu pot fi rezolvata in termen de zece minute,
tehnicianul de nivel unu pregateste un ordin de munca ce va fi redirectionat la un nivel
superior, asa cum este prezentat in Figura 1. Tehnicianul de nivel doi primeste ordinul
de munca impreuna cu descrierea problemei care necesita rezolvare. El ia atunci
legatura cu clientul pentru a pune intrebari suplimentare si pentru a rezolva problema.

Urmatoarea lista de instructiuni ofera detalii referitoare la inaintarea unei probleme la un

tehnician mai experimentat. Aceste sunt indicatii generice; ar trebui sa urmati politica de
afaceri a companiei pentru care lucrati pentru redirectionarea problemelor.

 Redirectionati problemele care necesita desfacerea carcasei calculatorului.

 Redirectionati problemele care necesita instalare de aplicatii, sisteme de
operare sau drivere.
 Redirectionati problemele care vor necesita o perioada lunga de timp pentru a-i
explica clientului - de exemplu modificari ale CMOS.
 Redirectionati apelurile urgente. Intreaga retea este picata si un tehnician mai
experimentat ar putea fi capabil sa rezolve problema cu mai multa rapiditate.

Problemele care necesita desfacerea carcasei unui calculator trebuie sa fie rezolvate
de un tehnician de nivel doi. Tehnicienii de nivel doi pot folosi de asemenea software-ul
de diagnosticare de la distanta pentru a se conecta la calculatorul clientului, cu scopul
de a actualiza driver-ele si software-ul, de a accesa sistemul de operare, de a verifica
BIOS-ul si de a aduna alte informatii pentru a rezolva problema.
In acest capitol ati invatat despre relatia dintre abilitatile de comunicare si abilitatile de
depanare. Ati invatat ca trebuie sa combinati aceste doua abilitati pentru ca dumneavoastra
sa deveniti un tehnician de succes. Ati invatat de asemenea aspectele legale si morale in
lucrul cu tehnologia calculatoarelor si proprietatea clientului.

Este important sa retineti urmatoarele concepte din acest capitol:

 Pentru a fi un tehnician de succes, veti fi nevoit sa practicati abilitatile de

comunicare cu clientii si colegii dumneavoastra. Aceste abilitati sunt la fel de
importante ca si expertiza tehnica.
 Intotdeauna ar trebui sa va orientati spre o atitudine profesionala cu clientii si colegii
dumneavoastra. Comportamentul profesional creste increderea clientilor si va
sporeste credibilitatea. De asemenea ar trebui sa recunoasteti semnele clasice ale
unui client dificil si sa invatati ce sa faceti si ce sa nu faceti cand vorbiti la telefon cu
 131

acest client.
 Exista cateva tehnici pe care le puteti folosi pentru a pastra atentia unui client
asupra unei probleme in timpul convorbirii. In primul rand, trebuie sa ramaneti calm
si sa puneti intrebari potrivite intr-o maniera corespunzatoare. Cu ajutorul acestor
tehnici puteti pastra controlul asupra convorbirii.
 Exista o modalitate corecta si una gresita de a pune clientul in asteptare, sau de a
transfera clientul la un alt tehnician. Invatati si folositi modalitatea corecta de fiecare
data. Facand oricare dintre aceste operatii incorect, puteti cauza prejudicii serioase
companei dumneavoastra in relatiile cu clientii.
 Netiquette este o lista de reguli pe care trebuie sa o folositi de cate ori comunicati
prin e-mail, mesaje text, mesaje instant sau blog-uri. Aceasta este o alta zona unde
facand lucrurile intr-o maniera gresita puteti cauza prejudicii companiei in relatiile cu
clientii.
 Trebuie sa intelegeti si sa ajungeti la un consens impreuna cu clientul
dumneavoastra in legatura cu contractul referitor la serviciile oferite (SLA). Daca
problema nu se incadreaza in termenii contractului, trebuie sa gasiti metode pozitive
de a spune clientilor ce puteti face pentru a-i ajuta si ce nu puteti face. In imprejurari
speciale, puteti decide sa redirectionati sarcina catre management.
 Ca o adaugire la SLA, trebuie sa urmati politica companiei. In politica companiei vor
fi incluse prioritatile apelurilor, cum si cand sa redirectionati apelurile catre
management si cand este permis sa luati pauze si pranzul.
 Functia de tehnician de calculator este foarte stresanta. Rar veti avea ocazia sa
intalniti un client binedispus. Puteti sa alinati stresul zilnic asezand spatiul de lucru
intr-un mod cat ergonomic posibil. Ar trebui sa exersati in fiecare zi tehnicile de
administrare a timpului si stresului.
 Exista aspecte morale si legale in lucrul cu tehnologia calculatoarelor. Ar trebui sa
fiti constient de politica si procedurile companiei dumneavoastra. In plus, veti fi
nevoit sa va familiarizati cu legile dreptului de autor si ale marcilor inregistrate din
tara dumneavoastra.
 Centrul de apel este un mediu in continua miscare. Tehnicienii de nivel 1 si
tehnicienii de nivel 2 au responsabilitati specifice. Aceste responsabilitati variaza
putin de la un centru de apel la altul.

In cariera dumneavoastra de tehnician, veti fi pusi in situatia sa decideti daca o

componenta din calculatorul clientului ar trebui actualizata sau inlocuita. Este
important sa va dezvoltati aptitudini avansate in proceduri de instalare, tehnici de
depanare, si metode de diagnosticare pentru calculatoare. Acest capitol discuta
importanta compatibilitatii componentelor atat hardware cat si software. De
asemenea acopera nevoia pentru resurse de sistem adecvate pentru functionarea
eficienta a componentelor hardware si software ale clientului.

Experienta acumulata in lucrul cu calculatoarele si obtinerea de certificari

tehnice va vor ajuta sa fiti calificati pentru angajare pe una dintre
urmatoarele specializari:

 Tehnician de teren
 Tehnician de la distanta
 Tehnician de birou

In functie de optiunea aleasa, tehnicienii lucreaza in medii de lucru diferite.

Aptitudinile necesare de fiecare cariera pot fi similare. Gradul de necesitate
al diferitelor aptitudini difera de la o slujba la alta. Cand studiati pentru a
deveni un tehnician de calculatoare, trebuie sa dezvoltati urmatoarele
 132

aptitudini:

 Construirea si actualizarea calculatoarelor

 Efectuarea de instalari
 Instalarea, configurarea si optimizarea aplicatiilor software
 Executarea intretinerii preventive
 Depanarea si repararea calculatoarelor
 Comunicarea clara cu clientul
 Documentarea feedback-ului primit de la client si a pasilor necesari
in gasirea solutiei unei probleme.

Tehnicienii de teren, ilustrati in Figura 1, lucreaza in diverse conditii si

medii de afaceri. Puteti lucra pentru o singura companie reparand numai
bunurile acelei companii. Alternativ, puteti lucra pentru o companie care
ofera reparatii de calculatoare pentru o varietate de companii si clienti. In
oricare dintre aceste situatii, aveti nevoie de abilitati excelente de depanare
cat si abilitati de comunicare cu clientii, deoarece sunteti in permanenta in
contact cu clientii si lucrati cu o varietate de componente hardware si
software.

Daca sunteti tehnician la distanta, puteti lucra la un help desk, avand ca

sarcina sa raspundeti la telefon sau la mesaje e-mail venite de la clientii
care au probleme cu calculatoarele, ca in figura 2. Realizati ordine de lucru
si comunicati cu clientii pentru a putea diagnostica si repara problema.

Abilitatile bune de comunicare sunt foarte importante deoarece clientul

trebuie sa inteleaga foarte clar intrebarile si instructiunile dumneavoastra.
Unele help desk-uri folosesc software specializat pentru a se conecta
direct la calculatoarele clientilor pentru a rezolva problema. Ca tehnician la
distanta, veti lucra probabil intr-o echipa de tehnicieni help desk pentru o
organizatie sau direct de acasa.

Ca tehnician de birou, in mod normal nu o sa lucrati direct cu clientii.

Tehnicienii de birou sunt deseori angajati pentru a asigura service in
garantie intr-un depozit central sau intr-o facilitate de lucru, ca in Figura 3
Siguranta ar trebui sa fie intotdeauna o prioritate pentru dumneavoastra la lucru sau in
laborator. Ca tehnician, trebuie sa fiti constient de numeroasele riscuri la locul de munca si
ar trebui sa va luati masurile de precautie necesare pentru a le evita.

Ar trebui sa lucrati in conditii de siguranta in laborator in asa fel incat aceasta sa devina o
rutina. Respectati toate procedurile de siguranta si utilizati instrumentele adecvate pentru
fiecare activitate. Aceasta politica va va ajuta sa nu va raniti sau sa avariati echipamentele.

Pentru a avea un mediu de lucru sigur, este mai bine sa actionati proactiv decat reactiv.
Figura 1 prezinta o lista a regulilor de siguranta care va va ajuta sa mentineti un mediu de
lucru sigur.

Siguranta la locul de munca este necesara pentru a asigura ca dumneavoastra si

persoanele din jurul dumneavoastra sa ramana nevatamate. In orice situatie, ar trebui sa
urmati intotdeauna aceste reguli de baza:

 Folositi covoare antisatice si pad-uri pentru a reduce sansele ca descarcarile

electrostatice (ESD) sa va deterioreze echipamentul.
 Pastrati materialele periculoase si toxice intr-un dulap inchis.
 Curatati podeaua de orice ar putea sa faca o persoana sa se impiedice.
 133

 Curatati locul de munca la intervale regulate.

Ar trebui sa actionati cu prudenta atunci cand mutati echipamente de calculatoare dintr-un

loc in altul. Asigurati-va ca si clientii dumneavoastra respecta regulile de siguranta cand se
afla la locul dumneavoastra de munca. Va trebui sa le explicati aceste reguli si sa ii asigurati
ca regulile au rolul de a-i proteja.

Urmati codurile locale si regulile guvernamentale cand aruncati echipamente precum baterii,
solventi, calculatoare, si monitoare. In caz contrar puteti fi amendat. Multe tari au agentii
care se ocupa cu standardele de siguranta si asigura conditii sgure de lucru pentru angajati.
Care sunt documentele care descriu regulile si standardele de siguranta in tara
dumneavoastra?

Un tehnician trebuie sa aiba uneltele potrivite pentru a lucra in siguranta fara riscul de a
deteriora echipamentele. Exista multe unelte pe care un tehnician le foloseste pentru a
diagnostica si repara problemele unui calculator:

 Surubelnita cu cap drept, mare si mica

 Surubelnita cruce (Phillips), mare si mica
 Penseta sau extractor de piese
 Foarfeca cu varf ascutit
 Clesti pentru cabluri
 Instrument pentru scoaterea chipului
 Set de chei hexagonale
 Surubelnita Torx
 Cheie pentru piulite, mare si mica
 Extractor cu trei brate
 Multimetru digital
 Terminatori pentru testare
 Oglinda mica
 Pensula mica de praf
 Carpa moale, fara scame
 Legaturi pentru prinderea cablurilor
 Foarfeca
 Lanterna mica
 Banda izolatoare
 Creion sau pix
 Aer comprimat

Electricitatea statica este una dintre cele mai mari probleme pentru tehnicieni cand
lucreaza in diferite medii. Uneltele folosite sau chiar corpul dumneavoastra pot retine
sau conduce mii de volti de electricitate. Mersul pe covor sau pres si atingerea unei
componente a calculatorului inainte de a intra in contact cu un obiect care are acces la
impamantare poate deteriora respectiva componenta.

Echipamente antistatice ajuta la mentinerea sub control a electricitatii statice. Folositi

echipamente antistatice pentru a preveni distrugerea componentelor sensibile. Inainte
de a atinge o componenta a calculatorului, asigurati-va ca nu veti produce un soc
electric atingand o carcasa sau un covor impamantat. Acestea sunt cateva
echipamente antistatice:

 Bratara antistatica – Conduce electricitatea statica stocata de corp in pamant

 Covor antistatic – Impamanteaza carcasa calculatorului
 Punga antistatica – Pastreaza componentele sensibile ale calculatorului in
siguranta cand nu sunt instalate in interiorul unui calculator
 134

 Produse de curatare – Mentin componentele intr-o stare buna fara a retine

electricitate statica

ATENTIE: Nu purtati o bratara antistatica daca lucrati cu circuite de voltaj inalt, cum ar
fi cele gasite in monitoare sau imprimante. Nu deschideti monitoare daca nu aveti
cunostinte avansate in acest domeniu.
Majoritatea componentelor interne ale unui calculator folosesc curent electric de voltaj
scazut. Totusi, unele componente functioneaza la voltaj inalt si pot fi periculoase daca nu va
luati masurile de siguranta adecvate. Lista urmatoare contine componente ale calculatorului
care sunt periculoase pentru ca folosesc curent de mare tensiune si trebuie reparate numai
de personal autorizat:

 Surse de alimentare
 Monitoare
 Imprimante laser

Surse de alimentare
Costurile de reparatie ale unei surse de alimentare pot uneori sa echivaleze costul unei
surse noi. Din acest motiv, majoritatea surselor de alimentare stricate sau uzate sunt
inlocuite. Numai tehnicienii certificati si cu experienta ar trebui sa repare surse de
alimentare.

Monitoare
Partile electronice interne ale unui monitor nu pot fi reparate, dar pot fi inlocuite.
Monitoarele, in special cele CRT, functioneaza la voltaj inalt. Numai un electronist autorizat
ar trebui sa repare monitoare.

Imprimante laser
Imprimantele laser pot fi foarte costisitoare. Este mult mai eficient din punct de vedere al
costurilor sa reparati sau sa inlocuiti partile stricate. Imprimantele laser folosesc o tensiune
mare si pot avea suprafete foarte fierbinti in interior. Fiti atenti cand reparati o imprimanta
laser.

Mediul inconjurator al Planetei Pamant se afla intr-un echilibru fragil. Materialele

primejdioase din care sunt fabricate componentele calculatoarelor trebuie sa fie scoate
din uz prin cai specifice pentru a putea mentine acest echilibru. Un depozit de reciclare
al calculatoarelor este un loc unde pot fi dezasamblate componentele calculatoarelor
care sunt nefolosite. Acele componente care sunt inca utilizabile pot fi reciclate pentru
repararea altor echipamente. Figura 1 prezinta un depozit de reciclare al
calculatoarelor.

Depozitele de reciclare trebuie sa urmeze regulile de aruncare pentru fiecare tip de

componenta a calculatorului. Inainte de reciclarea componentelor, acestea sunt
separate in grupuri. Monitoarele CRT contin intre 1.6 si 2.3 kg de plumb care este un
material periculos. Mare parte a plumbului se afla in interiorul tuburilor catodice. Si alte
materiale din interiorul calculatorului sunt periculoase:

 Mercur
 Cadmiu
 Crom hexavalent

Bateriile sunt folosite pentru a alimenta laptop-uri, camere digitale, camere video, si
jucarii telecomandate. Bateriile pot contine unele din urmatoarele materiale toxice:

 Nichel - cadmiu (Ni-Cd)

 135

 Hidroxid metalic de Nichel (Ni-MH)

 Litiu ionizat (Li-ion)
 Plumb

Aruncarea componentelor
Multe companii au politici care definesc modul in care sunt aruncate componentele
periculoase care se gasesc in echipamentele electronice. Aceste metode includ de
obicei programe de reutilizare, reciclare sau schimb.

Este posibil sa fie nevoie sa aruncati componentele calculatorului pentru ca au devenit

depasite, sau pentru ca aveti nevoie de mai multa functionalitate. In plus fata de
reciclarea componentelor, puteti sa le donati altor persoane sau organizatii. Unele
companii dau la schimb calculatoare folosite contra platii partiale a unor echipamente
noi.
Situatiile in care este necesara inlocuirea unei componente a calculatorului includ repararea
componentelor stricate sau realizarea unui upgrade pentru functionalitate.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

 Selectarea unei carcase si a unei surse de alimentare.

 Selectarea unei placi de baza.
 Selectarea unui procesor (UCP) si a unui sistem de racire.
 Selectarea RAM-ului.
 Selectarea placilor de extensie.
 Selectarea dispozitivelor de stocare si a hard disk-urilor.
 Selectarea dispozitivelor de intrare si iesire.

Inainte de orice achizitie sau upgrade ar trebui sa determinati cerintele clientului.

Intrebati clientul ce echipamente vor fi conectate la calculator si ce aplicatii vor fi
folosite.

Carcasa calculatorului contine sursa de alimentare, placa de baza, memoria, si alte

componente. La cumpararea separata a unei carcase si a unei surse de alimentare,
asigurati-va ca toate componentele o sa aiba loc in carcasa si ca noua sursa de
tensiune este suficient de puternica pentru a alimenta toate componentele. De multe ori
carcasa este vanduta impreuna cu sursa de alimentare. Va trebui sa verificati ca sursa
de curent ofera suficienta putere pentru a alimenta toate componentele care vor fi
instalate in carcasa.

Deseori, noile placi de baza au atribute noi sau standarde care pot fi incompatibile cu
componentele mai vechi. Cand selectati o placa de baza pentru inlocuire, asigurati-va
ca suporta procesorul, RAM-ul, placa video si celelalte placi de extensie. Socket-ul si
chip setul de pe placa de baza trebuie sa fie compatibile cu procesorul. Placa de baza
trebuie de asemenea sa suporte ansamblul de racire format din ventilator si radiator.

Sursa de alimentare existenta trebuie sa aiba conectori care sa se potriveasca cu noua

placa de baza. Fiti atenti in special la numarul si tipul sloturilor de extensie. Sunt
potrivite cu placile de extensie existente? De exemplu, noua placa de baza poate sa nu
aiba un conector AGP pentru o placa video existenta. Placa de baza poate avea sloturi
PCIe pe care o placa de extensie existenta nu le poate folosi. In cele din urma, noua
placa de baza trebuie sa incapa in carcasa curenta.

Schimbati procesorul cand se defecteaza sau cand nu mai este potrivit pentru aplicatiile
 136

curente. De exemplu, puteti avea un client care a cumparat o aplicatie de grafica

avansata, dupa cum este prezentat in Figura 1. Aplicatia poate functiona ineficient
deoarece are nevoie de un procesor mai rapid decat cel existent.

Inainte de a cumpara un procesor, asigurati-va ca acesta este compatibil cu placa de

baza existenta:

 Procesorul trebuie sa aiba acelasi tip de socket si de chip set.

 BIOS-ul va trebui sa suporte noul procesor.
 Este posibil ca noul procesor sa aiba nevoie de un ansamblu radiator/ventilator
diferit.

Website-urile producatorilor sunt resurse bune pentru a investiga compatibilitatea dintre

procesoare si alte echipamente. Cand faceti un upgrade procesorului, asigurati-va ca
voltajul corect este mentinut. Un modul de reglare al voltajului (A voltage regulator
module - VRM) este integrat pe placa de baza. Setarea voltajului pentru procesor poate
fi facuta cu ajutorul unor jumperi sau comutatoare de pe placa de baza. Figura 2
prezinta doua procesoare asemanatoare care folosesc socket-uri diferite.

E posibil sa fie nevoie de o noua memorie RAM atunci cand o aplicatie se blocheaza
sau cand calculatorul afiseaza des mesaje de eroare. Pentru a determina daca
problema este RAM-ul, inlocuiti modulul RAM vechi asa cum este prezentat in Figura 1.
Restartati calculatorul pentru a vedea daca aplicatiile functioneaza corect.

NOTA: Pentru a inchide o aplicatie blocata, apasati combinatia de taste Ctrl-Alt-Delete

pentru a deschide Task Manager. In fereastra care se deschide, selectati aplicatia. Dati
click pe butonul End Task pentru a inchide aplicatia, dupa cum este prezentat in Figura
2.

Cand selectati o noua memorie RAM trebuie sa va asigurati ca este compatibila cu

placa dumneavoastra de baza. De asemenea, trebuie sa fie acelasi tip de memorie
RAM ca si cel deja instalat in calculator. Viteza noii memorii RAM trebuie sa fie aceeasi
sau mai mare decat cea a memoriei existente. Poate fi util sa luati cu dumneavoastra
modulul de memorie vechi atunci cand mergeti sa cumparati o memorie noua.

Placile de extensie, denumite si carduri de expansiune, adauga noi functionalitati

unui calculator. Figura 1 prezinta cateva dintre placile de extensie disponibile.
Inainte de a cumpara o placa de extensie, studiati urmatoarele aspecte:

 Exista un slot de expansiune liber?

 Este placa de extensie compatibila cu slotul liber?

Daca placa de baza nu are sloturi de extensie compatibile, dispozitivele externe pot
fi luate in considerare:

 Exista versiuni cu conectare USB sau FireWire ale dispozitivelor externe?

 Calculatorul are un port USB sau FireWire liber?

Considerati urmatoarea situatie pentru imbunatatirea cu o placa de extensie. Un

client are nevoie de o placa de retea wireless (pentru conexiune fara fir) pentru a
se conecta la retea. Noua placa de retea wireless trebuie sa fie compatibila cu
reteaua wireless existenta si cu calculatorul.

Cercetati oferta de placi de retea wireless inainte de a cumpara una. Ar trebui sa

 137

va asigurati ca noua placa de retea wireless sa fie compatibila cu standardul

802.11 folosit de reteaua wireless.

Verificati la calculator daca exista un slot de expansiune sau un port USB liber.
Cumparati fie o placa de extensie potrivita cu un slot de extensie disponibil, fie o
placa de retea wireless cu port USB. Pretul, garantia, brand-ul si disponibilitatea
sunt ultimii factori pe care trebuie sa-i luati in considerare.

E posibil sa fie nevoie sa inlocuiti un hard disk atunci cand acesta nu mai satisface
nevoile de stocare de date ale clientului sau cand se defecteaza. Semnele care indica o
defectiune a unui hard disk includ:

 Zgomote neobisnuite
 Mesaje de eroare
 Aplicatii sau date corupte

Daca hard disk-ul dumneavoastra are oricare dintre aceste simptome, ar trebui sa il
inlocuiti cat mai repede. Figura 1 prezinta conectori de tip PATA, SATA si SCSI.

ATA a fost redenumit Parallel ATA, sau PATA, odata cu introducerea Serial ATA
(SATA). Hard disk-urile PATA pot folosi cabluri de 40 de pini cu 80 de conductori sau
cabluri de 40 de pini cu 40 de conductori.

SATA
Hard disk-urile SATA se conecteaza la placa de baza folosind o interfata seriala. Hard
disk-urile SATA au rate de transfer ale datelor mai mari decat hard disk-urile PATA.
Cablul de date mai subtire permite o circulatie mai buna a aerului prin carcasa
calculatorului. Versiunile initiale de SATA ofereau viteze de 1.5 Gbps. Versiunile
actuale ofera viteze de 3.0 Gbps.

SCSI
Standardul SCSI (Small Computer System Interface) este folosit de obicei pentru hard
disk-uri si pentru unitati de banda magnetica. Totusi, imprimantele, scanner-ele,
unitatile CD-ROM si DVD pot de asemenea sa foloseasca SCSI. In prezent,
echipamentele SCSI sunt folosite mai ales pe servere sau calculatoare care au nevoie
de viteze mari de transfer si siguranta/securitate in functionare.

SCSI este un controller de interfata mai avansat decat PATA sau SATA. Este ideal
pentru calculatoare de inalta performanta, incluzand servere de retea. Aceste
echipamente pot fi hard-disk-uri, unitati CD-ROM, sau de banda magnetica, scannere si
unitati de stocare detasabile. Echipamentele SCSI sunt de obicei conectate in serie
formand un lant care se numeste de obicei "lant margareta" ("daisy chain"), ca cel
prezentat in Figura 2. Fiecare capat al lantului margareta trebuie sa fie terminat pentru
a impiedica reflectarea semnalelor si cauzarea interferentelor. In general, controller-ul
SCSI de la un capat al magistralei SCSI (SCSI bus) are o terminatie pe placa de baza.
Celalalt capat al cablului SCSI este terminat de un rezistor de pe ultimul dispozitiv al
lantului sau de un terminator fizic la capatul magistralei.

Majoritatea magistralelor SCSI suporta un total de sapte dispozitive si un controller

SCSI. Canalele sunt numerotate de la 0 la 7. Unele versiuni de SCSI suporta un total
de 15 dispozitive si un controller SCSI. Aceste canale sunt numerotate de la 0 la 15.
Fiecare echipament de pe un canalul SCSI trebuie sa aiba un ID SCSI unic. De
exemplu, unitatea principala va avea ID-ul 0, si card-ul controller-ului este de obicei 7.
ID-ul SCSI este de obicei setat prin jumperi pe un dispozitiv SCSI.

Magistrala SCSI avea initial o latime de 8 biti si opera la viteze de transfer de 5 MBps.
 138

Un dispozitiv de intrare poate fi orice echipament ce transfera informatii catre calculator:

 Mouse
 Tastatura
 Scanner
 Camera foto
 Senzor de control al procesului
 Interfata MIDI
 Microfon

Un dispozitiv de iesire transfera informatii de la calculator in exterior:

 Monitor
 Proiector
 Imprimanta
 Echipament de control al procesului
 Difuzor/boxa

Pentru a selecta dispozitivele de intrare si iesire ar trebui sa aflati mai intai ce anume isi
doreste clientul. Urmatorul pas il reprezinta selectarea componentelor hardware si software
cautand pe Internet pentru solutii posibile. Dupa ce ati stabilit de ce dispozitive de intrare
sau iesire are nevoie clientul, trebuie sa determinati modul de conectare al acestora la
calculator. Figura 1 prezinta simboluri comune pentru porturile de intrare si iesire.

Tehnicienii ar trebui sa aiba o buna intelegere a mai multe tipuri de interfete:

 USB 1.1 – Transfera date la o viteza maxima de 12 Mbps

 USB 2.0 – Transfera date la o viteza maxima de 480 Mbps
 IEEE 1394 (FireWire) – Transfera date la 100, 200 sau 400 Mbps
 Paralel (IEEE 1284) – Transfera date la o viteza maxima de 3 MBps
 Serial (RS-232) – Versiunile mai vechi erau limitate la 20 Kbps, dar versiunile mai
noi pot ajuge la rate de transfer de 1.5 Mbps
 SCSI (Ultra-320 SCSI) – Conecteaza pana la 15 dispozitive cu o rata de transfer de
320 MBps

Calculatoarele au nevoie de actualizari periodice din diverse motive:

 Cerintele ultilizatorilor sunt in continua schimbare

 Actualizarea pachetelor software necesita hardware nou
 Componentele hardware noi ofera performante sporite

Schimbarile efectuate asupra calculatorului pot duce la nevoia de imbunatatire sau

inlocuire a componentelor si perifericelor. Ar trebui sa luati in considerare cat de
eficiente si de costisitoare sunt fiecare dintre aceste optiuni - imbunatatire sau inlocuire.

Pentru a imbunatati sau inlocui placa de baza, este posibil sa fie nevoie sa inlocuiti
si alte componente, cum ar fi procesorul, ansamblul radiator/ventilator, si memoria
RAM.

Noua placa de baza trebuie sa aiba loc in carcasa calculatorului. Sursa de

alimentare trebuie de asemenea sa fie compatibila cu noua placa de baza si
trebuie sa poata suporta toate noile componente.
 139

Ar trebui sa incepeti imbunatatirea prin mutarea procesorului si a ansamblului

radiator/ventilator pe noua placa de baza. Este mai usor de lucrat cu aceste
componente cand sunt in afara carcasei. Folositi un covor antistatic si o bratara
antistatica pentu a evita deteriorarea procesorului. Aminititi-va sa folositi pasta
termoconductoare intre procesor si radiator. Daca noua placa de baza are nevoie
de module RAM diferite, instalati-le in acest moment.

Cand inlocuiti vechea placa de baza, scoateti cablurile atasate la LED-urile si

butoanele de pe carcasa. Pot avea aceleasi etichete, dar e posibil sa fie diferente
minore. Luati note intr-un jurnal pentru a sti unde si cum sunt conectate toate
componentele inainte de a incepe inlocuirea acestora.

Fiti atent la cum este prinsa placa de baza de carcasa. Unele suruburi ofera suport,
si altele realizeaza conexiuni de impamantare importante intre placa de baza si
carcasa. Ar trebui sa fiti atent la suruburile si distantierele care nu sunt metalice.
Acestea ar putea avea rol de izolatoare. Inlocuirea suruburilor izolatoare cu unele
din metal care conduc electricitatea ar putea avea rezultate dezastruoase.

Asigurati-va ca folositi tipul corect de suruburi. Nu inlocuiti suruburile filetate cu

unele autofiletante; acestea din urma vor strica filetul gaurilor si nu se vor fixa bine
componentele. Asigurati-va ca suruburile filetate au o lungime corecta si au acelasi
numar de fileturi per inch. Daca filetul este potrivit, se va insuruba corect. Puteti
prinde un surub folosind forta, dar acest lucru va deteriora gaura de prindere si
placa de baza nu va fi fixata bine. Folosirea unui surub nepotrivit poate de
asemenea sa produca reziduri metalice care pot cauza un scurt circuit.

NOTA: Nu conteaza daca inlocuiti un surub pentru o surubelnita cu cap drept cu

unul pentru o surubelnita cruce (Phillips), atat timp cat partea filetata a surubului
are aceeasi lungime si acelasi numar de fileturi.

Urmatorul pas il reprezinta conectarea cablurilor de la sursa de alimentare. In cazul

in care conectorii de la sursa ATX nu sunt de aceeasi dimensiune (unii pot avea
mai multi pini) veti avea nevoie de un adaptor. Conectati cablurile de la LED-urile si
butoanele carcasei.

Dupa ce noua placa de baza este montata si cablurile sunt conectate, puteti instala
si fixa toate placile de extensie. Verificati-va munca. Asigurati-va ca nu exista
componente nefixate sau cabluri neconectate. Conectati tastatura, mouse-ul,
monitorul, si alimentarea. Daca exista probleme, opriti imediat sursa de alimentare.

Nu uitati ca o placa de extensie poate avea acelasi rol ca o componenta integrata

pe placa de baza. In acest caz, va fi nevoie sa dezactivati functiile onboard din
BIOS. Folositi documentatia care insoteste placa de baza pentru a afla ce
modificari trebuie sa faceti in BIOS.

O metoda de a spori puterea aparenta a unui calculator este de a-i creste viteza de
procesare. Puteti face acest lucru schimband procesorul (UCP). Totusi, exista cateva
cerinte care trebuie indeplinite:

 Noul procesor trebuie sa se potriveasca in soket-ul existent.

 Noul procesor trebuie sa fie compatibil cu chip set-ul placii de baza.
 Noul procesor trebuie sa functioneze corect impreuna cu placa de baza si cu
sursa de alimentare existente.
 Noul procesor trebuie sa functioneze corect cu memoria RAM existenta.
Memoria RAM poate fi schimbata sau se pot adauga module suplimentare
 140

pentru a beneficia de avantajele oferite de viteza crescuta a procesorului.

Daca placa de baza este mai veche, este posibil sa nu gasiti un procesor compatibil. In
acest caz, trebuie sa inlocuiti si placa de baza.

ATENTIE: Folositi tot timpul un covor antistatic si o bratara antistatica atunci cand

instalati sau scoateti un procesor. Puneti procesorul pe covorul antistatic pana il folositi.
Pastrati procesorul intr-o punga antistatica.

Pentru a schimba procesorul, trebuie sa scoateti procesorul existent din socket folosind
pargia cu forta de insertie zero. Socket-urile diferite au mecanisme diferite, dar toate
sunt folosite pentru a fixa procesorul dupa ce este orientat corect in socket.

Inserati noul procesor. Nu folositi forta pentru a-l instala sau pentru a inchide barele de
fixare. In caz contrar este posibil sa deteriorati procesorul sau socket-ul. Daca intalniti
rezistenta, asigurati-va ca ati aliniat bine procesorul. Majoritatea au un model al pinilor
care se va potrivi intr-o singura directie. Daca aveti indoieli, comparati procesorul nou
cu cel vechi pentru a vedea daca difera.

Este posibil ca noul procesor sa aiba nevoie de un ansamblu radiator/ventilator diferit.

Ansamblu radiator/ventilator trebuie sa se potriveasca din punct de vedere fizic cu
procesorul si trebuie sa fie compatibil cu socket-ul. De asemenea, acesta trebuie sa fie
potrivit pentru a face fata caldurii suplimentare produse de procesorul mai rapid.

ATENTIE: Trebuie sa aplicati pasta termoconductoare intre procesor si sistemul de

racire.

Unele tipuri de BIOS au optiunea de a afisa setarile termice pentru a determina daca
sunt probleme cu procesorul si sistemul de racire. Exista aplicatii software third-party
care pot afisa informatiile legate de temperatura intr-un format usor de citit. Folositi
documentatia procesorului sau a placii de baza pentru a va asigura ca chipul
functioneaza in zona corecta de temperatura. Unele ventilatoare pentru procesoare sau
carcasa pornesc si se opresc automat in functie de temperatura procesorului sau
temperatura interna a carcasei. Temperaturile sunt masurate folosind sonde termice din
interiorul sistemului de racire sau din circuitele interne ale procesorului.

Cresterea cantitatii de RAM din sistem imbunatateste aproape intotdeauna

performantele generale ale sistemului. Inainte de a imbunatati sau inlocui RAM-ul,
sunt cateva intrebari la care trebuie sa raspundeti:

 Ce tip de RAM foloseste in acest moment placa de baza?

 Poate fi instalat pe rand cate un modul RAM sau ar trebui folosite module
pereche?
 Mai sunt sloturi RAM disponibile?
 Noul chip de memorie RAM se potriveste cu viteza, latenta, tipul si voltajul
celei existente?

ATENTIE: Cand lucrati cu module RAM, folositi un covor antistatic si o bratara

antistatica. Asezati RAM-ul pe covor pana cand puteti sa il montati. Pastrati RAM-ul
intr-o punga antistatica.

Scoateti RAM-ul existent desfacand clipsurile care il fixeaza. Scoateti-l din socket.
Chipurile DIMM actuale se scot vertical in sus si se insereaza vertical in jos.
Chipurile SIMM mai vechi trebuiau inserate intr-un anumit unghi pentru a putea fi
fixate.
 141

Inserati noul RAM si fixati-l folosind clipsurile respective.

ATENTIE: Asigurati-va ca inserati modulul de memorie complet in socket. RAM-ul

poate deteriora serios placa de baza daca este aliniat incorect si produce un scurt
circuit pe magistrala principala a sistemului.

Sistemul descopera memoria RAM nou instalata daca este compatibila si instalata
corect. Daca BIOS-ul nu indica prezenta cantitatii corecte de RAM, asigurati-va ca
memoria RAM este compatibila cu placa de baza si este instalata corect.
Producatorii de placi de baza publica periodic actualizari pentru BIOS-ul lor. Specificatiile de
publicare, precum cele prezentate in Figura 1, descriu actualizarile produsului, imbunatatirile
de compatibilitate si bug-urile cunoscute care au fost rezolvate. Unele echipamente mai noi
functioneaza corect numai daca se face o actualizare a BIOS-ului.

Informatia BIOS pentru calculatoarele mai vechi era continuta pe chipuri ROM. Pentru a
actualiza informatiile BIOS, chip-ul ROM trebuia schimbat, lucru care nu era tot timpul
posibil. Chip-urile BIOS moderne sunt EEPROM, sau memorii flash care pot fi actualizate de
utilizator fara sa fie nevoie sa fie deschisa carcasa calculatorului. Acest proces se numeste
actualizarea BIOS-ului ("flashing the BIOS").

Pentru a vedea setarile curente de BIOS ale calculatorului dumneavoastra, trebuie sa intrati
in programul de configurare a BIOS-ului dupa cum este prezentat in Figura 2. Apasati tasta
pentru BIOS (setup) in timp ce calculatorul realizeaza testul de pornire (power-on self test -
POST). In functie de calculator, tasta pentru setup poate fi F1, F2 sau tasta Del. Urmariti
textul de pe ecran sau consultati manualul placii de baza pentru a gasi tasta sau combinatia
de taste pentru a intra in setup.

Prima parte a procesului de bootare afiseaza un mesaj care va anunta care tasta trebuie
apasata pentru a intra in setup, sau in modul BIOS. Sunt mai multe setari critice in BIOS
care nu ar trebui modificate de persoane care nu au experienta in acest domeniu. Daca nu
sunteti sigur, este mai bine sa faceti modificari in BIOS decat daca v-ati documentat in
prealabil.

Pentru a descarca o noua versiune de BIOS, consultati pagina web a producatorului si

urmati procedurile de instalare recomandate, dupa cum este prezentat in Figura 3.
Instalarea de software pentru BIOS online poate insemna descarcarea unui nou fisier BIOS,
copierea sau dezarhivarea fisierelor pe o discheta si bootarea de pe acea discheta. Un
program de instalare cere utilizatorului informatii pentru a finaliza procesul.

Desi inca se foloseste metoda de actualizare a BIOS-ului din linia de comanda, mai multi
producatori de placi de baza ofera software specializat pe pagina lor web care permite
utilizatorilor sa actualizeze continutul BIOS din Windows. Procedura difera de la un
producator la altul.

ATENTIE: O actualizare incompleta sau terminata incorect a BIOS-ului poate face sistemul
inut

In loc sa cumparati un calculator nou pentru a creste viteza de acces si spatiul de

stocare, puteti lua in considerare adaugarea unui nou hard disk. Exista mai multe
motive pentru instalarea unui nou hard disk:

 Instalarea unui al doilea sistem de operare

 Spatiu de stocare in plus
 Un hard disk mai rapid
 142

 Pentru pastrarea fisierului de swap al sistemului

 Pentru backup-ul hard disk-ului principal.
 Pentru a creste toleranta la defecte.

Exista mai multe lucruri de luat in considerare inainte de a adauga un nou hard
disk.

Daca noul hard disk este PATA si este pe acelasi cablu de date, unul dintre ele
trebuie sa fie setat ca "stapan" (master) si celalalt ca "sclav" (slave). Figura 1
prezinta modul de aranjare a jumperilor pe spatele unui hard disk PATA. De
asemenea, orice partitii noi sau atribuiri de nume pentru drive-uri trebuie bine
planificate. Ordinea de bootare din BIOS poate fi modificata.

Matricele de discuri de stocare, precum Redundant array of independent disks

(RAID), maresc toleranta la defecte atunci cand sunt conectate mai multe hard
disk-uri, asa cum puteti observa in Figura 2. Unele tipuri de RAID au nevoie de
doua sau mai multe hard disk-uri. Puteti instala RAID folosind metode hardware
sau software. Instalarile hardware ofera de obicei mai multa siguranta, dar sunt mai
scumpe. Instalarile software sunt create si administrate de un sistem de operare
precum Windows Server 2003.

Daca un dispozitiv de intrare sau iesire nu functioneaza corect, este posibil sa fie
nevoie sa-l inlocuiti. E posibil ca unii clienti sa doreasca o imbunatatire a dispozitivelor
de intrare sau iesire pentru a creste performanta si productivitatea.

O tastatura ergonomica, ca cea prezentata in Figura 1, poate fi mai confortabila la

utilizare. Uneori este necesara o reconfigurare, pentru a permite utilizatorilor sa execute
sarcini specifice, cum ar fi scrierea intr-o a doua limba cu caractere suplimentare. Nu in
ultimul rand, schimbarea sau reconfigurarea unui dispozitiv de intrare sau iesire poate
sa permita utilizatorilor cu dizabilitati sa foloseasca un calculator.

Uneori este imposibila realizarea unei imbunatatiri utilizand sloturile de expansiune

existente. In acest caz, puteti realiza imbunatatirea folosind o conexiune USB. Daca nu
dispuneti de o conexiune USB suplimentara, puteti instala un card adaptor USB sau
puteti cumpara un hub USB, ca in Figura 2.

Dupa ce aveti noul echipament hardware, este posibil sa trebuiasca sa instalati noi
drivere. De obicei puteti face acest lucru folosind CD-ul de instalare al echipamentului.
In cazul in care nu aveti un CD puteti descarca driverele actualizate la zi de pe website-
ul producatorului.

NOTA: Un driver "semnat" este un driver care a trecut testul de calitate hardware
Windows si a primit o semnatura de la Microsoft. Instalarea unui driver nesemnat poate
cauza instabilitatea sistemului, mesaje de eroare si probleme la bootare. In timpul
instalarii hardware, daca este detectat un driver nesemnat, veti fi intrebati daca doriti sa
opriti sau sa continuati instalarea acestui driver.

Pentru a mentine calculatoarele in stare buna de functionare, trebuie sa efectuati

intretinere preventiva. Intretinerea preventiva poate prelungi viata componentelor,
poate proteja datele si poate creste performantele calculatorului.

O parte importanta a intretinerii preventive a unui calculator este pastrarea curateniei

 143

sistemului. Cantitatea de praf din mediu si obiceiurile utilizatorului determina cat de des
trebuie curatate componentele calculatorului. Mare parte din curatare se ocupa de
prevenirea acumularii prafului.

Pentru a inlatura praful, nu folositi un aspirator. Aspiratoarele pot genera electricitate

statica si pot strica sau desprinde componente si jumperi. In schimb, ar trebui sa folositi
aer comprimat pentru a inlatura praful. Daca folositi aer comprimat dintr-un tub, tineti
tubul in pozitie verticala astfel incat fluidul sa nu curga pe componentele calculatorului.
Urmati mereu instructiunile si avertismentele de pe recipientul de aer comprimat.

Curatarea regulata va ofera de asemenea o sansa sa inspectati componentele pentru a

verifica daca exista suruburi sau conectori desfacuti. Exista mai multe componente in
interiorul carcasei unui calculator care trebuie pastrate in permanenta curate:

 Ansamblul radiator/ventilator
 Memoria RAM
 Placile de extensie
 Placa de baza
 Ventilatorul carcasei
 Sursa de alimentare
 Unitatile interne

ATENTIE: Cand curatati un ventilator folosind aer comprimat, mentineti fixe paletele

ventilatorului. Astfel preveniti invartirea rotorului la o turatie prea mare sau deplasarea
acestuia intr-o directie diferita.

Praful sau mizeria din exteriorul calculatorului pot intra prin ventilatoare sau pe
langa panoul lateral de acces al carcasei. Mizeria poate sa intre si prin capacele
protectoare ale sloturilor de extensie, ca in Figura 1. Daca praful se acumuleaza in
interiorul unui calculator, poate opri circulatia aerului si poate afecta sistemul de
racire.

Folositi o carpa sau aspirator ca sa curatati exteriorul carcasei. Daca folositi un

produs de curatare, nu il pulverizati direct pe carcasa. In schimb, puneti o cantitate
mica pe carpa de curatare si stergeti exteriorul carcasei.

In timp ce curatati carcasa, ar trebui sa fiti atenti si sa corectati lucrurile care pot
cauza probleme mai tarziu:

 Capacele lipsa ale sloturilor de expansiune permit intrarea prafului, a

mizeriei sau a insectelor in calculator
 Suruburi slabite sau lipsa cu ajutorul carora sunt fixate placile de extensie
 Cabluri lipsa sau incurcate care se pot desface si pot cadea din carcasa

Cea mai buna metoda de a mentine un calculator in stare buna este de a verifica
functionarea acestuia la intervale regulate. Curatarea reprezinta o buna oportunitate de a
face aceasta verificare. Ar trebui sa aveti o lista a componentelor de verificat:

 Procesorul si sistemul de racire – Verificati sa nu existe praf pe procesor sau in

sistemul de racire. Asigurati-va ca ventilatorul se poate invarti normal. Verificati
cablul de alimentare al ventilatorului sa fie conectat corect, ca in Figura 1. Verificati
ventilatorul cat timp este alimentat pentru a vedea daca se invarte. Verificati daca
procesorul este asezat corect in socket. Asigurati-va ca radiatorul este montat
corect. Pentru a evita deteriorarea, nu scoateti procesorul pentru curatare.
 Conexiunile memoriei RAM – Chipurile RAM ar trebui sa fie prinse corect in
 144

sloturile RAM. Figura 2 arata ca in anumite situatii clipsurile de fixare se pot

desface. Reasezati-le, daca este necesar. Folositi aer comprimat pentru a elimina
orice urma de praf.
 Echipamentele de stocare – Verificati toate echipamentele de stocare incluzand
hard disk-ul, unitatea de discheta, unitatea optica si unitatea de stocare cu banda
magnetica. Toate cablurile ar trebui sa fie bine conectate. Verificati ca nu exista
jumperi desfacuti, lipsa sau fixati incorect, ca in Figura 3. O unitate nu ar trebui sa
produca zgomote sau sunete neplacute. Cititi manualul producatorului pentru a afla
cum se curata unitatile optice si capetele de citire ale unitatilor de stocare pe banda
magnetica folosind betisoare de bumbac si aer comprimat. Curatati unitatile de
discheta folosind un kit de curatare.
 Placile de extensie – Placile de extensie ar trebui asezate corect in sloturile de
expansiune. Placile desfacute, precum in Figura 4, pot cauza scurtcircuite. Prindeti
placile de extensie folosind suruburi pentru a evita desfacerea acestora. Folositi aer
comprimat pentru a indeparta mizeria sau praful de pe placa sau din slotul de
extensie.

NOTA: Placa video poate sa se desprinda din cauza presiunii exercitate de cablul de la

monitor sau in momentul fixarii cu suruburi.

NOTA: Daca un adaptor pentru placa video este folosit intr-un slot de expansiune, placa
video integrata de pe placa de baza este probabil dezactivata. Daca din greseala conectati
monitorul la placa integrata, calculatorul va parea ca nu merge.

Exista cateva componente care ar trebui verificate:

 Echipamentele de alimentare – Verificati prelungitoarele, sigurantele si sursele de

curent permanente (UPS). Asigurati-va ca exista o ventilatie adecvata si
neobstructionata. Inlocuiti prelungitoarele daca au existat probleme electrice sau
furtuni puternice in zona.
 Suruburi desfacute – Suruburile desfacute pot cauza probleme daca nu sunt fixate
sau indepartate imediat. Un surub desfacut poate cauza scurtcircuite sau poate sa
ramane blocat intr-o pozitie de unde este dificil de inlaturat.
 Tastatura si mouse – Folositi aer comprimat sau un aspirator mic pentru a curata
tastatura si mouse-ul. Daca mouse-ul este cu bila, scoateti-o si curatati mizeria.
 Cabluri – Verificati toate cablurile de conectare. Cautati pini rupti sau indoiti.
Asigurati-va ca toate suruburile sa fie bine fixate. Asigurati-va ca nici un cablu nu
este taiat, ciupit sau indoit foarte rau.

Procesul de depanare ajuta la rezolvarea problemelor unui calculator sau ale

echipamentelor periferice. Aceste probleme variaza de la simplu, cum ar fi
actualizarea unui drive, pana la probleme complexe, cum ar fi instalarea unui
procesor. Folositi pasii pentru depanare ca un ghid ce va va ajuta in diagnosticarea
si repararea problemelor.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

 Revizuirea procesului de depanare.

 Identificarea problemelor comune si a solutiilor.
 Aplicarea tehnicilor de depanare.

Tehnicienii de calculatoare trebuie sa poata analiza problema si sa determine cauza

erorii pentru a putea repara calculatorul. Acest proces se numeste depanare
 145

(troubleshooting).

Primul pas in procesul de depanare il reprezinta adunarea datelor de la client. Figurile 1

si 2 contin o lista de intrebari cu raspuns deschis sau cu variante limitate de raspuns
care pot fi adresate clientului.

Imediat ce ati discutat cu clientul ar trebui sa verificati problemele evidente. Figura 3

listeaza problemele intalnite in cazul componentelor hardware.

Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva solutii rapide. Figura 4
listeaza cateva solutii rapide pentru problemele componentelor hardware.

Daca solutiile rapide aplicate nu au rezolvat problema este timpul sa se adune date de
le calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri de a aduna informatii despre problema de
la calculator.

In acest moment, aveti suficiente informatii pentru a evalua problema, executa

cercetari, si implementa posibile solutii. Figura 6 prezita resursele pentru solutiile
posibile.

Dupa ce veti rezolva problema, puteti incheia cu clientul. Figura 7 prezinta o lista de
sarcini necesare pentru a finisa acest pas.

Problemele calculatoarelor pot fi de natura hardware, software, legate de conectivitate,

sau o combinatie a celor trei. Veti rezolva unele tipuri de probleme legate de
calculatoare mai des decat altele. Figura 1 prezinta o diagrama a celor mai frecvente
probleme de natura hardware si solutiile acestora.

Acum, odata cu intelegerea procesului de depanare, este momentul sa aplicati

abilitatile de diagnosticare.

Primul laborator are rolul de a va imbunatati abilitatile de rezolvare a problemelor

care pot care pot afecta componentele hardware ale unui PC. Veti depana si
repara un calculator care nu porneste.

Al doilea laborator are rolul de a va imbunatatii abilitatile de comunicare si

depanare a componentelor hardware ale unui PC. In acest laborator veti executa
urmatorii pasi:

 Veti primi ordinul de lucru.

 Ghidati clientul prin diversi pasi pentru a incerca sa rezolvati problema.
 Documentati problema si decizia luata.

In acest capitol, ati invatat despre tehnici avansate de diagnosticare si reparare, si

despre modul de selectare a componentelor pentru eventuale imbunatatiri. Acest
capitol a prezentat in detaliu cateva tehnici de depanare pentru a va ajuta sa localizati
si sa rezolvati probleme precum si sa prezentati rezultatele obtinute clientului.

 Ati invatat despre atributiile unui tehnician de teren, de la distanta si prin telefon
si oportunitatile de angajare pentru persoanele care au cunostinte si abilitati
avansate de depanare.
 146

 Puteti explica si folosi normele de protectie a muncii in laborator si utiliza

uneltele specifice. Puteti descrie regulile generale de siguranta in lucrul cu
echipamentele electrice, mai ales in cazul monitoarelor si imprimantelor laser.
Intelegeti scopul si aplicarea normelor de protectie a muncii.
 Cunoasteti procedurile de aruncare corecta a diferitelor tipuri de baterii folosite
de calculatoare si a altori tipuri de hardware, cum ar fi monitoarele.
 Puteti da sfaturi clientilor in ceea ce priveste modul in care isi pot proteja
calculatoarele folosind corect tehnicile de intretinere preventiva.
 Puteti descrie modul de curatare a componentelor externe ale unui calculator,
inclusiv a monitorului, carcasei, imprimantei sau echipamentelor periferice.
Puteti descrie modul de curatare a componentelor interne ale unui calculator,
precum placa de baza, procesorul si sistemul de racire, memoria RAM si placile
de extensie.
 Stiti sa sfatuiti clientii cand este cel mai bine sa imbunatateasca un calculator
sau componentele acestuia si cand este cel mai bine sa cumpere un produs
nou.
 Puteti explica pasii care trebuie urmati pentru a adauga si configura un al doilea
hard disk. Puteti de asemenea descrie pasii urmati pentru a imbunatati unele
componente ale calculatorului, precum carcasa, sursa de curent, procesorul si
sistemul de racire, memoria RAM sau placile de extensie.
 Cunoasteti modul de utilizare al intrebarilor cu raspuns deschis sau cu variante
limitate de raspuns necesare unui tehnician de nivel doi pentru a determina
cauza unei probleme.
 Puteti descrie pasii urmati in procesul de depanare, incluzand colectarea
informatiilor de la clienti, verificarea problemelor evidente, incercarea initiala a
solutiilor rapide, evaluarea problemelor, implementarea solutiilor pana la
rezolvarea problemei.
 Intelegeti rolul unui tehnician de nivel doi si cum sa inglobati efortul de
depanare depus de un tehnician de nivelul unu.

Instalarea, configurarea si optimizarea sistemului de operare sunt examinate in

detaliu in acest capitol.

Exista diferite brand-uri de sisteme de operare disponibile in ziua de astazi,

incluzand Microsoft Windows, Apple Mac OS, UNIX si Linux. Un tehnician trebuie
sa ia in considerare calculatorul actual atunci cand selecteaza un sistem de
operare. In plus, exista diferite versiuni si distrubitii ale sistemelor de operare.
Unele versiuni ale Microsoft Windows includ Windows 2000 Professional, Windows
XP Home Edition,Windows XP Professional, Windows Media Center, Windows
Vista Home Basic, Windows Vista Business si Windows Vista Premium.

Fiecare dintre aceste sisteme de operare ofera multe trasaturi similare cu o

interfata asemanatoare. Totusi, unele functii necesare nevoilor unui client tipic pot
sa nu apara in toate aceste sisteme de operare. Trebuie sa puteti compara si
contrasta sistemele de operare pentru a-l gasi pe cel mai potrivit cerintelor
utilizatorului.

Sunt multe sisteme de operare dintre care puteti alege, fiecare cu caracteristici ce
ar trebui luate in considerare atunci cand se discuta cu un utilizator. Atunci cand
alegeti un sistem de operare pentru client, trebuie sa alegeti echipamentele
hardware ce satisfac sau depasesc cerintele minime necesare ale sistemului de
operare.

In acest capitol, Windows XP Professional este folosit pentru a descrie functiile

unui sistem de operare. Intr-un punct al carierei dumneavoastra, cu siguranta va
 147

trebui sa actualizati sau reparati un calculator ce are sistemul de operare Windows.

In Figura 1 se poate observa o comparatie a sistemelor de operare Windows.

Sistemul de operare este interfata dintre utilizator si calculator. Fara sistemul de operare
utilizator nu poate interactiona cu dispozitivele hardware si cele software din calculator. Un
sistem de operare asigura urmatoarele capabilitati operationale si organizationale:

 Asigura trecerea de la hardware la aplicatii

 Creaza un sistem de fisiere pentru stocarea datelor
 Asigura rularea aplicatiilor
 Interpreteaza comenzile utilizatorului

Sistemele de operare au cerinte minime de hardware. In Figura 1 puteti vedea cerintele

hardware pentru diferite tipuri de sisteme de operare.

Un sistem de operare pentru retele este un sistem de operare cu trasaturi

aditionale pentru a creste functionalitatea si usurinta in administrare intr-un mediu
de retea. Urmatoarele sunt exemple de sisteme de operare pentru retea:

 Windows 2000 Server

 Windows 2003 Server
 UNIX
 Linux
 Novell NetWare
 Mac OS X

Un sistem de operare pentru retea este conceput pentru a asigura resursele

necesare pentru clienti:

 Aplicatii pentru servere, precum o baza de date partajata

 Stocarea de date centralizata
 Serviciu pentru directoare ce asigura o baza de date centralizata cu toate
conturile de utilizatori din retea, exemple de astfel de servici sunt LDAP si
Active Directory
 Coada pentru printare prin retea
 Accesul la retea si securitate
 Sistem de stocare redundant, precum RAID si backup-uri

Sistemele de operare pentru retea asigura protocoale concepute pentru a indeplini

functiile de retea. Aceste protocoale sunt controlate de catre codul din serverele
aflate in retea. Protocoalele folosite de sisteme de operare pentru retea asigura
servici precum web, transferul de fisiere, e-mail, translatarea numelor si adresarea
IP automata. In Figura 1 puteti gasi mai multe informati.
Majoritatea sistemelor de operare sunt usor de instalat. Dupa pornirea calculatorului, CD de
instalare pentru Windows XP Professional va afisa un ghid ce va ghideaza pe parcursul
intregului proces de instalare printr-o serie de intrebari. Odata ce ati raspuns la intrebari,
ghidul de instalare duce automat la bun sfarsit instalarea. In aceasta sectiune, veti realiza o
instalare particularizata de Windows XP Professional.

Instalarea implicita pentru Windows XP Professional este suficienta pentru marea

 148

majoritate a utilizatorilor particulari sau pentru retele de birou de dimensiuni mici. O

instalare personalizata pentru Windows XP Professional este folosita de obicei in retele
de dimensiuni mari.

Instalarea implicita
Instalarea implicita necesita interactiune minima cu utilizatorul. Vi se cere sa furnizati
informatii specifice despre calculatorul dumneavoastra si despre posesor/utilizator.

Instalarea personalizata
In Windows XP, instalarea personalizata este foarte similara cu instalarea implicita.
Exista doar doua pagini ce ofera o selectie particularizata in timpul setup-ului. Prima
pagina este pentru personalizarea setarilor regionale, cel de-a doua pagina este pentru
personalizarea setarilor de retea, ca in Figura 1. Un tehnician sau un utilizator cu
experienta tehnica executa cel mai adesea instalarea personalizata. Intr-o instalare
personalizata, wizard-ul cere utilizatorului informati detaliate de performanta pentru a se
asigura ca sistemul de operare este optimizat sa indeplineasca cerintele si preferintele
utilizatorului individual sau ale administratorului de retea dintr-o companie. Puteti
efectua o instalare personalizata pentru Windows XP Professional pe mai mult de un
calculator intr-o retea prin folosirea unui fisier de raspunsuri ce contine setarile
predefinite si raspunsurile la intrebarile din timpul setup-ului.

Tehnicianul poate automatiza si personaliza instalarea pentru Windows XP astfel incat

sa includa urmatoarele trasaturi:

 Aplicati de productivitate, precum Microsoft Office

 Aplicatii personalizate
 Suport pentru diferite limbi
 OS Deployment Feature Pack folosind Microsoft Systems Management Server
(SMS)
 Drivere pentru dispozitive hardware

Instalarea implicita pentru Windows XP Professional este suficienta pentru marea

majoritate a utilizatorilor de acasa sau pentru retele de birou de dimensiuni mici. O
instalare personalizata pentru Windows XP Professional poate salva timp si poate
asigura o configuratie consecventa a sistemului de operare pentru calculatoarele
dintr-o retea mare.

 Instalarea un sistem de operare fara supraveghere dintr-un punct de

distributie din retea folosind un fisier de raspunsuri.
 O instalare bazata pe imagini folosind Sysprep si un program de imagini
pentru disc, care copiaza o imagine a sistemului de operare direct pe hard
disc fara interventia utilizatorului.
 Instalare de la distanta folosind Servicul de Instalare la Distanta (RIS -
Remote Installation Services), care poate descarca instalarea dintr-o retea.
Aceasta instalare poate fi solicitata de utilizator sau fortata pe calculator de
catre administrator.
 OS Deployment Feature Pack folosind Microsoft Systems Management
Server (SMS), care poate simplifica dramatic instalarea unui sistem de
operare intr-o organizatie.

Instalare neasistata
Instalarea neasistata folosind un fisier de raspunsuri unattend.txt este cea mai
usoara metoda de instalare pentru o retea. Un fisier de raspunsuri poate fi creat
folosind o aplicatie denumita setupmgr.exe localizata in fisierul deploy.cab din CD
 149

Windows XP Professional. 

In Figura 1 putem observa un exemplu de fisier de raspunsuri. Odata ce ati

raspuns la toate intrebarile, fisierul unattend.txt se copiaza pe directorul partajat al
serverului de distributie. In acest moment, puteti face doua lucruri:

 Rulati fisierul unattended.bat pe masina client. Acesta pregateste hard

discul si instaleaza automat sistemul de operare de pe serverul din retea.
 Creati o discheta de pornire cu care sa porniti calculatorul si sa va
conectati la serverul de distributie din retea. Rulati fisierul batch pentru a
instala sistemul de operare prin retea.

Instalarea bazata pe imagine

Atunci cand executati o instalare bazata pe imagine, trebuie sa incepeti prin
configurarea unui calculator pana il aduceti la o starea operationala. Apoi, rulati
Sysprep pentru a pregati sistemul pentru imagine. O aplicatie terta pentru imagini
pregateste imaginea pentru calculatorul complet instalat, imagine care poate fi
scrisa pe un CD sau DVD. Aceasta imagine poate fi copiata pe calculatoarele cu
un HAL compatibil pentru a incheia instalarea pe mai multe calculatoare. Odata ce
imaginea a fost copiata, puteti porni calculatorul, dar este posibil sa fiti nevoiti sa
configurati cateva setari, precum numele calculatorului si domeniu de apartenenta.

Instalarea la distanta
Folosind RIS, acest proces seamana foarte mult cu instalarea pe baza de imagini,
exceptand faptul ca nu veti utiliza o unealta de imagine. Puteti folosi RIS pentru a
seta de la distanta noi calculatoare cu Microsoft Windows folosind un director RIS
partajat pe retea ca sursa pentru fisierele sistemului de operare Windows. Puteti
instala sisteme de operare de la distanta pe calculatoarele clientilor pornite.
Calculatoarele utilizatorilor ce sunt conectati la retea pot fi pornite folosind o
discheta de pornire la distanta sau Pre-Boot eXecution Environment (PXE)-adaptor
de retea capabil. Clientul se poate loga cu un cont valid de utilizator.

RIS este conceput sa fie folosit intr-o retea relativ mica si nu ar trebui sa fie folosit
acolo pe linii de viteza scazuta din WAN. Microsoft System Management Server
(SMS) permite unui administrator sa administreze un numar mare de calculatoare
dintr-o retea. SMS poate fi folosit pentru a administra actualizarile, pentru a asigura
control de la distanta si pentru a executa slujbe de inventariat. O trasatura
optionala este desfasurarea sistemului de operare, pentru aceasta este necesara
instalarea pachetului SMS OS Deployment Feature pe un server Windows 2003.
SMS permite instalarea pe un numar mare clienti peste o intreaga retea, cum ar fi
un LAN sau WAN.

Intr-un sistem de operare, discurile si directoarele sunt locati unde sunt stocate si
organizate datele. Sistemul de fisiere folosit de un sistem de operare determina
factori aditionali ce afecteaza stocarea precum dimensiunea partitiei, dimensiunea
unui cluster si trasaturi de securitate.

Structura unui disc

Utilitarul Disk Management arata informatii si poate executa servicii precum
partitionarea si formatarea discurilor in Windows. In Figura 1 putem observa
utilitarul Disk Management folosit de catre Windows XP Professional.

Exista mai multe tipuri de partitii pe un hard disk:

 Partitii primare
 Partitii extinse
 150

 Discuri logice

NOTA: In orice moment, puteti seta doar o partitie activa. Sistemul de operare
foloseste partitia activa pentru a porni sistemul. Partitia activa trebuie sa fie o
partitie primara.

In cele mai multe cazuri, partitia C: este partitia activa si contine fisierele de pornire
si ale sistemului. Unii utilizatori creaza partitii aditionale pentru a organiza fisierele
sau pentru a putea porni dual un calculator.

Puteti accesa utilitarul Disk Management in urmatoarele moduri:

 Din meniul Start, faceti click dreapta pe My Computer si selectatiManage

> Disk Management.
 Din meniul Start, alegeti Settings > Control Panel > Administrative
Tools > Computer Management. Dublu-click peStorage si apoi pe Disk
Management.

Sistemul de fisiere
Partitiile sunt formatate cu un sistem de fisiere. Cele doua tipuri de sisteme de
fisiere disponibile in Windows XP sunt FAT32 si NTFS. NTFS are caracteristici de
stabilitate si securitate mai bune.

De exemplu, Windows-ul nu afiseaza extensiile de fisiere, dar aceasta practica

poate aduce probleme de securitate. Programatorii de virusuri pot distribui fisiere
executabile deghizate in fisiere ne-executabile. Pentru a evita aceasta gaura de
securitate, ar trebui sa aveti vizibile intotdeauna extensiile de fisiere, pentru asta
faceti urmatoarele:

Din meniul Start, alegeti Control Panel > Folder Options > View, si debifati
casuta "Hide extensions for known file types", ca in Figura 2.

NOTA: Salvarea fisierelor in directorul radacina al partitiei C: poate cauza

probleme de organizare a datelor. O practica buna este stocarea datelor in
directoare create pe partitia C:.

Exista cateva proceduri si unelte disponibile pentru optimizarea performatelor unui

sistem de operare. Conceptele pot fi aceleasi pentru toate sistemele de operare,
dar metodele si procedurile de optimizare difera. De exemplu, in timp ce memoria
virtuala indeplineste aceleasi functi pe sistemele de operare Windows 98 si
Windows XP, calea pentru a gasi si ajusta setarile memoriei virtuale este diferita.

System Tools (Unelte pentru sistem)

Pentru a intretine si optimiza un sistem de operare puteti accesa diferite unelte
existente in Windows. Astfel de unelte includ verificarea erorilor discurilor, prin care
se poate scana hard disk-ul pentru erori ale structurii de fisiere si defragmentarea
hard disk-ului, prin care se pot rearanja fisierele in blocuri compacte pentru un
acces mai rapid. In Figura 1 se pot observa unelte pentru intretinerea hard disk-
ului.

Memoria virtuala
Memoria virtuala permite procesorului sa acceseze mai multa memorie decat este
instalata pe calculator. Acest lucru este implementat pentru a permite tuturor
aplicatiilor sa adreseze aceeasi cantitate de memorie. Memoria virtuala este un
fisier de swap (swap file) sau un fisier de pagini (page file) care este in permanenta
citit sau scris in memoria RAM. In mod tipic, ar trebui sa lasati Windows-ul sa
administreze dimensiunea fisierului de swap. Singura setare pe care ar trebui sa o
 151

schimbati este locatia fisierului de swap. Trebuie sa fiti membru al grupului de

administratori pentru a face aceasta schimbare. In Figura 2 puteti vedea setarile
memoriei virtuale.

Pentru a accesa setarile memoriei virtuale in Windows XP, folositi una din caile
urmatoare

 Start > Settings > Control Panel >System > Advanced tab >
Performance Options

sau

 Start > Control Panel > Performance and Maintenance > System >
Advanced > Performance > Settings > Advanced

Disk Defragmenter (Utilitarul de defragmentare a discului)

Pentru a ajuta la optimizarea fisierelor de pe hard disc, sistemele de operare
Windows pun la dispozitie un utilitar de defragmentare. Pe masura ce fisiere sunt
accesate si stocate pe hard disk, fisierele isi schimba locul din a fi stocate continuu
pe disc in a fi imprastiate. Aceasta poate duce la incetinirea sistemului de operare.
Hard disk-ul trebuie sa caute pe diferite zone ale platanelor pentru a gasi intregul
fisier. Pentru un singur fisier, efectul procesului este minim. Atunci cand acest
proces are loc pentru sute de fisiere, va fi incetinita fizic citirea si scrierea fisierelor
pe hard disk. Pentru a defragmenta un disk, dati dublu-click pe My Computer de
pe desktop. Dati click-dreapta pe discul pe care vreti sa il optimizati.
AlegetiProperties. In tab-ul Tools dati click pe Defragment Now.

Fisiere temporare
Aproape fiecare program foloseste fisiere temporare, care de obicei sunt sterse
automat atunci cand aplicatia sau sistemul de operare a terminat sa le foloseasca.
Totusi, unele fisiere temporare trebuie sterse manual. De vreme ce fisierele
temporare ocupa spatiul de pe hard disk ce poate fi folosit pentru alte fisiere, este o
idee buna sa verificati si sa le stergeti la fiecare doua sau trei luni. Fisierele
temporare sunt localizate in mod uzual in locurile urmatoare:

 C:\temp
 C:\tmp
 C:\windows\temp
 C:\windows\tmp
 C:\documents and settings\%USERPROFILE%\local settings\temp

Servicii
Serviciile sunt tipuri de aplicatii ce ruleaza in fundal pentru a satisface un anumit rol
sau pentru a asteapta o cerere. Doar serviciile necesare ar trebui pornite pentru a
reduce riscurile de securitate nedorite. In Figura 3 puteti vedea unele servici
disponibile pe un calculator. Exista patru setari, sau stari, ce pot fi folosite pentru a
controla aceste servici:

 Automat
 Manual
 Dezactivat
 Oprit

Daca un serviciu, precum DHCP sau Automatic Updates, este setat pe automat, el
va porni odata cu calculatorul. Serviciile manuale, precum serviciul pentru o sursa
continua de curent (UPS), trebuie sa fie configurate manual pentru a functiona.
 152

Unele servici pot fi oprite sau dezactivate pentru scopuri de depanare, precum
oprirea serviciului de spooling atunci cand sunt probleme cu imprimarea.

Browserele web si aplicatiile de e-mail sunt in mod tipic aplicatii folosite cel mai
mult pe un calculator. Optimizarea browserului de web si aplicatiilor de e-mail ar
trebui sa creasca performantele calculatorului.

Browserul Microsoft, Internet Explorer (IE), are in general setari pentru a

schimbarea paginii initiale si a aparentei browserului. Setarile aditionale va permit
sa vizionati sau sa stergeti informatiile salvate de catre browser:

 Istoria
 Fisiere temporare
 Cookies
 Parolele
 Informatiile formularelor web

NOTA: Cookie-urile sunt informatii transmise intre browserul web si serverul web

cu scopul de a urmari informatii despre utilizator pentru a particulariza pagina
livrata lui.

Pentru a accesa setarile in IE, deschideti fereastra browser-ului IE si alegeti Tools

> Internet Options.

Salvarea in cache, sau pastrarea, a fisierelor de Internet este o trasatura a

browserului Web folosita pentru a mari viteaza procesului de accesare a paginilor
deja vizitate. Utilitarul de stocare a fisierelor din IE descarca pe hard disk copii ale
imaginilor sau fisiere HTML ale site-urilor pe care le-ati vizitat. Atunci cand revizitati
o pagina web, site-ul se va deschide mai rapid deoarece fisierele sunt in cache-ul
hard disk-ului si nu trebuie descarcate din nou.

Fisierele din cache ale browserului web pot deveni invechite sau foarte mari.
Aceste setari ale IE va vor permite sa controlati dimensiunea cache-ului si
reimprospatarea acestuia atunci cand este necesar:

 La fiecare vizita a paginii

 De fiecare data cand porniti IE
 Automat
 Niciodata

Pentru a accesa setarile pentru cache, deschideti browser-ul IE si alegetiTools >

Internet Options. Din optiunea Temporary Internet Files, alegeti Settings. Dati
click pe taburile din Figura 1 pentru a explora alte optiuni de configurare pentru IE.

Software-ul pentru e-mail poate fi instalat ca parte a browser-ului web sau ca o

aplicatie de sine statoare. Outlook Express este un utilitar pentru e-mail si o
componenta a sistemului de operare Microsoft Windows. Pentru a configura
Outlook Express, trebuie sa furnizati informati despre contul dumneavoastra de e-
mail, ca in Figura 1.

Ar trebui sa aveti la dispozitie urmatoarele informatii atunci cand configurati conturi

de e-mail pe un client software de e-mail:

 Numele afisat
 153

 Adresa de e-mail
 Tipul serverului mail de primire, precum POP3 sau IMAP
 Numele serverului de primire a mail-urilor
 Numele serverului de trimitere a mail-urilor
 Numele utilizatorului
 Parola contului

Protocoalele folosite pentru e-mail includ urmatoare:

 Post Office Protocol version 3 (POP3) – Primeste e-mail-uri de la un

server aflat la distanta prin TCP/IP. Nu lasa o copie a e-mail-ului pe server;
totusi, unele implementari permit utilizatorilor sa specifice salvarea
mailurilor pentru o perioada de timp.
 Internet Message Access Protocol (IMAP) – Permite clientilor de e-mail
locali sa primeasca e-mail-uri de la server. In mod tipic pastreaza o copie
pe server pana cand mutati e-mail-ul intr-un director personal din aplicatia
de e-mail. IMAP sincronizeaza directoarele de e-mail-uri intre server si
client.
 Simple Mail Transfer Protocol (SMTP) – Transmite e-mail-urile peste o
retea TCP/IP. Este formatul de e-mail pentru text ce foloseste doar
codarea ASCII.
 Multipurpose Internet Mail Extensions (MIME) – Standard care extinde
formatul de e-mail pentru a include text in standardul ASCII, ca si alte
formate precum imagini si documente de procesare de text. Utilizat in mod
normal impreuna cu SMTP.

Trasaturi aditionale sunt disponibile impreuna cu software pentru e-mail:

 Reguli de manevrare automata a e-mail-urilor

 Diferite codari de e-mail, precum HTML, text clar sau text bogat
 Grupuri de stiri

Odata instalat sistemul de operare, puteti seta rezolutia ecranului pentru a satisface
cerintele utilizatorului. Daca rezolutia ecranului nu este setata corespunzator, puteti
primi rezultate de afisare neasteptate de la diferite tipuri de placi video si monitoare.
Rezultatele neasteptate pot include un desktop de Windows ce nu ocupa intreaga
suprafata a monitorului, sau un ecran negru daca rezolutia este prea mare.

Atunci cand folositi un monitor LCD, rezolutia ar trebui setata pe modul nativ sau pe
rezolutia nativa. Modul nativ este rezolutia ecranului egala cu numarul de pixeli pe care
ii are un monitor. Daca nu folositi modul nativ, monitorul nu va produce cea mai clara
imagine. Observati Figura 1 pentru a vedea setarile de rezolutie pentru un calculator cu
Windows XP Professional.

Puteti modifica setarile ecranului in tabul Settings din appletul panoului de control
Display Properties:

 Rezolutia ecranului – Determina numarul de pixeli. Un numar mai mare de

pixeli afiseaza o rezolutie si o imagine mai buna.
 Rata de reimprospatare – Determina cat de des este redesenata imaginea
afisata pe ecran. Rata de reimprospatarea este exprimata in Hertz (Hz). O rata
de reimprospatare mai mare produce o imagine mai stabila pe monitor.
 Culorile de afisare – Determina numarul de culori vizibile pe ecran la un
moment. Culorile sunt create printr-o variatie a intensitatii celor trei culori de
baza (rosu, verde, albastru). Numarul mai mare de biti insemna numar mai
 154

mare de culori. Urmatoarea este o lista cu adancimile culorilor:

o 256 culori - culoare pe 8 biti
o 65.536 culori - culoare pe 16 biti(Culoare buna)
o 16 milioane de culori - culoare pe 24 biti(Culoare reala)
o 16 milioane de culori - culoare pe 24 biti(Culoare reala cu 8 biti
adaugati pentru a permite procesarea de 32 biti)

Atunci cand depanati o problema a ecranului, verificati daca driverul este compatibil cu
placa video. Windows-ul poate instala un driver implicit ce functioneaza, dar nu poate
asigura toate optiunile disponibile pentru cea mai buna vizionare si performanta. In
Figura 2 puteti vedea utilitarul de actualizare a driverului din Windows XP Professional.
Indepliniti urmatoarele pentru cea mai buna performanta grafica:

1. Descarcati cea mai recenta versiune de driver de pe site-ul producatorului.

2. Dezinstalati driverul curent.
3. Dezactivati software-ul antivirus.
4. Instalati noul driver.
5. Reporniti calculatorul.

NOTA: Dezactivarea software-ului antivirus face calculatorul dumneavoastra vulnerabil

virusilor si nu ar trebui facuta daca sunteti conectat la Internet.

Este posibil sa va loviti de probleme atunci cand instalati sau reinstalati driverul video.
De exemplu, dupa ce ati indeplinit pasul de performante grafice, nu mai reusiti sa vedeti
monitorul dupa repornirea calculatorului. Pentru a investiga problema si a reveni la
setarile initiale, reporniti calculatorul. In timpu procesului de repornire, apasati tasta F8.
Introduceti optiunile de pornire atunci cand sunteti rugat si selectati Enable VGA
Mode pentru a folosi o rezolutie de 640 x 480. Odata ce s-a incarcat sistemul de
operare, puteti selecta Roll Back Driver din meniulProperties al placii video. Ar trebui
sa efectuati o cercetare pentru a determina problemele posibile cu driverul pe care ati
incercat sa il instalati.

Puteti avea mai multe sisteme de operare pe un singur calculator. Unele aplicatii
software necesita cea mai recenta versiune a sistemului de operare, in timp ce alte
aplicatii software au nevoie de versiuni mai vechi. Exista un proces de pornire dubla
pentru mai multe sisteme de operare pe un acelasi calculator. Atunci cand fisierul
boot.ini determina prezenta mai multor sisteme de operare in timpul procesului de
pornire, sunteti sesizati pentru a face alegerea sistemului pe care doriti sa il incarcati. In
Figura 1 puteti vedea un exemplu de fisier boot.ini.

Setup pentru pornirea dubla

Pentru a crea un sistem cu pornire dubla in Microsoft Windows, trebuie sa aveti in mod
tipic mai mult de un hard disk sau un disc cu mai multe partitii.

Ar trebui sa instalati intai sistemul de operare mai vechi pe partitia primara sau pe hard
disk-ul marcat ca fiind partitia activa. Ar trebui sa instalati apoi celalalt sistem de
operare pe partitia secundara sau pe alt hard disc. Fisierele de pornire sunt instalate
automat in partitia activa.

In timpul instalarii, fisierul boot.ini este creat pe partitia activa pentru a permite
selectarea sistemului de operare la pornire. Fisierul boot.ini poate fi editat pentru a
schimba ordinea sistemelor de operare. Puteti de asemenea sa editati in fisier durata
de selectie a unui sistem de operare in timpul procesului de pornire. Tipic, timpul
implicit de selectare a unui sistem de operare este de 30 de secunde. Acest lucru
intarzie mereu timpul de pornire cu 30 de secunde, in cazul in care utilizatorul nu
intervine prin selectarea unui anumit sistem de operare. In fisierul boot.ini, timpul de
pornire ar trebui sa fie schimbat la 5 sau 10 secunde pentru a porni mai repede
 155

calculatorul.

Pentru a edita fisierul boot.ini, dati click dreapta pe My Computer > Properties >
Advanced Tab. In zona Startup and Recovery, selectatiSettings. Dati click pe Edit.

Un sistem de operare trebuie sa fie actualizat periodic pentru a ramane compatibil cu

cele mai noi aplicatii software si componente hardware. Atunci cand apar noi versiuni
ale sistemul de operare, suportul pentru versiunile de operare mai vechi este retras in
cele din urma.

Produsele hardware apar continuu pe piata. Noul design al produselor necesita deseori
ca cel mai nou sistem de operare sa fie instalat si sa functioneze corect. In timp ce
aceasta cerinta poate fi costisitoare, obtineti functionalitate avansata prin noile
particulatirati si suport pentru un hardware mai nou.

O imbunatatire a Windows XP poate fi efectuata de pe CD sau prin retea. Trebuie sa va

asigurati ca noul sistem de operare este compatibil cu calculatorul. Microsoft asigura un
utilitar denumit Upgrade Advisor pentru a scana sistemul pentru a determina
problemele de incompatibilitate inainte de a trece la o noua versiune de sistem de
operare Windows. Puteti descarca utilitarul Upgrade Advisor de pe site-ul web Microsoft
Windows fara a plati nici o taxa. Dupa ce utilitarul Upgrade Advisor a terminat de
scanat, este produs un raport pentru a va informa despre orice problema existenta.
Incompabilitatea hardware este cea mai intalnita problema in procesul de imbunatatire.

Nu toate sistemele de operare Windows pot fi inlocuite cu versiuni mai noi, asa cum
este descris in lista de mai jos:

 Windows 98, Windows 98 SE si Windows Me pot fi inlocuite cu Windows XP

Home sau Windows XP Professional.
 Windows NT workstation 4.0 cu Service Pack 6 si Windows 2000 Professional
pot fi inlocuite doar cu Windows XP Professional.
 Windows 3.1 si Windows 95 nu pot fi actualizate la Windows XP.

NOTA: Amintiti-va sa faceti un backup inainte de actualizarea sistemului de operare.

Intretinerea preventiva pentru un sistem de operare include automatizarea

sarcinilor pentru a executa actualizari programate. De asemenea include instalarea
de service pack-uri ce ajuta la mentinerea sistemului actualizat si compatibil cu
noile aparitii software si hardware.

Daca un driver sau sistem este corupt, puteti folosi punctele de restaurare pentru a
aduce sistemul intr-o stare anterioara. Totusi, punctele de restaurare nu pot
recupera datele pierdute.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Planificarea sarcinilor si actualizarilor automate.

 Setarea punctelor de restaurare.

Puteti automatiza unele sarcini in Windows XP folosind utilitarul Scheduled Tasks.

Utilitarul Scheduled Tasks monitorizeaza criteriile selectate si definite de utilizator
 156

si executa sarcinile atunci cand aceste criterii sunt satisfacute.

Planificarea sarcinilor folosind GUI (interfata grafica)

Unele dintre sarcinile frecvente ce pot fi automatizate folosind utilitarul Scheduled
Tasks sunt:

 Curatarea discului
 Backup
 Defragmentarea discurilor
 Pornirea altor aplicatii

Pentru a porni asistentul utilitarului Scheduled Tasks, selectati Start > All

Programs > Accessories > System Tools > Scheduled Tasks. Dati dublu-click
pe Add Scheduled Task ca in Figura 1.

Planificarea sarcinilor folosind CLI

Utilitarul Scheduled Tasks este un utilitar bazat pe Windows GUI. Puteti de
asemenea folosi comanda at in linia de comanda pentru a planifica automat ca o
comanda, un script sau o aplicatie sa porneasca la un moment de timp specificat.
Pentru a folosi comanda at, trebuie sa fiti logati ca membru al grupului de
administratori.

Pentru a invata mai multe despre comanda, alegeti Start > Run. La promptul CLI,
scrieti cmd, si apoi apasati Return. La promptul de comanda, scrieti at/?.

Actualizari automate in Windows

Ar trebui sa folositi una din urmatoarele comenzi pentru a configura actualizarile
pentru sistemul de operare Windows:

 Automat (trebuie sa specificati data si ora)

 Descarca actualizarile pentru mine, dar lasa-ma sa specific atunci cand se
instaleaza.
 Anunta-ma dar nu le descarca sau instala automat
 Actualizarea automata oprita

Ecranul pentru actualizare automata, din Figura 2, se poate gasi in Control Panel.

Punctele de restaurare readuc sistemul de operare intr-un punct predefinit din timp. In
unele cazuri, instalarea unei aplicatii sau a unui driver de hardware pot produce
instabilitate sau pot crea schimbari nedorite la calculator. Dezinstalarea aplicatiei sau a
driverului de hardware corecteaza in mod normal problema. Daca dezinstalarea nu
rezolva problema, ar trebui sa incercati sa restaurati calculatorul la un punct din trecut
in care sistemul de operare functiona corect.

Pentru a deschide utilitatea de Restaurare a Sistemului, selectati Start > All Programs

> Accessories > System Tools > System Restore.

Windows XP poate crea puncte de restaurare in urmatoarele scenarii:

 Atunci cand are loc o instalare sau o imbunatatire

 La fiecare 24 de ore, atunci cand calculatorul functioneaza
 Manual, la orice moment

Punctele de restaurare contin informatii despre setarile sistemului si ale registrilor

 157

folositi de sistemul de operare Windows. Sistemul de restaurare nu face un backup al

fisierelor personale si nici nu poate recupera fisierele personale ce au fost corupte sau
sterse. Pentru a face un backup la date, trebuie sa folositi un sistem de backup dedicat,
precum o unitate de stocare cu banda magnetica, CD-uri sau chiar si un dispozitiv de
stocare pe USB.

Procesul de depanare ajuta la rezolvarea problemelor cu sistemul de operare.

Aceste probleme cuprind probleme simple, precum un driver care nu functioneaza
corespunzator, si probleme complexe, precum un sistem care se blocheaza.
Folositi pasi pentru depanare ca un ghid ce ajuta la diagnosticarea si repararea
problemelor.

Un tehnician trebuie sa poata analiza problema si sa determine cauza erorii pentru a

putea repara calculatorul. Acest proces se numeste depanare. 

Primul pas in procesul de depanare il reprezinta adunarea datelor de la client. Figurile 1

si 2 contin o lista de intrebari cu variante libere sau cu variante limitate de raspuns care
pot fi adresate clientului.

Imediat ce ati discutat cu clientul ar trebui sa verificati problemele evidente. In Figura 3

sunt listate problemele ce se aplica sistemelor de operare.

Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva solutii rapide. Figura 4
listeaza cateva solutii rapide pentru porblemele componentelor hardware.

Daca solutiile rapide aplicate nu au rezolvat problema este timpul sa se adune date din
calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri de a aduna informatii despre problema de la
calculator.

Dupa acest pas, veti avea destule informatii pentru a evalua problema, pentru a cerceta
si implementa solutii posibile. Figura 6 prezita resursele pentru solutiile posibile.

Dupa ce veti rezolva problema,veti prezenta solutia clientului. Figura 7 prezinta o lista
de sarcini necesare pentru a termina acest pas.

Problemele calculatoarelor pot fi impartite in hardware, software, de conectivitate, sau o

combinatie a celor trei. Veti rezolva anumite tipuri de probleme mai des decat alte tipuri
de probleme. O eroare de oprire este o defectiune hardware sau software ce blocheaza
sistemul. Acest tip de eroare este cunoscut sub denumirea de ecranul albastru al mortii
(blue screen of death - BSoD) si apare atunci cand sistemul nu poate sa isi revina dupa
o eroare. Eroarea BSoD este cauzata de obicei de catre erorile din driver-ele
echipamentelor. Jurnalul de evenimente (Event Log) si alte unelte de diagnosticare sunt
disponibile pentru a cerceta o eroare de stop sau o eroare de tip BSoD. Pentru a
preveni aceste erori, verificati compatibilitatea hardware si a driverelor software. In plus,
instalati ultimele patch-uri si actualizari pentru Windows. Atunci cand sistemul se
blocheaza in timpul unei porniri, calculatoarul poate reporni automat. Repornirea este
cauzata de catre functia automata de repornire din Windows si face dificila vizualizarea
mesajelor de eroare. Functia de repornire automata poate fi dezactivata din meniul
Advanced Startup Options. Figura 1 prezinta o diagrama a celor mai frecvente
probleme hardware si solutiile acestora.
 158

Acum ca ati inteles procesul de depanare, este timpul sa aplicati abilitatile

dumneavoastra de a asculta si de a diagnostica.

Primul laborator este conceput pentru a consolida indemanarea dumneavoastra

privind sistemele de operare. Veti verifica punctele de restaurare inainte si dupa ce
folositi Windows Update.

Al doilea laborator este destinat sa consolideze abilitatile dumneavoastra de

comunicare si depanare. In acest laborator veti face urmatorii pasi:

 Veti primi ordinul de lucru.

 Ghidati clientul prin mai multi pasi pentru a incerca sa rezolvati problema.
 Indosariati problema si solutia.

Acest capitol discuta modalitatea de selectie a unui sistem de operare bazandu-va pe

nevoile utilizatorului. Ati invatat diferentele dintre un sistem de operare si un sistem de
operare pentru retele. Laboratoarele v-au ajutat sa va familiarizati cu Windows XP, sa creati
partitii, sa particularizati memoria virtuala si sa programati sarcini. Ati invatat de asemenea
cateva trucuri de optimizare a sistemelor de operare, precum si cum sa depanati o problema
a calculatorului din punctul de vedere al unui tehnician. Urmatoarele concepte discutate in
acest capitol va vor ajuta atunci cand selectati si instalati un sistem de operare:

 Asigurati-va ca intelegeti in totalitate nevoile de tehnologie ale clientului.

 Cunoasterea diferentelor dintre sistemele de operare comune.
 Potrivirea cu grija a nevoilor clientului cu tehnologia corespunzatoare.
 Cunoasterea diferitelor metode de instalare a unui sistem de operare.
 Cunoasterea metodelor de imbunatatire a diferitelor sisteme de operare.
 Intelegerea felului in care intretinerea preventiva poate impiedica problemele inainte
de aparitia acestora.
 Cunoasterea procedurilor de mentenanta preventiva corespunzatoare clientului.
 Conoasterea modului in care se depaneaza un sistem de operare.

Odata cu cresterea nevoii de mobilitate, popularitatea laptop-urilor si dispozitivelor

portabile va continua sa creasca. Pe parcursul carierei dumneavoastra, va trebui
sa cunoasteti modalitatea de configurare, depanare si de intretinere a acestor
dispozitive. Cunostintele pe care le dobanditi despre calculatoare va vor ajuta sa
depanati laptop-uri si dispozitive portabile. Cu toate acestea, exista diferente
importante intre cele doua tehnologii.

Pentru a facilita mobilitatea, laptop-urile si dispozitivele portabile utilizeaza

tehnologii wireless mai mult decat calculatoarele de birou. Toate laptop-urile
folosesc acumulatori atunci cand sunt deconectate de la o sursa de alimentare.
Statiile de extindere sunt utilizate in mod frecvent pentru a conecta laptop-ul la
dispozitive periferice. Ca si tehnician, va fi necesar sa configurati, optimizati si sa
depanati aceste statii de extindere si accesorii, precum si laptop-ul sau dispozitivul
portabil care le insotesc. Majoritatea componentelor de laptop sunt proprietare,
astfel incat unii producatori doresc ca dumneavostra sa urmati cursuri specializate
pentru a putea efectua reparatii asupra laptop-ului.

Depanarea laptop-urilor poate fi o provocare. Dobandirea abilitatilor necesare

depanarii unui laptop este importanta pentru avansarea in cariera.
Dispozitivele fara fir ofera oamenilor libertatea de a lucra, de a invata, de a se distra si de a
comunica oriunde doresc. Oamenii care folosesc dispozitive fara fir nu au nevoie de o
localizare fizica pentru a primi date de voce si date video. Ca rezultat, locatii wireless, cum
 159

ar fi Internet Cafe-urile, se deschid in multe tari. Campusurile colegiilor folosesc retele fara
fir pentru a permite studentilor sa se inscrie la cursuri, sa vizioneze prelegeri si sa prezinte
teme in zone in care legaturile fizice nu sunt disponibile. Aceasta tendinta catre
comunicatiile fara fir va continua sa creasca pe masura ce din ce in ce mai multe persoane
folosesc dispozitive fara fir.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

 Descrierea tehnologiei bluetooth.

 Descrierea tehnologiei infrarosu.
 Descrierea tehonologiei WAN pentru telefoane mobile.
 Descrierea tehnologiei Wi-Fi.
 Descrierea tehnologiei satelit.

Bluetooth este o tehnologie wireless care permite echipamentelor sa comunice pe

distante scurte. Un dispozitiv Bluetooth se poate conecta la alte sapte dispozitive
Bluetooth pentru a creea o retea personala wireless (WPAN) Aceasta caracteristica
tehnica este descrisa in standardul 802.15.1 emis de catre Institutul de Ingineri in
Electronica si Electrotehnica (IEEE). Dispozitivele Bluetooth sunt capabile sa transmita
cu voce si date si sunt ideale pentru a conecta urmatoarele echipamante:

 Laptop-uri
 Imprimante
 Camere foto-video
 PDA-uri
 Telefoane mobile
 Casti hands-free

Raportati-va la Figura 1 pentru caracteristici comune Bluetooth.

Distanta unei retele personale Bluetooth (PAN) este limitata de cantitatea de

electricitate folosita de catre dispozitive in retea Dispozitivele Bluetooth sunt impartite in
trei clasificari dupa cum va este aratat in Figura 2. Cea mai intalnita retea Bluetooth
este de clasa 2 si care are o lungime de aproximativ 10 m (33 feet).

Dispozitivele Bluetooth functioneaza pe o frecventa radio de 2,4 - 2,485 GHz, care se

gaseste in banda alocata pentru domeniul industrial, stiintific si medical Aceasta
legatura de cele mai multe ori nu necesita o licenta daca echipamentul folosit este
aprobat. Standardul Bluetooth include frecventa adaptiva de hopping (AFH). AFH
permite semnalelor sa sara de la unul la altul folosind diferite frecvente din gama
Bluetooth, reducand astfel sansele de interventie atunci când mai multe dispozitive
Bluetooth sunt prezente. AFH permite, de asemenea, dispozitivului sa vada ce
frecvente sunt deja folosite si sa aleaga o submultime diferita de frecvente alternative.

Masurile de securitate sunt incluse in standardul Bluetooth. Pentru prima oara cand un
dispozitiv Bluetooth se conecteaza, dispozitivul este autentificat folosind un numar
personal de identificare (PIN). Bluetooth este compatibil atat cu criptarea pe 128 de biti
cat si cu PIN-ul de autentificare.

Tehnologia fara fir (wireless) prin infrarosu (IR) este o tehnologie de cu putere
scazuta, avand o raza redusa de actiune. IR transmite date folosind diode
emitatoare de lumina (Light Emitting Diodes - LED) si primeste date folosind
fotodiode.
 160

Retelele IR fara fir sunt complet neregulate. Totusi, Infrared Data Association
(IrDA) defineste specificatiile pentru comunicatia IR fara fir. Analizati la Figura 1
pentru a afla caracteristicile comune ale IR-ului.

Exista patru tipuri de retele IR:

 Line of sight (Linia vizuala) – Semnalul este trasmis doar daca intre
dispozitive exista o vedere clara, neblocata.
 Scatter (Imprastiata) – Semnalul este deviat de tavan si de pereti.
 Reflective (Reflexiva) – Semnalul este trimis unui emitator-receptor optic si
este redirectionat catre dispozitivul de primire.
 Broadband optical telepoint (Fibra optica telepoint de tip broadband) –
Transmisia poate manevra cereri multimedia de inalta calitate.

Retelele infrarosii sunt ideale pentru conectarea laptop-urilor la urmatoarele tipuri

de dispozitive care sunt dintr-o arie restransa:

 Proiector multimedia
 PDA
 Imprimanta
 Telecomanda
 Mouse fara fir (wireless)
 Tastatura fara fir (wireless)

Instalarea si configurarea dispozitivelor IR este destul de simpla. Multe dispozitive

IR se conecteaza printr-un port USB la un laptop sau un calculator de tip desktop.
Din momentul in care calculatorul detecteaza un nou dispozitiv, Windows XP
instaleaza driver-ele potrivite, dupa cum puteti vedea in Figura 2. Instalarea este
similara cu configurarea conexiuni pentru o retea locala.

IR este o solutie practica, pe raza scurta, dar are anumite limitari:

 Raza IR nu poate trece prin plafoane sau pereti.

 Semnalele IR sunt sensibile de interferenta si sunt slabite de catre sursele
puternice de lumina, precum iluminatul fluorescent.
 Dispozitivele IR de tip Scatter sunt capabile sa se conecteze fara linie
vizuala, dar rata trasferurilor de date sunt mai mici si distantele sunt mai
scurte.
 Distantele IR-ului ar trebui sa fie de 1 m (3 feet) sau mai mici atunci cand
sunt folosite pentru comunicatiile dintre calculatoare.

Initial, retelele celulare au fost proiectate doar pentru comunicatii de voce. Tehnologia
celulara a evoluat, iar acum permite transferul de voce, video si date simultan. De
asemenea, permite utilizarea laptop-urilor si a echipamentelor portabilor la distanta.
Avand instalat un adaptor pentru tehnologia WAN celulara un utilizator de laptop poate
accesa Intenetul si atunci cand calatoreste. Priviti Figura 1 pentru caracteristicile
comune ale conexiunilor WAN celulare.

Desi mai lente decat DSL si conexiunile prin cablu, conexiunile WAN celulare sunt inca
suficient de rapide pentru a fi clasificate ca o conexiune de mare viteza. Pentru a
conecta un laptop la o retea WAN celulara, ar trebui sa instalati un adaptor care este
proiectat pentru a lucra cu retelele celulare. Un adaptor celular trebuie sa ofere suport
pentru unele sau toate dintre urmatoarele:
 161

 Global System for Mobile Communications (GSM) – Retea celulara din intreaga
lume
 General Packet Radio Service (GPRS) – Servicii de date pentru utilizatorii de
GSM
 Quad-Band – Permite unui telefon celular sa opereze pe toate cele patru
frecvente GSM: 850 MHz, 900 MHz, 1800 MHz, 1900 MHz
 Serviciul de mesaje scurte (SMS) – Mesaje text
 Serviciul de mesaje multimedia (MMS) – Mesaje Multimedia
 Enhanced Data Rates for GSM Evolution (EDGE) – Ofera rate crescute de
transfer si o imbunatatire a calitatii datelor
 Evolution-Data Optimized (EV-DO) – Rate de descarcare mai rapide

Conectarea la un WAN celular este un proces simplu. Cardurile WAN celular, asa cum
va este prezentat in Figura 2, sunt Plug and Play (PnP). Aceste carduri sunt introduse
in slotul PC Card al laptopului sau sunt incorporate in acesta.
Tehnologia wireless Wi-Fi se bazeaza pe standardul si specificatiile IEEE 802.11. Numarul
802.11 denota un set de standarde care sunt specificate in documentatia IEEE 802.11.
Deci, termenii 802.11 si Wi-Fi sunt interschimbabili. Figura 1 prezinta cateva din
caracteristicile Wi-Fi.

Exista patru standarde majore Wi-Fi, 802.11:

 802.11a
 802.11b
 802.11g
 802.11n (standard in stadiul de proiect)

Tehnicienii se refera deseori la standardele Wi-Fi folosind doar literele finale. De exemplu,
un tehnician poate sa se refere la un router wireless 802.11b ca un router "b".

Standardul 802.11g a iesit pe piata in 2003 si este cel mai utilizat standard Wi-Fi. Standardul
802.11n a iesit pe piata sub forma de proiect in 2006 si poate suferi modificari minore inainte
sa devina standard oficial IEEE.

Standardele 802.11b, 802.11g si 802.11n folosesc banda de frecventa de 2.4 GHz. Banda
de frecventa 2.4 GHz este nereglementata si folosita intens. Cantitatea mare de trafic poate
cauza interferente intre semnalele wireless din banda de 2.4 GHz si alte echipamente
wireless care folosesc aceeasi frecventa. Din aceasta cauza, standardul 802.11a a fost
proiectat pentru a folosi banda de frecventa 5.0 GHz. Drept urmare, 802.11a nu este
compatibil cu celelalte standarde 802.11x. Figura 2 prezinta informatii despre rata de
transfer si raza retelelor 802.11x.

Seciritatea este o problema majora in retelele wireless. Oricine se afla in raza de acoperire a
unui router wireless poate sa obtina acces in retea. Urmatoarele precautii ar trebui luate din
motive de securitate:

 Niciodata nu trimiteti informatii de autentificare sau parole in text clar, necriptat.

 Folositi o conexiune VPN cand acest lucru este posibil.
 Folositi optiunile de securitate in retelele personale.
 Folositi securitate Wi-Fi Protected Access (WPA).

Standardele Wi-Fi Protected Access (WPA, WPA2) sunt folosite pentru securizarea retelelor
Wi-Fi. WPA foloseste o tehnologie sofisticata de criptare si autentificare pentru a proteja
fluxul de date intre echipamente Wi-Fi. WPA foloseste o cheie de criptare pe 128 de biti si ar
trebui utilizat pe toate echipamentele wireless. WPA a fost introdus pentru a inlocui wired
 162

equivalent privacy (WEP), care avea probleme de securitate cunoscute.

Serviciul satelit este ideal pentru utilizatorii din zone rurale sau izolate care
necesita acces de mare viteza in zonele in care alte servicii de mare viteza nu sunt
disponibile. Cu toate acestea, din cauza costurilor initiale mari si a vitezelor relativ
mici, conexiunea satelit de mare viteza este recomandata doar daca o conexiune
prin cablu sau Digital Subscriber Line (DSL) nu este disponibila. Raportati-va la
Figura 1 pentru caracteristicile satelitilor.

Conexiunile la Internet prin Satelit utilizeaza cai de date cu doua directii. Un canal
este folosit pentru upload iar celalat este folosit pentru download. Atat upload-ul cat
si download-ul poate fi realizat folosind o conexiune prin satelit. In unele cazuri, o
linie telefonica si un modem sunt folosite pentru upload. Vitezele de download au
valori de aproximativ 500 Kbps, in timp ce vitezele de upload au valori de
aproximativ 50 Kbps, facand aceasta conexiune asimetrica similara cu DSL.
Conexiunile prin satelit sunt mai lente decat conexiunile prin cablu sau DSL dar mai
rapide decat conexiunile prin modem. Conectarea prin satelit are cateva avantaje:

 Internet de mare viteza, disponibil in zonele rurale si in zonele izolate

 Descarcari rapide de fisiere
 Antena satelit poate fi folosita si pentru acces TV

Aplasarea, instalarea si configurarea corecta a unui sistem satelit sunt importante

pentru functionarea eficienta a sistemului. Chiar daca indrepti antena satelit catre
Ecuator, unde cei mai multi sateliti orbiteaza Pamantul, obstacolele si vremea
nefavorabila pot interfera cu receptia semnalului.

Este nevoie de echipament specific pentru a instala o conexiune satelit:

 Antena satelit de 24-inch (610 mm)

 Modem pentru uplink si downlink
 Cablu coaxial si conectori

Atunci cand un laptop sau un dispozitiv portabil nu mai functioneaza corect, ce ar trebui sa
faceti? Exista anumite parti dintr-un laptop - in mod normal denumite Unitati Inlocuibile de
Utilizator (Customer Replaceable Units - CRUs) - pot fi inlocuite de client. In mod normal
CRU se refera la componente precum bateria sau memoria aditionala. Componentele care
nu trebuie inlocuite de client se numesc Piese Inlocuibile pe Teren(Field Replaceable Units -
FRU) In categoria FRU sunt incluse componente precum placa de baza, display si tastatura.
In multe cazuri, dispozitivul va trebui returnat la furnizor, un centru de service certificat sau
chiar la producator.

Un centru de reparatii poate oferi service(consultanta si reparatii) pentru laptopuri produse

de diversi producatori, sau un centru de reparatii poate fi specializat pentru un anumit
producator si pentru asta dealer in cazul certifiactelor de garantie. In continuare se prezinta
tipurile de reparatii efectuate in centrele de training locale:

 Diagnostic la nivel hard si soft

 Transfer de date si restaurare
 Instalarea Hard Disk-ului si imbunatatiri.
 Instalarea memoriei si imbunatatiri.
 163

 Inlocuirea tastaturii si ventilatorului.

 Curatirea interna a laptopului.
 Repararea ecranului LCD.
 Repararea invertorului LCD si a luminozitatii fundalului.

Majoritatea reparatiilor la display-urile LCD trebuie efectuate in centre de reparatii.

Reparatiile se refera la inlocuirea ecranului LCD, a luminii de funal care apare din spatele
display-ului pentru a-l lumina, si inversorul ce produce tensiunea inalta necesara luminii de
fundal. Daca lumina de fundal nu mai functioneaza, ecranul este vizibil numai daca este
privit dintr-un anumit unghi.

Daca nu exista service-uri locale, va fi nevoie sa trimiteti laptop-ul la un centru de reparatii

regional sau chiar la producator. Daca defectiunile laptopului sunt severe sau este nevoie de
softuri speciale si echipamente, producatorul poate decide sa inlocuiasca laptopul in loc sa il
repare.

ATENTIE: Inainte de a incerca sa reparati un laptop sau un dispozitiv portabil verificati

garantia pentru a vedea daca reparatiile in timpul garantiei trebuie sa fie facute la un centru
de service autorizat pentru a evita invalidarea certificatului de garantie. Daca reparati singur
un laptop, trebuie sa faceti un backup al datelor de pe acesta si sa il deconectati de la
alimentare.

Componentele unui laptop trebuie sa fie inlocuite dintr-o multitudine de motive

Piesa originala poate fi uzata, defecta sau sa nu functioneze corespunzator. Este
posibil sa doriti functii suplimentare, precum o placa de retea pentru conexiuni fara
fir (wireless) care sa suporte noi standarde. Este posibil sa doriti imbunatatirea
performantei prin adaugarea de noi module de memorie. Cand implementati
oricare din aceste schimbari, asigurati-va ca toate componentele sunt compatibile
din punct de vedere fizic si electric cu cele existente precum si cu sistemul de
operare.

Este intodeauna o idee buna ca aceste componente sa fie achizitionate de la un

producator care are o reputatie buna si verificati informatiile pentru garantie.
Componentele se impart in general in doua cateforii: ambalate en detail sau direct
de la porducator(OEM). Componentele ambajate en detail sunt insotite de obicei cu
documentatie, o garantie completa, cabluri, sistem de montaj pentru produsele
hardware, driver-e si produse software aferente.

Componentele OEM vin in general fara ambalare. Pentru componentele OEM

utilizatorul trebuie sa localizeze documentatia, software-ul, driver-ele si orice alt
hardware aditional care mai poate fi necesar. Componentele OEM sunt in general
mai ieftine si ofera garantii mai reduse decat cele similare en detail. Utilizarea
componentelor OEM poate aduce economii substantiale cand se fac imbunatatiri
pe mai multe laptop-uri simultan si suportul aditional nu este necesar.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

 Selectarea bateriilor.
 Selectarea unei statii de extindere sau a unui multiplicator de porturi.
 Selectarea dispozitivelor de stocare.
 Selectarea de memorie RAM suplimentara.

Cum stiti ca aveti nevoie de o noua baterie pentru laptop? Semnele nu sunt
 164

intotdeauna clare, dar unele sunt evidente:

 Laptop-ul se stinge imediat cand se scoate alimentarea.

 Bateria prezinta scurgeri
 Bateria se supraincalzeste
 Bateria nu se mentine dupa incarcare

Daca va confruntati cu probleme care suspectati ca sunt legate de baterie,

schimbati-o cu o baterie compatibila despre care stiti ca functioneaza bine. Daca
nu dispuneti de o baterie de schimb, duceti bateria dumbeavoastra la un centru de
reparatii autorizat pentru a fi testata.

O baterie de schimb trebuie sa fie la nivelul sau peste specificatiile producatorului

laptop-ului. Bateriile noi trebuie sa aiba acelasi factor de forma ca si bateria
originala. Tensiunile, intervalele de putere si adaptoarele de curent alternativ
trebuie sa respecte specificatiile producatorului.

NOTA: Respectati intotdeauna instructiunile date de producator la incarcarea unei

noi baterii. Laptop-ul poate fi utilizat in timpul primei incarcari insa nu deconectati
incarcatorul. Bateriile reincarcabile Ni-Cad si NiMH ar trebui descarcate complet
din cand in cand pentru a reseta memoria de incarcare. Dupa ce bateria este
complet descarcata trebuie incarcata la capacitatea sa maxima.

ATENTIE: Trebuie sa fiti mereu atenti cand manipulati baterii. Bateriile pot exploda
daca sunt incorect incarcate, scurtcircuitate, sau nu se manevreaza cu grija.
Asigurati-va ca incarcatorul bateriei este destinat naturii chimice, dimensiunii si
tensiunilor specifice bateriei. Bateriile sunt considerate reziduuri toxice, si trebuie
sa fie aruncate in conformitate cu legile in vigoare.

Statiile de extindere si multiplicatoarele de porturi maresc numarul de porturi

disponibile unui laptop. Un multiplicator de porturi poate contine un port SCSI, un
port de retea, porturi PS/2, porturi USB si un port pentru jocuri. O statie de
extindere are aceleasi porturi ca un multiplicator de porturi, la care se adauga
capacitatea de a se conecta la placi PCI, drivere hard suplimentare, unitati de
stocare optice si unitati de floppy. Statiile de extindere permit cu usurinta
conectarea unui laptop la o retea si la periferice. Un laptop conectat la o statie de
extindere are aceleasi capacitati ca si un calculator de tip desktop. Figura 1 arata
mai multe tipuri de statii de extindere si multiplicatoare de porturi care suporta
acelati tip de laptop.

Statiile de extindere si multiplicatoarele de porturi ofera diferite optiuni de

conectare:

 Ethernet (RJ-45)
 Modem (RJ-11)
 S-Video, iesire pentru TV (TV out)
 Port USB 2.0
 Monitor extern
 Port paralel
 Port serial pentru viteza mare
 Port IEEE 1394
 Iesire pentru casti
 Iesire pentru microfon
 Port de extindere
 165

Unele statii de extindere se conecteaza la laptop folosind porturi pentru statii de

extindere care sunt localizate in partea inferioara a laptop-ului dupa cum puteti
vedea in Figura 2. Alte statii de extindere sunt concepute pentru a se conecta
direct in portul USB al laptop-ului. Majoritatea laptop-urilor pot fi conectate atat
cand sunt folosite cat si cand sunt oprite. Adaugarea unor noi dispozitive atunci
cand extinderea poate fi realizata utilizand tehnologia PnP care recunoaste si
configureaza componentele nou adaugate, sau avand un profil de hardware
separat pentru starea componentei de adaugat sau neadaugat.

Majoritatea statiilor de extindere si a multiplicatoarelor de porturi sunt cu drepturi de

proprietate si lucreaza doar cu anumite laptop-uri. Inainte de a cumpara o statie de
extindere sau un multiplicator de porturi, verificati documentatia laptop-ului, sau
pagina web a firmei producatoare pentru a stabili marca si modelul potrivit pentru
laptop.

Dispozitivele de stocare sunt CRU-urile, in afara de cazul cand garantia cere

asistenta tehnica. Sunt mai multe optiuni cand adaugam, inlocuim sau reactualizam
un dispozitiv de stocare al unui laptop:

 Hard Disk USB extern

 Hard Disk Firewire
 DVD/CD burner

Factorul de forma al unui dispozitiv de stocare de tip hard disk este mai mic pentru
un laptop decat pentru un calculator desktop. Cu toate acestea, o unitate mai mica
poate avea o capacitate mai mare de stocare.

Un Hard Disk USB extern se conecteaza la laptop folosind portul USB. Un alt tip de
unitate externa este hard disk-ul IEEE 1394 care se conecteaza la port-ul Firewire.
Un laptop detecteaza automat cand o unitate externa este conectata la portul USB
sau Firewire.

O unitate DVD/CD RW este o unitate optica care citeste si scrie date pe si de pe

CD si citeste date de pe DVD. Aceasta este o metoda convenabila de a crea copii
de rezerva si de a arhiva date. Doua din cele mai comune tipuri de scriere a CD-
urilor si DVD-urilor sunt cele de scriere (R) si cele de rescriere (RW).

Inainte de a achizitiona un nou hard disk intern sau extern , verificati documentatia
laptopului sau website-ul producatorului pentru cerintele de compatibilitate.
Documentatia contine de obicei Intrebari Frecvente (FAQ) care pot fi utile. De
asemenea este important sa cautati problemele componentelor unui laptop pe
Internet

Adaugarea de memorie RAM poate face ca laptopul sa functioneze mai bine.

Memoria RAM suplimentara mareste viteza de procesare a datelor prin micsorarea
numarului de citiri si scrieri pe care sistemul de operare le face pe fisierul swap de
pe hard. Citirea si scrierea datelor direct de pe RAM este mai rapida decat atunci
cand folosim fisierul swap. De asemenea, memoria RAM ajuta sistemul de operare
sa ruleze aplicatii multiple mai eficient.

Procesarea grafica la laptop-uri este de obicei realizata de unitatea centrala de

procesare (UCP) si deseori cere memeorie RAM suplimentara pentru a stoca
filmele pe care UCP le decodeaza pentru a fi vizionate. Noile aplicatii, precum
distribuirea in retea a filmelor si prelucrarea acestora, au nevoie de performanta
crescuta la laptop-uri. Instaland memorie RAM suplimentara putem ajuta la
 166

cresterea performantei laptop-ului.

Tipul si modelul laptop-ului determina tipul de memorie RAM necesara. Este

important sa selectam tipul de memorie corect care este compatibil fizic cu laptop-
ul. Majoritatea calculatoarelor de tip desktop folosesc memorie care se monteaza
intr-un canal (slot) Dual Inline Memory Module (DIMM). Majoritatea laptop-urilor
folosesc un model mai mic pentru chip-ul de memorie, care este numit Small
Outline DIMM (SODIMM). SODIMM-urile sunt mai mici ca DIMM-urile, deci acestea
sunt perfecte pentru utilizarea lor la laptop-uri, imprimante, sau alte dispozitive
atunci cand este de dorita economisirea spatiului. Cand inlocuiti sau adaugati
memorie, verificati daca laptop-ul are sloturi disponibile pentru a adauga memoria
si ca laptop-ul suporta marimea si tipul memoriei care va fi adaugata, dupa cum
puteti vedea in Figura 1.

Inainte sa cumparati si sa instalati memoria RAM suplimentara, consultati

documentatia care vine odata cu laptop-ul sau website-ul producatorului pentru
specificatii de compatibilitate. Folositi documentatia pentru a gasi unde trebuie sa
instalati memoria RAM la laptop. La majoritatea laptop-urilor,memoria RAM este
introdusa intr-un slot pe partea inferioara a carcasei, dupa cum puteti vedea in
Figura 2. Totusi, la unele laptop-uri, tastatura trebuie sa fie scoasa pentru a avea
acces la slot-ul pentru RAM.

ATENTIE: Inainte de a instala memoria RAM, scoateti bateria si deconectati

calculatorul de la priza electrica pentru a evita defectiunile legate de ESD atunci
cand instalati memoria.

Pentru a verifica capacitatea memoriei RAM instalata, verificati ceea ce apare pe

ecran in timpul POST-ului, in BIOS, sau in fereastra de proprietati a sistemului.
Figura 3 arata unde poate fi gasita capacitatea de memorie RAM in fereastra de
proprietati a sistemului:

Start> Control Panel (Panoul de control) > System > General Tab

Intretinerea preventiva ar trebui programata la intervale regulate de timp pentru a

pastra buna functionare a laptop-urilor. Deoarece laptop-urile sunt portabile, sunt
mai expuse la urmatoarele materiale si situatii periculoase decat calculatoarele de
tip desktop:

 Murdarire si contaminare
 Varsarea diverselor lichide
 Uzura si rupere
 Caderi
 Caldura sau frig excesiv
 Umezeala excesiva

Administrarea corecta a fisierelor si directoarelor poate asigura integritatea datelor.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

 Descrierea modalitatii de planificare si executare a intretinerii laptop-urilor.

 Explicarea administrarii controlului versiunilor de date intre calculatoare de
tip desktop si laptop-uri.
 167

Ingrijirea adecvata si intretinerea pot ajuta componentele laptopurilor sa functioneze

mai eficient si totodata pot extinde durata de viata a echipamentului.

Un program de intretinere eficient trebuie sa includa un plan de rutina pentru intretinere.

Majoritatea organizatiilor au un program de intretinere preventiva functional. Daca nu
exista un program, lucrati cu managerul pentru a crea unul. Cel mai eficient program de
intretinere preventiva necesita un set de activitati de rutina care pot fi efectuate lunar,
dar care sa permita efectuarea de activitati de intretinere atunci cand e nevoie.

Programul de intretinere preventiva pentru un laptop poate sa includa anumite practici

specifice unei organizatii dar intotdeauna trebuie sa contina urmatoarele proceduri
standard:

 Curatarea
 Intretinerea hard disk-ului
 Actualizarea software-ului

Pentru a pastra un laptop curat, fiti eficace si nu fiti neglijenti. Tineti lichidele departe de
laptop. Nu mancati atunci cand lucrati la laptop si inchideti-l atunci cand nu il folositi.
Atunci cand curatati un laptop, nu folositi produse de curatare dure sau solutii care sa
contina amoniac. Materialele neabrazive, precum cele din Figura1, sunt recomandate la
curatarea unui laptop:

 Aer comprimat
 Solutie de curatare diluata
 Lavete din bumbac
 Carpa moale, fara scame

ATENTIE: Inainte de a curata un laptop, deconectati-l de la orice sursa de alimentare.

Intretinerea de rutina include curatarea lunar a urmatoarelor componente ale unui

laptop:

 Carcasa
 Spatiile destinate racirii
 Porturile I/O
 Ecranul
 Tastatura

NOTA: In orice moment in care vi se pare evident ca un laptop trebuie curatat,

procedati ca atare. Nu asteptati pana la urmatoarea intretinere planificata.

Sistemul de operare ar trebui de asemenea intretinut. Hard disk-ul poate deveni

dezorganizat pe masura ce fisierele sunt deschise, salvate si sterse. Calculatorul poate
functiona mai greu daca sistemul de operare este nevoit sa caute printre fisiere
fragmentate. Din fericire, Windows XP are doua programe care ajuta la intretinerea
hard disc-ului:

 Disk Cleanup (Curatarea discului)

 Disk Defragmenter (Defragmentarea discului)

Pentru a rula Disk Cleanup urmariti [Figura 2]:

1. Selectati hard disk-ul pe care doriti sa il curatati.

2. Dati click dreapta si alegeti Properties.
 168

3. In tab-ul General, dati click pe Disk Cleanup.

4. O serie de casute de selectare arata fisierele disponibile pentru a fi sterse.
Selectati casutele care corespund fisierelor pe care doriti sa le stergeti si apoi
dati click pe OK.

Pentru a rula Disk Defragmenter urmariti [Figura 3]:

1. Selectati hard disk-ul pe care doriti sa il curatati.

2. Dati click dreapta si selectati Properties.
3. In tab-ul Tools dati click pe Defragment Now. Durata de timp in care se
completeaza defragmentarea variaza in functie de cat de fragmentat este hard
disk-ul.

NOTA: Este posibil sa fie necesar sa inchideti toate programele care ruleaza pe fundal
pentru a porni Disk Defragmenter.

Este important sa aveti un management adecvat al fisierelor si directoarelor.

Procedurile de restaurare si recuperare, precum si backup-urile sunt mult mai eficiente
daca datele sunt organizate.

Windows XP are o locatie specifica, uneori disponibila sub forma de icon pe desktop,
denumita My Documents. Puteti folosi My Documents pentru a crea o structura a
directoarelor si pentru a stoca fisierele.

Cand mutati fisiere de pe un laptop pe un calculator tip desktop, incepeti prin a crea
structuri similare de directoare in ambele locatii. Fisierele pot fi transferate pe retea, cu
un disc optic sau cu un dispozitiv portabil.

Trebuie sa fiti atent ca datele copiate de pe un calculator sa nu surpascrie date

existente pe calculatorul destinatie. Cand copiati un fisier catre un director destinatie
puteti sa va intalniti cu un mesaj de tip - Confirm File Replacement (Confirma inlocuirea
fisierului) - ca in Figura 1. Acest mesaj indica faptul ca Windows XP a incetat procesul
de copiere pana ce alegeti daca sa inlocuiti sau nu fisierul original cu cel pe care il
transferati. Daca nu sunteti siguri selectati "No". Ca sa stabiliti ce fisier trebuie pastrat
comparati datele si dimensiunea fisierelor. Puteti deschide fisierele pentru a le vedea
continutul.

NOTA: Nici un sistem de operare nu permite ca in acelasi director sa existe fisiere cu

acelasi nume.

ATENTIE: Fiti atent sa nu dati "cut" din neatentie la un fisier cand intentia este sa ii dati
"copy".
Procesul de depanare ajuta la rezolvarea problemelelor laptop-ului sau perifericelor. Aceste
probleme variaza de la simplu, cum ar fi actualizarea unui drive, pana la probleme
complexe, cum ar fi instalarea unui CPU. Folositi pasi pentru depanare ca un ghid ce ajuta
la diagnosticarea si repararea problemelor.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

 Trecerea in revista a procesului de depanare.

 Identificarea problemelor comune si a solutiilor.
 Aplicarea tehnicilor de depanare.

Un tehnician trebuie sa poata analiza problema si sa determine cauza erorii pentru a

 169

putea depana laptop-ul. Acest proces se numeste depanare.

Primul pas in procesul de depanare este de a aduna date de la client. Figurile 1 si 2

contin o lista de intrebari cu variante libere sau cu variante limitate de raspuns care pot
fi adresate clientului.

Imediat ce ati discutat cu clientul ar trebui sa verificati problemele evidente. Figura 3

listeaza problemele care se aplica laptop-urilor.

Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva solutii rapide. Figura 4
ilustreaza cateva solutii rapide pentru problemele laptop-urilor.

Daca solutiile rapide nu au rezolvat problema este timpul sa se adune date din
calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri de a aduna informatii despre problema
laptop-ului.

In acest moment veti avea suficiente informatii sa evaluati problema, sa faceti cercetari
si sa implementati posibilele solutii. Figura 6 arata resurse pentru posibilele solutii.

Dupa ce veti rezolva problema, veti prezenta solutia clientului. Figura 7 este o lista de
sarcini necesare pentru a finaliza acest pas.

Problemele laptop-urilor pot fi de hardware, software, retele, sau combinatie a celor trei. Veti
rezolva unele tipuri de probleme ale laptop-urilor mai des decat altele. In Figura 1 este o
diagram

Acum ca ati inteles procesul de depanare, este timpul sa aplicati abilitatatile

dumeavoastra de a asculta si de a diagnostica.

Foaia de lucru este proiectata pentru a consolida abilitatile dumneavoastra de

comunicare pentru a verifica informaţiile de la client.
a cu probleme comune ale laptopurilor si solutii pentru acestea.

Acest capitol s-a axat pe descrierea componentelor laptopurilor si a dispozitivelor portabile.

In continuare sunt prezentate cateva concepte importante intalnite in acest capitol:

 Bluetooth creaza un PAN wireless de dimensiune mica pentru telefoane mobile,

imprimante si laptopuri conectate.
 O retea IR foloseste raze infrarosii pentru a crea retele pe distante mici folosite mai
ales pentru controlul dispozitivelor de intrare si a celor mobile.
 Un WAN celular permite utilizarea telefonului mobil si a laptop-ului pentru
comunicatii de tip voce si date.
 Wi-Fi este cea mai des intalnita tehnologie Wireless. Exista 4 mari lansari in
tehnologia Wi-Fi, fiecare cu viteze diferite si diverse latimi de banda: IEEE 802.11 a,
b, g, si n.
 Retelele prin satelit sunt mai rapide decat modemurile dar mai lente decat DSL si
retelele prin cablu. Retelele prin satelit sunt, in prinicpal, folosite in locatii
indepartate.
 Un CRU este o componenta pe care un utilizator o poate instala fara cunostinte in
domeniul tehnic.
 Un FRU este o componenta pe care un tehnician pregatit o poate instala intr-o
locatie indepartata.
 Majoritatea reparatiilor pot fi facute direct la sediul clientului sau in orice centru local
de reparatii. Totusi, exista situatii in care un laptop trebuie trimis direct la producator
 170

pentru reparatii.
 Tehnicienii profesionisti se folosesc de programe de intretinere preventiva pentru a
mentine echipamentele la nivelul optim de performanta.
 Laptop-urile sunt mai predispuse la contamiari si alte defectiuni. Un laptop bine
intretinut va reduce costurile de reparatie.
 O statie de extindere permite unui laptop sa se conecteze usor la periferice
specifice PC-urilor normale. Un multiplicator de porturi poate fi adaugat la un laptop
daca utilzatorul are nevoie de de mai multe porturi I/O.
 Respectarea si cunoasterea pasilor in programele de depanare ale unui laptop sunt
considerate un element primordial in cariera unui tehnician.
 Un tehnician bine pregatit trebuie sa detina si aptitudini bune de comunicare cu
clientii.

Trebuie sa urmati mereu procedurile de siguranta atunci cand lucrati la un calculator.

Exista, de asemenea, reguli ce trebuie urmate cand lucrati cu imprimante si scannere.
Aceste reguli garanteaza siguranta dumneavoastra si a echipamentelor

Prima regula a sigurantei se refera la deplasarea echipamentelor mari. Intotdeauna

ridicati echipamentele folosind forta picioarelor si a genunchilor, si nu a spatelui
dumneavoastra. Purtati imbracaminte si incaltaminte adecvate. Nu purtati bijuterii sau
haine largi cand efectuati service-ul calculatorului.

Imprimantele, scanner-ele, si dispozitivele multifunctionale care sunt conectate la priza

de curent se pot incinge cand sunt folosite. Daca planificati sa efectuati service-ul
oricarui echipament, trebuie sa il opriti si sa il lasati sa se raceasca inainte de a incepe
orice reparatie la componentele interne. Capetele de imprimare de la imprimantele
matriciale pot deveni foarte fierbinti cand sunt in folosinta. Ansamblul de siguranta al
unei imprimante laser se poate, de asemenea, incinge.

Unele imprimante pot pastra o cantitate mare de energie electrica chiar si dupa ce au
fost deconectate de la sursa de tensiune. Numai tehnicienii calificati ar trebui sa
efectueze reparatii avansate asupra imprimantelor laser, in particular daca reparatia
presupune umblarea la cablul corona (corona wire) sau la ansamblul tamburului de
transfer (transfer roller assembly). Aceste zone pot retine voltaje ridicate, chiar si dupa
ce imprimanta a fost inchisa. Verificati manualele de service sau contactati producatorul
pentru a fi sigur ca stiti unde sunt plasate aceste zone in interiorul imprimantei.

Imprimantele si scanner-ele pot fi scumpe. Daca nu efectuati service-ul imprimantelor

corect sau instalati componente gresite, le puteti strica fara a le mai putea repara.

Dispozitivul local se conecteaza direct la calculator. Inainte de a instala un

dispozitiv local, cum ar fi o imprimanta sau un scanner, asigurati-va ca ati
indepartat toate ambalajele. Scoateti orice material care impiedica partile mobile sa
se deplaseze in timpul transportului. Pastrati ambalajul original in cazul in care este
necesar sa returnati echipamentul producatorului pentru reparatii in garantie.

Depinzand de producator, imprimantele locale pot comunica cu calculatoarele folosind

porturi seriale, paralele, USB, FireWire, sau SCSI si cabluri. Click pe butoanele din
Figura 1 pentru a revedea caracteristicile acestor porturi. Tehnologiile fara fir, cum este
Bluetooth si infrarosu, sunt de asemenea folosite pentru a conecta aceste dispozitive.

Pentru a conecta o imprimanta, atasati cablul corespunzator portului de comunicare din

spatele imprimantei. Conectati celalalt capat al cablului la portul corespunzator din
 171

spatele calculatorului.

Dupa ce cablul de date a fost conectat corespunzator, atasati cablul de curent la

imprimanta. Conectati celalalt capat al cablului de curent la o iesire electrica disponibila.
Cand alimentati cu putere dispozitivul, calculatorul incearca sa determine instalarea
corecta a driver-ului respectivului dispozitiv.

SFAT: Verificati intotdeauna pachetele pentru cabluri cand cumparati o imprimanta sau

un scanner. Multi dintre producatori pastreaza costurile de productie scazute
neincluzand un cablu alaturi de imprimanta. Daca sunteti nevoit sa cumparati un cablu,
aveti grija sa cumparati modelul corect.

Driver-ele imprimantei sunt programe software care fac posibila comunicarea dintre
imprimante si calculatoare. Configurarea software-ului ofera o interfata ce permite
utilizatorilor sa stabileasca si sa modifice optiunile imprimantei. Fiecare model de
imprimanta are propriul tip de driver si de configurare a software-ului.

Cand veti conecta o noua imprimanta la calculator, Windows XP va incerca sa

localizeze si sa instaleze implicit un driver folosind programul Plug and Play (PnP).
Daca Windows-ul nu poate gasi driver-ul necesar in calculator, va incerca sa se
concecteze la internet pentru a gasi unul. Producatorii imprimantelor actualizeaza
frecvent driver-ele pentru a creste performantele imprimantei, pentru a adauga si
imbunatatii optiunile imprimantei, si abordeaza problemele de compatibilitate generale.

Instalarea driver-ului imprimantei

Procesul instalarii si actualizarii driver-ului imprimantei implica de obicei urmatorii 5
pasi:

1. Determinarea versiunii curente a driver-ului imprimantei instalate. Amintiti-va sa

selectati versiunea mai noua pentru a creste functionalitatea.
2. Cautati pe internet pentru a gasi cea mai noua versiune a driver-ului.
3. Descarcati driver-ul. Urmati instructiunile de pe website.
4. Instalati driver-ul. Atunci cand sunt activate, majoritatea programelor de
instalare a driver-elor instaleaza automat noul driver.
5. Testati driver-ul. Pentru a testa driver-ul, alegeti Start > Settings > Printers
and Faxes. Click dreapta pe imprimanta si alegetiProperties
(Proprietati). Apoi alegeti Print Test Page (Imprimati o pagina de test). Daca
imprimanta nu functioneaza, reporniti calculatorul si incercati inca o data.

Pagina test imprimata ar trebui sa contina un text pe care sa il puteti citi. Daca textul nu
poate fi citit, problema ar putea fi programul de driver defectuos sau folosirea unui
limbaj de descriere a paginii gresit (wrong page description language).

Page Description Language (PDL)

Un PDL (page description language - limbaj de descriere a paginii) este un tip de cod
care descrie aparitia unui document intr-o limba pe care imprimanta o poate intelege.
Un PDL intr-o pagina include text-ul, grafica, precum si informatii de formatare.
Aplicatiile software folosesc PDL pentru a trimite imagini What You See Is What You
Get (WYSIWYG) - "Ceea ce vezi este ceea ce primesti" catre imprimanta. Imprimanta
traduce fisierul PDL astfel incat indiferent ce este pe ecranul calculatorului este ceea ce
va fi printat. PDL-ul grabeste procesul de printare, trimitand cantitati mari de date in
acelasi timp. De asemenea manevreaza fonturile calculatorului.

Exista 3 PDL-uri comune:

 Printer Command Language (PCL) – Hewlett-Packard a dezvoltat PCL pentru

 172

comunicarea cu imprimantele inkjet de generatie trecuta. PCL este acum un

standard industrial pentru aproape toate tipurile de imprimante.
 PostScript (PS) – Adobe Systems a dezvoltat PS-urile pentru a permite
tipurilor de fonturi sau de texte sa aiba aceleasi caracteristici de pe ecran pe
hartie.
 Graphics Device Interface (GDI) – GDI este o componenta Windows care
gestioneaza cum sunt transmise imaginile grafice la dispozitivele de iesire.
GDI-ul transforma imagini catre bitmap care utilizeaza calculatorul in locul
imprimantei pentru a transfera imaginile.

Optiunile generale ale unei imprimante ce pot fi configurate de catre un utilizator

includ controlul transmisiunii si modul de imprimare.

Urmatoarele optiuni pentru controlul transmisiunii seteaza modul in care o

imprimanta controleaza dispozitivul:

 Selectarea tavitei de hartiei

 Selectarea traiectoriei de iesire
 Dimensiunea hartiei si orientarea
 Selectarea greutatii hartiei

Urmatoarele optiuni de iesire ale imprimantei gestioneaza raspandirea cernelei sau

a toner-ului pe documentul imprimat:

 Administrarea culorii
 Viteza de imprimare

Unele imprimante au butoane de control instalate pe imprimante pentru ca

utilizatorii sa selecteze optiuni. Alte imprimante utilizeaza optiunile driver-elor. Cele
doua metode de selectare a optiunilor sunt cele generale si pentru fiecare
document in parte.

Metode Generale
Metoda generala se refera la optiunile imprimantei ce sunt setate sa trateze in
aceeasi maniera toate documentele. De fiecare data cand un document este
imprimat, optiunile generale sunt folosite, doar daca nu sunt luate in considerare
setarile pentru fiecare document in parte.

Pentru a schimba configuratia unei imprimante generale, alegeti Start > Control

Panel > Printers and Faxes si dati click dreapta pe imprimanta. Urmatoarele
exemple vor arata cum puteti administra optiunile unei imprimante.

Pentru a seta o imprimanta principala, alegeti Start > Control Panel > Printers
and Faxes Click dreapta pe imprimanta si apoi alegeti Set as Default Printer,
dupa cum vedeti in Figura 1.

NOTA: In functie de driver-ul pe care il aveti instalat, Set as Default Printer

(setarea ca imprimanta implicita) ar putea sa nu va apara in meniul principal. Daca
aceasta se intampla, dati dublu click pe imprimanta si deschideti fereastra
Document Status si apoi alegeti Printer > Set as Default Printer.

Pentru a va limita imprimarea doar la alb si negru, alegeti Start > Control Panel >
Printers and Faxes. Click dreapta pe imprimanta si apoi alegetiPrinting
Preferences. Alegeti tab-ul Color. Bifati Print In Grayscale si selectati butonul
 173

radio Black Print Cartridge Only, dupa cum vedeti in Figura 2. Click OK.

Metode pentru fiecare document in parte

Scrisorile, foile de lucru si imaginile digitale sunt unele dintre tipurile de documente
care pot necesita setari principale ale imprimantei. Puteti schimba setarile pentru
fiecare document trimis imprimantei schimband setarile documentului trimis catre
imprimare.

Pentru a schimba setarile necesare imprimarii, pastrati documentul deschis si

selectati File > Page Setup. Setarile implicite sunt afisate, dupa cum puteti
observa in Figura 3. Puteti alterna culorile, calitatea imprimarii, directia hartiei si
dimensiunea marginilor documentului pe care il listati fara a schimba setarile
implicite.

Calibrarea Scanner-ului
Calibrarea unui dispozitiv este una dintre primele sarcini dupa instalarea unui
driver. Folositi software-ul primit odata cu acest dispozitiv sa efectuati aceasta
procedura. Setarile implicite pot fi modificate mai tarziu pentru a indeplini cerintele
clientului.

Calibrarea scanner-ului poate include pozitionarea senzorului si folosirea planului

IT8 pentru a uniformiza culoarea. Planul IT8 este un grafic de calibrare a culorii pe
care il folositi sa creati profile pentru dispozitive specifice. Un scanner analizeaza
documentul pentru comparatie, in timp ce o imprimanta reproduce documentul
pentru comparare.

Pentru a asigura calibrarea, comparati rezultatul imprimarii cu planul IT8 al

echipamentului. Modificati setarile culorilor imprimantei pentru a se potrivi. Data
viitoare cand printati sau scanati o imagine, culoarea va fi exact la fel ca si cea a
documentului.

Calibrarea Imprimantei
Calibrarea imprimantei este efectuata folosind driver-ul de software. Acest proces
garanteaza ca, capetele de imprimare sunt aliniate si pot imprima pe o pagina
speciala. Capetele imprimantei cu jet de cerneala sunt de obicei fixate in cartusul
de cerneala, ceea ce inseamna ca exista posibilitatea sa fie necesar sa recalibrati
imprimanta de fiecare data cand schimbati cartusul.

Instalarea oricarui aparat nu este completa pana cand nu ati verificat toate functiile
aparatului. Aceasta include sarcini speciale precum cele ce urmeaza:

 Printati pe ambele parti pentru a economisi hartie

 Folositi diferite tipuri de sertare de hartie pentru marimi speciale ale hartiei
 Schimbati setarile unei imprimante color astfel incat sa printeze in alb si
negru sau in nuante de gri pentru a face copii ale documentelor
 Printati cu optiunea de printare 'rapida' (draft) pentru a economisi cerneala
 Modificati rezolutia unui scanner pentru o imagine mai clara
 Modificati imaginile scanate ale documentelor salvate
 Folositi o aplicatie de recunoastere optica a caracterelor (OCR - optical
character recognition)

NOTA: Manualele electronice si website-urile de suport explica cum sa scoateti

hartia prinsa in imprimanta, cum sa puneti cerneala in cartuse si cum sa incarcati
toate tipurile de hartie.
 174

Testul imprimantei 
Sunt cateva cai de a imprima o pagina de test:

 Folositi optiunea Print Test Page (Printati o Pagina de Test) din imprimanta
 Folositi optiunea Print Test Page (Printati o Pagina de Test) din Windows
 Folositi functia de imprimare dintr-o aplicatie.
 Trimiteti un fisier direct la un port paralel de imprimanta folosind o linie de
comanda.

Pentru a testa o imprimanta, prima oara printati o pagina de test de la imprimanta,

si apoi printati folosind proprietatile de functionare din calculator sau dintr-o
aplicatie. Astfel va asigurati ca imprimanta functioneaza in conditii normale,
software-ul driver-ului este instalat si functioneaza, si ca imprimanta si calculatorul
comunica.

Testul scanner-ului 
Testati scanner-ul scanand un document. Folositi butoanele de pe aparat pentru a
scana automat. Apoi, initiati scanarea din software-ul scanner-ului si asigurati-va ca
software-ul deschide scanarea automat. Daca imaginile scanate se prezinta la fel
ca si cele de pe ecran, ati incheiat instalarea cu succes.

Pentru un echipament multifunctional, ar trebui sa testati toate functionalitatile:

 Fax – Trimieti fax la un alt fax care functioneaza

 Copiere – Creati o copie a unui document
 Scanare – Scanati un document
 Printare – Printati un document

Unul din principalele motive pentru care s-au dezvoltat retelele a fost de a permite
grupurilor de utilizatori de calculatoare sa imparta dispozitive periferice. Dispozitivul
cel mai cunoscut care se utilizeaza in comun este imprimanta. Partajarea unei
singure imprimante intr-un grup de utilizatori conduce la un cost mult mai scazut
decat cumpararea unei imprimante pentru fiecare calculator.

Imprimantele ieftine necesita de obicei un server de imprimare separat pentru a

permite conectivitate in retea deoarece aceste imprimante nu au interfete de retea
incorporate. Calculatorul care este conectat la imprimanta poate fi folosit ca server
de imprimare. Cele mai multe sisteme de operare pentru calculatoare au
incorporata capacitatea de partajare a imprimantei.

Dupa ce confirmati ca software-ul pentru partajarea imprimantei este instalat,

serverul trebuie sa stie care imprimanta se va partaja. In folderul Imprimante, dati
click dreapta pe imprimanta care se va partaja, selectati Properties, si dati click pe
butonul Sharing. Selectati Share this printer (Partajati aceasta imprimanta) ca
optiune, si atribuiti imprimantei un nume.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

 Descrieti tipurile de servere de imprimare.

 Descrieti cum instalati software-ul unei imprimante de retea si driverele pe
calculator.
 175

Serverele de imprimare permit mai multor utilizatori sa acceseze o singura

imprimanta. Un server de imprimare are trei functii. Prima este de a oferi clientilor
acces la resurse de imprimare. Cea de-a doua functie este de a administra
procesele de imprimare, prin stocarea acestora intr-o arhiva de imprimare pana
cand aceasta este gata pentru ele, si apoi alimentarea informatiilor de imprimare
catre imprimanta. Cea de-a treia este de a furniza feedback utilizatorilor. Aceasta
include furnizarea de notificari ca functia de imprimare s-a terminat, sau indicarea
unor mesaje de eroare ca ceva nu a mers bine.

Ca tehnician, trebuie sa alegeti tipul de server de imprimare care se potriveste cel

mai bine nevoilor clientului. Exista trei tipuri:

 Servere de imprimare de retea

 PC-uri dedicate serverelor de imprimare
 Imprimante partajate intre calculatoare

Servere de imprimare de retea

Un server de imprimare in retea permite mai multor utilizatori dintr-o retea sa
acceseze o singura imprimanta. Un server de imprimare in retea poate gestiona
imprimarea fie prin conexiune prin fir, fie wireless. Figura 1 arata un server de
imprimare cu fir. Ar trebui sa luati in considerare avantajele si dezavantajele unui
calculator dedicat ca server de imprimare inainte de a instala unul:

 Un avantaj in a folosi un server de imprimare in retea este acela ca

serverul accepta comenzile de imprimare care ii vin de la calculatoare, apoi
elibereaza calculatoarele pentru alte sarcini. Serverul de imprimare este
intotdeauna disponibil utilizatorilor, spre deosebire de o imprimanta
partajata de la calculatorul unui utilizator.
 Un dezavantaj al unui server de imprimare in retea este acela ca este
posibil ca acesta sa nu poata folosi toate functiile unui dispozitiv
multifunctional.

PC-uri dedicate serverelor de imprimare

Un PC dedicat ca server de imprimare este un calculator destinat manipularii
sarcinilor de imprimare ale clientului in cel mai eficient mod. Deoarece se ocupa de
cererile mai multor clienti, un server de imprimare este, de obicei, unul dintre cele
mai puternice calculatoare din retea. PC-urile dedicate ca serverele de imprimare
pot gestiona mai mult de o imprimanta la un moment dat. Un server de imprimare
trebuie sa aiba resursele disponibile pentru a satisface cererile clientilor de
imprimare:

 Procesor puternic – Deoarece serverul de imprimare PC utilizeaza

propriul sau procesor de a administra si a indica traseul de imprimare al
informatiilor, acesta trebuie sa fie suficient de rapid pentru a gestiona toate
cererile.
 Suficient spatiu pe hard disk – Un server de imprimare de tip PC preia
sarcinile de lucru de la clienti, le plaseaza intr-o de coada de imprimare si
le trimite pe rand la imprimanta. Este necesar sa avem suficient spatiu de
stocare pe calculator, pentru ca acesta sa mentina sarcinile pana la
completare.
 Memorie Suficienta – Procesorul serverului si RAM-ul comanda trimiterea
sarcinilor de lucru la o imprimanta. Daca memoria serverului nu este
suficient de mare pentru a gestiona o intreaga sarcina de imprimare,
unitatea de hard disk trebuie sa trimita sarcina, lucru care este mult mai
lent.

Imprimante partajate intre calculatoare

 176

Calculatorul unui utilizator care are atasata o imprimanta poate imparti acea
imprimanta cu alti utilizatori din retea. Windows XP face ca procesul sa fie rapid si
usor. Intr-o retea de casa, inseamna ca utilizatorii pot imprima documentele de
oriunde s-ar afla in casa folosind un laptop cu conexiune wireless. Intr-o retea de
birou, daca se partajeaza o imprimanta inseamna ca poate fi folosita de mai multi
utilizatori.

Partajarea unei imprimante de la un calculator are de asemenea dezavantaje.

Calculatorul pe care este instalata o imprimanta foloseste propriile resurse pentru a
gestiona sarcinile de imprimare care vin la imprimanta. Daca un utilizator foloseste
calculatorul, in acelasi timp cu un alt utilizator din retea care foloseste imprimanta,
utilizatorul care foloseste calculatorul ar putea observa o scadere a performantei
calculatorului. Mai mult, imprimanta nu este disponibila daca utilizatorul reporneste
sau inchide calculatorul cu o imprimata de retea partajata.

Windows XP permite utilizatorilor calculatorului sa isi partajeze imprimanta cu alti

utilizatori din retea. Acest proces are doi pasi:

1. Configurati calculatorul atasat la imprimanta sa o partajeze cu alti utilizatori

din retea.
2. Configurati calculatorul unui utilizator pentru a recunoaste imprimanta
partajata si sa o foloseasca pentru imprimare.

Pentru a configura un calculator cu imprimanta atasata sa accepte sa imprime

documente de la alti utilizatori din retea, urmati acesti pasi:

1. Alegeti Start > Control Panel > Printers and Other Hardware > Printers
and Faxes.
2. Selectati imprimanta pe care doriti sa o partajati.
3. Optiunea Printer Tasks (Sarcinile imprimantei) va aparea in partea
stanga. Selectati Share this printer (Partajati aceasta imprimanta).
4. Casuta de dialog Printer Properties (Proprietatile imprimantei)
corspunzatoare respectivei imprimante va aparea pe monitor. Selectati tab-
ul Sharing (Partajare). Selectati Share this printer(Partajati aceasta
imprimanta) si introduceti numele pe care il doriti pentru partajare. Acesta
este numele cu care imprimanta va putea fi vazuta de ceilalti utilizatori.
5. Verificati daca partajarea a fost facuta cu succes. Intoarceti-va in
folderul Printers and Faxes (Imprimante si Faxuri) si observati ca
pictograma imprimantei are acum o mana sub ea, la fel ca cea din Figura
1. Aceasta arata ca imprimanta este o resursa partajata.

Ceilalti utilizatori care se pot conecta acum la imprimanta partajata pot sa nu aiba
instalate driver-ele necesare. Acesti utilizatori pot de asemenea sa foloseasca
sisteme de operare diferite fata de calculatorul ce detine imprimanta partajata.
Windows XP poate descarca automat driver-ele corecte catre ceilalti utilizatori. Dati
click pe butonul Additional Drivers(Drivere suplimentare) pentru a selecta
sistemele de operare care pot fi folosite de ceilalti utilizatori. Cand inchideti casuta
de dialog apasand tasta OK, Windows XP va dori sa obtina aceste drivere
suplimentare. Daca toti ceilalti utilizatori folosesc Windows XP, nu va fi nevoie sa
dati click pe butonul Additional Drivers (Drivere suplimentare).

Conectarea altor utilizatori

Alti utilizatori din retea se pot conecta acum la aceasta imprimanta urmand acesti
pasi:

1. Alegeti Start > Control Panel > Printers and other Hardware > Add a
 177

Printer.
2. Va aparea wizard-ul Add Printer (Adaugati o imprimanta). Dati click
pe Next.
3. Selectati optiunea A network printer, or a printer attached to another
computer (O imprimanta din retea sau o imprimanta atasata la un alt
calculator) dupa cum este prezentat in Figura 2. Dati click pe Next.
4. Introduceti numele imprimantei sau navigati pentru a o gasi in retea
folosind butonul Next. Va aparea o lista a imprimantelor partajate.
5. Dupa ce selectati imprimanta, un port virtual al imprimantei este creat si
afisat in fereastra Add a Printer (Adaugati o imprimanta). Driver-ele cerute
de imprimanta sunt descarcate din server-ul de printare si instalate pe
calculator. Wizard-ul va finaliza instalarea.

Unele imprimante pot fi configurate sa imprime mai repede si sa furnizeze mai

multe servicii de imprimare prin adaugarea de hardware. Hardware-ul poate
include tavi de hartie aditionale, alimentatoare de hartie, placi de retea, si extensii
de memorie.

Scanner-ele pot fi de asemenea configurate sa faca mai mult pentru a suporta

nevoile clientilor. Exemple pentru optimizarea scanner-elor includ corectarea
culorilor si redimensionare. Aceste cerinte nu pot fi indeplinite folosind setarile
implicite.

Actualizand memoria imprimantei, veti imbunatati viteza de imprimare si veti mari

abilitatea de a efectua imprimari cat mai complexe. Toate imprimantele de astazi au cel
putin o cantitate mica de memorie RAM. Cu cat imprimanta are memoria mai mare, cu
atat este mai eficienta. Memoria adaugata ajuta la buffering-ul sarcinilor, crearea de
pagini, imprimarea imbunatatita a fotografiilor si graficii.

Buffering-ul sarcinilor de imprimare are loc atunci cand acestea sunt capturate in
memoria interna a imprimantei. Buffering-ul permite calculatorului sa proceseze alte
activitati in loc sa astepte pentru ca imprimanta sa finalizeze. Buffering-ul este o
caracteristica comuna intalnita la imprimantele de tip laser si la plottere, precum si la
imprimantele cu jet de cerneala si cele matriceale.

Imprimantele, de obicei, sosesc din fabrica cu memorie suficienta astfel incat sa poata
suporta si sarcini care implica text. Cu toate acestea, sarcinile de imprimare ce implica
grafica, si in special fotografie, ruleaza mult mai eficient daca memoria imprimantei are
dimensiunea necesara sa stocheze intreaga sarcina inainte de a incepe. Daca sunt
afisate erori care indica faptul ca imprimanta are memorie insuficienta sau ca memoria
este supraincarcata, aveti nevoie de mai multa memorie.

Instalarea Memoriei Imprimantei

Primul pas in instalarea memoriei suplimentare la imprimanta este sa cititi manualul
imprimantei pentru a determina:

 Tipul memoriei – Tipul fizic al memoriei, viteza si capacitatea; unele sunt tipuri
standard de memorie, in timp ce alte imprimante necesita memorii speciale sau
proprietare
 Ocuparea si disponibilitatea memoriei – Numarul de sloturi folosite si libere;
aceasta poate necesita deschiderea unui compartiment pentru verificarea
RAM-ului

Producatorii de imprimante au stabilit proceduri pentru actualizarea memoriei, incluzand

 178

urmatoarele operatiuni:

 Inlaturarea capacelor pentru accesarea zonei de memorie.

 Instalarea sau inlaturarea memoriei
 Initializarea imprimantei pentru a recunoaste noua memorie
 Instalarea de drivere actualizate daca este nevoie

Actualizari suplimentare ale imprimantei

Acestea sunt unele dintre actualizarile suplimentare:

 Imprimare duplex pentru a permite imprimarea pe ambele parti

 Tavi suplimentare pentru a inmagazina mai multa hartie
 Tipuri specializate de tavi pentru diferite tipuri de hartie
 Placi de retea pentru a accesa o retea prin cablu sau wireless
 Actualizari de firmware pentru a adauga functionalitate si a repara bug-urile

Urmariti instructiunile imprimantei cand instalati sau actualizati componentele.

Contactati producatorul sau un tehnician autorizat pentru informatii suplimentare daca
aveti orice problema la instalarea actualizarilor. Urmariti toate procedurile de siguranta
furnizate de catre producator.
Scanner-ele functioneaza bine pentru majoritatea utilizatorilor fara alte modificari facute
setarilor initiale. Sunt, insa, caracteristici care pot imbunatati documentul ori imaginea
scanata in functie de exigentele utilizatorilor. Acestea sunt cele mai cunoscute tipuri de
optiuni ale unui scanner:

 Redimensionarea
 Accentuarea
 Luminozitatea sau Obscuritatea
 Corectarea culorii
 Modificarea Rezolutiei
 Formatul fisierului rezultat
 Inversarea culorii

Rezolutia scanarii afecteaza dimensiunea fisierului rezultat. Intrebuintarea finala a imaginii

determina rezolutia necesara. Daca imaginea este in folosinta pentru o publicatie web, veti
avea nevoie de o rezolutie scazuta si de un fisier de marime redusa. Aceasta ofera
posibilitatea motoarelor de cautare sa incarce imaginea rapid. Imaginile cu rezolutie medie
sunt folosite de obicei la imprimantele cu laser. In printarea comerciala unde calitatea
imaginii este foarte importanta, setarea potrivita este de o rezolutie mare. Rezolutie scazuta
inseamna fisiere de dimensiune mica; rezolutie ridicata inseamna fisiere de dimensiuni mari.
Figura 1 va arata setarile pentru rezolutie si tipul rezultatului.

Scanner-ele va pot permite sa alegeti diferite forme ale fisierelor pentru rezultatul obtinut,
asa cum cum puteti observa in Figura 2.

Daca un scanner nu produce un format de fisier cerut de client, formatul poate fi convertit
folosind instrumente software. Dupa schimbarea setarilor dispozitivului, ar trebui sa testati
modificarile facand unele teste de printare.

Intretinerea preventiva reduce timpul in care un sistem ar putea fi nefunctional si mareste

perioada de functionare a componentelor. Ar trebui sa intretineti imprimantele si scanner-ele
pentru a le mentine intr-o stare buna de functionare. Un program bun de intretinere
garanteaza imprimari si scanari de calitate. Manualul imprimantei sau scanner-ului contine
informatii despre cum sa intretinem si sa curatam echipamentul.

Cititi manualele cu informatii care au fost livrate impreuna cu fiecare echipament nou.
 179

Urmariti instructiunile de intretinere recomandate. Dea semenea, folositi consumabilele

specificate de producator. Consumabilele mai ieftine pot reduce cheltuielile, dar pot produce
rezultate slabe, pot strica echipamentul, sau anula garantia.

Cand intretinerea este incheiata, resetati contoarele pentru a permite ca urmatoarea

verificare de rutina sa fie finalizata la timpul corect. La multe tipuri de imprimante, numarul
paginilor imprimate este afisat prin intermediul ecranului LCD sau a contorului localizat
inauntrul imprimantei.

Majoritatea producatorilor vand kit-uri de intretinere pentru imprimantele lor. Figura 1 arata
un exemplu de kit de intretinere. Kit-ul are instructiuni pe care orice tehnician le poate urma.
Pentru imprimantele laser, kit-ul poate contine parti de schimb care se strica repede sau se
uzeaza:

 Asamblarea tonerului
 Cilindrii de transfer
 Tusierele de separare
 Cilindrii de ridicare

De fiecare data cand instalati componente noi sau schimbati toner-ul si cartusele, faceti o
inspectie vizuala asupra tuturor componentelor interne:

 Inlaturati bucatile de hartie si praful

 Curatati tusul stropit
 Uitati-va dupa orice mecanism uzat, plastic crapat, sau piese rupte

utilizatorii care nu stiu sa intretina echipamentele de imprimare trebuie sa apeleze la un

tehnician certificat de catre producator.

Imprimantele si scanner-ele, ca si alte dispozitive electrice sunt afectate de

temperatura, umiditate si interferentele electrice. De exemplu, imprimantele cu
laser produc caldura. Lucrati cu ele intr-o zona bine aerisita pentru a preveni
supraincalzirea. Daca este posibil, depozitati toate imprimantele, scanner-ele si
livrabilele intr-un loc uscat, racoros si fara praf. Aceasta va asigura ca vor functiona
cum trebuie pentru mult timp.

Pastrati hartia si tusul in ambalajul original, intr-un mediu racoros si uscat. Hartia
absoarbe umiditatea din aer. Din aceasta cauza atasarea toner-ului de hartie va fi
dificila. Daca hartia si imprimanta sunt prafuite, puteti sa folositi aer comprimat
pentru a le curata.

Urmariti mereu instructiunile producatorului cand curatati imprimante si scannere.

Informatiile de pe website-ul producatorului sau din manualul utilizatorului explica
metodele de curatare corespunzatoare.

ATENTIE: Nu uitati sa deconectati scanner-ele si imprimantele inainte de curatare

pentru a preveni pericolul cauzat de tensiunea inalta.

Intretinerea imprimantei
Asigurati-va ca opriti si deconectati imprimanta inainte de a efectua intretinerea
(mentenanta). Folositi o carpa umeda pentru a curata orice murdarie, praful de hartie, si
 180

cerneala stropita pe exteriorul dispozitivului.

Capetele de imprimare ale unei imprimante cu jet de cerneala se schimba in momentul

in care sunt inlocuite cartusele. Insa, cateodata capetele de imprimare acumuleaza
cerneala uscata si trebuiesc curatate. Utilizati utilitarele furnizate de catre producator
pentru a curata capetele de imprimare. Dupa ce le curatati, trebuie sa le testati.
Repetati acest proces pana cand in urma testului rezulta o imprimare curata si
uniforma.

Imprimantele au multe piese in miscare. In timp, la aceste piese se aduna praf,

murdarie si alte ramasite. Daca nu sunt curatate regulat, imprimantele pot sa nu mai
functioneze in mod corespunzator, sau ar putea chiar sa se opreasca de tot. Cand se
lucreaza cu imprimante matriceale, curatati suprafata rolelor cu o carpa umeda. La
imprimantele cu jet de cerneala, curatati dispozitivul de manevrare al hartiei cu o carpa
umeda.

ATENTIE: Nu atingeti cilindrul unei imprimante laser in timpul curatarii. Ati putea
deteriora suprafata cilindrului.

Imprimantele laser de obicei nu necesita multa intretinere, decat in cazul in care se afla
intr-o zona plina de praf sau sunt foarte vechi. Cand curatati o imprimanta laser, utilizati
un aspirator proiectat special pentru a ridica particulele de toner. In Figura 1 puteti
vedea un aspirator proiectat special pentru echipamente electronice. Un aspirator
standard nu poate retine particulele minuscule de toner si le poate dispersa in jur.
Folositi doar un aspirator cu filtrare HEPA. Filtrarea HEPA retine particulele
microscopice in interiorul filtrelor.

Alegerea corecta a tipului de hartie pentru o imprimanta o ajuta pe aceasta sa aiba o

durata de functionare mai mare si sa imprime mai eficient. Exista mai multe tipuri de
hartie. Fiecare tip de hartie este in mod evident etichetat cu tipul de imprimanta pentru
care este destinat. Producatorul imprimantei poate de asemenea sa recomande cel mai
bun tip de hartie. Verificati manualul imprimantei.

Informatii despre marcile si tipurile de cerneala recomandate de catre producator pot fi

de asemenea gasite in manual. Folosirea tipului gresit de cerneala poate duce la lucrul
in mod necorespunzator al imprimantei sau poate reduce calitatea imprimarii. Pentru a
preveni scurgerile de cerneala, nu reincarcati cartusele.

Intretinerea scanner-ului
Ar trebui sa curatati scanner-ul in mod regulat pentru a preveni murdarirea, urmele
lasate de degete si alte pete care s-ar putea vedea in imaginile scanate. La scanner-ele
de tip flatbed, pastrati capacul inchis cand scanner-ul nu este folosit. Acest lucru va va
ajuta sa preveniti acumularea de praf si urmele de degete lasate in mod accidental. In
cazul in care sticla se murdareste, consultati ghidul utilizatorului pentru a vedea
recomandarile de curatare furnizate de catre producator. Daca manualul nu include nici
o recomandare, folositi o solutie de curatat sticla si o carpa moale pentru a proteja sticla
de zgariere. Chiar si cele mai mici zgarieturi pot fi vizibile la scanarile de inalta rezolutie.
Daca murdaria este depusa in zgarieturi, acestea vor deveni si mai vizibile.

Daca interiorul sticlei devine murdar, verificati manualul de instructiuni despre cum sa
deschideti unitatea sau sa scoateti geamul din scanner. Daca este posibil, curatati
meticulos ambele parti si asamblati sticla la fel cum a fost montata initial in scanner.
Cand o imprimanta cu jet de cerneala scoate pagini albe, cartusele cu cerneala pot fi goale.
Imprimantele laser, pe de alta parte, nu scot pagini albe, dar incep sa imprime la o calitate
foarte scazuta. Majoritatea imprimantelor cu jet de cerneala au un utilitar ce arata nivelul de
cerneala in fiecare cartus, cum este afisat in Figura 1. Unele imprimante au ecrane LCD
pentru mesaje sau LED-uri ce avertizeaza utilizatorii cand rezervele de cerneala sunt
 181

scazute.

O metoda de verificare a nivelului de cerneala este sa va uitati la contorizatorul de pagini din

interiorul imprimantei sau din software pentru a determina cate pagini au fost imprimate.
Apoi uitativa la informatiile de pe eticheta cartusului. Eticheta ar trebui sa arate cate pagini
poate imprima cartusul. Puteti estima usor cate pagini mai puteti imprima. Pentru ca aceasta
metoda sa fie exacta, de fiecare data cand inlocuiti cartusul, trebuie sa va reamintiti sa
resetati contorizatorul. In plus, unele imprimari folosesc mai multa cerneala decat altele.
Spre exemplu, o scrisoare foloseste mai putina cerneala decat o fotografie.

Puteti configura software-ul imprimantei sa reduca volumul de cerneala sau toner pe care il
foloseste. Aceasta configurare se mai numeste "toner save" sau "draft quality". Aceasta
setare reduce calitatea imprimarii la imprimantele laser si cu jet de cerneala, si reduce
timpul necesar unui document sa fie imprimat cu jet de cerneala.

Legat de problemele imprimantei si scanner-ului, un tehnician trebuie sa determine

daca problema este a echipamentului, a conexiunii cablului sau a calculatorului de
care este atasat. Urmariti etapele descrise in aceasta sectiune pentru a identifica,
repara si documenta in mod corespunzator o problema.

Problemele imprimantelor si scanner-elor pot aparea dintr-o combinatie de probleme

hardware, software si de conectivitate. Tehnicienii de calculatoare trebuie sa fie capabili
sa analizeze problema si sa determine cauza erorii pentru a repara problemele
imprimantelor si a scanner-elor.

Primul pas in procesul de depanare este de a aduna date de la client. Figurile 1 si 2

contin o lista de intrebari cu variante libere sau cu variante limitate de raspuns.

Imediat ce ati discutat cu clientul ar trebui sa verificati problemele evidente. Figura 3

este o lista a problemelor care se aplica imprimantelor si scanner-elor.

Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva solutii rapide. Figura 4
este o lista a solutiilor rapide pentru problemele care apar la imprimante si scanner-e.

Daca solutiile rapide nu au rezolvat problema este timpul sa se adune date din
calculator. Figura 5 arata diferite modalitati de a aduna informatiile despre problemele
imprimantelor si ale scanner-elor.

In acest moment veti avea suficiente informatii sa evaluati problema, sa faceti cercetari
si sa implementati solutiile posibile. Figura 6 prezinta resurse pentru posibilele solutii.

Dupa ce veti rezolva problema, veti solutiona problema clientului. Figura 7 este o lista
de sarcini necesare pentru a finaliza acest pas.
Problemele imprimantelor si scanner-elor pot fi atribuite componentelor hardware, software,
conectivitatii la retea, sau unei combinatii a celor trei factori. Puteti rezolva anumite tipuri de
probleme mai des decat alte tipuri de probleme. Figura 1 prezinta o diagrama a celor mai
frecvente probleme si solutiile acestora.

Acum ca ati inteles procesul de depanare, este timpul sa aplicati abilitatatile

dumeavoastra de a asculta si de a diagnostica.

Primul laborator este destinat intaririi abilitatiilor de lucru cu imprimantele. Veti

 182

depana si repara o problema a imprimantei.

Al doilea laborator este destinat intaririi abilitatilor dumneavoastra de comunicare si

de depanare a imprimantelor. In acest laborator veti face urmatorii pasi:

 Veti primi ordinul de lucru.

 Ghidati clientul prin mai multi pasi pentru a incerca sa rezolvati problema.
 Documentati problema si decizia luata.

Acest capitol a revizuit si a discutat informatii cu privire la imprimante si scannere.

Capitolul a explorat pericole si proceduri de siguranta asociate imprimantelor si
scanner-elor. Ati invatat metode de intretinere preventiva, si ati instalat, ati
configurat si ati actualizat o imprimanta sau un scanner, atat local cat si in retea.
Iata alte chestiuni importante acoperite in acest capitol:

 Intotdeauna urmati procedurile de siguranta cand lucrati cu imprimantele si

cu scanner-ele. Exista mai multe parti in interiorul imprimantelor care contin
tensiune inalta sau devin foarte calde atunci cand sunt utilizate.
 Utilizati software-ul si manualul dispozitivului pentru a instala o imprimanta
sau un scanner. Dupa instalare, actualizati driver-ele si firmware-ele pentru
a remedia problemele si pentru a mari functionalitatea.
 Utilizati interfata Windwos-ului pentru a partaja imprimante si scanner-e in
intreaga retea.
 Consultati clientii pentru a determina cea mai buna modalitate de a
actualiza si a configura imprimante si scannere pentru satisfacerea
nevoilor lor.
 Pastrati imprimantele, scanner-ele, si consumabilele curate si uscate.
Pastrati consumabilele in ambalajul lor original pentru a preveni
deteriorarea si nefunctionalitatea acestora. Desfasurati un program de
intretinere si curatare si verificati dispozitivele in mod regulat.
 Utilizati o secventa de pasi pentru a rezolva o problema. Incepeti cu sarcini
simple inainte de a va decide sa dati curs unei actiuni. Luati legatura cu un
tehnician de imprimante calificat sau certificat in momentul in care o
problema este prea dificila sa o remediati dumneavoastra.

Acest capitol se concentreaza pe subiecte avansate de retelistica, incluzand proiectarea

retelei, imbunatatirea componentelor de retea si instalarea serverelor de e-mail. Subiectele
de baza din retelistica precum siguranta, componentele de retea si intretinerea preventiva
sunt de asemenea discutate.

Pentru a intampina asteptarile si nevoile clientilor si ale utilizatorilor de retea, trebuie sa fiti
familiarizat cu tehnologiile de retea. Trebuie sa intelegeti fundamentele despre proiectarea
unei retele si de ce anumite componente afecteaza fluxul de date dintr-o retea. Subiectul
depanarii situatiilor avansate din cadrul unei retele este de asemenea descris in acest
capitol.

Acest capitol se concentreaza pe subiecte avansate de retelistica, incluzand proiectarea

retelei, imbunatatirea componentelor de retea si instalarea serverelor de e-mail. Subiectele
de baza din retelistica precum siguranta, componentele de retea si intretinerea preventiva
sunt de asemenea discutate.

Pentru a intampina asteptarile si nevoile clientilor si ale utilizatorilor de retea, trebuie sa fiti
familiarizat cu tehnologiile de retea. Trebuie sa intelegeti fundamentele despre proiectarea
unei retele si de ce anumite componente afecteaza fluxul de date dintr-o retea. Subiectul
 183

depanarii situatiilor avansate din cadrul unei retele este de asemenea descris in acest
capitol.

Instalarea de cabluri pentru retele, fie de cupru sau fibra optica, poate fi periculoasa.
Deseori, cablurile trebuie sa fie trase prin tavane si pereti unde sunt obstacole si
materiale neprevazute sau toxice. Ar trebui sa purtati haine care sa va protejeze de
aceste materiale. De exemplu, purtati pantaloni lungi, bluze cu maneca lunga,
incaltaminte care sa va acopere picioarele, si manusi. Cel mai important, purtati
ochelari de protectie. Daca este posibil, intrebati conducerea cladirii, sau pe cineva
responsabil de cladire, daca sunt materiale periculoase sau obstacole de care ar trebui
sa fiti avertizat inainte de a intra in zona de acoperis.

Aveti grija la chestiunile de siguranta cand folositi o scara:

 Cititi eticheta de la scara si urmati orice instructiune de siguranta scrisa pe ea.

 Niciodata sa nu stati pe cea mai de sus treapta a scarii. Va puteti pierde usor
echilibrul si puteti cadea.
 Asigurati-va ca oamenii din zona stiu ca veti lucra acolo.
 Opriti accesul in zona folosind panglica de atentie sau conuri de siguranta.
 Cand folositi o scara sprijinita de un perete, urmati instructiunile scrise pe
scara, si rugati pe cineva sa va tina de scara pentru a o mentine nemiscata.

Uneltele necesare la instalarea cablului de cupru sau de fibra optica pot fi periculoase
la utilizare. Regulile ce ar trebui intotdeauna urmate cand lucrati cu cabluri:

 Asigurati-va ca uneltele pe care le folositi sunt in conditii bune de lucru.

 Aveti grija la ce faceti si nu va grabiti. Asigurati-va ca nu va taiati sau puneti pe
cineva in pericol.
 Purtati intotdeauna ochelari de protectie la taierea, desfacerea, sau despicarea
cablurilor de orice fel. Fragmentele micute va pot rani ochii.
 Purtati manusi oricand se poate si asigurati-va ca aruncati orice deseu
corespunzator.

Folositi bunul simt cand rezolvati orice fel de probleme. Chemati o alta persoana sa va
ajute daca aveti nevoie de ajutor.

Fibra optica este utila in comunicatie, dar are anumite riscuri:

 Chimicale periculoase
 Lumina invizibila ce va poate orbi
 Unelte cu varful ascutit ce produc cioburi de sticla

Sunt utilizate anumite tipuride unelte si chimicale cand lucrati cu cabluri de

fibra optica. Aceste materiale trebuie manevrate cu grija.

Chimicale 
Solventii si pastele de lipit folosite cu fibra optica sunt periculoase. Ar trebui sa
le manevrati cu grija extrema. Cititi orice instructiune si urmariti-o cu atentie.
De asemenea, cititi MSDS-ul care insoteste chimicalele pentru a sti cum sa
tratati pe cineva in stare de urgenta.

Unelte 
 184

Cand lucrati cu orice unealta, siguranta ar trebui sa fie intotdeauna prima

prioritate. Orice compromis de siguranta ar putea rezulta in rani serioase sau
chiar moarte. Uneltele utilizate in lucrul cu fibra optica au suprafete ascutite de
taiere ce sunt folosite la sectionarea sticlei. Alte unelte sunt folosite pentru a
strange cablurile cu putere pentru a fixa conectorii de ele. Aceste unelte pot
produce cioburi de sticla care se pot fragmenta si raspandi in aer. Trebuie sa
evitati contactul cu pielea, gura, sau cu ochii.

Lumina Periculoasa
Protejati-va ochii de lumina periculoasa ce se gaseste in firele fibrei optice.
Aceasta lumina are o culoare pe care oamenii nu o pot vedea. Va poate dauna
ochilor inainte sa o simtiti. Cand folositi un amplificator pentru a inspecta cablul
de fibra optica si conectorii, lumina emisa de fibra ar putea fi directionata catre
ochiul dumneavoastra. Cand lucrati cu fibra optica, asigurati-va ca ati
deconectat sursa luminii. Detectorii speciali va pot spune daca o fibra este
energizata sau nu.

Fragmente de Sticla
Procesul de taiere si scurtare a firelor iesite din cablul de fibra optica pot
produce mici fragmente de sticla sau plastic care va pot penetra ochii sau
pielea si va pot produce iritatii severe. Fibrele pot fi extrem de greu de observat
pe piele intrucat sunt transparente si mici. Cand lucrati la cablarea fibrei optice,
suprafata de lucru ar trebui sa fie de un mat inchis astfel incat fragmentele mici
de sticla sau plastic sa poata fi vazute. Suprafata mata ar trebui de asemenea
sa fie rezistenta la chimicale.

Ar trebui sa pastrati zona de lucru curata si ordonata. Niciodata sa nu adunati

fragmentele de fibra optica cu degetele. Folositi banda adeziva pentru a aduna
fragmentele mici si aruncati-le corespunzator. Folositi un container de aruncat,
precum o sticla de plastic cu un dop de insurubat, pentru a stoca fragmentele
de fibra. Inchideti dopul bine inainte de a arunca containerul.

AVERTISMENT: Asigurati-va o pregatire corespunzatoare inainte de a incerca

sa taiati, sa desfaceti sau sa despicati cablul de fibra optica. Un tehnician
experimentat ar trebui sa va supravegheze pana deveniti calificat
corespunzator.
Tehnicienii de orice nivel ar trebui sa stie la ce pericol se expun inainte de a lucra cu
echipamente si cabluri de retea.

ATENTIE: Intotdeauna purtati ochelari de protectie cand lucrati cu cabluri. Niciodata nu

intrati in contact direct cu capetele neizolate ale oricarui tip de cablu.

Riscurile cablului de cupru

Cablurile din cupru pot fi de asemenea periculoase la manevrare. Cand taiati cablul de
cupru, litele de cupru va pot intepa pielea sau sa va pot taia. Bucatile mici care sar
dupa taierea cablurilor se imprastie adesea in aer. Amintiti-va sa purtati ochelari de
protectie de fiecare data cand taiati orice fel de cablu.

Instrumentele de taiere si presare folosite pentru a repara sau finaliza cablul pot fi
periculoase daca nu sunt folosite in mod corespunzator. Cititi documentatia care vine
odata cu instrumentele. Exersati folosind instrumentele pe un cablu ce poate fi aruncat
si cereti ajutorul unui tehnician cu experienta daca aveti nevoie.

Nu uitati ca un cablu de cupru poate conduce curent electric. Un echipament

deteriorat, electricitatea statica, sau fulgerul poate induce curent electric chiar si
intr-un cablu deconectat. Daca aveti vreo indoiala, testati cablul cu care lucrati
 185

cu un voltmetru inainte de a-l atinge.

O retea functioneaza mai bine daca este proiectata sa indeplineasca necesitatile

utilizatorului. Construirea unei retele necesita analiza mediului si intelegerea
optiunilor pentru retea. Ar trebui sa discutati cu clientul, precum si cu alte persoane
implicate in proiect. Este important sa aveti o idee generala despre hardware-ul si
software-ul ce vor fi folosite in retea. Ar trebui sa va interesati de viitoarea crestere
a companiei si a retelei.

ntelegerea nevoilor clientului si determinarea planului noi retele sunt necesare

pentru a determina topologia retelei. Aceste probleme importante trebuie discutate
cu clientul:

 Tipurile de cablu de wireless

 Expansibilitatea
 Numarul si locatia utilizatorilor

Numarul de utilizatori si estimarea cresterii in viitor determina topologia fizica si

logica initiala. Ar trebui sa creati o lista pentru a inregistra nevoile utilizatorului.

Orice inspectie, denumita inspectarea site-ului, ar trebui facuta timpuriu in proiect.

O inspectare a site-ului este o inspectie fizica a cladirii ce ajuta la determinarea de
baza a topologiei logice, reprezentand fluxul de date si protocoale. Numarul de
utilizatori si cresterea estimata determina topologia fizica si logica initiala. Ar trebui
sa luati in considerare urmatorii factori:

 Unde vor fi plasate statiile de lucru ale utilizatorilor.

 Unde sa pozitionati echipamentele de retea precum switch-urile si router-
ele.
 Unde vor fi pozitionate serverele. Acestea pot fi in aceeasi camera cu
echipamentul de retea, sau pot fi in alta camera. Decizia este luata pe baza
spatiului disponibil, a curentului de alimentare, a securitatii si a aerului
conditionat.

Planul cladirii sau proiectul sunt utile in determinarea schemei fizice a

echipamentelor si cablurilor. In Figura 1 putem vedea o comparatie intre diferitele
topologii de retea. Daca nu aveti la dispozitie planul cladirii sau proiectul, ar trebui
sa desenati locatia dispozitivelor de retea, incluzand locatia camerei pentru
servere, pentru imprimante, pentru statiile utilizatorilor si locurile de trecere ale
cablurilor. Acest desen poate fi utilizat la negocieri atunci cand clientul ia deciziile
finale de proiect.

In proiectarea retelelor, trebuie sa determinati protocoalele ce vor fi utilizate. Unele

protocoale sunt proprietare si functioneaza doar cu anumite echipamente, in timp
ce altele sunt open standard si functioneaza cu o varietate de echipamente. In
Figura 1 se detaliaza diverse protocoale de retea.

Considerati urmatoarele aspecte atunci cand selectati protocolul:

 Stiva de protocoale TCP/IP este necesara pentru fiecare echipament

 186

pentru a se conecta la Internet. Aceasta face din ea un protocol preferat

pentru retele.
 NetBEUI este un protocol mic si rapid util in retelele cu securitate scazuta.
NetBEUI functioneaza bine intr-o retea mica ce nu este conectata la
Internet. Este usor de instalat si nu necesita configurare. Totusi, NetBEUI
poate provoca trafic nejustificat in retele mari, asadar nu este o alegere
buna daca reteaua se va mari.
 IPX/SPX este un protocol ce apartine versiunilor mai vechi de Novell
Netware. Datorita cresterii Internet-ului, versiunile mai noi de Novell
Netware folosesc TCP/IP in detrimentul IPX/SPX.
 Retelele Apple Macintosh au abandonat protocolul AppleTalk pentru suita
de protocoale TCP/IP pentru a asigura conectivitatea cu alte retele TCP/IP,
cea mai notabila fiind Internet-ul.

Atunci cand stiva de protocoale TCP/IP este activata, celelalte protocoale devin
disponibile pe porturi specifice, ca in Figura 2.

Alegerea unei topologii de retea determina tipurile de echipamente, cabluri si interfete

de retea necesare pentru construirea retelei. Aditional, trebuie setata o conexiune de
exterior cu Furnizorul de Servicii de Internet. Unul din pasii necesari construirii unei
retele este determinarea componentelor de retea corespunzatoare ce vor functiona
impreuna cu echipamentele si cablurile retelei.

Selectati tipul de cablu cel mai benefic si cu cel mai avantajos pret pentru utilizatori si
serviciile ce se vor conecta in retea.

Tipuri de cablu 
Dimensiunea retelei determina tipul de cablu ce va fi folosit. Marea majoritate a retelelor din
ziua de astazi sunt cablate folosind unul sau mai multe tipuri de cablu twisted-pair din cupru:

 Cat5
 Cat5e
 Cat6
 Cat6A

Cablurile Cat5 si Cat5e arata identic, dar cablurile Cat5e sunt produse la standarde mai
inalte pentru a permite rate de transfer mai mari. Cablurile Cat6 sunt construite cu standarde
si mai mari decat Cat5. Cablurile Cat6 pot avea un despartitor central pentru a separa
perechile din interiorul cablului.

Cel mai folosit tip de cablu in retea este Cat5e. Categoria Cat5e este potrivita pentru retelele
Fast Ethernet de pana la 100 m. In unele medii de afaceri sau de acasa sunt instalate
cabluri Cat6 pentru a fi pregatite pentru cerintele de latime de banda din viitor. Aplicatiile
precum video, conferintele video si jocurile folosesc cantitati mari din latimea de banda.

Cel mai recent tip de cablu torsadat (twisted-pair) disponibil este Cat6A. Cablurile Cat6A
produc semnalele Ethernet la o rata de 10 Gbps. Abreviarea pentru Ethernet pe 10Gb peste
cablu torsadat este 10GBase-T, asa cum este definit in standardul IEEE 802.3an-2006.
Clientii care au nevoie de retele cu latime de banda crescuta pot beneficia de instalarea
cablurilor ce suporta Gigabit Ethernet sau 10 Gb Ethernet.

Cladirile noi sau renovate au cel mai adesea cablare UTP ce conecteaza fiecare birou cu un
punct central denumit Main Distribution Facility (MDF). Distanta limita pentru cablarea UTP
folosita pentru date este de 100 m. Echipamentele de retea ce se afla mai departe de
 187

distanta limita au nevoie de un amplificator sau un hub pentru a extinde conexiunea catre
MDF.

Costul 
Atunci cand proiectati o retea, costul este un considerent important. Instalarea cablurilor
este scumpa, dar dupa o plata facuta o singura data, intretinerea unei retele cablate nu este
scumpa. Marea majoritate a echipamentelor dintr-o retea cablata costa mai putin decat a
celor dintr-o retea wireless.

Securitate
O retea cablata este in mod normal mai securizata decat una wireless. Cablurile sunt
instalate de obicei in pereti sau celule, si prin urmare sunt mai greu de accesat. Este mai
usor de spionat o retea wireless. Semnalele sunt disponibile pentru oricine are un receptor.
Pentru a face o retea wireless la fel de securizata ca una cablata avem nevoie de criptare.

Proiectarea pentru viitor

Multe organizatii instaleaza cel mai bun cablu existent pentru a se asigura ca reteaua lor
poate face fata vitezelor de retea ce vor fi disponibile in viitor. Organizatiile vor sa evite
reinstalarea scumpa a cablurilor in viitor. Dumneavoastra si clientul dumneavoastra trebuie
sa va decideti asupra necesitatii instalarii unui cablu mai bun.

Wireless
O solutie wireless poate fi posibila in locurile in care cablarea este imposibila. Luati
in considerare o cladire veche istorica unde regulile interne nu permit modificarea
structurii. In acest caz, instalarea cablurilor nu este posibila si prin urmare
conexiunea wireless este unica solutie.

ISP-ul (Internet service provider) pe care l-ati ales poate avea un efect considerabil
asupra serviciului de retea. Cativa distribuitori particulari ce se conecteaza la o
compania de telefonie pot vinde mai multe conexiuni decat le sunt permise, ceea
ce duce la incetinirea vitezei totale a serviciului pentru utilizatori.

Exista trei consideratii principale pentru o conexiune la Internet:

 Viteza
 Fiabilitatea
 Disponibilitatea

POTS
O conexiune printr-un sistem de telefonie vechi (POTS) este foarte inceata dar este
disponibila acolo unde exista o linie telefonica. Modem-ul foloseste linia telefonica
pentru a primi si transmite date.

ISDN
Serviciul digital integrat pentru retele (ISDN) ofera timpul pentru conexiune mai
rapid si o viteza crescuta fata de dial-up, si permite mai multor echipamente sa
foloseasca o singura linie telefonica. ISDN este foarte fiabil pentru ca foloseste
liniile de telefonie. ISDN este disponibil in marea majoritate a locatiilor unde o
companie de telefonie suporta semnalare digitala.

DSL
Linia digitala de conexiune(DSL), ca si ISDN-ul, permite mai multor echipamente
sa foloseasca o singura linie telefonica. Vitezele DSL sunt in general mai bune
decat cele folosind ISDN. DSL-ul permite folosirea aplicatiilor de banda larga sau a
 188

mai multor utilizatori pentru a imparti aceeasi conexiune la Internet. In marea

majoritate a cazurilor, firele de cupru aflate deja in casa dumneavoastra sau in
biroul de la serviciu sunt capabile sa transmita semnale pentru comunicatia DSL.

Exista limitari ale tehnologiei DSL. Serviciul DSL nu este disponibil oriunde si
merge mai bine si mai rapid daca instalarea este mai apropiata de sediul central al
furnizorului de telefonie (CO - central office). De asemenea, DSL-ul este mult mai
rapid atunci cand primeste date prin Internet decat atunci cand trimite date. In
unele cazuri, liniile existente pentru telefonie nu se califica din punct de vedere
tehnic pentru a putea sustine semnalarea DSL.

Cablul
Conexiunea la Internet prin cablu nu foloseste liniile telefonice. Conexiunea prin
cablu foloseste liniile de cablu coaxial concepute pentru televiziunea prin cablu. Ca
si DSL-ul, conexiunea prin cablu ofera viteze ridicate si o conexiune disponibila
mereu, ceea ce inseamna ca si atunci cand conexiunea nu este folosita ea este
disponibila. Multe companii ce ofera conexiune prin cablu ofera si serviciu de
telefonie.

Deoarece televiziunea prin cablu ajunge in multe case, acest tip de conexiune este
o alternativa pentru cei care nu pot primi un serviciu de tip DSL. Teoretic, latimea
de banda pentru cablu este mai mare decat cea pentru DSL, dar poate fi afectata
de limitarile furnizorului de cablu. Marea majoritate a caselor ce au televiziune prin
cablu au posibilitatea de a-si instala si un serviciu de Internet de mare viteza.

Satelit
Pentru cei care locuiesc in zone rurale, conexiunea broadband prin satelit la
Internet asigura o conexiune de viteza mare disponibila mereu. O antena pentru
satelit este folosita pentru a transmite si primi date catre un satelit ce transmite
aceste date catre un furnizor de internet.

Costul instalarii si taxele lunare pentru serviciu sunt mult mai mari decat cele
pentru DSL si conexiune prin cablu. Furtunile puternice pot degrada calitatea
conexiunii dintre utilizator si satelit, sau dintre satelit si furnizor, incetinind sau chiar
deconectand astfel conexiunea. In cele mai multe cazuri, furnizorul de servicii
asigura o conexiune de backup.

Wireless
Multe tipuri de servicii de Internet sunt disponibile. Companiile care ofera servicii
pentru mobile pot oferi si servicii pentru Internet. Placile PCI si PCMCIA sunt
folosite pentru a conecta un calculator la Internet. Serviciul nu este disponibil in
toate zonele.

Furnizorii pot oferi conexiune wireless la Internet folosind tehnologie de microunde

in zone limitate. Semnalele sunt transmise direct catre o antena aflata pe
acoperisul cladirii sau al unei case.

Cercetati tipurile de conexiuni pe care le ofera un ISP inainte de a alege unul.

Verificati serviciile disponibile in zonele dumneavoastra. Comparati vitezele de
conexiune, fiabilitatea si costul inainte de a alege un serviciu
Orice echipament de retea necesita o interfata de retea. Sunt mai multe tipuri de interfete de
retea:

 Majoritatea interfetelor de retea pentru calculatoare sunt fie integrate in placa de

baza fie sunt un card de expansiune care se potriveste intr-un slot de expansiune.
 Majoritatea interfetelor de retea ale laptop-urilor sunt fie integrate in placa de baza
fie sunt potrivite intr-un slot de expansiune PC Card sau ExpressBus.
 189

 Adaptoarele de retea USB se pot conecta la orice port USB si pot fi folosite cu
calculatoare si cu laptop-uri.

Inaintea achizitionarii unei placi de retea (NIC), ar trebui sa va interesati asupra vitezei,
factorilor de forma, si capabilitatilor pe care cardul le ofera. Verificati viteza si capabilitatile
hub-ului sau ale switch-ului care va fi conectat la calculator.

Placile de retea Ethernet pot sa nu fie compatibile:

 Daca aveti o placa de retea (NIC) de 10/100 Mbps si un hub care suporta doar 10
Mbps, NIC-ul va opera la 10 Mbps.
 Daca aveti o placa de retea (NIC) de 10/100/1000 Mbps si un switch care suporta
doar 100 Mbps, NIC-ul va opera la 100 Mbps.

Cu toate acestea, daca aveti un switch gigabit, probabil ca va trebui sa va achizitionati o

placa de retea gigabit pentru a echivala vitezele. Daca in viitor sunt planuri de imbunatatire a
retelelor la Gigabit Ethernet, asigurati-va ca va achizitionati placi de retea capabile sa
suporte viteza. Costurile pot varia mult, asadar alegeti placi de retea care sa se potriveasca
dorintelor clientului dumneavoastra.

Placile de retea Wireless sunt disponibile in multe forme cu multe capabilitati. Ar trebui sa
alegeti placi de retea wireless bazate pe tipul de retea wireless instalata, precum in aceste
exemple:

 Placile de retea 802.11b pot fi folosite pe retelele 802.11g.

 Placile de retea 802.11b si 802.11g pot fi folosite pe retelele 802.11n.
 802.11a poate fi folosita numai pe o retea ce suporta 802.11a.

Alegeti carduri wireless care se potrivesc necesitatilor clientilor dumneavoastra. Ar

trebui sa stiti ce echipamente wireless se folosesc si ce va fi instalat in retea pentru
a asigura compatibilitatea si fiabilitatea.

Exista mai multe tipuri de dispozitive pentru conectarea componentelor retelei.

Selectati dispozitivele de retea care intrunesc nevoie clientului.

Hub-uri
Un hub este utilizat pentru a imparti datele intre mai multe dispozitive de pe un
segment de retea. Hub-ul se poate conecta la alte dispozitive de retea precum un
switch sau router care conecteaza la randul lor alte segmente de retea. Viteza
maxima a retelei este determinata de viteza hub-ului.

Hub-urile sunt folosite mai rar in ziua de azi datorita eficientei sporite si costului
redus al switch-urilor. Hub-urile nu segmenteaza traficul din retea, deci scade
latimea de banda disponibila la orice dispozitiv. In plus, deoarece hub-urile nu
filtreaza datele, foarte mult trafic inutil circula constant intre dispozitivele conectate
la el.

Un avantaj al hub-ului este ca el regenereaza datele ce trec prin el. Asta inseamna
ca un hub functioneaza si ca un repeater. Un hub poate extinde granitele unei
retele deoarece reconstructia semnalului depaseste efectele distantei.

Switch-urile
In retelele moderne switch-urile au inlocuit hub-urile in rolul de puncte centrale ale
conectivitatii. Asemeni unui hub, viteza switch-ului determina viteza maxima a
retelei. In orice caz, switch-urile filtreaza si segmenteaza traficul retelei prin
 190

trimiterea datelor doar la dispozitivele carora le este destinat. Astfel se furnizeaza o

latime de banda dedicata mai mare pentru fiecare dispozitiv din retea.

Switch-urile mentin o tabela. Aceasta tabela contine o lista a tuturor adreselor MAC
din retea, si o lista cu ce port din switch poate fi folosit pentru a ajunge la un anumit
dispozitiv cu adresa MAC data. Tabela de comutare inregistreaza adresele MAC
inspectand adresa MAC sursa al oricarui frame primit, si portul prin care a venit.
Switch-ul apoi creaza o tabela de comutare ce asociaza adrese MAC la porturi de
iesire. Cand soseste un frame care este destinat unei anumite adrese MAC,
switch-ul foloseste tabela de comutare pentru a determina ce port sa foloseasca
pentru a ajunge la acea adresa MAC. Frame-ul este inaintat de la port spre
destinatie. Trimitand frame-uri printr-un singur port spre destinatie, celelalte porturi
nu sunt afectate, si latimea de banda a intregii retele nu este afectata.

Routere
Router-ele interconecteaza retele. La o retea pentru firme, un port al router-ului se
conecteaza la WAN si celelalte porturi se conecteaza la retelele LAN ale firmei.
Router-ul devine gateway, sau cale catre exterior, pentru LAN. Intr-o retea pentru
acasa, router-ul conecteaza calculatoarele si dispozitivele de retea din casa la
Internet. In acest caz router-ul este un gateway local. Router-ul wireless, afisat in
Figura 1, lucreaza ca firewall si ofera conectivitate wireless. Cand router-ul pentru
acasa ofera mai multe servicii, poate fi denumit dispozitiv multifunctional.

Echipament pentru ISP

Cand va abonati la un ISP, ar trebui la inceput sa aflati ce tipuri de echipamente
sunt disponibile pentru a selecta cel mai potrivit dispozitiv. Multe ISP-uri ofera
discount la echipamentele achizitionate la instalare.

Unele ISP-uri pot inchiria echipamente pe baza unor intelegeri lunare. Astfel poate
fi mai atractiv deoarece ISP-ul este razpunzator pentru echipament in cazul unei
defectiuni, schimbari, sau imbunatatire. Utilizatorii casnici aleg sa achizitioneze
echipamente de la ISP deoarece, dupa un timp, pretul initial al echipamentului va fi
mai mic decat costul inchirierii acestuia.

Instalarea si implementarea unei retele poate fi o sarcina complicata. Chiar si instalarea

unei retele mici, de acasa, poate deveni dificila si poate dura mult timp. Totusi, o
planificare atenta ajuta la o instalare mai usoara si rapida.

In timpul instalarii, exista posibilitatea aparitiei unor timpi morti in reteaua existenta. De
exemplu, pot fi provocate perturbari cauzate de modificarea structurii cladirii si
instalarea cablurilor de retea. Proiectul nu este complet pana cand toate echipamentele
nu au fost instalate, configurate si testate.

Odata ce ati determinat locatia tuturor echipamentelor de retea, sunteti pregatit sa instalati
cablurile de retea. In cateva cladiri noi sau nou renovate, cablurile de retea pot fi instalate
pentru a evita problema instalarii cablurilor mai tarziu in zidurile finisate. Daca nu este nici
un cablu preinstalat trebuie sa il instalati.

Pasii Instalarii Retelei

Daca aveti de gand sa va instalati cablul dumneavoastra, aveti nevoie de timp pentru a va
pregati. Toate materialele necesare ar trebui sa fie disponibile la locul si timpul instalarii,
precum si planul de amplasare al cablului.
 191

Acesti pasi schiteaza procesul de creare fizica al unei retele:

1. Pentru a instala cablul in tavane si in spatele peretilor, va trebui sa trageti cabluri. O

persoana trage cablul, si cealalta impinge cablul prin pereti. Asigurati-va ca
etichetati capetele fiecarui cablu. Folositi o schema de etichetare care exista deja,
sau ghidati-va folosind schitele din TIA/EIA 606-A.
2. Dupa ce cablurile au fost terminate la ambele capete, ar trebui sa le testati pentru a
va asigura ca nu are loc nici o interferenta.
3. Asigurati-va ca interfetele de retea sunt instalate corespunzator pe calculatoare,
laptop-uri si imprimante de retea. Dupa instalarea interfetelor de retea, configurati
software-ul clientului si informatiile referitoare la adresele IP pe toate
echipamentele.
4. Instalati switch-urile si router-ele intr-o locatie centrala, securizata. Toate
conexiunile LAN sunt delimitate in aceasta zona. Intr-o retea personala, ar fi posibil
sa fie necesara instalarea acestor echipamente in locatii diferite, sau ar fi posibil sa
aveti doar un echipament.
5. Instalati cate un cablu Ethernet din conexiunea de pe perete catre fiecare
echipament de retea. Verificati daca aveti o lumina de control aprinsa pe fiecare din
interfetele de retea. Intr-o retea personala, verificati ca fiecare port al
echipamentelor de retea conectat la un echipament este aprins.
6. Cand toate echipamentele sunt conectate si toate luminile de control sunt aprinse,
verificati conectivitatea la retea. Folositi comanda ipconfig /all pentru a vizualiza
configuratia IP pe fiecare statie. Folositi comanda ping pentru a testa conectivitatea
de baza. Ar trebui sa puteti da ping altor calculatoare din retea, inclusiv gateway-ului
implicit si calculatoarelor din alte locatii. Odata ce este confirmata conectivitatea de
baza, trebuie sa configurati si sa testati aplicatiile de retea precum e-mail-ul sau un
navigator de Internet.

Dupa ce reteaua a fost setata si testata, ar trebui sa configurati un browser,

precum Microsoft Internet Explorer (IE). Puteti configura setarile unui browser si sa
executati sarcini de mentenanta in casuta Internet Properties, ca in Figura 1.

Fisiere temporare de Interne

Atunci cand un sistem de operare precum Windows este instalat, IE este de
asemenea instalat. Cu IE, de fiecare data cand accesati o pagina web, multe fisiere
sunt descarcate in folderul pentru fisiere temporare de Internet. Marea majoritate
dintre aceste fisiere sunt fisiere imagine ce reprezinta banner-e si alte componente
ale paginii web.

Fisierele temporare de Internet sunt stocate pe calculatorul dumneavoastra astfel

incat browser-ul poate incarca mai rapid cuprinsul la urmatoarea vizita a aceluiasi
site. In functie de numarul de site-uri pe care il vizitati, directorul cu fisiere
temporare pentru Internet se poate umple repede. Chiar daca aceasta nu este
neaparat o problema urgenta, ar trebui sa stergeti sau sa scoateti fisierele
ocazional. Acest lucru este in special important atunci cand ati realizat consultari
bancare online sau ati introdus informatii personale intr-un browser.

Browser implicit
Puteti confirma care browser sa fie folosit implicit de catre Windows. Alegeti Start >
Run, introduceti adresa site-ului si apasati OK. Site-ul web se deschide cu
browser-ul care este setat implicit.

Daca doriti ca IE sa fie cel implicit, incepeti prin a porni IE. In bara de meniuri
selectati Tools > Internet Options. In tab-ul Programs puteti verifica daca IE este
 192

browser-ul implicit, si sa il selectati daca doriti acest lucru.

Partajarea fisierelor
Utilizatorii pot partaja resurse printr-o retea. Puteti partaja un singur fisier, anumite
directoare sau un intreg disc, ca in Figura 2.

Pentru a partaja un fisier, trebuie sa il copiati intr-un director mai intai. Faceti click
dreapta pe director si selectati Sharing and Security. Apoi selectati Share this
folder. Puteti identifica cine are acces la director si ce permisiuni au asupra
obiectelor din director. In Figura 3 puteti vedea fereastra unui director partajat.

Permisiunile definesc tipul de acces pe care il are un utilizator asupra unui fisier
sau director:

 Read – Permite utilizatorului sa citeasca fisierul si numele subdirectoarelor,

sa navigheze prin subdirectoare, sa vada informatiile cuprinse in fisiere si
sa ruleze programele.
 Change – Permite tot ce permite si Read si in plus permite utilizatorului sa
adauge fisiere si subdirectoare, sa schimbe informatia dintr-un fisier si sa
stearga fisiere si subdirectoare.
 Full Control – Permite tot ce permit atat Read cat si Change. Daca fisierul
sau directorul se afla pe o partitie NTFS, Full Control va permite sa
schimbati permisiunile pe fisier sau director si sa preluati controlul asupra
lor.

Windows XP Professional este limitat la un numar de 10 conexiuni simultane

pentru fisierele partajate.

Partajarea unei imprimante

Pentru a partaja o imprimanta apasati Start > Control Panel > Printers and
Faxes. Faceti click dreapta pe pictograma imprimantei si selectatiSharing.
Apasati Share this Printer si apoi OK. Imprimanta este acum accesabila si de pe
alte calculatoare.

Pentru a accesa o imprimanta partajata de un alt calculator selectati Start >

Control Panel > Printers and Faxes. Apasati File > Add Printer. Folositi vrajitorul
de Add Printers pentru a gasi si instala imprimanta partajata in retea.

Trebuie sa reusiti imbunatatirea, instalarea si configurarea componentelor atunci

cand un client cere viteza mai mare sau cand o noua functionalitate va fi adaugata
retelei. Echipamentele precum punctele de acces, placile de retea pentru
conexiune fara fir (wireless) si echipamentele si cablurile mai rapide de retea pot fi
integrate intr-o retea pentru a permite clientului sa comunice fara fir sau mai rapid.

In cazul in care clientul dumneavoastra adauga calculatoare suplimentare in retea

sau functionalitate wireless, trebuie sa fiti capabili sa recomandati echipamente
bazandu-va pe nevoile lor. Echipamentul pe care il sugerati trebuie sa functioneze
cu echipamentul si cablajul folosit, sau infrastructura existenta trebuie sa fie
imbunatatita.

Trebuie sa reusiti imbunatatirea, instalarea si configurarea componentelor atunci

cand un client cere viteza mai mare sau cand o noua functionalitate va fi adaugata
 193

retelei. Echipamentele precum punctele de acces, placile de retea pentru

conexiune fara fir (wireless) si echipamentele si cablurile mai rapide de retea pot fi
integrate intr-o retea pentru a permite clientului sa comunice fara fir sau mai rapid.

In cazul in care clientul dumneavoastra adauga calculatoare suplimentare in retea

sau functionalitate wireless, trebuie sa fiti capabili sa recomandati echipamente
bazandu-va pe nevoile lor. Echipamentul pe care il sugerati trebuie sa functioneze
cu echipamentul si cablajul folosit, sau infrastructura existenta trebuie sa fie
imbunatatita.

Atunci cand instalati o retea wireless, trebuie sa va decideti unde doriti sa montati punctele
de acces si apoi trebuie sa le configurati. Urmatorii pasi descriu instalarea unui punct de
acces:

1. Folositi o schita a etajului pentru a gasi locatia pentru punctul de acces ce permite o
acoperire cat mai mare. Cel mai bun loc pentru un punct de acces wireless este in
centrul zonei pe care vreti sa o acoperiti, cu o deschidere liniara intre echipamentele
wireless si punctul de acces.
2. Conectati punctul de acces la reteaua existenta. In spatele router-ului Linksys
WRT300N exista cinci porturi. Conectati un DSL sau un cablu pentru modem la
portul etichetat "Internet". Logica de comutare a echipamentului trimite toate
pachetele prin acest port atunci cand exista comunicare spre si dinspre Internet si
alte calculatoare conectate. Conectati un calculator la unul din porturile ramase
pentru a putea accesa pagina de configurare web.
3. Porniti modem-ul de banda larga si montati cablul de alimentare la router. Atunci
cand modem-ul termina de setat conexiunea cu ISP-ul, router-ul comunica automat
cu modem-ul pentru a receptiona informatii despre retea de la ISP, informatie care
este necesara pentru a avea acces la Internet: adresa IP, masca de subretea si
adresa serverului DNS.
4. Atunci cand router-ul a realizat comunicarea cu modem-ul, trebuie sa configurati
router-ul sa comunice cu echipamentele din retea. Porniti calculatorul conectat la
router. Deschideti un browser pentru pagini web. In campul de adrese,
scrieti 192.168.1.1. Aceasta este adresa implicita pentru configuratiile si
administrarea unui router.
5. O fereastra de securitate va solicita autentificarea pentru a accesa paginile de
configurare ale router-ului. Campul pentru numele utilizatorului ar trebui lasat liber.
Scrieti admin ca parola implicita. Atunci cand ati realizat autentificarea, prima
pagina de setup se deschide.
6. Continuati cu setarea. Exista in pagina de setare tab-uri ce contin alte sub-tab-uri.
Trebuie sa apasati pe butonul Save Settings din partea de jos a fiecarui ecran dupa
ce ati facut orice schimbare.

Atunci cand folositi pagina de configurare a router-ului 300N puteti apasa pe tab-ul de ajutor
pentru a vedea informati ajutatoare pentru o pagina. Pentru alte informatii in afara celor din
tab-ul de ajutor, consultati manualul utilizatorului.

Poate fi dificil sa aflati daca reteaua wireless functioneaza corespunzator, chiar si

atunci cand Windows-ul arata ca sunteti conectat. Puteti fi conectat la un punct de
acces wireless sau la gateway-ul de acasa, dar este posibil sa nu fiti conectati la
Internet. Cea mai simpla modalitatea de testare a conexiunii la Internet este sa
deschideti un browser si sa verificati daca aveti conexiune la Internet. Pentru a
depana o conexiune la Internet, puteti folosi CLI-ul sau Windows GUI.

Conexiuni de retea
 194

Pentru a verifica o conexiune wireless folosind GUI de la Windows XP,

selectati Start > Control Panel > Network Connections, ca in Figura 1. Dati
dublu-click pe conexiunea wireless pentru a vedea statusul.

Ecranul Connection Status din Figura 2 arata numarul de pachete care au fost

primite si trimise. Pachetele reprezinta comunicarea dintre calculator si
echipamentele de retea. In fereastra putem observa conectarea sau nu a unui
calculator, impreuna cu viteza si durata conexiunii.

Pentru a vedea fereastra Address Type, din Figura 3, selectati tab-ulSupport din

fereastra Connection Status. Informatiile din fereastra Connection Status includ
fie o adresa statica, configurata manual, fie o adresa dinamica repartizata de un
server DHCP. Masca de subretea si gateway-ul implicit sunt listate de asemenea.
Pentru a accesa adresa MAC si alte informatii cu privire la adresa IP,
apasati Details... . Pentru o conexiune ce nu functioneaza corect,
apasati Repair pentru a reseta informatiile conexiunii si pentru a incerca sa stabiliti
o conexiune noua.

Ipconfig
Comanda ipconfig este o unealta in linia de comanda folosita pentru a verifica
validitatea adresei IP a conexiunii. Fereastra afiseaza informatii IP de baza pentru
conexiunea de retea. Pentru a executa anumite sarcini, adaugati argumente pentru
comanda ipconfig, ca in Figura 4.

Ping
Ping este o unelta CLI folosita pentru testarea conectivitatii intre echipamente.
Puteti testa propria conectivitate folosind comanda ping catre propriul calculator.
Pentru a testa calculatorul dumneavoastra, accesati placa de retea prin ping.
Selectati Start > Run > cmd. In prompt-ul de comenzi, introduceti ping localhost.
Aceasta comanda va permite sa verificati daca adaptorul functioneaza
corespunzator.

Folositi comanda ping pentru gateway-ul implicit pentru a verifica daca conexiunea
WAN functioneaza corespunzator. Puteti afla adresa gateway-ului implicit folosind
comanda ipconfig.

Pentru a testa conexiunea la Internet si DNS-ul, folositi comanda ping pentru un

website popular. Selectati Start > Run > cmd. In prompt-ul de comenzi,
introduceti ping numele destinatiei.

Raspunsul la comanda ping arata adresa IP a domeniului. Raspunsul arata

replicile de la comanda ping sau faptul ca cererea nu a primit raspuns deoarece a
fost o problema.

Tracert
Tracert este o unealta CLI ce urmareste ruta pe care pachetele o urmeaza de la
calculatorul dumneavoastra pana la adresa destinatie. Selectati Start > Run >
cmd. In prompt-ul de comenzi, introduceti tracert.

Prima linie din lista rezultata in urma comenzii tracert este gateway-ul
dumneavoastra implicit. Intrarile urmatoare sunt rutele pe care le urmeaza pachetul
pentru a ajunge la destinatie. Tracert va arata unde se opresc pachetele, indicand
si unde a aparut problema. Daca exista intrari ce indica probleme dupa gateway-ul
initial, inseamna ca problemele sunt la ISP, in Internet, sau la server-ul destinatie.

Un sistem de e-mail foloseste un software client de e-mail instalat pe calculatorul

 195

utilizatorului, si un software server instalat pe unul sau mai multe servere de e-mail.
Clienti citesc e-mailurile de pe serverul de e-mail folosind unul din cele doua
protocoale:

 Post Office Protocol (POP)

 Internet Message Access Protocol (IMAP)

Clienti trimit e-mailuri catre servere, si serverele de e-mail trimit intre ele e-mailuri,
folosind Simple Mail Transfer Protocol (SMTP).

Trebuie sa stiti cum sa configurati calculatorul unui client pentru a accepta formatul
corect de mail, si de asemenea sa intelegeti procesul de setare a unui server de e-
mail. Configurarea software-ului client de e-mail poate fi facut folosind vrajitorul de
conexiune ca in Figura 1. Avantajele si dezavantajele fiecarului protocol de e-mail
sunt prezentate in Figura 2.

SMTP
Protocolul SMTP trimite e-mailuri de la un client catre un server, sau de la un
server catre altul. Protocolul SMTP are aceste caracteristici:

 Protocol simplu bazat pe text

 Trimite prin TCP folosind portul 25
 Trebuie sa fie implementat pentru a trimite e-mail-uri
 Mesajul este trimis dupa ce destinatarii au fost identificati si verificati

POP
Protocolul POP este folosit de catre clienti de e-mail pentru a descarca e-mail-uri
de pe servere. Cea mai recenta versiune a protocolului POP este POP3. Protocolul
POP3 foloseste portul 110.

Protocolul POP3 suporta utilizatori finali care au conexiuni intermitente, precum

dial-up. Un utilizator POP3 se poate conecta, poate descarca e-mail-urile de la
server, le poate sterge si apoi se poate deconecta.

IMAP
Protocolul IMAP (Internet Message Access Protocol) este similar cu protocolul
POP3, dar are trasaturi aditionale. Ca si POP3, protocolul IMAP permite
descarcarea e-mail-urilor de la servere folosind un client de e-mail. Diferenta este
ca protocolul IMAP permite utilizatorilor sa organizeze e-mail-urile pe serverul din
retea. IMAP este mai rapid decat POP3 si necesita mai mult spatiu de stocare pe
server si mai multe resurse de procesare. Cea mai recenta versiune de IMAP este
IMAP4. Protocolul IMAP4 este folosit adesea in retele mari precum campusurile
universitare. Protocolul IMAP foloseste portul 143.

Server de e-mail
Un server de e-mail este un calculator care poate trimite si primi e-mail-uri in
numele clientilor. Acestea sunt servere de e-mail folosite:

 Microsoft Exchange
 Sendmail
 Eudora Internet Mail Server (EIMS)

Cum este ilustrat in Figura 3, exista de cele mai multe ori interfete si unelte
disponibile pentru a va ghida in setarea unui server de e-mail. Pentru a instala si
configura un server de e-mail, precum Microsoft Exchange, trebuie sa va asigurati
mai intai ca reteaua are toate calificarile disponibile si ca este configurata
 196

corespunzator. Serverele pentru active directory, serverele de cataloage globale, si

serverele de nume (DNS) trebuie sa fie configurate si functionale inainte de a
instala si face sa functioneze corect serverul de e-mail Exchange. Un server active
directory este un calculator ce mentine o baza de date care permite administrarea
centralizata peste o retea a unei intreprinderi. Un server de cataloage global este o
baza de date ce contine informatii despre fiecare domeniu dintr-o retea a unei
intreprinderi.

Serverul Exchange trebuie instalat intr-un domeniu in care fiecare calculator

ruleaza cel putin Windows 2000. Acesta este cunoscut sub denumirea de mod
nativ. Controlerele de domenii Windows NT nu pot functiona intr-un mediu nativ.

Baza de date Active Directory este organizata intr-un model denumit schema. Un
server pe care ruleaza Windows 2003 este conceput ca Schema Master. Acesta
este singurul server ce poate schimba modul in care este organizata baza de date
cu utilizatori din Active Directory. Atunci cand un administrator de retea doreste sa
modifice structura Active Directory, modificarea trebuie facuta pe serverul Schema
Master. Active Directory copiaza apoi automat actualizarea pe toate celelalte
servere autentificate.

Instalarea serverului de E-mail

Ar trebui sa testati structura retelei inainte de a instala Exchange. Pentru a preveni
afectarea functionarii retelei de catre instalare, setati serviciile necesare si instalati
Exchange pe un set de servere dedicate departe de reteaua principala. Pastrati
instalarea serverului Exchange separata de retea pana cand sunteti sigur ca
functioneaza corect.

Inainte de a instala serverul Exchange, fiti pregatiti cu echipamentul corespunzator

si informatii:

 Functionarea integrala si de incredere a serverului DNS

 Domeniul Active Directory
 Cel putin un catalog global
 Functionarea Windows 2000 sau a altui domeniu nativ superior
 Software pentru serverul Exchange
 Unelte de suport pentru servere Windows
 Server Schema Master
 Conexiune de viteza mare la Internet

Sunteti gata sa instalati serverul de e-mail atunci cand toate calificarile retelei sunt
corespunzatoare. Trebuie sa adaugati Internet Information Services (IIS) folosind
interfata Add/Remove Windows Components inainte de inceperea instalarii
serverului Exchange. IIS este un server ce are programe folosite pentru a construi
si administra servicii pentru website. Dupa ce ati instalat IIS, Exchange poate fi
instalat. Introduceti CD-ul de instalare si porniti interfata pentru instalarea serverului
Exchange.

Interfata de instalare va va trece printr-o serie de pasi pentru a verifica faptul ca

serverul Exchange este gata sa fie instalat. Interfata va verifica daca IIS este
instalat, daca serverele de domeniu functioneaza corespunzator si daca uneltele
de suport pentru Windows sunt instalate. Programul de instalare va va aduce la
cunostinta orice problema legata de mediul de instalare. Reporniti programul de
instalare dupa rezolvarea oricarei probleme.

Odata instalat serverul Exchange, plugin-ul Microsoft Management Console pentru

Exchange, din Figura 4, asigura acces la multe setari intr-o locatie convenabila.
Asigurati-va ca instalati toate actualizarile pentru ca serverul sa functioneze
 197

corespunzator. Utilitarul Exchange System Manager, care este o consola ce

controleaza desfasurarea serverului Exchange, poate fi folosit pentru a administra
optiunile serverului.

Folositi consola Active Directory Users and Computer (ADUC) pentru a configura
casutele de mail. Acesta este cunoscut si sub numele de stampilare a utilizatorului
cu "activarea-casutelor".

Porniti ADUC pentru a crea noi utilizatori. Scrieti numele si parola in concordanta
cu politica de securitate a domeniului, ca in Figura 5. Casutele de mail vor fi create
de catre serverul Exchange atunci cand utilizatorul primeste primul mail.

Setarea serverului Exchange necesita planificarea atenta, incluzand verificarea

existentei serverelor, serviciilor si a tehnologiilor si functionarea corecta a acestora
in retea. In unele cazuri, in timpul instalarii, daca apare o eroare este posibil sa fiti
nevoiti sa reinstalati sistemul de operare si sa porniti instalarea serverului
Exchange de la inceput.

NOTA: Inainte de a planifica instalarea unui server de e-mail, consultati

profesionisti in retele, experti in retele Windows sau tehnicieni experimentati in
setarea de servere de e-mail.
Intretinerea preventiva este la fel de importanta pentru retea cum este si pentru
calculatoarele din retea. Trebuie sa verificati starea cablurilor, echipamentelor de retea,
server-elor si calculatoarelor pentru a va asigura ca sunt curate si functioneaza
corespunzator. Trebuie sa dezvoltati un plan pentru a realiza intretinerea planificata si
curatenia la intervale regulate de timp. Aceasta va va ajuta la prevenirea caderilor de
conexiune ale unei retele si stricarea echipamentelor.

Ca parte a programului regulat de intretinere planificata, inspectati ca toate cablurile sa nu

fie rupte. Asigurati-va ca toate cablurile sunt etichetate corespunzator si ca etichetele nu au
cazut. Inlocuiti etichetele uzate sau care nu pot fi citite. Verificati ca suporturile pentru cablu
sunt instalate corespunzator si ca nici un punct de atasare nu s-a slabit. Cablarea se poate
strica si uza. Trebuie sa mentineti cablarea in stare buna pentru a pastra performante
crescute ale retelei.

Ca tehnician, puteti remarca daca echipamentul incepe sa nu mai functioneze, este stricat
sau scoate sunete ciudate. Informati administratorul de retea pentru a preveni caderile
nedorite de conexiune ale unei retele.

Cablurile statiilor de lucru si ale imprimantelor trebuie sa fie verificate atent. Cablurile sunt
adesea mutate sau lovite atunci cand sunt sub mese, si pot fi indoite. Aceste conditii pot
produce pierderi ale latimii de banda sau ale conectivitatii. Trebuie sa fiti proactiv in
educarea utilizatorilor de retea. Demonstrati utilizatorilor de retea cum sa conecteze si
deconecteze corespunzator cablurile, precum si cum sa le mute daca este necesar.

Intretinerea preventiva este la fel de importanta pentru retea cum este si pentru
calculatoarele din retea. Trebuie sa verificati starea cablurilor, echipamentelor de retea,
server-elor si calculatoarelor pentru a va asigura ca sunt curate si functioneaza
corespunzator. Trebuie sa dezvoltati un plan pentru a realiza intretinerea planificata si
curatenia la intervale regulate de timp. Aceasta va va ajuta la prevenirea caderilor de
conexiune ale unei retele si stricarea echipamentelor.

Ca parte a programului regulat de intretinere planificata, inspectati ca toate cablurile sa nu

fie rupte. Asigurati-va ca toate cablurile sunt etichetate corespunzator si ca etichetele nu au
cazut. Inlocuiti etichetele uzate sau care nu pot fi citite. Verificati ca suporturile pentru cablu
sunt instalate corespunzator si ca nici un punct de atasare nu s-a slabit. Cablarea se poate
strica si uza. Trebuie sa mentineti cablarea in stare buna pentru a pastra performante
 198

crescute ale retelei.

Ca tehnician, puteti remarca daca echipamentul incepe sa nu mai functioneze, este stricat
sau scoate sunete ciudate. Informati administratorul de retea pentru a preveni caderile
nedorite de conexiune ale unei retele.

Cablurile statiilor de lucru si ale imprimantelor trebuie sa fie verificate atent. Cablurile sunt
adesea mutate sau lovite atunci cand sunt sub mese, si pot fi indoite. Aceste conditii pot
produce pierderi ale latimii de banda sau ale conectivitatii. Trebuie sa fiti proactiv in
educarea utilizatorilor de retea. Demonstrati utilizatorilor de retea cum sa conecteze si
deconecteze corespunzator cablurile, precum si cum sa le mute daca este necesar.

Atunci cand incepeti depanarea unei retele, trebuie mai intai sa localizati sursa
problemei. Verificati daca doar un singur utilizator sau mai multi au aceeasi
problema. Daca problema este cu un singur utilizator, incepeti depanarea
problemei cu calculatorul acestui client.

Problemele retelelor pot rezulta dintr-o combinatie hardware, software si probleme de

conectivitate. Un tehnician trebuie sa poata analiza problema si sa determine cauza erorii
pentru a putea repara problema de retea. Acest proces se numeste depanare.

Primul pas in procesul de depanare il reprezinta adunarea datelor de la client. Figurile 1 si 2

contin o lista de intrebari cu variante libere sau cu variante limitate de raspuns care pot fi
adresate clientului.

Imediat ce ati discutat cu clientul ar trebui sa verificati problemele evidente. Figura 3 listeaza
problemele care se aplica retelelor.

Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva solutii rapide. Figura 4
listeaza cateva solutii rapide pentru problemele retelelor.

Daca solutiile rapide aplicate nu au rezolvat problema este timpul sa se adune date din
calculator. Figura 5 arata diferite modalitati de a aduna informatiile despre problemele
retelelor.

Dupa acest pas, veti avea destule informatii pentru a evalua problema, pentru a cerceta si
implementa solutii posibile. Figura 6 prezinta resursele pentru solutiile posibile.

Dupa ce veti rezolva problema, prezentati solutia clientului. Figura 7 prezinta o lista de
sarcini necesare pentru a termina acest pas.

Problemele de retea pot fi atribuite componentelor hardware, software si conectivitatii sau

unei combinatii intre acesti trei factori. Puteti rezolva anumite tipuri de probleme mai repede
decat alte tipuri de probleme. Figura 1 prezinta o diagrama a celor mai frecvente probleme
de retea si solutiile acestora.

Capitolul despre retele la nivel avansat abordeaza planificarea,

implementarea, si imbunatatirea retelelor si componentelor de retea.
Urmatoarele concepte sunt dintre cele mai importante de retinut din acest
capitol:
 199

 Sunt multe riscuri de siguranta asociate cu mediile de retea,

dispozitive si mediile de transmisie. Este indicat sa urmariti metode
de siguranta adecvate tot timpul.
 Retelele trebuie proiectate in jurul nevoilor clientului dumneavoastra.
Luati decizii de proiectare care vor satisface nevoile si scopurile
clientilor dumneavoastra.
 Selectati componente de retea care ofera serviciile si potentialul
necesare pentru implementarea unei retele bazate pe nevoile
clientului.
 Planificati asamblarea retelei bazata pe serviciile si echipamentul
necesar pentru furnizarea retelei de care este nevoie.
 Imbunatatirea unei retele poate implica echipament aditional,
echipament avansat sau cablare. Discutati cum imbunatatirea va
poate ajuta sa sporiti utilitatea retelei in viitor.
 Planificati o instalare pe e-mail inainte de desfasurare. Consultati un
specialist pentru a va asigura ca instalarea si configurarea unui server
de e-mail merge bine.
 Preveniti problemele retelei dezvoltand si implementand o politica
solida de intretinere preventiva.
 Urmariti o metodologie logica pentru a depana problemele avansate
ale unei retele.

Capitolul trece in revista tipurile de atacuri care ameninta securitatea calculatoarelor si

informatiile pe care acestea le contin. Un tehnician este responsabil de securitatea
informatiilor si a echipamentelor calculatorului intr-o organizatie. Capitolul descrie cum puteti
lucra cu clientii pentru a va asigura ca cea mai buna protectie posibila este stabilita.

Riscurile pentru calculatoare si echipamente ale retelei vin atat din surse externe cat si
interne. Riscurile includ amenintari de natura fizica, precum furtul sau avarierea
echipamentelor, si amenintari de natura informationala, precum pierderea sau denaturarea
informatiilor.

O organizatie trebuie sa se straduiasca sa atinga cea mai buna si cea mai economica
metoda de securitate impotriva pierderii datelor sau distrugerilor aduse software-ului si
echipamentului. Tehnicienii de retea si managementul organizatiei trebuie sa lucreze
impreuna sa dezvolte o politica de securitate si sa asigure ca datele si echipamentele au
fost protejate impotriva tuturor amenintarilor de securitate. O politica de securitate include o
declaratie cuprinzatoare cu privire la nivelul de securitate cerut si modalitatea prin care va fi
obtinuta.

Puteti fi implicat in dezvoltarea unei politici de securitate pentru un client sau o organizatie.
Cand creati o politica de securitate, trebuie sa puneti urmatoarele intrebari pentru a
determina factorii de securitate:

 Calculatorul este localizat acasa sau intr-o firma? 

Calculatoarele pentru acasa sunt mai vulnerabile intruziunii prin wireless decat cele
dintr-o firma. Calculatoarele din firme au o amenintare mai mare din partea
intruziunii prin retea, datorita utilizatorilor ce abuzeaza de drepturile lor.
 Este acces la Internet non-stop?
Cu cat un calculator este expus mai mult la Internet, cu atat cresc sansele unui atac
din partea calculatoarelor infectate. Un calculator ce acceseaza Internet-ul trebuie
sa contina solutii firewall si anti-virus.
 Este calculatorul un laptop?
Securitatea fizica este o problema la laptop-uri. Exista masuri sa securizati un
laptop, ca de exemplu incuietoarele cu cablu.
 200

O politica de securitate este o colectie de reguli, norme si liste de control.

Tehnicienii de retea si managerii unei organizatii conlucreaza pentru a dezvolta
regulile si normele necesare pentru securitatea echipamentelor. O politica de
securitate include urmatoarele elemente:

 Definirea unei utilizari acceptabile a calculatorului pentru organizatie.

 Identificarea persoanelor autorizate sa utilizeze calculatorul intr-o
organizatie.
 Identificarea dispozitivelor a caror instalare in retea este permisa precum si
a conditiilor de instalare. Modem-urile si access point-urile wireless sunt
exemple de echipamente hardware care pot expune reteaua atacurilor.
 Defineste cerintele necesare pentru ca datele sa ramana confidentiale intr-
o retea.
 Defineste un proces necesar pentru ca angajatii sa primeasca acces la
echipamente si date. Acest proces poate solicita angajatului semnarea
unui acord cu privire la regulile companiei. De asemenea listeaza
consecintele in cazul nerespectarii regulilor.

Politica de securitate ar trebui de asemenea sa furnizeze informatii detaliate despre

urmatoarele probleme in caz de urgenta:

 Pasii ce trebuie urmati in cazul incalcarii securitatii

 Persoanele de contact in caz de urgenta
 Informatiile care pot fi comunicate clientilor, furnizorilor si mass-media
 Locatii secundare folosite in cazul unei evacuari
 Pasii ce trebuie urmati dupa ce o situatie de urgenta s-a terminat, inclusiv
prioritatea serviciilor ce trebuie refacute

AVERTISMENT: O politica de securitate trebuie pusa in aplicare si urmata de catre

toti angajatii pentru a putea fi eficienta.
Politica de securitate ar trebui sa identifice hardware-ul si echipamentul ce poate fi folosit
pentru a preveni furtul, vandalismul, si pierderea datelor. Exista patru aspecte corelate ale
securitatii fizice, acestea sunt accesul, datele, infrastructura si calculatorul, asa cum sunt
ilustrate in Figura 1.

Restrictionati accesul in cladire cu urmatoarele:

 Garduri
 Hardware pentru securitate

Protejati infrastructura retelei, cum ar fi cablurile, echipamentul de telecomunicatii, si

dispozitivele de retea:

 Camere de telecomunicatii securizate

 Detectare wireless pentru puncte de acces neautorizate
 Firewall-uri la nivel de hardware
 Sistem de administrare al retelei ce detecteaza schimbarile la cabluri si la panourile
de intarire

Protejati calculatoarele individuale:

 Lacate pentru cabluri

 Lacate ale statiilor de extindere a laptop-urilor
 Carcase ce se pot inchide
 Custi securizate ce imprejmuiesc carcasele calculatoarelor de tip desktop
 201

Protejati datele cu hardware care previne accesul neautorizat sau furt de media:

 Dispozitive de carat hard disk-uri prevazute cu lacat

 Spatiu de stocare si transport securizate pentru dispozitivele pe care s-a facut
backup
 Dispozitive de siguranta pentru USB-uri

Mix-ul de Securitate Potrivit

Factorii care determina cel mai eficient echipament de securitate pentru securizarea
echipamentului si a datelor includ urmatoarele:

 Cum va fi folosit echipamentul?

 Unde este localizat echipamentul de calculatoare?
 Ce acces de utilizator pentru date este necesar?

De exemplu, un calculator intr-un loc public aglomerat, precum o librarie, necesita protectie
aditionala impotriva furtului si a vandalismului. Intr-un centru de apel aglomerat, poate fi
nevoie ca server-ul sa fie securizat intr-o incapere inchisa de echipament.

Cand avem nevoie sa folosim un laptop intr-un loc public, un dispozitiv de securitate, ilustrat
in Figura 2, asigura ca sistemul se va inchide daca utilizatorul si laptop-ul sunt separati.

Aplicatiile pentru securitate protejeaza sistemul de operare si datele aplicatiilor

software.

Urmatoarele produse si aplicatii software pot fi folosite pentru a proteja dispozitivele de

retea:

 Firewall Software – Filtreaza datele de intrare si este integrat in Windows XP

 Sisteme de detectare a intruziunilor (IDS-Intrusion Detection Systems) –
Monitorizeaza si raporteaza modificarile din cadrul codului programelor si
activitatea neobisnuita a retelei
 Aplicatii si Patch-uri ale sistemelor de operare – Actualizeaza aplicatiile si
sistemul de operare pentru a repara punctele slabe care sunt descoperite in
cadrul securitatii

Exista mai multe aplicatii software disponibile pentru a proteja calculatoarele de accesul
neautorizat prin infiltrarea de cod daunator:

 Protectie impotriva virusilor

 Protectie impotriva aplicatiilor Spyware
 Protectie impotriva aplicatiilor Adware
 Protectie impotriva aplicatiilor Grayware

In locuinte si birouri mici, calculatoarele de obicei se conecteaza direct la Internet decat

printr-un LAN protejat pe care il folosesc organizatiile. Aceasta supune calculatoarele
din afara unui LAN la riscuri ridicate datorita virusilor si altor atacuri. Cel putin, aceste
calculatoare ar trebui sa foloseasca programe pentru protectie impotriva virusilor si a
programelor de tip malware. Software-ul aplicatiilor si sistemul de operare ar trebui
actualizate cu ultimele patch-uri. Un program software de tip firewall poate fi de
asemenea o parte a solutiei.

Politica de securitate ar trebui sa determine nivelul de securitate al aplicatiilor folosite.

 202

Fiecare pas care imbunatateste protectia costa bani. In elaborarea unei politici, divizia
de management ar trebui sa calculeze costul pierderilor de date versus cheltuielile
pentru securitate si sa determine ce este mai avantajos.
Politica de securitate ajuta clientii sa selecteze componentele necesare pentru a mentine
echipamentele si datele sigure. Daca nu exista o politica de securitate, trebuie sa discutati
problemele de securitate cu clientul.

Folositi experienta dumneavoastra de tehnician si cercetati produsele de securitate

existente pe piata atunci cand alegeti componentele de securitate pentru client. Scopul este
sa asigurati un sistem de securitate corespunzator nevoilor clientului.

Un tehnician ar trebui sa determine tehnicile cele mai potrivite pentru a securiza

echipamentul si datele pentru client. In functie de situatie, pot fi necesare mai multe
tehnici.

Parole
Utilizarea informatiilor de autentificare sigure, criptate pentru calculatoarele cu acces la
retea ar trebui sa fie cea mai mica necesitate in orice organizatie. Software-ul malitios
monitorizeaza reteaua si poate inregistra parolele in text clar. Daca parolele sunt
criptate, atacatorii ar trebui sa decodeze criptarea pentru a invata parolele.

Autentificare si revizuire
Autentificarea si revizuirea evenimentelor ar trebui sa fie activate pentru a monitoriza
activitatea in retea. Administratorul de retea revizuieste fisierul de autentificari al
evenimentelor pentru a investiga accesul la retea de catre utilizatorii neautorizati.

Configurare Wireless
Conexiunile wireless sunt vulnerabile in special accesarii de catre atacatori. Retelele
wireless ar trebui configurate astfel incat sa cripteze datele.

Criptarea
Tehnologiile de criptare sunt utilizate pentru a cripta datele care circula intr-o retea.
Fiecare tehnologie este utilizata cu un scop specific:

 Codarea Hash – Codarea hash, sau hashing, asigura ca mesajele nu sunt

corupte sau modificate in timpul transmisiei. Hashing-ul foloseste o functie
matematica pentru a crea o valoare numerica ce este unica pentru date. Daca
si un singur caracter este modificat, rezultatul functiei, denumit rezumatul
mesajului, nu va mai fi acelasi. Cu toate acestea, functia este intr-o singura
directie. Stiind ca rezumatul mesajului nu va permite unui atacator sa recreeze
mesajul. Astfel este dificil pentru cineva sa intercepteze sau sa modifice
mesajul. Codarea hash este ilustrata in Figura 1. Numele celor mai populari
algoritmi de hash sunt SHA si MD5.
 Criparea simetrica – Criptarea simetrica necesita ca ambele parti ale unei
conversatii criptate sa foloseasca o cheie de criptare pentru a reusi sa codeze
si sa decodeze datele. Transmitatorul si receptorul trebuie sa utilizeze chei
identice. Criptarea simetrica este ilustrata in Figura 2.
 Criptarea asimetrica – Criptarea asimetrica necesita doua chei, o cheie
privata si o cheie publica. O cheie privata este necesara pentru a scrie un
mesaj, si o cheie publica este necesara pentru a decoda mesajul. Avantajul
unei criptari asimetrice este faptul ca numai cheia privata trebuie sa fie tinuta
secreta. Cheile publice pot fi distribuite deschis prin e-mail sau prin afisarea lor
pe internet. Criptarea asimetrica este ilustrata in Figura 3.
 Retelele virtuale private (Virtual private network - VPN) – O retea virtuala
privata foloseste criptarea pentru a securiza datele ca si cand ar circula intr-o
retea privata, corporatista, cu toate ca datele circula prin mai multe retele, de
 203

exemplu,prin Internet. Pipeline-urile sigure de date dintre punctele din VPN se

numesc "tuneluri de securitate". Procesul este ilustrat in Figura 4.

Echipamentele calculatorului si datele pot fi securizate folosind tehnici de

protectie bazate pe suprapunere pentru a preveni accesul neautorizat la datele
sensibile. Un exemplu de protectie prin suprapunere este folosirea a doua
tehnici diferite pentru a proteja un bun. Acest lucru este cunoscut ca securizare
in functie de doi factori, dupa cum este ilustrata in Figura 1. Cand facem
referire la un program de securitate, costul implementarii trebuie echilibrat de
valoarea informatiei sau a echipamentului care urmeaza sa fie protejate.

Securitate fizica
Utilizati echipamente hardware de securitate la nivel de hardware pentru a
preveni incalcarea securitatii si pierderii de informatii sau echipamente.
Masurile de control al securitatii accesului fizice includ urmatoarele:

 Incuietoare – Cel mai comun dispozitiv pentru securizarea domeniilor

fizice. Daca o cheie este pierduta, toate cheile identice trebuie sa fie
schimbate.
 Conducta – O cutie care protejeaza caile de infrastructura de daune si
acces neautorizat.
 Cartela de acces – Un instrument folosit pentru a securiza zonele din
punct de vedere fizic. Daca o cartela de acces este pierduta sau
furata, doar cartela care lipseste trebuie sa fie dezactivata. Sistemul pe
baza de cartele de acces este mai scump decat incuietorile de
securitate.
 Echipament video – Inregistreaza imagini si sunete pentru
monitorizarea activitatii. Datele inregistrate trebuie sa fie monitorizate
pentru a observa eventualele probleme.
 Agent de securitate – Controleaza accesul la intrarea intr-o cladire si
monitorizeaza activitatea din interiorul acesteia.

Echipamentele de retea ar trebui montate in zone securizate. Toate cablurile ar

trebui prinse in canale sau directionate prin interiorul peretilor pentru a preveni
manipularea sau accesul neautorizat. Prizele de retea care nu sunt folosite ar
trebui dezactivate. Daca echipamentul de retea este deteriorat sau furat, unor
utilizatori de retea li se pot refuza serviciile.

Politica de securitate ar trebui sa precizeze nivelul de securitate necesar

pentru organizatie. Dispozitivele biometrice, care masoara informatiile fizice
despre un utilizator, sunt ideale pentru utilizarea in zonele de inalta securitate.
Cu toate acestea, pentru organizatiile mai mici, acest tip de solutie ar fi prea
scump.

Securitatea datelor
Puteti proteja datele folosind dispozitive de securizare a datelor pentru a
autentifica accesul angajatilor. Identificarea in functie de doi factori este o
metoda pentru a mari securitatea. Angajatii trebuie sa foloseasca atat o parola
cat si un dispozitiv de securizare a datelor similare cu cele enumerate aici
pentru a accesa date:

 Smart card – Un dispozitiv care are are capacitatea de a stoca date in

conditii de siguranta. Memoria interna este un cip incorporat intr-un
circuit integrat care se conecteaza la un cititor, fie direct, fie printr-o
 204

conexiune fara fir. Smart card-urile sunt folosite de multe aplicatii in

intreaga lume, cum ar fi carduri de identitate securizate, dispozitive de
autentificare online si carti de credit pentru plati online.
 Key fob de securitate – Un dispozitiv mic care seamana cu un
ornament la inelul cheii. Are un sistem mic de tip radio care stabileste
o comunicatie cu calculatorul pe o raza mica. Fob-ul este destul de
mic, astfel incat majoritatea persoanelor il ataseaza la inelul cheilor.
Calculatorul trebuie sa capteze semnalul de la fob-ul cheilor inainte de
a accepta un username si o parola.
 Dispozitiv biometric – Masoara caracteristicile fizice ale utilizatorului,
cum ar fi amprentele sau tiparul irisului. Utilizatorului i se da acces
daca aceste caracteristici corespund cu cele din baza de date si sunt
furnizate informatiile corecte de autentificare.

Nivelul de securitate de care clientul are nevoie, determina dispozitivele

selectate pentru a pastra informatiile si echipamentele in siguranta.

Produsele hardware si software de tip firewall protejeaza informatiile si

echipamentele intr-o retea de accesul neautorizat. Un sistem firewall trebuie sa
fie folosit in plus fata de software-ul de securitate.

Produsele hardware si software de tip firewall au mai multe moduri de filtrare a

datelor in cadrul traficului dintr-o retea:

 Filtru de pachete – Un set de reguli care permite sau refuza traficul

bazat pe criterii precum adrese IP, protocoale, sau porturi folosite.
 Firewall de tip proxy – Un sistem firewall care examineaza tot traficul
si permite sau refuza pachetele in functie de regulile configurate. Un
proxy actioneaza ca un gateway care protejeaza calculatoarele in
interiorul retelei.
 Inspectia de stare a pachetelor – Un sistem firewall care
monitorizeaza starea conexiunilor de retea care traverseaza prin
firewall. Pachetele care nu sunt parte a unei conexiuni cunoscute nu
sunt permise inapoi prin intermediul firewall-ului.

Firewall Hardware
Un hardware de tip firewall este o componenta fizica de filtrare care
inspecteaza pachetele de date din retea inainte ca ele sa ajunga la
calculatoare si alte dispozitive dintr-o retea. Dispozitivele hardware de tip
firewall sunt adesea instalate pe routere. Un dispozitiv hardware de tip firewall
este o unitate liber-permanenta care nu foloseste resursele calculatoarelor pe
care le protejeaza, astfel incat nu exista niciun impact asupra performantei de
prelucrare.

Firewall Software
Un sofware de firewall este o aplicatie de pe un calculator care examineaza si
filtreaza pachetele de date. Firewall-ul Windows-ului este un exemplu de
software de firewall care este inclus in sistemul de operare al Windows-ului. Un
sofware de firewall utilizeaza resursele calculatorului, rezultand performanta
redusa pentru utilizator.

Aveti in considerare elementele enumerate in Figura 1 cand alegeti un firewall.

NOTA: Intr-o retea sigura, daca performanta calculatorului nu este o problema,

va trebui sa activati firewall-ul intern al sistemului de operare pentru o siguranta
suplimentara. Exista posibilitatea ca anumite aplicatii sa nu functioneze
 205

corespunzator, daca nu este configurat corect firewall-ul pentru ele.

Adaugarea de nivele de securitate poate face o retea mult mai sigura, dar nivelele
aditionale de securitate pot fi scumpe. Trebuie sa cantariti valuarea datelor si a
echipamentelor ce trebuiesc protejate cu costul de protejare atunci cand
implementati politica de securitate a clientului.
Doua erori generale de securitate sunt permisiunile incorecte pentru directoare si fisiere
si configurarea incorecta a securitatii conexiunii fara fir.

Nivele de acces pentru Directoare si Fisiere

Nivelurile de permisiuni sunt configurate sa limiteze accesul unui utilizator sau al unui
grup de utilizatori la anumite date. Atat FAT cat si NTFS permit partajarea directoarelor
si nivelul de permisiuni pe fisiere pentru toti utilizatorii care au acces la retea.
Permisiunile directoarelor sunt ilustrate in Figura 1. Securitatea aditionala la nivel de
fisier este asigurata de NTFS. Nivelul de permisiuni a fisierelor sunt ilustrate in Figura 2.

Configurarea securitatii wireless

Urmatoarele unelte, prezentate in Figura 3 , sunt folosite pentru a configura securitatea
conexiunii fara fir:

 Wired Equivalent Privacy (WEP) – Cripteaza datele de difuzare intre punctul

de acces wireless si clientul care foloseste o cheie criptata de 64-biti sau 128-
biti. Figura 4 ilustreaza configuratia WEP.
 Wi-Fi Protected Access (WPA) – Ofera o criptare si o autentificare mai buna
decat WEP.
 Filtrarea adreselor MAC – Restrictioneaza accesul calculatorului la accesul
wireless pentru a preveni accesul utilizatorilor oarecare la retea. Filtrarea
adreselor MAC, ilustrata in Figura 5, este vulnerabila cand este folosita singura
si ar trebui sa fie combinata cu alte filtre de siguranta.
 Service Set Identifier (SSID) Broadcasting – SSID-ul wireless face brodcast
la identitatea retelei. Inchiderea SSID-ului face sa para ca a disparut reteaua,
dar aceasta este o forma nesigura de securizare a retelei wireless.
 Antena wireless – Semnalul captat de o antena conectata la un punct de
acces wireless poate influenta unde poate fi receptionat semnalul. Evitati
transmiterea semnalului in afara zonei de retea instaland un model de antena
care sa fie folosita numai de utilizatorii retelei dumneavoastra.

Firewall-ul interzice selectiv stabilirea conexiunilor la un calculator sau segment

de retea din partea utilizatorilor externi. Firewall-ul de obicei functioneaza prin
deschiderea si inchiderea porturilor folosite de diferite aplicatii. Prin
deschiderea doar a porturilor necesare pe un firewall, dumneavoastra
implementati o politica de securitate restrictiva. Orice pachet care nu este in
mod explicit permis, este interzis. In mod opus, o politica de securitate
permisiva ofera acces prin toate porturile cu exceptia celor explicit interzise. La
un moment dat, echipamentele hardware si software au fost livrate impreuna
cu toate setarile ca fiind permisive. Asa cum majoritatea utilizatorilor au neglijat
sa-si configureze echipamentele, setarile permisive implicite au lasat
majoritatea dispozitivelor expuse atacurilor. Acum, cele mai multe dispozitive
sunt expediate cu setarile cat mai restrictiv posibil, permitand in acelasi timp o
instalare usoara.

Software Firewall
Produsele software de tip firewall de obicei sunt aplicatii care ruleaza pe
calculator pentru ca acesta sa fie protejat, sau ca parte a sistemului de
 206

operare. Exista cateva firewall-uri de tip software produs de o terta parte.

Exista de asemenea un software de tip firewall integrat in Windows XP, dupa
cum este ilustrat in Figura 1.

Configurarea firewall-ului pentru Windows XP poate fi implementata in doua

moduri:

 Automat – Utilizatorul este indemnat la urmatoarele actiuni: "Pastrati

blocarea", "Deblocati", sau "Intrebati mai tarziu" pentru orice cereri
nesolicitate. Aceste cereri pot fi aplicatii legale care nu au fost
configurate anterior sau pot fi de la un virus sau vierme de retea care a
infectat sistemul.
 Administrarea setarilor de securitate – Utilizatorul adauga manual
programul sau porturile care sunt necesare pentru aplicatiile utilizate in
retea.

Pentru a adauga un program, selectati:

Start > Control Panel > Security Center > Windows Firewall > Exceptions
> Add Program.

Pentru a dezactiva firewall-ul, selectati:

Start > Control Panel > Security Center > Windows Firewall.

Malware este un software malitios care este instalat pe un calculator fara

stiinta sau consimtamantul utilizatorului. Anumite tipuri de malware, precum
spyware si atacuri phishing, colecteaza date despre utilizator care pot fi folosite
de atacator pentru a obtine informatii confidentiale.

Ar trebui sa rulati programe de scanat virusi si spyware pentru a detecta si

curata software-ul nedorit. Multe browsere sunt acum echipate cu unelte si
setari speciale ce previn actiunea catorva forme de software malitios. Poate fi
nevoie de mai multe programe diferite si de multiple scanari pentru a indeparta
complet software-urile malitioase:

 Protectie impotriva virusilor – De obicei, programele anti-virus

ruleaza automat pe fundal si monitorizeaza pentru probleme. Cand un
virus este detectat, utilizatorul este avertizat ca programul incearca sa
introduca virusul in carantina sau sa-l sterga.
 Protectie impotriva spyware-ului – Programele anti-spyware
scaneaza pentru keyloggeri si alte tipuri de malware pentru a le
indeparta din calculator.
 Protectie impotriva adware-ului – Programele anti-adware cauta
aplicati ce afiseaza reclame pe calculatorul dumneavoastra.
 Protectie impotriva phishing-ului – Programele anti-phishing
blocheaza adresele IP ale site-urilor web de phishing cunoscute si
avertizeaza utilizatorul in legatura cu site-uri web suspecte.

O forma periculoasa de software malitios ce incorporeaza elemente ale

ingineriei sociale este atacul phishing.

NOTA: Software-ul malitios se poate ingloba in sistemul de operare. Unelte

speciale de indepartare sunt disponibile de la producatorul sistemului de
operare pentru a curata sistemul de operare.
Cateva sarcini de intretinere sunt necesare pentru a asigura eficienta securitatii.
Aceasta sectiune vorbeste despre cum sa maximizati protectia prin actualizare, backup
 207

si reconfigurarea sistemului de operare, conturile utilizatorilor si datele.

Un sistem de operare este o posibila tinta a unui atac deoarece obtinand controlul
asupra lui putem obtine control asupra calculatorului. Apoi, calculatorul compromis
poate fi luat in stapanire si pus in folosinta in scopuri criminale. O utilizare obisnuita
este aceea de a transforma calculatoarele in generatoare de spam care lanseaza
atacuri cu e-mail-uri fara ca utilizatorul sa le poata opri. Un calculator compromis in
acest mod este numit "zombie".

Windows XP, in mod implicit, descarca si instaleaza automat actualizari ale sistemului
de operare. Oricum, aceasta nu este cea mai buna metoda de actualizare a sistemelor.
Actualizarile pot intra in conflict cu politica de securitate a unei organizatii sau pot intra
in conflict cu alte setari ale unui calculator. Mai mult decat atat, un administrator de
retea poate dori testarea actualizarilor inainte ca acestea sa fie distribuite
calculatoarelor din retea. Urmatoarele optiuni disponibile in Windows XP ofera
utilizatorilor posibilitatea de a controla cand software-ul este actualizat:

 Automat – Descarcarea si instalarea automata a actualizarilor fara interventia

utilizatorului
 Doar descarcare actualizari – Descarca actualizarile automat, dar utilizatorului ii
este cerut sa le instaleze
 Anuntare – Informeaza utilizatorul ca sunt disponibile actualizari si ii ofera
posibilitatea de a le descarca si instala
 Oprirea actualizarilor automate – Previne orice cautare a actualizarilor

Daca utilizatorul este intr-o retea dial-up, setarile Windows Update ar trebui
configurate pentru notificarea utilizatorului atunci cand sunt disponibile
actualizari, sau ar trebui sa fie oprite. Utilizatorul dial-up poate dori controlarea
actualizarilor prin selectarea unei perioade de actualizare atunci cand nu se
intrerup alte activitati sau se utilizeaza resursele limitate disponibile.

Angajatii dintr-o organizatie pot avea diferite nivele de acces la date. De exemplu, un
manager si un contabil pot fi singurii angajati care au acces la fisierele de salarizare.

Angajatii pot fi grupati in functie de cerintele locului de munca si accesul la fisiere poate
fi facut in functie de permisiunile grupului. Acest proces ajuta sa gestionati accesul
angajatilor la retea. Pot fi setate conturi temporare pentru angajatii care au nevoie se
acces pe termen scurt. Administrarea atenta a accesului in retea poate ajuta la limitarea
zonelor de vulnerabilitati ce permit unui virus sau software malitios sa intre in retea.

Inchiderea accesului angajatilor

Cand un angajat paraseste o organizatie, accesul la date si hardware trebuie
restrictionat imediat. Daca fostul angajat si-a stocat fisiere intr-un spatiu personal pe un
server, opriti accesul prin dezactivarea contului. Daca peste un timp inlocuitorul
angajatului cere acces la aplicatii si spatiu de stocare, reactivati contul si schimbati-i
numele in numele noului angajat.

Conturi de oaspeti
Persoanele angajate temporar si oaspetii pot avea nevoie de acces la retea. De
exemplu, multi vizitatori pot cere acces la e-mail, la Internet si la reteaua unei
imprimante. Aceste resurse pot fi toate disponibile pentru un cont special numit Guest.
Cand oaspetii sunt prezenti, ei pot fi atribuiti la contul Guest. Cand nu este prezent nici
un oaspete, contul poate fi suspendat pana ce urmatorul oaspete soseste.

Unele conturi de oaspeti pot solicita accesul la resurse extinse, la fel ca in cazul unui
 208

consultant sau a unui auditor financiar. Acest tip de acces ar trebui sa fie acordate
numai pentru perioada de timp necesara pentru a finaliza lucrarile.

Un backup al datelor stocheaza informatiile de pe un calculator pe un mediu detasabil

care poate fi tinut intr-un loc sigur. Daca hardware-ul calculatorului se defecteaza,
datele pot fi restituite si procesarea poate continua.

Salvarea datelor ar trebui sa fie efectuata in mod regulat. Cel mai recent backup al
datelor este de obicei stocat in exterior pentru a proteja datele in cazul in care se
intampla ceva in cladirea principala. Mediile de stocare pentru backup sunt in mod
normal reutilizate pentru a reduce costurile. Intotdeauna urmati instructiunile de rotatie
a mediilor de backup ale organizatiei dumneavoastra.

Operatiile de backup pot fi efectuate in linia de comanda sau dintr-un fisier de comanda
utilizand comanda NTBACKUP. Parametrii impliciti pentru NTBACKUP vor fi cei setati
in utilitarul Windows Backup. Orice optiune pe care doriti sa o suprascrieti trebuie
inclusa in lina de comanda. Comanda NTBACKUP nu poate fi folosita pentru a reface
datele.

O combinatie de tipuri de backup, asa cum este prezentat in Figura 1, permite ca datele
sa fie salvate in mod eficient. Un backup complet este o copie a tuturor fisierelor de pe
disc. Un backup incremental salveaza doar acele fisiere care au fost create sau
modificate dupa ultimul backup normal sau incremental. Marcheaza fisierele ca fiind
salvate. Un backup diferential salveaza fisierele create sau modificate dupa ultimul
backup normal sau incremental, dar nu marcheaza fisierele ca fiind salvate. Backup-ul
datelor consuma timp, de aceea este de preferat ca backup-urile sa se efectueze atunci
cand traficul in retea este scazut. Alte tipuri de backup includ backup zilnic si backup de
siguranta, care nu marcheaza fisierele ca fiind salvate.

Mediul de backup este la fel de important ca si datele din calculator. Ar trebui sa stocati
backup-urile intr-un mediu controlat cu o securitate fizica adecvata. Backup-urile ar
trebui sa fie usor accesibile in caz de urgenta

Procesul de depanare este folosit pentru a ajuta la rezolvarea problemelor de

securitate. Aceste probleme variaza de la unele simple, precum crearea unui backup,
pana la unele mai complexe, precum configurarea unui firewall. Folositi pasi pentru
depanare ca un ghid ce ajuta la diagnosticarea si repararea problemelor.

Tehnicienii de calculatoare trebuie sa fie capabili sa analizeze o amenintare a

securitatii si sa determine cea mai potrivita metoda pentru a proteja bunurile si a
repara pagubele. Acest proces se numeste depanare (troubleshooting).

Primul pas in procesul de depanare il reprezinta colectarea datelor de la client.

Figurile 1 si 2 contin o lista de intrebari cu variante libere sau cu variante limitate de
raspuns care pot fi adresate clientului.

Dupa ce discutati cu clientul, ar trebui sa verificati problemele evidente. Figura 3

ilustreaza problemele care se aplica laptop-urilor.

Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva solutii rapide.

Figura 4 ilustreaza cateva solutii rapide pentru problemele laptop-urilor.

Daca solutiile rapide nu corecteaza problema, este timpul sa adunam informatiile

din calculator. Figura 5 ilustreaza diferite moduri de a colecta informatii despre
 209

problema laptop-ului.

La acest pas, veti avea destule informatii pentru a evalua problema, pentru a
cerceta si implementa solutii posibile. Figura 6 ilustreaza resursele pentru solutiile
posibile.

Dupa ce ati rezolvat problema sistemului de operare veti prezenta solutia clientului.
Figura 7 prezinta o lista de sarcini necesare pentru a termina acest pas.
Problemele de retea pot fi atribuite componentelor hardware, software si conectivitatii
sau unei combinatii intre acesti trei factori. Puteti rezolva anumite tipuri de probleme de
securitate mai repede decat alte tipuri de probleme. Figura 1 prezinta o diagrama a
celor mai frecvente probleme si solutiile acestora.