de Valer Pop

• Plantele care prin conţinutul lor în diverse

substanţe produc oamenilor şi animalelor
îmbolnăviri trecătoare sau mortale au fost
denumite plante toxice sau otrăvitoare.
• Este interesant că unele dintre plantele toxice
sunt plante alimentare sau furajere iar altele
medicinale.
• Unele plante toxice sunt decorative, cultivate în
jurul caselor, în apartamente şi în sere.
• În limba română sinonimul cuvântului “toxic”
este cuvântul “otravă” care derivă din verbul
slavon “otraviti” şi înseamnă “a amărî”, “a
produce mâhnire”.
• Tisa (Taxus bacata) este un conifer cu frunze
aciculare, persistente. Creşte foarte încet dar are o
viaţă foarte lungă. Toxicitatea lui este cunoscută
din antichitate (galii îşi otrăveau săgeţile în sucul
extras din fructele de tisă). Cele mai sensibile
animale la intoxicaţiile cu frunze de tisă sunt calul,
măgarul şi catârul.
• Tuia(Thuja orientalis),
numit şi arborele vieţii
conţine un ulei eteric şi
produce intoxicaţii în
general mortale.
• Stejarul (Quercus robur).
Consumarea lăstarilor tineri, a
mugurilor şi frunzelor provoacă
tulburări digestive şi renale (boala
lemnului). Majoritatea intoxicaţiilor
se produc cu ghindă. Cele mai
sensibile sunt bovinele, păsările de
curte şi caii. Porcul rezistă la
substanţele toxice din ghindă.
• Vâscul (Viscum album). Substanţele
toxice din ramurile tinere conţin o
substanţă toxică ce are ca efect
modificarea tensiunii arteriale, a
ritmului cardiac şi temperaturii
centrale, tulburări nervoase cu
paralizie şi pierderea sensibilităţii.
• Macul (Papaver somniferum)
conţine opium din care se extrag
morfina, codeina, papaverina.
Animalele intoxicate cu mac au
tulburări nervoase şi digestive. La
om, opiumul în doze mici
determină la început o surescitare
apoi somn profund presărat cu
vise, scăderea secreţiei salivare si
constipaţie.
• Sfecla (Beta vulgaris).
Furajând animalele
numai cu sfeclă o
perioadă mai îndelungată
le provocăm un mare
dezechilibru nutritiv.
Intoxicaţiile se produc la
toate speciile de animale
dar în special la ovine.
Simptomele sunt de
natură digestivă urmate
de tulburări nervoase, cu
paraplegie, icter, etc.
• Neghina (Agrostemma
githago). Toate părţile
plantei dar în special
seminţele conţin o
substanţă care are
acţiune excitantă
asupra sistemului
nervos central sub
aspectul paraliziei.
• Sunătoarea sau pojarniţa (Hypericum perforatum)
este frecvent întâlnită în fâneţe, tufişuri, coline.
Acţiunea substanţei principale numită hipericină se
exteriorizează la nivelul pielii depigmentate printr-
un proces inflamator.
• Castanul porcesc (Aesculus
hippocastanum) este unul
din cei mai cunoscuţi arbori
ornamentali. Seminţele, mai
ales în stare proaspătă,
sunt capabile să intoxice
atât animalele cât şi omul,
victime făcând mai ales în
rândul copiilor.
• Cucuta (Conium
maculatum) este o
plantă comună în
toată ţara. Toxina –
coniina – pe care o
conţine acţionează
asupra sistemului
nervos având efecte
paralizante.
• Măselariţa (Hyoscyamus
niger). Toate organele plantei
sunt otrăvitoare atât în stare
verde cât şi sub formă de fân
sau nutreţ însilozat. Semnele
intoxicării diferă de la o specie
la alta şi în funcţie de
cantitatea ingerată. La cai –
deglutiţie grea, sete, nelinişte,
frisoane, slăbiciune, accese
convulsive violente, paralizie
generală. La porci, câini şi
pisici – vomă puternică.
• Cartoful (Solanum
tuberosum). Tuberculii
ţinuţi la soare, încolţiţi, rău
conservaţi în pivniţe
umede îşi măresc
cantitatea de solamină
care este toxică.
Toxicitatea vrejilor uscaţi
se micşorează dar nu
dispare.
• Leandrul (Nerium oleander),
este o plantă cu un grad de
toxicitate mare. Raţele şi
gâştele mor imediat după
ingerare în urma unor
convulsii puternice de
asfixie. Copiii trebuie feriţi de
această plantă.
• Stânjenelul de baltă (Iris
pseudocorus) este toxic atât în
stare verde cât şi uscată. La
animalele care consumă planta
toxinele pătrund în sânge şi după
o perioadă provoacă moartea.
• Ghiocelul (Galantus nivalis). Consumarea bulbilor de
ghiocel, care se pot confunda cu cei de arpagic,
provoacă vomitări şi diaree.
• Sorgul (Sarahum bicolor) sau mei tătărăsc se cultivă pentru
seminţe, confecţionarea măturilor, pentru a extrage din
tulpină un suc dulce sau ca plantă furajeră. În perioada de
maximă toxicitate 1 kg de frunze poate omorî o bovină de
500 kg. Simptomele variază în funcţie de cantitatea ingerată.
Cantităţi mari provoacă o intoxicaţie supraacută cu moartea
fulgerătoare prin inhibiţia centrilor nervoşi.
• Coada calului (Equisetum arvense). Simptomele
intoxicării la cabaline încep prin tulburări ale sistemului
nervos printr-un dezechilibru senzorial, mai afectat
fiind aparatul locomotor. Concomitent apar tulburări
ale aparatului digestiv, ficatului şi rinichilor. La vaci se
diminuează brusc secreţia de lapte.
• Brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale). Este toxică
toată planta mai ales seminţele. Animalele care pasc din
greşeală brânduşe scapă cu greu de o moarte chinuitoare.
Intoxicaţia dă senzaţii de vomă, exitus(moarte) prin
paralizia centrului respirator la o doză de 20-40 mg.
• Cyclamen spp.
Frunzele şi bulbii
conţin ciclamină
(saponină) datorită
căreia intoxicaţiile
produc crampe,
ameţeli, tulburări
circulatorii.
• Piciorul cocoşului
(Ranunculus acer). Este
toxică toată planta şi
produce tulburări
digestive.
• Rostopasca
(Chelidonium
majus L.)
cunoscută ca
iarba de negi sau
negelariţă se
recunoaşte uşor
după latexul
galben care apare
la ruperea plantei
şi apoi în contact
cu aerul se
brunifică. Are
acţiune narcotică
şi sedativă.
• Hedera helix are toxice
unele părţi. În
concentraţie mare
produce tulburări
gastrice şi febră.
Brugmansia. Este toxică toată planta. Intoxicaţia
produce pierderea cunoştinţei, leşin, moarte
prin insuficienţă cardiacă.
• Papucul doamnei
(Aconitum napellus).
Este toxică toată planta.
Intoxicaţia produce
răcirea corpului,
paralizia circulaţiei,
respiraţiei, crampe,
exitus (moartea)
• Laburnum anagyroides.
Este toxică toată planta
mai ales seminţele.
Intoxicaţia produce
paralizie până la stop
respirator.
• Degeţelul roşu
(Digitalis purpurea)
are frunzele toxice.
Intoxicaţia produce
tulburări cardiace
(aritmii)
• Socul (Sambucus spp.)
are toxice frunzele,
vlăstarii şi scoarţa.
Intoxicaţiile produc
vomitări.
• Hyacinthus
orientalis are
toxic bulbul.
Intoxicaţiile
produc vomitări.
• Prunus
laurocerasus are
toxice frunzele şi
sâmburii.
Intoxicaţiile
produc dureri de
burtă şi senzaţii
de vomă.
• Lăcrămioara
(Convallaria majalis)
are frunzele şi florile
toxice. Intoxicaţiile
produc tulburări de
ritm cardiac.
• Rubarbăr (Rheum
rhabarbarum) are
frunzele toxice.
Intoxicaţia produce
crampe şi tulburări
renale.
• Rododendron
(Rhododendron sp.).
Este toxică toată
planta. Intoxicaţiile
dau senzaţie de
vomă, vomă, diaree,
crampe.
• Delphinium elatum.
Este toxică toată
planta. Intoxicaţiile
produc tulburări
digestive.
• Daphne mezereum.
Sunt toxice boabele.
Intoxicaţiile produc
senzaţie de
vomitare, vomitare,
tulburări circulatorii
şi cardiace.
• Mătrăguna (Atropa belladona).
Este toxică toată planta mai ales
fructele (bace). Intoxicaţiile
produc halucinaţii,
demenţă(furioasă), frisoane.
• Ricinul (Ricinus
communis) are
toxice seminţele.
Intoxicaţiile
produc senzaţie de
vomă, febră,
tulburări de ritm
cardiac.
• Ciumăfaia (Datura stramonium). Este toxică
toată planta. Intoxicaţiile produc febră, pierderi
de cunoştinţă, halucinaţii.