1.

FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI 1,2

OBIECTIVE
Fundamentele psihologiei este una dintre disciplinele care contri-
buie, în mod esenŃial, la dezvoltarea orizontului de cunoştinŃe al
studenŃilor, la orientarea lor în spaŃiul teoretic şi, deopotrivă, în cel al
cercetării ştiinŃifice. Sinteza pe care o prezentăm vizează următoarele
obiective principale: să releve cu pregnanŃă schema logică internă a
psihologiei generale ca nucleu comun şi cadru de referinŃă al tuturor
celorlalte ramuri particulare ale cunoaşterii psihologice; să faciliteze
însuşirea, în spirit modern, a principalelor noŃiuni referitoare la natura
şi esenŃa psihicului, în general, a celui uman, în special, să ofere
elementele de bază ale metodologiei cunoaşterii psihologice şi să capa-
citeze studenŃii cu schemele logico-operaŃionale necesare efectuării
independente a unei cercetări ştiinŃifice în domeniu.

SEMESTRUL I
1.1. OBIECTUL PSIHOLOGIEI
1. Psihologia, ca ştiinŃă independentă, s-a constituit relativ târziu,
„certificatul ei de naştere” fiind semnat în 1879, prin înfiinŃarea, la
Leipzig, de către savantul german Wilhelm Wundt, a primului laborator
bazat pe utilizarea metodei experimentale. Pentru prima dată,
fenomenele vieŃii psihice erau scoase din sfera simplelor descrieri şi
speculaŃii filosofice şi incluse în programul cercetării ştiinŃifice
sistematice, aplicându-li-se operaŃiile măsurării, cuantificării şi criteriile
obiectivităŃii şi cauzalităŃii.
Foarte curând, însă, aveau să apară divergenŃe în legătură cu
definirea şi circumscrierea obiectului noii ştiinŃe. Deşi denumirea
părea să impună de la sine identitatea acestui obiect – psihe = psihic,
logos = vorbire, deci: psihologia = ştiinŃa despre psihic, s-a dovedit că,
în realitate, modul de înŃelegere a naturii şi structurii interne a
psihicului uman nu a fost câtuşi de puŃin unitar. Astfel, s-au configurat
trei orientări diferite şi în mare măsură opuse, şi anume:
a) orientarea care reducea psihicul uman la conştiinŃă şi care
susŃinea că obiectul psihologiei îl reprezintă studiul conştiinŃei
(respectiv, al proceselor psihice conştiente);
 b) orientarea care susŃinea că elementul esenŃial şi determinant al
vieŃii psihice a omului este inconştientul, acesta trebuind, chipurile, să
reprezinte principalul domeniu de preocupare al psihologiei
(psihologia abisală sau psihanaliza elaborată de S. Freud);
c) orientarea care susŃinea că adevărata şi autentica realitate
psihologică o constituie reacŃiile externe de răspuns (secretorii şi
motorii) la acŃiunea diverşilor stimuli din mediu şi, ca atare, obiectul
psihologiei trebuie să fie studiul comportamentului (behaviorismul,
creat de savantul american J. B. Watson, 1912/1913).
2. În prezent, au fost depăşite limitările şi absolutizările pe care
se bazau orientările menŃionate . Astfel, se admite că sfera noŃiunii de
„psihic uman” este mai largă decât sfera noŃiunii de „conştiinŃă”, ea
incluzând într-o relaŃionare de tip sistemic trei componente:
inconştientul, subconştientul şi conştientul, toate împreună formând
domeniul de studiu al psihologiei.
Pe de altă parte, planul subiectiv (psihic) intern şi planul obiectiv
(comportamental) extern nu se mai rup artificial unul de celălalt şi nu
se mai opun ca entităŃi antagonice ireductibile; dimpotrivă, se
recunoaşte şi se afirmă unitatea indisociabilă a lor sub egida
principiului unităŃii „conştiinŃă-activitate”.
Finalmente, psihologia se defineşte ca ştiinŃa care studiază, cu
ajutorul unor metode obiective specifice, organizarea psihocompo-
rtamentală sub aspectul determinismului, mecanismelor şi legilor
devenirii şi funcŃionării ei, în plan animal şi uman, în unitatea
contradictorie a individualului, particularului şi generalului, univer-
salului. Această definiŃie stabileşte, în mod real, sfera de cuprindere a
domeniului şi justifică diferenŃierile şi delimitările existente în
interiorul lui: a) psihologia animală şi b) psihologia umană.
Psihologia umană are, la rândul ei, o latură generală, care ne
oferă tabloul global al organizării psihocomportamentale a omului
normal (mediu), făcând abstracŃie de vârstă, sex, context socio-
cultural, ocupaŃie (profesie) etc., şi o latură particular-diferenŃială,
care se centrează pe studiul şi explicarea ipostazelor concrete în care
se poate afla organizarea psihocomportamentală funcŃie de: vârstă,
sex, mediu socio-cultural, activitate profesională, nivel de dezvoltare,
natura deviaŃiilor şi tulburărilor patologice: psihologia genetică şi a
dezvoltării, psihologia vârstelor, psihologia şcolară, psihologia
muncii, psihologia militară, psihologia creaŃiei, psihologia artei,
psihologia sportului, psihologia comercială şi economică, psihologia
socială, psihologia medicală, psihopatologia etc.
 1.2. SPECIFICUL CUNOAŞTERII PSIHOLOGICE.
METODELE PSIHOLOGIEI
1. Specificul cunoaşterii psihologice. Modelul tradiŃional al
cunoaşterii ştiinŃifice constituit sub autoritatea mecanicii şi fizicii
clasice formula cerinŃa ca orice domeniu, luat ca obiect de studiu, să
posede proprietăŃi nemijlocit observabile şi perceptibile, care să poată
fi măsurate şi cuantificate.
Psihicul ca atare este lipsit de asemenea proprietăŃi, el nu are
nici lungime, nici grosime, nici volum, nici greutate, nici miros, nici
gust. Singura dimensiune care se recunoştea proceselor şi trăirilor
psihice era durata; dar, numai pe baza ei, nu era posibilă construirea
unui sistem complet de coordonate şi măsurători, care să fie tratabil
matematic.
Acesta era principalul argument invocat de marele filosof
german, Immanuel Kant, pentru a respinge, în mod categoric, posibi-
litatea desprinderii psihologiei de filosofie şi constituirea ei într-o ştiinŃă
independentă.
În aceste condiŃii, ca unică modalitate de obŃinere a datelor
necesare descrierii conŃinuturilor şi stărilor psihice interne (ale
conştiinŃei) era considerată metoda introspecŃiei (privirea cu propriul
ochi interior spre ceea ce se petrece în momentul dat pe scena
conştiinŃei şi relatarea verbală a celor constatate). Psihologia bazată pe
utilizarea exclusivă a acestei metode a primit denumirea de
introspecŃionistă şi ea s-a afirmat puternic în ultimele două decenii ale
secolului XIX şi în primele trei decenii ale secolului XX (Th. Lipps,
N. Ach, O. Kőlpe, E. Titchener).
Pentru a satisface cerinŃa observabilităŃii nemijlocite, behavioris-
mul a aruncat peste bord lumea subiectivă internă a conştiinŃei,
reŃinând ca obiect al cunoaşterii psihologice reacŃiile de răspuns ale
subiectului la stimulii obiectivi din afară. Dar, aşa cum se va remarca
ulterior, procedând astfel, behaviorismul a constituit o „psihologie fără
suflet”, o psihologie nu a „omului subiect”, ci a „omului robot”.
Ieşirea din acest impas metodologic este posibilă numai în măsura în
care se admite că o cunoaştere ştiinŃifică poate să aibă nu numai un
caracter nemijlocit, ci şi unul mijlocit, observarea obiectului
realizându-se indirect prin intermediul unor efecte şi fenomene prin
care el se manifestă şi se exprimă.
 Cunoaşterea psihologică devine, prin excelenŃă, o cunoaştere
mijlocită: datele şi informaŃia obiectivă despre natura, conŃinutul şi
dinamica proceselor psihice particulare se obŃin pe baza observării,
înregistrării şi analizei răspunsurilor şi conduitelor subiectului în
situaŃii obiective concrete.
2. Metodele psihologiei. Cunoaşterea psihologică se realizează
prin utilizarea unui larg repertoriu de metode şi procedee. După
poziŃia pe care o au faŃă de fenomenul studiat, metodele psihologiei se
împart în două grupe: pasive şi active.
Pasive sunt considerate acele metode care se adresează fenome-
nelor a căror declanşare se produce spontan, în situaŃia concretă în
care se află subiectul în momentul dat. În rândul lor includem: metoda
observaŃiei şi metoda biografică.
Active sunt metodele prin care cercetătorul acŃionează direct
asupra subiectului şi provoacă manifestarea procesului psihic, a
trăsăturii de personalitate sau a comportamentului propus pentru a fi
studiat. Din această categorie fac parte: experimentul de laborator,
experimentul natural, ancheta, chestionarul, analiza produselor
activităŃii, testele sau probele psihometrice. Metoda centrală în
cercetarea psihologică trebuie considerată experimentul de laborator.
El depăşeşte toate celelalte metode în precizie, obiectivitate şi grad de
controlabilitate a variabilelor. Metoda experimentală permite
cercetătorului: să intervină activ şi să provoace fenomenul studiat; să
izoleze, să dozeze şi să controleze variabilele – independente,
dependente şi intermediare; să modifice şi să varieze condiŃiile de
manifestare a fenomenului; să compare rezultatele grupului experi-
mental cu cele ale grupului de control care nu a fost supus regimului
experimental; să repete acelaşi model experimental de mai multe ori,
pe acelaşi subiect sau grup de subiecŃi; să releve condiŃionarea
reciprocă dintre variabile.
Ca limite ale experimentului de laborator se menŃionează:
caracterul relativ artificial al situaŃiei în care este plasat subiectul,
izolarea acestuia de contextul natural al existenŃei şi activităŃii sale; nu
poate fi folosit în mod universal, existând anumite fenomene
psihocomportamentale care nu pot fi provocate sau nu se permite, din
punct de vedere etic, să se provoace experimental.
3. Strategii în cercetarea psihologică. Fiind subordonată unor
obiective şi finalităŃi cu semnificaŃie generală, cercetarea psihologică
dobândeşte un caracter continuu şi sistematic. Ea nu se reduce la simple
explorări secvenŃiale, independente unele de altele, ci se realizează ca
un demers integrat, întemeiat pe anumite principii şi consideraŃii
metodologice generale. Un asemenea demers îl numim strategie de
cercetare. Complexitatea şi diversitatea fenomenelor psihocomporta-
mentale au dus la structurarea mai multor tipuri de strategii, şi anume:
a) strategii transversale, care constau în studiul nivelului de
dezvoltare şi funcŃionare a organizării psihocomportamentale la
indivizi de aceeaşi vârstă;
b) strategii longitudinale, care rezidă în studiul organizării
psihocomportamentale a unui individ sau grup de indivizi pe parcursul
mai multor etape de vârstă, de exemplu: la vârsta de 3 ani, la vârsta de 5
ani, la vârsta de 7 ani, la vârsta de 11 ani etc; folosind asemenea
strategii, se pot identifica şi stabili particularităŃile curbei evoluŃiei
psihice, amplitudinea diferenŃelor dintre etapele de vârstă;
c) strategii genetice, prin care se urmăreşte cunoaşterea mecanis-
melor, legităŃilor şi factorilor formării şi dezvoltării proceselor psihice
şi comportamentelor – în plan istoric, filogenetic şi în plan individual,
ontogenetic;
d) strategii diferenŃiale, prin care se evidenŃiază şi se evaluează
deosebirile de ordin calitativ în organizarea psihocomportamentală
între: om şi animal, copil şi adult, bărbat şi femeie, normal şi
patologic, între persoane de aceeaşi vârstă şi acelaşi sex etc; studiul
deosebirilor interindividuale şi intergrupale este la fel de important
pentru cunoaşterea psihicului în toată complexitatea sa ca şi studiul
asemănărilor şi aspectelor comune;
e) strategii clinice, care au ca scop studiul şi explicarea abaterilor
şi tulburărilor patologice în sfera psihicului şi comportamentului,
cauzate de focare organice sau de dereglări funcŃionale ale creierului.

1.3. PRINCIPIILE METODOLOGICE ALE PSIHOLOGIEI

Cunoaşterea psihologică se cere a fi orientată şi coordonată de
un set de principii metodologice generale care să asigure coordonatele
de referinŃă ale analizei şi interpretării fenomenelor concrete. EsenŃiale
sunt următoarele principii:
a) principiul determinismului (extern);
b) principiul relaŃionării neuro-psihice;
c) principiul reflectării şi modelării informaŃionale;
d) principiul acŃiunii şi al unităŃii conştiinŃă-activitate;
e) principiul genetic şi al istorismului;
f) principiul sistemicităŃii.
a) Principiul determinismului (extern) impune obligativitatea
analizei şi explicării psihicului pe baza unor condiŃii şi cauze reale
obiective. Aceste condiŃii şi cauze rezidă în acŃiunea asupra organelor
de simŃ ale animalului sau omului a stimulilor de diferite modalităŃi şi
grade de complexitate.
În sfera fenomenelor psihocomportamentale avem de-a face cu
un determinism mijlocit. Aceasta înseamnă că acŃiunea oricărui stimul
extern se refractă şi se modifică în funcŃie de stările şi condiŃiile
interne ale subiectului. Ca urmare, relaŃia dintre stimulul extern (S) şi
reacŃia de răspuns (R) nu este de tip cauzal univoc, ci de tip
probabilist: stimulul extern dat nu duce în mod necondiŃionat şi
invariant la producerea uneia şi aceleiaşi reacŃii de răspuns, ci numai
cu o anumită probabilitate, existând posibilitatea ca subiectul să dea şi
o altă reacŃie sau chiar să nu răspundă deloc, în funcŃie de starea lui
psihofiziologică internă la momentul respectiv. Astfel, conchidem că
procesele şi actele psihocomportamentale ale omului se înscriu în
sfera unui determinism complex multivariat, pe care-l numim statistic.
Cât priveşte natura substanŃial-calitativă a factorilor determina-
tivi externi, pentru psihicul şi comportamentul uman rolul principal
revine factorilor socio-culturali, principiul determinismului luând
forma specifică a principiului condiŃionării social-istorice şi istorico-
culturale. Aceasta înseamnă că de psihic uman propriu-zis se poate
vorbi numai la individul socializat, care se naşte, trăieşte şi îşi
desfăşoară activitatea într-un anumit mediu social.
b) Principiul relaŃionării neuropsihice impune necesitatea ca
psihicul în întregul său, inclusiv forma lui superioară de manifestare –
conştiinŃa umană –, să fie considerat şi definit ca funcŃie a sistemului
nervos, a creierului. Mecanismul producerii oricărui proces psihic, de la
cel mai simplu, până la cel mai complex, este de natură reflexă, fiind
mediat de procese fiziologice nervoase (excitaŃie, inhibiŃie, modulări ale
amplitudinii şi frecvenŃei influxului nervos etc.). Creierul însă nu
generează percepŃii, idei, trăiri emoŃionale, atitudini etc. în virtutea
simplei structuri celulare interne a lui, ci numai pe baza recepŃionării,
prelucrării şi interpretării stimulilor din afara sa. Din principiul
relaŃionării neuro-psihice derivă mai departe principiul unităŃii
dialectice a psihologicului şi fiziologicului.
Potrivit acestuia, nici un proces psihic nu se poate realiza fără un
anumit ansamblu de transformări şi fenomene neurofiziologice
specifice. Din punct de vedere genetic şi cronologic, fiziologicul
precede şi condiŃionează psihologicul; psihologicul posedă însă
caracteristici şi determinaŃii calitative proprii, devenind ireductibil la
fiziologic (atributele de subiectiv şi ideal sunt aplicabile numai
proceselor psihice, nu şi celor fiziologice, care aparŃin fenomenelor
substanŃial-energetice obiective). Pe măsură ce structura psihică a
individului se maturizează şi se consolidează, ea capătă o relativă
autonomie faŃă de baza fiziologică iniŃială, exercitând o influenŃă activă
asupra stării generale a organismului – influenŃa psihosomatică, care
face posibile sugestia, autosugestia şi psihoterapia.
c) Principiul reflectării şi modelării informaŃionale stă la baza
înŃelegerii naturii existenŃiale sau a statutului ontologic al psihicului.
El ne răspunde, aşadar, la întrebarea: „În ce formă sau modalitate
există psihicul?”. Şi răspunsul va fi: psihicul există ca o formă
particulară de reflectare, respectiv, reflectare de speŃă subiectivă şi
ideală (nonsubstanŃială) şi ca informaŃie. PercepŃiile, reprezentările,
noŃiunile care alcătuiesc scheletul intelectului, al conştiinŃei sunt în
sine modele informaŃionale interne ale lucrurilor, fenomenelor şi
situaŃiilor obiective externe. Faptul că psihicul este de natură
reflectoriu-informaŃională îl argumentăm prin aceea că el a apărut din
necesităŃi de adaptare la un anumit mediu existenŃial mai complex,
caracteristic regnului animal, şi îndeplineşte pretutindeni şi în orice
moment un rol reglator, optimizator, organizator. Ca şi informaŃia,
psihicul exprimă şi ne dă măsura gradului de organizare la nivelul
sistemelor animale şi umane.
d) Principiul acŃiunii şi al unităŃii conştiinŃă-activitate ne
obligă să recunoaştem interdependenŃa legică dintre planul comporta-
mental extern şi planul subiectiv intern. Forma primordială de
manifestare a psihicului, în ontogeneză, o constituie acŃiunea directă a
copilului cu obiectele şi lucrurile din jurul său. Prin interiorizare
treptată, stadială, schemele de organizare şi desfăşurare a acŃiunilor
externe – de descompunere, de comparare (măsurare), de grupare, de
asamblare etc. – devin matrici ale structurării operaŃiilor mentale, care
dobândesc autonomie completă, putându-se desfăşura fără apelarea la
suport obiectual sau imagistic, de-abia în jurul vârstei de 14 ani.
Pe măsură ce se formează şi se consolidează, structurile interne
ale conştiinŃei devin premisă şi factor reglator al acŃiunii externe,
condiŃionând calitatea şi eficienŃa ei. Se închide astfel circuitul acŃiune
– conştiinŃă – acŃiune.

e) Principiul genetic şi al istorismului ne arată că psihicul nu

trebuie considerat ca un dat sau ceva predeterminat şi imuabil, ci ca
ceva devenit şi evolutiv. Atât psihicul în ansamblul său, cât şi
diferitele procese care-l compun au o geneză – în plan filogenetic,
istoric şi în plan individual, ontogenetic. Identificarea şi descrierea
stadiilor şi formelor pe care le îmbracă în fiecare stadiu trebuie să
constituie unul din obiectivele esenŃiale ale cercetării psihologice.
Traiectoria dinamicii psihicului în plan individual tinde să se
suprapună traiectoriei dinamicii organismului, punând în evidenŃă trei
mari segmente:
– segmentul ascendent antientropic, în interiorul căruia au loc
procesele de dezvoltare, consolidare, maturizare;
– segmentul optimum-ului funcŃional, în cadrul căruia toate
componentele sistemului se menŃin la valori ridicate;
– segmentul descendent entropic, în cadrul căruia se acumulează
efectele entropice, de regresie şi dezorganizare.
f) Principiul sistemicităŃii reclamă necesitatea de a aborda
psihicul prin prisma exigenŃelor metodologiei cibernetico-sistemice.
Astfel, el nu trebuie privit ca un simplu conglomerat sau ca o simplă
sumă aritmetică de elemente în sine independente, ci ca un sistem, ale
cărui componente (procese, stări, trăsături) se află într-o relaŃie legică
unele cu altele, condiŃionându-se reciproc. Această intercondiŃionare
este atât de puternică, încât generează acea calitate emergentă a unităŃii
supraordonate, graŃie căreia, în orice proces particular, se imprimă
pecetea întregului – stilul, tipul etc. – şi efectul influenŃării celorlalte.
Abordarea sistemică se opune astfel abordării atomare, bazată pe
principiul descompunerii-recompunerii, dezvoltată de asociaŃionism.

1.4. PROBLEMA LEGILOR ÎN PSIHOLOGIE

Scopul principal al oricărei ştiinŃe este acela de a descoperi şi
formula legi, prin care să explice riguros şi obiectiv modul de fiinŃare
şi manifestare (desfăşurare) a fenomenelor pe care le studiază. Legea
este înŃeleasă ca o relaŃie de condiŃionare sau determinare mai mult
sau mai puŃin stabilă şi repetabilă între două sau mai multe fenomene.
Cu cât cerinŃa stabilităŃii şi repetabilităŃii este satisfăcută mai bine, cu
atât legea este considerată mai valabilă şi mai veridică, şi invers. Din
acest punct de vedere, cele mai „tari” sunt considerate legile mecanicii
şi fizicii clasice.
Multă vreme, psihologia a mers pe linia descoperirii unor
asemenea legi. S-a dovedit însă că bilanŃul este mai mult decât
nesatisfăcător, întrucât doar legile psihofizice care descriu relaŃia dintre
intensitatea stimulului şi intensitatea reacŃiei (senzaŃiei) pot fi încadrate
în categoria legilor tari (dinamice).
 În rest, relaŃia dintre variabilele independente (stimulii,
situaŃiile) şi cele dependente (procesele psihice, comportamentele) se
înscrie în sfera probabilităŃii. Ca urmare, legea care o exprimă devine
una statistică. Aceasta înseamnă că ea se deduce şi se formulează pe
baza unui ansamblu mare de cazuri individuale sau de măsurători; de
asemenea, ea nici nu poate fi verificată şi confirmată pe cazuri
individuale, ci numai la nivel de grup sau de „populaŃii”.
Aşadar, orice lege psihologică presupune şi se bazează pe
general, dar nu-l exprimă în mod direct, ci numai indirect, prin
intermediul unei tendinŃe centrale (o medie aritmetică, de pildă) şi al
unui indice de dispersie (abaterea standard, de pildă).
Cum continuumul probabilităŃii se cuprinde între 0 şi 1, punând
în evidenŃă grade diferite de nedeterminare (incertitudine), rezultă că
şi legile statistice cu care operează psihologia vor avea grade de tărie
diferite. Gradul cel mai slab de tărie îl vor avea acelea care gravitează
în jurul probabilităŃii de 0,50; corespunzător, cu cât relaŃia descrisă de
lege se îndepărtează mai mult de 0,50 spre 1 sau spre 0, cu atât gradul
de tărie creşte.
După sfera de cuprindere, legile psihologice se împart în:
particulare, care se referă la anumite procese psihice (exemplu, legile
senzaŃiei, legile percepŃiei, legile memoriei etc.) şi generale, care se
referă la organizarea şi funcŃionarea sistemului psihic în ansamblu
(exemplu, legile dezvoltării, legile asociaŃiei, legile organizării
ierarhice, legea motivaŃiei).
După conŃinut, legile psihologice au fost împărŃite în: legi de
funcŃionare, legi de compoziŃie, organizare sau structură şi legi de
dezvoltare. Din prima categorie fac parte: legile senzaŃiei, percepŃiei,
memoriei, gândirii; din a doua categorie pot fi menŃionate: legea
pregnanŃei, legea bunei forme, legea integrării; din categoria a treia
fac parte legea diferenŃierii-individualizării, legea stadialităŃii. Unul şi
acelaşi proces, ca şi psihicul în ansamblu, se subordonează
concomitent tuturor celor trei categorii de legi.

1.5. PSIHICUL UMAN

1. NoŃiunea de psihic. Probabil că, în istoria ştiinŃei, nu există
un alt concept a cărui definire să fi suscitat atâtea dispute şi
controverse ca cel de psihic. Tocmai pe tărâmul lui s-a produs
scindarea gândirii filosofice în materialistă, care va subordona psihicul
determinaŃiilor şi însuşirilor materiei, şi idealistă, care va lega psihicul
de determinaŃiile pur spirituale, extramateriale, transcendente.
 Psihologia ştiinŃifică se întemeiază esenŃialmente pe principii
materialiste, considerând psihicul ca fenomen natural, care se
individualizează prin atribute calitative specifice, ireductibile la
atributele altor fenomene naturale. Definirea lui se realizează printr-o
serie de raportări corelate, şi anume:
a) raportarea la lumea externă, din care rezultă natura sa
existenŃială de formă subiectivă, ideală de reflectare şi de formă
particulară de informaŃie la nivelul organismelor animale, bazată pe
semnalizare-designare-reprezentare;
b) raportarea la sistemul nervos, la creier, din care rezultă
statutul lui de funcŃie specifică a creierului, realizată în cadrul
comunicării informaŃionale a individului cu lumea externă;
c) raportarea la serviciile de adaptare şi de reglare ale
organismului animal, din care decurg statutul său de formă specifică,
calitativ superioară, a vieŃii de relaŃie, şi rolul instrumental-reglator
în desfăşurarea comportamentului.
2. Specificul psihicului uman. Privit pe scară evolutivă, filogenetică,
psihismul nu reprezintă un continuum plat, uniform, ci o succesiune de
trepte, distanŃate unele de altele, după gradul de diferenŃiere şi complexitate
structural-funcŃională. Treapta cea mai de sus, care se distanŃează cel mai
mult de cea imediat inferioară, o ocupă psihicul uman. Putem astfel afirma
că principala caracteristică a psihicului uman constă în aceea că el este
forma cea mai înaltă de organizare şi funcŃionare, dintre toate formele de
psihism cunoscute nouă.
Superioritatea absolută a psihicului uman în raport cu psihicul
animal rezidă în diferenŃierea şi dezvoltarea excepŃională a proceselor
informaŃionale cognitive, a capacităŃii de înŃelegere, explicare,
interpretare, decizie, creaŃie (proiecŃie, planificare, anticipare etc.),
precum şi în apariŃia şi dezvoltarea comunicării verbale, limbajul
devenind cel mai perfecŃionat instrument de codificare-vehiculare a
semnalelor (informaŃiei). La om, psihicul se realizează şi în forma
conştiinŃei. Această superioritate o punem pe seama a doi factori
esenŃiali: a) complexitatea structural-funcŃională extraordinară a
creierului uman şi b)complexitatea şi specificul influenŃelor mediului
socio-cultural.

3. Psihicul uman ca sistem. Psihologia contemporană abordează

psihicul ca sistem, de pe poziŃiile metodologiei sistemice. Prin natura
componentelor sale, este un sistem informaŃional-energetic, deci
nonsubstanŃial. Se încadrează în categoria sistemelor: dinamice
(evolutive, cu autoorganizare), semideschise, supercomplexe şi
probabiliste. De asemenea, se include în clasa sistemelor cibernetice,
fiind dotat cu mecanisme de autoreglare: feedback negativ (de
stabilizare – homeostazia psihică), feedback pozitiv antientropic (de
optimizare şi de dezvoltare), feed-thrtowght (de mediere şi de
transfer), feed-before (de prospectare-anticipare).
Sistemul psihic uman se compune din trei subsisteme aflate într-o
permanentă interacŃiune şi intercondiŃionare: subsistemul inconştient,
subsistemul subconştient sau preconştient şi subsistemul conştient.
Subsistemul inconştient cuprinde o componentă înnăscută,
ansamblul tendinŃelor, pulsiunilor, trebuinŃelor şi instinctelor
determinate biologic şi legate de afirmarea şi conservarea fiinŃei
biologice a personalităŃii umane, şi o componentă dobândită,
ansamblul experienŃelor timpurii şi al preceptelor conştiinŃei morale a
societăŃii, asimilate şi interiorizate în primii cinci ani de viaŃă.
Subsistemul subconştient cuprinde, pe de o parte, conŃinuturile
informaŃional-cognitive şi actele care au fost cândva conştiente, dar
care în prezent se realizează fără controlul conştient, iar pe de altă
parte, amintirile, cunoştinŃele şi schemele operatorii latente, care intră
succesiv în fluxul actual al conştiinŃei, în funcŃie de solicitări şi
situaŃii. Tot în subconştient se includ şi acele elemente care emerg din
inconştient, aşteptând să intre în conştiinŃă.
Subsistemul conştient este nivelul superior, evolutiv cel mai înalt
pe care îl atinge organizarea psihicului, fiind propriu, în forma sa
specifică, numai omului. FuncŃionarea sa se bazează pe principiul
disocierii, al analizei critice, al teleonomiei (formularea anticipată a
scopurilor), al planificării, al realităŃii.
Structural, subsistemul conştient cuprinde procese cognitive
(senzaŃii, percepŃii, reprezentări, gândire, imaginaŃie), trăiri emoŃional-
afective, structuri motivaŃionale (trebuinŃe, interese, idealuri etc.), acŃiuni
şi acte voluntare despre care putem da seama şi pe care le putem controla
şi justifica, explica. Întreaga dinamică a proceselor şi actelor conştiente
este mediată de limbajul verbal, de analiză şi deliberări mentale
succesive.
Fiind nivelul cel mai nou din punct de vedere filogenetic şi
istoric, subsistemul conştient va fi componenta cea mai activă şi
dinamică a psihicului uman, care, pe de o parte, se caracterizează prin
disponibilitatea cea mai mare la schimbare-dezvoltare, iar pe de altă
parte, va înregistra grade de organizare-funcŃionare diferite atât în
succesiunea istorică a generaŃiilor, cât şi în interiorul aceleiaşi
generaŃii, de la un individ la altul.
De aceea, în evaluarea dezvoltării şi organizării psihocomporta-
mentale a unei persoane, elementul de referinŃă esenŃial trebuie să fie
subsistemul conştient.
Tocmai în cazul acestui subsistem se diferenŃiază şi ating
valorile cele mai ridicate funcŃiile: cognitivă, proiectivă (modele şi
proiecte mentale de transformare a realităŃii imediate, de creare a unei
realităŃi noi – vezi invenŃiile), de planificare şi anticipare – predicŃie şi
de reglare prin analiză critică şi comparaŃie criterială.
InteracŃiunea dintre cele trei subsisteme care alcătuiesc sistemul
psihic uman are un caracter circular (realizându-se atât în sens
ascendent – influenŃa inconştientului asupra subconştientului şi
conştientului, cât şi în sens descendent – influenŃa conştientului asupra
subconştientului şi inconştientului) şi dialectic (incluzând atât
compatibilitate şi sinergie finalistă, cât şi contradicŃie, antagonism
finalist – ceea ce „cere”, de pildă, inconştientul la momentul dat poate
să fie respins de conştient şi viceversa). De aici, derivă dramatismul şi
imprevizibilitatea comportamentelor umane.

SEMESTRUL II

1.6. PROCESELE DE PRELUCRARE-GESTIONARE

A INFORMAłIILOR
Adaptarea la condiŃiile mediului extern este imposibilă fără un
minimum de „date” şi „informaŃii” despre însuşirile lucrurilor şi
situaŃiilor concrete, despre relaŃiile dintre acestea, despre legităŃile
care le guvernează. Captarea şi prelucrarea informaŃiilor din lumea
externă şi utilizarea lor în reglarea şi optimizarea reacŃiilor de răspuns,
a acŃiunilor instrumentale reprezintă funcŃiile esenŃiale ale sistemului
psihic. La nivelul omului, această funcŃie se va realiza prin
intermediul unor procese înalt diferenŃiate şi specializate: senzaŃia,
percepŃia, reprezentarea, imaginaŃia, gândirea, memoria.
1. SenzaŃia. Aceasta este procesul psihic de captare şi prelucrare a
informaŃiilor despre proprietăŃi (însuşiri) singulare ale stimulilor externi
specifici şi ale propriului organism. La baza ei stă sensibilitatea –
funcŃie de recepŃie-semnalizare, care derivă din excitabilitatea sau
iritabilitatea primară şi se realizează de mecanisme structurale specia-
lizate denumite analizatori.
Atât după natura mecanismului, cât şi după natura însuşirilor pe
care le reflectă, senzaŃia se realizează într-o mare diversitate de
modalităŃi (tipuri). Distingem: a) categoria senzaŃiilor care ne furnizează
informaŃii despre lumea externă (exterocepŃia): senzaŃiile cutano-tactile,
senzaŃiile vizuale, senzaŃiile auditive, senzaŃiile olfactive, senzaŃiile
gustative; b) categoria senzaŃiilor care ne furnizează informaŃii despre
poziŃiile posturale şi actele motorii ale membrelor, capului şi trunchiului
(propriocepŃia); c) categoria senzaŃiilor care ne furnizează informaŃii
despre modificările şi variaŃiile mediului intern al organismului
(interocepŃia).
CondiŃiile principale pentru a se produce o senzaŃie sunt:
integritatea structural-funcŃională a analizatorului şi acŃiunea
stimulului specific la intensitatea corespunzătoare (să fie cel puŃin
egală cu valoarea pragului inferior absolut al sensibilităŃii respective).
SenzaŃiile se caracterizează prin următoarele proprietăŃi
principale: modalitatea (calitatea), intensitatea, durata şi tonul afectiv.
a. Modalitatea este proprietatea unei senzaŃii de a reflecta
selectiv anumite însuşiri ale stimulului specific (de pildă, în cazul
senzaŃiilor vizuale: lungimea de undă care dă tonul cromatic; în cazul
senzaŃiilor tactile: duritatea, asperitatea, întinderea sau lungimea etc.).
b. Intensitatea este proprietatea senzaŃiei de a reflecta şi aprecia
încărcătura energetică sau forŃa de acŃiune a stimulului specific.
c. Durata este proprietatea senzaŃiei de a reflecta şi de a se
manifesta pe durata de acŃiune a stimulului. Nici o senzaŃie nu se
produce concomitent cu declanşarea acŃiunii stimulului specific, ci cu
o anumită întârziere pe care o numim latenŃă; de asemenea, ea nici nu
dispare imediat cu încetarea acŃiunii stimulului, continuând câteva
miimi de secundă şi după aceea – efectul de urmă sau imaginea
consecutivă.
d. Tonul afectiv este proprietatea senzaŃiei de a se asocia cu o
anumită trăire emoŃională – plăcută sau neplăcută, agreabilă sau
dezagreabilă.
Legile sensibilităŃii. Sensibilitatea este o funcŃie dinamică
evolutivă. Dinamica ei este surprinsă într-o serie de legi generale:
1) legi evolutive (legea diferenŃierii, legea specializării, legea complexi-
ficării); 2) legi psihofizice (legea raportului invers proporŃional între
valoarea pragului absolut şi nivelul sensibilităŃii E = 1/I, unde E =
nivelul sensibilităŃii, I = intensitatea stimulului; legea raportului
constant al pragurilor diferenŃiale dx/x = constant, unde dx = fracŃiunea
de intensitate a stimulului specific ce trebuie adăugată la stimulul iniŃial
pentru a determina o modificare abia conştientizabilă a intensităŃii
senzaŃiei; legea progresiei: în timp ce intensitatea stimulului creşte în
progresie geometrică, intensitatea senzaŃiei creşte în progresie
aritmetică E = K log. X + C, unde E = intensitatea senzaŃiei, X =
intensitatea stimulului, K şi C = constante; aceste legi au fost formulate
de francezul Bouguer şi germanii Weber şi Fechner (purtându-le
numele); 3) legi psihofiziologice (legea adaptării, legea sensibilizării,
legea depresiei, legea contrastului, legea sinesteziei); 4) legi
socioculturale (legea învăŃării-optimizării, legea estetizării, legea
profesionalizării).
2. PercepŃia. PercepŃia reprezintă un nivel calitativ superior al
procesării informaŃiei extrase din interacŃiunea actuală a subiectului cu
obiectul. Ea are la bază senzaŃia şi se constituie prin articularea şi
integrarea senzaŃiilor, dar nu este reductibilă la acestea, aşa cum
susŃinea Şcoala asociaŃionistă. Imaginea perceptivă sau perceptul este
un model informaŃional complex, care ne raportează la obiect ca
întreg, în identitatea lui individuală sau categorială specifică. A
percepe înseamnă a putea da răspunsuri corecte la întrebarea „Ce este
acesta?”
Spre deosebire de senzaŃie, care se produce oarecum spontan şi
pasiv de îndată ce stimulul specific acŃionează asupra organului de simŃ
corespunzător, percepŃia presupune o implicare mai activă a subiectului,
care recurge la operaŃii şi strategii speciale de explorare, căutare,
selecŃie, evaluare, comparare. De aceea, definirea percepŃiei ca
reflectare nemijlocită sau imediată este improprie, ea fiind mediată în
realitate de operaŃiile succesive ale subiectului. Astfel, desfăşurarea
percepŃiei ia un caracter fazic. Experimental, s-a demonstrat existenŃa
următoarelor faze: a) detecŃia, care constă în sesizarea acŃiunii stimu-
lului şi încadrarea lui în spaŃiu şi timp; b) discriminarea, care rezidă în
desprinderea stimulului din contextul celorlalŃi; c) identificarea, care se
concretizează în integrarea finală a modelului informaŃional al stimulu-
lui şi în elaborarea răspunsului „este x”; d) interpretarea, în cadrul
căreia se desprinde semnificaŃia stimulului identificat şi se pune în
relaŃie cu scopul activităŃii subiectului.
După conŃinut şi mecanism, distingem: percepŃii monomodale
(exemplu, percepŃia vizuală, percepŃia auditivă, percepŃia tactilă) şi
percepŃii plurimodale, care au la bază interacŃiunea între doi sau mai
mulŃi analizatori şi care integrează informaŃii despre mai multe genuri
de însuşiri ale obiectului.
În seria formelor complexe ale percepŃiei umane se includ:
percepŃia spaŃiului (formă, volum, distanŃă, poziŃie), percepŃia
timpului (durate, intervale vide, succesiuni), percepŃia mişcării
(direcŃie, viteză), percepŃia limbajului (oral, scris), şi percepŃia muzicii
(raporturi de înălŃime, linie melodică, structură armonică).
Legile percepŃiei. Aspectele esenŃiale ale percepŃiei sunt
exprimate de un ansamblu de legi, pe care le împărŃim în următoarele
grupe: a) legi ale asociaŃiei (asemănare, contrast, contiguitate spaŃio-
temporală), care acŃionează în etapele iniŃiale ale formării mecanismelor
şi schemelor perceptive în raport cu o clasă sau alta de obiecte); b) legi
de structură (legea bunei forme, legea pregnanŃei, legea bunei
continuităŃi, legea destinului comun, legea unum-duo etc), care exprimă
funcŃionarea mecanismelor şi schemelor perceptive consolidate şi atestă
ireductibilitatea percepŃiei la o simplă sumă de senzaŃii); c) legi
generale, supraordonate (legea integralităŃii, legea selectivităŃii, legea
semnificaŃiei, legea constanŃei, legea obiectualităŃii).
3. Reprezentarea. Dacă senzaŃia şi percepŃia ne oferă informaŃii
despre obiectele care acŃionează hic et nunc asupra organelor noastre
de simŃ, reprezentarea reflectă şi ne oferă informaŃii despre un obiect
sau altul în absenŃa acestuia. Astfel, ea devine prima treaptă în
organizarea şi funcŃionarea activităŃii mentale autonome (operarea pe
plan mintal cu imagini ale unor obiecte şi fenomene percepute cândva
în trecut şi ale căror modele informaŃionale au fost stocate şi păstrate
în memoria de scurtă şi lungă durată).
Termenul de reprezentare desemnează două realităŃi: a) procesul de
ecforare-reactualizare sau de elaborare a imaginii unui obiect în absenŃa
lui şi b) produsul, respectiv, imaginea conştientizată.
Procesul poate avea o desfăşurare spontană, involuntară, luând
aspectul unui flux de reactualizări (amintiri) mai mult sau mai puŃin
haotice, amalgamate sau una intenŃionată, voluntară, imaginile succedându-
se într-o ordine logică şi fiind subordonate unui scop. Produsul poate fi
caracterizat după următoarele calităŃi (proprietăŃi): a) claritatea sau
pregnanŃa, în funcŃie de care distingem reprezentări intense sau vii şi
reprezentări pasive sau şterse; b) completitudinea, pe baza căreia delimităm
reprezentări bogate, care tind să se suprapună imaginilor perceptive, şi
reprezentări sărace sau lacunare (în principiu, imaginea-reprezentare este
mai săracă, mai rezumativă decât imaginea-perceptivă); c) relevanŃa sau
semnificaŃia, care permite delimitarea reprezentărilor relevante, în care se
selectează şi se reŃin notele cele mai caracteristice şi semnificative ale
obiectului, şi a reprezentărilor derizorii, care conŃin note accidentale,
nesemnificative (de regulă, reprezentarea reflectă în mai mare măsură
semnificativul, relevantul, caracteristicul decât percepŃia); d) gradul de
generalitate, după care distingem reprezentări individuale, care reflectă
obiecte concrete singulare (o anumită persoană, o anumită casă, un anumit
obiect etc.), şi reprezentări generale, care reflectă prototipul unei clase de
obiecte asemănătoare (reprezentarea de casă în general, de om, în general,
de copac, în general); de regulă, imaginea-reprezentare are un grad de
generalitate mai înalt decât perceptul; e) caracterul mijlocit, care constă în
aceea că elementele informaŃionale constitutive ale imaginii-reprezentare
sunt furnizate de senzaŃii şi percepŃii; f) caracterul panoramic, care rezidă
în transformarea seriilor şi succesiunilor de dimensiuni (însuşiri) care se
etalează în percepŃie în configuraŃii simultane.

4. Gândirea. Gândirea este procesul psihic de cunoaştere cel mai

complex şi calitativ cel mai înalt. Ea permite omului reflectarea şi
luarea în stăpânire mintală a generalului, esenŃialului şi necesarului
din realitatea externă.
Spre deosebire de percepŃie, care este legată strict de prezent, hic
et nunc, gândirea se organizează ca activitate intelectuală multifazică,
întinzându-se pe toate cele trei coordonate temporale: prezent, trecut,
viitor. Ea realizează o permanentă corelare între diverse momente şi
stări ale „obiectului”: foloseşte informaŃia despre trecutul obiectului
pentru a explica prezentul lui; integrează informaŃia despre trecutul şi
prezentul obiectului pentru a determina (prevedea) starea lui în viitor.
Gândirea conferă activităŃii de cunoaştere atributele abstracti-
zării, predicŃiei, anticipării, teoretizării.
Fiind un proces şi o structură multidimensională de maximă
complexitate, gândirea poate fi descrisă şi definită din unghiuri diferite:
cognitiv-procesual, structural-operaŃional, structural-informaŃional.
Din punct de vedere cognitiv-procesual, gândirea este activitatea
intelectuală discursivă de prelucrare criterial-logică a informaŃiilor
furnizate de percepŃie sau memorie, în vederea înŃelegerii, explicării şi
interpretării fenomenelor din univers (natură şi societate), a rezolvării
diferitelor tipuri de situaŃii problematice, a elaborării diferitelor proiecte
şi planuri de activitate creatoare, a elaborării şi adoptării deciziilor
optime de acŃiune.
 Din punct de vedere structural-operaŃional, gândirea este un
sistem ordonat de operaŃii sau de transformări care se aplică unei
situaŃii iniŃiale (A0) pentru aducerea ei într-o stare finală (scop) (A*),
ce reprezintă un răspuns, un rezultat sau o soluŃie.
În lumina acestei definiŃii, gândirea ne dezvăluie o anumită
organizare dinamică internă, în cadrul căreia vom identifica două tipuri
mari de operaŃii: generale şi particulare (specifice).
Un nivel superior de integrare a conŃinuturilor informaŃionale
(respectiv, a noŃiunilor) este judecata. Aceasta afirmă sau neagă ceva
despre altceva, suportând testul adevărului. Orice judecată este
adevărată sau falsă, după cum conŃinutul ei corespunde sau nu
realităŃii.
La rândul lor, constructele informaŃionale ale judecăŃilor se
integrează în structuri informaŃionale şi mai complexe de tipul
raŃionamentelor. În raŃionament sunt surprinse discursivitatea gândirii,
mişcarea ei de la anumite date sau judecăŃi iniŃiale către un anumit
rezultat final (o concluzie) în care să apară informaŃii sau adevăruri noi.
RaŃionamentul se realizează în trei forme principale: inductivă,
în care, pornindu-se de la judecăŃi individuale, particulare, se ajunge la
o concluzie generală, deductivă, în care se porneşte de la general,
particular şi se merge spre particular, individual, şi analogică, în care
se compară două obiecte pentru a li se pune în evidenŃă asemănările,
ceea ce au în comun.
Formele gândirii. Gândirea se diferenŃiază pe plan operaŃional
şi informaŃional, îmbrăcând mai multe forme:
a) În plan operaŃional distingem: 1) gândirea algoritmică şi
2) gândirea euristică şi, de asemenea: 1) gândirea convergentă şi
2) gândirea divergentă. Gândirea algoritmică se caracterizează prin
aceea că aplicarea unei anumite succesiuni de operaŃii (transformări)
duce în mod necesar la rezultatul scontat; gândirea euristică are un
caracter explorator, se desfăşoară după principiul încercare-eroare,
succesiunea de operaŃii nu duce în mod necesar la găsirea soluŃiei
corecte; gândirea convergentă porneşte de la un număr mare de
elemente, de date pentru a ajunge în final la un număr mic de elemente
sau date (ea comprimă câmpul informaŃional); gândirea divergentă
porneşte de la un număr mic de elemente sau date şi ajunge în final la
un ansamblu mare de elemente sau date (ea diversifică şi lărgeşte
câmpul informaŃional).
b) În plan informaŃional, se diferenŃiază: 1) gândirea intuitiv-
concretă şi 2) gândirea simbolic-abstractă. Gândirea intuitiv-concretă se
caracterizează prin predominarea codificării figural-imagistice a conŃinu-
turilor informaŃionale şi prin dependenŃa de suportul perceptiv; gândirea
simbolic-abstractă se caracterizează prin predominarea codificării
informaŃionale şi prin detaşarea de suportul perceptiv.

5. ImaginaŃia. Deşi nu întotdeauna i s-a recunoscut identitatea

de sine, imaginaŃia este un proces distinct de prelucrare şi utilizare a
informaŃiei.
Pe de o parte, ea vine în continuarea reprezentării, bazându-se pe
memorie, pe de altă parte, ea deviază printr-o buclă traiectoria care
începe spre gândire, ocupând astfel o poziŃie aparte pe continuumul
activităŃii cognitive a omului.
Specificul imaginaŃiei ni se dezvăluie în următoarele elemente:
a) generarea de imagini noi, pornind fie de la fapte reale date în
experienŃa anterioară, fie de la crearea prin mecanisme proprii de
imagini „pure”, fără legătură aparentă cu realul;
b) operarea cu imagini exclusiv în limitele imageriei secundare
şi ale fanteziei, realizându-se combinări, amplificări, reordonări etc.;
c) o minimă originalitate a modului de operare cu datele iniŃiale
şi a produsului final;
d) caracterul convenŃional, figurativ şi simbolistic al funcŃiei
designative a imaginilor elaborate. ImaginaŃia este elementul central în
structura creativităŃii, ca dimensiune globală a personalităŃii.
Formele imaginaŃiei. ImaginaŃia se manifestă sub mai multe
forme, diferenŃierea făcându-se după natura produsului şi după dome-
niul de aplicaŃie. După primul criteriu, se delimitează: 1) imaginaŃia
reproductivă şi 2) imaginaŃia creatoare. După cel de-al doilea criteriu,
distingem: 1) imaginaŃia artistică (literară, muzicală, plastică);
2) imaginaŃia tehnică, exprimată în inovaŃii şi invenŃii; 3) imaginaŃia
ştiinŃifică, exprimată în conceperea strategiilor şi proiectelor de cerce-
tare, în elaborarea modelelor explicative etc.; 4) imaginaŃia arhitectu-
ral-constructivă, exprimată în crearea unor forme şi stiluri noi de
construcŃii; 5) imaginaŃia managerială, care constă în elaborarea celor
mai ingenioase şi eficiente moduri de conducere şi administrare etc.
Procedeele imaginaŃiei. Ca activitate intelectuală finalistă,
imaginaŃia se sprijină pe o serie de procedee specifice, precum:
a) Schimbarea proporŃiilor lucrurilor prin diminuarea sau amplifi-
carea lor (exemplu, „Guliver în Ńara piticilor”, „Flămânzilă”, „Setilă” etc.).
 b) Amalgamarea – combinarea de elemente şi trăsături esenŃiale
luate de la lucruri diferite (exemplu, Ducipalul lui Al. Macedon).
c) Schimbarea raporturilor cauzale (exemplu, un piepten aruncat
de Făt-Frumos duce la apariŃia unei păduri).
d) SubstituŃia (înlocuirea unor elemente cu altele, a unor obiecte
cu altele).
e) Schematizarea (redarea unor fenomene, procese relaŃii printr-o
schemă).
f) Tipizarea (redarea unei trăsături generale printr-un prototip
individual: avariŃia întruchipată de Hagi Tudose).
6. Memoria este procesul prin care se realizează gestionarea
informaŃiilor şi experienŃelor cotidiene prin: fixare sau engramare,
păstrare, reorganizare şi reactualizare. Ea conferă Eului nostru
identitate şi continuitate în timp şi asigură transformarea necunoscu-
tului în cunoscut.
Evaluarea funcŃionării şi eficienŃei memoriei o realizăm după
următorii parametri:
a. Durata engramării materialului considerat (cu cât mai scurtă,
cu atât mai bine).
b. Volumul materialului reŃinut şi reprodus după o singură per-
cepere (prezentare).
c. Trăinicia păstrării materialului memorat.
d. Fidelitatea recunoaşterii şi reproducerii.
e. Completitudinea reproducerii.
f. Capacitatea de cuprindere (diversitatea modală: cu cât mai
întinsă, cu atât mai bine).
Valorile acestor parametri depind atât de factori subiectivi
(particularităŃile individuale şi stările subiective de moment), cât şi de
factori obiectivi (volumul materialului, modul lui de prezentare,
gradul lui de organizare, sistematizare). AcŃionând în mod adecvat
asupra acestor factori, memoria poate fi îmbunătăŃită.
Formele memoriei. Ca şi alte procese psihice, memoria se poate
realiza la niveluri integrative diferite şi în forme diferite. După prezenŃa
intenŃiei şi contextului voluntar, se disting: 1) memoria involuntară
(absenŃa intenŃiei şi a scopului de a reŃine, păstra şi reactualiza un fapt, o
informaŃie etc.) şi 2) memoria voluntară (prezenŃa intenŃiei şi a
scopului). După gradul de înŃelegere a celor memorate, se diferenŃiază:
1) memoria mecanică şi 2) memoria logică. După durata păstrării celor
achiziŃionate, au fost identificate: 1) memoria de scurtă durată, pentru
care limita superioară a păstrării este de trei minute, şi 2) memoria de
lungă durată, pentru care limita superioară a păstrării echivalează cu
durata vieŃii individului. După conŃinut, se delimitează: 1) memoria
informaŃional-cognitivă, prin care se achiziŃionează, se păstrează şi se
actualizează toate cunoştinŃele noastre despre lume şi despre noi înşine,
2) memoria afectivă, care realizează păstrarea şi evocarea întregii
experienŃe emoŃionale, plăcute sau neplăcute, şi care se integrează în
dispoziŃia generală de fond, 3) memoria motivaŃională, legată de
păstrarea trebuinŃelor primare înnăscute şi a celor secundare, dobândite;
4) memoria motorie, care asigură păstrarea şi actualizarea schemelor
mişcărilor obiectuale şi instrumentale care alcătuiesc praxia. După
canalele senzoriale implicate în recepŃionarea şi integrarea informaŃiei,
se diferenŃiază: 1) memoria vizuală, 2) memoria auditivă, 3) memoria
tactilă, 4) memoria olfactivă, 5) memoria gustativă şi 6) memoria
kinestezică. În sfârşit, pe lângă o memorie evocativă, prin care aducem
trecutul în actualitate şi-l integrăm în activitatea şi comportamentul
cotidian, trebuie admisă existenŃa şi a unei memorii prospective, de
fixare, păstrare şi conectare la prezent a evenimentelor şi acŃiunilor ce
urmează să se producă în viitor. Această formă de memorie maxim
dezvoltată la om face posibile programarea, planificarea şi anticiparea
în reglarea comportamentului.
Uitarea este un fenomen opus memoriei şi constă în ştergerea
sau scăderea sub pragul de actualizare a informaŃiilor, experienŃelor,
amintirilor de un gen sau altul. Ea are atât o latură pozitivă, cât şi una
negativă. Latura pozitivă rezidă în aceea că ne ajută să ne debarasăm
de informaŃii şi date nesemnificative şi inutile, lăsând locul liber
pentru achiziŃionarea altora mai importante; latura negativă constă în
blocarea sau eliminarea din fluxul actual al conştiinŃei a unor
informaŃii şi date importante şi necesare pentru finalizarea optimă a
unei activităŃi.
Dinamica ei depinde de natura şi caracterul materialului
memorat. Astfel, uitarea se produce mai rapid şi în raŃii mai mari în
cazul unui material fără sens (exemplu, silabe, cuvinte fără înŃeles)
decât în cazul materialului cu sens; se produce mai repede şi mai
intens în cazul unui material neorganizat, fragmentat, decât în cazul
unui material bine sistematizat şi organizat logic; se produce mai
repede şi mai intens în cazul unui material lipsit de semnificaŃie pentru
noi, decât în cazul unui material cu semnificaŃie mare. Uitarea nu
acŃionează ca o fatalitte decât în cazuri patologice, de amnezie totală.
În mod normal, ea poate fi Ńinută sub control, determinând-o să
acŃioneze selectiv. CerinŃa principală pentru stabilirea efectului
negativ al uitării constă în activarea şi întărirea (consolidarea)
periodică a celor pe care le apreciem ca fiind importante şi necesare în
activitatea noastră viitoare.

1.7. PROCESELE DE ENERGIZARE, POTENłARE,

DIRECłIONARE A COMPORTAMENTULUI
Dacă, din procesele cognitive, omul reuşeşte să diferenŃieze, să
identifice, să interpreteze, să înŃeleagă şi să explice ceea ce se află şi
se întâmplă în jurul său, prin procesele de energizare, potenŃare şi
direcŃionare, el devine capabil să ia o anumită atitudine şi să se
exprime activ şi selectiv prin comportamente specifice. În categoria
acestor procese includem motivaŃia şi afectivitatea.
1. MotivaŃia. Prin termenul de motivaŃie se desemnează un întreg
ansamblu de „entităŃi” psihice care reflectă oscilaŃiile, disonanŃele şi
deficitele ce apar în cadrul diferitelor componente ale sistemului
personalităŃii, determinând subiectul să acŃioneze în direcŃia înlăturării
lor şi restabilirii echilibrului. Luată global, motivaŃia reprezintă, aşadar,
forŃa motrice internă a comportamentului şi activităŃii, conferindu-ne
caracterul de fiinŃe active şi relativ autonome.
Orice act comportamental integrat are o anumită bază motivaŃională,
iar motivaŃia devine o lege generală de organizare a comportamentului.
Elementul central al structurii motivaŃionale este trebuinŃa. Aceasta
exprimă nevoia puternic consolidată de ceva anume: hrană, apă, aer,
odihnă, mişcare, adăpost, informaŃie, frumos etc. Nesatisfacerea
îndelungată a unei trebuinŃe duce la perturbări majore ale echilibrului
psihic al personalităŃii. De aceea, trebuinŃele, prin actualizare, generează
cele mai puternice motive sau mobiluri de acŃiune. Genetic, trebuinŃele
umane se împart în două grupe mari: primare sau înnăscute (aici intrând,
în primul rând, trebuinŃele biologice şi fiziologice) şi secundare sau
dobândite (aici intrând trebuinŃele de cunoaştere, trebuinŃele estetice,
trebuinŃele religioase, trebuinŃele morale).
Luând drept criteriu urgenŃa şi ordinea de satisfacere, A. Maslow
a construit „piramida trebuinŃelor”, larg acceptată în psihologie. În
forma ei finală, piramida cuprinde 8 clase, care, în ordine, de jos în sus,
sunt următoarele:
I – trebuinŃe biologice
II–trebuinŃe de securitate
III – trebuinŃe de
afiliere socială
IV – trebuinŃele Eului
V – trebuinŃe de
autorealizare
VI – trebuinŃe de cunoaştere
VII – trebuinŃe
estetice
VIII – trebuinŃe de concordanŃă.
 Din analiza acestei piramide se degajă următoarele aspecte şi
relaŃii: 1) o trebuinŃă este cu atât mai improbabilă, cu cât este mai
continuu satisfăcută; 2) o trebuinŃă nu apare ca motiv decât dacă cea
anterioară ei a fost satisfăcută; 3) efectul perturbator al nesatisfacerii
cronice a unei trebuinŃe este cu atât mai mare, cu cât trebuinŃa
respectivă se situează mai aproape de baza piramidei; 4) activarea şi
satisfacerea trebuinŃelor se subordonează legii alternanŃei – o trebuinŃă
odată satisfăcută se retrage, lăsând locul alteia.
Pe lângă trebuinŃe, în alcătuirea sferei motivaŃionale a omului
intră alte două componente: interesele şi idealurile. Interesele
realizează legătura noastră selectivă şi relativ stabilă cu diferite
aspecte ale realităŃii şi domenii de activitate; idealurile reprezintă forŃa
de proiecŃie şi propulsie a etaloanelor şi modelelor de devenire a
propriei personalităŃi.
După efectul în timp pe care îl are satisfacerea lor, trebuinŃele pot
fi împărŃite în pozitive, care contribuie la menŃinerea echilibrului
personalităŃii sau la stimularea şi menŃinerea proceselor de dezvoltare, şi
negative, care determină degradări şi tulburări serioase ale tabloului
psihocomportamental (exemplu, trebuinŃa de alcool, trebuinŃa de
droguri etc.).
Raportată la performanŃa activităŃii, motivaŃia pune în evidenŃă o
anumită intensitate optimă – optimum motivaŃional. În principiu,
activităŃile uşoare şi mai puŃin atrăgătoare prin conŃinutul lor reclamă
o motivaŃie mai puternică, iar cele dificile şi atractive prin conŃinut
reclamă o stare de motivaŃie mai slabă.
2. Afectivitatea. Sub denumirea de afectivitate se reuneşte un
ansamblu de structuri specifice, raportul de concordanŃă sau discordanŃă
dintre dinamica evenimentelor interne (stările proprii de motivaŃie) şi
dinamica evenimentelor externe (situaŃiile, obiectele, persoanele din jur).
Orice trăire şi componentă emoŃională se caracterizează prin
următoarele proprietăŃi:
a) polaritatea (semn pozitiv – plăcere, relaxare, satisfacŃie,
bucurie, sau semn negativ – tensiune, insatisfacŃie, repulsie, suferinŃă);
b) intensitatea (încărcătura energetică pe care o antrenează cu
sine trăirea emoŃională; aceasta poate fi slabă, medie sau mare;
intensitatea cea mai mare o au afectele);
c) durata sau stabilitatea (scurtă, medie, lungă; emoŃiile sunt de
durată scurtă, sentimentele sunt de durată lungă);
 d) convertibilitatea (proprietatea structurilor afective de a-şi
modifica semnul în timp: iubirea poate trece în ură, iar ura poate trece
în iubire);
e) ambivalenŃa (proprietatea unei structuri afective de a include
concomitent trăiri de semn opus, pozitiv şi negativ, exemplu: gelozia).
Genetic, se delimitează emoŃii primare, înnăscute (teama, frica,
plăcerea, bucuria) şi emoŃii secundare, dobândite (emoŃiile estetice,
sentimentele morale).
După gradul de complexitate, se diferenŃiază emoŃiile simple
(tonul emoŃional care acompaniază procesele cognitive, trăirile de
esenŃă organică, stările de afect), emoŃiile complexe (emoŃiile
situaŃionale curente, emoŃiile integrate activităŃii – de joc, de învăŃare
etc.) şi structurile afective superioare (sentimentele).
Afectivitatea trebuie considerată o componentă indispensabilă,
necesară a vieŃii noastre psihice; ea conferă relaŃiilor omului cu lumea
un caracter activ şi selectiv. În funcŃie de semnul dominant al
organizării afectivităŃii, tindem să ne apropiem şi să ne integrăm în
lume, să stabilim şi să menŃinem raporturi de comunicare şi cooperare
cu cei din jur sau, dimpotrivă, să ne retragem şi să ne izolăm de lume.
Fără emoŃii, fără sentimente, existenŃa umană ar deveni cenuşie, omul
ar fi un simplu robot, care nu ar face decât să reacŃioneze mecanic la
stimulii externi. Afectivitatea ne raportează nu numai la lumea
externă, la celelalte persoane din jur, ci şi la propria persoană, fiecare
din noi dezvoltând faŃă de propriul Eu trăiri pozitive, de satisfacŃie, de
stimă, de acceptare, de mândrie de sine etc. Modul în care ne
autopercepem şi ne autotrăim condiŃionează modul în care ne
relaŃionăm cu ceilalŃi.
Afectivitatea joacă un rol esenŃial în activitate, susŃinând şi
orientând, ca şi motivaŃia, desfăşurarea ei. Pe fond de indiferenŃă
afectivă, performanŃa în orice activitate este scăzută; la fel se întâmplă
şi în cazul unor emoŃii prea puternice (afecte); devine astfel justificată
introducerea noŃiunii de optimum emoŃional. Aceasta exprimă
intensitatea pe care trebuie s-o posede o trăire emoŃională pentru a
facilita finalizarea eficientă a activităŃii.
De aici decurge necesitatea dezvoltării controlului voluntar
asupra intensităŃii trăirilor emoŃionale, pentru a nu le permite să ne
dezorganizeze gândirea şi acŃiunea.
Modul de structurare şi funcŃionare a afectivităŃii depinde nu
numai de firea omului, de individualitatea lui, ci şi de regimul
educaŃional, de împrejurările de viaŃă. Astfel, o persoană emotivă din
fire, prin exerciŃii de voinŃă şi suport adecvat din afară poate să ajungă
să-şi controleze foarte bine emoŃiile situaŃionale, prevenind instalarea
timidităŃii, după cum şi invers, o persoană din fire puŃin sau deloc
emotivă, într-un climat educaŃional represiv şi în împrejurări de viaŃă
dure, dramatice, poate deveni timorată, cu rezistenŃă scăzută la
acŃiunea factorilor afectogeni.
1.8. COMUNICARE ŞI LIMBAJ
Una din capacităŃile esenŃiale ale omului ca fiinŃă socială este
aceea de a comunica, adică, de a emite către cei din jur anumite
mesaje cu diferite conŃinuturi şi semnificaŃii şi de a recepŃiona de la
aceştia mesajele lor. Această capacitate are premise şi mecanisme
naturale, neurofiziologice, şi este modelată şi structurată socio-
cultural.
Deşi termenul de comunicare a intrat în uzul cotidian ca sino-
nim cu termenul de schimb în general, sub influenŃa teoriei informaŃiei
şi a teoriei organizării, cel puŃin în lingvistică şi psihologie, sfera lui se
limitează la procesele de emitere, transmitere şi receptare a mesajelor
informaŃionale în cadrul relaŃiei dintre: două persoane umane, o
persoană umană şi computer sau altă maşină, o persoană umană şi un
animal.
După suportul de codificare a mesajelor, comunicarea interuma-
nă este de două feluri: nonverbală şi verbală.
Comunicarea nonverbală se realizează sub mai multe forme:
comunicarea prin corp (Ńinută, îmbrăcăminte, machiaje, gestică,
mimică), comunicarea prin spaŃiu şi teritorii (modul de organizare a
ambianŃei, distanŃe fizice interpersonale şi intergrupale în diferite
situaŃii), comunicarea prin imagini (afişe, fotografii, benzi desenate,
ilustraŃii, cinema).
Comunicarea verbală se realizează cu ajutorul mijloacelor
lingvistice – alfabete, reguli gramaticale, elementul principal de
codificare a mesajului fiind cuvântul.
Limbajul verbal este modul de funcŃionare a limbii la nivel
individual; limba este o categorie socio-istorică, fiind produsul
comunicării în decursul timpului în cadrul unei colectivităŃi. Ea se
compune dintr-un vocabular (tezaur de cuvinte), dintr-un alfabet
(pentru codificarea mesajelor scrise) şi dintr-un ansamblu de reguli
gramaticale (morfologice, semantice şi sintactice). În raport cu
indivizii concreŃi, luaŃi separat, limba se prezintă ca un dat obiectiv, pe
care aceştia trebuie să şi-l însuşească şi să şi-l interiorizeze ca
instrument de comunicare interpersonală. Ceea ce rezultă este limbajul
verbal individual, şi organizarea lui va prezenta diferenŃe mai mari sau
mai mici de la o persoană la alta.
Structura psihologică a limbajului include trei componente
principale: componenta fizică, componenta formal-gramaticală şi
componenta semantică.
Componenta fizică reprezintă ansamblul sunetelor articulare
(vocale şi consoane) care formează cuvintele (unităŃi fonetice de bază
ale limbii) şi literele care se pun în corespondenŃă sunetele articulate,
obŃinându-se codifcarea grafică a mesajelor. În măsura în care
limbajul realizează transmiterea informaŃiilor, componenta fizică
devine suportul substanŃial-energetic indispensabil de obiectivare şi
codificare a lor.
Componenta formal-gramaticală constă din ansamblul normelor
şi regulilor de formare a cuvintelor şi propoziŃiilor, astfel încât ele să
fie inteligibile, adică încărcătura informaŃională pe care o poartă să
poate fi uşor şi corect decodificată.
Componenta semantică este alcătuită din ansamblul legăturilor
de designare dintre cuvinte – ca semne – şi mulŃimea obiectelor,
lucrurilor, fiinŃelor, fenomenelor, relaŃiilor etc. din jurul nostru.
Legătura designativă este mediată de o imagine, o schemă sau un
construct conceptual şi formarea ei în ontogeneză are la bază un act de
învăŃare condiŃionată. Rodându-se şi consolidându-se treptat în
procesul comunicării, o asemenea legătură devine atât de puternică,
încât cele două entităŃi iniŃial separate şi exterioare una în raport cu
cealaltă devin organic articulate, fiind percepute ca un tot unitar.
În plan intern, componenta semantică are o organizare în forma
unei reŃele ierarhizate, cu conexiuni atât pe verticală, cât şi pe
orizontală. Se pot pune în evidenŃă cel puŃin trei zone concentrice ale
sistemului conexiunilor semantice între cuvintele vocabularului nostru
individual: a) zona centrală sau nucleu, în care se situează cuvintele
cele mai familiare, cu frecvenŃa cea mai mare în procesul comunicării
noastre cotidiene; b) zona secundară, în care se integrează cuvintele cu
un grad de familiaritate mai redus şi cu frecvenŃă mai mică în procesul
comunicării curente; c) zona terŃiară, în care se includ cuvintele mai
puŃin cunoscute şi rar folosite în comunicarea obişnuită. Raportul de
pondere dintre cele trei zone defineşte în mare măsură competenŃa
lingvistică sau verbală a unei persoane, capacitatea sa de comunicare.
Astfel, cu cât zona centrală are o arie mai întinsă, iar celelalte două –
una mai redusă, cu atât nivelul de competenŃă verbală este mai înalt, şi
invers. Probele de vocabular şi de înŃelegere verbală ocupă un loc
important în diagnosticul inteligenŃei şi al profilului personalităŃii.
În psihologie se face în prezent o distincŃie între competenŃa
verbală şi performanŃa verbală: prima este o capacitate virtuală, latentă,
cea de-a doua este o capacitate în act. În legătură cu cea dintâi sunt încă
dispute între reprezentanŃii concepŃiei imanentiste, susŃinută de
N. Chomsky, şi reprezentanŃii concepŃiei determinist-genetiste, dezvoltată
de J. Piaget. O soluŃie corectă nu poate fi găsită decât adoptând
principiul interacŃiunii ereditate - mediu şi al dublei condiŃionări. Nu se
poate merge atât de departe cu ipoteza eredităŃii încât să se afirme că
structurile verbale şi gramaticale sunt integral înnăscute, condiŃiile de
mediu şi stimularea din afară neavând nici o importanŃă, după cum, nici
invers, nu se poate merge atât de departe cu ipoteza genetistă, încât să se
afirme că limbajul se dobândeşte printr-un act mecanic de implantare,
indiferent şi independent de condiŃiile interne ale copilului.
Formele limbajului. Fiind nu numai un simplu instrument fizic
de obiectivare şi codificare a informaŃiei, ci şi un mod de conduită –
conduita verbală, limbajul se structurează şi funcŃionează în mai multe
forme. O primă diferenŃiere se produce după natura componentei
fizice, rezultând limbajul oral şi limbajul scris. O a doua diferenŃiere
se face după planul în care se realizează, rezultând: limbajul extern,
utilizat în principiu, în comunicarea cu cei din jur, şi limbajul intern,
utilizat în activitatea mintală (de gândire) şi în comunicarea cu sine
însuşi.
O a treia diferenŃiere se produce în sfera limbajului oral (extern),
delimitându-se: monologul, comunicarea se desfăşoară într-un singur
sens – de la emiŃător la receptor (auditoriu), şi dialogul, comunicarea
se desfăşoară în dublu sens, emiŃătorul şi receptorul schimbându-şi
succesiv locurile.
FuncŃiile limbajului. Se recunoaşte unanim că limbajul verbal
îndeplineşte mai multe funcŃii în viaŃa individuală şi socială. Există
însă deosebiri mai mult sau mai puŃin esenŃiale între autori în
clasificarea acestor funcŃii. Indiferent de criteriul pe care-l adoptăm,
vom regăsi următoarele funcŃii principale: a) de comunicare; b) de
cunoaştere (cuvântul este un instrument de extragere, organizare şi
prelucrare a informaŃiilor lor); c) de reglare (cuvântul influenŃează
desfăşurarea atât a proceselor psihice pe plan subiectiv intern, cât şi a
comportamentelor pe plan obiectiv extern); d) ludică (jocuri de
cuvinte cu caracter distractiv).
 1.9. PROCESELE DE REGLARE: ATENłIA ŞI VOINłA
1. AtenŃia. PoziŃia atenŃiei în structura psihologiei generale a fost
puternic controversată: din element central în psihologia introspec-
Ńionistă devine lipsită de consistenŃă în behaviorism. De asemenea, s-a
discutat mult dacă trebuie considerată un proces, o stare, o activitate
sau o condiŃie facilitatoare.
Prima constatare de care trebuie să Ńinem seama în definirea
atenŃiei trebuie să fie aceea că ea nu posedă un conŃinut informaŃional
propriu; cea de-a doua constatare trebuie să fie aceea că atenŃia
caracterizează toate procesele psihice de cunoaştere şi toate actele
comportamentale finaliste, conştiente. Din cele două constatări se des-
prinde concluzia că termenul cel mai adecvat pentru definirea atenŃiei
este cel de mecanism psihic de reglare. Astfel, atenŃia este mecanismul
psihic prin intermediul căruia se potenŃează şi se orientează selectiv
activitatea perceptivă, activitatea mintală (de gândire) şi activitatea
motorie externă, creându-se condiŃii psihofiziologice optime de
finalizare.
AtenŃia pune în evidenŃă o serie de trăsături sau calităŃi, care au
valori diferite la diferite persoane, ceea ce face necesară testarea şi
evaluarea ei.
Cele mai importante calităŃi care se cer a fi determinate şi
măsurate sunt: 1) concentrarea, care exprimă gradul de activare şi
intensitatea focalizării conştiinŃei şi controlului voluntar în cadrul
percepŃiei, gândirii şi acŃiunii; 2) distributivitatea, care constă în
concentrarea simultană a conştiinŃei şi controlului voluntar asupra a
două sau mai multor obiecte sau activităŃi; 3) stabilitatea, proprietate a
atenŃiei de a se menŃine la nivel optim de concentrare pe toată durata
desfăşurării unei activităŃi; opusă ei este instabilitatea, care are influenŃă
puternic perturbatoare atât asupra învăŃării, cât şi asupra activităŃii
profesionale; 4) mobilitatea, proprietatea atenŃiei de a-şi deplasa punctul
optimei concentrări în concordanŃă cu succesiunea evenimentelor şi
secvenŃelor activităŃii; opusul ei este rigiditatea sau fixitatea – stagnarea
atenŃiei într-un punct.
În explicarea atenŃiei se confruntă două tipuri de modele:
fiziologice şi psihofiziologice. Primele pun accentul pe rolul sistemului
reticulat activator ascendent şi pe raporturile de inducŃie reciprocă
dintre excitaŃie şi inhibiŃia centrală de care se leagă în plan
comportamental reflexul de orientare şi mozaicul cortical cu crearea
succesivă şi selectivă a dominantelor funcŃionale. Celelalte
(psihofiziologice) pun accentul pe interacŃiunea dintre mecanismele
neuronale şi factorii psihici, cum ar fi: motivaŃia, valoarea scopului,
dependenŃa sau independenŃa de câmp, respectiv, introversia şi
extraversia, forŃa voinŃei, autocomanda şi autostimularea verbală.
2. VoinŃa. VoinŃa este modalitatea superioară de autoreglare a
sistemului psihocomportamental, care, în forma sa completă, este
proprie omului şi se împleteşte strâns cu dezvoltarea funcŃiilor
conştiinŃei.
Stimulii specifici care determină constituirea blocului funcŃional
al reglajului voluntar sunt obstacolul şi dificultatea sarcinilor cărora
individul uman trebuie să le facă faŃă încă din primele zile după
naştere. Ca factori interni favorizanŃi se menŃionează forŃa proceselor
nervoase fundamentale – excitaŃia şi inhibiŃia –, echilibrul acestor
procese, motivaŃia, rezistenŃa la tentaŃii.
Rezultă că voinŃa nu se reduce la un simplu impuls spre acŃiune
şi nu este nici o forŃă spirituală pură, ci o construcŃie psiho-fiziologică
complexă, care se dezvoltă treptat în ontogeneză în contextul
activităŃii fizice şi intelectuale – în „luptă” cu obstacole de diferite
grade de dificultate.
O astfel de înŃelegere a naturii şi rolului voinŃei ne permite să
depăşim atât teoria liberului arbitru, potrivit căreia voinŃa este o forŃă
primordială, situată în afara oricărui determinism, cât şi teoria
fatalistă, a destinului implacabil, care consideră acŃiunile voluntare ale
omului ca fiind supuse unui determinism intern, orb, ca în psihanaliză,
sau ambiental, ca în behaviorism.
PrezenŃa mecanismelor reglajului voluntar conferă subiectului
uman atributul autodeterminării, dar aceasta înŃeleasă nu în sensul
sustragerii acŃiunii unor factori extravoliŃionali, ci în sensul libertăŃii
de a face opŃiuni şi de a elabora decizii care să concorde cu principiul
necesităŃii obiective.
Actul voluntar are o structură psihologică multifazică, el punând
în evidenŃă câteva verigi, şi anume: 1) apariŃia impulsului spre acŃiune şi
formularea scopului, 2) analiza şi lupta motivelor (atunci când subiectul
este confruntat cu mai multe cerinŃe sau solicitări, care trebuie supuse
evaluării comparative); 3) elaborarea şi adoptarea deciziei de acŃiune şi
instalarea stării subiective de autodeterminare: „Vreau acest lucru”,
„Vreau să acŃionez aşa”; 4) execuŃia (trecerea efectivă la atingerea
scopului propus, cu surmontarea obstacolelor care pot apare pe
traiectoria acŃiunii); 5) analiza rezultatului şi generarea informaŃiei
feedback de validare sau de corecŃie.
 Ca mecanism reglator cu sferă de acŃiune la nivelul sistemului
supraordonat al personalităŃii, voinŃa se concretizează printr-un set de
trăsături generale, precum: 1) forŃa sau tăria, care exprimă gradul de
efort pe care o persoană poate să-l susŃină pentru învingerea
obstacolelor interne sau externe; 2) perseverenŃa, care constă în
menŃinerea sau repetarea efortului voluntar până la finalizarea acŃiunii;
3) consecvenŃa, care reprezintă rezistenŃa liniei de conduită adoptate la
influenŃa perturbatoare, precum şi concordanŃa dintre vorbe şi fapte;
4) fermitatea, care exprimă capacitatea subiectului de a-şi menŃine
hotărârea luată, în pofida diverselor presiuni ce se exercită din afară
asupra lui; 5) independenŃa, care reprezintă capacitatea subiectului de
a lua pe cont propriu adoptarea deciziei şi hotărârii de acŃiune, fără a
apela la sprijin extern; 6) iniŃiativa, care exprimă gradul de activism
intern al subiectului, promptitudinea de implicare în acŃiune într-o
situaŃie sau alta.

1.10. PERSONALITATEA
1. Precizări terminologice. În psihologie, ca, de altfel, şi în cele-
lalte ştiinŃe socioumane, circulă, de cele mai multe ori ca sinonime,
trei termeni: individ, persoană, personalitate. La o analiză mai atentă,
cei trei termeni exprimă conŃinuturi diferite.
Termenul de individ desemnează acea entitate indivizibilă care
este determinată biologic. El este aplicabil în descrierea şi analiza nu
numai a omului, ci şi a oricărui organism viu – plantă sau animal.
Termenul de persoană este corespondentul, în plan social, al
individului în plan biologic. El desemnează individul uman ca entitate
concretă într-un cadru relaŃional dat, aşa cum este perceput de cei din jur.
Termenul de personalitate este legat în sociologie, istorie, etică,
filosofie de atributul valorii; în psihologie, el se ia într-o accepŃiune
diferită, ca desemnând modul şi gradul de integrare şi ierarhizare
sistemică a componentelor biologice, psihice şi socioculturale la omul
normal, considerat într-un mediu social concret.
Astfel, din punct de vedere semantic şi operaŃional, persona-
litatea este un concept integrator supraordonat, care subordonează
toate celelalte concepte ale psihologiei, inclusiv pe cele de psihic,
conştiinŃă, comportament. Din punct de vedere ontologic,
personalitatea reprezintă o realitate complexă, care constituie obiect de
studiu pentru biologia umană, pentru psihologie, pentru sociologie,
pentru etică şi filosofie.
 Psihologia se ocupă cu studiul componentei psihice şi a
comportamentelor mediate psihic, ale acestei realităŃi.
2. DirecŃii de definire a personalităŃii în psihologie. De când
personalitatea a devenit un domeniu specific de cercetare psihologică
(deceniul al treilea al secolului XX), definirea ei a suscitat mari
controverse, ceea ce a facut să apară un număr foarte mare de definiŃii:
în 1950, McClelland inventaria nu mai puŃin de 100 formulări diferite,
iar la începutul deceniului al nouălea, numărul acestora depăşea 150.
Este meritul lui G. Allport de a fi realizat o primă sistematizare a
definiŃiilor existente, el identificând trei grupe mari: 1) definiŃii prin
efect extern; 2) definiŃii prin structură internă şi 3) definiŃii pozitiviste.
DefiniŃia care pare să aibă circulaŃia cea mai mare este
următoarea: „Personalitatea este unitatea bio-psiho-socială care se
formează stadial în ontogeneză şi determină un mod specific şi relativ
stabil de raportare a omului la lume şi la sine însuşi”.
În descrierea personalităŃii, întâlnim patru modele mai importante:
1) modelul analitic al trăsăturilor; 2) modelul factorial (trăsăturile sunt
înlocuite cu factori, numeric mai puŃini şi mai riguros definibili);
3) modelul blocurilor funcŃionale: blocul dinamico-energetic (temperamen-
tul), blocul conativ-relaŃional (caracterul), blocul instrumental (aptitudinile),
blocul de orientare şi axiologic (idealuri, valori dominante); modelul Big-
Five, care pune la baza structurii personalităŃii cinci dimensiuni: extraversia
(arată capacitatea de orientare a persoanei către exterior, modul de
implicare în acŃiune, sociabilitatea); agreabilitatea (include diferenŃe
individuale relevate de interacŃiunea socială – prietenie, plăcere);
conştiinciozitatea (vizează, modul concret al individului de a aborda
sarcinile, activităŃile, problemele care apar în viaŃa lui); stabilitatea
emoŃională (diferenŃe individuale referitoare la caracteristicile structurii
emoŃionale); cultura sau intelectul (arată diferitele caracteristici ale
funcŃiilor intelectuale (creativitate, inventivitate, deschidere la experienŃă).
Structura şi trăsăturile de bază ale personalităŃii se consideră în
principiu elaborate la vârsta de 20-24 de ani – o dată cu trecerea de la
adolescenŃa târzie la maturitate.
În această structură şi în aceste trăsături se reflectă şi se împletesc
într-un mod specific: generalul („În anumite privinŃe toŃi oamenii sunt la
fel”), particularul („În anumite privinŃe unii oameni sunt la fel) şi
individualul („În anumite privinŃe nici un om nu este la fel cu celălalt”).
În descrierea şi analiza personalităŃii se apelează la procedeul
clasificărilor tipologice. Criteriile sunt foarte diferite prin conŃinutul pe
care-l vizează şi prin aria de cuprindere: criterii temperamentale
(personalităŃi introvertite şi personalităŃi extravertite, sau: personalităŃi
flegmatice, personalităŃi colerice etc.); criterii caracteriale (personalităŃi
integre şi personalităŃi coruptibile); criterii aptitudinale (personalităŃi
înalt productive şi eficiente, personalităŃi medii, personalităŃi slab
productive şi eficiente); criterii de organizare internă (personalităŃi
mature şi armonios dezvoltate, personalităŃi mature accentuate,
personalităŃi imature etc.).

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ*
1. M. Golu, Fundamentele psihologiei, vol.1, vol.2, Editura FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 2004,
2. M. Golu, Fundamentele psihologiei, Compendiu, Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2000.
3. M. Golu, A. Dicu, Introducere în psihologie, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1972.
4. I. Radu şi colab., Introducere în psihologia contemporană, Editura
Sincron, Cluj-Napoca, 1991, p.93-304.
5. ATKINSON, RITA si altii (2002), Introducere in psihologie, Ed.
Tehnica, Bucureşti. (selectiv, in funcŃie de tematica)
6. COSMOVICI, A. (1996), Psihologie generala, Polirom, Iaşi
7. REUCHLIN, M. (1999), Psihologie generala, Ed. ŞtiinŃifica,
Bucureşti (selectiv, in funcŃie de tematica)
8. 10.ZLATE, M. (2000), Introducere in psihologie, Polirom, Iaşi,
Cap. 11, vI, III, IX
9. .ZLATE, M. (1999), Psihologia mecanismelor cognitive, Polirom,
Iaşi (selectiv. in funcŃie de cerinŃele programei)
12 . ZLATE, M. (2000), Fundamentele psihologiei, Pro-humanitate,
Bucureşti. partea a IV-a, a V-a, a VI-a
13.ZLATE, M. (2002), Eul si personalitatea, Trei, Bucureşti, p.103 -
120

*
Pentru ambele semestre de studiu.