1

I.Introducere

Inca din cele mai vechi timpuri ale istoriei, oamenii si-au pus intrebari
despre originea lor, despre univers, despre cine a creat universul cu tot ceea ce
cuprinde acesta. Asa s-a ajuns la o multime de religii, fiecare cu zeii sai, cu
explicatiile ei, cu ritualuri specifice, etc. Apoi au aparut diferite stiinte, prin
intermediul carora s-a incercat de asemenea sa se explice astfel de necunoscute.
Poate cele mai interesante dintre aceste stiinte sunt matematica si fizica. Acestea
au dus la descoperirea unor legi foarte precise care coordoneaza tot ceea ce se
intampla in lumea materiala asa cum o cunoastem pana in acest moment. Cu
toate ca aceste stiinte au fot denumite exacte tocmai pentru ca ele sustin ca totul
se desfasoara conform unor legi precise, reprezentantii lor cei mai de seama au
descoperit mereu abateri de la regulile cunoscute. Dupa minutioase investigatii
s-a ajuns intotdeauna la noi teorii, la noi reglementari, care se potriveau mai
mult sau mai putin pe vechile tipare. Astfel s-a ajuns le geometria neeuclidiana,
la teoria cuantelor, la teoria relativitatii, la teoria superstringurilor, teoria M, etc.
In functie de noile descoperiri care se faceau si se fac in diferite domenii,
au aparut si apar mereu noi teorii cosmogonice si existentiale. Astfel, de la teorii
care explicau tot ceea ce exista prin creationism, care situau pamantul in centrul
universului cunoscut, trecandu-se mereu de la teorie la alta, s-a ajuns ca in
prezent sa se vorbeasca de big-bang, de multivers, de mai multe dimensiuni, etc.
Si in ceea ce priveste aparitia vietii pe Terra, inclusiv a oamenilor, in prezent se
combina creationismul cu evolutionismul, cu anumite teorii astrofizice si
astrobiologice, astfel incat sa satisfaca pe toata lumea pe cat posibil.
Putem spune ca suntem inca prea mici, din toate punctele de vedere,
pentru a reusii sa intelegem in totalitate un fenomen atat de amplu si de complex
ca acesta. Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa cercetam in continuare, astfel
incat prin dezvoltarea continua a credintei noastre, a capacitatilor de
constientizare, a intuitiei superioare, a anumitor extrasensibilitati, etc., sa reusim
sa accesam nivele tot mai superioare de constiinta, devenind tot mai constienti
de adevarurile divine, pe care sa le punem in practica zi de zi, apropiindu-ne
permanent de esenta a tot ceea ce ne inconjoara, material si nematerial, profan si
divin.
Ca un preambul al acestui curs, nu o sa recurgem la un istoric al evolutiei
cunoasterii umane, ci o sa pornim de la ultimele teorii care sunt acceptate in
prezent de catre oamenii de stiinta din domeniile care se ocupa de originea si de
evolutia universului.
În anii 1920 fizicienii descoperă particulele elementare şi cercetează
proprietăţile acestora. Electronii însă le rezervă o surpriză: „Când cineva
studiază proprietăţile atomilor descoperă că realitatea este mai stranie decât şi-ar
fi închipuit oricine. Particulele au într-adevăr posibilitatea, într-un anumit sens,
de a se afla simultan în mai multe locuri.” arata Alan Guth, profesor la Institutul
de Tehnologie al statului Massachusetts (MIT), din Cambridge. Aceasta
 2

înseamnă că particulele nu există doar în universul nostru, ci apar şi în alte

universuri paralele cu al nostru. Alan Guth explică: „În esenţă, tot ceea ce se
poate întâmpla se întâmplă într-una dintre alternative, ceea ce înseamnă că
suprapus peste universul cunoscut există un univers alternativ, unde Al Gore
este preşedinte şi Elvis Presley este încă în viaţă.”
Cu fiecare concluzie fizicienii s-au apropiat tot mai mult de momentul
creării "teoriei tuturor lucrurilor", teorie care încearcă să explice existenţa
întregului univers, în mic şi mare. Anii 1980 aduc o schimbare radicală, aşa cum
afirmă Burt Ovrut, profesor la Universitatea Statului Pennsylvania (University
Park): „Încă de când a luat naştere fizica s-a crezut că materia este făcută din
particule. Acum ne-am schimbat acest punct de vedere. Acum credem că
materia este făcută din corzi mici.” Aşa a apărut teoria stringurilor, care spune
că particulele sunt de fapt corzi mici invizibile, din care emană materia precum
muzica din corzi: „Dacă o ciupeşti (coarda) într-un anumit fel, obţii o frecvenţă
anume, dar dacă o ciupeşti în alt fel, poţi obţine mai multe frecvenţe, aşa ai note
diferite.”(Burt Ovrut). Michio Kaku, profesor la City University din oraşul New
York, spune că „universul este o simfonie, iar legile fizicii sunt armonii ale unei
super-corzi.”
Pentru ca "teoria stringurilor" să devină "teoria tuturor lucrurilor existente
în univers", ea trebuia să explice naşterea universului, adică momentul la care s-
a produs Big Bangul. Timp de zece ani fizicienii au cercetat posibilitatea celor
două teorii de a se explica una pe alta, de a se completa. Rezultatele însă au fost
dezastruoase, iar curând teoriile au fost aproape de autodistruge reciprocă.
Cercetătorii Big Bangului au ajuns prin extrapolare din ce în ce mai aproape de
momentul crucial: mai întâi mai aproape cu un miliard de ani, apoi la momentul
formării primilor atomi, apoi când universul avea numai câteva sute de mii de
ani, şi până la urmă la momentul când universul număra doar câteva secunde de
existenţă. Aici fizicienii s-au confruntat cu o dificultate majoră: „Problema
fundamentală a cosmologiei este că legile fizicii, aşa cum sunt ele cunoscute,
sunt anulate în momentul Big Bangului. Unii spun, ce e rău în asta, ce e rău dacă
legile fizice se prăbuşesc? Totuşi, pentru un fizician aceasta este un dezastru.
Toată viaţa ne-am dedicat faptului că universul se supune unor legi cunoscute,
legi care pot fi transcrise în limbajul matematicii, dar aici avem miezul
universului însuşi, o piesă care însă lipseşte şi care transcende legile fizice.”
(Michio Kaku). Momentul Big Bangului mai este cunoscut şi sub numele de
singularitate cosmică („cosmic singularity”), adică locul unde ecuaţiile îşi pierd
sensul.
Nici "teoria stringurilor" nu a avut o soartă mai bună: din ce în ce mai
mulţi cercetători lucrau la ea, dar se întâmpla un lucru curios. Fizicienii au găsit
o a doua versiune la teoria iniţială, apoi a treia şi în curând aveau să vorbească
chiar despre cinci teorii diferite ale "stringurilor". A devenit limpede că nu
acestea erau mult-căutata "teorie a tuturor lucrurilor", şi că nu aveau să dea nici
o soluţie problemelor nerezolvate. Chiar când comunitatea oamenilor de ştiinţă
 3

se pregătea să dea uitării teoria stringurilor cu tot cu cele cinci versiuni ale ei, a
apărut o altă idee: super-gravitaţia („super gravity”), noţiune impusă discuţiilor
de către Michael Duff, profesor la Universitatea din Michigan, Ohio, SUA.
Supergravitaţia se asemăna foarte mult cu teoria stringurilor: „În mod
normal credem că trăim într-o lume tridimensională. Ne putem mişca în trei
direcţii: la dreapta sau la stânga, sus sau jos, înainte sau înapoi, dar fizicienilor le
place să adauge alte dimensiuni. Einstein a propus ca timpul să fie a patra
dimensiune. Apoi altcineva a propus a cincia şi apoi a şasea. Şi numărul a
continuat să crească. Dimensiunile adiţionale sunt spaţii în univers pe care
nu le putem percepe (direct). Majoritatea sunt microscopice, dar cercetătorii
erau convinşi că acestea există.” (Michael Duff). Conform teoriei stringurilor
există 10 dimensiuni: 9 dimensiuni spaţiale şi una temporală. Teoria
supergravitaţiei însă enumera 11 dimensiuni. Puţini erau cei care credeau în ele
şi le promovau, fiind desconsideraţi de comunitatea cercetătorilor care
reconsiderau universul pornind de la cadrul oferit de teoria stringurilor: doar
coarde care vibrează.
Supergravitaţia a avut însă ocazia să-şi ia revanşa când fizicienii au
încercat să salveze teoria stringurilor: ei au adăugat a 11-a dimensiune la cele
10, iar rezultatul a fost unul surprinzător. Cele cinci versiuni ale teoriei, aflate în
competiţie unele cu celelalte, s-au dovedit a fi variante ale aceleiaşi teorii
fundamentale care începea din nou să aibă sens. Odată cu adăugarea celei de-a
11-a dimensiuni, teoria s-a transformat astfel: stringurile, despre care se
presupunea că stau la baza materiei din univers, s-au extins şi s-au combinat.
Concluzia extraordinară a fost aceea că toată materia din univers era
conectată la o singură structură imensă, numită membrană. Această nouă teorie
a primit numele "Teoria M", de la cuvântul "membrană", şi a impulsionat din
nou căutarea explicaţiei pentru toate lucrurile din univers. Ce se ştie însă despre
a 11-a dimensiune? S-a descoperit repede că ea se lungeşte la infinit, dar este
foarte mică în lăţime, mai precis ea măsoară un milimetru împărţit la un 1 urmat
de 20 de zerouri, după cum spune Burt Ovrut. Universul nostru membrană
pluteşte în acest spaţiu misterios. Dar curând după emiterea teoriei M a apărut
iarăşi o nouă idee, aceea că la capătul opus al dimensiunii 11 se află un alt
"univers-membrană", care pulsează.
Cea care a deschis calea către această idee nouă a fost Lisa Randall de la
Universitatea Harvard din Cambridge, Massachusetts, SUA, plecând de la
gravitaţie: „Forţa gravitaţională este foarte slabă în comparaţie cu celelalte forţe.
Dacă te uiţi în jur, spui că gravitaţia nu pare atât de slabă, dar dacă stai să te
gândeşti întregul Pământ trage de tine şi totuşi poţi să ridici lucruri de pe sol.”
Lisa Randall explică această ciudăţenie prin prezenţa dimensiunilor adiţionale:
gravitaţia este la fel de puternică ca şi celelalte forţe (de exemplu: deşi gravitaţia
acţionează asupra unui simplu ac, ajunge să acţionăm şi noi asupra acului cu un
magnet mic; atunci forţa magnetică va învinge forţa gravitaţională), doar că ea
se scurge în aceste dimensiuni pe care nu le putem observa. Ecuaţia însă nu
 4

funcţionează din această perspectivă. La auzul ideii că s-ar putea să existe altă
membrană în dimensiunea 11, Randall a schimbat perspectiva asupra problemei
gravitaţiei şi a găsit o altă soluţie: gravitaţia nu se scurgea din universul nostru
spre alte dimensiuni, ci invers, din alte dimensiuni în universul nostru. Şi astfel
s-a ajuns la o noţiune mult timp ocolită de comunitatea ştiinţifică: universurile
paralele.
Într-o clipă cercetătorii au fost cuprinşi de frenezia "universurilor
paralele" existente în a 11-a dimensiune, care păreau să rezolve probleme vechi
de secole. Iată cum arată aceste universuri paralele: fizicienii spun că ele variază
în forme (de la binecunoscuta doughnut - gogoaşa cu gaură la mijloc, până la
„coli de hârtie”), dimensiuni şi caracteristici: „Într-un alt univers protonul poate
să fie instabil, caz în care atomii se pot dizolva, iar ADN-ul nu se poate forma şi
astfel în aceste universuri nu poate exista viaţă inteligentă. Poate că există o
lume de electroni şi electricitate, poate un univers de fulgere şi neutrini, dar fără
materie stabilă.” (Michio Kaku). Dar dacă doar într-o fracţiune din aceste
universuri se dezvoltă viaţa, vom avea un număr infinit de universuri paralele în
care trăiesc civilizaţii.
Cercetătorii au ajuns iarăşi la încercarea de a explica singularitatea ce a
precedat Big Bangul, de data aceasta cu ajutorul teoriei M. În anul 2001 aceasta
a suferit o transformare din partea lui Burt Ovrut. Deşi până atunci se credea că
a 11-a dimensiune este un loc paşnic în care universurile-membrană plutesc
liniştit, Burt Ovrut spune că de fapt „Universurile se mişcă prin dimensiunea 11
ca nişte valuri imense puternice.” El mai spune că nu este atât de mult loc pentru
toate universurile, aşa că dacă ele se mişcă, atunci există posibilitatea ca ele să
se lovească unele de celelalte. De fapt, ele ori se depărtează unul de celălalt, ori
se lovesc. Următoarea întrebare logică este ce se întâmplă când universurile
paralele se ciocnesc? Răspunsul este dat de astronomul Neil Turok: consecinţa
întâlnirii a două universuri paralele este un Big Bang. Universul nostru are însă
în unele locuri concentrări de materie: stele, galaxii, quasari şi alte aglomerări.
Acestea se explică tot prin universurile paralele. Neil Turok afirmă că acestea se
mişcă precum valurile şi, tot ca valurile, suprafaţa lor nu este plană, ci se
unduieşte. Astfel, când universurile paralele se lovesc, ele nu se lovesc uniform
pe toată suprafaţa şi concomitent, ci în puncte diferite şi la momente diferite în
timp. Aşa se explică naşterea universului în forma pe care o cunoaştem noi, cu
ajutorul teoriei M.
Cea mai recentă noţiune introdusă de cercetători este cea a universului
multiplu - în engleză: „multiverse” ("multivers"). Acesta „ar putea conţine un
număr infinit de universuri, fiecare cu legi diferite ale fizicii. Probabil că în
fiecare moment au loc Big Bang-uri. Universul nostru coexistă cu alte
membrane, alte universuri care sunt de asemenea în expansiune. S-ar putea ca
universul nostru să nu fie decât un balon plutind într-un ocean de alte baloane.”
(Michio Kaku).
 5

Fizicienii mai fac încă un pas înainte şi îşi propun să creeze un univers
nou în laborator. Alan Guth presupune că momentul în care vom crea universuri
în pivniţa casei nu este chiar atât de departe şi de neconceput, iar procesul nu ar
pune în pericol propriul univers în care trăim.

II. Nivele existentiale

Am ales aceasta introducere pentru ca sa va facem sa intelegeti mai bine

ceea ce va vom studia in acest modul. Din cele prezentate, se observa ca
majoritatea oamenilor de stiinta din domeniul astorfizicii se ocupa de acest
subiect inca de la inceputul sec. XX, ajungand pana in prezent la concluzia ca
exista mai multe universuri (versuri) si mai multe dimensiuni, ca exista multe
lumi paralele.
Asa cum mentionam in cadrul modulului introductiv, o sa folosim in
prezentarea noastra si teoria biostrucurala a materiei vii, enuntata de
academicianul Eugen Macovschi. Conform acestei teorii materia are diferite
niveluri de organizare, pornind de la materia nevie si pana la nivelele
superenisice.
În anul 1978 academicianul M.Drăgănescu, preşedintele Academiei
Române (până în 1990), a publicat lucrarea "Eseuri despre materialitate,
informaţie, spiritualitate". El defineşte în scrierile sale conceptul de
informaterie. Publică şi alte lucrări în domeniu cum ar fi: "Inelul lumii
materiale" si "Ortofizica".
Teoria sa existenţialistă atinge conceptul de multivers, demonstrand că
uni-versul euclidian (tridimensional) este o hipersferă (fără limite). Două
hipersfere formează o alta hipersferă pe care el o denumeste bi-vers.
Doua biversuri formeaza un tri-vers, si asa mai departe pana la
deca-vers, conform desenului de mai jos:
univers

bivers

trivers

tetravers

Putem trage concluzia ca decaversul are 512 universuri, 256 biversuri,

128 triversuri, 64 tetraversuri, 32 pentaversuri, 16 saseversuri, 8 heptaversuri, 4
octoversuri si 2 nouaversuri.
In alte scrieri referitoare la aceste aspecte, versurile sunt denumite
ceruri. Intr-o teorie care se vehiculeaza in inforenergetica, fiecare cer (vers) ar
avea un numar de dimensiuni egal cu nr. sau de marime plus 2. De exemlu:
Universul are 3 dimensiu (1+2),biversul are 4 dimensiuni(2+2), s.a.m.d. pana la
Decavers ( Cerul 10 ) care are 12 dimensiuni (10+2).
 6

Nu putem spune ca in prezent cunoastem ceva cu adevarat in acest

domeniu. Inafara de teoriile actuale din astrofizica, care si ele sunt verificate
numai matematic, toate celelalte sunt simple supozitii enuntate de diferite
personalitati ale vietii spirituale si stiintifice.
Pornind de la cele prezentate mai sus, precum si din cele cunoscute pe
cale intuitiva, am incercat sa elaborez un sistem de ierarhizare si clasificare a
nivelelor existentiale si a diferitelor „lumi” existente. Nu am pretentia ca cele
prezentate in continuare sunt 100% corecte, dar am incercat pe cat posibil sa tin
cont de toate aspectele cunoscute, la care am adaugat pe cele cunoscute intuitiv
si care nu pot fi verificate, dar care sa respecte pe cat posibil o anumita logica.
In primul rand, am considerat ca exista un „Creator” a tot ceea ce se
manifesta in jurul nostru, a tot ceea ce este atat material, cat si nematerial, vazut
si nevazut. Aceasta Fiinta Suprema este imposibil de decelat cu ceea ce avem in
prezent (dpdv tehnologic, dar si ca sensibilitati personale), dar poate fi intuita
prin modalitatile multiple de manifestare ale sale si prin ceea ce deocamdata nu
poate fi explicat dpdv rational (minuni, miracole, etc.). Creatorul, Dumnezeul
suprem, are o caracteristica importanta si anume faptul ca El contine si emana in
jurul Sau energii subtile care dau nastere si patrund in tot ceea ce noi denumim
creatie. De fapt de la Tatal a toate cate sunt, porneste ceea ce am putea denumi
„Lumina necreata”. Aceasta Lumina necreata pe masura ce patrunde in „sfere”
inferioare zonei de manifestare a lui Dumnezeu in plenitudinea Sa, se transforma
in alte forme de energii dinspre cele mai subtile spre cele mai grosiere, dand
astfel nastere diferitelor „Creatii”.
Tot ceea ce exista vazut sau nevazut, material sau nematerial, se conduce
dupa niste legi precise, foarte bine corelate intre ele. Legile supreme care emana
tot din fiinta lui Dumnezeu si care sunt respectate inclusiv de El Insusi, le putem
denumi Legi Divine . Din acestea decurg toate celelalte legi si reguli ale lumilor
materiale si nemateriale. Astfel putem incerca sa explicam ceea ce se petrece in
aceste lumi folosind uneori notiuni din fizica, matematica, biologia, medicina,
etc., terestre. Din acest motiv este important sa clarificam cateva notiuni din
fizica si care sunt folosite destul de des si in spiritualitate, de cele mai multe ori
in alte contexte decat cele pentru care au fost ele create.

A.Energia
Cuvântul „energie“ are la bază cuvintele de origine latină „energia“ şi de
origine greacă „enerhia“, care aveau înţelesul de „activitate“. Termenul este
folosit mai întâi de Kepler în sensul de putere care emană din corpuri. În sensul
actual, este introdus pentru prima oară în literatura ştiinţifică de către Thomas
Young, în anul 1807. Termenul de „energie cinetică“ a fost introdus de W.
Thomson, iar cel de „energie potenţială“ de Rankine.
Clarificarea conceptului de energie îi aparţine marelui fizician german
Max Planck. După acesta, prin energia unui corp se înţelege o mărime care
depinde de starea fizică instantanee în care se găseşte sistemul. Planck
 7

subliniază de asemenea faptul ca variaţia energiei depinde doar de starea iniţială

şi de cea finală. El spune ca energia este o funcţie de stare şi nimic altceva.
La nivelul actual de cunoştinţe şi dezvoltare tehnologică, se consideră că
Universul care ne înconjoară există sub două forme: de substanţă (materie) şi
câmp de forţe. Materia este caracterizată prin două mărimi fundamentale: masa
şi energia. Masa este măsura inerţiei şi gravitaţiei, iar energia este măsura
mişcării materiei.
Energia defineşte calitatea schimbărilor şi proceselor care au loc în
Univers, începând cu deplasarea în spaţiu şi terminând cu gândirea. Unitatea şi
legătura formelor de mişcare a materiei, capacitatea lor inepuizabilă de
transformare reciprocă, a permis măsurarea diferitelor forme ale materiei printr-
o măsură comună: energia.
Energia este unul dintre cele mai importante concepte fizice descoperite
de om. Înţelegerea corectă a noţiunii de energie constituie o condiţie necesară
pentru analiza sistemelor energetice şi a proceselor energetice.
Câteva principii generale pot fi enunţate:
- Energia este o abstracţie matematică, o măsură a mişcării în fenomenele
de transformare a formelor în mişcare.
- Energia disponibilă nu este întotdeauna sub forma dorită. Pentru a obţine
forma dorită, trebuie procedat la conversie. Uzual, nu toată energia disponibilă
poate fi transformată într-o altă formă de energie.
- Cantitatea totală de energie rămâne neschimbată în orice transformare a
formelor în mişcare - legea conservării energiei. Această lege permite deducerea
modului de funcţionare a sistemului în care au loc transformări, dacă cunoaştem
expresiile matematice ale diferitelor forme de energie.
- Deoarece energia nu poate fi creată sau distrusă, suma energiilor care
intră în proces trebui să fie egală cu suma energiilor care rezultă din proces.
-Utilizarea diferitelor forme de energie implică cunoaşterea
transformărilor dintr-o formă de energie în alta. S-a descoperit astfel, legea
fundamentală privind ireversibilitatea în timp a fenomenelor reale, ce ne permite
să aflăm câtă energie disponibilă avem. Astfel s-a introdus noţiunea de entropie
(evoluţie) a cărei creştere în timpul proceselor fizice determină ireversibilitatea.
- Energia defineşte calitatea proceselor, entropia defineşte sensul evoluţiei
proceselor. Cunoaşterea proprietăţilor sistemelor fizice şi a legilor de
desfăşurare a proceselor se face folosind noţiunile şi principiile termodinamicii
(care sunt exprimările matematice ale legii conservării şi legii entropiei). Se
consideră că reprezentările macroscopice constituie un sistem teoretic destul de
cuprinzător pentru înţelegerea generală a lucrurilor.
Cuvântul „energie” are o răspândire foarte largă, dar cu toate acestea,
conţinutul concret al noţiunii nu este la fel de răspândit sau riguros analizat,
datorită îndeosebi unor particularităţi mai subtile, caracteristice anumitor forme
de energie. Cea mai generală definiţie, prezintă energia ca măsură a mişcării
 8

materiei. Această formulare, deşi corectă, prezintă inconvenientul unei

exprimări mai puţin explicite.
Energia mai poate fi definită şi ca o măsură a calităţii şi cantităţii
schimbului informaţional din natură. Un schimb de energie cu valori destul de
mari poate fi iniţiat printr-un schimb informaţional de o anume calitate. Acesta
se întâmplă la începutul fiecărui Bing-Bang ce declanşează a nouă oscilaţie în
planul fizic, materializată prin apariţia unui nou Univers.
Zeul indian Indra descria energia astfel: "Ştiu teribila cădere a
Universului. Am văzut dispariţia oricărui lucru. De fiecare dată, iar şi iar, când
ciclul se sfârşeşte. Atunci, orice atom se sfarmă în corpusculii primi ai apelor
Eternităţii, care a dat naştere odinioară la tot ce există... Vai, cine poate şti
numărul Universurilor dispărute fără să lase urmă şi al altora născute din aceste
ape, abisuri fără formă? Cine va putea şti numărul epocilor trecătoare ale lumilor
care se succed la infinit?"
Un concept foarte important este cel de transmitere a energiei. Acesta se
referă la:
- transmirerea energiei informaţionale, care posedă o subtilitate mai
accentuată,
- transmiterea energiei brute, de tip mecanic, termic, etc.
Echilibrul unui sistem poate fi stricat printr-un aport informaţional minim,
eliberându-se astfel o parte a energiei din sistem.
Materia biologică există sub două forme: staţionară, către care tinde celula
vie şi disipativă, care priveşte celula ca un sistem deschis, în afara echilibrului.
Materia vie disipată îşi reface structura iniţială utilizând energia fondului de
radiaţie cosmică.
Omul trebuie să facă un efort de cunoaştere interioară a sa, deoarece
cunoaşterea exterioară nu poate merge mai mult decât îi îngăduie un anumit grad
de autocunoaştere.
Energia este corelată cu timpul, probabil se condiţionează reciproc.
Relaţia energie-timp domină orice analiză în domeniul energiei, doar modul de
interpretare fiind cel care diferă.
Problema energiei este strâns legată de factorul timp. Definirea
conceptelor referitoare la timp conduce la o mai bună înţelegere a dinamicii unor
procese şi fenomene. În literatura de specialitate se disting şase moduri în care a
fost abordat timpul în energetică:
- Abordarea statică: evenimentele au loc într-un anumit loc, la un anumit
moment; timpul nu apare ca o variabilă.
-Abordarea static-comparativă: sunt comparate stări ale sistemului în două
momente de timp diferite.
- Abordarea timp reversibil: timpul apare ca variabilă distinctă, dar care
are acelaşi statut ca şi variabila spaţială; direcţia nu este unic definită, astfel
încât trecutul şi viitorul sunt tratate simetric.
 9

- Abordarea timp ireversibil - risc: trecutul şi viitorul sunt tratate

asimetric, datorită structurii asimetrice a informaţiei. Evenimentele trecute sunt
cunoscute (certe), iar evenimentele viitoare sunt incerte, dar pot fi asociate cu
distribuţii de probabilitate bazate pe cunoaşterea trecutului.
- Abordarea timp ireversibil - incertitudine: diferenţa faţă de cazul
precedent este că viitorul conţine un grad de noutate care este necunoscut, deci
există evenimente viitoare pentru care nu se pot asocia distribuţii de
probabilitate bazate pe cunoaşterea trecutului.
- Abordarea timp ireversibil - secvenţă teleologică: pentru atingerea unui
anumit scop este adesea necesară parcurgerea unei secvenţe temporale specifice
(în limba greacă, teleolos înseamnă finalitate). Pentru realizarea unui produs
finit, trebuie extrasă materia primă, trebuie realizate o serie de produse
intermediare, etc. Procesele energetice au o anumită inerţie, a cărei caracteristică
temporală depinde de scopul care trebuie atins.
Progresul omenirii, din cele mai vechi timpuri până astăzi, este legat de
folosirea energiei.

B.Vibratia
Vibratia este miscarea oscilatorie periodică alternativa a unui corp
sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziţii de echilibru, de
o amplitudine mica si cu frecvenţă relativ înaltă.
Termenul se mai foloseste pentru a desemna o emoţie puternică, înfiorare,
freamăt (lat. vibratio,-onis). Probabil din acest motiv multi dintre cei care
studiaza spiritualitatea folosesc termenul „vibratie” in alt context decat cel fizic,
clasic, dar care se apropie destul de mult de acesta.
 
C.Frecvenţa
Frecventa este măsura numărului de repetări ale unui fenomen
periodic în unitatea de timp. În Sistemul Internaţional, unitatea pentru
frecvenţă este numită hertz şi este simbolizată prin Hz, în cinstea fizicianului
german Heinrich Hertz. O frecvenţă de 1 Hz corespunde unei perioade de
repetare de o secundă. De exemplu, putem spune că o ciocănitoare care bate cu
ciocul în scoarţa unui copac de 10 ori pe secundă produce un sunet cu o
frecvenţă de 10 Hz.
Dacă ştim că un anumit fenomen se repetă la un interval de timp T, putem
calcula frecvenţa lui prin simpla inversie matematică:

Pentru măsurarea frecvenţei se pot folosi şi alte unităţi. De exemplu,

pulsul inimii şi tempoul muzical se exprimă în bătăi pe minut, rotaţia motoarelor
în rotaţii pe minut etc.
 10

Exemple:
Curentul electric alternativ are în România frecvenţa standardizată de 50
Hz, ceea ce înseamnă că într-o secundă polaritatea tensiunii trece de la plus la
minus şi înapoi de 50 de ori. În Statele Unite ale Americii frecvenţa curentului
alternativ din reţeaua publică este de 60 Hz.
Frecvenţa sunetelor este direct legată de senzaţia de înălţime muzicală.
Astfel, nota La din gama centrală a pianului este definită ca avînd frecvenţa de
440 Hz. Aceasta înseamnă că aerul pus în mişcare de o astfel de undă sonoră
oscilează de 440 de ori în fiecare secundă. Urechea omului este sensibilă la
sunete cu frecvenţe cuprinse aproximativ între 20 Hz şi 20 kHz (20.000 Hz), cu
diferenţe apreciabile de la un individ la altul.
Undele radio se întind pe o bandă largă de frecvenţe. De exemplu, undele
de radio FM obişnuite sunt emise în "banda vest" - CCIR (88-108 MHz) şi
"banda est" - OIRT (65-74 MHz).
Lumina vizibilă este o undă electromagnetică cu frecvenţa medie de 500
THz (500·1012 Hz, adică 500 de milioane de milioane de oscilaţii pe secundă).

D.Lungimea de undă

Reprezentare grafică a lungimii de undă

În fizică, lungimea de undă este un parametru de bază al oricărui

fenomen ondulatoriu (undă) care se propagă în spaţiu şi anume reprezintă
distanţa parcursă de undă pe durata unei oscilaţii, ori distanţa dintre două
puncte din spaţiu între care defazajul relativ al oscilaţiilor este de 2π radiani.
Astfel de fenomene pot fi de exemplu undele electromagnetice (lumina,
undele radio, etc.) şi undele mecanice (sunetele, undele seismice, etc.). Prin
extensie, pentru orice fenomen care se repetă în spaţiu, perioada de
repetare se poate numi lungime de undă. De exemplu în matematică, dacă o
funcţie sinusoidală are ca argument poziţia în spaţiu, atunci distanţa la care
funcţia îşi repetă valorile se numeşte lungime de undă.
 11

Lungimea de undă este legată de viteza de propagare a undei

respective şi de frecvenţa ei, prin relaţia:

unde simbolurile reprezintă:

λ = lungimea de undă,
c = viteza de propagare a undei în mediul respectiv,
f = frecvenţa undei, inversa perioadei temporale,
T = perioada undei.
În cazul luminii c este 299.792.458 m/s în vid şi doar puţin mai mică în
aer. În cazul undelor sonore propagate în aer c este 343 m/s la temperatura de
20°C.
Lungimea de undă are un sens bine definit numai în cazul unei unde
monocromatice, adică de o singură frecvenţă şi ale cărei oscilaţii se repetă la
infinit.
În timp ce lungimea de undă depinde de mediul în care se propagă
unda, frecvenţa undei este constantă, cel puţin în cazul în care sursa,
receptorul şi mediul de propagare sînt în repaus relativ. De aceea, în precizarea
parametrilor undei se preferă adesea frecvenţa acesteia. Dacă totuşi o undă este
descrisă prin lungimea de undă a oscilaţiilor sale, trebuie precizat sau convenit
mediul de propagare. De exemplu, în cazul luminii, există convenţia de a
considera că toate lungimile de undă se referă la propagarea în vid.

E. Rezonanta
În fizică, rezonanţa este tendinţa unui sistem de a oscila cu amplitudine
maximă la anumite frecvenţe, denumite frecvenţe de rezonanţă. La aceste
frecvenţe, chiar şi forţe oscilante mici pot produce amplitudini de vibraţie mari,
deoarece sistemul stochează energie oscilantă. Când atenuarea este mică,
frecvenţa de rezonanţă este aproximativ egală cu frecvenţa naturală a sistemului,
la care el vibrează liber. Rezonanţa apare la toate tipurile de sisteme oscilante:
există rezonanţă a undelor mecanice, rezonanţă electromagnetică, şi rezonanţă a
funcţiilor de undă în fizica cuantică.
In ceea ce priveste folosirea acestui termen in spiritualitate, el are un
inteles mult mai larg, ajungandu-se pana la a rezona cu Dumnezeu.

F.Oscilaţie
Oscilaţia este un fenomen în care se transformă energie dintr-o formă
în alta, periodic, aproape periodic sau pseudoperiodic, reversibil sau în
parte reversibil.
Mişcarea oscilatorie poate fi executată de un sistem fizic (corp solid sau
lichid) în jurul unei poziţii de echilibru, pe aceeaşi traiectorie. Sistemele care
efectuează mişcări de oscilaţie se numesc oscilatori.
 12

Dacă mişcarea de oscilaţie se repetă la intervale egale de timp, ea este

periodică. Timpul necesar pentru efectuarea unei oscilaţii se numeşte perioadă
de oscilaţie şi se măsoară în secunde.
Mărimea inversă a perioadei este frecvenţa, definită ca numărul de
oscilaţii efectuate în unitatea de timp. Se măsoară în Hertzi.
Se demonstrează uşor că orice mişcare de oscilaţie periodică poate fi
considerată ca proiecţia unei mişcări circulare uniforme. Intuitiv, vizualizarea se
poate face cu un pendul fizic: se leagă un corp de un fir, se roteşte şi se
urmăreşte mişcarea umbrei sale pe un perete.

*
Am tinut sa precizam foarte pe scurt din punct de vedere al fizicii clasice,
cateva aspecte care definesc acesti cativa termeni, pe care o sa ii folosim si in
incercarea de a descrie fenomenele spirituale pentru care nu exista inca termeni
stabiliti in literatura de specialitate. Tinem sa precizam ca nu sunt cei mai
potriviti, dar ei pot ajuta la o mai buna constientizare a acestor aspecte mai ales
ca sunt destul de des utilizati in mediile spirituale.
Din ceea ce cunoastem pana in prezent tot ceea ce se intampla este
vibratie. Fiecare fenomen are o anumita frecventa la nivelul sau de manifestare.
Putem astfel sa incercam o explicatie logica, chiar daca insuficienta, a
pluralitatii lumilor.
Pornind de la Lumina Necreata, prin modificarea frecventei acesteia se
ajunge la un nivel imediat inferior nivelului divin. Apoi printr-o noua modificare
de frecventa la un alt nivel, inferior celui de al doilea, si asa mai departe.
Fiinta lui Dumnezeu care este nivelul prim, cel divin, este de natura
nemateriala. La fel sunt si nivelele imediat inferioare acestuia. La un moment
dat, prin modificari repetate de frecvente, s-a ajuns la lumile materiale. Lumile
materiale sunt numeroase si diferite, asa cum a intuit foarte bine academicianul
Eugen Macovschi. El a dat chiar anumite denumiri diferitelor nivele de
manifestare ale materiei (materie biosica, noesica, eonica, enisica) .
1.Putem face asadar o prima clasificare a nivelelor existentiale in:
a) – nivelul divin
b) – nivele nemateriale
c) – nivele materiale
Asa cum am spus, nivelul divin se refera strict la fiinta lui Dumnezeu.
Nivelele nemateriale sunt cele care exista de la frecventa imediat inferioara celui
divin si care nu este caracteristica acestuia, si pana la prima frecventa a lumilor
materiale si care nu mai este caracteristica ultimei lumi nemateriale.
2.O alta clasificare a acestor nivele existentiale poate fi facuta pornind de
la modalitatile principale de manifestare ale acestora. Astfel pot fi:
a) – nivele materiale
b) – nivele energetice
c) – nivele informationale
 13

d) – nivele conceptuale
e) – nivele supraconceptuale
f) – nivele divine (daca pornim de la ipoteza ca exista mai multe tipuri de
fiinte divine in afara lui Dumnezeu)
3.O clasificare clasica a acestor nivele existentiale cea care foloseste
termenul „cer”: cerul 1, cerul 2, cerul 3, samd., pana la cerul 9, 10 sau 100 in
functie de religia sau scoala de spiritualitate care a enuntat-o. Mai nou a aparut
si o clasificare ce utilizeaza termenul „vers”, pornind de la teoriile fizicii
moderne. Tot mai des se utilizeaza conceptul de multivers care cuprinde
universul, biversul, triversul, etc.
Am facut o clasificare a nivelelor existentiale prin care sa cuprindem cat
mai multe dintre aspectele prezentate.
In primul rand sa definim ce intelegem prin nivel existential din punctul
de vedere al scolii Iubirii Divine. Numim nivel existential o realitate
materiala sau nemateriala in care toate evenimentele se desfasoara intr-un
anumit sens, respecta aceleasi legi si au o variabilitate cuprinsa intr-o
anumita gama de frecvente foarte precisa, de la frecventa A pana la
frecventa B, care devine punctul de deschidere al unui alt nivel existential.
Toate fiintele dintr-un nivel existential nu pot percepe evenimentele dintr-
un alt nivel existential, iar aceste evenimente nu se pot influenta, dupa cum
undele radio sau de telefonie ale diferitilor operatori din lumea noastra terestra
nu se intrepatrund, fiecare actioanand pe o alta frecventa. Sunt totusi situatii
cand pot sa apara interferente intre doua nivele existentiale imediat invecinate la
nivelul lor de deschidere inferior, respectiv superior.
Fiecare nivel existential este format din mai multe versuri, iar fiecare vers
cuprinde mai multe lumi paralele, acestea fiind de asemenea diferentiate prin
frecventele de manifestare.
Pentru o mai buna intelegere ar trebui sa privim totul spatial, chiar daca
nu exista spatiu. De fapt in fizica actuala se foloseste conceptul de spatiu-timp
pe care o sa il utilizam si noi in continuare. Sa luam un sistem de coordonate cu
trei dimensiuni (x,y,z) in care pe axa verticala oz reprezentam nivelele
existentiale, iar pe cele doua axe longitudinale ox si oy reprezentam versurile si
lumile fiecarui nivel in parte. Planele xy, yz, şi xz împart spaţiul tridimensional
în opt subdiviziuni denumite octante. Dupa cum se poate observa exista octane
numai pozitive (x,y,z), octane numai negative (-x,-y,-z), octane mixte pozitiv-
negative (x,y,-z; -x,y,z; x,-y,z) si negativ-pozitive (x,-y,-z; -x,-y,z; -x,y,-z).
.
 14

In mod natural toate nivele, versurile si lumile coexista, granita dintre ele
fiind trasata de frecventa minima a uneia si maxima a celeilalte, dar pentru a
intelege mai bine modul in care sunt ele corelate si „dispuse” vom folosi acest
sistem cu trei coordonate. Pe axa z vom reprezenta nivelele existentiale, iar pe
celelalte doua axe vom reprezenta versurile si lumile. Adica o sa ne imaginam
nivelele existentiale asezate unul peste celalalt, iar versurile insirate de-a lungul
unui nivel, asemenea unei constructii compacte la care fiecare rand de caramizi
reprezinta un nivel si fiecare caramida un vers.
Putem spune astfel ca avem n-nivele existentiale, pe care le-am clasificat
in functie de modul de manifestare a Luminii Necreate. Avem in primul rand
nivelul Divin, cel superior tuturor celorlalte, care este nematerial si care
corespunde fiintei Lui Dumnezeu in toata puritatea sa, fara nici o interferenta
din alte nivele. La polul opus avem nivelul material, care corespunde celei mai
grosiere manifestari a Luminii Necreate. Imediat urmeaza nivelul energetic, apoi
cel informational, cel conceptual si nivelele supraconceptuale. Nivelul
informational si cele superioare lui nu sunt materiale. Nivelul energetic cuprinde
anumite componente materiale instabile, care trec rapid in stare energetica,
pentru ca uneori sa devina din nou materie instabila. Acest fenomen se petrece la
„granita” dintre nivelul material si cel energetic.
Daca nivelele material, energetic si informational sunt mai usor de descris
si de inteles dpdv spiritual, nivelul conceptual si cele supraconceptuale sunt mai
abstracte, mai greu de explicat. Astfel nivelul conceptual ar putea sa fie perceput
si confundat cu nivelul informational, dar este mult superior acestuia din urma.
Nivelele superioare le-am denumit supraconceptuale, deoarece sunt superioare
celui conceptual. Ele sunt mai multe si deocamdata sunt aproape imposibil de
descris prin termenii existenti. Sunt unele persoane care acceseaza (rar) astfel de
nivele, dar nu reusesc sa descrie corect ceea ce percep, deoarece nu pricep ceea
ce simt si nici nu gasesc cuvintele potrivite pentru aceasta.
 15

In cadrul fiecarui nivel exista n-versuri (universuri si altele superioare).

Astfel nivelul material cuprinde o multime de versuri materiale. Materia are si
ea diferite modalitati de manifestare. Pornind de la teoria biostructurala a
materiei vii, putem spune ca exista materia nevie si materia vie diferit
organizata. Aceasta la randul poate fi: materie biosica, materie noesica, materie
eonica, materie enisica si materii supraenisice. Dpdv al modului in care o
percepem, putem spune ca exista materia nevie grosiera, materia biosica mai
putin densa decat cea grosiera, si celelalte tipuri de materie, tot mai diafane, mai
subtile. Fiecare tip de materie are anumite proprietati si confera anumite
proprietati. In functie de ponderea uneia sau mai multora dintre aceste tipuri de
materie, fiecare cu caracteristicile ei, avem mai multe tipuri de versuri care
alcatuiesc nivelul material. Fiecare vers are un anumit numar de dimensiuni,
pornind de la universul cunoscut de noi si pana la cele mai complexe. Numarul
de dimensiuni al fiecarui vers este greu de cunoscut de catre un om obisnuit si
deocamdata nu poate fi decelat nici cu aparatele existente in prezent. Astfel se
stia ca universul in care traim are trei dimensiuni, dar in ultimul secol s-a
consfintit teoria ca exista si a patra dimensiune-timpul.
Nu cunoastem deocamdata o regula care sa ne ajute in stabilirea unui
numar de dimensiuni care caracterizeaza un anumit nivel sau vers. Regula
descrisa anterior, pornind de la teoria acad. M. Draganescu, este doar o
presupunere, care nu-si gaseste suportul. Din acest motiv nu ne vom ocupa
deocamdata de acest subiect, decat tangential.
Fiecare vers are la randul sau mai multe nivele. Pentru usurinta vom
considera ca un vers are zece „etaje” vibrationale. Putem concluziona ca exista
mai multe nivele existentiale, fiecare cuprinzand mai multe versuri, iar fiecare
vers are la randul sau zece etaje vibrationale. Folosind sistemul de coordonate
prezentat anterior putem spune ca de la frecventa zero si pana la frecventa A
avem nivelul material care cuprinde in intervalul de frecvente 0...A, mai multe
subnivele versice (de la 0 la a, de la a la b samd pana la A) , fiecare subnivel
continand mai multe versuri. Fiecare vers al fiecarui subnivel are zece etaje
vibrationale pe care le putem nota cu cifre de la 1 la 10. De la frecventa
superioara a a primului subnivel incepe subnivelul doi, cu cele zece etaje ale
sale, apoi de la frecventa superioara b a celui de al doilea subnivel incepe
subnivelul trei, cu cele zece etaje ale sale, samd pana acolo unde se termina
nivelul material. De la frecventa A incepe nivelul energetic care se intinde pana
la frecventa B, interval care cuprinde de asemenea mai multe subnivele versice,
fiecare cu mai multe versuri, fiecare vers cu zece etaje vibrationale. La fel se
intampla la fiecare nivel existential.
Daca nivelul material poate fi mai usor perceput si inteles, celelalte sunt
tot mai dificil de accesat si de constientizat pe masura ce se indeparteaza de
nivelul material. Chiar subnivelele materiale superioare celui in care traim sunt
greu de observat de catre majoritatea oamenilor. Mecanica cuantica de abia a
ajuns in prezent sa atinga granita dintre materie si energia pura. Cand ne referim
 16

la nivelul existential energetic nu este vorba de acele energii „materiale” despre

care invatam in scolile noastre (energia mecanica, electrica, calorica,
electromagnetica, gravitationala, etc. sau bioenergie sau altele, pe care le
intalnim permanent in jur). Asa cum spuneam, nu exista deocamdata un
vocabular adecvat pentru subiectele pe care le prezentam. Din acest motiv
recurgem la termenii cunoscuti care sunt cei mai apropiati de ceea ce incercam
sa descriem. Toate tipurile de energie care sunt cunoscute in lumea materiala isi
au originea in materie. De exemplu, energia nucleara se poate obtine prin
fisiunea uraniului sau a plutoniului, deci are nevoie de un element material din
care sa iasa.
Energiile care alcatuiesc nivelul existential energetic sunt altceva, sunt
energii „pure” care nu provin aparent din nimic. Ele exista pur si simplu. Pentru
fiintele energetice care vietuiesc in versurile energetice, acest aspect este la fel
de normal si firesc ca si cum este lumea materiala pentru noi. La granita dintre
lumea materiala si cea energetica se manifesta un fenomen invers celui cunoscut
de noi: energia da nastere la materie, adica nivelul material in care traim este
creat, nascut de cel energetic. Prin descoperirile din mecanica cuantica si prin
punerea la punct a unor aparate supersofisticate cum este acceleratorul de
particule LHC de la CERN (Geneva, Elvetia), se va ajunge la un moment dat ca sa
realizam legatura dintre cele doua nivele, dar nu se va ajunge la ceea ce isi
închipuie savantii, adica la descoperirea „particulei lui Dumnezeu” si la cum s-a
produs big bang-ul, ci de abia vom sti cum s-a trecut de la energie la materie.
Atunci oamenii vor realiza ca materia este doar energie „condensata”.
La fel se intampla si la celelalte nivele. Adica informatia da nastere la
energie, dar nu este vorba de informatie asa cum o cunoastem in lumea
materiala, adica reprezentarea unor fapte, evenimente, ganduri, senzatii,
sentimente, etc., la nivel verbal, scris sau sub alta forma. Este cu totul altceva.
Daca in lumea materiala energia este un suport pentru informatie, si daca in
lumea energetica energia da nastere la informatie, adevarata informatie de la
nivelul existential informational creaza energia. Sunt aspecte foarte complexe si
foarte greu de constientizat, mai ales ca asa cum am spus termenii pe care ii
folosim nu sunt cei mai potriviti si de multe ori avem tendinta de ne lasa purtati
de felul in care am invatat sa-i folosim.
Deocamdata nu o sa insistam mai mult pe a explica aceste nivele
existentiale si versuri care le contin. O sa vorbim la modul general despre aceste
aspecte, incercand sa intelegem cate ceva din ceea ce se intampla cu adevarat.
Pentru a avea un sistem de ierarhizare la care sa ne putem raporta in mod
obisnuit am stabilit anumite denumiri a acestor versuri si nivele, astfel:
1- nivelul divin care cuprinde 3 versuri:
- versul dumnezeiesc
- versul fiilor de dumnezeu
- versul entitatilor divine
 17

2- nivelul supraconceptual al tronurilor

3- nivelul supraconceptual al heruvimilor
4- nivelul supraconceptual al serafimilor
5- nivelul supraconceptual al arhanghelilor
6- nivelul conceptual
7- nivelul informational
8- nivelul energetic
9- nivelul material care are 6 etaje vibrationale:
- etajul superenisic
- etajul enisic
- etajul eonic
- etajul noesic
- etajul biosic
- etajul abiosc
Si celelalte nivele existentiale au mai multe etaje vibrationale, dar este
mult prea complicat sa le enumeram si sa le definim, asa ca in continuare ne
vom referi la fiecare dintre ele la modul general. In ceea ce priveste nivele
supraconceptuale am ales aceste denumiri pentru ca sunt mai usor de retinut si
intr-un anumit fel le reprezinta. Asa cum spuneam fiecare etaj vibrational are
mai multe versuri, mai ales in nivelul material.
Toate nivelele si versurile coexista, acest lucru fiind mai usor de sesizat in
nivelul material. Chiar oamenii cu capacitati spirituale mai reduse pot observa
faptul ca in jurul nostru se petrec anumite evenimente care au anumite
repercursiuni atat in lumea minerala (etajul amorf), cat si in lumea vie (etajul
biosic), dar si in ceea ce priveste dezvoltarea capacitatilor rationale (etajul
noesic) sau a celor extrasenzoriale (etajul eonic), etc.
In lumea materiala exista mai multe universuri asemanatoare cu cel in
care vietuim si care nu sunt foarte mult diferentiate intre ele. Exista mai mult o
decalare in spatiu-timp, o defazare vibrationala nu prea mare, dar suficienta
pentru a nu ne intalni cu noi insine intr-o alta poastura si poate in alta epoca.
Sunt aspecte mai greu de inteles pentru multi oameni si despre ele o sa discutam
mai pe larg la nivelurile 2-3, dupa ce o sa prezentam aplicatiile mecanicii
cuantice in spiritualitate.
Fiecare nivel existential, cu tot ceea ce il alcatuieste are caracteristici
proprii, fiinte care il populeaza si legi dupa care functioneaza. Pentru a usura si
mai mult prezentarea am denumit nivelele supraconceptuale – nivele superioare;
nivelul informational si conceptual – nivele intermediare; nivelul material si pe
cel energetic – nivele inferioare. O sa denumim fiintele materiale si cele
nemateriale cu un termen general folosit de cele mai multe grupari spirituale de
pe Terra si anume „entitati”.
 18

III. Densitatea Luminica (DL)

Fiecare nivel, cu tot ceea ce cuprinde el, provine din Lumina

Necreata(LN) a lui Dumnezeu. Asa cum am mai spus, prin modificarea
frecventei divine a LN a aparut primul vers al primului nivel supraconceptual.
LN are toate caracteristicile divine ale Tatalui Ceresc si are densitatea maxima
in nivelul divin. Vom denumi in continuare aceasta caracteristica „densitate
luminica”, prescurtat DL.
Una dintre legile divine spune ca o anumita „cantitate” din LN pe masura
ce isi modifica frecventa si devine mai grosiera se transforma intr-o „cantitate”
mai mare de supraconcepte decat cantitatea de LN care este la originea lor. In
acelasi timp scade densitatea luminica la nivelul supraconceptelor. La fel se
intampla la transformarea supraconceptelor in concepte, a conceptelor in
informatii, a informatiilor in energii si a energiilor in materie, de fiecare data
transformarea ducand la ceva mai grosier cu o densitate specifica tot mai mare si
cu DL tot mai mica. Putem spune ca universul material in care traim este cel mai
grosier pe care il cunoastem cu o densitate specifica mare (cu variatii in functie
de starea de agregare a materiei, masa, etc.) si cu cea mai mica densitate
luminica.
Un alt principiu divin organizeaza si stabileste fara exceptii pozitia si
miscarea tuturor entitatilor intre nivele, versuri si fiecare etaj vibrational.
Acest principiu a fost denumit de catre cel care la enuntat prima data, d-l
Dumitriu Claudian, principiul densitatii luminice existentiale (PDLE).
PDLE arată că: ”o existenţă EN scufundată într-un mediu IE specific
al unui n-vers, îşi pierde o parte din tensiunea determinată de parametrii
IE proprii, pierdere egală şi corespunzătoare cu tensiunea determinată de
parametrii IE corespunzători părţii dislocuite din mediul IE al n-versului,
de către existenţa EN”.
Orice existenta ajunsa in mediul specific al unui etaj vibrational al
unui anumit vers va pierde o parte din tensiunea determinata de DL
proprie si va castiga caracteristici noi determinate de DL a etajului si
versului respectiv, aspect care se petrece chiar si cu mediul versului si
etajului influentat la randul sau, dar intr-o masura mult mai mica, de catre
existenta straina lui.
Fiecare entitate care se găseşte într-unul din multitudinea de versuri
determină o variabilitate a stării specifice acelui vers, variabilitate
corespunzătoare caracteristicilor proprii care i-au permis acelei entitati sa ajunga
in acel vers. Sosirea si plecarea din fiecare vers in mod continuu a unui numar
destul de mare de entitati, face ca mediul si caracteristicile fiecarui vers să se
schimbe continuu.
In acest fel PDLE organizează si coordoneaza toate existenţele şi
variabilităţile lor, care decurg în urma realizării sfintelor proiecte şi concepte ale
Tatălui Ceresc. Interdependenta Legilor Divine intre ele si modul in care acestea
 19

reglementeaza tot ceea ce se intampla in toate nivelele, precum si legaturile

dintre acestea, astfel incat nimic din ceea ce se petrece nu este intamplator ci in
conformitate cu aceste legi si principii, demonstreaza perfectiunea intelepciunii
Tatalui Ceresc, creatorul a toate cate sunt.
Toate sistemele vii terestre sunt influenţate de acest determinism strict,
rezultat din PDLE ce se aplică înainte de naştere, în timpul ei, după naştere,
până la moarte şi după ea, privind toate stările entitatilor, care parcurg diferitele
etape ale evolutiei lor, cu fiecare viaţă şi în decursul întregii existenţe astrale.
Respectarea şi utilizarea cunoaşterii acestor legi, privind variabilităţi şi
fenomene, sunt posibile astăzi fiinţei umane pentru a putea accelera viteza de
îndumnezeire proprie şi a-i ajuta şi pe alţii să facă cele cuvenite în acest scop.
Nenumăratele mişcări ale entitatilor din şi spre toate versurile într-o
dinamică accelerată, odată cu trecerea timpului terestru, dar şi a timpului
Domnului Dumnezeu, determină ca mediul fiecărui vers şi implicit al fiecarui
nivel existential, să se schimbe continuu, să-i crească D.L., astfel incat sa fie
respectata o alta Lege Divina care reglementeaza tendinta evolutiva a intregii
creatii.
Toate acestea sunt încă taine pentru majoritatea oamenilor, sunt lucrările
Sfântului Duh care s-au făcut, se fac şi se vor face din ce în ce mai pregnant, mai
complex. El este Acela prin care Domnul Dumnezeu le realizează pe toate:
conceptele, proiectele şi Creaţiile Sale. Toate entitatile divine (ED), Arhistrategii
de Lumină şi toate existenţele sunt implicate în realizarea acestor deziderate.
Din cele prezentate pana acuma rezulta ca principalele surse ale
variabilităţilor tuturor nivelelor, versurilor si etajelor vibrationale sunt:
a.entitatile sosite, dupa desprinderea din structura fizica a fiinţelor
decedate, după decesul biologic;
b.partile de entitati degajate în timpul somnului şi sosite într-un vers
sau altul. Aceste parti degajate staţionează un timp limitat în etajul vibrational in
care ajung unde se produce un „schimb” de energii si de informatii cu mediul
respectiv. Putem spune ca entitatea se “reîncarcă” cu energii specifice având
aceeaşi D.L., dupa care se reîntoarce în fiinţa in care este intrupata, revitalizând-
o. Aceste energii superioare din versul si etajul de origine nu pot fi înlocuite în
totalitate cu nici un fel de alte energii luate prin alimentatie, respiratie, etc. De
aceea, toţi oamenii trebuie inca să doarmă, iar dacă sunt privaţi de somn un timp
mai indelungat apare starea de oboseala, din ce in ce mai puternica, apoi apar
probleme psihice si se poate ajunge chiar la deces;
c.entitatile plecate la întrupare;
d.entitatile plecate temporar sau permanent la angelizarea (sau
demonizarea) oamenilor;
e.ED autodivizate şi plecate temporar sau permanent la îndumnezeirea
oamenilor;
f.energiile si informatiile divine care asigură în mod continuu în fiecare
vers cresterea D.L. necesare. Tatăl Ceresc este cel care păstrează echilibrul DL
 20

în fiecare nivel si vers, precum si intre nivele si versuri, pentru a nu scadea sub
anumite valori şi pentru a asigura tuturor entităţilor sursa de viata.
Sursa principala de energii si informatii pentru toate entitatile o constituie
însăşi Fiinţa Domnului Dumnezeu, de la care se „alimentează” toate populaţiile
din toate nivelele si toate versurile, direct sau indirect.
Orice fiinţă umană ar trebui sa simta in mod firesc responsabilitatea
producerii unor variabilităţi în ceruri, atât în timpul vieţii cât şi după moartea sa.

IV. ENTITATI

Asa cum spuneam, entitatile sunt fiintele care populeaza fiecare nivel
existential, fiecare vers si etaj vibrational. Exista o infinitate de tipuri de entitati,
fiecare cu caracteristicile ei, specifice nu numai fiecarui vers in parte, dar si
fiecarei lumi, fiecarui sistem stelar si fiecarei planete in parte. O sa incercam sa
facem o clasificare a acestor entitati atat cat sa ne permita sa le putem identifica,
cataloga atunci cad avem ocazia sa le intalnim.

Clasificarea entitatilor
Am folosit mai multe criterii pentru a face aceasta clasificare, care este
raportata la modul nostru uman de a gandi .
1) – din punct de vedere al nivelului existential caruia ii apartin:
a) – entitati materiale
b) – entitati energetice
c) – entitati informationale
d) – entitati conceptuale
e) – entitati supraconceptuale
f) – entitati divine
2) – din punct de vedere al modului in care percepem noi acţiunile acestor
entitati:
a) – entitati benefice
b) – entitati malefice
c) – entitati neutre
3) – din punct de vedere al formei:
a) – entitati fara o forma bine definita
b) – entitati sferice
c) – entitati ovoidale
d) – entitati umanoide
e) – etc.
4) – din punct de vedere al constitutiei si densitatii lor:
a) – entitati grosiere
b) – entitati compacte
c) – entitati disipate
d) – entitati diafane
 21

e) – entitati vaporoase
5) – in functie de modul cum se comporta in relatie cu lumina:
a) – entitati luminoase stralucitoare
b) – entitati luminoase mate
c) – entitati cu lumina interioara care nu razbate in exterior
d) – entitati cu lumina interioara care este emisa in exterior
e) – entitati cenusii
f) – entitati negre
g) – entitati care absorb lumina
h) – entitati care nu primesc lumina
6) – in functie de unele dintre misiunile pe care le indeplinesc in plan
terestru:
a) – entitati paznic
b) – ingeri benefici de diferite tipuri
c) – ingeri ai kharmei
d) – entitati instructori
e) – entitati mesager
f) – etc.

Am facut o clasificare sumara pe care sa o putem folosi atunci cand avem

nevoie. Pentru a putea identifica mai usor o entitate este bine sa o incadram in
mai multe criterii de clasificare. Astfel putem avea o entitate energetica benefica
sau o entitate informationala malefica, o entitate materiala benefica sau o
entitate materiala malefica, etc.
De fapt, aceeasi entitate poate sa treaca prin mai multe nivele. De
exemplu: atunci cand este in nivelul existential supraconceptual este o entitate
supraconceptuala, iar cand primeste trup fizic devine o fiinta materiala umana
sau de alt tip. In continuarea cursurilor vom folosi urmatoarele denumiri pentru
diferite tipuri de entitati:
- entitati energetice benefice (EEB)
- entitati energetice malefice (EEM)
- entitati informationale benefice (EIB)
- entitati informationale malefice (EIM)
- entitati conceptuale benefice (ECB)
- entitati conceptuale malefice (ECM)
- entitati supraconceptuale (ESC); acestea sunt intotdeauna benefice
- entitati divine (ED)
Fiintele din lumea materiala sunt intrupari ale acestor tipuri de entitati.
 22

Entitati malefice (EM)

Acestea sunt, asa cum am prezentat mai sus, de diferite tipuri in functie de
nivelul si versul caruia ii apartin. Ele au diferite manifestari in lumea noastra
materiala. Acest tip de entitati mai pot fi impartite in cateva categorii:
- EM energofage care consuma energiile din jur inclusiv a oamenilor care
intra in rezonanta cu ele
- EM care emit in jur energii malefice facand astfel mult rau
- EM informatiofage care consuma informatiile din jur
- EM care emit in jur informatii malefice
- EM mixte care consuma si in acelasi timp emit atat energii cat si
informatii
De fapt EIM si ECM, pentru a se manifesta in lumea fizica au nevoie atat
de structuri informationale cat si de structuri enrgetice. Ele isi iau mai rar
structuri fizice (oameni deosebit de rai) din doua motive. Primul motiv este
acela ca pot poseda usor oamenii neelevati si actioneaza prin intermediul
acestora. Al doilea motiv este acela ca in trup fizic sunt mai usor de depistat si
sunt mai vulnerabile, unele dintre aceste EM intrupate intrand intr-un ciclu
evolutiv. Adica prin intrupare si EM reintra in ciclul kharmic, avand sansa de a-
si corecta greseli si pacate, astfel putand trece spre versurile benefice. EM sunt
cele care au sarcina sa supravegheze si sa duca la indeplinirile rezolvarea prin
suferinta a problemelor de kharma ale oamenilor neelevati, dar ele nu sunt
supuse legilor kharmei atata timp cat isi indeplinesc aceste misiuni. In schimb,
daca se intrupeaza intra automat sub incidenta legi kharmei. Despre aceste
aspecte vom discuta la un alt nivel de pregatire.
Deocamdata este important sa stim ca aceste EM ii agreseaza pe oameni
precum si pe alte fiinte aflate in legea kharmei. Aceste agresiuni sunt necesare
pentru oamenii care nu inteleg altfel (dulce, cu iubire, cu binele) sa-si schimbe
atitudinea, comportamentul, modul de a gandi, etc. in sens benefic, adica sa
eleveze spiritual. Tipurile de agresiuni sunt multiple, de la o stare de ameteala,
migrene, pierderi materiale, pana la boli sau accidente grave si chiar decesul
unor persoane foarte dragi (de ex. copii), iar daca persoana persista in greseli si
pacate, propriul ei deces.
EM sunt incapabile să iubească şi să ierte, incapabile să facă fapte bune
sau să mobilizeze alte entităţi pentru a face fapte bune. La baza stărilor patogene
grave sau foarte grave stau întotdeauna EEM, EIM şi ECM. Ele parazitează
sistemul viu şi determină devitalizarea unor organe, zone sau chiar a intregii
fiinte. De asemenea, coordonează agenţii fizici malefici de tip microbi, viruşi.
EM ataca singure sau in grup. Atunci cand sunt mai multe astfel de EM care
actioneaza simultan asupra unui organ, apar stari foarte grave (infarct, AVC,
cancer cu evolutie rapida, etc.) sau se produc accidente grave.
Însănătoşirea oricărui sistem viu nu poate avea loc atât timp cât EM şi
demonii există în biocampurile şi structurile acestuia. EM şi demonii sunt atraşi
de energiile si informatiile malefice ale celor care săvârşesc păcate, iar alungarea
 23

lor este necesara pentru a-i da persoanei suferinde răgazul de timp necesar
vindecării stării patogene. Gândind, vorbind, făcând ceea ce contravine voii
Sfintei Treimi, chemăm, atragem aceste existenţe malefice, in legea kharmei,
ceea ce are efecte nefaste întotdeauna. EM apar uneori pe fotografii, sub forma
unor sfere roşii până la maro şi negre. Cu cât culoarea este mai apropiată de
negru EM este mai puternica. Demonii apar întotdeauna având culoarea neagră.
Oamenii care fac pacate, greseli isi modifica nivelul vibrational astfel
incat EM intra in rezonanta cu ei si se simt atrase ca de un magnet. Ele vin si se
„fixeaza” de zona sau organul cel mai vulnerabil, incepand sa se alimenteze cu
energiile individului respectiv. O EM se comporta ca o lipitoare care se hraneste
cu energii si informatii in loc de sange. EM care au inceput sa agreseze un om ii
induc treptat acestuia energii si informatii malefice, astfel incat in timp acea
fiinta se schimba in rau. EIM ii consuma din informatiile detinute ceea ce duce
la uitarea unor obiceiuri benefice, a unor activitati benefice. In urma unor
vampirizari informationale, individul in cauza „uita” sa se mai roage, sa faca un
cadou, sa spuna o vorba buna , etc. Aceste agresiuni deosebit de periculoase nu
se pot desfasura fara acordul victimei prin gandurile, vorbele si faptele rele pe
care le face.
Avand in vedere cele prezentate rezulta ca pentru a ajuta o persoana sa se
vindece spiritual, mental sau fizic, trebuie neaparat alungate sau anihilate aceste
EM care o agreseaza, in paralel aplicandu-se si tehnici de redresare potrivite.
Aceste tehnici se vor preda in modulul special din cadrul fiecarui nivel de
pregatire, modul la care sunt primiti cursantii care au trecut prin toate cele trei
initieri de la nivelul respectiv.

Entitati benefice
Sunt cele care au ponderea beneficitatii mai mare decat cea a maleficitatii.
Cele cu beneficitate maxima se gasesc in nivelele superioare si in nivelul divin.
Acestea sunt ESC si ED. Ele nu sunt capabile sa faca rau, deoarece pentru ele
raul nu exista. Sunt necesare oamenilor si altor fiinte din nivelele intermediare si
inferioare, pentru a le ajuta in Calea lor evolutiva. Exista în nivelele
supraconceptuale un număr foarte mare de entităţi sfinte, aflate în ultima fază a
evoluţiei, aceea de reunificare cu Tatăl Ceresc.
În prezenţa ESC si a ED se simte miros de smirnă, tămâie, mir, busuioc,
miros de zăpadă proaspătă, etc. În prezenţa acestora simtim de multe ori o stare
de emotie benefica puternica, câteodată ne curg lacrimile.
La sfârşitul tuturor procedurilor de terapie sau in anumite situatii este bine
sa se cheme absolut întotdeauna ESC care trebuie, pot şi vor să vină sa ajute la
vindecare, protectie sau la realizarea unor obiective benefice.
ESC asigură rezistenţa sistemului viu la agresiuni. Atragerea a cât mai
multor ESC de către o persoană, se realizează prin strădaniile proprii de a face
Voia Sfintei Treimi şi constituie adevărata protecţie a persoanei respective.
 24

Orice alt tip de protecţie constituie un procedeu de importanţă secundară şi este

temporară.
Si la celelalte nivele exista entitati benefice (EB), mai ales la nivelul
conceptual, dar aceste EB au tangenta (mai mult sau mai putin) cu diferite zone
si fiinte malefice. Sunt situatii cand ESC nu pot sa vina sa ajute din cauza
vibratiil\or foarte joase. Atunci se poate apela si la ECB sau chiar la EIB si EEB.
In nivelul material se gasesc EB mai slabe dpdv al beneficitatii, acestea
putand fi influentate mai usor de EM. In primul rand aceste EB intrupate au
nevoie de ajutorul ED, ESC, ECB si al celorlalte EB.

Origine, evolutie si unele caracteristici

Ca origine, toate entitatile au fost creeate de catre Dumnezeu, Tatal
Ceresc. Dumnezeu creeaza continuu deoarece continuu se nasc si dispar versuri.
Cand creeaza entitati, acestea nu isi incep existenta de fiecare data din nivelul
divin. Pot fi creeate direct in cel supraconceptual, conceptual, informational,
energetic sau material. Orice entitate trebuie sa evolueze spre fiinta Tatalui
Ceresc, pentru a se reintoarce in ea. Indiferent la ce nivel sunt trimise prima
data, entitatile au ceva comun. Este vorba de Scanteia Divina care se gaseste in
fiecare. Adica in fiecare entitate este o particica de Dumnezeu. Nu toate
entitatile sunt trimise de la inceput la nivelul material si nu toate entitatile
trebuie sa treaca si prin nivelul material. Dimpotriva, in lumile nemateriale
exista de miliarde si miliarde de ori mai multe entitati decat in lumile materiale.
Chiar si in versurile materiale superioare sunt mult mai multe entitati decat in
universuri.
Ca si caracteristici ale entitatilor putem enumera:
1.- Orice entitate este aferentă, ajunge şi va face parte din mediul specific
versului care are aceeaşi D.L., fizică, energetică, informaţională, conceptuală,
sau supraconceptuală, cu acea entitate.
2.- Entitatile care populează fiecare vers, au caracteristici asemanatoare,
proprii fiecărui nivel al fiecărui vers. În fiecare vers există câte zece etaje
vibrationale fiecare avand o limită minimă şi o limită maximă a frecventelor
caracteristice.
3.- Entitatile din versurile conceptuale si supraconceptuale sunt mai
armonioase, mai evoluate, decât acelea din versurile inferioare, deşi coexistă în
spaţiu şi timp, fiind simultane. Cu cât entiatile aparţin, provin, din versuri mai
joase mai apropiate de univers, cu atât caracteristicile lor manifestă dizarmonii
mai mari.
4.- In lumea materiala se intrupeaza entitati din toate celelalte nivele
existentiale, chiar si din nivelul divin. Dupa parasirea trupului fizic, aceste
entitati trec inapoi la versul si nivelul de unde au venit, la altul superior sau la
unul inferior, in functie de modul in care si-au indeplinit indatoririle din viata cu
trup. Corespunzător propriei DL, fiecare entitate ajunge în versul si etajul
vibrational potrivit ei (cu aceeaşi DL) în mod firesc şi numai ca rezultat al
 25

propriilor eforturi de îndumnezeire, atât în timpul vieţii cu trup fizic cât şi în

starea de entitate energetica, informationala, etc..
5.- Versul cu altă DL poate fi numai vizitat temporar, entitatea fiind
însoţită întotdeauna de entităţi ghid aparţinând versului vizitat. Nivelele
superioare (supraconceptuale si divin) pot fi vizitate de entitatile intrupate in
nivelul material, în timpul stării de somn sau de veghe, numai in anumite
conditii foarte stricte cu respectarea unor legi divine. Astfel de „calatorii” sunt
denumite proiectii astrale, calatorii in duh etc. Exista suficiente exemple in acest
sens in lumea noastra terestra. Multi sfinti, profeti si chiar unii oameni obisnuiti
au realizat astfel de calatorii. Accesarea versurilor din nivelul energetic si din cel
informational se face mai usor.
6.- De multe ori oamenii acceseaza lumi paralele aflate tot in univers, sau
alte universuri sau versuri materiale, crezand ca primesc informatiile din
nivelele superioare. Este o mare pacaleala, mai ales cand unii dintre acesti
indivizi isi inchipuie ca au elevat spiritual datorita catorva extrasensibilitati care
le permit acest acces pe „orizontala”. Pe langa faptul ca se mint ei pe ei, multi
cred ca au ajuns mari profeti si incep sa ii invete si pe altii despre ceea ce ei au
primit. Astfel acesti falsi profeti duc in eroare pe semenii lor mai slabi, mai putin
pregatiti dpdv spiritual.
7.- Accesul oamenilor la alte versuri si nivele se poate face pe „verticala”
si/sau pe „orizontala”. Accesul pe verticala se refera la adevarata evolutie
spirituala, la adevarata elevare spre nivelele superioare, in timp ce accesul pe
orizontala este doar o trecere de la un vers la altul sau de la o lume la alta, ale
aceluiasi nivel. Din pacate, asa cum am prezentat mai sus, multi oameni se
pacalesc cu acest acces pe orizontala crezand ca eleveaza spiritual.
8.- Orice entitate dintr-un vers conţine caracteristicile maxime ale tuturor
versurilor inferioare pe care le-a parcurs în evoluţia sa si germenii
caracteristicilor pe care trebuie sa si le dezvolte in nivelele superioare pe care le
mai are de strabatut.
9.- Exista o anumita ierarhie a entitatilor din nivele diferite, dar si din
cadrul aceluiasi nivel sau vers, datorita unor caracteristici individuale care sunt
date in primul rand de modul in care fiecare entitate manifesta LN si Sfantul
Duh al Tatalui Ceresc. De asemenea in aceasta ierarhizare a entitatilor are
importanta si omogenitatea fiecareia cu DL a etajului si versului careia ii
apartine momentan, precum si potentialul de crestere a DL a entitatii, ceea ce o
face potrivita unui vers sau chiar nivel superior celui in care vietuieste in
prezent.
10.- Din punctul anterior se deduce ca entitatile din versurile si nivelele
superioare sunt mai potente decat cele din versurile si lumile inferioare. Adica
aceste entitati superioare le influenteaza pe celelalte in sens benefic. Depinde de
capacitatea celor mai putin elevate de a primii aceste ajutoare benefice pentru ca
aceste influente sa fie receptionate corect si le fie cu adevarat folositoare.
 26

11.- Din cea ce se vede si se cunoaste in prezent, putem sustine faptul ca

viata in nivelul material este trecatoare chiar daca sunt etaje vibrationale in care
o fiinta cu trup traieste mii de ani terestrii. Viata la nivelul energetic si la cele
superioare acestuia aparent este fara sfasit, dar in realitate nu este chiar asa.
Vom vedea la cursurile nivelelor 2 si 3 ce se intampla cu adevarat. Singurul
nivel in care putem spune ca exista viata fara sfarsit este nivelul divin, chiar
daca si acolo se produc periodic anumite transformari evolutive.
12.- Tendinta tuturor entitatilor este de a evolua de la nivelul cel mai de
jos spre cel mai inalt nivel. Din pacate datorita unor factori interni, dar si
exteriori entitatii de multe ori se produc stagnarii sau chiar involutii. Exista o
lege divina care nu permite nici unei entitati sa decada atat de mult incat sa nu se
mai poata redresa. Din acest motiv, in lumea terestra daca o fiinta umana comite
prea multe greseli si pacate sau daca exista in viitorul ei probabilitatea 100% de
a comite un pacat foarte grav care sa o faca sa decada atat de mult incat sa
piarda tendinta evolutiva, ea va parasi structura fizica (aceasta structura va
deceda) si va fi trimisa intr-o zona energetica de „reeducare” unde sa invete cum
sa evite in viitoarea viata cu trup pacatele si greselile pe care le-a facut in trecut.
Dupa ce se va considera ca ea a invatat ceea ce trebuia, va fi trimisa din nou la
intrupare pe Terra. In aceea viata cu trup viitoare a ei va fi pusa in situatii
asemanatoare cu cele in care a gresit altadata, tocmai pentru a demonstra ca si-a
invatat lectia. Din pacate dupa ce ajung din nou la trup, foarte multe entitati
„uita” ceea ce trebuie sa faca. Dar despre acest subiect se va discuta la un alt
modul.
13.- O regula a evolutiei fiecarei entitati in lumea materiala este cea a
reintruparii. Daca reintruparea nu ar exista nu ar exista nici evolutia acestor
entitati, deoarece indumnezeirea se face cu eforturi proprii si nu din exterior.
Nici o entitate nu se poate indumnezeii intr-o singura viata.
14.- Din acest motiv, dar si din altele, putem spune ca civilizatia umana
este de abia in starea de copilarie astrala si ca mai are nevoie de multe cicluri de
viata pana va ajunge la etapa de adolescenta, tinerete si adult.
15.- În deplasările entitatilor către versurile carora le aparţin (de origine
sau cele unde merita sa ajunga conform DL), viteza de deplasare este mai mare
prin cerurile mai depărtate şi scade cu cât cerul parcurs este mai apropiat de
acela de destinatie, datorită diferenţelor de DL mai mari sau mai mici, dupa cat
de indepartat sau apropiat este versul parcurs de cel unde trebuie sa ajunga.
Adică versurile mai depărtate de acela de origine, avand DL mai mica decat a
entitatii, sunt parcurse mai rapid. Viteza de parcurgere a versurilor este
determinată de diferenţa de DL dintre entitatea în mişcare şi aceea a versului
parcurs.
16.- Cand entitatea ajunge în mediul versului cu aceeasi DL realizează
că a ajuns “acasă”, dispărând tensiunea determinată de diferenta de DL, care pe
timpul parcurgerii tuturor celorlalte versuri crează entitatii în mişcare un
 27

sentiment de „nelinişte”, de nerealizare şi de necesitate a continuării „calatoriei”

catre locul caruia ii apartine.
17.- După o perioadă de acomodare, de reintegrare în mediul luminic “de
acasă”, orice entitate sosită după decesul corpului fizic din univers va fi
condusă, de entităţile care au aceasta misiune, către centrele de instruire din
versul respectiv, în vederea pregătirii ei pentru o nouă întrupare.
18.- Pentru noi oamenii, o categorie importanta de entitati o reprezinta
ingerii (pazitori, sfatuitori, mesageri, etc.). Îngerii paznici şi sfătuitori primiti de
oameni la naştere, botez, precum si pe parcursul vietii cu trup au misiunea de a-i
ajuta în realizare faptelor bune, de a-i proteja in orice situatie, etc. In cazul in
care se constata ca unii ingeri nu isi realizeaza sarcina decat intr-o proportie
mica, uneori chiar sub 50% (aspect care se observa in modul in care nu isi
realizeaza misiunile oamenii dati in grija lor), vor merge şi ei la reinstruire
pentru a-şi îndeplini viitoarea misiune mai bine decât precedenta (în centrele de
reinstruire a îngerilor), sau chiar vor fi trimişi la canon la întrupare umană (cea
mai gravă pedeapsă pentru un înger) un anumit număr de vieţi.
Aceşti îngeri păzitori vor fi trimişi la viaţa cu trup, atâtea vieţi, până când
vor dovedi mai multă sârguinţă, tărie şi mai puţină tristeţe şi demobilizare în
îndeplinirea misiunilor lor. De-abia apoi, se pot reîntoarce în ierarhia îngerilor
imediat superioară ierarhiei umane.
Îngerii la canon în viaţa cu trup, bărbaţi sau femei (în funcţie de calităţile
necesare a le căpăta ca îngeri) au următoarele caracteristici:
-bunătate, blândeţe, credinţă şi smerenie deosebite (cel mai slab înger, va
deveni un om deosebit de bun);
-nu se ceartă, nu se înfurie niciodată, nu ţipă, nu ridică tonul, nu contrazic,
sunt pozitivişti;
-se întristează prea adeseori, în prima viaţă la trup;
câteodată deznădăjduiesc, renunţă chiar la a face fapte bune pentru a nu
supara o persoana sau alta, uneori fac compromisuri pentru a impaca „si capra si
varza” (la realizare faptelor bune nu se renunţă niciodată, chiar cu preţul vieţii);
-manifestă o sensibilitate deosebită, sunt persoane deosebit de luminoase,
răspândesc lumină şi bucurie.
-sunt deosebit de fideli, de multe ori ramanand alaturi de o persoana care
face multe greseli si/sau care le face rau.
-in ultima viaţă la canon, îngerii intrupati manifestă o perseverenţă şi
voinţă deosebite în realizarea misiunilor, în ascultarea Domnului Dumnezeu din
sufletul lor şi din exterior, când cele două glasuri coincid, au o capacitate de
jertfa foarte mare. Mulţi dintre sfinţii din calendarul creştin sunt astfel de îngeri
trimişi la canon sau veniţi de buna voie, cu liberul lor arbitru, unii fiind
canonizaţi chiar de mai multe ori sub diferitele nume pe care le-au purtat în
vieţile lor succesive.
-niciodată nu pot fi determinaţi să facă rău, să trădeze, să mintă, să
manifeste ură, să distrugă, să fure, întotdeauna sunt partenerii optimi, dar şi
 28

victime sigure predestinate, în cazul asocierilor cu fostele fiinţe păzite de ei si

reintrupate la randul lor sau cu agresorii acestora, care nu au elevat între timp.
În societatea umană sunt încă mulţi îngeri la canon, datorită măririi
densităţii evenimentelor pe unitatea de timp şi care sunt chiar la a cincea sau a
şasea viaţă la canon. Pentru îngeri societatea umană este o societate de reeducare
spirituală prin suferinţe grave.
Lipsa iubirii din societatea umană îngreunează revenirea la ierarhia de
îngeri. În timpul vieţii cu trup şi aceşti îngeri realizează legături kharmice, de
regulă cu fostele fiinţe păzite reîntrupate, precum şi cu fiinţele care au agresat
altădată fiinţele păzite. Mulţi dintre îngerii la canon în viaţa cu trup reuşesc să-şi
depăşească legăturile kharmice stabilite în această perioadă şi obţin iertarea
vechilor neîndepliniri din faza de înger, dacă în faza de fiinţă umană se jertfesc,
se sacrifică pentru salvarea fostelor fiinţe păzite, sau a celor care le-au agresat pe
acestea. Unii ingeri care s-au jertfit astfel, sunt majoritatea sfinţilor, martirilor,
eroilor,etc.. În toate aceste cazuri, după decesul lor, acesti ingeri primesc iertarea
si acceptul de a se intoarce la nivelul existential caruia ii apartin.
Aceasta este explicaţia pentru care unii oameni se sacrifică pentru alţii,
devin eroi, chiar mai multe vieţi succesive şi câteodată cu aceeaşi motivaţie,
pentru acelaşi ideal, cauză sau om. Adică, eroii în majoritatea cazurilor provin
din foştii îngeri păzitori trimişi la canon, sau veniţi voliţional la viaţa cu trup. În
Legea Kharmei sosirea la concepţie a unui partener din cuplul fiinţă păzită-
înger păzitor atrage la concepţie şi pe celălalt partener, în viaţa cu trup ei
trebuind să se reîntâlnească, pentru a-şi îndeplini îndatoriri ancestrale foarte
puternice.
19.- Pentru fiecare entitate din fiecare vers există stări, atât de întristare
cât şi de bucurie, caracterizate fiecare prin anumite variabilităţi de DL, cu efecte
asupra entitatii respective. Principalele variabilităţi de DL ale unei entitati au loc
în starea intrupata. În perioada dintre întrupări, foarte puţine entitati îşi schimbă
foarte puţin caracteristicile şi numai în cazul în care se implică în acţiuni
comune cu diferite fiinţe umane, ajutându-le la îndeplinirea propriilor misiunilor
benefice.
20.- În timpul frecventarii şcolilor de spiritualitate, de instruire, din
diferite versuri, tuturor entitatilor li se ameliorează foarte puţin caracteristicile
(<10%).
21.- Toate versurile inferioare sunt „transparente” pentru entitatile din
versurile superioare, în timp ce versurile superioare sunt cu DL prea mare pentru
entitatile din versurile inferioare.
22.- Tendinta (tensiunea) evolutivă a oricarei entitati aflată într-un cer
oarecare, are sensul, orientarea spre fiinţa Tatălui Ceresc, fiind sustinuta de
conceptul suprem- Iubirea Divina, neconditionata.
23.- Nerezonarea la tensiunea evolutivă specifică fiecărui vers (resimţită
şi de entitatile intrupate) este determinată de opacizarea structurilor entitatii
(similară “sclerozării”), datorată lipsei conţinutului de informaţii şi concepte
 29

superioare şi de alegerea cu liberul arbitru de catre entitate a energiilor,

informatiilor şi conceptelor inferioare, joase sau chiar întunecate. In acest fel
chiar daca tensiunea evolutiva persista, apare involutia, caderea, ceea ce face ca
dizarmoniile fiintei respective sa fie tot mai mari si mai evidente.
24.- Fiecare entitate are si manifesta liber arbitru, iar in viata cu trup
acesta este influentat si de aceste structuri temporare care sunt corpul fizic si
ratiunea.
25.- Biocampurile (vezi modulul 5) entitatilor dintr-un vers sunt
influenţate de biocampurile entitatilor din versul imediat superior. Sensibilizarea
capacităţilor de rezonare ale biocampurilor entitatilor dintr-un vers se realizează
prin:
-eforturile voliţionale ale entitatilor, de a intra în rezonanţă numai cu
entitatile, energiile si informatiile din versurile superioare lor (cel mai usor din
versul imediat superior);
-prin anihilarea voliţională, ignorarea şi debarasarea de influenţele din
versurile inferioare (stoparea intrării în rezonanţă cu acestea).
Rezultă ca trebuie sa se asculte numai de entitatile din versurile si
nivelele superioare si ca trebuie ignorate ifluentele si sfaturile acelora din
versurile inferioare. Ascultarea constituie o lege divină, dar numai când este
firească si numai când se manifestă către cei care il reprezinta pe Dumnezeu.
26.- Entitatile au nevoie de energie pentru a supravietui in lumea
materiala. Aceasta energie pot sa o ia prin alimentatie, respiratie, cheakre,
biocampuri, etc. Dar exista si entitati care isi iau aceasta energie de la alte
entitati, adica putem vorbi de un parazitism energetic si informational, putandu-
se ajunge chiar la „vampirism” energetic. S-a putut constata în cazurile de acest
tip, o dependenţă a victimei de agresori. Parazitismul energetic este însuşirea de
fura energii vitale ale unui sistem viu de catre o alta entitate cu sau fara trup,
fără permisiunea, acceptul şi conştientizarea sistemului viu agresat. Când
agresorul face acestea având cunoaştere şi potenţe, atunci el se încadrează în
categoria sataniştilor. Când parazitismul energetic determină imbolnavirea sau
chiar moartea sistemului viu agresat, atunci acest furt de energii vitale poartă
numele de vampirism energetic.
Furtul de energii şi informaţii vitale vieţii se observa cel mai frecvent in
familie, de obicei fara constientizare din partea agresorului si nici din partea
victimei. Când cel care pierde energii face aceasta voliţional, conştient, ca un
dar de iubire pentru o alta fiinţă, nu mai este vorba de parazitism energetic, ci
sunt manifestări de iubire conştientă, caz în care cel care dăruie îşi va reface
rezervele de energii necesare propriei fiinte, înzecit sau însutit. Cum spunea
Nicolae Steinhard: „daruind vei dobandi”.
Atunci cand furtul de energii si informatii vitale este facut constient,
uneori folosindu-se anumite tehnici, avem de-a face cu activitati malefice.
Entitatile fara trup care folosesc vampirismul energetic sunt entitati malefice.
Entitatile benefice nu vor vampiriza niciodata o alta entitate cu trup sau fara.
 30

27.- Fiecare entitate este alcatuita din mai multe structuri care inconjoara
scanteia divina care le da viata. Aceste structuri sunt caracteristice tipului de
entitate si nivelului din care face parte. Cu cat entitatea este mai indepartata de
fiinta Tatalui Ceresc si de nivelul divin, cu atat are mai multe structuri. Pe
masura ce se apropie de nivelul divin, pierde din structurile caracteristice
nivelelor inferioare, de care nu mai are nevoie. Cu cat nivelul in care vietuieste
este mai grosier cu atat va avea mai mare nevoie de structuri specifice care sa o
ajute sa isi indeplineasca functiile si misiunile.
De asemenea o entitate divina sau supraconceptuala, daca vrea sa ajunga
intr-un nivel inferior, va trebui sa isi ia structuri corespunzatoare, eliminandu-le
la intoarcere. De obicei folosesc structurile deja existente ale altor entitati
(angelizare). La fel procedeaza si entitatile malefice (demonizare), cu deosebirea
ca acestea isi vampirizeaza gazda sau alte fiinte prin intermediul gazdei.
Vom dezvolta aceste subiecte la alte module.
28.- Fiecare entitate are anumite misiuni de indeplinit, atat in vietile cu
trup, cat si in cele fara trup material. In capitolul urmator prezentam mai detaliat
acest aspect.

IV.Misunea Personala

Orice entitate vine la concepţie, se naşte şi trăieşte pentru a realiza cu

eforturi proprii, folosindu-si liberul arbitru, anumite fapte, actiuni, influente
asupra altora, etc., pe care si le-a asumat inainte de a veni la intrupare in viata
respectiva. Aceste fapte pe care trebuie sa le indeplineasca entitatea alcatuiesc
misiunea personala a ei (MP).
Cu cât entitatea este mai elevată, cu atat va avea o MP cu fapte bune mai
multe şi mai importante decât o entitate mai puţin elevată.
MP se dă întotdeauna entitatii care va veni la concepţie, încă din versul
aferent ei, potrivit potenţelor proprii acesteia. Si intervalul de timp dintre doua
intrupari succesive este dat de nivelul de elevare al entitatii; cu cat este mai
elevata va veni mai rar la intrupare in lumile materiale.
Mai înainte de venirea la trup, toate entităţile îşi cunosc misiunea şi numai
când o acceptă capătă structură fizică şi biosică, în caz contrar rămân în
aşteptarea unei alte MP. Această cunoaştere a MP, o entitate evoluată o are cu
un anumit timp înainte de concepţie, după ce în prealabil a fost instruită pentru
ea. Câteodată viitorii părinţi ai entităţii încă nici nu se cunosc între ei în planul
fizic în momentul stabilirii MP a acesteia. În acest caz, entitatea în cauză, ajutată
şi de alte entităţi, primeşte şi misiunea suplimentară de a-i face pe viitorii săi
părinţi să se întâlnească şi să se cunoacă în plan terestru în vederea realizării
legăturii de iubire ce va determina concepţia.
 31

Cu cât entitatea ce vine la întrupare este mai elevată, cu atât are libertatea
mai mare de a-şi alege perechea de părinţi, astfel încât să i se creeze condiţiile
optime pentru îndeplinirea MP. Deci, nu părinţii îşi aleg (deocamdată) entitatea
ce se va întrupa prin ei şi nu ei stabilesc misiunea copilului în viaţa respectivă.
Dacă entitatea nu-şi va alege corect părinţii, nu-şi va putea îndeplini MP în viaţa
cu trup, sau şi-o va îndeplini foarte greu, cu eforturi mari, şi doar parţial.
După venirea la concepţie a entitatii, în perioada de graviditate a mamei,
este bine ca ambii părinţi să evite să facă păcate sau să ia decizii importante,
cum ar fi: schimbarea de domiciliu, a locului de muncă etc.. În anumite situaţii
se poate face aceasta, dar numai după toate investigaţiile necesare şi numai dacă
avem aprobarea Tatalui Ceresc.. De asemenea se impune ca părinţii să ducă o
viaţă corectă, creştinească, sacralizată. Dacă nu se respectă aceste condiţii, adică
dacă va fi periclitată MP a entitatii ce se întrupează, aceasta va pleca,
producându-se ceea ce medicii numesc „avort spontan”.
Dacă se recurge la avortul provocat, indiferent de motivaţii, aceasta
reprezintă un păcat grav, făcut cu ştiinţă de cei în cauză. În acest caz avem de-a
face cu două aspecte ale aceluiaşi păcat. Primul este cel cunoscut de toată lumea
şi anume: „păcatul pruncuciderii”. Al doilea aspect este mult mai complex şi
explică şi mai bine gravitatea acestui păcat. Se referă la faptul că: prin avort se ia
şansa entitatii de a-şi îndeplinii misiunea pentru care trebuia să se întrupeze,
precum şi la faptul că se zădărnicesc toate eforturile depuse de mii şi mii de alte
entităţi care respectând Legile Divine au contribuit la pregătirea celei în cauză
pentru MP şi au participat la realizarea concepţiei, având grijă ca aceasta să se
realizeze în cele mai bune condiţii.
Iată de ce acest păcat are unele dintre cele mai grele urmări kharmice.
Astfel, la majoritatea femeilor care au făcut avort vor apărea, mai devreme sau
mai târziu, diferite afecţiuni ale organelor genitale, cum sunt: fibromul uterin şi
cancerul de col uterin. Şi bărbaţii care au favorizat într-un fel sau altul acest
păcat vor suferii de afecţiuni în sfera genitală. Asemenea probleme de sănătate
apar şi la medicii, asistentele medicale, moaşele, etc., care produc avortul. Dacă
partenerul femeii care recurge la avort nu ştie sau nu este de acord cu acesta, el
nu va suferii nici un fel de repercursiuni kharmice.
Cea mai dureroasă consecinţă a avortului este însă sterilitatea, aceasta
apărând în absolut toate cazurile, dacă nu în viaţa respectivă, atunci în cel puţin
una din vieţile viitoare, sigur în cea imediat următoare. Sterilitatea apare şi în
alte situaţii, cum ar fi de exemplu la persoanele care au ucis copii, la cei care au
persecutat copii, care şi-au părăsit copiii atunci când aceştia erau la o vârstă
fragedă, etc.. Sterilitatea este o consecinţă a faptului că nici o entitate nu mai
vrea să vină la întrupare la oameni care nu ştiu să aprecieze acest dar de la
Dumnezeu, acela de a fi ales pentru a aduce la trup o nouă fiinţă, indiferent dacă
aceasta vine în Legea Iubirii sau în cea a Kharmei. Nu există siguranţa că acei
parteneri nu vor recurge din nou la avort în viitor. Trebuie sa mentionam ca sunt
situatii in care poate sa apara sterilitatea fara ca cei implicati sa fi facut vre-o
 32

greseala sau un pacat, atunci cand in MP a aceluia sau acelora nu intra acest
aspect.
Dacă un cuplu steril vrea să înfieze copii va comite de asemenea o gravă
greşeală, deoarece purtând în structuri energiile şi informaţiile malefice ale
păcatelor pentru care nu pot avea copii, le vor transmite copilului înfiat, prin
legăturile de iubire care se creează între ei şi acesta. În acest fel copilul adoptat,
după un timp, va intra în suferinţă, el ne-având altă vină, decât aceea că acceptă
normal şi firesc iubirea părinţilor adoptivi.
În toate aceste situaţii există totuşi posibilitatea de a fi rezolvate într-un
mod favorabil, benefic. Pentru ca o persoană - care suferă astfel de consecinţe
ale păcatului avortului - să se însănătoşească sau să poată avea copii, ea trebuie
să facă anumite fapte bune (inverse păcatului făcut) pentru ca acest păcat să îi fie
iertat. Aceste fapte bune sunt în principal următoarele:
- în primul rând să regrete sincer că a făcut avort şi să îşi ceară iertare prin
rugăciuni de la Sfânta Treime, de la toate entităţile de lumină lezate şi de la
entitatea care trebuia să vină la întrupare;
- să se spovedescă în legătură cu păcatul săvârşit şi să ducă la bun sfârşit
canonul dat de preot, după care să se împărtăşească;
- să năşească cel puţin doi copii pentru fiecare avort, cu prioritate copii
din orfelinate sau din familii sărace;
- să facă pomeni pentru copilul avortat la fel ca şi pentru orice altă
persoană decedată din familie;
- să ajute copiii fără posibilităţi materiale;
- să salveze de la moarte copii, dacă se iveşte o astfel de situaţie (de la
înec, din accidente de circulaţie, foc, etc., sau prin vindecare);
- să consilieze femei care vor să recurgă la acest păcat, în sensul de a le
convinge să dea voie copilului să se nască;
- să consilieze femei care au facut avort, spunându-le ce să facă pentru a fi
iertate (adică cele prezentate mai sus).
Dacă se vor face toate acestea, cuplul steril va putea înfia copii fără nici o
problemă sau va putea avea propri copii. Dacă sunt probleme de sănătate ale
organelor genitale, făcându-se cele de mai sus şi prin aplicarea anumitor tehnici,
aceste probleme se vor rezolva, persoana însănătoşindu-se.
Pentru realizarea 100% a MP sunt necesare: alegerea unei anumite
profesii, a unor anumite locuri de muncă succesive, a unui anumit partener, a
anumitor locuri de viaţă, a anumitor prieteni, etc., cu liberul arbitru. Posesorul
oricărei MP va fi ajutat întotdeauna în aceste alegeri de îngerii potriviţi (de
lumină sau ai kharmei), fiind întotdeauna încercaţi iniţial – prin ispite şi tentaţii
malefice - să facă faptele inverse faptelor bune din MP, să întreprindă acţiuni
care să-i îndepărteze de MP, sau care să le facă MP imposibile. Toţi aceia care
se pripesc, care nu-L ascultă pe Dumnezeu din sufletul lor, nici unul nu-şi va
îndeplini 100% MP. Acestea sunt cauzele pentru care majoritatea oamenilor în
momentul decesului nu au indeplinita in totalitate MP.
 33

Există entitati pentru care nu mai este necesar să vină la trup pe Terra,
întrucât până în ultima lor viaţă terestră şi-au îndeplinit MP in totalitate, uneori
chiar mai înainte de timpul prevăzut, chiar dacă au întâmpinat mari greutăţi şi au
depus eforturi mari pentru aceasta. Unele dintre acestea se vor mai întrupa totuşi
pe această planetă, dar numai voliţional, atunci când prezenţa lor în trup pentru
anumite evenimente care vor veni este necesară, alegându-şi momentul optim
pentru ca la data producerii evenimentului respectiv să aibă vârsta potrivită,
optimă.
Neîndeplinirea MP de către o entitate poate avea mai multe cauze:
- nealegerea optimă a perechii de părinţi, a condiţiilor materiale şi
spirituale oferite de aceştia pentru îndeplinirea misiunii entitatii venita la trup
prin ei;
- nealegerea optimă a conditiilor sociale, naţionale, etc. în care îşi va
desfăşura viaţa;
- neelevarea entităţii sosite la trup, care va avea ca efect comoditatea
spirituală în faza cu trup şi raţiune;
- neascultarea Mântuitorului Iisus Hristos din propriul suflet în viaţa cu
trup, când fiinţa este condusă de impulsurile, senzaţiile structurii fizice şi de
raţionamentele mentalului;
- alegerea prematură a momentului venirii la trup, ceea ce atrage
întotdeauna greutăţi, obstacole, suferinţe, suplimentare.
Neîndeplinirea MP în curgerea timpului terestru şi al Domnului
Dumnezeu, determină hotărârea Sfintei Treimi de a modifica anumite acţiuni şi
evenimente, deşi obiectivul şi planul său strategic rămân neschimbate. Faptele
bune neexecutate sunt înlocuite prin altele, care vor fi realizate de alţi oameni,
prin alte mijloace, pe alte căi, cu alte metode, însă întotdeauna într-un timp mai
lung decât atunci când ele ar fi fost executate de către aceia prevăzuţi iniţial.
Adică, în cazul luării unor MP de la oameni leneşi spiritul şi a acordării unor MP
suplimentare altor oameni mai buni, mai vrednici, timpul de executare a noilor
MP pentru îndeplinirea aceluiaşi obiectiv strategic, este întotdeauna mai lung
decât timpul prevăzut iniţial.
Variabilitatea timpului în îndeplinirea MP a unui sistem viu este
determinată de manifestarea LA al acestuia. Variabilitatea îndeplinirii MP ale
unui sistem viu determină variabilităţi compensatorii ale MP ale altor sisteme
vii, astfel încât să se îndeplinească în totalitate Voinţa Sfintei Treimi.
Neîndeplinirea MP încetineşte întotdeauna viteza de evoluţie spirituală a
oamenilor. De altfel, persoanele care nu isi indeplinesc MP decat intr-un procent
mic vor deceda prematur, deoarece nu mai exista motivatia continuarii vietii
respective. Ele nu isi indeplinesc misiunea pentru care s-au intrupat.
Astfel de persoane, care si-au realizat prea putin din MP, prezintă un risc
foarte mare de accidentare gravă sau de deces. Dacă un număr mai mare de
oameni cu MP nerealizate sunt împreună în acelaşi mijloc de transport auto,
aerian sau naval, riscul unui accident este foarte mare; în acest accident îşi vor
 34

pierde viaţa toţi aceia cu MP nerealizate suficient. Dacă într-o anumită zonă va
fi un număr mare de oameni cu MP nerealizate, atunci în acea zonă va avea loc
o catastrofă naturală, cu atât mai mare cu cât numărul acestora este mai mare.
Amploarea urmărilor unei catastrofe este determinată de numărul oamenilor din
acea zonă care au MP nerealizate suficient.
Întotdeauna catastrofele de orice tip, cu pierderi de vieţi umane, constituie
mijloace în Legea Kharmei pentru :
a) Reducerea decalajelor de elevare spirituală dintre oameni, la limitele
permise în Legile Divine, restabilindu-se o armonie pierdută datorită acelora
care nu şi-au îndeplinit MP, care au făcut diferite păcate, etc..
b) Ridicarea beneficităţii, mărirea înţelepciunii şi a credinţei în
Dumnezeu, la aceia rămaşi în viaţă.
În aceste catastrofe îşi pierd viaţa şi unii dintre cei buni sau foarte buni
care au acceptat iubirea (inclusiv mariajul, sexul) acelora care au cauzat
catastrofa, adică cei care au păcate mari şi grele. Exemplele sunt nenumărate,
însă puţini oameni înţeleg cu adevărat toate acestea.
Totusi exista si exceptii. Îndeplinirea MP nu determina intotdeauna
longevitatea sistemelor vii. Sunt multe cazuri cand chiar decesul sistemului viu
încheie MP a acestuia, prin suferinţele şi efectele produse asupra celor ramasi.
Periodic, la anumite intervale de timp, sunt analizate şi reaşezate MP ale
tuturor sistemelor vii umane de pe Pământ. Cel ce analizează aceste MP este
Mântuitorul Iisus Hristos împreună cu alte Entităţi de Lumină din nivelele
superioare. În cadrul acestei reaşezări a MP, unor oameni li se adaugă MP
suplimentare (deobicei în timpul somnului, prin intermediul partii degajate) la
cele de până atunci, în timp ce altora li se iau din MP planificate, ceea ce are ca
efect modificarea corespunzătoare a longevităţii acestora. De obicei li se iau din
MP celor comozi spiritual, dar câteodată şi unora dintre cei mai elevaţi care sunt
necesari într-un anumit moment de timp din viitor, când se vor întrupa din nou
cu misiuni spirituale importante. Fiinţele comode spiritual îşi păstrează vreme
îndelungată caracteristicile proprii, în timp ce acelea sârguincioase în realizarea
Voii Domnului şi le ameliorează continuu, îmbunătăţindu-le.
Mărirea longevităţii acestor fiinţe se realizează numai dacă acestea fac un
salt important de credinţă şi Mântuitorul Iisus Hristos le alocă misiuni personale
suplimentare.
Se poate întâmpla ca MP totală a unei persoane să conţină doar câteva
fapte deosebit de importante. Există persoane care se nasc pentru o fapta bună
unică, deosebită, şi după ce au făcut-o, ele pleacă parasindu-si structura fizica
deoarece şi-au îndeplinit misiunea vieţii lor.
Cateodată această unică fapta buna importantă trebuie făcută la o vârstă
tânără sau foarte tânără, iar dupa realizarea ei entitatea poate să plece, pentru a
veni altadată, în scopuri similare, în care este de obicei specializată.
Este foarte important ca la părăsirea structurii fizice entitatea să
plece cu MP realizata 100%.
 35

Eforturile voliţionale de realizare a MP determină creşterea potenţelor dar

şi accelerarea evoluţiei spirituale a oamenilor şi invers. MP şi variabilitatea
îndeplinirii acesteia caracterizează orice sistem viu. Câteodată MP din ziua
respectivă poate consta dintr-o singură faptă bună, o singură acţiune considerată
ca atare. Aceste acţiuni pot fi conştientizate numai de persoanele ce se lasă
conduse permanent de sufletul lor, persoane care se află permanent în stare
hristică. Restanţele de MP trebuiesc realizate imediat; dacă totuşi au trecut
câteva zile de la data respectivă şi fapta s-a executat fără noi, va trebui să ne
străduim să îndeplinim mai multe fapte bune decât până atunci, în speranţa că ni
se va aloca o MP suplimentară în locul celei neexecutate.
MP ale entitatilor intrupate in aceeasi perioada de timp si in aceeasi zona
sunt interdependente, influenţându-se reciproc. De aici derivă importanţa
calităţii indivizilor din cadrul colectivităţii. Arhistrategia de lumină (AL) a
Domnului Dumnezeu cuprinde suma tuturor MP ale tuturor entitatilor, din toate
nivelele existentiale.
Nici o entitate nu vine la concepţie fără MP. În funcţie de Planul Divin
pentru viitorul grupului social din care va face parte, vor veni la concepţie numai
acele entitati capabile, pregătite pentru aceasta, având MP parte din MP ale
grupului respectiv, şi numai atunci când este momentul, conform AL. Sosirea la
concepţie a unei entitati atrage după sine venirea la trup a tuturor entitatilor
necesare în legea kharmei, pentru ca fiecare dintre acestea să-şi poată rezolva
într-o singură viaţă problemele de kharma existente.
Există kharmă negativă şi kharmă pozitivă.
Kharma negativă este dată de încălcări de Legi Divine neiertate, din
vieţile anterioare.
Kharma pozitivă se referă la unele acţiuni benefice începute într-una din
vieţile trecute şi neterminate, urmând a fi rezolvate în viaţa actuală.
Când o persoană nu îşi va face o MP la timpul cuvenit, efectele prevăzute
ale acesteia prin Arhistrategia de Lumina tot se vor realiza, însă de alte
persoane, cu alte mijloace, pe alte căi, cu alte metode, şi într-un timp terestru
care întotdeauna va fi mai lung decât timpul prevăzut iniţial.
Deci, se poate spune că: nefacerea MP planificate constituie cauza
întârzierii evoluţiei fiecărui om şi a societăţii umane în general.
In afara de misiunea personala (MP) pe care o are intr-o viata cu trup,
fiecare entitate are si misiuni in perioadele fara trup fizic, pe care le putem
denumi misiuni personale astrale (MPA). Exista mai multe cicluri de viata in
evolutia spre indumnezeire. Totalitatea MP si MPA dintr-un ciclu de viaţă a unei
entitati formează Misiunea Personala Ciclică (MPC), pentru care aceasta entitate
a fost creată şi implicată în acel Ciclu de Viaţă. Totalitatea MPC ale unei entitati
formează Misiunea Personală Totala (MPT) a acesteia.
 36

V- Iubirea Divina

Iubirea Divina este iubirea Tatălui Ceresc prin care acesta a realizat actul
creatiei si pe care o manifesta in mod egal asupra intregii Creatii. Iubirea Divina
a fost supraconceptul fundamental primordial care s-a manifestat în matricea
fiecărei creaţii, în misiunile date fiecareia de Tatăl Ceresc. Geneza in sine a fost
si este un act de iubire manifestă a Domnului Dumnezeu. La fel ca si Lumina
Necreata si impreuna cu aceasta, Iubirea Divina se manifesta in toate nivelele
existentiale, in toate versurile si in toate lumile.
Daca Lumina Necreata si DL a fiecarui vers reprezinta suportul, mediul
de baza al intregii creatii, Iubirea Divina reprezinta motorul evolutiei spre
indumnezeire. Din acest motiv se insista in majoritatea religiilor si a scolilor de
spiritualitate pe dezvoltarea acestei caracteristici de baza a fiecarei entitati in
parte. La noi se mai vorbeste despre Iubirea Divina si folosindu-se cuvintele
„iubire neconditionata”, deoarece este principala forma de manifestare a ID.
Adica atunci cand manifestam iubirea nu trebuie sa o conditionam de ceva
anume (teiubesc daca si tu ma iubesti, te iubesc daca faci sex cu mine, te iubesc
pentru ca imi place cum gatesti, te iubesc pentru ca ai multi bani, etc.),
dimpotriva trebuie sa mainfestam iubirea chiar si fata de dusmanii nostri, asa
cum ne-a invatat Mantuitorul Iisus Hristos.
Evoluţia variabilităţilor, caracteristicilor tuturor creatiilor cuprinde
efectele Iubirii Tatălui Ceresc, interferate însă cu efectele liberelor arbitre ale
celor create. Tatăl Ceresc a permis existenţa liberului arbitru la toate cele create
de El, pentru că fiecare dintre acestea să evolueze, să treaca din nivel in nivel,
ajungand in final la îndumnezeire, dar numai prin eforturi proprii. De fapt liberul
arbitru al fiecaruia dintre noi este destul de restrictionat, in sensul in care il
putem folosi, dar daca facem o greseala sau un pacat vom simti mai devreme sau
mai tarziu consecintele. Alegerea unei actiuni sau a alteia ne ajuta sa observam
si sa invatam mai bine care sunt consecintele faptelor noastre, atat asupra
noastra cat si asupra celorlalti.
Tatal Ceresc are si El liberul arbitru divin, care este perfect, in sensul ca
tot ceea ce „face” Dumnezeu este conform planului divin, respectand toate
tiparele divine si toate legile divine. Adica Dumnezeu nu a facut si nu va face
niciodata ceva gresit. Folosim termenul de liber arbitru deoarece se presupune ca
El poate folosi orice optiune, dar in realitate intotdeauna va pune in practica
optiunea corecta, conform Legilor Divine.
In schimb Creatia Sa, neavand cunoasterea dumnezeiasca si nici potentele
de constientizare dumnezeiesti, greseste uneori in alegerea diferitelor variante de
a actiona intr-o situatie anume. Aceste greseli sunt mai numeroase la nivelul
material si mai putine, foarte rare la nivele conceptual si supraconceptual. De
fapt ceea ce facem noi trebuie sa se potriveasca perfect peste varianta corecta,
 37

dumnezeiasca, adica liberul nostru arbitru trebuie sa fie identic cu liberul arbitru
divin. Aceasta inseamna ca, desi noi avem liber arbitru, nu ni se permite sa
alegem optiunea gresita fara sa suportam consecintele. Aici intra in actiune
Legea actiunii si reactiunii, precum si Legea kharmei.
Una dintre lectiile pe care trebuie sa le invete oamenii in evolutia lor o
constituie observarea urmărilor aplicării unui liber arbitru diferit de cel divin şi
facerea celor cuvenite pentru lichidarea urmarilor negative, pentru a rămâne
numai manifestarea liberului arbitru divin şi pentru a înlătura suferinţele care
rezultă în urma aplicării liberului arbitru uman imperfect, urmate de însuşirea
liberului arbitru divin.
Din acest motiv, formele şi căile de manifestare ale Iubirii Divine,
acţionează mai mult în nivelele si versurile mai ridicate si mai puţin în nivele si
versurile coborâte.
Pentru a putea ajunge la indumnezeire, omul va trebui să depună eforturi
inteligente, voliţionale, conştiente, numai cu potenţele Divine căpătate, pe
parcursul propriilor experienţe de viaţă. Acestea contribuie la ameliorarea
continuă a propriilor caracteristici benefice pe drumul ales cu propriul LA
(Calea), prin strădaniile proprii necesare pentru a înlătura diferenţele dintre L.A.
propriu şi L.A. Divin. În decursul tuturor fazelor de elevare spirituală, omul,
ajutat de Dumnezeu şi de Armata Sa de Lumină, îşi va corecta singur, cu eforturi
proprii, aceste diferenţe faţă de El.
Cu cât versurile sunt mai ridicate, mai apropiate de nivelul divin, cu atât
Iubirea Divină se manifestă mai mult în cele create de Tatăl Ceresc, deşi
încercările şi lecţiile trăite de om sunt din ce în ce mai grele.
Iubirea constituie forţa propulsoare a evoluţiei sistemelor vii umane care
au ales-o. Iisus Hristos a fost, este şi va fi reprezentantul acestei Forţe de
sorginte Dumnezeiască. El reprezintă manifestarea prin sacrificiul suprem,
conştient, voliţional, a acestei Forţe. Există însă şi alte manifestări ale Forţei
Iubirii, în afara sacrificiului suprem, care vor fi aratate oamenilor si vor fi
invatate de acestia de abia dupa ce vor constientiza pe deplin ce inseamna
Iubirea neconditionata. Organizarea tuturor versurilor şi a existenţelor create din
ele, au corespuns si vor corespunde scopurilor manifestării Forţei Iubirii.
Antagonismul dintre Forţa Iubirii şi aceea a urii, are manifestări specifice
deosebirilor dintre îngerii decăzuţi şi Dumnezeu, în fiecare Ciclu de Viaţă. În
ciclul de viata actual se atinge apogeul acestor antagonisme dintre Iubire şi ură,
dintre Creaţie şi distrugere, dintre Organizare şi dezorganizare, dintre Lumină şi
Întuneric.
În fond, părăsirea Raiului de către Adam, Eva şi urmaşi, a constituit o
necesitate prevăzută de Tatăl Ceresc cu multă vreme mai înaintea Genezei, din
faza de concepţie a Creaţiei, atunci când a proiectat-o. Dacă Adam şi Eva nu ar
fi părăsit Raiul, nu ar fi avut şansa de îndumnezeire prin propriile lor eforturi de
a-şi manifesta potenţele date de Tatăl Ceresc; nici Fiinţa Divină a Mântuitorului
Iisus Hristos nu ar mai fi fost necesar să fie crucificată, iar cursul evoluţiei ar fi
 38

fost cu totul altul: acele fiinţe umane create ar fi trebuit conduse, instruite,
apărate, în veşnicie de Domnul Dumnezeu.
Dumnezeu l-a creat pe omul Adam pentru a contrabalansa „caderea”
ingerilor „purtatori de lumina”. Acestia au fost creati de Tatal Ceresc cu scopul
de a pune in aplicare Creatia, de a o realiza, ei fiind de fapt primul pas in ceea ce
priveste Creatia. Ei au fost dotati cu capacitatea de a constientiza. In perioada in
care aceste entitati au participat la actul divin al Creatiei, unele s-au simtit atat
de puternice incat s-au „revoltat” impotriva propriului Creator, incercand sa se
substituie acestuia, sa iasa din tiparele divine, stabilite de Dumnezeu prin legile
Divine. Au incercat sa modifice aceste tipare si aceste legi, dar nu au reusit acest
lucru. Conform acestor legi aceste entitati au fost indepartate din nivelul divin si
au ajuns in ceea ce astazi numim nivel conceptual. Aparuse ceea ce noi
denumim astazi „dualitate”. Pana atunci existase numai Lumina Divina pura si
atoate creatoare, dar ca urmare a acestei „caderi” Ea s-a multiplicat in frecvente
diferite ceea ce a dus concomitent la aparitia „polaritatii” pozitiv-negativ, yang-
yin.
La inceput a existat un echilibru intre cele doua forte, care se gaseau in
starea ideala a armoniei lor. Aceasta armonie a celor doua forte reprezenta
principiul primordial al primelor versuri dinafara nivelului divin, iar in prezent
reprezinta o lege divina pentru tot ceea ce este in dualitate. De mentionat este
faptul ca forta negativa nu reprezinta raul, dupa cum forta pozitiva nu reprezinta
binele. Ar fi usor sa le intelegem ca simple polaritati (+ si -), dar ele reprezinta
mult mai mult decat atat. Binele, armonia din lumea duala, este rezultanta starii
lor de echilibru. In momentul in care creste ponderea uneia dintre ele apare raul,
care se poate manifesta printr-o stare de agitatie, ura, lupte, crime, furtuni,
razboaie, etc., cand predomina forta negativa; cand predomina forta pozitiva raul
se manifesta printr-o stare de automultumire, de aparenta beneficitate, sa-i
spunem o stare de „dolce fa niente” atat la nivelul individului cat si la nivelul
societatii, ceea ce duce la stagnare, la oprirea din evolutia spirituala.
Aceste aspecte, ale aparitiei celor doua forte se manifestau numai in
nivelul conceptual, deoarece in cel divin nu s-a manifestat nici un moment
dualitatea. Ulterior ingerii cazuti au rupt echilibrul din nivelul conceptual in
favoarea fortei negative, incepand sa devina periculosi chiar pentru nivelul
divin. Ca urmare, Tatal Ceresc a creat nivelele supraconceptuale de asemenea
fara dualitate, ca o bariera intre El si nivelul conceptual. Mai mult decat atat l-a
creat pe Adam cu o pondere mai mare a fortei pozitive si l-a plasat in nivelul
conceptual pentru a reechilibra DL a acestuia.
Omul Adam (numit si Ish sau Ash) a fost creat tot dupa chipul si
asemanarea lui Dumnezeu, dar fara a mai avea potente de constientizare. La
inceput el nu avea trup fizic; nu exista inca nivelul material. Nu avea nici
structura rationala. Omul Adam era perfect din multe puncte de vedere, dar
datorita lui, la un moment dat, echilibrul s-a rupt din nou de data aceasta in
favoarea fortei pozitive. Atunci, luand din structurile nemuritoare ale acestuia,
 39

Tatal Ceresc a creat-o pe Aisha (numele Eva l-a primit numai dupa alungare din
Rai), pentru a aduce din nou starea de armonie.
Asa cum se spune in Geneza dupa Moise, in Sepher Bereschit:
„2.21. Atunci IHOAH, Fiinta fiintelor pogori un somn profund si placut
asupra acestui Om universal, care il adormi pe data; si rupand
unitatea invelisurilor sale exterioare, el lua una dintre ele si ii
imbraca slabiciunea originala cu forma si frumusete corporala.
22. Apoi refacu acest invelis, pe care-l extrasese din insasi substanta lui
Adam, pentru a o face sa serveasca drept baza pentru subsatnta lui
Aisha, tovarasa sa intelectuala si o aduse la el.
23. Si Adam, declarandu-si gandul, spuse: Aceasta este cu adevarat
substanta din substanta mea si forma din forma mea; si o voi numi
Aisha, facultatea volitiva eficienta, din cauza principiului volitiv
intelectual, Aish, din care ea fusese trasa in substanta.
24. Iata de ce omul intelectual Aish, trebuie sa-si paraseasca tatal si
mama si trebuie sa se unesca cu tovarasa sa intelectuala, Aisha,
facultatea sa volitiva, ca sa alcatuiasca cu ea o fiinta sub aceeasi
forma.”
Ca urmare a faptului ca Aisha (Eva) era din structurile lui Adam, intre ei
exista o legatura foarte stransa. Eva, detinand o pondere mai mare a fortei
negative, a intrat in rezonanta cu „ingerii cazuti”. Astfel cei doi au avut acces la
informatie, au gustat din „pomul cunoasterii binelui si a raului”. Astfel le-au
aparut potentele incipiente de constientizare. Atunci Dumnezeu, pentru a evita
repetarea „caderii”, a coborat cele doua entitati, de data aceasta distincte prin
ruperea legaturilor dintre ele, in materie, dandu-le corp fizic. Acele momente au
insemnat si aparitia celorlalte nivele existentiale (informational, energetic si
fizic). Ponderea mai mica sau mai mare a uneia din cele doua forte la o fiinta cu
trup nu da sexul acelei fiinte, dar ii poate influenta caracterul, comportamentul,
starea de sanatate, etc. Dupa separarea in cele doua asa-numite „suflete gemene”
si coborarea lor in trup fizic, a inceput sa se formeze si structura rationala a
omului.
Aceasta lucrare a Lui Dumnezeu a fost facuta cu principalul scop de a-l
face pe om sa traiasca, sa simta, sa constientizeze si sa manifeste Iubirea
Divina. Pana la separarea omului Adam in cele doua entitati distincte, el traia in
Iubire pentru ca traia cu Dumnezeu, dar nu o constientiza si nu o manifesta.
Din momentul separarii si a creerii structurii rationale, oamenii (barbati si
femei) au inceput sa se caute, sa-si puna intrebari, sa aiba sentimente, sa caute
solutii. Fiecare entitate a inceput sa simta nevoia de a-si intalni jumatatea. Au
inceput sa tanjeasca dupa acea stare primordiala, cand formau un intreg, „un
singur trup”, cand traiau in Iubirea Divina, dar nu erau constienti de asta si
nefiind constienti de Iubire nu indeplineau principala conditie de a fi Dumnezei,
aceea de a crea.
 40

Acuma, cand Dumnezeu ne-a dat puterea constientizarii, nu putem crea

deoarece nu mai formam un intreg, un tot unitar. Nu suntem decat o jumatate din
chipul Lui Dumnezeu dupa care am fost creati. Scopul nostru este sa elevam atat
de mult, fiecare dintre noi in cele doua „suflete gemene”, incat la un moment dat
sa ne reunim in acea entitate care am fost la inceput, dar de data aceasta cu
constientizarea si manifestarea deplina a Iubirii Divine. Si atunci ne vom
intoarce la sanul Tatalui Ceresc, intr-un ocean imens de Iubire.
Oamenii au ramas cu dorinta de a crea. Si au inceput sa creeaze in planul
fizic, material, prin aceasta indepartandu-se tot mai mult de conditia lor
primordiala de Fii de Dumnezeu. S-au ancorat tot mai puternic in materie,
devenind tot mai dependenti de aceasta. De fapt nivelul material s-a extins si se
extinde in continuare si datorita acestui aspect. Atunci cand marea majoritate a
fiintelor cu structura materiala vor constientiza ca locul lor nu este in materie ci
in nivelele superioare, nivelul material va incepe sa se restranga. Aceasta
restrangere se va accelera tot mai mult pe masura ce vor ramane tot mai putine
fiinte in lumile materiale, iar la un moment dat nivelul material va disparea cu
totul pentru ca nu isi va mai avea rostul.
Chiar daca oamenii s-au adancit tot mai mult in materie, totusi acea
samanta de la Tatal Ceresc, existenta in fiecare, a incoltit. Mladita divina se
dezvolta in fiecare fiinta, la unii mai repede, la altii mai incet, in functie de
puterea de constientizare. Pentru existentele cu un ideal spiritual bine definit, la
care aceasta mladita a prins radacini si la care se dezvolta pentru a deveni
copacul in care sa vina sa isi faca pasarile cerului (ESC) cuib, Dumnezeu a
trimis un sentiment deosebit, caruia noi romanii ii spunem „dor”. Dorul este un
glas al sufletului, care cere cele necesare existentei lui si a intregii fiinte. Cu cat
o entitate are o varsta astrala (VA) mai mare, cu atat ea are doruri mai multe si
mai mari. Fiintele lipsite de doruri sunt primitive si decazute. Ascultarea
dorurilor determina elevarea fiintelor umane prin intelepciune. Intotdeauna
dorurile si sperantele intovarasesc pe purtatorii de idealuri spirituale. Antagonic,
deznadejdea si disperarea intovarasesc pe cei lipsiti de aceste idealuri, pe cei
care L-au pierdut pe Bunul Dumnezeu sau nu L-au aflat inca. Dorul, de fapt,
izvoraste din Iubire, din acea Iubire Divina care exista in noi.
Prin dorul initial pentru „sufletul geaman” se manifesta de fapt dorul de
Dumnezeu, deoarece atunci cand cele doua „jumatati” alcatuiau un singur trup
ele se gaseau in Dumnezeu, dar din pacate nu constientizau aceasta. Dupa
separare au inceput sa se caute, fiindu-le dor de „casa din Ceruri”. Dar nu
reuseau sa se apropie de ea pentru ca nu constientizau inca Iubirea. Si au trecut
mii si mii de milenii in care oamenii, in loc sa se inalte, au cazut tot mai jos, s-au
afundat tot mai adanc in materie si in greseli, pentru ca la un moment dat sa vina
Moise cu legile Iubirii, dar oamenii nu erau pregatiti. Atunci le-a spart si a venit
cu cele zece legi concrete, la obiect, care erau mai usor de inteles si de aplicat,
pentru a pune ordine in viata grea si plina de pacate a pamantenilor.
 41

Dupa o alta perioada de timp, cand Tatal Ceresc a considerat ca omenirea

este pregatita, a trimis pe Fiul Sau in trupul lui Iisus din Nazareth, care sa ne
invete ce inseamna Iubirea adevarata, Iubirea Divina, si care prin faptele Sale
din cursul vietii pamantesti si prin sacrificiul Sau pe cruce, sa ne arate calea pe
care trebuie sa mergem spre mantuire.
Iisus a zis:„Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat
prin Mine.”(Ioan, 14.6). Calea ne-a aratat-o: este calea Iubirii. Dupa ce vom
constientiza si vom manifesta pe deplin Iubirea Divina, vom avea acces la
Adevar.
„ Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile mele. Si Eu voi ruga pe Tatal, si El
va va da un alt Mangaietor, care sa ramana cu voi in veac; si anume, Duhul
Adevarului pe care lumea nu-L poate primi pentru ca nu-L vede si nu-L
cunoaste.” (Ioan, 14:15-17)
„Cand va veni Mangaietorul, Duhul Adevarului are sa va calauzeasca in
tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, si va va
descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan, 16.13)
Si mult mai tarziu, cand vom trai in Iubire si cand vom cunoaste Adevarul
Divin, atunci vom avea parte de viata vesnica, dar nu asa cum isi imagineaza
fratii si surorile noastre astazi.
Deocamdata trebuie sa ne intorcem la invataturile Mantuitorului asa cum
le-a propovaduit El atunci cand a fost in trup fizic si sa incepem sa le aplicam in
viata noastra actuala, zi di zi, minut cu minut, clipa de clipa. El a venit sa ne
aduca aminte ca in acest trup de carne, plin de dorinte si de patimi, este inchisa o
„bucatica„ din Dumnezeu, ca noi traim in Dumnezeu si ca Dumnezeu este in
noi. Cel mai important aspect care ne-a invatat este cum sa ne eliberam din
inchisoarea corpului fizic, traind totusi in viata cu trup, in viata materiala. „Caci
Legea a fost data de Moise, dar harul si adevarul au venit prin Iisus
Hristos”(Ioan, 1.17)
Toate cele zece porunci provin de fapt din Legea Iubirii, mult mai ampla,
atotcuprinzatoare. Porunca „sa nu ucizi” nu se refera numai la a nu ucide o alta
fiinta umana, ci si la celelalte vietuitoare, si chiar la a nu ucide sentimentele
inalte de dragoste, duiosia, speranta, prietenia, etc., adica tot ceea ce ne apropie
de Dumnezeu.
Adevarata Iubire este aceea care se manifesta dezinteresat pentru intreaga
creatie a Tatalui Ceresc, pentru orice fiinta, oricat de decazuta este ea:„Dar Eu
va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti
bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc,/ca
sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri, caci El face sa rasara soarele sau
peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei
nedrepti.”(Matei, 5.44,45).
Iubirea este cel mai inalt semntiment si gand pe care il putem avea.
Iubirea este insasi esenta Creatiei, a tuturor nivelelor existentiale, versurilor si
lumilor, este liantul, forta Divina care le uneste si le mentine pe toate in
 42

echilibru. Exista o singura Lege care guverneaza totul, o lege suprema din care
se desprind toate celelalte legi divine, aceasta este Legea Iubirii. Este Iubirea
care guverneaza spatiul infinit si nonspatiul, care guverneaza timpul si
nontimpul, precum si toate formele existente cu proiectiile lor in spatiu-timp.
Iubirea este armonie si mentine toate lucrurile in armonie cu ele insele, cat si
intre ele. Iubirea este o Forta de coeziune care mentine totul in legatura cu Sursa
Suprema-Dumnezeu. Ea dizolva tot ceea ce nu este in armonie cu ordinea
tuturor lucrurilor, cu Dumnezeu. Datorita acestui fapt, Iubirea distruge ura,
lacomia, invidia, gelozia, frica, orgoliul, egoismul, individualismul, sovinismul,
nationalismul, etc.
Cea mai mare realizare a Lui Iisus Hristos a fost Iubirea, caci Iubirea este
nu doar implinirea tuturor legilor, ci si solutia la orice problema care apare in
viata. Iubirea este Legea Suprema si, daca cineva actioneaza in Iubire, in uniune
constienta si in unitate cu Dumnezeu, el nu va putea incalca vre-o lege
inferioara, deoarece respecta intru-totul legea suprema-Legea Iubirii.
Fiind intrebat care este cea mai mare porunca din Lege, Iisus a raspuns:
„Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu
tot cugetul tau./Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca./Iar a doua
asemenea ei, este: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti./In aceste doua
porunci se cuprinde toata Legea si Proorocii.”(Matei, 22.37-40)
Astfel, Mantuitorul reduce decalogul la doar doua prunci, de fapt putem
spune ca este una singura: „Sa iubesti neconditionat totul!”, deoarece cine
respecta aceasta porunca a lui Iisus le va respecta pe toate celelalte (nu va ucide,
nu va preacurvi, nu va fura, isi va respecta parintii, etc.).
Daca iubim pe toti si daca toti ne iubesc, nu ni se mai poate intampla
nimic rau, deoarece aceasta Iubire vindeca si protejeaza. Cuvantul „Iubire” se
apropie foarte mult de cuvantul „Dumnezeu” ca influenta vibratorie. Exista mii
de vindecari de-a lungul istoriei omenirii, care au fost realizate prin folosirea lui,
mai ales de catre sfintii crestini. Orice boala cunoscuta sau necunoscuta cedeaza
locul puterii Iubirii pe care o emitem.
Iubirea nu are nevoie de cuvinte. Prin iubire intram in comuniune cu tatal
nostru din ceruri. Iisus cand se retragea pe munte medita, prin meditatie intrand
in legatura cu Dumnezeu. De fapt putem spune ca Mantuitorul era intr-o stare
samadhi aprope permanenta. El se ruga putin, dar profund, cea mai mare parte a
timpului fiind in samadhi si in meditatie. Este vorba de acele momente in care
ratiunea este „adormita”, in care fizicul este ca si inexistent, iar structurile
superioare se elibereaza complet, sufletul fiind cu Dumnezeu si in Dumnezeu. In
astfel de momente Hristul nostru launtric este liber si cu ajutorul Duhului Sfant
poate sa faca orice.
Este important sa cunoastem ca pentru realizarea Iubirii Divine la
potentele maxime, prin constientizarea si manifestarea deplina a Ei, curge istoria
tuturor existentelor in timpul terestru si in timpul Domnului Dumnezeu. Aceasta
Iubire Hristica constientizata si manifestata la nivel maxim va determina
 43

indumnezeirea pe care Adam si Eva nu o aveau. Va veni vremea cand cele doua
„jumatati” care se cauta de mii si mii de existente se vor intalni, se vor uni si vor
forma din nou intregul, armonia divina, traind in Iubire, dar de data aceasta
constientizand-o si manifestand-o constient. Atunci va avea loc indumnezeirea.
Dar pana atunci si mai ales in aceasta perioada trebuie sa fim cu totii uniti
prin Iubire, atat cat o putem constientiza si manifesta fiecare, sa fim cat mai uniti
in drumul nostru spre mantuire, spre evolutie spirituala. Trebuie sa urmam
modelul Mantuitorului nostru Iisus Hristos si atunci evenimentele care vor urma
nu ne vor surprinde nepregatiti.
Părăsind Raiul, Adam şi Eva au căpătat posibilitatea si au dat posibilitatea
ca urmaşii lor, sa cunoasca si sa manifeste Iubirea Divina devenind similari
entitatilor divine.Tatăl Ceresc nu a fost surprins de fapta Evei şi a lui Adam,
deoarece toate acestea intra in Planul Divin. „Tristeţea” de atunci a Tatălui
Ceresc va fi compensată de bucuria Lui, atunci când fiintele create de El îi vor
deveni similare, prin propriile lor eforturi, de care tot El i-a făcut capabili.
Adică, actul de iubire supremă a Domnului Dumnezeu se va manifesta la apogeu
de abia pe parcursul îndumnezeirii, atunci când cei creaţi de El Îi vor fi similari,
fiecare fiind unic, toţi înpreună constituind aceeaşi Fiinţă Dumnezeiască,
întocmai cum astăzi Fiul cu Tatăl şi cu Sfântul Duh formează o Unică Existenţă
Dumnezeiască, în manifestare treimică.
Adam şi Eva, precum şi toate celelalte create înainte şi ulterior,
evidenţiază Iubirea Divina manifestă, în acţiune. Diversitatea, atât a creaţiilor,
cât şi a manifestărilor lor, exprimă diversitatea Forţei Dumnezeieşti a Iubirii care
determină schimbările evolutive ale tuturor celor create, precum şi a Însuşi
Creatorului lor.
Conştientizând acestea şi încă multe altele încă nedescoperite (câte o dată
vag intuite), ne însuşim mai multe din Fiinţa Lui Dumnezeu, a Lui Iisus Hristos,
precum si a Sfântului Lor Duh.
Cunoscând pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, vom reuşi să ne cunoaştem
mai bine pe noi înşine. Cine nu-L cunoaşte pe Dumnezeu în manifestare
treimica nu se poate cunoaşte pe el însuşi, pentru că toate ale Lui sunt în fiecare
fiinţă umană care tinde către El, cu toate ale Lui din ea.

VI.Integrarea entitatilor in nivelele superioare

Orice entitate îşi continuă ciclul de existenţă, dupa ce paraseste structura

fizica in urma decesului acesteia, trecand intr-un vers superior al aceluiasi nivel
sau al unui nivel superior, in functie de modul in care si-a realizat MP din viata
cu trup. Dar exista si posibilitatea sa ajunga intr-un vers inferior daca nu si-a
indeplinit MP. Modul de deplasare a entitatilor prin spatiu-timp este diferit de la
una la alta in functie de nivelul si versul caruia ii corespunde. Sa nu uitam ca
toate acestea coexista. Imaginati-va ca in timp ce trupul fizic parasit al entitatii
se descompune in univers, aceasta se afla la o scoala de pregatire astrala in
 44

nivelul informational, sau are o viata noua in nivelul energetic sau in nivelul
material.
Un aspect important si hotarator in evolutia fiecarei entitati este legea
kharmei. Aceasta lege actioneaza in primele doua grupe de nivele, cele
inferioare si cele intermediare. Tot in aceste nivele gasim atat entitati benefice
cat si entitati malefice. Cele mai multe versuri cu entitati malefice le gasim in
nivelul energetic si informational, dar versurile cu entitati benefice din aceste 2
nivele sunt la fel de multe, astfel incat exista permanent un echilibru activ intre
ele. Din aceste doua nivele vin cele mai multe entitati la intrupare in nivelul
material, inclusiv pe Terra.
In cadrul nivelului conceptual acest echilibru se rupe, in favoarea
beneficitatii, iar in nivelele superioare dualitatea dispare ramanand numai
beneficitatea.
Venirea la intrupare a entitatilor din nivelele inferioare si intermediare se
face la „cererea” acestora deoarce doresc să revină cat mai repede in lumea
materiala pentru a-si rezolva problemele kharmice. Exista permanent un
echilibru si un control strict asupra a tot ceea ce se intampla in tote nivelele si
versurile. De aceea nu se da voie sa vina la trup mai multe entitati decat este
necesar conform AL. In fiecare vers există entitati specializate si entitati
coordonatoare care conform legilor divine supravegheaza si coordoneaza toate
activitatile, inclusiv instruirea celorlalte entitati si venirea lor la intrupare in
nivelul material. De asemenea, aceste entitati coordonatoare trebuie sa lase sa
vina numai acele entitati necesare AL pentru perioada respectiva. In Legea
Kharmei, alegerea pentru venirea la concepţie a unei entitati, va determina
venirea la concepţie a întregului grup de entitati legate kharmic de aceeasta. De
obicei, unele incep sa vina cu mai multi ani inaite, iar altele cu mai multi ani
dupa. De fapt, exista o stransa legatura intre diferite entitati si grupuri de entitati,
o inlantuire si o interdependenta a kharmelor acestora, astfel incat de cele mai
multe ori este aproape imposibil ca una sa eleveze fara sa interactioneze si cu
celelalte in rezolvarea problemelor de kharma, chiar daca unele dintre acestea
vor gresi in continuare. Important este ca cele care eleveaza sa se desprinda din
kharmele negative pe care le au cu celelalte, astfel incat la un moment dat sa nu
mai aiba nevoie de a reveni in lumea materiala.
Venirea la concepţie a entitatilor din nivelele superioare, se face cu o
frecvenţă mult mai rară, rolul determinant avându-l liberul arbitru al ESC.
Aceste ESC nu mai au kharma, nemaifiind necesar sa vina la intrupare in nivelul
material. Ele cunosc tot ceea ce se intampla in trecut, viitor si prezent. Stiu care
este AL si de ce este nevoie pentru buna s-a realizare. Atunci cand este nevoie si
doresc, ele pot sa vina la intrupare fara sa fie obligate sa faca aceasta.
Intotdeauna vor veni ESC optime pentru manifestările de iubire ale prezentului
si viitorului; ele vin pentru rezolvarea problemelor de kharmă ale altora, de
obicei pentru grupe mai mari de oameni. Cand este nevoie vor veni chiar ED,
asa cum s-a intamplat si pe Terra de-a lungul evolutiei omeniri. Exemplul cel
 45

mai apropiat de noi este intruparea ED care a fost in ultima Sa viata cu trup
Mantuitorul Iisus Hristos.
Venirea la intrupare a unor asemenea ESC si ED, determină venirea la
trup a tuturor EB care pot să- şi rezolve problemele kharmice datorită acestora,
începând cu sute de ani mai înainte şi chiar cu mii de ani după ele. Intotdeuna
aceste ESC si ED vin mai devreme, în timpul minim posibil faţă de condiţiile
AL de care vor beneficia în viaţa cu trup, ne-având niciodată condiţiile optime
pentru realizarea MP asumate. Oamenii rezultati din intruparea acestora au
întotdeauna încercări grele, probleme şi dileme numeroase, multe obstacole în
îndeplinirea misiunilor divine pe care le au. Unele din aceste ESC vin la
întrupare la intervale de sute sau chiar mii de ani pe Terra.
Tatal Ceresc le repartizează întotdeauna acestora MP suplimentare, prin
care le reglează şansele de reuşită a principalei lor misiuni. In perioada dintre
două întrupări terestre, aceste ESC îndeplinesc misiuni astrale de pregătire pe
alte corpuri cereşti, pentru alte civilizaţii, in alte versuri si nivele, unde sunt
necesare experienţa şi potenţele pe care le au ele. Indeplinesc munci de lectori,
instructori, sau de leaderi în şcoli de spiritualitate astrală. Aceste ESC muncesc
continuu, spre deosebire de EB obisnuite, în special acelea din cerurile
inferioare, care au lungi perioade de meditaţie în analizarea celor întâmplate lor
în întrupările precedente precum şi a stării lor actuale.
EB din cerurile inferioare sunt preocupate mai mult de trecut (ca si
oamenii rezultaţi din întruparea lor) şi mai puţin de prezent şi foarte puţin de
viitor. ECB si ESC din cerurile superioare se preocupă de activităţi, evenimente,
dintr-un viitor mai apropiat sau mai depărtat, după cum sunt de elevate. Acest
tip de ECB si ESC comunică foarte des cu ED si cu alte ESC .
După Geneză, fiecare entitate creată îşi alege „Calea” spre versurile de
lumină, în condiţiile existenţei factorilor primordiali conceptuali, informationali,
energetici si materiali. Versurile joase se parcurg în perioade foarte lungi de
timp datorită acumulărilor pozitive şi negative realizate inconştient de entitati.
ECB si ESC în viata cu trup au întotdeauna de o multitudine de pasiuni,
hobby-uri, manifestări artistice, ştiinţifice, sociale, sunt dotate, au aptitudini şi
talente diferite, multiple, spre deosebire de EB din nivelele inferioare si din
unele din cele intermediare. ESC si ECB întrupate au întotdeauna manifestări
creative, în orice profesie şi domeniu de activitate pe care şi-l aleg, ele
manifestandu-L mereu pe Dumnezeu. Entitatile din versurile nivelelor inferioare
ignoră artele, cercetările stiintifice, creaţiile, etc., nu le interesează, nu au timp
pentru ele, le consideră timp pierdut. EM, când vin la viaţa cu trup, au
manifestari de falsă creaţie, realizand o arta si o stiinta satanice.
Evoluţia spirituală determină evoluţia raţională şi aceasta evoluţia
materială; orice variabilitate materială, la rândul ei determina variabilităţi
energetice şi informaţionale, întrucât toate au aceeaşi origine. Dintre toate
sistemele vii de pe Terra, omul are ratiunea si sufletul cele mai dezvoltate, fiind
cel mai apropiat sistem viu de manifestarea lui Dumnezeu.
 46

Fenomenul integrării într-un nivel sau altul, intr-un vers sau altul, este
dependent de liberul arbitru al sistemului viu, urmare a rezultantei influenţelor
externe şi interne acestuia. Adică, DL a unei entitati depinde de manifestarea
LA, de influenţele predominante asupra structurilor sale şi pe total sistem viu. În
decursul elevării umane, se formează virtuţile umane. Marile virtuţi umane cum
sunt: voinţa, smerenia, curajul, fidelitatea, mila, generozitatea, etc. se manifestă
la toti oamenii indiferent de religie, rasa, nationalitate.
Virtuţile umane facilitează îndumnezeirea. Posesorii virtuţilor umane se
integrează în versurile si nivelele superioare mult mai corect si mai repede,
îndumnezeirea acestora fiind accelerată.
Integrarea cea mai dificilă, ce mai grea si cea mai complexa, necesitând
eforturi maxime dar timpul minim, este aceea în nivele supraconceptuale si mai
ales in nivelul divin. Creaţia a avut loc în nivelul divin (atunci singurul nivel
existent), însă odată cu ea a început multiplicarea versurilor si apoi a nivelelor,
datorită deosebirilor existente dintre Creaţii şi Creator. Creatia a inceput odata
cu Cuvantul primordial asa cum apare in Evanghelia Sf. Apostol Ioan. De fapt
si hindusii sustin ca la originea creatiei s-a aflat silaba sacra Aum (OM). Acestea
ne confirma faptul ca la originea creatiei a stat modificarea de frecventa, o
anumita vibratie (cuvantul este vibratie).
Integrarea corectă într-un vers superior si apoi intr-un nivel superior nu se
face niciodată datorită unor forţe exterioare fiinţei. Fiecare entitate trebuie sa
depuna eforturi proprii pentru aceasta. Legile integrării într-un vers (nivel) sau
altul sunt si vor rămâne aceleaşi, având la bază PDLE. Întărirea, amplificarea
virtuţilor umane va favoriza accelera fenomenele evolutive.
Virtuţile umane se se formează si se întăresc, în principal pe căi
voliţionale specifice, proprii fiecărei virtuţi. Virtuţile au o evoluţie lentă şi foarte
lentă numai pentru aceia care le manifestă aleatoriu, inconştient şi nu pe
concentrare. Dacă practicarea virtuţilor umane se face la început pe concentrare
mai indelungată, în final eforturile de manifestare a lor devin din ce în ce mai
mici, până ajung să se manifeste în mod firesc, în stare obişnuită, în mod
continuu.
Integrarea în nivelele superioare necesită eforturi conştiente, voliţionale,
din ce în ce mai mari, însă cu rezultate din ce în ce mai bune, până când în mod
firesc, fără concentrare, se va putea aborda o civilizaţie dumnezeiască sau o alta.
Atingerea acestor obiective ale integrării în nivelele superioare la nivel
macro se va putea face mai repede, numai atunci când educaţia spirituală va lua
o amploare atat de mare incat sa cuprinda peste 50% din populatia planetei. Pana
atunci evolutia spirituala se manifesta la nivel individual si in comunitati
restranse. În prezent, societatea omeneasca este inca puternic implicată în
interesele materiale, raţionale si social-politice. De aceea aceste grupuri
spirituale si acesti indivizi mai elevati reprezinta atat un exemplu pentru ceilalti,
cat si motorul evolutiei intregii planete.
 47

Cu multa iubire si rabdare cei care au inceput sa paseasca pe Calea aratata

de Mantuitorul Iisus Hristos trebuie sa ii ajute si pe ceilalti semeni ai lor, prin
rugaciuni, sfaturi si exemplul personal. Numai in acest fel omenirea va putea
avansa spre nivelele existentiale superioare continuand de la stadiul la care se
gaseste in prezent. Numai in acest fel Terra va ajunge o scoala de evolutie in
Legea Iubirii, de la etapa actuala de scoala de evolutie prin suferinta, in legea
kharmei.