Professional Documents
Culture Documents
Comunicarea
1.1 Conceptul de comunicare
Comunicarea este un proces care din unghiul științei comunicării dispune de patru
componente fundamentale: un emițător, un canal, informație și un receptor.
1. Mass-media
2. Telecomunicațiile
3. Informatica.
Pentru mai bună înțelegere a teoriilor comunicării, rememorăm punctele lor nodale și
interferențele: în secolul 15 - tipografia; în secolul 19 - inventarea telegrafului, revoluția
transporturilor; în secolul 20 - radioul, televiziunea, calculatorul.
1.2.1 Mass-media
1.2.2 Telecomunicațiile.
Acest al doilea mare tronson al comunicarii moderne, e constituit mai recent, și-a
asumat,ca și mass-media, complicata misiune a transmiterii de mesaje, sub forma de date, în
principal, sau codate electric. Omologii în profesie ai jurnalistilor/comunicatorilor sunt, de
asta data, ingineri/tehnicieni/operatori, specialiști în ramurilematematicii, fizicii, electronicii.
1.2.3 Informatica
O linie finală a conturării și coexistării celor trei teorii moderne ale comunicarii, mass-
media-telecomunicatia și informatica, ne-o sugereaza Rémy Rieffel in spațiul unui triunghi la
ale carui vârfuri plasează, jos, la bază, în stanga, mass-media, in coltul opus, dreapta jos,
informatica, iar in varful triunghiului, telecomunicatia. (cf. “ O introducere in presa scrisa si
vorbita”, cit., p. 27). In spațiul interior al triunghiului sunt dispuse componentele de bază ale
comunicăriimoderne, aparținând celor trei domenii interferente, cu care cititorul de azi
este/dorește să fie în contact, ale cărorsemnificatii le știe/dorește/trebuie să le știe. Și
anume: ziarele, cărțile, radioul, calculatorul, deocasetofonul, televizorul, agențiile de presă,
rețelele informatice, rețelele cablate, faxul, telematica, sateliții, centralele telefonice.
(Who Gets What, When, How?), 1936, adaptat în 1948 ca model de comunicare linear: Cine
spune, ce, cui, prin ce canal, cu ce efecte? /(Who says what to whom through which channel
with what effect?, The Structure and Function of Communication in Society, 1948). Acest
model priveşte comunicarea ca transmitere de mesaje şi reprezintă versiunea verbală a
modelului Shannon & Weaver.
Este un model linear care priveşte comunicarea ca transmitere de mesaje, fiind mai interesat
de efectele comunicării decât de înţelesuri. În acest context, prin efect înţelegem o
schimbare observabilă şi măsurabilă a stării receptorului ce este produsă de un element
identificabil din proces. De unde se deduce că modificând un element al procesului vom
comanda şi modificarea efectului. După Lasswell, procesul de comunicare îndeplineşte trei
funcţii principale în societate
2. Informația
2.1 Dezvoltarea teoriei informatiilor si a tehnologiilor asupra comunicarii
În evoluţia către societatea bazată pe cunoaştere (fig. 3), un factor decisiv îl reprezintă
pregătirea profesională, care presupune în prealabil o bună educaţie. În condiţiile accentuării
muncii în echipă, calităţile profesionale trebuie dublate abilităţi personale precum: echilibru,
toleranţă, simţul răspunderii, capacitate de comunicare etc. Beneficiul esenţial al unei
societăţi educate rezidă în capacitatea sa de alegere a drumului către progres şi bunăstare.
Astfel apare evidentă necesitatea dezvoltării tehnologiilor şi standardelor educaţionale care
să contribuie la eficientizarea procesului de învăţământ.
Bibliografie