Definirea principalilor termeni utilizaţi şi a criteriilor de evaluare a

potenţialului de dezvoltare turistică

I. Termeni utilizaţi
Resurse turistice - componente ale mediului natural şi antropic, care, prin calităţile şi specificul
lor, sunt recunoscute, înscrise şi valorificate prin turism, în măsura în care nu sunt supuse unui
regim de protecţie integrală. Resursele turistice pot fi naturale şi antropice
Resurse naturale - elemente geomorfologice, de climă, de floră şi de faună, peisaje, zăcăminte
de substanţe minerale şi alţi factori.
Resurse antropice - monumente arheologice, situri arheologice, monumente, ansambluri şi
rezervaţii de arhitectură, monumente şi ansambluri memoriale, monumente tehnice şi de artă,
muzee, elemente de folclor şi artă populară etc.
Zonă - porţiune dintr-un spaţiu, caracterizată prin anumite particularităţi sau conform MTCT
Zonă turistică - teritoriu caracterizat printr-o concentrare de resurse turistice, care poate fi
delimitat distinct ca ofertă, organizare şi protecţie turistică.
Infrastructură specific turistică – resurse materiale care îşi datorează existenţa activităţii
turistice – sunt destinate exclusiv turiştilor.
Infrastructură tehnică –
Infrastructura edilitară a localităţilor reprezintă ansamblul de construcţii, instalaţii
tehnologice, echipamente funcţionale şi dotări specifice prin care sunt asigurate serviciile publice
de gospodărie comunală.
Conform Legii 326/2001 – Legea serviciilor publice de gospodărie comunală - serviciile publice
de gospodărie comunală reprezintă ansamblul activităţilor şi acţiunilor de utilitate şi interes local,
desfăşurate sub autoritatea administraţiilor publice locale, având drept scop asigurarea serviciilor
de: alimentare cu apă, canalizare şi epurarea apelor uzate, alimentarea cu energie termică
produsă centralizat, alimentarea cu gaze naturale, alimentarea cu energie electrică, transportul
public local, administrarea fondului locativ, administrarea domeniului public.
Unitate administrativ-teritorială (UAT) – potrivit legii unităţile administrativ-teritoriale sunt
comunele, oraşele şi judeţele. Unităţile administrativ-teritoriale de bază sunt oraşele şi comunele
care cuprind una sau mai multe localităţi.
Unitate administrativ teritorială cu resurse turistice foarte mari - unitate administrativ
teritorială care a obţinut între 25,01 şi 40,00 puncte din maximul de 50 puncte atribuite resurselor
turistice, conform metodologiei de calcul.
Unitate administrativ teritorială cu resurse turistice mari - unitate administrativ teritorială
care a obţinut între 14,01 şi 25,00 puncte din maximul de 50 puncte atribuite resurselor turistice,
conform metodologiei de calcul.
Unitate administrativ teritorială cu resurse turistice medii - unitate administrativ teritorială
care a obţinut între 5,01 şi 14,00 puncte din maximul de 50 puncte atribuite resurselor turistice,
conform metodologiei de calcul.
Unitate administrativ teritorială cu resurse turistice scăzute - unitate administrativ teritorială
care a obţinut sub 5 puncte din maximul de 50 puncte atribuite resurselor turistice, conform
metodologiei de calcul.
Unitate administrativ teritorială cu probleme legate de infrastructura tehnică - unitate
administrativ teritorială care a obţinut între 0,00 şi 11,00 puncte din maximul de 30 puncte
atribuite infrastructurii tehnice, conform metodologiei de calcul.
Unitate administrativ teritorială cu probleme legate de infrastructura specific turistică -
unitate administrativ teritorială care a obţinut între 0,00 şi 0,08 puncte din maximul de 20 puncte
atribuite infrastructurii specific turistice, conform metodologiei de calcul.

1
 II. Criterii de evaluare a potenţialului de dezvoltare turistică
Pentru evaluarea şi ierarhizarea unităţilor-administrativ teritoriale a fost aleasă, pornindu-se
de la elementele componente ale valenţelor turistice ale ţării, metoda arborilor de analiză pe
criterii de bază şi subcriterii, atribuirea nivelurilor de apreciere făcându-se printr-un procedeu de
ponderare a unui total de 100 de puncte, astfel: resurse turistice - 50 puncte, infrastructură
specific turistică – 20 puncte, infrastructură tehnică – 30 puncte.
A. Evaluarea resurselor naturale. Resurselor naturale le-au fost acordate 25 de puncte
din cele 50 de puncte ce revin resurselor turistice. În evaluarea resurselor naturale au fost luate în
considerare trei componente şi anume: cadrul natural, ariile protejate şi factorii naturali
terapeutici.

A1. Evaluarea cadrului natural. Cadrului natural i-a fost acordat 10 puncte din cele
25 de puncte ce revin resurselor naturale.
Criterii de evaluare a cadrului natural. Punctajul maxim acordat este de 10 puncte care se
acordă după cum urmează:
- Poziţia pe trepte de relief: câmpie – 1 punct, dealuri şi podişuri – 2 puncte, subcarpaţi
– 3 puncte, munţi – 4 puncte, litoral şi Delta Dunării – 4 puncte.
- Geomorfologie: prezenţa unor chei, abrupturi, relief carstic, vecinătatea unor unităţi
impunătoare – 1 punct.
- Vegetaţie: pădure peste 30% din suprafaţa UAT – 1 punct; pădure sub 30% din
suprafaţa UAT - 0,5 puncte.
- Faună: interes cinegetic mare – 1 punct; interes cinegetic mediu – 0,5 puncte.
- Hidrografie - prezenţa unor lacuri, eleştee, amenajări piscicole, izvoare minerale,
cascade – 1 punct.
- Peisaj: interes mare – 2 puncte, interes mediu – 1punct.
Pornind de la criteriile de mai sus, fiecărei UAT i-a fost acordat un punctaj între 1 şi 10 (1
punct fiind minim si 10 puncte maxim, acordat localităţilor cu potenţial turistic natural
excepţional).

A2. Evaluarea ariilor protejate. Ariilor protejate li s-au acordat 5 puncte din cele 25
de puncte ce revin resurselor naturale.
Criterii de evaluare a ariilor protejate. Punctajul final acordat este între 1 şi 5, 5 reprezentând
punctajul maxim (acordat UAT care cuprind parcuri naţionale, rezervaţii ale biosferei, parcuri
naturale sau rezervaţii cu valoare deosebită) iar 1 cel minim.
Evaluarea s-a făcut pe baza mai multor criterii dintre care menţionăm:
- gradul de reprezentativitate al ariei naturale protejate – 1punct
- suprafaţa totală protejată (ca pondere din suprafaţa UAT) – 1 punct
- gradul de conservare şi starea actuală a rezervaţiei – 1 punct
- valoarea peisagistică a ariei naturale protejate – 1punct
- posibilitatea practicării unei forme de turism – 1 punct
Pornind de la punctajul acordat fiecărei rezervaţii, în final s-a acordat un punctaj general
fiecărei UAT care include o arie naturală protejată. Atunci când o unitate administrativă include
două sau mai multe arii naturale protejate, punctajul final acordat acesteia este cel mai mare
punctaj acordat uneia dintre rezervaţii.

A3. Evaluarea factorilor naturali terapeutici. Factorilor naturali terapeutici li s-au

acordat 10 puncte din cele 25 de puncte ce revin resurselor naturale.
Pentru a delimita si ierarhiza staţiunile din România se pot folosi unele criterii calitative,
comparaţia fiind făcută între staţiuni existente la noi si cu dezvoltarea lor momentană. Dacă una
din staţiuni se confundă cu UAT sau dacă se găseşte pe teritoriul unei UAT, atunci UAT va
primi punctajul ce revine staţiunii respective.
Criterii de evaluare a factorilor naturali terapeutici.

2
 - Categorii de localităţi cu factori terapeutici naturali:
a. Staţiuni de interes general intrate în circuit internaţional – în această categorie intră
staţiunile cu maximum de factori naturali terapeutici tradiţional valorificaţi, dotări
pentru tratament, cazare şi agrement.
b. Staţiuni de interes general - în aceasta categorie intra staţiunile cu numeroşi factori
naturali terapeutici valorificaţi, dotări pentru tratament şi cazare.
c. Staţiuni de interes local - sunt staţiunile cu minimum de factori naturali terapeutici,
dotări pentru satisfacerea cerinţelor de tratament şi cazare pentru un număr relativ
redus de pacienţi, proveniţi de obicei din zone apropiate.
d. Localităţi cu potenţial de factori naturali terapeutici - sunt localităţi cu anumiţi factori
naturali terapeutici - de obicei ape minerale, fără dotări de tratament speciale.
- Durata posibilităţilor de efectuare a tratamentului şi cazării in timpul anului:
a. Staţiuni permanente
b. Staţiuni sezoniere
- După factorii terapeutici naturali existenţi:
a. Bioclimat: a1. relaxant, sedativ, indiferent, de deal; a2. tonic- stimulent, de munte; a3.
excitant, de litoral; a4. excitant, de câmpie
b. Ape minerale: b1.oligominerale, b2.carbogazoase, b3.clorurate, b4.sodice,
b5.sulfatate, b6.sulfuroase, b7.feruginoase, b8.iodurate etc.
c. Lac terapeutic sărat
d. Nămol terapeutic: d1. sapropelic, d2. de turbă, d3. mineral.
e. Alt factor terapeutic natural: e1. mofetă (solfatar), e2. salină, e3. sare extrasă, e4. apa
mării.
- După indicaţiile terapeutice pentru diverse tipuri de afecţiuni, în funcţie de tipul de
factori terapeutici naturali existenţi.
Revenind la aspectul calitativ al criteriilor de ierarhizare folosite, menţionăm următoarele:
In cazul categoriilor de localităţi cu factori terapeutici naturali nu am făcut distincţie în
punctaj, între staţiunile balneoclimatice şi cele climatice, deosebirea reieşind de la sine, din
enumerarea factorilor (staţiunile climatice neavând de obicei ape minerale, nămol, etc.). O
excepţie face staţiunea balneoclimatica Sinaia – ce are si izvoare de ape minerale folosite în cura
interna. Celelalte staţiuni de pe Valea Prahovei, Poiana Braşov, Păltiniş, etc. fiind omise din
enumerare, obţinând evident un punctaj foarte mic pe baza criteriilor enunţate.
Criteriul privind durata , este clar şi ţine de multitudinea factorilor terapeutici valorificaţi şi
de posibilităţile de tratament existente. La acest criteriu sunt cuprinşi, practic, toţi factorii
naturali terapeutici.
S-a acordat punctaj maxim staţiunilor sau localităţilor din zonele depresionare sau de deal,
cu un bioclimat relaxant, nestresant, recomandabil tuturor categoriilor de pacienţi, deci fără
contraindicaţii.
Menţionăm că a fost delimitat bioclimatul excitant de câmpie, de cel de litoral, care
prezintă stres diferit, în special în inconfortul prin încălzire în timpul verii, cel de litoral fiind
avantajat de existenta brizei marine care modifica toţi parametrii climatici, respectiv temperatura,
umezeala, dinamica aerului.
Apele minerale cu ponderea în compoziţia minerală exprimată deja (b1-b8), sunt fiecare în
parte recomandate pentru o anumită afecţiune, tratamentul putându-se efectua prin ingurgitare
sau cura externă. Astfel, fiecare compoziţie specifică a fost punctată egal, fără ierarhizare.
Ierarhizare după numărul de surse hidrominerale dintr-o staţiune nu poate fi un criteriu
obiectiv, existând posibilitatea ca într-o localitate să fie numeroase surse (izvoare, puţuri, foraje,
etc.) fie cu debite mici, fie neamenajate, colmatate sau poluate (chimic, microbiologic), fie
dimpotrivă, să existe un singur izvor cu debit bogat şi utilizare maxima.
Pentru fiecare dintre factori terapeutici de la punctele c., d., e., eventual valorificaţi într-o
staţiune s-a acordat un punctaj egal, nediscriminatoriu.

3
 În cazul indicaţiilor terapeutice, acestea se dau pe diferite tipuri de afecţiuni, în funcţie de
tipul de factori terapeutici valorificaţi. Nu poate fi făcută o delimitare după indicaţia medicală
sau tratamentul efectuat. Există staţiuni ce au un profil foarte diversificat de tratament, dar sunt şi
staţiuni importante cu un anumit profil recunoscut şi apreciat. Dar şi în aceste staţiuni, în paralel
se pot efectua tratamente pentru alte afecţiuni.
În acest context s-a acordat punctaj pentru afecţiunile majore tratate funcţie de tipul de
factori existenţi în staţiune.

Observaţii finale. Conform criteriilor menţionate a fost calculat un punctaj, pentru fiecare
staţiune. Punctajul maxim revine astfel staţiunilor permanente, de interes general, din zona de
deal, cu maxim de factori terapeutici naturali şi indicaţii terapeutice.
Acest punctaj s-a obţinut în zonele deluroase şi muntoase, în special din Carpaţii Orientali
şi zonele adiacente, explicabil prin geologia şi geomorfologia regiunii (lanţul vulcanic –
generator îndeosebi de ape carbogazoase şi gaze terapeutice, flisul pe latura de est şi depozitele
saline pe latura de vest generatoare de ape clorurate, sodice, saline, etc.).
Punctajul minim revine localităţilor cu un minim de factori terapeutici naturali, de obicei
ape minerale (izvor sau foraj), din zona de câmpie.
Staţiunile au fost grupate conform punctajului foarte apropiat obţinut în trei categorii ce
determina de fapt şi importanta staţiunii:
– Categoria I: Staţiuni de interes general intrate în circuit internaţional – au primit 10
puncte din 10 puncte maxim posibile.
– Categoria aIIa : Staţiuni de interes general - 6 puncte din 10 puncte maxim posibile.
– Categoria aIIIa : Staţiuni de interes local – 3 puncte din 10 puncte maxim posibile.
– Categoria aIVa localitate cu factori naturali terapeutici – 1 punct din 10 puncte
maxim posibile.
Soluţia de ierarhizare a staţiunilor conform criteriilor enunţate este legată strict de aspectul
balneoclimatic, folosindu-se un punctaj cumulativ. A rezultat astfel o listă selectivă ce poate da o
idee generală asupra reţelei de staţiuni balneoclimatice existente în România şi a importanţei
acestora.

B. Evaluarea resurselor antropice. Resurselor antropice le-au fost acordate 25 de puncte

din cele 50 de puncte ce revin resurselor turistice.
Criterii de evaluare a resurselor antropice. În evaluarea resurselor antropice au fost luate în
considerare cinci componente şi anume: monumentele istorice de interes naţional, muzeele şi
colecţiile publice, arta şi tradiţia populară, instituţiile de spectacole şi concerte, manifestări
culturale repetabile. Distribuţia punctajelor între cele cinci componente menţionate anterior a
fost următoarea:
CATEGORIE PUNCTAJ MAXIM
A. Monumente istorice de interes naţional 8
I - arheologie
II - arhitectura
III- monumente de for public
IV - memoriale
B. Muzee si colecţii publice 9
I. Muzee
II. Colecţii publice
C. Arta si tradiţie populară 8 (sau 4 - vezi mai jos)
I. Festivaluri, târguri obiceiuri, sărbători etc.
II. Meşteşuguri populare
D. Instituţii de spectacole şi concerte 8 (sau 4 - vezi mai jos)
filarmonici, orchestre, formaţiuni instrumentale, corale
ori vocal- instrumentale, care deţin un ansamblu etc.
E. Manifestări culturale repetabile 0 sau 4
TOTAL 25

4
 Au fost supuse evaluării monumentele istorice ce se clasează conforma legislaţiei (cf. Legii
422/2001 cu modificările şi adăugirile ulterioare) în grupa A - monumentele istorice de valoare
naţională şi universală.
Categoria „Manifestări culturale repetabile” include, evenimente sau instituţii de la B) sau
C) sau D). De aceea a fost marcată cu 0 puncte. De exemplu, instituţiilor de teatru, care prin
natura lor organizează „manifestări culturale repetabile” li s-a acordat punctajul 8 la instituţia de
teatru şi 0 la „activităţi repetabile”. Unde nu a fost cazul (manifestări repetabile care să nu intre
în vreuna din categoriile B), C) sau D), atunci la E) s-a acordat punctaj de la 0 la 8. De exemplu,
dacă există un festival de teatru anual, s-au acordat 4 puncte pentru existenţa instituţiei de
spectacol şi 4 pentru festival.
Aceste combinaţii au avut ca scop obţinerea unui punctaj maxim de 8 puncte pentru cele
trei categorii cumulate, respectiv C, D, E. De aceea, în anumite situaţii a rezultat un punctaj de
maxim de 4 puncte pentru categoria C sau D. În realitate, fiecare grupă are câte 8 puncte, dar
ponderate, astfel încât punctajul maxim posibil pe fiecare UAT să nu depăşească 25 puncte.
În aceeaşi manieră a fost acordat punctajul pentru fiecare subcategorie CI şi CII astfel încât
însumate acestea să obţină maxim 8 puncte.
Unităţilor administrativ-teritoriale ce deţin monumente UNESCO li s-a acordat punctajul
maxim, respectiv 25 puncte.

C. Evaluarea infrastructurii specific turistice. Infrastructurii specific turistice i s-a

acordat 20 de puncte din cele 100 de puncte. În evaluarea infrastructurii specific turistice au fost
luate în considerare cinci componente şi anume: unităţi de cazare, instalaţii de tratament, pârtii
de schi şi instalaţii de transport pe cablu, instalaţii de agrement, infrastructură pentru conferinţe,
reuniuni, manifestări expoziţionale.
C1. Evaluarea unităţilor de cazare. În cadrul grilei de evaluare a infrastructurii
specific turistice, unităţilor de cazare omologate li s-a atribuit un punctaj maxim de 7 puncte din
cele 20 de puncte ce revin infrastructurii specific turistice.
Criterii de evaluare a unităţilor de cazare. În procesul de evaluarea au fost luate în considerare
doar acele unităţi de cazare omologate de către Autoritatea Naţională pentru Turism. În funcţie
de distribuţia la nivel naţional a numărului de camere pe tipuri de structuri de primire turistică,
au fost atribuite următoarele punctaje:
- hoteluri - 5 puncte
- pensiuni turistice - 1punct
- alte tipuri de unităţi de cazare cu excepţia hotelurilor şi a pensiunilor turistice - 1punct
Acordarea punctajelor la nivelul fiecărei UAT a fost realizată pornind de la capacitatea de
cazarea în funcţiune (calculată ca produs între numărul de camere şi numărul de zile de
funcţionare). Astfel a fost atribuit punctajul maxim pentru UAT care dispunea de cea mai mare
capacitate de cazare în funcţiune la nivelul hotelurilor, pensiunilor turistice şi respectiv a altor
unităţi de cazare şi în funcţie de aceasta a fost calculat punctajul celorlalte UAT, păstrându-se
proporţia. Distribuirea punctajelor la nivelul celorlalte UAT s-a realizat în mod proporţional.
Aceste punctaje au fost corectate în plus sau în minus (sub 0,01 puncte) în funcţie de
distribuţia camerelor pe categorii de confort. În situaţia în care există o diversitate a distribuţiei
camerelor de categorii în plus punctajele au fost rotunjite în plus, în caz contrat acestea au fost
rotunjite în minus.

C2. Instalaţii de tratament. Instalaţiilor de tratament li s-au acordat 5 puncte din cele
20 de puncte ce revin infrastructurii specific turistice.
Criterii de evaluarea a instalaţiilor de tratament. În procesul de evaluare au fost luate în
considerare doar acele instalaţii de tratament care sunt avizate de către Ministerul Sănătăţii.
Criteriile principale care a stat la baza procesului de evaluare a instalaţiilor de tratament a fost
numărul şi varietatea instalaţiilor de tratament. Prezenţa facilităţile pentru wellness a constituit
un avantaj pentru UAT evaluată, primind un punctaj suplimentar (maxim 0,1 puncte), dar fără a

5
depăşi cele 5 puncte maxim posibile.

C3. Pârtii de schi şi instalaţii de transport pe cablu. Pârtiilor de schi şi instalaţiilor

de transport pe cablu li s-au acordat 1 punct din cele 20 de puncte ce revin infrastructurii specific
turistice, fiecare primind câte 0,5 puncte.
Criterii de evaluarea a pârtiilor de schi şi instalaţiilor de transport pe cablu. În procesul de
evaluare au fost luate în considerarea doar pârtiile de schi omologate de Autoritatea Naţională
pentru Turism (ANT) şi instalaţiile de transport pe cablu avizate de Inspecţia de Stat pentru
Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR) aflat în
subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului.
Criteriul principal care a stat la baza procesului de evaluare a fost numărul pârtiilor de schi,
respectiv a instalaţiilor de transport pe cablu. Astfel a fost atribuit punctajul maxim pentru UAT
care dispunea de cele mai multe pârtii de schi, respectiv instalaţii de transport pe cablu şi în
funcţie de aceasta a fost calculat punctajul celorlalte UAT, păstrându-se proporţia.

C4. Instalaţii de agrement. Instalaţiilor de agrement li s-au acordat 1 punct din cele 20
de puncte ce revin infrastructurii specific turistice.
Criterii de evaluarea a instalaţiilor de agrement. La acest capitol au fost incluse acele instalaţii
de agrement ce se caracterizează prin faptul că existenţa lor într-o anumită zonă motivează
deplasarea turiştilor, respectiv: terenuri de golf, plaje omologate „Blue Flag” conform ANT,
instalaţii de agrement nautic, parcuri de distracţii, herghelii. Criteriile care au stat la baza
procesului de evaluare a instalaţiilor de agrement au fost următoarele numărul instalaţiilor de
agrement şi diversitatea instalaţiilor de agrement.

C5. Infrastructură pentru conferinţe, reuniuni, manifestări expoziţionale.

Infrastructurii pentru conferinţe, reuniuni, manifestări expoziţionale i s-au acordat 7 puncte din
cele 20 de puncte ce revin infrastructurii specific turistice.
Criterii de evaluarea a infrastructurii pentru conferinţe, reuniuni, manifestări expoziţionale.
Criteriile care au stat la baza procesului de evaluare a infrastructurii pentru conferinţe, reuniuni,
manifestări expoziţionale au fost următoarele: numărul spaţiilor individuale pentru reuniuni (săli)
şi capacitatea totală a acestor spaţii exprimată în număr de locuri. Astfel a fost atribuit punctajul
maxim pentru UAT care dispunea de cele mai multe spaţii individuale pentru reuniuni şi în
funcţie de aceasta a fost calculat punctajul celorlalte UAT, păstrându-se proporţia. Punctajele au
fost acordate astfel:
Pentru capacitatea spaţiilor destinate organizării de conferinţe, reuniuni etc.
Peste 10.000 locuri 4.00 puncte 2500 – 2999 locuri 2.00 puncte 650 – 799 locuri 0.75 puncte
5000 – 9999 locuri 3.00 puncte 2000 - 2499 locuri 1.75 puncte 500 – 649 locuri 0.50 puncte
4000 - 4999 locuri 2.75 puncte 1500 – 1999 locuri 1.50 puncte 250 – 499 locuri 0.30 puncte
3500 – 3999 locuri 2.50 puncte 1000 – 1499 locuri 1.25 puncte 100 – 249 locuri 0.20 puncte
3000 – 3499 locuri 2.25 puncte 800 – 999 locuri 1.00 puncte 50 – 99 locuri 0.15 puncte
sub 50 locuri 0.10 puncte

Pentru suprafaţa spaţiilor destinate expoziţiilor, târgurilor etc.

Peste 50.000 mp 2 puncte 5.000 -14.999 mp 1.00 puncte 1.000 – 2.499 mp 0.50 puncte
15.000 – 49.999mp 1.50 puncte 2.500 – 4.999 mp 0.75 puncte sub 1.000 mp 0.25 puncte

D. Evaluarea infrastructurii tehnice. Infrastructurii tehnice i s-a acordat 30 de puncte

din cele 100 de puncte. În evaluarea infrastructurii tehnice au fost luate în considerare trei
componente şi anume: accesibilitatea unităţilor administrativ teritoriale - infrastructura de
transport, furnizarea de servicii publice de gospodărire comunală - infrastructura edilitară,
furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice - infrastructura de telecomunicaţii

6
 D1. Accesibilitatea unităţilor administrativ teritoriale - Infrastructura de transport.
Din cele 30 de puncte prin care s-a evaluat importanţa infrastructurii tehnice a unei UAT pentru
desfăşurare unei activităţi turistice, 16 puncte au fost direcţionate către criteriul accesibilităţii.
Criterii de evaluarea a infrastructurii de transport. Pentru evaluarea accesibilităţii unităţilor
administrativ teritoriale de bază s-a avut în vedere prezenţa pe teritoriul acestora a unor
căi/noduri majore de transport de călători, condiţie esenţială pentru ca un teritoriu să poată fi
inclus în activitatea turistică.
Cei patru indicatori care au fost luaţi în considerare pentru a evalua accesul direct al
unităţilor administrativ teritoriale la reţeaua majoră de transport au fost ponderaţi în funcţie de
importanţa acestora într-o reţea internaţională de transport precum şi de intermodalitate în
transportul de călători.
INFRASTRUCTURA TEHNICA : 30 puncte
Denumire Punctaj Evaluare
Criteriu Accesul direct la infrastructura majora 16
de transport
Port 1 Da 1
Indicatori Nu 0
Aeroport naţional/internaţional 5 Da 1
Nu 0
Acces la drum european (E) 5 Da 1
Nu 0
Acces la drum naţional/cale ferată (DN/ 5 Acces la DN/E şi CF 1
CF) Acces la DN sau CF 0,5
Fără acces la reţeaua majoră 0

Punctajul s-a realizat după înmulţirea punctelor de evaluare (între 0 şi 1) pe fiecare

indicator cu punctajul de ponderare pe indicatori din cele 16 puncte ale criteriului, astfel:
- Pentru accesul la drum naţional sau european şi cale ferată s-au acordat 5 puncte din totalul de
16 puncte , dar acestea nu sunt acordate decât dacă localitatea are acces la ambele modalităţi de
transport.
- Dacă UAT-ul are acces doar la drum naţional sau cale ferată atunci acesta va primi doar
jumătate din punctaj (adică 0,5x5 =2,5).

D2. Furnizarea de servicii publice de gospodărire comunală - Infrastructura edilitară

Pentru infrastructura edilitară s-au acordat 9 puncte din totalul de 30 puncte distribuite
infrastructurii tehnice.
Criterii de evaluarea a infrastructurii edilitare. Dintre acestea alimentarea cu apă în sistem
centralizat şi canalizarea apelor uzate au fost notate cu 5 puncte, iar alimentarea cu gaze naturale
(în sistem centralizat) cu 4 puncte cunoscut fiind faptul că lipsa acesteia poate fi mai uşor
compensată.
După datele disponibile reţeaua de alimentare cu energie electrică acoperă toate unităţile
administrativ teritoriale şi de aceea acest indicator nu a fost luat în considerare, deşi la nivel de
localitate aceasta poate fi uneori deficitară situaţie ce nu poate fi evaluată din cauza lipsei datelor.
INFRASTRUCTURA TEHNICA : 30 puncte
Denumire Punctaj Evaluare
Criteriu Furnizarea de servicii publice de 9
gospodărire comunală - Infrastructura
edilitară
Indicatori Alimentare cu apa, canalizarea apelor 5 Apă şi canalizare 1
uzate şi pluviale Apă 0,5
Fără sistem de
alimentare cu apă 0
Alimentarea cu gaze naturale 4 Da 1
Nu 0

7
 Metodologia de calcul de la primul criteriu se păstrează, astfel că, pentru sistemul de
alimentare cu apă şi canalizare, cunoscut fiind faptul că mai multe administraţii locale au preferat
crearea numai a sistemului de alimentare cu apă evaluarea s-a făcut diferit pentru prezenţa
ambelor sisteme şi pentru prezenţa doar a celui de apă.
Din cauza lipsei datelor în analiza furnizării de servicii de gospodărie comunală nu a fost inclusă
prezenţa sistemului de epurare a apelor uzate (absenţa acestuia duce la poluarea gravă a mediului
şi evident la scăderea potenţialului turistic).
Mai trebuie spus că, dacă primul criteriu (cel al accesibilităţii la infrastructura majoră de
transport) prezintă o situaţie care poate fi cu greu modificată în ansamblul său, cea a
infrastructurii tehnico-edilitare poate fi ameliorat chiar de la nivelul autorităţilor locale.

D3. Furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice - Infrastructura de telecomunicaţii.

Furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice a fost notată cu 5 puncte din totalul de 30
puncte distribuite infrastructurii tehnice.
Criterii de evaluarea a infrastructurii de telecomunicaţii. Cele 5 puncte aferente infrastructurii
de telecomunicaţii au fost acordate numai pentru unităţile administrativ teritoriale în care poate fi
accesată reţeaua GSM (ştiut fiind că aceasta se poate extinde şi către alte servicii decât cele de
telefonie). Pentru unităţile administrativ teritoriale care dispun doar de reţea la un punct fix s-au
acordat doar 2,5 puncte.
Notarea s-a făcut conform situaţiei existente în teritoriu conform datelor din anul 2003,
ceea ce a arătat că multe unităţi administrativ teritoriale de bază nu dispun nici măcar de reţea la
un punct fix, deşi Legea 304 din 4 iulie 2003 pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor
cu privire la reţelele si serviciile de comunicaţii electronice asigură dreptul tuturor utilizatorilor
finali de pe teritoriul României de a beneficia de serviciile din sfera serviciului universal,
indiferent de localizarea geografică şi la tarife accesibile
INFRASTRUCTURA TEHNICA : 30 puncte
Denumire Punctaj Evaluare
Criteriu Furnizarea serviciilor de comunicaţii 5
electronice – infrastructura de
telecomunicaţii
Indicatori Acoperirea GSM/ Telefonie la punct fix 5 Acoperirea GSM cu/sau fără 1
telefonie la punct fix
Telefonie la punct fix 0,5
Fără servicii de 0
telecomunicaţii