© BCU Cluj

GÂNDIREA
L I T E R A R Ă , A R T I S T I C Ă , S O C I A L Ă
Apare la 1 şi 15 ale fiecărei luni
Redacţia şi administraţia Calea Regele Ferdinand No. 38, Cluj

ABONAMENTE: Pe hârtie velină 200 lei anual; ediţia obicinuită 1 an lei 60;
6 luni lei 35; 3 luni lei 20. — Lei 2"50 exemplarul. Pentru instituţii un an 120 lei.
INSERŢII Ş\ RECLAME se primesc la administraţia revistei, achizitori
împuterniciţi Şi toate agenţiile de publicitate. * * * * * * *
REDACŢIONALE. Gândirea va face minuţioase recenzii tuturor lucrărilor
trimise pe adresa noastră. Domnii autorii şi casele de editură sunt
• rugate a trimite câte 2 exemplare. — Manuscrisele trimise nu se înapoiază.
Primim bucuroşi cronici asupra mişcării culturale, literare şi sociale
din toate ţinuturile "ilpmâneşti. * * * * * * * * * * *

SOCIETATE ANONIMA C L U J
C A L E A R E G E L E F E R D I N A N D Nr, 36—38
(In casele proprii) * * * (Telefon Nr. 5-^39 şi 12—17)
CAPITAI SOCIAL LEI 50000,000
(Banca împuternicită cu finanţarea reformei - agrare prin
# Decretul-Lege Nr. 4167 diin 12 Septemvrie 1919).
Execută tot felul de operaţiuni de bancă
Primeşte depuneri spre fructifizare l cu 5°L netto
Primeşte depuneri in cont curent f
Cumpără şi vinde monezi străine.
Finanţează întreprinderi agricole şi industriale.
Emite scrisori fonciare.
flcoardă împrumuturi hipote:are cu anuităţi pe 10, 15, 25 ani.
flcoardă împrumuturi cambiale,
flcoardă împrumuturi pe gaj de efe te (lombard,).
Acoardă împrumuturi pe mărfuri (varante).
Excontează"cambii, efe te, cupoane, devize.
Sec{ie specială pentru organizarea cooperativelor.
Secţie specială pentru maşini agricole.
. Sec{ie specială pentru produse agri ole.
Virimente directe de cont-curent cu toate băncile mari dinţară şi străinătată

© BCU Cluj
REDACTA
ŞI flDMINI-
STRflT'fl :
CALEA
REGELE
FERD1NAND
No 33.
L^lTe^A^Ă-AQTÎ/TicAyDciAIs^
CLUJ
Primejdioasă
ofenzivă culturală
Ocolesc pe masă de câte-va săp--
tămâni un vraf de documente;
pentru cei "ce trăesc pe urma ti­
parului îndeosebi de Interesa,ite.
Sunt prospectele, bilanţurile, dările
de seamă anuale şi gestiunile câ­
torva case de editură dintre acele
născute şi crescute după răz­
boi. Cercetarea lor va coborî un
suflu de mela ico'ie în inimile ce­
lor cari acum 15—20 de ani, aler­
gau cu manuscrsul după editori,
bucuroşi să obţină doi trei poli pe
o traducere şi două, trei sute de
lei, pentru un Volum definitiv vân­
dut diavolului. Astăzi tiparul în­
ghite şi produce nvlioahe. In zaţul
de plumb şi în rotativele gigante
s'au vâ'ât în. ultimi t ei ani mult
mai multe milioane, decât odini­
oară în toate întreprinderile petro­
lifere. Nu exagerăm dacă vom so­
coti totalul' acestor capitaluri la
aproape un-sfe't de miliard. (Nu mai
departe de acum câteva săptămâni,
într'o transacţie oarecare, instala­
ţii !e „Adevărului" numai, erau eva­
luate la douăzeci de milioane) Si
iată dar, că am avea cuvânt să ne
bucurăm. Pentru intelectual banul
a încetat a f o forţă inertă. Cir­
culă şi contribue la risipirea întu­
nericului; strâns din explotarea sto-
machului şi pasiun /or animalice,
se întoarce generos, şi pocăit să
hrănească sufletele. Acestea ar fi
cel puţin reflecţiile ace/or cari cer­
cetând origina capitalurilor depuse
în tipografi, case de editură, libră­
rii şi ziare; vor găsi acolo cunos­
cute nume de bancheri, de oameni
politici ce nu-şi citesc nici pro­
priul ziar; de îmbogăţiţi ai războ­
iului şi în orice caz de muritori
cari, până mai eri nu au avut de
a face nici în clin nici în mânecă
cu nefericita invenţie a lui Quten-
EXEM­
PLARUL
2 LEI 50
APARE LA 1 SI LA 15 ALE FIECĂREI LQNi
REDACTORI: CEZAR PETRESCU SI D. I. CUCU
Orhul
Un târâit de greer chiamă luna'n fân.
Dumnezeu e orb ; ţânţarii-i fac
o aureolă peste cap-
Eu sunt copilul lui şi cum îl duc de mână pretutindeni,
s'ar spune câ-i un cerşetor bătrân.
Prinvechipăduri, ce-şima''aduc amintedezidirea lumii
El m'a'nvăţat să — tac.
Acum ne odihnim în drum, cum am făcut deatâtea ori.
E-o noapte încărcată de tămâie si de sori.
Agate dintr'un sorb prin fire moi de iarbă
melci jilavi i-se urcă'n barbă.
Ji zio : •„ Tată, dupăce-ai făcut
c'o vorbă stelele fără de număr,
Tu le-ai privit mirat —
şi poate-ai zăbovit prea mult întru lumina lor cu ochii,
deaceea ai orbit".
Fără răspuns m'apasă mâna tui pe umăr.
Prin gând îi trec minuni adânci şi nouă.
Pleoapele mi-s umede de rouă —
ş. ca să nu audă
de ce durere-mi bate in'mama1 grabnic mă — r de:
,,Tatâ, si mergem mai departe".
O stea de cerul ei c''o lacrimă de aur se desparte.
Lucian Blaga
berg. Acestea ar fi, adăogăm: — re­ dentului eroic care se privează de
flecţi.ie unui superficial optimist De cinci prânzim pe săptămână, pen­
fapt, închizând "frumos prospectele tru a-şi procura o r n • râvnită,
şi bilanţurile cu neaşteptate şi fan­ acestei mulţimi atiase j? înşelă­
tastice beneficii, — şi plimbându-ne ciunea vitrinei, casele de editură
mai depai te ochii cercetători în îi' pune în mână Cu generozitate
vitrina şi în rafturile librăriilor, se­ operile d-lor 1. 1. Stoican, Răd.u
ninele reflecţii vor fi alungate de Cdsmin şi altora, pe cari o dis­
altele mai întunecoase. Dincolo de cretă delicateţă ne interzice a-i
beneficii — nimic. O jalni.ă ste­ numi în această dulce companie.
rilitate. Munţi de maculatură s'au O elementară lege econonrcă face
u-cat în rafturi, s'au încărcat în ca uzina odată pornită să producă
vagoane, s'au împrăştiat în toate cu ori ce preţ, . chiar cu rizicul de
unghiurile ţări, pentru a răspândi a forţa apoi cumpărătorul să on-
pretutindeni o fumurie mediocri­ sume în silă până la saţietate. Si
tate. Lectorului lacom de o jumă­ întreprinderile noastre de tipar s'au
tate de oră de abdicare la meshi- supus acestei neseCităţi; produc
năria cotidiană, adolescentului în-' vertiginos. N'a eşit nici odată de
setat de bucată clară de cer, stu­ sub taascurile maş-inei, atâta hârtie
© BCU Cluj
 ^2
zadarnic înegrită, ca în ultimii trei
ani. Romane şi, drame, poeme şi
: amintiri de război, povestiri şi gân­
gave încercări- dogmatice, • toate
s'au'îmbulzit năbuşind bietele cărţi
cuminţi dinainte de război.
Iar acestea nu se opresc numai
înaintea ochilor sceptici ai cetito­
rului din aşa numitul «vechiu re­
gat», pe care o tristă dar repetată
experienţă îl scuteşte de prea eftine
amăgiri. Rodul tipărit al medio­
crităţii trece vechile frontiere, ten­
t e a z ă ochiul lectorului naiv din
Ardeal şi din Basarabia, şi merge
acolo să facă operă de naţionali­
zare culturală substituind pe d.
Stoican lui Vlăhuţă şi pe d. Radu
Cosmin lui Delavrancea. Astfel şco­
larul care nu a cunoscut scriitorii
noştri decât din antologii şi din
cărţile arar rătăcite-peste frontiere,
intelectualul ale cărui cunoştinţi
literare se mărgineau în mod firesc
şi legitim la câteva nume preţioase,
se trezesc astăzi asaltaţi de o sumă
de gloiii recente, pe cari nepăsa­
rea institutelor de editură le socoate
vrednice santinele ale culturei ro­
mâneşti. Rezultatul e dureros.
fiu numai intelectualul rafinat,
dar şi cetitorul de rând din Basarabia
deopildă are prilej, să facă o jal-
Inică comparaţie. Slova moscovită
'a familiarizat cu Tolstoi, cu Dos-
ojewski, cu Turgheneff, cu Gorki
cu zeci de scriitori de o glorie
universală. Editurile Capitalei, îi
trimit cu cerneala umedă încă, vo­
lumele cele mai mizere ale celor
mai obscuri şi mai săraci cu duhul
chinuitori ai verbului, pentru a-i
câştiga asfel culturei româneşti. Iar
aci în Ardeal, unde scriitorii pă­
mânteni începând cu Slavici şi
Coşbuc şi sfârşind cu losif, Chendi
Agârbiceănu ori Gorun au ţinut sau
ţin piept culturei maghiare cu scri­
sul lor, aceleaşi case de editură
trimit peş:heş cititoru'ui traduceri
din Marcel Prevost, din Hectar
Malot şi operile complecte ale dlui
Perete.
E timpul să se curme această
nesocotită risipă de hârtie. Căci
nu contribuţie la înrădăcinarea cul­
turei româneşti aduc aceste edituri,
ci definitiva ei compromitere. Va
fi fiind fără îndoiaiă principalul
scop al acestor interprinderi, — câş­
tigul cu ori ce preţ. Înţelegem.
Oamenii cari au depus bani în
aceste afaceri ştiu bine cum să
stoarcă cât mai umflate beneficii.
A trecut vremea lui' Graeve, MuIIer,
Haiman, — editori cari au sărăcit pe
urma literaturei româneşti.
Aceştia noui nu se opresc în faţa
unor ridicole scrupule, ci-şi văd cu»
GÂNDIREA
V A N I T A S
Nepăsător şi negru, în mantia de vânt
In pajiştea de steie strivesc nemărginirea,-
A'm înţeles secretul care roteşte ficea-
Râd stropului de fină ce voi numiţi pământ.
Din pomul cunoştinţei am rupt un rod, am s t r â n s
Un gust de trupuri calde, şi miezul alb scuipai
Şi fără vre'o poruncă m'am depărtat din rai
Când serafimi în urmă'mi în hohote au plâns
Subt mine curge timpul — ea râul subt o punte
Văd tot, ştiu tot. Ştiutul mă'nalţă în pierzări
Şi findcă văd — orbirea îneacă-a mele zări
Find-eă gândesc, — o pîatră striveşte a mea frunte.
ADRIAN MAN1U
minte de treburi. Dar atunci e da­
toria statului să intervie şi a minis­ Onl cerni miilea miile...
terelor de Instrucţie şi de Culte să — Cind zăcea în. fâşii în poala
umple golurile.. Există o Casă a mamei, îşi întindea mîihile după
. şcoalelor, — să-şi amintească de soare vrînd să smulgă strălucirea
clasicii noştri dacă editorii d-lui Stoi" lui rotundă de pe ceriu. Şi zarea
can i-a uitat. Şi nu numai de a- nu i-a răspuns niciodată.
Ceştia, dar şi de scriitorii de curând
dispăruţi ale căror cărţi au fost — Când a făcut întâii paşi,
alungate din rafturi, de prodigioasa văzu pîine în mîinile unui copil.
fecunditate a nerăbdătorilor. Şi ş'a intins mîinile după pane...
Fostul institut „Minerva". cu o Dar nu i-au dat-o.
pioasă grijă adăogită unui pătrun­ — Când a 'neeputşâ simtă che­
zător spirit comercial, a ştiut într'o marea florilor şi adâncul rost al
vreme să-şi îndeplinească datoria cântecului bknfăcător, ş'a întins
de a tipări cele mai bune scrieri mîinile după o floare. ...Dar spinii
ale trecutului- în ediţii frumoase florii l-au respins şi a simţit să-
eftine, adnotate şi. eo'mplectate de geaca durerii dintâi în inimă, era
oameni pricepuţi. Moştenitorii ace-, durerea leului alungat din vizuini.
stei firme par cuceriţi de alte preo­
cupări. In librăriile nouilor ţinuturi — Cînd îi crescu credinţa şi
vechile ediţii au dispărut, ori se doruf de luptă, îşi întinse mîinile
vând pe preţuri înzecite, de spe­ după argintul răsplătirilor şi după
culă. aurul biruinţei: Şi l-au alungat,
l-au bătut, l-au chinuit.
înainte de a' sfârşi să privim
încă în viirinile librăriilor ungureşti.. •—. Omul care-şi întindea mîinile
Numărăm acolo până la zece ediţii şi nici-odatâ na cules decât lac-
deosibite ale operilor lui Arany, râmi şi blesteme, şi niciodată n-a
Ady, Petofi, şi altor mari poeţi ma­ putut rîde fericit.
ghiari, toate tipărite Cu gust şi cu — Şi trist şi obosit, bătrîn şi
un adevărat cult al frumosului. în chinuit, ş-a intins mîinile plîngînd
librăriile noastre circulă un volum după soare . ..şi soarele s'a des­
a lui Enxnescu, care face cu succes prins de pe ceriu, a căzut în bra-
concurenţă cărţilor de visuri şi de , ţele-i micşorat de cădere ca un
poveşti haiduceşti, ce se vând în măr, şi omul care işi întindea
bâlciuri. E' o crimă In această ţară mîinile totdeauna inzadar... simţi
a profitorilor şi multimilionarilor, nu, că i-se deschide noaptea, ca să
se găseşte oare un om cu gust şi se cufunde în ea, ţinînd strîas !a
cu suflet, care în ciuda trândavei sînu-i, soarele — măr.
nepăsări a editorilor — să tipă­ Emil îs ac
rească aşa cum se cuvine, pe so­
coteala sa, opera poetică a celu-
ce ne-a deschis întâia oară ochii
spre negura infintului? I. Darie
© BCU Cluj
GÂNDIREA

Toamna timpurie
E-un amurg de toamnă timpurie,
Şi'n cerdacul casei de la ţară,
Câte-o frunză galbenă şi rară
Tremură ca o aripă de hârtie.
Şi ca un tyânuţ de soare, singuratic
'Cade 'ncet parcă n'ar vrea să cadă,
Din mănunchi de trandafir sălbatic
Atârnat pe sfori, de balustradă.
Printre pomii de pe-aleia din grădină
Soarele în asfinţit întinde
Paralel, covoare de lumină
Din uscata iarbă ce s'aprinde.
E-o tăcere ca'ntr'o casă de bolnav,
Frunzele cad pe furiş;
Soarele'i firav.
In luminiş
E ceva pustiu
Ca'ntr'o casă,
Din care a fost scos un mort
Pe-o zi frumoasă.
Vino lângă mine, draga mea, s
Sânt singur, şi mă tem să stau aşa.
Să privim noi amândoi înspre Apus,'
In zarea dinprejur, pustie,
Cu pământii 'ntins ca o năsălie
Pe car e-un uriaş a fost dus.
'Dar să fii tare
Să nu'.ncepi tu să plângi,
Şi mai ales să nu vorbim. . .
Alăturea de tine să mă strângi
Mângâetoare,
Şi să pornim
Pe câmpu-acesta, ca'ntr'un ţintirim.
DEMOSTENE BOTEZ.

Păiajenul negru
Cu lumânarea ap opiată în fata
oglinzei, Henric al patrulea îşi cer­
ceta amănunţit, pentru o zecea
oară poate, creţurile din jurul ochi­
lor. Şi era trist. Sticla neregulată,
cu valuri mărunte şi cu argintul
pe alocurea mâncat • de umezeală,
răsfiângea o jalnică figură. Zadar­
nic se schimba .autând un colt de
unde oglinda să nu-i arate chipul
prea oval sau frun'ea prea turtită,
dincolo de luciul aburit răspundea*
fiecsrii mişcări, un cap îmbătrânit
şi plumburiu. Gulerul de dantelă,
obosit de îndelungi vagabondări se
boţise şi atârna ca o imensă co­
rolă de floare veştedă. Încercă -încă
odată să-1 ridice sub bărbie, dar
petalele se întorceau îndărădnice şi
mizerabile pe umenii de Catifea vio­
letă. Mormăi singur, începutul unei
înjuraturi puţin regeşti, când uşa
cabinei se deschise şi cineva strigă,
trecând mai departe:
— A venit şi prefectul. începem!
Henric ai patrulea întoarse spa­
tele oglinzei şi se trânti, ferindu-şi
spada, pe canapeaua prăfuită. Nu
întră decât la sfârşitul actului... O
durere stăruitoare îi încleştase
tâmplele.' Câte-va minute de ne­
mişcare şi piram'donul aveau» să-1 dintâi ploaie, monotonă şi nesfâr­
liniştească poate. Şi încereă'sănu şită, de toamnă.
gândească nime. Dar alături, din­ Henric al patrulea aruncă ţiga-
colo de peretele subţire se auzeau rea, sări în picioare, işi mai privi
„fetele" chicotind'. Un glas de ba­ încă odată în oglinda duşmănoasă
riton necunoscut,, ş pti fârâ îndo­ obrajii văpsiţi ; corectă vârsta cu
ială o gluma Căci râsetele izbucni­ puţin roşu şi cu puţin negru, îşi
ră mai înveselite. Apoi se auzi bâ- netqz-i barba mătăsoasă şi roţun-
zaitul unui puiverizator, capacele zind pieptul sub haina de catifea
cutiilor de pudră aruncate pe masă, cobora între culise, aşteptându-şi
un şuvoi de apă. Usi'e se trântiră rândul. Pompierul îi făcu loc cu
şi paşii se depărtară pe culuoar. Se admiraţie respectuoasă. Mărioara,
făcu linişte. Coborîseră toţi. Se „a treia damă' de curte", trăgând
auzea numai clipotitul ploii izbind cu uie hea la repHcele de pe .scenă
în fererestre. Henric al patrulea pentru a nu'pierde ca de obiceiu
îşi destinse dureros încheiturile. intrările, găsi timp să-i arunce un
Liniştea îl odihnea. Tâmplele înce­ compliment generos:
peau să se ră'O r ească. Şi sorbi tă- 4- Nene Haralamb, eşti adorabil,
i erea ca o doctorie binefăcătoare. întinereşti.
Un şoarece ademenit de nemişcare Henric ?1 patrulea surâse amar
scoase capiii deasupra dulapului, şi cu un gest vag al degetelor în-
privi o clipă nehotărit cu ochi Itici- mânuş-'te, alungă linguşirea. Nu-1
tori ca două mărgele negre, apoi mai mângâiau" încurajările colegi­
lunecă în jos repede, ca o jucărie lor. Oglinda, oti cât de ingrată va
pe sfoară, şi se mistui înghiţit de fi fost, nu-1 minţise nici adineori.
intunericul unui .ungher. Rămase Iar sub botforii trecuţi peste ge­
iar singur, şi iar singurătatea îl nunchi, reumatismele îi aminteau
nelinişti. Asta se întâmpla tot mai făr> indurare anii. Rezemat de o
des de un timp. O cău'a, şi mai ladă ca scândurile negeiu te, ur­
târziu îl turbu a în totdeauna. Nici­ mărind dialogul conspiratorilor de
odată nu-1 apăsase însă ca într' pe scenă, îsi zâmbi* sie-şi silit şi
acest orăşel* lăturalnic, unde de o cu milă. Mâhnirea îi sfrânse din
săptămână nu se mai potolea cea nou inima.. Aştepta să-şi spună

© BCU Cluj
44 GÂNDIREA

Când cerul ca ,o grotă- îşi deschide
albastrele nemărginiri fluide
prin care trec, în bărci de vânt, ecouri,
eu fac călătoria mea în nouri...
Apusul roş cu nourii sălbatici
plutind cd nişte vulturi singuratici,
cu — aripi d'e purpură, mă înfioară... Iar degetele vântului sonor
Spre miază-noapte sufletul meu sboară!
în peştera cu valuri adormite
atîrnă vaporoase stalactite;
flori mari şi mlădioase plâng spre cer,
şi ca un lac înmărmurit de ger,
cu sloiuri Jranspărente de lumină,
corola lor albastră se înclină...
Castele de omăt, grădini de fulgi,
CĂLĂTORIA IN NOURI.
uşoare se distramă ca un giulgi,
acoperind, la orizont, departe,
rătăcitoarele ecouri moarte...
Şi păsări mari, cu pene de cristal,
într'an prelung cortegiu muzical
alunecă pe mute mări senine
cu siănci de ghiaţă- albăstrie pline...
preschimbă 'n harfă fiecare nor...
Dar Noaptea din palatu-i de bazalt
pe scările azurului înalt
coboară-..
Cerul trist şi ofilii,
în flamuri largi de doliu învelit,
se schimbă 'ntr'un albastru cimitir,
cu adormite temple de safir
în care torţi de purpură se stîng...
Printre statui, mausoleuri plîng,
sfinxi albi. păzind misterioasa poartă
în dosul căreia e luna moartă...
Şi printre străveziile cavouri,
trecînd pe sub albastre porţi de nouri,
şerpuitoare drumuri de lumină,
la orizont, tăinuitor, se 'nclină...
Pe scări mai diafane ca un fir
fiori de-argint coboară 'n cimitir:
— şi stelele alunecă 'n tăcere
pe 'fruntea monumentelor stinghere...
... La care alb mausoleu ascuns
te-opreşti acuma, suflet nepătruns,
pe' drumul nourilor morţi pornit
in infinit.'.'..
1918. laşi. AL. A. PHILIPPIDE

mai repede rolul, să sfârşească,
să desbrace vestmintele de bâlci,
să se întoarcă în camera înfrigu­
rată de otel şi să-şî strângă dea-
valma bagajele sărăcăcioase, pentru
a porni mâine, iarăşi şi iarăşi în
alîă parte. Se gândea cu'uşurare
că scapă de acest târg "unde o
săptămână se înăbuşise ca într'o
temniţă. Şi îşi jură s ă ' nu se mai
întoarcă n'ci odată.
O suflare de vânt tremură frun­
zele de pânză ale decorului. „A
treia-damă de curte" îşi acoperi
gâtul desvelit cu degetele ine'ate.
Conspiratori cu pumnalele încruci­
şate îi jurară moartea. Regizorul
îi făcu semn. Henrical patrulea îşi
bombă pieptul şi cu mână Încleş­
tată pe spada scurtă, întră eu
paşi grandioşi. Cineva aplaudă în
fundul sălii. Nenea Haralamb avea
ţinuta marţială şi cucerea în tot
deauna.rândurile din urmă... Cuceri
de astădată şi stalurile din faţă.
înfrigurat de aplauzele 'ncăpăţinate
ale unui admiratar singuratic ce-i
încheia fiecare sfârşit de vers, se
întrecu pe sine însuşi. Din stro­
fele sforăitoare * de melodramă
scoase accente pe care nu şi le
recunoştea singur. Imaginaţia hao­
tică şi extravagantă a autorului,
îi pusese să vorbească de singură­
tate, de lipsa femeii iubite, de anii
cari trec, de izgonire şi de rătă­
cită sete de moarte; şi poate
gândurile amare din faţa ogîinzei,
poate singurătatea care îl înăbu­
şise "o săptămână, poate cele
câteva ceasuri de rătăcire pe stră­
zile ploioase ale acestui orăşel
ostil; îl făcură grandilocvent. Ulti-
mile versuri le declamă indoind
vârful de otel al spadei cu o sin­ aceleaşi romanţe. îşi vor râde de
ceră desnădejde şi sala îşi urlă el şi chefuiţi îl vor întrteba iarăşi de
entuziasmul. O floare pornită din- ce e funebru...*Ii era ruşine şi de
tr'o loje descrise un arc şi-i, căzu florile pe cari ar fi dorit să le as­
la picioare. După acest semnal, cundă... Foamea îl birui şi se hotărî
urmară altele. Conspiratorii şi da­ să înfrunte eorvata. Dar cine va îi stri­
mele de curte, priviră uimiţi ace­ gă numele îa spate şi se întoarse sur­
astă a doua miraculoasă întinerire prins, cu degetele încă pe mâne­
a lui Nenea Haralamb. Iar după rul uşei. Cin necunoscut alerga
ce cortina căzu definitiv, a treia gâfâind, cu pardesiul descheiat.
damă de curte, entuziasmată, i se E<-a gras cu pălăria dată pe ceafă,
acăţă de gât, şi-i sărută des, des, desvelind privirei o figură largă
obrajii veşteji, pe care fardul buze­ şi înveselită, pe care nici nu-şi
lor puse flori rotunde şi roşii . . . amintea s'o fi văzut undeva, vre­
odată. Necunoscutul desfăcu bra­
După ultimul act, cu gulerul, ţele frăţeşte :
pardesiului ridicat, dosind florile,
eşi în stradă cel din urmă. Uşile. — Ei bată-te să te bată. Tu
se închideau pe culuoarele întune­ erai Ţărcuş? . . . Ei băta-te . . .,
coase. Piaţa se golise şi singurul Bănuiam eu .
bec, cu flacăra tremurătoare arunca Si încletânşdiî-şi braţele îl strân­
peşte bălţile murdare cioburi de se ca ipe-un tovarăş demult
lumină. Dar ploaia încetase. Pe ce­ pierdut. Haralamb Ţărcuş, încercă
rul spălat, de sticlă, stelele strălu­ să pună un nume pe figura acestui
zgomotos prietin |şi nici îndoita
ceau clare. Vântul smulgea cas­
guşe, nici ochii rotunzi şi mici
tanilor cele dintâi" frunze moarte. « sub pleoaoeîe grase, nici gura cu
Aerul infrăgezit de umezeală îl buzele cărnoase şi umede ,nu-i
pătrunse plămânii adânc şi răcori­ spuneau nimic. încercă* să pară
tor ca un bălşâm. In faţa singurei bucuros, dar necunoscutul înţelese
cafenele-reştaurant, un automobii şi lăsă săd cadă braţele desamăgit:
cu şofeurul adormit aştepta: şi in
unghiul de raze al farurilor aşter­ — Nu mă recunoşti?... Mişu...
nut pe astfalt, câteva coji de Mişu Vulpescu dela Gimnaziul
pertocală îi evocară ţinuturi to­ Cantemir,, Ei, bătă-te, zi, mă uitaşi?
ride cu nume sonore şi cu ţă- Isi amintea însfârşîî. Cum să-1
muri nisipoase de mare. Haralamb uite?
Ţărcuş — pe afiş Haro Ditarca, Trei ani tovârlşie de bancă nu
•—•, şovăi în faţa, uşei. Ii era foame. se uită uşor. Dar cum se schim­
Prin perdeaua subţire, se vedeau base . . .
înăuntru ceilalţi, aşezaţi la o masă Mişu Vulpescu, ii prinse braţul
întinsă cu necunoscuţi; ştia că şi-1 târî autoritar după dânsul:
acolo îl aşteaptă aceleaşi calam­ — Nu aci... E restauran-f, de cio­
bururi, ace'eaşi sticle golite, ace­ coi. Ştiu eu o odăiţă bună, cu li­
iaşi noapte care se va întinde până nişte şi vin ales. Nişte fripturi faine.
târziu şi aceiaşi lăutari vor scărţîi La jidanul meu . . .

© BCU Cluj
 GÂNDIREA
Un timp merseră amândoi, tă­
cuţi.
Haralamb Ţărcuş, măsura cu
coada ochiului dimensiunile prie­
tenului, abdomenul bine hrănit,
vesta cenuşie sub haina deschisă,
lanţul gros de aur şi încerca să-i
ghicească îndeletnicirile. -De trei
zeci de ani aproape nu maî ştiuse
nimic, vremea îl şi ştersese din
amintire. Şi ce vânt îl adusese
tocmai în cestlalt capăt de ţară?
Ajunseră. Cârciuma era dosnică,
cu obloanele trase, dar după primi­
rea bucuroasă a ovreiului; după
graba cu care deschise o odăiţă
ce se vedea rezervată numai pentru
oaspeţi aleşi, se ghicea că prie­
tenul se bucuia acoîo de deosebită
trecere.
in faţă paharelor de vin, des-
morţiţi; Mişu Vulpescu îi povesti
cum l'a descoperit.
— Bănuiam de eri, de când ai
jucat pe Othelo... Te-am căutat, şi
mi-a spus unul deşirat, de făcea pe
Marchizul de Montmorency, că Haro
Ditarca-i Ţărcuş. Phii ce bucurie,
bată-te . . . Eu te-am aplaudat întăi
când ai eşit pe scenă . . . Straş­
nic succes 1 . . . Ţi-a aruncat flori
şi nevasta prefectului, .şi aia i-o
mofturoasă de obicei . . .
Haralamb Ţărcuş simţi că ro­
şeşte de admiraţia greoae a prie­
tenului şi încercase schimbe vorba":
— Şi tu? ...Ce vânt pe —aici?
Sunt. . . să vedem. . . treizeci de
ani de când ne-am despărţit.
Prietenul împinse paharul dinaintea
lui, rezemă, ceafa grasă pe spăta­
rul scanului, privi câteva, clipe
paharul caşi cum de acolo ar fi
aflând de unde Irebue să începa,
şi se tângui:
— Eu dragul meu, sânt un om
necăjt. . . ia un biet funcţionar.
Grefier de tribunal, o mizerie. Mai
am doi ani şi scap la pensie, flra
o căsuţă cu livadă, nevastă sănă­
toasă, copiii la locul lor, un ginere
avocat. . . De trei ani o viişoa^ă
pe rod. . . încolo ticăloşie. Mai uit
cu câte un pâhârei de vin, cu de-âi
mei. Noi nu suntem artişti. Nu
ştim ce-s florile şi aplauzile...
Haralamb Ţârcuş, ca un vinovat
împinse florile sub şervet. Admi­
rat a invidioasă a prietenului îl durea
acum ca o mustrătoare ironie, ii
mâhni gândul că în doi ani acestea
erau singur le flori aruncate de
o mână ge ieroasă, şi că se mul­
ţumea acum numai cu aplauzele
galeriei. Şi cu sete sorbi unul după
altul două pahare pe nerăsuflate.
Ovreiul se strecura în vârful pi­
cioarelor, schimbă ghiaţa, aduse
farfurii curate şi fpripturile sfârâind,
încă, apoi întrebă cu înţeles;
BROAŞTELE.
In plopul meu îşi pune cuibul luna
Din care ese noaptea ca un corb,
Şi stele-i cad din aripi, dar le sorb
Prin iazuri broaşte una câte una.
Căci broaştele înghit bucăţi de noapte
Şi sar jiin mâl în iaz rotind inele,
Şi se lungesc pe burta lor ide lapte,
'in care se topesc atâtea stele.
Iar când trezit de-al lor vacarm barbar
Se'ncruntă — roş de somn truditul soare,
Cu ochi holbaţi', pe foi de nenufar
Rămân încremenite — de stupoare.
ksi. AL. O. TEODOHEANU
— Să trimîtim după Naiţă?
înţelese că Nâită trebue să fie
vre-un ţigan cu vioară, şi rugă din
ochi prietenul să renunţe:
— Mai bine povestim de ale
noastre.
Aveau mu'te de povestit — Mai
întăi despre foştii camarazi şi amin­
tiri de scoală. Farsele' din ora
profesorului de istorie, greva de la
matematică, s-andalul când i a dat
afară pe o.» săptămână. . . Si apoi
colegii. Cine ar fi crezut că Brân-
zeu, feciorul popei dela Vovidenia
are s'ajungă de trei ori milionar?
Si Stroescu care se ţinea numai
de giumbuşlucuri să se împuşte
din dragoste. . . Si Miîea care ră­
mânea repetent la fiecare doi ani
să ajungă general.. . Voicu, voinic
cât un taur să moară ofticos.. . Si
mai ales secătura aia de Tordceanu
s'ajungă Ministru domnule!
Mişu Vulpescu se Indignase de-al
binelea, şi fiindcă cbfcinuia se vede
să-şi înece indignarea în vin,
strigă să schimbe bateriile.
Era bun vinul ovreiului. Strecura
în vine o aromeală călduţă, răs­
colea amintiri din unghiuri uitate,
învăluia sufletele cu o desmierdare.
Prietenul fu cuprins de suveniruri,
şi după ce îngriji de pahare şi î-şi
descheie nasturii de la vestă^'se
înduioşa:
' — Nu ştiu . . . Când erai în şcoală
ai declamat odată ceva- foarte fru­
mos, la o serbare. . . Ceva trist
care mi-a rămas în minte. . . Te-a
sărutat pe frunte Medrea, de ro­
mână şi mama ta a plâns. . . Ţin
minte începea:
45
Lângă icoană, în umbra cea neagră
Paiejenul negru o pradă pândeşte
' De-i noapte ori ziuă. . .
Atâta imi amintesc. I-am povestit
şi nevestii de multe ori, A căutat
şi fata prin cărţile ei. . . Se vede,
era ceva foarte vechiu, nu se mai
găseşte. . .
Haralamb Ţărcuş zâmbi îngân­
durat trecutului mort şi încercă să-şi
amintească şi el:
—•De-i noapte ori ziuă. . • De-i
noapte ori ziuă. . . .
Nu, mai departe nu-şi amintea.
Vedea cartea de lectură cu colţul
foilor îndoite, păiajenul desenat în
în mijlocul pânzei geometric ţesută;
revedea pe cealaltă pagină portre­
tul lui VladTepeş .cu egreta albă la
căciulă, dar versurile mai departe
nu şi le mai putea aminti. îi re­
venea în minte şi ziua aceia, când
pe estrada de scânduri, în hainele
cu îngrijire şterse şi mirosind încă
a benzină, a smuls cele dintâi ap­
lauze, pierzania lui. . . Căci după
aceia a venit noaptea de nesomn, în­
demnurile profesorului entuziasmat
plânsul bătrânei şi de atunci 1-a
biruit definitiv amăgirea scenei.. .
întâlnirea sfârşi trist. Amândo •
• răscoliseră o cenuşă răcită şi amin'-'
tirea anilor îi scutură cu un rece fiori
Se măsurau pe furiş spionându-ş.
pe feţe ravagiile anilor. Ţârcuş
invidie sănătatea celuilalt, hainele
calde, respectul cărciumarului. me
diocritatea fericită Se despărţiră cu
o strângere molatică de mână. Vi­
nul obosise şi din toată bucuria de
adineorinu mai rămânea decât un
pimin de scrum...
... Sti anse bagajele sărăcăcioase în
valiza cu muşamaua destrămată,
aruncă deasupra caeteîe de roluri
şi se trânti în pat hotărît să adoarmă.
Mănunchiul de flori şi-îl aşeză pe
marmora mesei de noapte, dar din
frunzele veştede.se ridica un miros
acru de vin. II împinse mai departe
şi suflă în Itynânare Tâmplele iî
svâcniră iarăşi. De jos, din cafenea
se auzia ţipătul unei vioare, un
glas răguşit, hohote bete de vin.
Undeva vântul cetina o tablă des­
prinsă şi scărţâitul se reoeta mono­
ton, ca tictacul unui pendul. Som­
nul nu venea. Amintirile turburate,
alcoolul, singurătatea, iarâşi ii stri­
veau slab şi îmbătrânit sub plapoma
de otel cu pânzele umede. Glasu­
rile de jos, sbaterea tablei de pj
acoperiş, vuetul unei birji ; care
rătăcea undeva departe; toate îi .
ciocneau dureros timpanul. Se în?
fioră : iarăşi o noarfe de'îns'omnie
Si pentru o chema somnul aprinse
din nou lumîniarea, căută o carte
© BCU Cluj
Af
sau un ziar să-şi obosească ochii.
Dar demult nici cărţile, nici ziarele
nu-1 mai interesau cu n'rmic. Intre
bagaje nil găsi de c ât caetele de
roluri şi câteva făeturi din gaze- ,
te.!-:.: vechf, unde se scrisese ' odi­
nioară despre e l , . . Cu atât ma:
prost — îşi zise, — le va reciti
pe acelea ; „acum măcar de ador­
mit sunt bune". Erau rânduri scrise
de necunoscuţi şi de priţ terii; profeţii
mincinoase din care nu s'a înde­
plinit, nici una. Ghemuit în aşter­
nutul murdar t-răi planurile nereali­
zate şi din nou îl chinuiră desamăgi-
rile de atunci. Anii cei dintâi, când
Haro Ditarca „făgăduia". Apoi cuvin­
tele bune din ce în ce mai rare. Şi
după aceia nimic, tăcerea care 1-a
alungat să vagabondeze de cincispre­
zece ani în orăşelele mărunte unde
se mai aplauda încă melodramele
ruginite. Nu. Nu era o. lectură care
să cheme somnul... Aruncă foile
departe şi încercă sfatul medicului.
Va număra fără să gândească la
nimic alt, florile zugrăvelii de pe
plafon. începu de deasupra capu­
lui. Erau flori verzi şi flori roşi,
amestecate cu desene bizare, cu melci
coloraţi şi cu fluturi uriaşi. Cuminte,
caun comval escenf care—şi alungă
plictiseala: numără florile până la
capăt, începu din nou, căută com­
binaţii obosita re; întâi cele roşii,
apoi cele verzi, apoi melcii, apoi
fluturii giganţi. . . O clipă pleoapele
se Jăsară obosite! Dar prinse de
veste, că jos tot sgomotul a muţit.
Se auzia acum numai bătaia mo­
notonă a tablei smulsă de vânt.
Când au tăcut? Si somnul îi fugi
iarăşi. Din adâncul tăcerii se miş­
ca ă încet, din nou, amintirile,
îndărădnice şi dureroase. Cu ochii
ţintiţi în' plafon, recapitula toate
camarile de otel unde s'a târât
cincisprezece ani, toate scenele
cu decorurile prăfuite, toate gă­
rile şi toate cafenelele jigoase
unde şi-a orhorîţ an cu an cele
d n urmă svâcniri de revoltă. Acum
se lăsa dus inert det o ceată sgo-
motoasă şi nepăsătoare, care se­
măna în fiecare o-aş o femee şi
cu'egea alta; care călătoria fără
hodină, veselă şi însetată -de petre­
ceri, ca un cort de saltimbanci
vagabonzi., Si ochii căutară în or­
namentele* încâlcite ale zugrăvelii
de pe plafon, deslegarea sfârşitu­
lui Dar dintre florile roşii şi verzi,
ca şi cum ar fi răspuns unei mis-
terj oase chemări, un păiajen negru
şi leneş trezit de lumină se mişcă
prudent, înainta pe zidul văpsit şi
se opri nemişcat, pândind o pradă
nevăzută...\Paienejul negru o pradă
pândeşte. De-i noapte ori ziuă. , ,"
CjÂNDlRtA
ca atâtea altele, cele dedemult;
durerile îi vor încleşta mai fără cru­
ţare tâmplele şi iarăşi nopţile îl vor
înspăimânta, nesfârşite. . .
Gândul pe care îl ocolea de mult,
pe care îl ţinea înăbuşit ca o ade-
••* menire primejdioasă i-se înfipse de
odată în minte lumjnos, . . Nu-1
mai alungă. . . Nu-1 mai înspăi­
CÂNTEC TRIST mântă; i se păru familiar ca şi
cum l-ar fi purtat întotdeauna cu
dânsul, odată cu bagajele nemer­
Eu voi muri'ntr'o toamnă
nice din mizerabiia-i valiză. Va
Sau primăvara, când sfârşi..-Va face o sinistră supriză
Vor înflori copacii —- mâine dimineaţă, tovarăşilor.. Nop­
Eu voi muri p l â n g â n d ţile de nesomn n u l vor mai Chi­
într'un amurg de scară, nui de-acum. Nici nu va cerşi
aplauze... Va fi cea mai sinceră
Sau pcale'n nişte zori
dramă, cel mai frumos succes: . .
Fermecătoare, sfinte.
Va sfârşi. Si nimeni nu-I;va mai com­
Şi'mi va părea c'ascult pătimi.în batjo:oră. Cum de nu s'a
In clipa depe urmă hotărât mai demult?. . .
Pa'anjenul aştepta.
lin cântec depărtat,
Un cântec trist ce'n viată • Sări din pat uşurat, cu îngheţatul
Adesea l-am c â n t a t suflet scuturat de o chinu toare
Când te-am iubit pe tine.., povară. în mijlocul camerii în că­
maşă, desprinse cureaua valizei ş'
— Eu voi muri, cum mori
o privi cu atenţie. . . Umbra întinsă
Atunci când fericirea pe perete îi arătă capul uriaş, pi­
Ţi-a fost murit demult. cioarele subţiri şi puţinul păr de
pe frunte sburlit ca o creastă în­
ECAT. PITIŞ veselitoare de clown Căută cu
ochii cu:ul înconjurat de florile co­
lorate. . , Nu se cutremură. Capul
îi yâjeia.. Pereţii- se învâiteau. Dar
De-i noapte ori ziuă.. . Nici acum nu, nu de frică- . . Vinul. Şi frigul
nu-şi amintea... Si do ir cu emoţia din cameră. . Atât. . Va şti să-şi
aplauzelor culese atunci s'a urcat joace rolul fără şovăială, ca în
într'o nojpte în vagonul întune os faţa unei săli pline, de unde odată
de clasa a t r eia, cu singura avuţie cu cortina vor izbucni aplauze. ...
o legătura de schimburi, să cuce^ Gmbra curelei se balansa pe perete
rească lumea. . .- Nici fumul greu ca o umbră de şarpe ispititbr..
din vagon, nici mirosul cismelor
cazone, nici sfârîitul lămpei cu ulei
nici întârzierile nlsfârşile în stat ile . . . Acum păiajenul se urni fără
teamă. înainta până aproape de
întunecoase unde se oprea îndelung
trenul acela ieftin, ca pentru :-ăraca cuiul din rhij'oc. Păru că măsoară
depărtarea, işi dădu diurnul pe o aţă
iui pungă; nu i-au rispit până în
Capialâ neclintita credinţă că va nevăzută, se legănă de câteva ori
1 şi făcându-şi vânt, prinse firul de. cu­
birui. . . l'a răpit-o apoi încetu cu
încetul timpul. După cele dintâi reaua întins încordată. Apoi harnic,
cuminte şi savant începu să-şi ţese
svarcoiiri şi revolte, i a retezat ari­
pile, i a smuls zi cu zi câte-o nă­ pânza geometrică în unghiul cel no.i
din mijloc,u! caVnerii. Haro Ditaiva
dejde. L-a aruncat sterp şi netreb­
nic ca o cârpă.. Când va sfârşi?... nu 1 mai vedea acum. Cu ochii albi,
Şi cât îl vor mai întreba batjocori­ cu picioarele deslipi£e de pământ, pă­
tor tovarăşii de vagabondaj:— când rea case înalţă să privească cu spai­
se sinucide? . . . mă afară, p'in geamul murdar. A-:o!o
se destramă o dimineaţă plurnburie.
Pâiajenul stătea neclintit. Păre2. Vântul bătu cu o frunză ruginită
acum o pată înşelătoare şi moartă în geam. Un tren porni din gară
pe fjorile zugrăvelii. şi ecoul sonor al roţiilor peste podul
. . . In dimineaţa aceasta va de fier, t e z i oraşul alb de ceadin-
porni din nou, va tîrîi după el tăi brumă a toamnei.
valiza cu colţurile roase, cele câte
va caete de roluri, tăeturile din Cezar Petrescu.
ziarele dispărute acum, şi va dormi
în altă cameră necunoscută de otel,
florile cu miros de vin se vorusca
© BCU Cluj
 GÂNDIREA • , 47

aceasta are înh'ânsa ceva oficial. ăsta infect! Şi de toate Rorele, şi-
De aceea, după drumul lung şi în- de toate viaţa asta!
tortochiat, când a scăpat şi de cea Pen'ţa i se puse în sfârşit în
din urmă. casă de mahala, s'a mişcare; o luă în jos foarte încet,
oprit puţin cam emoţionat de gra­ ocoli puţin spre dreapta, se-ridică
vitatea momentului, în faţa ori­ în sus scrâşnind uşor ajunse de
zontului râzător. Şi adânc pătruns unde a plecat. Pe urmă făcu câ­
de un fior mistic, s'a descoperit teva mişcări pe sărite, .apoi se în­
ca într'un templu." curcă într'o tremurare repede şi
S'a reîntors după ceasuri întregi continuă. Un chip de fată eşi la
de hoinăreli fără ţintă, de contemp­ .iveală.
l\ de primirara. lări mute trântit pe vre-un tăpşan . . . şi, încă de lac. Pe vremurile
de ierburi din anul trecut. S'a re­ ăştia cinci-şase sute de l e i . . .
Era primăvară pretutindeni. în întors cu sufletul plin de bucurii Schilodi desemnul din două tăe-
zadar ogoarele erau încă goale şi vagi, de un entusiasm nelămurit turi apăsate, îşi scutură capul
negre. La fie care clipire a ochilor sau cum singur îşi dădea seama brusc ca şi când ar fi vrut să
uimiţi cele câteva petece ve r zî de ce se petrece într'ânsul, de inspiraţie. alunge o muscă supărătoare şi mur­
pe dealuri se întindeau pe nesim­ Şi după ce şi-a potolit foamea mură printre dinţi cunoscutul ref­
ţite, ca apa potopitoare a revărsă­ la cârciuma din colţ, după ce şi-a ren: „eşti poet deci căntă".
rilor inundând toata zarea cu ver­ stropit trei ceasuri învolburarea Şi scrise mare şi caligrafic de­
dele ei biruitor. De geaba crengile imaginilor ce-1 năpădeau tot mai asupra hârtiei: „Zi de primăvară".
copacilor erau încă schilave şi sterpe. mult ca picături de vin, ca spuza Apoi încruntă fruntea şi-şi încor­
Vântul călduţ care adia leneş, tre­ cu picături "de petrol, s'a retras în da privirile în gol. Stătu câtva
murând cu foşnet de promoroacă odaia lui cu miros de busuioc astfel nemişcat. Dar ochii i-se des-
rămurelele negre ca degetele de vechi. tinseră uşor, uşor, un zâmbet
mort, aducea din adâncimi neştiute S'a aruncat "apoi brutal pe patul melancolic şi dulce îi apăru în col­
miros tare de frunză şi mireasmă care s'a văetat îndată de durere. ţul gurei. Oftă adânc şi ca dus de-o
neînţeleasă de flori. In zadar pe Dar gemătul sclavului i-a apăsat mişcare streină, tocul porni iarăşi:
scaetele înnecat în negrul lucios a! timpanul aşa de ascuţit şi prelung
brazdelor proaspete un singur stic că ciripitul miilor de păsării-a sbu- „in frunze veştede ţi-aşterni giul­
lete se burzuluia. vrăşmăşete pe rat îndată din auz. O toropeală giul tău de toamnă" !•..
un rod spinos şi îndărătnic Ciuda dulce şi vicleană i-a cuprins mem­ Rămase puţin pe' gânduri, tăie
lui sgomotoasă era ţipăt de rân- brele şi i-a împânzit ochii, ştergând giulgiul şi puse în loc „culcuşul".
dunici, tril svăpăiat de privighe­ ori ce urmă de imagine primăvă­
toare. Căci peste tot domnea soa­ ratecă. Eterna toropeală sterilă şi Apoi holbă multă vreme ochii
rele, cel dintâi soare al primăverei, ucigaşe de toate zilele! S'a scutu­ la'cele. scrise. Abia târziu zări tit­
care se desfăcea acum din stihii. rat cu energie de momeala ei pe- lul. Surâse îndurerat, clătinând capul,
Şi era atâta lumină în râsul lui de ihuloasă. Dintr'o săritură s'a po­ şi-1 şterse alene, mult, mult, înne-
aur, atâta mângăere în razele lui menit la masa de scris, urmat de cându-1 înt'ro reţea deasă de linii
prietenoase ca o mână bună şi caldă oftatul de uşurare al patului. complicate. Când nu mai văzu nici
amintitoare de viaţa pe fruntea abia o urmă dintr'ânsul, zâmbi iarăşi cu
trezitului din somnul greii al bolii, A pus vârful condeiului pe hâr­ tristeţe şi rămase din nou pe gân­
că pretutindeni nu putea fî decât tie şi-a aşteptat. Dar din toată bo- duri, în cele din urmă aruncă t e u l
primăvară, verdeaţă, flori şi,susur găţ'a primăverei de azi dimi­ şi începu să se desbrace, repetârd
de frunze, păsări nenumărate în neaţă, memoria nu i-a adus dina­ pe diferite t o n u r i . . .
întrecere de maeştri. intea ochilor decât scaetele înnecat
culcuşul tău o toamnă"...
; Toate acestea le vedea, le auzea şi în brazde şi văicărerile fometoase
le mirosea poetul'cu toate simţu­ ale sticletelului. în colo coclauri Doar .cântul tă,u îmi vine'n gând
rile lui căscate de mirare şi de negre, ramuri negre, degete de mort, . . . cântul tău îmi vine . . . cântui t?u
surprindere. El se trezise încă de, zări cenuşT Si bulgăraşul de pă­ de leagăn . . . cântul tău de . . . de
dimineaţă,cu o bună presimţire în mânt care i-se strecurase prin cră­ leagăn . . . de moarte . . .
somn. Si patul lui care cum spu­ pătura tălpei. Dar dela ghiata dre­ Patul controla chinuit şt somnu-
nea singur gemea jalnic, la fiecare aptă, pe care de mult plănuia s'o ros cadenţa.
apăsare, ca un sclav, de astădată ducă la cismarul dîn fundul curţei, Pâna'n zorii zilei, stăpân şi sclav, -'
nu scârţăise plângător ca de obi­ gândul lui săltăreţ ajunse pe ne­ îşi gemură durerea, apăsaţi fie care
cei. Atâta revărsare neaşteptată de aşteptate la patofii de lac ai Rorii, de neînduplecata lor ursit?.
soare, aşa într'o bună dimineaţă, prietena lui. Cine i-o fi dat Rorii, Gib. I, Mihăescu
după săptămâni întregi întunecate pantofi aşa de scumpi? Cu nepu­
Ş' friguroase, S'a uimit, Ta încurcat tinţă să-i fi luat din micile ei eco­
de tot. Nu ştia ce şă pună mai nomii, cum pretindea.
întâi; hainele sau ghetele. Căci gân­ îl năpădi tristeţea ; oare de unde
dul câmpului, graba de-a scăpa venea această tristeţe? Să fie ge­
numai de cât de ziduri i-a vtnit lozie ? Zâmbi cu discret. Va re­
tot atât de pe neaşteptate- ca soa­ greta amarnic ea mai târziu ! Dar
rele în geam. Dar s'a gătit cu va fi crea târziu atunci. Lampa
multă atenţie, ca un demnitar care asta însă care bâzia aşa de melan­
trebuie să ia parte la o solemni­ colic şi fără curmare ! Dela ea, fără
tate. Nelămurit oarecum, îşi dădea îndoială îi venise atâta descurajare.
totuşi seamă că pentru el ziua Când se va scăpa odată de gazul

© BCU Cluj
 GÂNDIREA

Duel de Artilerie
... Poruncă să se tragă'n inamic! de dorul mormântului
Amin — îşi face fie care cruce. aripă7 se leagănă pe aripa vântului.
Verzui fumul duce
m?ros de fân înfine ne-a descoperit
pentru cei ce rămân şi \ prelungit
în adăpost. începe duşmanul, bombardamentul.
Alt — nimic.
A început...! '
Au pornit cirezile de oţel să ragă, un şuerat aproape mut şi expodarea
comanda e rupiă. un bum ş'apoi alt bum!
Huesc coperişurile cereşti sur împrejur
'necate de-o lumină vagă, avuze —din fum de obuze.
lumină de omor. în dreapta şi stânga 'nainte 'napoi
Iar ţăndări şi flăcări ridică pământul.
Sus, sus De ce schija rupe în unul din noi
Ca un smeu. clănţănind un Zbor săpându-i pământul ?
în soare, Şi de ce ? De ce a fost linişte apoi ?
dus ,sjs
%
*

vre'oda'ă la ceva şi s'a întors acasă. dicase deasupra pădurii cu care

Tezadrnl Domnitei.
Era un biet pîăieş, pedepsit de
Dumnezeu cu patima vânatului şi
dăruit cu o droaie de copii. Avea
o puşcă din cele ce se încărcau
pe sus, o ploscă întodeauna plină
şi colinda toate râpele pădurilor
omorând ursoaice, ţintind la mir
cerbii, doborând cu.plumbi de argint
viezurii şi râşii. în timpul ăsta co-
perişul de şindrilă se înverzise
acasă şi cât el bătea pustietatea
munţilor, foamea nu odată d,?dea
târcoale casei parăginite, în dreptul
căreia se clatină uşor, un lung şir
de nalbe de culoarea focului Sărac
dator vândut, într'o noapte s'a fă­
cut bogat şi nenorocit — iată cum.
în al patruzecelea an al vieţii
lui, în rătăciri pe maluri şi zăvoaie,
în nisipul pe care un dihor îl zvâr­
lise dintr'o vizuină proaspătă, a
văzut lucind şi a cules câte-va
scule de înfăţişare neobicinuită. Le-
a băgat în traistă socotindu-le bune
La un ' bălei al sfmtei Marii şi-a
adus aminte de ele. Era strâmto-
rat din nou, şi cum iarăşi îl ame­
ninţau creditorii !.e-a scos de unde
le pusese bine şi le-a adus să le
vândă. Şiret, căci şireteniile vânatului
sunt adesea de bun învăţ şi vână­
torului, îe-a arătat Ia doi negustori
dintr' odată. Iar ace ştia urcând unul
altuia preţul; â putut afla că me­
talul greu e aur, far pietrele sma­
ralde. Nu erau multe, dar prea
bine plătite ca să le vândă de în­
dată. Le-a pus repede înapoi în
brâu şi a plecat. A căutat din nou
în fundul pădurilor vizuina căreia
nu-i pusese atunci fum, find că în
primăvară, dobitoacele năpârlesc şi
pielea lor nu face atunci de cât de
opinci.- A găsît din nou locul, a
început să sape şi a mers aşa s5-
p5nd, până în scăpătatul soare'ui.
Atunci a izbutit subt cărămizi late,
coperite de o lespede cu stemă, să
dea de un mormânt — în care fi­
gura de cenuşe, şi oasele prăfuite,
se surpară la. adierea vântului de
sară.
Răsărea luna. Lătrau lupii, aşa
că nu îi fu frică că alt om o să'l
împiedece să isprăvească. Şi culese
astfel din pulberea neagră, paftale
smălţuite, copei de argint, inele cu
pietre mari verzi, pe care erau gra­
vaţi vulturî domneşti. Luna se ri­
acum toată viaţă tainică se deştep-
ta £ e. Părea că de pe toate crengile
şue.'ă şerpi şi toate jivinele şueră.
Dar din lună se revărsa o linişte
de parcă curgeau veacuri şi în groa­
pa deschisă, între firicelele de
metal, scanteiând în urme din . vest­
mintele putrezite, părea că reînvie
o umbra de femeie. Am zis părea,
find-că strângând toate odoareie,
vănâtorul se mai uită odată la cre­
mene şi iască, lăsă sapa şi porni
să doarmă mult mai departe, în
scorbura unui stejar trăznit de fur­
tună. Ceaţa i s'a părut că ia chip.
Luna se pierdea în cer. Auzi un
clănţănit lung care trecu . . . Şi se
făcu iar tăcere. Un diiia? juriaş cu
ochi de foc trecu mirosind pămân­
tul, ca un câine care i'ar fi căutat
urma mai departe. Pe crengile din
spre cer, o păsărică începu se pi­
ue ca şi când l'ar fi căutat să-1
vestească de ceva. Pe urmă zorile
începură, iar el, seuturându-se porni
prin vălureaia vrejurilor sălbatice
care ţineau la tot pasul calea spre
casă..
Un om îmbrăcat în haine nem­
ţeşti, — căci aşa se spunea atunci
mai tutuior orăşenilor obişnuiţi să
poarte vestminte apusene^i'a cum­
părat pe bani mulţi şi buni, toate
cele găsite în vizuină şi în mor­
mânt,

© BCU Cluj
 QANDIREA 49

Pumnalul de aur.
Iubire, Aveam o putere fărk de seamăn •..
Pumnal de aur, Ce s'a făcut ?...
Te-al înfipt în inima mea;
Din sângf/e ce-a curs, Pumnalul de aur
Au înflorit fiori roşii ca răsăritul soarelui. Lam smuls din inimă-mi:
Florile roşii ca răsăritul soarelui
Pe scări împletite din raze S'aU lestejit
Urcam spre albastrul tăriei, Ca florile de-o zi, ce mor în amurg-...
Pe care o reflectam în priviri, Florile roşii ca răsăritul soarelui
iar noaptta Ce s'au făcut? . . .
Din ochi mei picurau stele ...
Ce sau făcut?.. .• Pe scări de'ntuneric acuma cobor,
M'apşs<l-o putere fără de seamăn,
(Corbii remuşcărei
Eram stăpân pe'nfinderea dintre pământ şi cer, Inii sfâşie rana din inimă •..
Amestecam tunetul norilor N'am nici o armă ca să-i gonesc • •.
Cu vuetal pădurilor Pumnalul de aur
Şi spălam poalele cerului cu răzvrătirea mărilor Ce' s'a făcut ?...
Vasite Al-George

Astfel plăieşul a devenit boier.
Păstrase din toată comoara un sin­
gur inel di aur cu slovele apro­
ape şterse, pentru soţia Iui. Dintr'o'
superstiţie pe care o au uneori
oamenii simpli — inelul se părea
vânătorului că poartă gravat suf­
letul domniţei moarte. Cum în
mormânt nu fuseseză găsite nici
un fel de arme şi nici cercul
de aur al inelului nu încăpea.
pe deget bărbătesc —- bănuiala
plâieşului era firească. Cenuşa şi
odoarele' din mormânt nu puteu fi
decât de domniţă.
Dar dacă plăieşul se însfărise
cumpârandu-şiturme.şiapucându-se
de plugărie înconjurat de argaţi
şi stăpân ps nouă hotare, To­
varăşii lui săteni nu putură
vedea noua boîerie ce ,se ridica
fără ca bârfiri şi invidii sâ,
înceapă... far soţia lui nu voia
să poarte nici în ruptul capului
podoaba mormântului.
Totuşi într'o zi, din ce pricină nu
s
'a păstrat în amintirea nimănui,
soţia vânătorului a pus inelul în
deget şj asta în chiar ziua morţii
e
i- Plăieşul a înmormântat'o după
ce i-a scos din mână inelul şi de
atunci nu a mai vrut să-l poarte
nimeni, „priveşte neamul nostru l'a
Păstrat, cu toate că vânătorul a~
Pierit în ocnă". Unchiaşul bătrân
dela care mă aşteptam la o po­
veste mai dramatică şi nu atât
atât de lipsită — de cea ce în li­
teratură se numeşte 'ir frigă, tăcuse.
Am căutat lămuriri, explicări, dar
cu în'ăpâtinarea unui sfârşit de
bătrâneţe, în care visele se ames­
tecă cu trecutul, se oprea la ace­
leaşi gânduri: „Femeia nu voise
să poarte inelul, îi era "fr.xă de el
şi. e păcat sâ desgropi morţii şi
să porţi po.doaba cimitirelor".
Mă apropiai cu juvaerul de lu­
mină, îi lotorsei pe toate părţile,
Mii sunt tânăr.
1
de Walt Whitman.
Nu sunt tânăr, n'am gingjş'ie,
nu ştiu înşelă vremea cu fleacuri
— sunt stăngaciu în salon — nu
sunt nici jucăuş, nici guraliv, în
cercuri învăţate stau tăcut şi apă­
sat, deoarece n'am parte de învă­
ţătură, n'am parte de frumuseţe
şi ştiinţă — dar două sau trei
lucruri sunt, acelea-s ale mele :
eu am îngrijit răniţii şi nu arare­
ori am liniştit pe vr'un soldat
muribund ~ iar în ore de aştep­
tare sau în mijlocul laberii am
scris aceste cântece.
TRAD. L.
privii piatră săpată în care roz pe
negru se desprindea o imagine
de femee. Vrând să şterg urme de
pământ şi de cenuse ca să urmă­
resc mai bine liniile, piatra apăsă
înlăuntrul inelului "un ac întocmai
ca o viespe. Auzisem de inele vră­
jite, inele care poartă un grăunte
mic de parfum; inelul acesta era
otrăvit. ftcui trebuia să poarte prin
înţepătura lui otrava.
flm vrut să-l privesc mai mult,
dar bătrânul cu o rapacitate săl­
batecă mi i-a cerut înapoi, mi-I-a
smuls din mâini, nu a mai vrut
să. mi-1 dea.
Asta e toată povestirea.
De-atunci am căutat în cronici
sufletul Domniţek Cine a fost cea
care a- purtat inelul? cine î l'a
dăruit din ură ? Dar filele cronici­
lor sunt pentru, atâtea lucruri
mute! Nu am aflat nimic.
Am căutat din nou să plec cu
povestitorul meu, să caut în mun­
ţii de altă dată, tocul în care stră­
bunul lui se îmbogăţise. Dar bă­
trânul scoborâse în mintea copii­
lor, scâncea ca d horii, şi ştia nu­
mai să bată tactul cu o lingură
în blidul cu ciorbă. Servitoarea lui
îl mustra binişor. ,
Sepfimiu Someşan

© BCU Cluj
 50
Apelul lui Gorki
u trecut trei săptămâni decând
A antenele telegrafiei fără fir, au
împrăştiat în toată Europa apelul
lui .Maxim Gbrki. Vă amintiţi...
Era o biată ştire strecurată într'un
colţ de ziar, între-o reclamă de
ciorapi de mătase şi o coloană de
amănunte senzaţionale -asupra fra­
udelor dela aprovizionare.
Fâră îndoială că zdrobit de im­
portanţa acestor vecinătăţi,, apelul
lui Gorki s'a strecurat sub ochii
distraţi ai lectorului fără a lăsa
nici o urmă în amintire. Doar o
impresie vagă: în Rusia se moare
de foame. Şi. o reflecţie de inofen­
sivă răutate: — bine se'ntâmplă,
aşa li se cuvenea!
Acelaş lucru credem că s'a în­
tâmplat cu ap Iul scriitorului rus,
pretutindeni, în toate ziarele Euro­
pei. Căci pretutindeni preţul cio­
rapilor de mătasă Interesează în
deosebi lectorul, iar fraude senza-
* ţionale se descopăr Cotidian ori
unde: în vechiul ori nouile co ti-
nente.
Apelul lui Gorki nu a zguduit
dar sufletele cărturarilor cu nici
o emoţie.
Şi era vorba acolo de aproape
cinci mii de savanţi, scriitori, ar­
tişti, profesori, gânditori şi intelec­
tuali ai Rusiei, cari mor de foartie
în prezent la Petrogad.
Romancierul vagabonzilor, cu­
noscător . vai ! din dureroasă şi
proprie experienţă al chinurilor ce
frământă stomachui flămând, a
făcut apel la intelectualii Europei
şi celorlalte continente, pentru a
contribui cu bani, pâine şi haine
la salvarea acestor cu ci mii' de
martiri, rămaşi să agonizeze îitre
zidurile arse ale fostei capitale
Moscovite. Şi iată, de trei săptă­
mâni răsfoim ză 'amic ziarele de
aci şi de peste fronier#, pentru a
descoperj de" undeva un ,giâs ge-"
neros, m semn de solidaritate din
partea Crlor cari îşi mai amintesc
•că în afară de revoluţionari fana­
tici şi terorişti, Rusia a mai dat o-
rnenirei şi îndestule genii, cu igno­
rarea cărora nu s'ar putea încheia
nici istoria Jt-iaturei, rtici a artei,
; nici a ştiinţei omeneşti din ultimul
veac. Nici un glas ru s'a auzt
nicâeri. O lâncedă indiferenţă.
GÂNDIREA
Cărturarii Rusiei se vor sfârşi cu tâiu apel de solidaritate şi-au des-
ochii sticloşi, cu fălcile încleştate, velit un suflet sterp şi schilod.
cu creerul golit de gândire, în E sufletul nostru. Egoismul ne-
mijlocul brutelor unde numai pum­ t ebnic al viermelui singuratic, care
nul vânjos mai poate smulge prin nu vede nimic alt decât miezul alb
trudă sau violenţă o mizerabilă al mărului din care roade. Dar
fărîmă de pită. Ostilitatea cărtura­ mâine când fructul va fi căzut pu­
rilor burghezi din toată lumea, faţă tred ?...
de nebunia neagră a comunismu­
lui sovietic, n'a fost înduioşată Căci cine ne spune că nu va
veni cumva şi ceasul acela, când,
nici o clipită de apelul desnădăjduit
tragedia de la Pet'ograd se va re­
al scriitorului care nu odată, şi nu pe
cei mai sentimentali dintre noi, i-a
zguduit cândva cu cărţilesâie. Emo­
peta,
atunci
şi aiurea
glasul
? Si nu se va găsi
unui amar Gpikl
ţiile trecute le-am uitat de mult. pentru a cerşi zadarnic de undeva
Gorki a fost şters din rândurile şi pentru alţi gânditori, şi pentru
celor despre care* se mai poate alţi cărturari, un colţnegru de pâine.
discuta calm la o masă de cafe­ Iago.
nea ; — e ceva vag acum, o uneltă
a "iui Lenin, Zinoviev, Lunaciarschi,
Bucharin.. De moare de foame cu
atât mai bine ! Moară toţi flu
U l i i fericitei mele
voit-o .^.. - Ady -
Ne gândim ; revoluţiile sunt fe­ Pe cel ce fericirea mi-a furat
roce şi necruţătoare. Prea mult.şi Eu l-am văzut,
orb se acuză numai cea de peste Dar nu ţin minte ţara:
Nistru. Generoasa revoluţie fran­ Poate'n
America,
ceză,, ale căror principii le mozo­ Poate'n Japonia,
lesc astăzi toţi guvernanţii statelor Ori poate'n
vis...
burghez democratice, n'a tarat oare
la eşafod pe Lavoisier şi Andre Sub seceră, în faţa lui, recolta
Chenier? Fost-a mai iertătoare? Din snopi de aur ridica ^rcmezi.
Sovietele istovite săvârşesc fără în­ Era un tânăr, doar ca mine,
doială o crimă lăsând să piară oa­ Cel mult
meni cari preţuesc însutit de cât De-avea treizeci şi trei de ani..
un corp de armată roşie.. . Dar
aceia acolo nu au pâine; îndură
cu toţii. E o pasivitate matematic Cu faţa roşie de sănătate
justificată. Pe când indiferenţa S'a 'ntors din câmp
cărturarilor din Europa, ce scuză Prin seara răcoroasă;
va găsi în ochii istoriografilor de Aprins şi-a sărutat nevasta tânără,
mâine ? Copiii prin gn dină se jucau...
Zdrobit şi abătut sosii şi eu,
Organ ; zaţiile internaţionale mun­ — Un cerşetor străin —
citoreşti au dat dovadă de câte ori Eram de-o
vârstă...
li s'a cerut, de o solidaritate ad-
m rabilă, — iar pentru cei ce ştiu El plin de viaţa, vesel,
descoperi acolo un avertis ment, al M'ospăta
viitorul i: înspăimântătoare. Mâi­ Cu pâine şi cu vin de mere,
nile bătătorite s'au ştiut întinde tn Apoi îmidete-un adăpost în curte.
desnădejde, frăţeşte.
Biet milog,
Pentru copiii muncitorilor din Vi- Să stau de- strajă fericire/' 'lui!. • •
ena descărnaţi de foame, familiile
lucrătorilor săraci de aci şi dm Si nu i-am >pus că aş putea să fiu
altă parte, au ştiut adăoga la Şi eu bogat, nu oaspe cerşetor, —
masa lor încă o farfurie şi o felie Ci furisându-mâ, în taină,
da pâine mai mu t. Pentru a scăpa Am dispărut...
proletariatul d n Ungaria de furia
deslănţuită de regimul hortty, Pe drumul trist de ţară alergam,
după alungarea lui Be'a-Kunn ; Fugeam nebun, săfiu peveci departe
toate s ndicatele muncitoreşti din De cel ce fericirea mi-a furat.
lume au nevoit guvernele să declare
un blocu* comun, după care zelul v. AI. a.
• spânzurătorilor dela Pesta s'a potolit.
Faimoasele internaţionale, cor­
poraţii, sindicate si federaţii inte­
lectuale cari s'au plămădit în toate"
ţările după războ , animate de o
ideo.logie ^.i un umanitarism pla­
tonic şi convenţional,— la cel din-
© BCU Cluj
 GÂNDIREA
Eresii Sociologice
Civilizaţie modernă şi civilzaţia
antică.
Istorici şi filosofi, sociologi de
seamă chiar, prevestesc cu teamă
sau consideră ca fatală năruirea
civilizaţiei moderne apusene şi în­
toarcerea la barbaria primitivă.
Răsunetul pe care ' l'a avut Ost-
wald Spengler cu a sa N|ejiej;gang
des Abendlandes (vezi rec. dfn
Gândirea Nr. 1 pag. 10) se dato-
reşte în primul rând acestei ccn-
-cepţii.
Ca şi civilizaţiile trecute, civili­
zaţia europeană, crescând din ne+l
gura^evuîui rnediu cu o vitezî'
tot mai accentuată, atinge sau e
pe cale de a atinge azi un apogeu,
pentru xa,, tot ca şi atâtea alte
Civilizaţii apuse, să se stingă şi ea
re ntorcându-se la vechea barbarie
său la o stare puţin superioară
fostei barbari medievale.
Desvoltarea civilizaţiei apusene
moderne ar fi deci supusă ritmului
latal al „ondulaţiunii universale" &
lui Conta.
Această răspândită concepţie
pare a se întemeia pe lunga peri­
oadă de 5000 de „ani de desvol-
tare istorică a omenirei.
In adevăr, istoria a cunoscut nu­
meroase state şi civilizaţii, cari au
atins apogeuri culturale şi o în­
florire artistici şi literară egală şi
după unii superioară, culturii noa­
stre. Cinetica lor evolutivă a fost
mereu aceaşi: După o lungă şi
înceată ridicare, o scurta şi vie
eflorescentă culturală şi apoi o
decădere mai mult sau mai puţin
repede s< totală a culturii, * împre­
ună cu a statului politic.
Fie că luăm cultura greceascl,
cea mai superioară, şi durabilă
fie ca luam pe cea egipteană, asi-
riană, indiană sau romană (excep­
tând cultura chineză) pretutindeni
lenomenul se repetă identic cu
sine însuşi, atât în esenţa şi me­
canismul său cât şi în lineaman-
tele generale ale curbei evolutive.
Nu suntem oare îndreptăţiţi prin
cea maî simplă analogie să infe­
răm acelaş lucru şi despre civiliza­
ţia Europei apusene ?
Din fericire pentru omenire, între
desvoltarea civilizaiiei actuale şi
acea a vechilor civilizaţii este o
prăpastie. Ea numai pentruTpriviţorul
superficial este"- ascunsă de mirajul
fin al asemănării formale în des
voltarea culturală şi artistică, cu
care obicinu m sâ caracterizăm şi
chiar sa confundăm civilizaţia;
luând chiar această desvoltare li­
terara şi artistică drept unitatea
de măsură a civilizaţiei.
*
» *
Cultura statelor vechi era o eff-
lorescenţâ pur intelectuală şi ar­
tistică a unei pojghiţe extrem de
minoritare şi excepţional favoii-
zate. Eîflorescenta era datorită
tocmai acestei favorizări ' econo­
mice şi dura cât şi această. Ma­
rea nHssă a poporului de robi, a
căror energie hrănea şi susţinea
pojghiţa minoritară, era mai pri­
mitivă, mai săracă şi.ades mas
sălbătăcită şi mai prostită ^da cât
„barbarul" locuitor liber al munţi­
lor păduroşi. Câei asupra acestuia
cel puţin nu lucrase bastard irea
domesticârei, sclaviei, sau abruti
zarea rlzboinică.
Slaba şi efemera pojghiţă cons­
tituită de conducătorii statului şi
de purtătorii culturii artistice si
literare, era prin natura ei îtt echi­
libru instabil: Parazitară şi fragila
floare de cultură pe trupul masiv
şi greoi al unei negre barbarii.
Ori de câte ori echilibrul siste­
mului se rupea, apărea în locul
superficialei eff^escenţe, iarăşi
massa barbară şi primitivă de de­
desubt. In tot cursul istoriei, acesta
e fenomenul care sub diferite va­
riante constitue caleidoscopul is­
toriei culturale a omenirei până
azi.
Perspectiva depărtării în timp,
naiva superficialitate a considera­
ţiilor istorice „per analogiam", şi
mai cu seamV definiţia neexactâ a
noţiunii de civilizaţie, a făout să
vorbim de mersul „văluraf al
evoluţiei civilizaţiilor, de înfiorirea
şi distrugerea lor, ca de o lege
naturală şi fatală a sociologiei.
Adevărata civilizaţie nu se mă­
soară insă prin operele literare şi
artistice, cari sunt incidentaJL şi
neînsemnat resultaF pentru, viaţa
popoarelor; ci prin desvoltarea
intelectuala* generali şi mai ales
prin modul de uti'izare al energi­
ilor naturale pentru fo osul omeni­
rei, prin creşterea capacităţii de
viaţă. Mână în mână cu aceasta
din urm*, condiţionând o merge
desvoltarea intelectuala a mase
lor.
51
TRISTUL PELERIN
înfrânt mă'ndrept acum spre iine
Cu suflet trist de pelerin,
Şi'n loc de smirnă şi tămâie
Ţi-adue în cioburi mucede de lut
Făşii de suflet chinuite
Şi'ntunecate de prihană
Şi-o urnă tristă de iluzii,
Ierusalim^ Ierusalim J
Azi nu mai pot ca altădată
Pioase gânduri să-ti închin,
Strălucitoare ca lumina
Ce luminează-al jertfei fum;
P e rug mi-a a r s şi-i mistuită
In praful de cenuşă-acum
Credinţa mea nezdruncinată,
Cu-avâhturile eî curate.
...Azi sunt un jalnic pelerin
Ce bate'n poarta-ţi încuiată,
Ierusalim, Ierusalim !
DINU GEOGLQYAN
Astfel definita, civ iizaţia este un
fenomen irreversibil. Ea poate sta
pe loc câte o dată şi în aparenţă,
dar de cele mai multe ori ea
creşte şi creşte mereu ..
Si a:easta e uşor de evidenţiat.
Omenirea n'a pierdut nici un
moment fructele l reale \ şi nutri­
tive ale adevăratei civilizaţii, dim­
potrivă ele au devenit repede pa­
trimoniul tutuîor. Când omul a în­
văţat să utilizeze o unealtă care.
să-i uşureze lupta cu puterile na-
turei şi să-i asigure mai bine per­
sistenţa lui în viaţă', el n'a mai
uitat-o nici o dată. Dimpotrivă, in­
teligentul văr primar al maimuţe­
lor a imitat şi < şi-a însuşit dela
semenii săi orice armă i-a putut
fi utilă, iar când puterile l'au aju­
tat, a perfecţionat-o. .
Arma de piatra lustruita s'a în­
tins pe tot pământul înlocuind-o
pe cea de piatră- brută, a mele de
metal le-au înlocut pe cele dintâi.
Domesticâ^ea; amimatelor utilizarea
lor, roata, carul, sapa, plugul,
limbajul, numărătoarea, scrisul, o-
menirea nu le-a pierdut şi nu le-a
u tat deplin nici o dată.
*
© BCU Cluj
52
Ceeace caracterizează civilizaţia
modernă rşi o face superioară tut -
lor vechilor civilizaţii, câştigul de­
finitiv şi nepieritor al ei, nu este
eîflorescenţa artistica şi literară şi
nici măjcar cea speculativ ştiinţ fică,
Ci aplicările practice ale ştiinţelor
exacte, nbuile mijloace de utilizare
ale energiilor naturale, îrijugarea
puterilor naturei la carul nevoilor
uţnane.; Câştigul nouei civilizaţii
este Maşinismul modern.
Fiecare maşină nouă, fiecare cal
putere captat şi pus^ în activitate
este un sclav în plus în slujba ce­
tăţenilor lumii modeme. Principial,
fiecare individ constitutiv al state­
lor înaintate în cultură poate dis­
pune de o energie echivalând cu a
unui mare număr de sclavi şi de
vite de muncă din epoca antică.
Pe lângă libertatea de acţiune
şi de gândire pe care i o dă acea­
stă creştere a dispqjnîbilitâ ţilor de
timp şi de putere, libertate ale
cărei efecte sociale le vedem în
transformarea tot mai adâncă a
mentaiităţei politice şi a structurei,
e.onomice a statelor; epoca meca-
nisiică modernă mai are un an­
samblu de efecte mai incete, mai
puţin evidenîe, dar cu atât mai a-
dânci şi mai durabile :
O ridicare a nivelului menta! şi
o creştere a intelectualitate!" obiec­
tive, o transformare tot mai adâncţ
a structurei psihice a maselor.
Durabilitatea civilizaţiei moderne
este aşa dar întemeiaţi pe desvol-
tarea intelectuală crescânda a ma­
selor lucrătoare, interesate»îtt men­
ţinerea ei, ,c$ci ea oferă posibili­
tăţi de viaţa mai bună şi mai
uşoară.
* ale literaturei,româneşti, flm- des­
Catastrofa războiului constitue
dovadă şi,controlul experimental
ai teoriei de mai sus, căci „rse-a
permis să ssîstâm şi la un feno-
men de prăbuşire analog eveni­
mentelor istorice la un tip de
stat modern, supus aceloraşi cpn-
diţiuni
Când pojghiţa minoritară purtă­
toare ă culturii ş'a rupt în Rusia,
am asistat la reapariţia mentaiită­
ţei masei majoritare, a proletaria­
tului cu nivel mental scăzut şi am
avut . . . sovietele.
In Germania din contra dispari­
ţia pbjghifei minoritare a lăsat
aproape intactă nu numai civili­
zaţia şi cultura, dar aproape tota­
litatea structurei economice a sta-.
tufui, care s'a resimţit foa r te puţin
de catastrofă.
Făclia civilizaţiei moderne nu se
mai stinge decât odată cu ruina
GÂNDIREA
fiziologica a omenirei. Civilizaţia Imediat mai jos urmează pre­
noastră este superioară civilizaţiilor miul Adamchi pentru literatură şî
din treCut pentrucă e productivă filologie, de 5000 lei şi, notaţi
şi e a celor mulţi. Ea se îndreaptă bine, divizibil : printre concurenţi-
spre uri ideal nobi! şi necunoscut se pot ceti nume şi titluri ca : ion
antichităţii: Să fie a •tntu|pr.-' Agârbiceanu „Popa, Man" ; PI. Beza
Dan Rădulesşu, „O viaţă"; Lucian Blaga „Poemele
Profesor Universitar. iuminei" ; D. Botez „Floarea Pă­
mântului"; Elena Farago „Dintraista
lui moş-Crăciun": Alfred Moşoiu
„Sufletul gradinei", L. Rebreanuu
,|on" C. Sandu Aldea „Călugărenii"
etc.
Mî-fWAN , Punem fireşte în parelelă "aceste
enumerări nu pentru a arăta c ă ,
lucrările expuse mai jos ar merita
neapărat premiul Năsturel; dar
pentru a judeca o clipă dacă ele
Preml'h Academiei, l'ar merita mai puţin decât cele
dintâi.
P entru sesiunea a tuală, Acade­ Nu cunoaştem volumul d-lui dr..
mia Română a publicat patru Mihail^ asupra studiilor sale oculis­
premii pentru lucrările tipărite: tice. îl dăm deci la o parte din
marele premiu Năsturel, Adamachi, sfera umilelor noastfe pârer, ne-
Eliade Rădulescu şi Constantinide.. îndoindu-neo clipă că ei conţine-
Anul acesta ar fi deci prilejul vederi cu totul nou! în direcţiunea
unei interesante şi nerăbdătoare abordată de autor; concluzîuni ne­
aşteptări; marele premiu care în' cunoscute până acum de specia­
literatură s'a acordat până acuma liştii întregului glob;' poate chiar
numai lui Alexandri, Odobescu şi expunerea unei importante, inven-
Coşbuc, ne întoarce de-tot privirile ţiuni, care va revoluţiona cu de­
şi ne îndeamnă la prognosticuri.
săvârşire metodele întrebuinţate
Ne-am aştepta ca toţi literaţii până acum în oculist că. Nu_ ne
noştri de seamă să concureze ; îndoim de acest lucru,, pentru .-că
sunt mulţi printre Cei existenţi ca're ne este imposibil să ne ndoim-
mai mult sau mai puţin l'ar me­ cu anticipaţie de limtele spiritu­
rita. Dar. sunt destui de aceiaţi lui autocritic al d-lui dr. Mihail.
talie, pentru a nu ni se înteţi cu-
riositatea. Care va fi urmaşul lui Nu înţelegem însă, de ce di Mi­
hail Codreanu, se prezintă cu tra­
Coşbuc?
Până la decernarea premiilor, ne ducerea piesei lui Rostand fa un
premiu atât de hotărâtor şi atât
mulţumim însă a şti numai, Cari
dintre scriitorii noştri actuali s'au de... venerat. B'-nuim că domnia
sa s'a -gândit numai să prezinte
socotit" vredn ci a trece în rândul
celor trei mari figuri de mai sus un auxiliar al sforţărilor sale, din '
primul volurrij pentru înlesnirea
chis aşa dar buletinul academic cu aprecierei nemuritorilor.: Căci, a
raportul asupra lucrărilor făcute pe pretexta precedentul „liiadei" ar fi
anul 1920—-1921 şi am găsit la puţin serios, Chiar pentru cei mai
rubrica concursurilor: înfocaţi admiratori ai- gălăgiosului
erou teatral;. şi chiar admiţând că
„Pentru marele premiu Năsturel traducerea poemei lui Hom'er, a
de 12.000 le', destinata se da prin necesitat mai.puţină rutină proso-
comisiune specială unei cărţi scrise dică modernă.
în limba română, cw conţinut de
ori-ce natură, care se va judeca Dar ce-o fi.cântând la prermul
mai meritorie printre cele publi­ Năsturel -• dl Stoican cu Eva şi cu,
cate dela 1 Ianuarie .1917'până la trandafirii săi ? Nu discutăm desi­
31 Decemvrie 1920, s'au prezentat gur valoarea literară a acestor
următoarele cărţi: opere, pentru a nu fi acuzaţi de
Codrean (Mihâi) — Cântecul de; autor mai t â r z i u , că am „in­
şertăciunei. laşi 1920, Codreanu fluenţat" asupra liberului arbitru
(Mih'ai) — Cyrano de Bergerac al academicienilor, despre a cărui
trad. după Ed. Rostand, laşi 1920. obiectivitate dl Stoican poate avea
Mihail (Prof. Agr. Dr. D.) Studii şi unele îndoieli după distribuire.
cercetări oculistice, Cluj 1920. Ra- Dar dl Stoican, e prea tînăr, cel
divon (N) Salba lui Alexandri. Buc. puţin în literatură. Dacă premiul
1920, Stoican (1) Eva, roman Buc. Năsturel e singurul în măsură a-i
1920, Stoican (I) înfioeau tranda­ aprecia talentul, acuma, cu ce va
firii, roman Buc- 1920- putea biata academie, să'-l răsplă­
Atât. tească peste câţi-va ani? Spunem
© BCU Cluj
GÂNDIREA , 53

„peste câţi-va ani" pentru că dl Pentru Academia română se des­ coastele dealurilor sunt scăldateiu
Stoican a dat dovezi că poate oferi tinde acum un imens semn de lumină de aur. Un clasicism cene
publicului cititor circa 3—4 romane întrebare: care din cei patru este aminteşte pe Mnard însă, fără
pe an; şi având în vedere că fe­ cel mai desăvârşit ? >Noi credem rigiditate; b lumină fragedă con­
cunditatea Creşte la unii în pro­ însă că lupta propriu zisă, lupta turează grupurile de munciiori care
porţie aritmetică C'u vârstă deşi geo­ cea mare se va da tot între par­ descarcă mărfuri. Liniştea muncii
metrică Cu talentul, nu este exclus tizanii d-lor Stoican şi Radivon ; — o fericire a muncii, încheagă
ca dl Stoican să ne înveselească în faţa acestor uriaş? exemplare această operă.
în curând cu atâtea opere, că nu ale vremei, majestuoasa .somno­ In sculptură lucrările de concep
vorn mai şti pe care s'o aperciem lenţă academică, legănată în rit­ ţie adâncă ale dlui Paciurea au
mai întâi. ,Sau poate junele autor muri clasice şi în imagini de basm, dispărut. Un tajent care se ridic 1 ,
e convins că tot ce ne va d-a de- va tresări speriată, în culcuşul ei dl Ghiaţă, amintind şi pe Raffaeli
acum înnainte, va fi hors-concours ? de purpură, la .glasul răguşit şi din Paris şi pa dl Steriadi, — dar
Cât despre dl Radivon nu putem voinicesc al actualitate! inexorabile. un talent înfine.
spune sigur decât este una şi aceiaşi M. • O societate de artişti care faCe
persoana cu renumitul bijutier de pe concurentă „Tinerimei artistice" e
bulevardul Elisabeia din Bucureşti. , Arta română' în care găsim pe Dnii
Nu-i cunoaştem volumul. „Salba Ressu, Taişanu, Pailadi, Iser, Da-
lui Alexandri". Dar titlul lui ne îndri- răscu : artişti'de ia care ne-am o
tueşte să credem că nu ne înşelăn^ bişnuit în trecuţii ani cu lucrări de
făcând această'apropiere. Este vorba o reală valoare. Interesante ca
fără îndoială de vre-un important technică superioară ş\ acum por­
studiu asupra bisactelelor în care tretele lui Ressu, asemenea nou-
marele* nostru .bard îşi va fi păs­ ile lucrări ale dlui Toniţâ care în
trat giuvaerical-le. Si cum autorul ulei dă impresii de pastel.
Pastelurilor a fost primul.laureat
a! premiului Năsturel, prezentarea
volumului întocmit de dl Radovon
Expoziţiile din Idee generală : — din amândouă
societăţile ar trebui gonite medio­
la acelaşi premiu, ni se pare sin­
gura1 ofertă serioasă.
Capitală crităţile. O purificare drastică ar
aduce sănătate şi un mănunchi de
Că volumul d-lui Rad von ar O privire fugară peste expozi­ artişti ce întradevăr pot reprezenta
putea fi o culegere de poesii per­ ţiile din Bucureşti. Au fost în si­ România. — Astfel s'ar ereia o
sonale este escius. Am apreciat e nul scesta două nespus de intere­ expoziţie' care pentru educaţie şi
drept pe vremuri în pag. lV-a a sante; una Pailadi, alta Steriadi. propagandă să cutreiere ţara cea
ziarelor bu-,ureştene unele producţii Au închis însă porţile acum şi ac­ nouă. şi apoi străinătatea.
literare în versuri, -semnate Radi- tualitatea îşi poartă mai departe O expoziţie puternică şi reuşită'
von,'-de farmecul acestora: privirile. In general, o mică obo- aceia a Drei Rodica Maniu. flquarele
sea'ă Au fost atâtea expoziţii cu şi uleiuri în Care să desvălueşte în
„De vrei mâner de baston plină forţă această personalitate.
Mergi )a Radivon caracter pur negustoresc, încât cro­
nicarul se simte dela o vreme des- Atât în tablouri cât în schiţe su­
ftur, argint, nichelat fletul artistic a prins fâră exage­
guiţat el singur de înjurături.
Eşti asigurat". rare şi cu toată intensitatea. De­
Dar cum am spus aceste pro­ In tinerimea artistică 'anul spre o parte din tablourile sale
ducţii, apăreau cotidian înnainte de acesta — un singur pictor mare expuse la Paris, critica franceză a
război ; şi cum premiul Năsturel Ştefan Popes:u- Un tablou repro­ vorbit elogios, subliinind puterea şi
este destinat a încorona numai dus în revista „LesAnnales" ultim vioiciunea acestui talent român.
lucrările dela 1,917 încoace, nu pu­ sau rernultim număr, ne aminteşte Cele peste o sută de bucăţi ex­
tem atribui autorului că ar inten­ opera mai veche a acestui pictor: puse la Bucureşti, ne dau o no­
ţiona să pună în eroare buna ere subf întinsul unei zări câţi-va ţă­ ţiune mai exactă, a acestei fericite
dinţa a academicienilor. rani se hrănesc după ce cu sudoa­ desfăşurări de muncă. Rodica Ma­
Deci^d-nii Cadreanu, dr. Miha'l, rea frunţii şi-au câştigat pâinea niu e dintre pictorii cărora li se re­
:
Radivon şi Stoican — în linie al­ cea de toate zilele. Pentru Franţp, zervă o celebritare mai târzie şi
fabetică — sunt singurii noştrii opera lui Milet; cântecul îngeresc din fericire cu atât mai trainică.
scriitori cari • au dat dovada unei al clopotului ascultat de lucrătorii
gliei — a fost un tablou Ce cai Nu putem trece Cu vederea ex­
frumoase păreri despre ei înşişi, poziţia de oîărie a „Troiţei" întru
precum şi*.exemplul unei temeri­ preţ de milioane s'a păstrat pen­
tru stat. cât spre osebire de Brumărescu şi
tăţi nobile, ce face fală ori cărui Cocioc — Societatea Troiţa caută
scriitor. Grosul celor înregimentaţi Ce îmbogăţit de război ar fi îost
într'adevăr pe baze mult mai ar­
la premiul Adamachi ar putea să în stare să înţeleagă în cina câş­ tistice — reînvierea şi creiarea ar­
ia pildă dela aceşti neşovăelnici tigată cu muncă a ţăranilor lui tei smalţului la noi. Menţinem a-
cutezători, care, fără îndoială, şi-au Ştefan Popescu, un simbol româ­ ceasta fiindcă nădăjduim că expo­
căpătat nob'la lor virtute din mă­ nesc tot atât de măreţ redat ? ziţia Troiţei de azi e numai sem­
reţia evenimentelor prin care am Tablourile expuse acum, sunt pri­ nul de plecare spre evoluţii mai
trecut. Sunt, după nomenclatura velişti din Braşov şi altele din sudui înalte. Ori cine poate înţelege va­
timpului, literaţii războiului. Cea Franţei. loarea documentară a acestui fe­
ce ne satisface îndeajuns. Căci Amintirea le păstrează preţioa­ ricit început.
sguduitoarele împrejurări nu ne-a sele străluciri şi expresia gravă.
dat o literatură a războiului, ne-a Fără îndoială o lucrare din _cele C. Rob al
dat în schimb cu duiumul literaţii mai valoroase e acel colţ de port
de războiu. mediteranean în care marea şi

© BCU Cluj
5-1 GÂNDIREA

stinctivă şi o conştiinţă devenită în aşteptarea' puternicei persona­

organică. „Calm, impresionant în lităţi literare care să o facă.
încordarea unei logice necruţătoare,
Nicolai ne oferă ,1a fiecare pagină VIAŢA ROMÂNEASCA. AnulXIII
un nou dar, o nouă lumină — şi April Nr. 4. Publică începutul ro­
concepţia sa creşte ca b fiinţă vie, manului Leon Drei, de Semeon
în mod natural, căci ea îşi are ră­ luşchepici, scriitorul rus de curând
dăcinile în fatalităţile naturei pă­ refugiat din republica Sovietelor.
mântene şi omeneşti. Iar conclu­ In trecerea sa prin ţară, acum două
ziile sale aceleaşi în esenţă ca şi luni, romancierul rus care are cu­
ale marilor întemeietori ai umani­ noştinţe şi legături la noi, a încre­
G. FR. NICO LA A Biologia răz­ tăţii, se reunesc într'un crez care dinţat manuscrisul revistei ieşane,
boiului. Prelucrare, de E. .Relgis. e o însumare a atâtor crezuri izo­ aşa că Leon Drei apare într'o oară
Edit. Viaţa Românească S. R. late, trăite de un Crist, de un îu traducerea românească făcută
Preţul 15 lei. Dl Eugen Relgis, Budha, de un Kant, de un Qoethe, de profesorul fl. Frunză ; iar în
tânărul bun şi entuziast, care nu de un R. Roiand." Acestea sunt ruseşte va apare mai târziu.
de mult făcea prin revista »Gma- cuvintele ce le găseşte în popriul Din nou, admirabile „file rupte"
nitatea" o propagandă pentru re­ suflet atât de nobil traducătorul
semnate de Lucia Mantu, nume încă
ligia omului, azi când împrejurări pentru dascălul său. Fie ca această
atât de puţin omeneşti îi leagă carte,, acest bloc unitar de înaltă necunoscut, dar scris prea stăpân
aripele, ne dă într'o traducere pre­ conştiinţă, să dăruiască un dumne­ pentru a fi al unei începătoare.
scurtată celebră operă a naturalis­ zeu celor Cari îl caută. Două poezii „Viziune de toamnă"
-B.
tului german G. Fr., Nicolai: Bio­ şi „Primăvară rustică" de Demos-
logi a războiului. E o faptă fru­ tene Botez, aduc aceleaşi imagini
moasă făcută de-un suflet frumos. ERNEST RAYNAUD. La Melee fragede în contrast cu neprecisa
Se ştie că Nicolai a fost unu! dintre şymboliste, Lotne II, Renaissatice du tristeţă care exhală din fiecare pa­
cei mai aprigi luptători împotriva livre Paris. Continuând studiul şi gină a poetului ieşean...
războiului nimicitor de valori .sufle­ amintirile sale asupra mişcării Sim­
teşti, într'o vteme când şi minţile boliste, Raynaud într'acest al doilea „Omul bate nişte cue într'un car
Şi bat cue toate dealurile după el".,
cele mai luminate — în frunte cu volum, descrie epoca dela 1891
un gânditor care pretinde că se „'faza eroică". Intr'adevăr în acest O „primăvară".printr'o altă len­
închină la altarul spiritului ca an apar Siies et Sorinets de H. de tilă văzută, ne dă Al. Al. Philippide
Eucken sau cu un poet-viziorar Regnier, Ies Fastes de Stuart Merril, primăvară bolnavă de oraş unde:
cu intuiţii adânci în inima viitoru­ Pages de 'Mallarme, Ie Pelerin pa-
lui ca Dehinei — au . fost turbu­ ssionne de Moreas, Vitraux deTail- „Ru început să se ridice schele
rate de elanul absurd şi ' josnic hade, iar revistele de luptă, la Plume, Cu scripetele cari atârnă
Ca nişte spânzurători . . .
pentru zeu! nemilostivei distrugeri, Mercure de France şi la Revue Blan- Oraşu-i plin de salahori..
împreună cu Einstein — acest gi­ sChe, au cucerit publicul. Poeţii se
gant al gândirei moderne — şi cu grupează în jurul iui Paul Verlaine. Pe străzi pustii cu arbori zdrenţăroşi
Forster cunoscutul pndagog social Filozofia misogină a !ui Schopen- S'aud flaşnete, gângave, spre sară,
— Nicolai a Iscălit un manifest hauer face ravagii. Sinceritatea se Rămase acolo par'că de astă toamnă.
către bunii europeni,' arătând bar­ învălue într'o exagerată literatură Şi trec înmormântări de ofţigoşi
baria şi zădărnicia, războiului.' 'Iar care caută numai nuanţe, care vâ­ Din cei care au uitat'să moară
Când profesorul la o universitate nează numai atitudini şi de fapt Astă toamnă . . ."
germană Nicolai a îndrăznit să-şî se rezumă la imitaţiunea câtorva
răspândească şi printre studenţi poeţi ce şi-au cruţat personalitatea D. Mihai Raleă, sprijinit pe stu­
ideile, cari primejduiau planurile plămădită din formule misterioase. diile lui Taine, Sbrel, le Bon, Kau-
ucigaşe ale castei războinice, el a tsky, Redus, Loria, Marx, etc. for­
Literatura devine o magii, şi mulează definiţia revoluţiei. După ce
fost închis. Intre zidurile mucede opera literară adesea o şaradă.
ale unei fortăreţe s'a născut opera Mallarme cerea poemei, să fie un limitează idea de revoluţie, distin-
sa „Biologia războiului". Isbutindu-i mister a cărui chee trebue căutată gându-odeluptacivilă, revoltaşi con­
să evadeze din ţară al cărei bine de cititor, in mod logic a ajuns dar spiraţie ajunge Ia definiţ:a : o re­
l'a voit, el şi-a tipărit cartea în să dispreţuiască cuvântul fiindcă voluţie e cucerirea puterii de cătră
Elveţia. Prin ea Nicolai ne dă te­ nu reprezintă îndeajuns ideile, şi o clasă care n'a mai avut-o nici
meiul ştiinţific al umanitarismului. să-1 urască până într'atât, încât după odată cu scopul de a impune gru­
Cu un uimitor belşug de date, el cum spune Rette, „să prefere unui pului un nou etalon de valori. De­
urmăreşte evoluţia speciei umane text, fie el chiar-sublim, pagini albe finiţia cadrează şi cu afirmaţia Iui
în toate manifestările, şi demon­ purtând'un desen spaţiat de virgule Engels, care scria că o revoluţie e
strează până Ia evidenţă că răz­ şi puncte". un fenomen natural condus mai
boiul e nefiresc şi că stă în contra­ mult de legi fizice decât de reguli.
dicţie cu idealul spiritual al supra Reacţiunea din care s'a născut Revoluţia înseamnă trecerea dela
omului, spre care tinde' tragicul simbolismul a degenerat astfel cu­ un tip social Ia atu! prin medif,-
nostru rost pământean. Acesta e rând, fiindcă purta dela început, carea grupului întreg, de către un
meritul capital--al lucrării Iui Ni­ în miezul ei sâmburile sterilităţii. grup secundar.
colai. fladuce oare-cum argumen­ Formula mailarmeiană, înseamnă D. Ionel Teodoreanu în »Ş'atunci"
tele obiective, hotăritpare, pentru îndemnul Ia cea mai desăvârşită risipeşte prodigios imagini cari ade­
o credinţa care e veche ca lumea, inerţie literară. In căutarea nuanţei sea se congestionează, înăbuşite
şi sprijineşţe cu dovezi cari nu s'a ajuns la justificarea sterilităţii. una de alta. Avuţia câte'odată e
sunt luate din lună ceeace ne şop­ Contrareacţia încearcă a fi noul un dar primejdios: D. Ionel Teo
teşte tă nuit Intuiţia noastră in­ curent care dispreţueşte nuanţa şi doreanu răstoară înaintea cetitoiU-
care nu şi-a cristalizat î^că formula, lui la fiecare pagină o nouă pro-

© BCU Cluj
 GÂNDIREA. 55

viz;e de podoabe preţioase şi noui NAPKELET. No. 9 din 15 Mai

dintr'o viserie nesecătuită. Dar ci­ 1921. Cu colaboratori constanţi şi
titorul ameţit nu ştie pe care s'o productivi, revista maghiară din
aleagă mai întâi, . toate îi lunecă Cluj, îmbrăţişează toate drumurile
printre degete şi rămâne cu... mâna literare. In numărul aceasta găsim
goală. Gradaţia e o mare virtute o interesantă schiţă futuristă de
a stilului, ca doza în medicaţie. Kiss Ida, apoi traduceri din Rabin­
Prea mult dintr'o înghiţitură into­ dranath Tagore făcute în proză LA .REVUE MONDIALE No.
xică. E drept că Viaţa Românească deoarece — zice traducătorul: — 9 Anul XXXII Mai. Comitetul .so­
are ca antidot: Tudor Pamfile, Dr. rima şi ' ritmul silabelor în original cietăţii »Independance et Concurs",
Stefănescu Galaţi etc. etc. sunt foarte des înlocuite prin aii- » compusă din oameni de ştiinţă,
teraţii şi prin armonii nesfârşite. scriitori, v artişti şi oameni po'itici
Documentată şi clară cronică aparţinând tuturor naţionalităţilor
externă a Dlui Eugen Filotti, asu­ In registrăm apoi recenzia asupra
„Introducerei în filosofie" de Pau- şi raselor, prin intermediul Secre­
pra eşecului ce 1-a întâmpinat con­ tarului Gustave Hubard adresează
ferinţa dela Londra şi asupra acor­ ler Akos.
o petiţie dlui Leon Bourgeois, .pre­
dului româno-polon; acord ţinut Din cronici reţinem cele ce ur-. şedintele Societăţii Naţiunilor, ce­
tainic şi despre care s'a putut afla mează asupra %lui Rabindranath rând înfiinţarea unei Universităţi su-
amănunte tocmai dela.. Bercelona. Tagore: „Operele sale ajunse în pernaţionale. Petiţia reprodusă în
CUVÂNTUL LIBER 12 Mat Europa mai întâi în tălmăcire revista dlui J e a n F i n o t motivează
1921. Moţiţa despre anecdotă şi engleză au fost traduse apoi în astfel nesecitatea acestei Univer­
inspiraţie ne dă ocazia să întregim aproape • toate Î m b i e europene. sităţi.
modest cunoştinţele de literatură Acum a apărut tradusă în ungureşte' „Nu e vorba de' a concura Un-
germană ale celui care scrie miş­ „Bimala", care de curând a apărut versităţile Naţionale pentru forma­
carea intelectuală la ,,Cuvântul li­ şi în versine germană sub titlul rea technicienilor în toate ştiinţele
ber". Dlui ziceCă un ziar a publicat ,;Das Heim und die Welt". In tra­ şi artele, ci de a organiza un sta­
o poezie „a Unui', anume Ootfried ducere germană a apărut al doilea biliment educativ Inspirat de un
Keller"; a cărei anecdotă ar fi ai­ roman: „Sadhana" sau „Verwirk- larg spirit de sinteză umană, unde
doma cu a poeziei lui Eminescu lichung des Lebens". — Se ştie oamenii deja informaţi de diver­
„La steaua". Des.-operirea nu e de mult, — adaogă cronicarul — sele discipline ştiinţifice să vină a
rouă. Keller însă nu e un oarecare, că indienii au dat lumii mari va­ asculta cele mai înalte lecţii de
un anume poet. Celebrul istoric al lori literare, dar este primul caz convergenţă filozofică elaborată de
literaturii germane Bartels ii pune când un scriitor indian are cunoş­ muncitorii cei mai distinşi ai tutor
alături de Goethe şi de.Hebbel. tinţe generale atât de complecte şi naţiilor. Revista deschide în jurul
Apoi : sonetul Iui Eminescu „Ve­ atât de departe de Apus e în stare acestei idei, o anchetă ale cărei răs­
neţia" nu a fost gâsit în Lenau, să fie atât de modern." punsuri, vor fi publicate începând
ci in Cern, un poet german italian. cu numărul viitor.
Autorul rândurilor de mai sus
cred că n'ar rămâne cu gura „atât" D. A. Baillot, constată că „in­
LUMINA FEMEI! 1 Mai 1921. de admirativ deschisă în faţa ge­ fluenţa Iui Emile Zola" se resimte
Dl profesor universitar Bezdechi nialului Rabindranath Tagore şi nu încă în literatura franceză şi chiar
scrie despre „Femeile în teatrul s'a.r mira „atât" de cultura indiană, în literatura altor neamuri. Natura­
lui Euripide". Intre altele ne dă-.şi când ar cunoaşte de pildă operele lismul nu e mort, după cum greşit
această (Sudată , informaţie: o le­ lui Calydassa, pe cari „Apusul" n'a constata *înCă acum 20 de ani Vic­
gendă de mai târziu/.povesteşte cu fost încă în stare să le producă, şi tor Giraud, ci dimpotrivă îşi dove­
tot seriosul că poetul nostru (Euri­ can sunt ceva mai de mult apă, deşte vitalitatea în scrisele celor
pide) spre sfârşitul vieţii sale a fost rute decât Bimale. lui Tagore. mai tineri autori ai Franţei. Opera
sfâşiat de o ceată de femei." După lui Zola a fost fertilă şi a animat
cea fost sfâşiat, ce-a mai făcut oare toată mişcarea literară la sfârşitul
bietul poet până la sfârşitul vieţii? ZORDIDO. Anul III. No. 6, 15 veacului trecut de aceia a lăsat
-— Mister. întrebarea noastră ne­ Mai 1921, Târgul-Mureş. Pe lângă urme şi- în operele generaţii actuale.
vinovată, nu ne opreşte insă a re­ caracterul etnografic, ce pare a-1 Chiar-dacă nu am admite conclu­
cunoaşte, că revista se prezintă avea, această revistă cu câţiva co­ ziile din «romanul experimental",
în toate privinţele cât se poate de laboratori de va'oare, publică şi atenţia noastră e încă stăpânită de
bine. Îndeosebi articolele dlui doc­ lucruri frumoase. Printre redactori problemele puse acolo. Trei pro­
tor Stanca sunt menite să dea o se află în primul rând poeta Berde bleme sociale îşi datoresc evoluţia
bună educaţie fetelor nogţstre. - Măria, care de data aceasta publică numai influenţei şcoalei natural'ste:
un foarte frumos „Imn Shehere- prostituţia, alcoolismul, sexualitatea.
' CELE TREI CRIŞURI 15 Mai zadei". Găsim apoi câteva traduceri Până la sfârşitul secolului trecut,
1921. De astă dată revista dela din Theodor Storm, un poet puţin prostituţia nu era considerată decât
Oradea are versuri şi proză, semnate cunoscut la noi, copil crescut — din punct de vedere poliţienesc.
de autorii cei mai chemaţi să facă după cum însuşi spune — „pe
° operă de popularizare. Această ţărmurile pustii ale Mării Nordului, Astăzi, apare sub un aspect pshi-.
cristalizare a programului de muncă unde zgomotul mărei înneacă vue- Chologic şi social. Educaţia ştiinţi­
Si această întâlnire de colaboratori tul lumii, cum cântecul de leagăn fică şi naturală a sexelor, îşi dato-
e
ra de prevăzut. Şi o aplaudăm. al mamei pune sjrdină pe toate reşte noua orientare tot naturalis­
zgomotele". mului, care s'a ridicat împotriva pre­
judecăţilor, ivagaţilor sentimentale ,
Revista mai organ'zează concur­ nebuloaseşi curiozităţii bolnăvicioase
suri literare pentru reînvierea nu­ născute din suggestiile perverse
velei, ungureşti şi ( a altor opere şi analizelor prea subtile. Cât des­
literare. pre alcoolism, flagelul mondial sem

© BCU Cluj
 56 GÂNDIfEA

nalat în l'Assom'moir; —ei a de­ Evers: Vampirul. Se ştie că Evers cura exerciţiul, ienunţarea era ma-
venit una din cele mai importante e Edgar Allan Poe al Germanilor. tematiceşte socotit, un câştig destul
probleme sociale ce-şi aşteaptă des- „Vampirul" e soarta unui' aventu­ de limpede".
legareajiar importanţa acestei pro­ rier, un motiv tot mai căutat în li­ Acceptându-şi soarta, Napoleon'
bleme a absorbit aproape - toată teratura modernă. — Autorul se nu s'a mărginit la o stoică resem­
activitatea partidelor politice din pricepe de minune la descrierea nare în faţa even'mentelor. A ră­
Statele Unite cu prilejul campaniei grozăviilor, uneori e fraged, şi mistic mas un suflet viu şi a întrebuinţat
presidenţîale. lată dar că cele mai cele mai adeseori ocult şi analitic toate facultăţile cari resturnaseră
importante trei probleme puse in Ca un savant care faCe psihopato­ lumea, pentru a le apliCa în prac­
discuţie de şcoala naturalistă, — şi logie sexuală. tica unei existenţe infime. Aptitu­
întâmpinate pe vremuri cu' ostili­ dinea de viaţă i-a rămas întactă
tate, ironie şi farisesm, au devenit ' MERCURE : DE FRANCE Nr. ea şi stăpânirea de sine. S'a re­
acum preocupări de fiecare zi. 549, anual 32, Mai 1921. Gabriel semnat faptelor mărunte ale exis­
Astfel, nu mai pare exagerată Brunet, într'o' scurtă schiţă pshy- tenţei sale decăzute, tot astfel cum
aprecierea lui Aclrien Le Corbeau chologică „Napoleon şi adaptarea " odinioară se dedase la Cele mai
din „Le Monde Nouveau" care nu­ la nefericire" explică supraomenes- prodigioase fapte. In viaţă se mi­
mea marele romancier „Galvan'za- Oul eroism cu care deportatul dela nusculă găsea cum să-şi utilizeze
torul moral al timpului său".- sf. Elena a îndurat Tragicele capricii calităţile, sale de ordine şi organi­
Naturalismul succedând roman­ ale soartei şi reversibilităţle istorie'1. zaţie. Nu s'a infipt într'o atitudine
tismului a fost o adevărată re­ S'a spus că indiferenţa glacială inertă şi' grandioasă, nici nu a în­
vanşă a spiritului clasic, opunând cu care a primit loviturile succesive durat pasiv evenime- tele. Ei a trăit
individului societatea. Sporit de cu­ ce-au urmat după. Waterloo, nu nefe'icirea. S'a, adaptat la ea, şi
rentul cosmopolit, ajutat de fourie- fac decât dovada unei insenzibili- o modelat-o după "spiritul său. E
rism, şi hegelianism, curentul clasic tăţi cari ar putea explica şi nepă­ mai mult şi mai bine, decât o ati­
transformatşi lărgit afăcutsă triumfe tudine filozofi ă- John Carpentier,
ideile noui şi înoite, iart nera şcoală continuă studiul asupra ' Poeziei
şi-a găsit în Zola .teoreticianul na­ Britanice şi Baudelaire, arătând că
turalismului. Zola, în Rougon-Ma- poetul demonic a f st influenţat
quart, a făcut acea „mare, anchetă toată viaţa sa nu. numai de opera
asupra omului" cerută de Taine. lui Edgar Poe, ci şi de poeţii en­
Aproape toate părerile sale au re- glezi — în special lakişti. — Wor-
sistat verificărilor celor mai vânate. dsworth, Coleridgel'au impresionat
Nici un scriitor nu e mai actual tot atât ca Shelley şi Byron. In Les
,ca Zola. Adesea viziunile sale pro Paradis ărtificiels" are caoitole re­
fetice îl fac 'ontemporan cu viito­ zervate lui Thomas du Quencey
rul. Generaţia de . astăzi începe a autorul faimoaselor "Confessions
aprecia opera sa, fiindcă des opere of an englisch opium „estar" şi a
un precursor până acum nerecu­ tristelor „Suspiria de profundis".
noscut. „Se simte asupra întregului
• roman modern, umbra imensă a
părintelui naturalismului". Paul A- LE MONDE NOUVEAU Nr. 4
dam, Octave Mirbeau, fraţii Mar- Anul III. In această revistă, akă-
gueritte, fraţii Rosny, Marcel Prevost tuită după tipul marilor fnagazine
. Henry Ceard, Lucien Descaves, Paul
sarea cu care împăratul pa câm­ am p r'cane şi care apare simultan
pul de luptă. împingea diviziile la la Paris, Londra şi New-York, de­
Bruiat şi* Henri Barbusse s'au des-
măcel, ca simplii pioni ai unui joc venind în mai puţin de trei ani
voltat la această umbră şi la aceş­
de şah. Gabriel Brunet dovedeşte o vastă tribună internaţională; dnii
tia se pot adăoga fără sfială Her-
dimpotrivă că numai orgoliul şi Cincinal Paveleszu şi Maurlce Privat,
vieU, Maeterlinck şi Duhamel.
„disciplina de atitudine" 1-a scutit publică un documentat studiu
In Anglia, America. Japonia, Spa­ de orice umilire. Nu e numai gest asupra „României de eri şi de azi.''
nia şi până şi în Turcia, această- şi atitudini de efigie. Corsicanul şi-a Fără indcială s'a adus un real ser­
influenţă creşte. Editurile nu dove­ înăbuşit cu îngrijire toate explo­ viciu şi ţării noastre; prin această
desc cu traducerile, şi în această ziile de desnădejde. O singură dată punere în curent a cercurilor streine
epocă a reviziunilor de conştiinţe, şi-a lăsat durerea văzută Iui Las cu rostul şi orientarea României
curajul şi îndârjirea neclintită cu Cases şi atunci s'a oprit imediat: în politica internaţională. Autorii
care şi-a apăiat acum un sfert de „Mi-am deşertat inima, natura şi a . încep printr'o rezurrntă expunere
veac convingerile, îl înalţă mai sus urmat cursul, nu voi să-mi mai • a trecutului istoric şi a originei
în amintirea mar lor masse popu­ amintesc, şi Dta Dta nu trebuia noastre latine Explicând perioade
lare, care se îndreaptă spre el din nici odată să o fi ştiut. „Si ime­ de. organizaţie şi democrată euro­
instinct. Zola a fost un „moment diat Napoleon şi-a reluat masca penizare începută cu domnie Re­
al conştiinţei umane". de veselă indeferenţă. Pe* de altă gelui Carol, dnii Pavelescu şi Pri­
parte, tot timpul captivităţii a ţinut vat, arată şi necesităţile istorice
OSTLAND. —• Nr. 16, Mai II să dovedească că nu s'a înfipt în­ cari ne au împîns atunci în bra-
192U Aduce câteva poezii intere­ tr'o atitudine refra tară,vci şi-a me­ ţe'e triplei-alianţe, printr'un. tra­
sante de Leop. Guggenberger în ditat fiecare gest. Explicând de ce tat secret pe care populaţia nu I-a
genul lui Arno H >bz. Restul până a renunţat la cursele, de călărie, ratificat insă nici odată. Pentru a
la „mişcarea culturală" e mai slab. pretindea astfel că nu a făcut-o din nu da expunerei o înfăţişa r e prea
La- recenzii găsim o. dare de seamă încăpăţinare, ci fiindcă „suferinţa de subiectivă, bazată numai pe pă­
asupra romanul.ui sălbatic, în a-şi vedea temnicerul fiind mai reri şi aprecieri personale, autorii
sdre-mţe şi culori al lui Hans Heinz mare decât binele pe care îl pro­ au presărat studiul cu variate ci-

© BCU Cluj
GÂNDIREA
taţii, începând cu conferinţele Căpi­
tanului Av ator frances Crambe,
care la Lyon a explicat -atitudinea
Român ei; şi sfârşind-cu aprecierile
d!ui Edouard Herriot primarul Lyo-
nului, şi oaspetele nostru din luna
trecută,
Cităm din conferinţa căpitanului
Crambe, următorul mişcător epizod:
„Era în fundul Valahiei. Sbura-
sem peste Dună/e, şi peste podul
de vase pe care trebuiau să treacă
arma'ele române ce aveau să atace
Bulgaria. Intârziasem, cădea noap­
tea. După o pană de esenţă, a
trebuit să aterizez în plin câmp,
aproape de micul sat Toporu/.
Îndată am fost înconjurat de o
ceată de ţărani Cari au- alergat
călări. Un proprietar, om distins,
m'a adăpostit în locuinţa sa <u
cea mai largă şi delicată ospita­
litate.
Seara, după masă, mă învită să
eşim pe cerdacul de lemn, care
înconjoară toate casele valahe.
Era o măreaţă noapte înstelată» o
adevărată noapte de orient. Jos,
în umbra gradinei, o adevărată
mulţime era adunată ; se afla a-
colo tot satul.
Cum m'am arătat oarecum sur­
prins, gazda mea începu să râdă :
Sunt ţăranii noştri cari vreau să te
vadă cu orice preţ. Aşteaptă de
două ceasur, Si Ie strigă în ro­
mâneşte :
— lată, ofiţerul francez.
Pot să o spun, căci Franţei, nu
mie mi se adresau aceşti lauri;
o lungă ovaţie se înalţă: Trăiască
/rancia! Trăiască Francia! Si se
înălţară mai ales aceste nume, —
aceste nume pronunţate rău poate,
dar cari acolo, Ia mii de chilo-
metri, luau un înţeles prodigios
de mişcător, mişcător până Ia la­
crimi : Marna! Marna! Verdun, Ver-
dun; . . . "
Totuşi credem că s'a stăruit prea
mult asupra episoadelor de război
şi jertfelor, fără a se arăta apoi
cât mai larg şi bazat pe cifre, nu
pe simple afirmaţiuni, viiitorul
nostru economic. Face prea mult
impresie că apelăm numai la aju­
torul aliaţilor. Suntem, vom fi în­
destul de puternici, atunci eând ne
vom şti valorifica avuţiile, pentru
a nu cerşi nimic şi a ne păstra
cuvemta demnitate.
Paul Louîs, studiază Criza socia­
lismului Mondial, care încă înainte
de 1914 simţea nevoia să se în-
troarcă la originie şi să şl aminte­
ască principiile fundamentale prea
mult uzate şi sacrificate în con­
tactul organizaţiilor cu mediul po­
litic,
n Koloszvâr-ul, în „cetatea" a-
ceasta „închisă" a culturei ma­
ghiare, care a devenit acum Clujul
românesc, zâmbetul sceptic al stă-
pănitorilor de eri n'a dispărut încă
de pe figurile nemeşeşti. E un
zâmbet de dispreţ faţă de strădu­
inţele intelectuale ale. Olanilor
uzurpatori. O cumplită indiferenţă,
virtute de-o rezistenţă demnă de
invidiat Ia acest popor mândru
până la chinezism — pentru tot ce
este românesc domneşte şi acum,
unită şi inofensivă, în straturile
mai de sus ale populaţiunei ma­
ghiare.
Dar la mijloc, în lumea celor ce-şi
câştigă un trai mai comod zi, de zi,
prin sudoarea frunţei,. în lumea -
deschisă şi entuziastă a art ştilor şi
a proletarilor intelectuali, mâinele
prietenei au început să se întindă,
cu oare care sfială, edrept, dar cu
destulă bunăvoinţă. Gestul a pornit
din amândouă părţile şi fără mei
un îndemn precis. întâi a fost
curiositatea, apoi încrederea a putut
deia sine să câştige tot mai mult
teren. Dar totul se petrecea numai
în largul' mulţimei anonime.
Intr'un rând, e cam mult de-
atunci, a interveni oare cum dacă
se poate spune şi quasioficialiiatea
maghiară. Lucrurile s'au petrecut
tot în lumea artistică. Directorul
teatrului unguresc a învitat pe unul
dintre cântăreţii noştri de operă să
dea câteva reprezentaţii; cântăreţul
a primit, dar cântăreţul acela s'a
bucurat totdeuna de faimă nu­
mai printre străini — probabil din
gentileţe — şi prin comunile urbane
din vechiul regat nereşedinţe de
judeţ. Aşa că spontana bună voinţă
a ungurului a fost interpretată de
cercurile româneşti ca un fel de
manifestai a ironiei maghiare faţă
de tot ce este al nostru. • Si rezul-
talul a fost o creştere simţitoare a
îndârjirei reciproce.
Acum însă, graţi,e tot insistenţe­
lor acestui director de teatru, pe
scena maghiară au cântat baritonul
Atanasiu şi' teno'ul Nasta. Sălile au
fost pline şi ungurimea nu js'o
putut opri să nu aclame vocea
tumultuoasă a celui dintâi şi glasul
metalic al celui de-al doilea.
M'ar strica desigur ca directorii
noştri de ori ce fel, să refle teze
tot cu aceiaşi bunăvoinţă, la cea
ce face directorul ungur. Si pentru
ră e vorba de Operă, credem că
la această instituţie românească ar
fi destul de potrivită pentru restul
ansamblului o cântăreaţă ca Ileana
Levay, bună bară, care, în italie­
neasca tuturor cântăreţilor, ar pu­
tea fi bine primită pe scena noastră
de publicul Uujan, care ştie să
pună talentul mai presus de ori ce
consideraţie.
Ast-fel pornind dela , calităţile
vocale ale unora, s'ar ajunge încet,
încet, români şi unguri, să ne
apreciem şi calităţile celelalte, de
ordin din ce în ce mai cerebral.
Doar suntem destinaţi sâ trăim ^
în veci vecilor laolaltă.
D e dincolo de Ocean, de la ro­
mânii pe cari anii înstrăinării şi
depărtarea nu i-a deslipit sufleteşte
de ţară, ne vin tot mai des veşti
îmbucurătoare. Dintr'un singur nu­
măr a! ziarului „România" din
Cleveland, aflăm că două şezători
artisiico-l'terare au făcut săli pline.
Una în Erie, Pa aranjata de so­
cietatea Ulpia-Traiană, cealaltă la
Hala „Carpatina" din Cleveland
organizată de profesorul Leon
Feraru de la Universitatea Colum­
bia, au adunat amândouă muncitori
cu manile bătătorite pentru a a-
dlauda cântece, versuri şi zica!e
româneşti., Fete şi ficiori cari s'au
născut pe pământ străin, şi nu
cunosc ţara de cât din graiul emi­
granţilor şi din manualele de şcoală
au recitat versuri din Eminescu şi
Coşbuc. „Noi vrem pământ" o
smuls aplauze. M;rajul ogorului
de veci rezistă depărtării şi timpu­
lui. „Deşteaptăte române", marş
îngropat la noi de M'ars lieza, In­
ternaţionala sau' Ca ira, acolo
stoarce lacrimi de emoţie.
E just; Ia ţărani simpli, şi atât
de departe...
Un ziar anunţa deaunăzi că o
bună artista a capitalei, intenţio­
nează să joace un an la Cluj. Au­
torul informaţiei însoţea ştirea de
funebră reflecţie că acest exiliu
voluntar ar echivala cu o înmor­
mântare pentru o femee tânără,
care-şi culege pe scenele bucureş-
tene primii lauri ai unei cariere
din cele mai tăgăduitoare.
Fără îndoială că trista prevestire
va avea darul să readucă la reali­
tate, pe talentata artistă imprudent
rătăcită pe muchia unei prăpăstii
atât de înfiorătoare. Mirosul de
cavou al provînclei, pe care i 1-a
suggerat binevoitorul gazetar, o va
face să se cutremure multă vreme
© BCU Cluj
 b8 GÂNDIREA

chiar la ideea că un gând aşa de oameni Ce-şi încovoaie spinarea sub plcuegăriilor din cărţi cu coperta,
negru i-a putut trece pi in minte. loviturile vulgarului". De la această ilustrată şi cu conţinut adulterin.
Si totuşi artista, dusă de-un dată până la 1900' evouţia îi duce,
elan de-asupra vulgarelor ambiţii de Ia realism la alegori. In ulti­
cabotineşti, se gândise să vină mile opere crează un stil şi o
inti'un oraş care înseamă ceva technică nouă: expresionismul în
T ruda eroică 'de a găsi formule
noui în artă şi literatură, a
dat prilej şi acum ca în toate, tim­
mai mult decât o banală urbe pro­ dramaturgie. Aceleaşi probleme pe purile, la o sumă de exagerări,
vincială, sfărâmâtoare de iluzii, care Je-a tratat mai înainte după adesea umoristice. Unele înveselesc,
sugrumătoare de avânturi. Cum ,factura şi din punct de vedere altele indignează, multe pot face
Parisul pompează acuma cu; o "naituraiist, le reia sub o nouă optică; cu succes obiectul de- studiu al
promptitud ne metodică, în pro­ Astfel în „Dansul Morţilor" prob­ aleniştilor. Cele mai multe sunt
vinciile liberate de curând, tot ce lema căsătoriei care a preocupat nevinovate şi trecătoare farse. Ne
capitala lumei are mai ales şi mai atâta misoginismul lui Strindberg, gândim la bolşevismul estetic al
desăvârşit în teatru, odinioară Bu­ ia proporţiile unei alegorii. Alice dadaismului ilustrat şi de un com­
dapesta îndopa Clujul, cu toată şi Căpitanul nu mai sunt personagii patriot, Tristan Tzara căruia nea-
spuma civilizaţiunei. arpadiene ; iar omeneşti ca Laura şi Căpitanul jungându-i gloria curând obosită
efectul precum se poate vedea cu de cavalerie din „Tatăl" ci simbo­ a cafenelelor noastre, şi-a călătorit
ochii liberi n'a fost de loc nul. luri: bărbatul demon şi vampir, genialitatea pe alte' tărâmuri. Si
Dar nu ne închipirm să se gă­ femeia cu înfăţişarea şarpelui atins ne gândim şi la futurismul şi tacti-
sească vre-un ziarist francez sau de blestemul biblic. Astfel sinteti­ lismul încăpăţînat pe care de cinci­
să se fi găsit vre-un ziarist ungur sprezece ani îl propăvâdueşte Mari­
Care să atragă atenţia celor tentaţi netti, adăugându-i ci,! fiecare'sezon
de frumuseţea unei mici şi trecă­ o nouă perlă, cu grija unuiiubitorpă-
toare jertfe câ-şi sapă singuri rintepreocupatca podoabelepruncu-
groapa. lui său să nu fie între.ute de cele
ale odraslelor vecinului.
La noi însă lucrurile se sch'mbă.
Odată ce dl general Moşoiu ve­ In ultima carte, tipărită în editura
ghează la graniţă, n'aveţi grijă Poezia, M : lano »Les Motsen liberte
Români 1 CJnficarea sufletească — futuriste" ne povăţueşte să distru­
o bagatelă faţă de celelalte — gem sintaxa, • semănând substanti­
merge "dela sine.. vele la întâmplare şi întrebuinţând
verbul numai la infinitiv. Asta ca

S criitorii, şi dramaturgii nordului,

unt iarăşi căutaţi de de marele-
• public. Strindberg în special e .tra­
un început, de simplificare. Ideal
e însă să simplificăm totul, chiar
cu preţul de a renunţa.să mai fim
dus şi jucat aproape pe toate înţeleşi. „Etre compris n' est pas ne-
scenele Europei. La Paris au cessaire«. De altfel după sfaturile
fost reprezintaie câ'.eva piese Ia lui Marinetti trebue să urâm şi să
L'Oeuvre şi Comedie Montaigne. La suprimăm şi inteligenţa, cultivând
noi, „Domnişoara lulia" şi »Tată.i« numai divina intuiţie, caracteristica
au dovedit că spectatorii ştiu spre rasei latine,, şi să inaugurăm astfel
cinstea lor a gusta uneori şi altceva după regnul animal, regnul me­
decât ultimile fabricate ale teat ului canic. Literatura viitorului' trebue
francez. Totuşi Strindberg va rămâne să se rezume la onomatopee şî la
matelui public mult timp necunos­ . semne matematice. Astfel pentru a
cut, E prea enigmatic şi prea brutal transcrie diferitele senzaţii de vi­
răstoarnă convenţionalul din jurul zează lupta eternă dintre scena în­ teză şi direcţiune ale unei persoane
nostru. Si apoi cât t.mp nu se vor cepută cu prima pereche de oameni, în automobil, Marinetti a descope­
traduce câteva m a c ă r din princi­ după primul păcat. rit formula următoare:
palele opere cari marchează evo­ începând de aci, personagiile din mocastrinar fralingaren doni doni doni
luţia geniului său, va fi cu anevoe p'esele lui Strindberg nu mai sunt x + vronkap vrokap x. x - .
priceput. Se pare că publicul preferă oameni ci tipuri sintetice. Nici angolo angoli angola ângolin vronkap
scrierile din 'prima fază când Strind­ nu mai au stare civilă şi nu sunt •i diroar diranku falaso falasohhh falaso
berg era încă sub influenţa natura indicate decât prin profes'e sau
iismului şi a lui Ibsen, — şi ignoră toc­ sex. In „pe drumul Damascului"
o
mai operile în care autorul credea că nu se mai numesc de , cât, „ne-' picpic viaA**-* «• > viamelokranu
şi-a dat toată măsura geniului său. Cunoscutul" sau „dama". birncim nu rang = = raruma viar
viar viar.
La 1890, sub influenţa lui NietzChe, Bine înţeles, acestea'ar străbate
Strindberg îşi renegase opera trecu­ cu greu Ia noi, unde mai au încă Totuşi Marinetti se plimbă liber
tului, şi după o mare luptă interioară succes melodrame ca „Moartea ci­ pe stradă, şi „literatura" sa e dis­
pe care a zugrăvit-o admirabil în vilă" „Papa Lebonard". Dar s'ar cutată serios de unele mari reviste
romanul „în plină Mare" s'a con­ cuveni traduse măcar romanele pu­ streine, nu de psichiatrie.
vins de superficialitatea artei năs­ ternice sau fragmente din scrierile
cute din realitate, Adresându-se biografice ale acestui geniu neas­
naturaliştilor, în acea epocă spunea: tâmpărat care a fost pe rând: in­
,,Sunteţi oameni ce relataţi eveni­ stitutor; actor, jurnalist, bibliotecar,
mentele străzii, detectivi ai vieţii corector, chimist, medic,telegrafist,
cotidiene, fotografi cari luaţi clişee alhimist etc. etc. „Nuvelele Sue­
upă urâţenile şi ororile existenţei, deze" sau „Povestirile de căsătorie
sta nu-e artă, ci meserie de ar recrea cititorii de banalitatea

© BCU Cluj
 GÂNDIREA
sociaţiunea sentiu literatura
A română şi cultura poporului
român" publică concurs pentru cea
mai bună lucrare scrisă în româ­
neşte asupra temei istorice, cu
subiectul:
Revoluţiunea din anul 1918 şi
unirea Ardealului cu România.
Condiţiile de concrrs sunt urmă­
toarele:
1. Lucrările se vor trimite în timp
de un an dela data publicării con­
cursului.
2. Manuscriptele, fără subscriere,
însoţite de un alt plic închis, cu­
prinzând numele şi adresa auto­
rului şi în afară provăzută cu un
motto sau pseudonim, — vor avea
să fie. înaintate la adresa secreta­
rului literar al „Asociaţiunii", Sibiu,
Str. Saguna 6.
3. Lucrările intrate la concurs se
vor da spre censurare Secţiunii
istorice a "Asociaţiunii", exclusă
fiind orice apelaţie con ra hotărâri­
lor acesteia.
4. Lucrării celei mai bune, vred­
nice de premiat, i-se va acorda pre­
miul de Lei 200O—, pus la disposijia
„Asocia|iunii", pentru acest scop,
de către dl R. W. Seton Watson
(Scotus Viator), marele prieten al
Românilor.
R olul pe care masele snnf
mate să-1 joace astăzi
ducerea treburilor publice' '" c o n '
C
rh„
. de tot felul, cu scopuri sufleteşti de viaţă şi - de laborator a celui
laşi pe care îl jucau câ ' ? s t e ace'
narhii. Şi după cum, n „ d v a mo'
principii moştenitori âi î n t r e c u t >
trebuiau să capete o e c °roanei,
trivită sarcinilor lor d u c a ţ i e po-
astfe! democraţia, eh v l l t °are, tot
la stabilirealegilorşi ef nată astăzi
ţării, s'ar-cuveni să 'a conducerea
educaţ-e în vedere a primească o
ţara noastră, p o p o c e s t u i SC0 P I n
drepturile poate îna. ruI Ş'-â, cerut
democraţia noastră, î n t ? d e vreme;
ţi sănătate desigur, P , l n ă d e viaţă
încă îndatoririle şi n u 'Şi cunoaşte
să le satisfacă chi n u e pregătită
noşte. Nu stăm o ar dacă le-ar cu-
să mărturisim însă c ! i P a *a îndoială
orice pas către de • ca> o r c e mişcare,
d ;câ ar fi prea mocnatizare, chiar
sul însănătoşirii timpurie, e în folo­
si greşelile un sufletului nostru,
nepregătite şi ei democraţii tinere,
mai puţin de neesperimentate sunt
ţiunea pricepzastroase, decât ac-
rienţă a u n e ută şi plin", de expe-
59
de suflete şi înăbuşitoare de conş­ tecă populară. De aproape 15 ani
tiinţe. Cine sunt democraţii, cari acest local stă nefoîosit, şi doar
oligarhii? nu-i vom determina noi: lumirea Faptul câ Românii nu au
lăsăm pe toţi să trăiască în iluzia putut să sufere neutilizarea unui
că ei singuri reprezintă demo­ atât de frumos local de bibliotecă,
craţia s i c ă ceilalţi toţi adversarii; şi i-au dat imediat destinata cu­
oligarhi. venită, arată nu numai o înţele­
Fapt e că democraţia româneas­ gere socială mai adâncă, şi-o dra­
că a ajuns la conducerea treburi­ goste simeeră pentru păturile largi,
lor pub ice, fără ca să aibă o edu­ înţelegere şi dragoste pe care stă­
caţie potrivita, după cum o au.de pânirea maghiară din treut nu o
veacuri" aproape toate popoarele ţinut niciodată şă le arate, — dar
diu apus. Problema aceastei edu­ este şi un răspuns simplu şi clar
caţiei a maselor este astăzi o prob­ la defăimarea culturii noastre pe
lemă totatat de căpetenie, ca or- care ne-o aruncă aceiaş maghiari.
care altă dintre cele mai însemnate
a se pune acum la consolidarea
Statului nostru.
Pentru educaţia maselor scoală
nu este îndestulătoare, clrar dacă
am avea numărul neeesor de şcoli
care — vai] — suntem prea de­
parte încă. în afară de faptul câ
avem de pregătit repede genera­
ţiile de astăzi pe care nu le putem
întoarce înapoi la şcoală, şi că
avem de transformat încă şcoala
după nouile cerinţe soqale; dar
chiar fără aceste neaj-unsuri şcoala
în genere orcât ar fi ea de per­ I merica fabuloasă a miliardelor.a
fectă, nu poate de educaţia socială A pădurilor absurde, a sângeroa-
întreagă. Viata socială e mult com­ • selor matcuri de box şi a reclame­
plicată şi pentruca masele să fie lor fantastice împinse pânâ pe
pregătite să o poată trăi, ne tre- pântecul norilor, nu , sărbătoreşte
buesc mijloace sunt mai complene, întotdeauna numai pe Carpantier.
maî active şi mai puternice. Aceste Găseşte câte odată,—e drept arare­
mijloace sunt cunoscute şi folo ite ori, — şi prilej de emoţii dinlr'a-
în mare măsură în ţările de, ade­ celea obicinuite în vechiul continent,
vărată cultura. Ele sunt muzeele unde n'a biruit deplin cultul bicep-
expoziţiile,' teatrele populare, con­ su'ui musculos.
certele populare, şezâtorile artistice,
bibliotecile populare, cqnferinţele, E vorba despre călătoria şi cursu­
universităţile populare, asociaţiile rile d-nei Pierre< Curie, tovarăşea
sau fizice şi aşa mai departe. Pentru ce-a descoperit radiul, revoluţionând
educaţie poporului nostru suntem toate legile fizicei, chimiei, biologiei
datori să folosim; noi aceste mij­ şi terapeuticei moderne. Măria
loace, şi încă,, cât mai repede şi Şladowska, a fost sărbătorită de
cât mai intenc. Universităţile din Columbia New-
York şi Philadelfia unde i-s'au
Hceste gânduri ne-au stăpânit la pregătit recepţii de regină ; — căci
deschiderea Bibliotecii populare din în democraticul continent unde
Cluj, a carii inaugurare a avut loc există un un rege al petrolulu', al
la 14 Mai a. c. oţelului, al conservelor sau al nas­
Acţiunea Statului prin înteme­ turilor de alamă, d-na Curie a
ierea şi deschiderea acestei bib­ fost imediat, unsă: — „princesă a
lioteci este de mare însemnătate, 1 ştiinţei." Festivalurile grandios pre­
fiindcă prin aceasta se dovedeşte gătite, s'au trezit cu o bătrânică să­
că* Statul nostru începe a-şi da răcuţ îmbrăcată în haina cenuşie
seama înfârşit de educaţiei mase­ şi aspră de studentă, cu figura
lor şi e hetărât să o facă. Ea are brăzdată de cute şi cu manile arse
deci un înalt înţeles social. de acizii laboratorului. A fost o
Deschiderea bibliotecii populare uşoară deziluzie. Intre soţiile de
din Cluj mai are insă şi un înţeles .miliardari alergate să vadă „feno­
menul", femeia ,de; geniu,s'a stre­
naţional.
curat modestă ca o cenuşăreasă.
Localul în care a fost instalată Cu ochi miraţi s'a întrebat: — de
bibliotecă populară, este o aripă a ce atâta zgomot şi atâta timp pier­
bibliotecii universitare, dela început dut, când eprubetele aşteaptă în
destinată şi amenajată după toate laborator cu nerăbdare reacţiile? Si
cerinţele moderne, pentru o biblio­
© BCU Cluj
60
de ce atâtea coliere de perle la gâ­
turile pudrate?
Dar aceste femei roase de sple-
enul miliardelor, au avut cu toată .
uşurinţa creerului lor de paseri
capricioase, o delicată atenţie faţă
de savanta europeană. D-na Curie
se va întoarce în' Franţa cu un
gram de radiu, darul bogătaşelor
americane. E al treilea gram — pe
care îl va poseda Franţa, — şi cel
dintâi pe care îl va avea cea care
1-a descoperit. Căci sărăcia profe­
soarei dela Sorbona, nu i-a îngă­
duit niciodată până acum să-şi fa­
brice rntr'un laborator câteva cen-
t'grame care să aparţină altcuiva
decât statulu' ; iar îndoitul premiu
Nobel a fost înghit t tot de labo-
ratoriile Franţei. ,
Americanii vor fi făcut astfel
comparare între Edison, savantul
noului continent care ă desch s a-
lături de laboratoriu uzine indus-
trioase ; — şi între săraca învăţată
a veciului continent, care a trebuit
să străbată oceanul pentru a ob­
ţine o boabă . din focul etern şi
divin, pe care cu toate acestea
dânsa a ştiut întâi a-i fura naţurei.
H G. Wells ne e cunoscut mai
• multca rornancer-vulgarizator,
un Jules Verne britanic. Această
faimă am zice, prea puţin de invidiat
fiindcă ne întoarce la lecturile de
predilecţie ale copilăriei — e ne­
meritată.
Opera Iui Wells are un alt as-.
pect mai important decăt acel sen­
zaţional şi terib 1; — preocupările
de înaltă filozofie, religioase şi,
mistice cari în tradu'.eri nu au
răsbătut până la noi
După: „D. Britling începe a ve­
dea limpede" — unde Wells ne
arată efecte'e catastrofei mondiale
asupra unei inimi şi inteligenţe
contemporane ; în „Dumnezeu, in­
vizibilul rege" romancierul utopist
şi filozof ne arată cum războiul a
făcut să crească în sufletul omului
nevoia de Dumnezeu. Astfel pro-
pâvădueşte o nouă religie, mo­
dernă, fără Messia, fără mitropoliţi şi
episcopi şi fără dogme; o religie
chiar fără fondator fiindcă nu o
construeşte . dintr'o bucată dar o
vede răsărind deasupra lumei fu­
megând încă de sângele vărsat, ca
o auroră. Noua religie nu se va
rezema pe nici o metafizică,, Wels
nu recurge la diolecticâ obicinuită.
„In materie religioasă — spune
dânsul — nimeni nu a fost con­
vins cu argumente". Singurul ar­
gument e acel de utilitate, religia
e necesară, e eficace, e solidaritate.
Astfel Wells se întâlneşte cu
pragmatismul.
Adevărul religios nu e un ade-,
văr de raţionament, ci un adevăr
de.experienţă. Dumnezeu este un
fapt, el se constată, în noi înşine,
fn anumite ceasuri îi simţim ne-
desminţita sa prezenţă d'vină.
« . . . Trăim ca vitele, mulţumiţi,
furioşi, trişti, însetaţi de.răzbunare,
plini de speranţe, 'obrsiţi, uitători,
desgustaţ, voluptoşi, fericiţi, înfri­
gurat', doborîţi, în prada durerii şi
a pornirijor schimbătoare până-în
ziua când descoperim pe Dumne­
zeu. Şi Dumnezeu pentru a veni
la noi,, nu coboară din stele, şi din
orgoliul inaccesibil al vieţii ; — el
e vocea dulce şi subtilă care se
face ascultată îniăuntrul nostru".
Astfel , Wells înlătură concepţia
aristotetkă a Dumnezeului Creator,
din toate dogmele teologice şj
creştine. Dumnezeul'său e pur in-
terior, nu o abstracţie sentimen­
tală ci o realitate vie, personală şi
evoluând- odată cu umanitatea.
Noua religie a lui Wells devine
astfel un altruism nrstic, o religie
de consolare, după măcelul prea
iute uitat.
iii \ ^ {^JWh'Hi/iy'Miiii^iiiiWiroMrnwwo^^
ROnTeRE-/Tr
QPrlNTÂ-ARTĂ
f,""o "Sţi™1""1"1 u
•#, • '
Cărţi.
D e m . T n e o d o r e s c u : In cetatea idea­
lului, r o m a n ; editura Gutemberg, Bucu­
reşti' 1V20. Preţul 10 iei.
D r . I o s i î W e s t f r i e d : Enigma morţii,
cu o prefaţă de Dr. G. Marinescu, editura
Gutemberg, 19il. Preţul 11 lei.
I. I. S t o i c a n : Eva, r o m a n ; editura
„Cartea Românească" S. A. Bucureşti.
Preţul 12 jei. .
I . I. S t o i c a n : Credinţi nemuritoare,
editura „Cartea Românească" S. A. Bu­
cureşti. Preţul 5 Iei.
I . I. S t o i c a n : Crâmpee din tragica
noastră, epopee, editura „Cartea Ro­
mânească" S. A. Bucureşti. Preţul 16 Iei.
î. I. Stoican -.înfloreau, trandafiriu
r o m a n ; editura „Cartea.Românească" S.
A. Aucureşti. Preţul l'j lei.
1. I. S t o i c a n : Suflete, editura „Cartea
Românească", BucureştiS, A. Preţul 6 lei.
. GÂNDIREA
1. I. S î o i c a n : Tragedie Mută, roman;
editura „Cartea Românească" S. A. Bu­
cureşti. Preţul 15 lei.
N . P o r s e n n a : .Strigoii, roman ; ed.
II. Editura Gutemberg, Bucureşti. Preţul
8 Iei 50. .
A r i h u r E n ă ş e s c u : P e gânduri, ver­
suri ; editura Gutemberg i920. Preţul 5 lei.
N . P o r s e n n a : Spre fericire, roman ;
editura Gutemberg 1921 Bucureşti. Preţul
20 lei.
M. T h e o d o r i a r n - C o r a d a : Câţiva
sfinţi, editura Gutemberg, Bucureşti 1920.
Pre'ul 7 Iei 50
M. T h e o d o r i a n - C o r a d a : Din fra- \
măntările trecutului, editura Gutemberg
1920. Preţul 20 lei.
C o n s t . Râuleţ-: Baia Domniţei, dramă
în patru acte Editura Gutemberg, Bucu­
reşti. Preţul 8 lei.
V a s i î e S a v e l : Pribeag. Tribulaţiile
unui demobilizat;' editura Gutemberg
Bucureşti. Preţul 7 Ier.
Virg.il P o p : Clasul Unirei, ed. II,,
Editura „Siqnul Românesc" Lugoj 1921.
Dr. NicoSae B r â n z e u : Religia şi de­
mocraţia, colecţia „Cariile Poporului"
editura „Calea Vieţii" Lugoj 1921.
Chimico- farmaceutica Societate
Anonimă, Braşov. Plante medicinale
sălbatice. Instrucţiuni privitoare la strân­
gerea şi valorizarea lor. Braşov 1921.
Pieţu( 5 lei.
Vasile C. O s v a d ă : Reforma Agrară
pentru Transilvania, Bănat, Crişaha şi
Maramureş. Material documentar şi ele­
mente tle discuţie. Bucureşti 1921, Tip.
Cartea e aur.
Reviste.
R a m u r i . ' Anui XV Nr. 4. Preţul 4 lei
50. Abonament anual 50.Iei.
C u v â n t u l l i b e r . flnulTH. Nr. 8. Preţul
2 lei, Abonament anual 80 lei.
R o m â n i a v i i t o a r e . Anul I.. Nr. 4 în­
soţită de un supliment bibliografic "„Ga­
zeta Cărţilor". Preţul 2 lei. Abonamentul
anual 50 lei.
' S ă n a f a t e a . . Anu' XXI. Nr . 15—16.
.Preţul 3 lei. Aboname tul anual 36 lei.
La r a s s c g n a e c o n o m i c a s f a l o - r o -
m e n a . Anno ii. Nr. 1. Un număr 3 lire
5 lei Abonamentul anual 30 Ifre — 60 iei.
R e v i s i a T e o l o g i c ă . Anul XL Nr. 1—3.
Abonamentul anual 50 lei.
„ARDEALUL"
INSTITUT DE ARTE GRAFICE
SOCIETATE ANONIMA
= C.LUJ =
STRADA MEMORANDULUI No. 22
TELEFONNo. 51,
Primeşte spre tipărire ga­
zete, foi, reviste şi tot felul
de broşuri, opuri literare,
cărţi şcolare în editură pro­
prie şi în editura autorului.
© BCU Cluj