You are on page 1of 19

SINDROMUL ADHD

Deficienţa Hiperactivităţii cu Deficit de Atenţie – o cauză a dificultăţilor de


învăţare

Lipsa de atenţie, hiperactivitatea şi impulsivitatea sunt caracteristicile principale ale


Deficienţei Hiperactivităţii cu Deficit de Atenţie (ADHD). Deoarece de multe ori succesul la
şcoală sau la grădiniţă a unui elev/copil depinde de abilitatea acestuia de a participa la
anumite sarcini şi a face faţă aşteptărilor meditatorului cu minimum de lipsă de atenţie, un
elev/copil cu ADHD se poate confrunta cu mediul şcolar, mediul din grădiniţă tipic.
Activităţile asociate cu dobândirea informaţiilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor,
ducerea la bun sfârşit a celor asumate şi participarea la discuţii cu meditatorii lor şi colegii lor
sunt toate activităţi care pot fi potenţial problematice pentru un elev/copil cu ADHD.
Deoarece elevii/copiii cu ADHD se pot confrunta cu dificultăţi faţă de mediul unei
meditaţii sau al unei lecţii sau de concentrare asupra muncii pe care şi-au asumat-o, ei pot
avea nevoie de modificări ale mediului de învăţare pentru a-i ajuta să rămână concentraţi
asupra sarcinii respective. Elevii/copiii ar putea avea nevoie să fie întrebaţi despre locul unde
ar vrea să stea în timpul procesului de învăţare pentru a-i ajuta să se concentreze asupra a ceea
ce se spune, ei ar putea beneficia, de asemenea, de lucrul cu un alt elev care ii poate ajuta să
desfăşoare abilităţi de cooperare sau, dacă spaţiul permite, să lucreze în zone separate, departe
de alţi elevi.
Elevi diferiţi vor găsi diferite scenarii de lucru mai bune pentru ei şi este esenţială
deschiderea unei comunicări cu elevul.
ADHD este una din cele mai obişnuite afecţiuni ale copilăriei şi adolescenţei şi este
caracterizată prin impulsivitate şi hiperactivitate şi/sau lipsă de atenţie. Caracteristicile nu sunt
observate în aceeaşi măsură la toate persoanele diagnosticate cu această disfuncţie şi
specialiştii recunosc că există trei combinaţii caracteristice :
· Unele persoane sunt de tipul predominant hiper activ- impulsive;
· Unele persoane sunt de tipul predominant de lipsă de atenţie;
· Si unele au un tip combinat (ceea ce constituie majoritatea cazurilor de ADHD).
Comportamentul hiperactiv sau impulsiv poate include: neastâmpăr, problem în
interacţiunea liniştită, întreruperea celorlalţi şi tot timpul fiind pe punctul de a „pleca”.
Caracteristicile lipsei de atenţie includ: dezorganizare, uituc şi uşor de distras şi greu i
se reţine atenţia în timpul activităţilor de învăţare sau de realizare a sarcinilor. Aceste

1
comportamente sunt de obicei primele observate în timpul copilăriei şi ele sunt mult mai
severe decât un simplu comportament greşit. În timp ce comportamentele ADHD apar într-o
oarecare măsură la noi toţi, diferenţa între ADHD şi un comportament normal este gradul
problemei şi de dificultăţile pe care le cauzează. Persoanele cu ADHD manifestă acest
comportament într-o măsură mult mai mare şi mult mai sever.
Elevii/copiii cu ADHD întrec numeric copiii cu alte dizabilităţi psihologice în şcolile
din Statele Unite deşi numărul lor este încă mic în Marea Britanie. Sindromul ADHD rămâne
controversat pentru că, deşi este recunoscut ca fiind o condiţie specifică, există deseori
sentimentul printre specialişti că nu este aşa de mult crescut încât să fie supra-diagnosticat
masiv. Oricare ar fi realitatea, copiii care prezintă o astfel de condiţie care este sau care este
similară sindromului ADHD în mod frecvent constituie o problemă pentru specialiştii care se
ocupă de ei deoarece aceştia se confruntă deseori cu dificultăţi serioase pe parcursul studiilor.

Situaţia actuală
Dificultăţile psihologice sunt, într-un fel, dizabilităţile ascunse alte colegiilor medicale
veterinare şi ale universităților în general. Copiii pot decide deseori să nu îşi divulge
dizabilităţile şi acest lucru trebuie respectat. În acelaşi timp, dacă îşi dezvăluie sau nu
dizabilitatea, efectele unei dizabilităţi psihologice pot rămâne şi pot avea un impact, chiar
dacă ascuns, asupra celorlalţi.
Cifrele oficiale privind copiii cu dificultăţi psihologice pot fi uneori mici sau
inexistente. Rezultatul este că specialiştii din conducere sunt deseori conduşi spre ideea că
problema nu există în instituţia lor. Realitatea este că mulţi conducători de facultăţi se
confruntă cu o problemă care oficial nu există.
Persoane cu ADHD pot manifesta comportamente care nu pot fi explicate de o altă
condiţie psihiatrică şi nu sunt în concordanţă cu vârsta individului şi cu abilitatea intelectuală.
Oscilaţii ale dispoziţiei şi stângăcii sociale sunt obişnuite. Părinţii şi meditatorii pot afirma că
aceşti indivizi înţeleg greşit aluziile sociale acceptate, spunând sau făcând lucruri nepotrivite.
Dificultăţile sociale ating deseori o culme în şcoala primară şi încep să se diminueze la
gimnaziu deşi în adolescenţă orice instabilitate rămasă face ca nesiguranţa socială la această
vârstă să fie şi mai mare.

Sindromul ADHD este observat cel mai adesea în jurul vârstei de 5 ani şi, conform
unor păreri medicale, acesta afectează 5 la sută din copii de vârstă şcolară cu un procent
diagnosticat băieţi faţă de fete de cel puţin 4 la 1.

2
Răspândirea observată la băieţi şi fete nu este simetric datorită faptului că aceste
caracteristici de hiperactivitate şi impulsivitate este mult mai obişnuită la băieţi în timp ce
fetele cu sindrom ADHD prezintă de cele mai multe ori caracteristicile lipsei de atenţie.
Cercetările arată că 80 la sută din copii diagnosticaţi cu ADHD continuă să prezinte
caracteristicile şi în adolescenţă şi 67 la sută continuă să aibă caracteristicile în perioada
adultă.
Unele caracteristici asociate cu sindromul ADHD pot fi privite şi ca atribute pozitive
pe care copiii le aduc în experienţa lor şcolară. Acestea pot fi rezumate după cum urmează:
· Abilitatea de a vedea „în mare” şi o bună atenţie la detaliu;
· Creativitate şi inventivitate;
· Asumarea riscului poate duce la descoperiri importante;
· Abilitate de a procesa informaţiile şi de a face observaţii mai cuprinzătoare;
· Nivel ridicat de energie;
· Abilităţi bune pentru negociere;
· Intuiţie şi reacţie;
· Abilitate de hiper-concentrare, caracteristici ce au impact asupra procesului de învăţare
şi a celui de predare.
Zone potenţiale ale dificultăţii pentru copiii cu sindrom ADHD pot include:
· Lipsa de atenţie – întrerupţi de propriile gânduri sau visare cu ochii deschişi, trecând
repede la o nouă temă de conversaţie înainte de a termina una şi producând o lucrare care are
o calitate variabilă;
· Impulsivitate - o dificultate a vorbirii interioare, terminând propoziţiile altora şi/ sau
întrerupând;
· Memorie pe termen scurt – abilitate precară de a lua notiţe, înţelegere cu întârziere şi
anticipare ceea ce duce la inabilitatea de a învăţa din greşeli sau din experienţele anterioare;
· Adaptare independentă;
· Oscilaţii ale dispoziţiei – mergând de la un comportament fără astâmpăr şi zvăpăiat
până la căderea pe gânduri;
· Slabă organizare şi management al timpului;
· Asumarea riscului;
· Rezolvarea problemelor.
· Relaţii interpersonale şi emoţionale – copiii pot părea sociabili dar prieteniile pot fi
superficiale
· Probleme asociate cu medicaţia – acestea pot afecta somnul.

3
PLAN DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT
– ADHD-

1. PROBLEME CARE AR NECESITA INTERVENŢIE:


 Agitaţie psihomotrică;
 Neatenţie;
 Impulsivitate.

2. OBIECTIVE GENERALE:
 Formarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi;
 Dezvoltarea competenţelor sociale şi emoţionale;
 Dezvoltarea abilităţilor privind rezolvarea de probleme;

3. OBIECTIVE SPECIFICE:
 Să stabilească împreună cu educatoarele regulile pe care să le respecte la
grădiniţă, precum şi consecinţele respectării sau nerespectării acestora;
 Să exerseze comportamente aferente regulilor;
 Să eticheteze corect reacţiile emoţionale proprii şi ale celorlalţi;
 Să exerseze strategii de reglare emoţională;
 Să privească o problemă din mai multe perspective;
 Să achiziţioneze şi să exerseze strategii pentru rezolvarea adecvată a unor
situaţii problemă;
 Să recunoască comportamentele inadecvate (agresivitate, hiperactivitate,
inatenţie) poprii şi ale celorlalţi;
 Să identifice consecinţele comportamentelor inadecvate;
 Să exerseze abilităţile de cooperare în joc: cererea şi oferirea ajutorului,
împărţirea jucăriilor, aşteptarea rândului,etc.
 Să-şi exerseze abilităţile de comunicare asertivă;
 Să achiziţioneze strategii de implicare în jocuri care se află deja în
desfăşurare;
 Să recunoască comportamente prietenoase la ceilalţi dar şi la ei;
 Să-şi dezvolte capacităţile de autocontrol şi autoevaluare a progreselor;

4
 Să-şi formeze unui stil propriu de învăţare;

4. STRATEGII DE INTERVENŢIE:
 Problematizarea;
 Învăţarea prin cooperare;
 Jocul de rol;
 Exerciţii de învăţare;
 Comentarea unor texte şi imagini;
 Punere în situaţie;
 Reflexia;
 Realizarea unor postere şi desene;
 Completarea unor fişe de lucru;
 Imaginarea de situaţii;
 Activităţi ludice de relaxare;
 Integrarea în jocuri de echipă cu ceilalţi copii;(Domino ,Loto ,Şah în imagini)
 Realizarea unor lucrări colective;(“Grădiniţa noastră” ,”Oraşul nostru”, etc.)
 Rezolvarea unor puzzle-uri în cooperare cu ceilalţi copii; etc.

5. RESURSE MATERIALE:
 Poveşti terapeutice;
 Lista cu regulile pentru acordarea punctelor;
 Fişa detectiv de autoobservaţie;
 Fişe de lucru;
 Jocuri de masă; etc.
 Broşuri şi pliante informative pentru părinţi şi educatoare;
 Cărţi de specialitatea;

6. RECOMANDĂRI EDUCATOARE:
 Aşezarea copilului în faţa grupei de copii în timpul activităţilor, sub pretextul că el
este ajutorul educatoarei şi împreună trebuie să asigurăm controlul celorlalţi copii
şi solicitarea copiilor la activităţi;

5
 Aşezarea copilului departe de posibile surse de distragere a atenţiei (ex. uşă,
ferestre, aparate zgomotoase,etc.), precum şi în vecinătatea unor copii liniştiţi şi
disciplinaţi.
 Asigurarea stabilităţii atenţiei prin executarea exerciţiilor de focalizare: de
exemplu, jocuri de atenţie: „Caută greşeala”, „Ce lipseşte?”, „Potriveşte corect”;
 Stimulaţi auto-monitorizarea: învăţaţi copilul să termine activitatea pe care a
început-o: să coloreze tot desenul, să termine puzzle-ul, etc.. Învăţaţi-l să
recunoască momentul când a fost distras şi să se întoarcă la activitatea întreruptă.
Copilul poate fi învăţat să se încurajeze singur: „Mă ridic de la măsuţă când
termin”, „Rezolv sarcinile în linişte!”.
 Încurajarea, evidenţierea, stimularea comportamentelor adecvate prin acordarea
recompenselor sociale şi materiale;
 Exemplificarea comportamentelor pozitive cu exemple din viaţa reală sau din
poveşti, basme şi compararea comportamentelor pozitive cu cele negative şi
prezentarea consecinţelor lor;
 Evidenţierea calităţilor acestui copil şi încurajarea progresului în activitatea
personală;
 Atribuirea anumitor responsabilităţi în colectivul de copii: distribuirea materialului
didactic la copii, responsabil cu liniştea, etc.;
 Acordarea recompenselor la orice progres, fie el cât de mic;
 Afişarea lucrărilor individuale la panoul grupei;
 Orice aptitudine a copilului trebuie stimulată pentru a obţine succes.

STUDIU DE CAZ

ARGUMENT:
Parintii considera in general educatia ca dificila atunci cand copilul prezinta un
comportament inacceptabil, neconform cu cerintele formulate de ei.
Daca parintele are o impresie negativa despre copilul sau si nu se asteapta “la
nimic bun” de la el, atunci si copilul isi va crea aceeasi impresie negativa despre sine,

6
dezvoltarea sa fiind amenintata ,acesta prezentand probleme de comportament, probleme
emotionale, etc.
In contextul grupei cu care lucrez, manifestarile comportamentului inacceptabil
sunt usor de sesizat de la primele contacte ale copilului cu colectivitatea, cu regulile si
limitele lor, pe care unii copii nu sunt capabili sa le respecte.
M.R. este un baiat de 6 ani, care provine dintr-o familie legal constituita ce
acorda atentie achitarii cu responsabilitate a sarcinilor parentale.

TABLOUL FAMILIEI:
Copilul M.R. locuieste impreuna cu parintii si bunicii intr-o locuinta situata in
localitate.Conditiile de locuit sunt bune ,copilul avand camera sa, calculator etc Parintii
sunt muncitori cu studii medii, iar copilul se bucura in familie de un climat educativ
normal, sustinut de prezenta permanenta a unuia dintre parinti, deoarece si-au organizat
timpul petrecut la serviciu in ture inverse.

TABLOUL COPILULUI:
M.R. este nascut la data de 5.08.2001 ,frecventeaza gradinita de la 3 ani.
Dezvoltarea fizica si psihica a copilului este normala pentru varsta cronologica

IDENTIFICAREA PROBLEMELOR:
La venirea in gradinita M.R. prezenta urmatoarele manifestari:
1. avea un comportament impulsiv, in timpul activitatilor de joc, de instruire, dublat
de neatentie;
2. trecea usor de la o activitate la alta, fara motiv, neavand rabdare sa finalizeze
sarcina data;
3. s-a integrat relativ usor in grupa de copii,dar, adesea nemultumit de rolul primit
prezenta tendinta de a jigni si chiar de a lovi alti copii, generand situatii de conflict
la nivelul grupei.

PLAN DE INTERVENTIE EDUCATIVA

Deoarece masurile curente luate pentru a stabiliza comportamentul copilului


M.R. nu erau tocmai eficiente, acesta intrerupand de multe ori activitatea grupei, am

7
intervenit, intocmind un plan de interventie educativa pentru infaptuirea caruia am cerut
colaborarea parintilor. Am insistat cu toate scuzele acestora ca nu au timp.

I. STAND DE VORBA CU PARINTII am constatat ca punand pe seama


lipsei de timp fizic acordat copilului, acestia comunica fragmentar cu
copilul interesandu-se mai mult de partea materiala a existentei sale
(daca mananca, daca doarme, mai putin daca a invatat, daca a fost
disciplinat). In acest context ii cumpara tot felul de lucruri ceea ce duce
la un comportament de copil rasfatat, care doreste tot timpul sa obtina
ceva de la parinti. Se enerveaza usor daca parintii ii impun anumite
cerinte, reguli. Are un stil dezordonat si se adapteaza greu la
schimbarile din familie.

II. IN URMA ODSERVARII CURENTE a comportamentului lui M.R. la


gradinita, avand si sprijinul parintilor, am incercat sa corectez comportamentul acestuia
prin:
-incurajarea comportamentului dorit;
-stabilind reguli si limite clare;
-responsabilizandu-l, laudandu-l, recompensandu-l.

III. Concomitent cu atentia acordata lui M.R. am considerat ca trebuie ca


parintii sa continue demersurile incepute la gradinita si acasa, in cunostinta de cauza,
recomandandu-le sa faca tot posibilul si sa urmeze cursul pentru parinti ”EDUCATI
ASA!” pe care il initiasem la gradinita, astfel incat sa preia si sa aplice acasa acele practici
corecte in educatia copilului cu un comportament indezirabil.
STRATEGIILE SI METODELE EDUCATIONALE utilizate in interventiile educative
exercitate , au urmat pasii:
• Pentru evitarea neatentiei si a agitatiei caracteristice pentru M.R. , l-am asezat
in fata grupului de copii, sub pretextul ca el este ajutorul meu;
• Pentru asigurarea stabilitatii atentiei l-am antrenat in jocuri de focalizare a
atentie (“Cauta greseala”,”Ce lipseste”,”Ce s-a schimbat”etc.)

8
• Pentru incurajarea, evidentierea, stimularea comportamentului dorit i-am
acordat stimulente simbolice evidentiindu-i calitatile, atribuindu-i
responsabilitati si roluri principale (in jocuri,dramatizari,etc.)

IV. BENEFICIILE INTERVENTIEI EDUCATIVE


a) pentru copilul M.R., manifestate in comportament :
• Este mai atent la activitati;
• Este mai responsabil;
• Este mai stabil, reuseste de cele mai multe ori sa finalizeze lucrul inceput;
• Accepta si respecta regulile;
• Accepta si roluri secundare, are prieteni pe care ii stimeaza;
• Are spirit de observatie, imaginatie creatoare pe care le utilizeaza in activitate;
• Este prevenitor, intelegand pericolul unor actiuni.

b) pentru familia acestuia:


• Parintii sunt mult mai implicati in educatia copilului;
• Spera sa se descurce cu el si la scoala.

c) Pentru educatoare:
• Am descoperit noi modalitati de a veni in ajutorul copiilor care imtampina
dificultati;
Am eliminat un factor de instabilitate existent in grupa.

V. PERSPECTIVE
Prin rezolvarea celei mai mari parti din problemele cu care s-a confruntat
copilul M.R. prognozez ca acesta va fi, cu ajutorul parintilor, dar si al invatatorului care il
va prelua in clasa I, un scolar ce nu va intampina probleme de adaptare si de stabilitate la
noua activitate pentru care se pregateste-invatatura.

9
STUDIU DE CAZ

– ADHD-

ETAPA I a studiului de caz

FIŞĂ DE CARACTERIZARE PSIHOPEDAGOGICĂ


Date personale
1. Numele şi prenumele M.R.
2. Locul şi data naşterii S. 14.04.2004
3. Domiciliu

I. Date privind mediul familial


Familia Numele şi Anul Pregătirea Profesiunea Locul de
prenumele naşterii şcolară Funcţia muncă
Tata M. L. 1972 Facultatea de doctor
Medicină
Mama M. A. 1974 Facultatea de doctor
Medicină
Fraţi
Surori M. A. 2000

2. Caracteristicile vieţii de familie


a. Tipul familiei
 normală
- un părinte decedat
- părinţi despărţiţi
- părinţi vitregi
b. Climatul familial
 înţelegere deplină

10
- conflicte mici şi trecătoare
- dezacord marcant între părinţi
- familie dezorganizată

c. Persoane influente din afara familiei


- bunicii (şi din partea mamei şi din partea tatălui)

II. Date privind starea de sănătate:


1. Caracteristici ale dezvoltării fizice
- este bine dezvoltat din punct de vedere fizic
2. Îmbolnăviri:
a. anterioare intrării în grădiniţă
b. pe parcursul şcolarizării
- pneumonii repetate
3. deficienţe, nevoi speciale (senzoriale, motorii).
Radu se joacă deseori cu mâinile, se mişcă permanent pe scaun, părăseşte
scaunul, plimbându-se prin clasă atunci când regulile grupei impun să rămână aşezat. Are
adesea dificultăţi în a-şi aştepta rândul, vorbeşte excesiv, repezindu-se cu răspunsuri înainte
ca întrebările să fie formulate. Deseori se caţără sau aleargă atunci când nu este permis.

III. Date privind dezvoltarea proceselor cognitive:


1. Caracteristici ale proceselor senzorial-perceptive:
- predomină modalitatea vizuală de recepţie a informaţiei;
- predomină modalitatea auditivă de recepţie a informaţiei;
- percepţie difuză, superficială a materialului de învăţare;
 percepţie complexă (spirit de observaţie).
2. Memoria
- foarte bună
 bună
- medie
- slabă
- foarte slabă
3. Imaginaţia

11
- săracă
- bogată
 reproductivă
- reproductivă – creativă
 pentru activităţi practice
- pentru activităţi literar artistice
4. Limbajul
- Vocabular bogat; exprimare frumoasă şi corectă;
♣ Exprimare uşoară şi corectă;
- Vocabular redus; exprimare greoaie;
- Vocabular foarte sărac; exprimare incorectă.
5. Nivel de inteligenţă
- inteligenţă superioară
 inteligenţă deasupra nivelului mediu
- inteligenţă de nivel mediu
- inteligenţă sub limită
IV. 1. Conduita preşcolarului în timpul activităţii:
- atent, participă activ, cu interes;
♣ atenţia şi interesul inegale, fluctuante;
- de obicei pasiv, aşteaptă să fie solicitat;
- prezent numai fizic, cu frecvente distrageri.
2. Purtarea în general:
- exemplară, corectă
 cu abateri comportamentale, relativ frecvente, dar nu grave
- cu abateri comportamentale grave, deviante
- alte menţiuni …
Conduita în grup, integrarea socială a elevului
Participarea la viaţa de grup:
- ai mult retras, rezervat, izolat, puţin comunicativ;
- participă numai dacă este solicitat;
♣ este în contact cu grupul, se integrează, dar preferă sarcinile
executive;
- sociabil, comunicativ, stabileşte uşor relaţii;

12
- activ, sociabil, cu iniţiativă;
- alte menţiuni …datorită tulburărilor de vorbire este nesigur;
- stabileşte mai greu relaţii cu ceilalţi copii, este puţin mai retras.

V. Caracteristici ale personalităţii


1. Temperamentul
♣ puternic exteriorizat, impulsiv, iritabil, uneori agresiv, activ, cu tendinţe
de dominare a altora;
- exteriorizat, energic, vioi, mobil, echilibrat, uşor adaptabil;
- vorbăreţ, nestatornic (vorbeşte cu copiii în timpul jocului, iar ei îl înţeleg
şi încercă să-l integreze);
- calm, controlat, reţinut, lent, uneori nepăsător, mai greu adaptabil;
- rezistent la solicitări repetitive;
- interiorizat, hipersensibil, retras, nesigur, anxios;
- tip combinat – caracteristic.
2. Aptitudinile
a. aptitudini generale
- pentru activităţi de construcţii
b. aptitudini speciale
- îi place să citească imagini din cărţi
3. Trăsături de caracter în devenire
a. atitudinia de sine
- atitudine pozitivă a de sine
b. atitudinia de ceilalţi
- deschisă, prietenoasă a de colegii săi.
c. atitudini faţă de muncă
- harnic, ordonat, organizat, execută cu plăcere sarcinile date.
4. Interese
activităţi preferate în cadrul grădiniţei /şcolii
- educaţie fizică
- joc de construcţii
- citire de imagini

13
b. preocupări de tip liber
- jocuri cu sora lui
5. Alte însuşiri semnificative
- are deprinderi igienice formate;
- îi place să vină la grădiniţă, dar în fiecare dimineaţă face mofturi şi
plânge la despărţirea de mama sa, ca apoi să nu mai vrea să plece.
- în cadrul jocurilor comentează la fiecare regulă a jocului ,dorind
mereu să i se dea atenţie numai lui în mod special;
- are o atitudine deschisă a de educatoare, nu se fereşte de ele, ci
doreşte să vorbească cu ele, are încredere în ele;
- în relaţiile cu copiii este deschis, dar copiii nu îl preferă (deşi acum în
ultimele săptămâni am văzut că sunt câţiva copii care se joacă zilnic cu el);
- Radu nu are atitudini agresive de respingere a de ceilalţi copii.
5. Metode de cunoaştere
- observaţia permanentă
- convorbirea
- metoda biografică
- testul

ETAPA a II-a
STABILIREA NEVOILOR SPECIFICE

 Nevoia de apreciere a adulţilor asupra persoanei sale ,dându-i încredere în forţele


proprii.
 Nevoia de a-şi consuma într-un mod organizat energia pe care o are.
 Nevoia de socializare, de integrare într-un grup pentru a stabili relaţii de
prietenie cu ceilalţi copii (pentru că Radu nu are prieteni foarte mulţi), poate a nu
se considera „altfel”;
 Nevoia de comunicare – legată de celelalte nevoi, pentru că trebuie să-şi
convingă colegii că nu este diferit faţă de ei.
 Nevoia de a învăţa – o bună exprimare şi comunicare este legată de capacităţile
intelectuale ale lui Radu, care şi le poate dovedi în mare parte şi printr-un limbaj
corespunzător;

14
 Nevoia de afecţiune - Radu are nevoie să fie iubit, în ciuda tulburării pe care o
are;
 Nevoia de o imagine de sine mai bună pentru a-şi învinge reţinerea a de orice
activitate, timiditatea, de a căpăta încredere în forţele proprii şi a participa, astfel,
activ la orice activitate realizată în grădiniţă, dar şi în familie.

ETAPA a III-a
PLAN DE INTERVENŢII

Obiective de realizat de către copil şi acţiuni ce trebuie urmate pentru


realizarea obiectivelor:
*dezvoltarea capacităţii de autocontrol şi autoevaluarea progreselor;
*încurajarea relaţiilor de prietenie, de încredere reciprocă;
*dezvoltarea abilităţilor de exprimare a emoţiilor pozitive;
*utilizarea tehnicilor de recompensare imediată;
*îmbunătăţirea abilităţilor de luare de decizii şi de finalizare a activităţilor;
*educarea independenţei în acţiune, a iniţiativei în desfăşurarea activităţilor;
*constituirea unui stil propriu de învăţare.

 A)”Gândeşte-te cum eşti şi desenează cum vrei să fii”


- oferă copilului ocazia de a reflecta;
- încurajează autocunoaşterea copilului

METODE FOLOSITE: - reflexia;


- dezbaterea în perechi;
- realizarea de desen.

 B)”Vrei să fii prietenul meu?”

ACTIVITĂŢI PROPUSE:
- integrarea în jocuri de echipă cu ceilalţi copii; (Domino, Loto, Şah în imagini)
- realizarea de lucrări colective; (Cartierul în care locuiesc, Parcul de joacă)
- rezolvarea unor jocuri puzzle în cooperare cu ceilalţi copii;

15
- cum te-ai simţit participând la aceste activităţi? (discuţii cu educatoarea).
METODE FOLOSITE : - învăţarea prin descoperire;
- jocul de rol;
- autoevaluarea;
- imageria mentală;
- activităţi ludice de relaxare;
- comentarea unor texte şi imagini.
 C) ”Şi eu sunt la fel de bun”
„ Rezolv toate sarcinile primite în timpul propus”.

- activităţi de analiză a modului de realizare a sarcinilor (discuţii libere);


- „ Cum te-ai simţit astăzi când ai realizat aceste activităţi? ”
(discuţie cu educatoarea)
METODE FOLOSITE : - învăţarea prin cooperare;
- învăţarea experimentală;
- vizualizarea creativă;
- călătoria;
- jocul de rol;
- autoevaluarea.

 D) ”Ce mi-a plăcut astăzi la grădiniţă sau acasă ?”

ACTIVITĂŢI PROPUSE:
- discuţie cu educatoarea;
- desenează ce ţi-a plăcut ;
- jucăria preferată;
- prietenul cel mai bun;
- jocuri colective.

METODE FOLOSITE:
- reflexia;
- vizualizarea reflexivă;
- metode de comunicare şi facilitare a interacţiunii (Îmi place aceasta pentru că...);

16
- autoevaluarea (Cum te-ai simţit după aceste activităţi?);
- imageria mentală.

 E) ”Dacă aş fi educatoarea grupei aş realiza...."


Discuţie cu educatoarea pentru a fi capabil de a lua decizii, de a avea iniţiativă.

ACTIVITĂŢI PROPUSE
- rol de lider în jocurile de rol;
- sarcină de care să răspundă numai el (ordine la bibliotecă, completarea calendarului naturii);
- terapie prin joc;
- învăţarea de abilităţi pentru interacţiune;
- consiliere individuală.

METODE FOLOSITE
- jocul de rol;
- reflexia;
- autoevaluarea;
- călătoria;
- comentarea de imagini.

 F) ”Ce am învăţat participând la aceste activităţi?”


„ Cum mă simt acum?”
„Ce voi face de acum?”
ACTIVITĂŢI PROPUSE
- de autoevaluare;
- discuţii cu educatoarea;
- realizare de desene;
- discuţii cu părinţii împreună cu Radu.

METODE FOLOSITE
- dezbaterea în grup;
- autoevaluarea;
- problematizarea;

17
- punerea în situaţie;
- completarea de scale;
- completarea de fişe de evaluare.

 G) JURNALUL PRACTICILOR POZITIVE


- data
- Ce a făcut bine
- Cum a reacţionat după fiecare discuţie
- Cum a reacţionat educatoarea
- Reacţia educatoarei

PRINCIPII FOLOSITE ÎN REALIZAREA ACESTEI STRATEGII


- de folosit experienţa acumulată;
- reducerea negativismului;
- angajarea activă în procesul de învăţare;
- crearea unei atmosfere în care să fie posibile erorile şi greşelilor;
- crearea unei atmosfere propice dintre participanţii la procesul de instruire;
- motivarea procesului de învăţare practicat;
- trecerea gradată de la învăţarea deprinderilor simple la cele complicate;
- posibilitatea autoevaluării;
- folosirea feedback - ului ca metodă de evaluare continuă;
- reducerea stresului;
- încurajarea de soluţii proprii;
- terapie şi asistenţă în situaţii de criză.

SFATURI PENTRU PĂRINŢI:


- petrecerea timpului alături de copilul lor;
- întocmirea unei liste de reguli împreună cu copilul şi respectate de copil şi familie;
- folosirea recompenselor :laude ,mângâieri...; gen ” Mărul cu mere”(fiecare acţiune pozitivă să
fie recompensată cu câte un măr aşezat în pom, iar dacă greşeşte să ia mărul);
- a nu se supradimensiona greşeala sau comportamentul ;
- stabilirea unor pauze între acţiuni;
- supravegherea constantă;
- atenuarea focalizării excesive pe comportamentele problematice;

18
- însuşirea anumitor abilităţi de relaţionare şi asumarea responsabilităţilor pentru comportamentul
copilului;
- întocmirea unor reguli de către copil , educatoare, părinţi ,evitându-se negaţia
ex. „Joacă-te fără zgomot”, „Aşteaptă-ţi rândul”, ” Poţi vorbi fără să strigi”, „Mai încet cu
alergatul”

19

You might also like