Professional Documents
Culture Documents
1
comportamente sunt de obicei primele observate în timpul copilăriei şi ele sunt mult mai
severe decât un simplu comportament greşit. În timp ce comportamentele ADHD apar într-o
oarecare măsură la noi toţi, diferenţa între ADHD şi un comportament normal este gradul
problemei şi de dificultăţile pe care le cauzează. Persoanele cu ADHD manifestă acest
comportament într-o măsură mult mai mare şi mult mai sever.
Elevii/copiii cu ADHD întrec numeric copiii cu alte dizabilităţi psihologice în şcolile
din Statele Unite deşi numărul lor este încă mic în Marea Britanie. Sindromul ADHD rămâne
controversat pentru că, deşi este recunoscut ca fiind o condiţie specifică, există deseori
sentimentul printre specialişti că nu este aşa de mult crescut încât să fie supra-diagnosticat
masiv. Oricare ar fi realitatea, copiii care prezintă o astfel de condiţie care este sau care este
similară sindromului ADHD în mod frecvent constituie o problemă pentru specialiştii care se
ocupă de ei deoarece aceştia se confruntă deseori cu dificultăţi serioase pe parcursul studiilor.
Situaţia actuală
Dificultăţile psihologice sunt, într-un fel, dizabilităţile ascunse alte colegiilor medicale
veterinare şi ale universităților în general. Copiii pot decide deseori să nu îşi divulge
dizabilităţile şi acest lucru trebuie respectat. În acelaşi timp, dacă îşi dezvăluie sau nu
dizabilitatea, efectele unei dizabilităţi psihologice pot rămâne şi pot avea un impact, chiar
dacă ascuns, asupra celorlalţi.
Cifrele oficiale privind copiii cu dificultăţi psihologice pot fi uneori mici sau
inexistente. Rezultatul este că specialiştii din conducere sunt deseori conduşi spre ideea că
problema nu există în instituţia lor. Realitatea este că mulţi conducători de facultăţi se
confruntă cu o problemă care oficial nu există.
Persoane cu ADHD pot manifesta comportamente care nu pot fi explicate de o altă
condiţie psihiatrică şi nu sunt în concordanţă cu vârsta individului şi cu abilitatea intelectuală.
Oscilaţii ale dispoziţiei şi stângăcii sociale sunt obişnuite. Părinţii şi meditatorii pot afirma că
aceşti indivizi înţeleg greşit aluziile sociale acceptate, spunând sau făcând lucruri nepotrivite.
Dificultăţile sociale ating deseori o culme în şcoala primară şi încep să se diminueze la
gimnaziu deşi în adolescenţă orice instabilitate rămasă face ca nesiguranţa socială la această
vârstă să fie şi mai mare.
Sindromul ADHD este observat cel mai adesea în jurul vârstei de 5 ani şi, conform
unor păreri medicale, acesta afectează 5 la sută din copii de vârstă şcolară cu un procent
diagnosticat băieţi faţă de fete de cel puţin 4 la 1.
2
Răspândirea observată la băieţi şi fete nu este simetric datorită faptului că aceste
caracteristici de hiperactivitate şi impulsivitate este mult mai obişnuită la băieţi în timp ce
fetele cu sindrom ADHD prezintă de cele mai multe ori caracteristicile lipsei de atenţie.
Cercetările arată că 80 la sută din copii diagnosticaţi cu ADHD continuă să prezinte
caracteristicile şi în adolescenţă şi 67 la sută continuă să aibă caracteristicile în perioada
adultă.
Unele caracteristici asociate cu sindromul ADHD pot fi privite şi ca atribute pozitive
pe care copiii le aduc în experienţa lor şcolară. Acestea pot fi rezumate după cum urmează:
· Abilitatea de a vedea „în mare” şi o bună atenţie la detaliu;
· Creativitate şi inventivitate;
· Asumarea riscului poate duce la descoperiri importante;
· Abilitate de a procesa informaţiile şi de a face observaţii mai cuprinzătoare;
· Nivel ridicat de energie;
· Abilităţi bune pentru negociere;
· Intuiţie şi reacţie;
· Abilitate de hiper-concentrare, caracteristici ce au impact asupra procesului de învăţare
şi a celui de predare.
Zone potenţiale ale dificultăţii pentru copiii cu sindrom ADHD pot include:
· Lipsa de atenţie – întrerupţi de propriile gânduri sau visare cu ochii deschişi, trecând
repede la o nouă temă de conversaţie înainte de a termina una şi producând o lucrare care are
o calitate variabilă;
· Impulsivitate - o dificultate a vorbirii interioare, terminând propoziţiile altora şi/ sau
întrerupând;
· Memorie pe termen scurt – abilitate precară de a lua notiţe, înţelegere cu întârziere şi
anticipare ceea ce duce la inabilitatea de a învăţa din greşeli sau din experienţele anterioare;
· Adaptare independentă;
· Oscilaţii ale dispoziţiei – mergând de la un comportament fără astâmpăr şi zvăpăiat
până la căderea pe gânduri;
· Slabă organizare şi management al timpului;
· Asumarea riscului;
· Rezolvarea problemelor.
· Relaţii interpersonale şi emoţionale – copiii pot părea sociabili dar prieteniile pot fi
superficiale
· Probleme asociate cu medicaţia – acestea pot afecta somnul.
3
PLAN DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT
– ADHD-
2. OBIECTIVE GENERALE:
Formarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi;
Dezvoltarea competenţelor sociale şi emoţionale;
Dezvoltarea abilităţilor privind rezolvarea de probleme;
3. OBIECTIVE SPECIFICE:
Să stabilească împreună cu educatoarele regulile pe care să le respecte la
grădiniţă, precum şi consecinţele respectării sau nerespectării acestora;
Să exerseze comportamente aferente regulilor;
Să eticheteze corect reacţiile emoţionale proprii şi ale celorlalţi;
Să exerseze strategii de reglare emoţională;
Să privească o problemă din mai multe perspective;
Să achiziţioneze şi să exerseze strategii pentru rezolvarea adecvată a unor
situaţii problemă;
Să recunoască comportamentele inadecvate (agresivitate, hiperactivitate,
inatenţie) poprii şi ale celorlalţi;
Să identifice consecinţele comportamentelor inadecvate;
Să exerseze abilităţile de cooperare în joc: cererea şi oferirea ajutorului,
împărţirea jucăriilor, aşteptarea rândului,etc.
Să-şi exerseze abilităţile de comunicare asertivă;
Să achiziţioneze strategii de implicare în jocuri care se află deja în
desfăşurare;
Să recunoască comportamente prietenoase la ceilalţi dar şi la ei;
Să-şi dezvolte capacităţile de autocontrol şi autoevaluare a progreselor;
4
Să-şi formeze unui stil propriu de învăţare;
4. STRATEGII DE INTERVENŢIE:
Problematizarea;
Învăţarea prin cooperare;
Jocul de rol;
Exerciţii de învăţare;
Comentarea unor texte şi imagini;
Punere în situaţie;
Reflexia;
Realizarea unor postere şi desene;
Completarea unor fişe de lucru;
Imaginarea de situaţii;
Activităţi ludice de relaxare;
Integrarea în jocuri de echipă cu ceilalţi copii;(Domino ,Loto ,Şah în imagini)
Realizarea unor lucrări colective;(“Grădiniţa noastră” ,”Oraşul nostru”, etc.)
Rezolvarea unor puzzle-uri în cooperare cu ceilalţi copii; etc.
5. RESURSE MATERIALE:
Poveşti terapeutice;
Lista cu regulile pentru acordarea punctelor;
Fişa detectiv de autoobservaţie;
Fişe de lucru;
Jocuri de masă; etc.
Broşuri şi pliante informative pentru părinţi şi educatoare;
Cărţi de specialitatea;
6. RECOMANDĂRI EDUCATOARE:
Aşezarea copilului în faţa grupei de copii în timpul activităţilor, sub pretextul că el
este ajutorul educatoarei şi împreună trebuie să asigurăm controlul celorlalţi copii
şi solicitarea copiilor la activităţi;
5
Aşezarea copilului departe de posibile surse de distragere a atenţiei (ex. uşă,
ferestre, aparate zgomotoase,etc.), precum şi în vecinătatea unor copii liniştiţi şi
disciplinaţi.
Asigurarea stabilităţii atenţiei prin executarea exerciţiilor de focalizare: de
exemplu, jocuri de atenţie: „Caută greşeala”, „Ce lipseşte?”, „Potriveşte corect”;
Stimulaţi auto-monitorizarea: învăţaţi copilul să termine activitatea pe care a
început-o: să coloreze tot desenul, să termine puzzle-ul, etc.. Învăţaţi-l să
recunoască momentul când a fost distras şi să se întoarcă la activitatea întreruptă.
Copilul poate fi învăţat să se încurajeze singur: „Mă ridic de la măsuţă când
termin”, „Rezolv sarcinile în linişte!”.
Încurajarea, evidenţierea, stimularea comportamentelor adecvate prin acordarea
recompenselor sociale şi materiale;
Exemplificarea comportamentelor pozitive cu exemple din viaţa reală sau din
poveşti, basme şi compararea comportamentelor pozitive cu cele negative şi
prezentarea consecinţelor lor;
Evidenţierea calităţilor acestui copil şi încurajarea progresului în activitatea
personală;
Atribuirea anumitor responsabilităţi în colectivul de copii: distribuirea materialului
didactic la copii, responsabil cu liniştea, etc.;
Acordarea recompenselor la orice progres, fie el cât de mic;
Afişarea lucrărilor individuale la panoul grupei;
Orice aptitudine a copilului trebuie stimulată pentru a obţine succes.
STUDIU DE CAZ
ARGUMENT:
Parintii considera in general educatia ca dificila atunci cand copilul prezinta un
comportament inacceptabil, neconform cu cerintele formulate de ei.
Daca parintele are o impresie negativa despre copilul sau si nu se asteapta “la
nimic bun” de la el, atunci si copilul isi va crea aceeasi impresie negativa despre sine,
6
dezvoltarea sa fiind amenintata ,acesta prezentand probleme de comportament, probleme
emotionale, etc.
In contextul grupei cu care lucrez, manifestarile comportamentului inacceptabil
sunt usor de sesizat de la primele contacte ale copilului cu colectivitatea, cu regulile si
limitele lor, pe care unii copii nu sunt capabili sa le respecte.
M.R. este un baiat de 6 ani, care provine dintr-o familie legal constituita ce
acorda atentie achitarii cu responsabilitate a sarcinilor parentale.
TABLOUL FAMILIEI:
Copilul M.R. locuieste impreuna cu parintii si bunicii intr-o locuinta situata in
localitate.Conditiile de locuit sunt bune ,copilul avand camera sa, calculator etc Parintii
sunt muncitori cu studii medii, iar copilul se bucura in familie de un climat educativ
normal, sustinut de prezenta permanenta a unuia dintre parinti, deoarece si-au organizat
timpul petrecut la serviciu in ture inverse.
TABLOUL COPILULUI:
M.R. este nascut la data de 5.08.2001 ,frecventeaza gradinita de la 3 ani.
Dezvoltarea fizica si psihica a copilului este normala pentru varsta cronologica
IDENTIFICAREA PROBLEMELOR:
La venirea in gradinita M.R. prezenta urmatoarele manifestari:
1. avea un comportament impulsiv, in timpul activitatilor de joc, de instruire, dublat
de neatentie;
2. trecea usor de la o activitate la alta, fara motiv, neavand rabdare sa finalizeze
sarcina data;
3. s-a integrat relativ usor in grupa de copii,dar, adesea nemultumit de rolul primit
prezenta tendinta de a jigni si chiar de a lovi alti copii, generand situatii de conflict
la nivelul grupei.
7
intervenit, intocmind un plan de interventie educativa pentru infaptuirea caruia am cerut
colaborarea parintilor. Am insistat cu toate scuzele acestora ca nu au timp.
8
• Pentru incurajarea, evidentierea, stimularea comportamentului dorit i-am
acordat stimulente simbolice evidentiindu-i calitatile, atribuindu-i
responsabilitati si roluri principale (in jocuri,dramatizari,etc.)
c) Pentru educatoare:
• Am descoperit noi modalitati de a veni in ajutorul copiilor care imtampina
dificultati;
Am eliminat un factor de instabilitate existent in grupa.
V. PERSPECTIVE
Prin rezolvarea celei mai mari parti din problemele cu care s-a confruntat
copilul M.R. prognozez ca acesta va fi, cu ajutorul parintilor, dar si al invatatorului care il
va prelua in clasa I, un scolar ce nu va intampina probleme de adaptare si de stabilitate la
noua activitate pentru care se pregateste-invatatura.
9
STUDIU DE CAZ
– ADHD-
10
- conflicte mici şi trecătoare
- dezacord marcant între părinţi
- familie dezorganizată
11
- săracă
- bogată
reproductivă
- reproductivă – creativă
pentru activităţi practice
- pentru activităţi literar artistice
4. Limbajul
- Vocabular bogat; exprimare frumoasă şi corectă;
♣ Exprimare uşoară şi corectă;
- Vocabular redus; exprimare greoaie;
- Vocabular foarte sărac; exprimare incorectă.
5. Nivel de inteligenţă
- inteligenţă superioară
inteligenţă deasupra nivelului mediu
- inteligenţă de nivel mediu
- inteligenţă sub limită
IV. 1. Conduita preşcolarului în timpul activităţii:
- atent, participă activ, cu interes;
♣ atenţia şi interesul inegale, fluctuante;
- de obicei pasiv, aşteaptă să fie solicitat;
- prezent numai fizic, cu frecvente distrageri.
2. Purtarea în general:
- exemplară, corectă
cu abateri comportamentale, relativ frecvente, dar nu grave
- cu abateri comportamentale grave, deviante
- alte menţiuni …
Conduita în grup, integrarea socială a elevului
Participarea la viaţa de grup:
- ai mult retras, rezervat, izolat, puţin comunicativ;
- participă numai dacă este solicitat;
♣ este în contact cu grupul, se integrează, dar preferă sarcinile
executive;
- sociabil, comunicativ, stabileşte uşor relaţii;
12
- activ, sociabil, cu iniţiativă;
- alte menţiuni …datorită tulburărilor de vorbire este nesigur;
- stabileşte mai greu relaţii cu ceilalţi copii, este puţin mai retras.
13
b. preocupări de tip liber
- jocuri cu sora lui
5. Alte însuşiri semnificative
- are deprinderi igienice formate;
- îi place să vină la grădiniţă, dar în fiecare dimineaţă face mofturi şi
plânge la despărţirea de mama sa, ca apoi să nu mai vrea să plece.
- în cadrul jocurilor comentează la fiecare regulă a jocului ,dorind
mereu să i se dea atenţie numai lui în mod special;
- are o atitudine deschisă a de educatoare, nu se fereşte de ele, ci
doreşte să vorbească cu ele, are încredere în ele;
- în relaţiile cu copiii este deschis, dar copiii nu îl preferă (deşi acum în
ultimele săptămâni am văzut că sunt câţiva copii care se joacă zilnic cu el);
- Radu nu are atitudini agresive de respingere a de ceilalţi copii.
5. Metode de cunoaştere
- observaţia permanentă
- convorbirea
- metoda biografică
- testul
ETAPA a II-a
STABILIREA NEVOILOR SPECIFICE
14
Nevoia de afecţiune - Radu are nevoie să fie iubit, în ciuda tulburării pe care o
are;
Nevoia de o imagine de sine mai bună pentru a-şi învinge reţinerea a de orice
activitate, timiditatea, de a căpăta încredere în forţele proprii şi a participa, astfel,
activ la orice activitate realizată în grădiniţă, dar şi în familie.
ETAPA a III-a
PLAN DE INTERVENŢII
ACTIVITĂŢI PROPUSE:
- integrarea în jocuri de echipă cu ceilalţi copii; (Domino, Loto, Şah în imagini)
- realizarea de lucrări colective; (Cartierul în care locuiesc, Parcul de joacă)
- rezolvarea unor jocuri puzzle în cooperare cu ceilalţi copii;
15
- cum te-ai simţit participând la aceste activităţi? (discuţii cu educatoarea).
METODE FOLOSITE : - învăţarea prin descoperire;
- jocul de rol;
- autoevaluarea;
- imageria mentală;
- activităţi ludice de relaxare;
- comentarea unor texte şi imagini.
C) ”Şi eu sunt la fel de bun”
„ Rezolv toate sarcinile primite în timpul propus”.
ACTIVITĂŢI PROPUSE:
- discuţie cu educatoarea;
- desenează ce ţi-a plăcut ;
- jucăria preferată;
- prietenul cel mai bun;
- jocuri colective.
METODE FOLOSITE:
- reflexia;
- vizualizarea reflexivă;
- metode de comunicare şi facilitare a interacţiunii (Îmi place aceasta pentru că...);
16
- autoevaluarea (Cum te-ai simţit după aceste activităţi?);
- imageria mentală.
ACTIVITĂŢI PROPUSE
- rol de lider în jocurile de rol;
- sarcină de care să răspundă numai el (ordine la bibliotecă, completarea calendarului naturii);
- terapie prin joc;
- învăţarea de abilităţi pentru interacţiune;
- consiliere individuală.
METODE FOLOSITE
- jocul de rol;
- reflexia;
- autoevaluarea;
- călătoria;
- comentarea de imagini.
METODE FOLOSITE
- dezbaterea în grup;
- autoevaluarea;
- problematizarea;
17
- punerea în situaţie;
- completarea de scale;
- completarea de fişe de evaluare.
18
- însuşirea anumitor abilităţi de relaţionare şi asumarea responsabilităţilor pentru comportamentul
copilului;
- întocmirea unor reguli de către copil , educatoare, părinţi ,evitându-se negaţia
ex. „Joacă-te fără zgomot”, „Aşteaptă-ţi rândul”, ” Poţi vorbi fără să strigi”, „Mai încet cu
alergatul”
19