Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
272Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Vasile Voiculescu - Lostriţa

Vasile Voiculescu - Lostriţa

Ratings:

4.5

(10)
|Views: 40,309|Likes:
Published by Dan Vasile Flavius
proză epică
proză epică

More info:

Published by: Dan Vasile Flavius on Apr 04, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/21/2015

pdf

text

original

 
V a s i l e V o i c u l e s c u|
1
Lostria
NICIERI
D
IAVOLUL
 
CU
T
OA
T
puia i nagodele lui nu se ascunde mai bine ca în ape.Dracul de balt, se tie, este nelipsit dintre oameni i cel mai amgitor. Ia felurite chipuri: dela luminia care pâlpâie în beznele nopii i trage pe cltorul rtcit la adânc, pân la fatauie care se scald în vultori i nu-i decât o tim viclean, curs pus flcilor netiutori cas-i înece.Pe Bistria, Necuratul rânduise de mult vreme o nagod cu înfiarea de lostri.De sus de la izvoare i pân dincolo de Piatra, petele naibei se arta când la bulboane, cândla uvoaie, cu cap buclat de somn, trup ui de alu i piele pestriat auriu, cu bobie roii -ruginii, ca a pstrvului.Dup prubuluiala vântorilor de pete, ar fi ca la doi coi de lung i ar cântri cu totdinadinsul dincolo de dousprezece ocale. Alteori îns, când vrea s înele cu tot dinadinsulpe cel pe care i-a pus ochii, crete de trei ori pe atât i îi schimb artarea. Iese i seîntinde, moale, la râni. De departe, ai zice c e o domni lungit la soare pe plaja de nisipargintiu.Lostria vrjit a ademenit mult lume. Pescari iscusii i-au întins mrejele, dar auczut ei în mrejele fermectoare, ca s se duc pentru totdeauna la fund. A tras în capcancopii netiutori, copilandri furai de strlucirea ei, flci tulburai i dui în ispite defrumuseea-i fr împotrivire. N-a fost an s nu-i ia, acolo, în genun, dajdia ei, unul sau doiini scoi din mini.De la o vreme, oamenii au început s-i dea seama de primejdie i s se pzeasc.
 
Când zreau lostria fulgerând ca o sabie care taie apele în sus i în jos, întorceau capul i
 
fugeau. Cei de pe plut, când o vedeau luând 
u
voaiele în lung i cltorind alturi de ei,
 
nutiau cum s cârm
e
asc i s se abat din calea nzdrvanei. Era prdalnic! Hulpav
 
depete, pe care-l înghiea cu nemiluita. Dar mai ales nestul de carne de om, crei
 
ajunseses-i duc dorul i flmând, se fcea din ce în ce mai îndrznea, mai frumoas,
 
maiademenitoare. Dar i lumea din ce în ce mai învegheat. Cci acum lostria era
 
vestit. Ocunoteau toi i se fereau.Dintre rândurile de copilandri care crescuser flci,
 
alergând cu undiele pe urmelelostriei, unii pieriser înecai, cei mai muli, temtori, se
 
lsaser. Numai Aliman, singur, îirmsese credincios. Mereu îi întindea cârlige cu tot
 
soiul de nade gustoase, mai alespstrvi vii, i nu pierduse ndejdea c o dat i-odat o
 
s-i caz în mâini. El nu credea înbasme bune pentru copii. Râdea când i se povestea de
 
time schimbate în lostrie, ori denaiba prefcut în pete. i flcul prigonea neobosit
fiara apelor,
 
c
are parc fugea de el.
 
Dac are ea vrjile ei, apoi le am i eu pe ale mele,
 
glumea pornind iar la vânat.Zvârlind de atâia ani undia i aezând cârlige, i se artase i
 
lui de câteva ori vestita lostri,nlucind prin bulboane, mldie i întru totul minunat, ca
 
un pete din poveste. Dar totuipete adevrat.
 
V a s i l e V o i c u l e s c u|
2
 
Acum, când a ajuns flcu voinic i a
 
deprins toate vicleugurile slbticiunilor, aizbutit s-o prind odat în undi. Numai o
 
clip! Când, cu inima btând nebunete, se arcuis-o trag afar, lostria scp i se duse
 
cu nad cu tot. Prin câte trecuse desprinsese i eauneltele oamenilor i învase s scape
 
de ele. Aa se mângâia Aliman, istorisind pania.Asta era pe la începutul primverii. Pe
 
la mijlocul verii a ochit-o din nou i a încolit-o într-uncot cu apa sczut numai pân la
 
glezne. Plecându-se repede deasupra ei, a înhat-o înbrae. Dar slbticiunea a zvâcnit o
 
dat cu putere, l-a plesnit cu coada peste obraz i i-ascpat din mâini ca o sgeat
 
lictoare, cum îi scpa duminica câte o zvârlug de fat la hor.Doar c n-a auzit-o i pe
 
ea hohotind. Flcul a rmas mult vreme acolo buimac, cu guracscat, i de atunci nu
 
i-a mai ieit din carnea braelor o dezmierdare, ca un gust de departeal lostriei. Îi simea
 
mereu povara i forma în mâinile nedibace i în sufletul tulburat.Aliman era frumos i
 
voinic. Nu tia de frica nimnui. Cu atât mai puin de a celornevzute i netiute. Bistria
 
pentru el nu mai avea taine i inea la adânc ca o vidr. S-a jurats prind lostria vie i
 
nu i-a mai îngduit zi-noapte hodin. De dincolo de Toance, maipân-n Siret i-napoi,
 
el vmuia apele, prefira vârtejurile, cerceta s
c
orburile, ca un nebun.Alerga, mânca,
 
dormea, tria numai pe prunduri i în ap.Toi vedeau i îi bteau capul c-l vrjise
 
lostria blestemat i curând are s-i fac depetrecanie. El nu mai râdea ca altdat.
 
Punea capul în piept îndârjit i pleca fr s maiasculte.De multe ori a fost gata s se
 
înece. Dar niciodat din pricina lostriei. Ci în alteîmprejurri. Aa, odat, când a srit s
 
scape nite plutai din fierbtorile râului. Altdat,pentru o undi furat de ape. De
 
câteva ori a ieit abia rsuflând, strâns de gât de braeleunor copii czui în adânc. De
 
curând, vrând s scoat un cal apucat în volbura talazurilor,abia a ieit din uvoaie pe o
 
plavie unde a stat leinat vreme
îndelung. Nici nu tia cum i 
cine îl trage cu via în
 
genunile fr fund.Dimpotriv, când i se arta lostria îi mergea bine i avea spor. Atunci
 
prindea cuuurin pete mult i apele i se supuneau asculttoare, purtându-l lesnicioase
 
încotro dorea.Dar lostria se ivea din ce în ce mai rar. Pe urm, spre sfâritul verii, a
 
pierit....Flcul,de atâta zbucium i alergtur se topea. S-ar fi zis de ciud, dac nu de
 
dor. Btea singurprundurile pustii bântuite de t
oamna ce se lsa timpurie. Ape
veneau
 
nboi tot mai negre imai umflate, potmolind reniile senine unde ieeau vietile la
 
lumin. Acum toate seascunseser i amoreau în adânc.Pe urm, o iarn grea afar din
 
cale tbr
î 
peste valea ferecat în gheuri i zpezi.Trebuia s pui urechea pe easta
 
groas de cremene verde a gheei, care, ca o lespede demormânt, sugruma Bistria, ca s
 
auzi ici-colo un gâlgâit sur i deprtat, semn c râultriete.Aliman a tânjit, aproape a
 
bolit tot timpul. Parc intrase în el somnul iernii. Numai lagândul lostriei mai învia.
 
Atunci lua toporul i sprgea de-a lungul bulboanelor copci irsufltori, ca s mai
 
trimit puin vzduh petilor, care altfel mor acolo dedesubt, înbuii.Uneori flcii i
 
fetele izbuteau s-l ia cu sila pe la eztori i furcrii. edea însposomorât. Nu se
 
dezmorea decât când începeau povetile cu lostria fermecat. Asculta
 
V a s i l e V o i c u l e s c u|
3
 
lacom isprvile ei
 
i zâmbea. Descosea îndelung pe toi crora se artase. Iscodea desprevrjile i vrjitorii
 
cu puteri asupra apelor i petilor, i apoi rmânea cu minile aiurea.Pân
când 
, în sfârit, a dat
 
Dumnezeu de-a venit i primvara. Bistria i-a sfrâmatctuele i apele au nboit
 
furioase spre vechea lor slobozenie. Valea s-a umplut cu urlet, cuvuiete i bubuituri ca de
 
cumplit btlie. În fiecare zi treceau vârtejuri duse de nahlapi,buteni rzlei,
 
sfrâmturi de plute, vite vii ori înecate. Oamenii se ainteau cârduri s scapedin valuri i
 
s trag la câte puteau ajunge cu cngile.Încetul cu încetul, s-au potolit mâniile i apele
 
s-au aezat în matc. Pstrvii ageri auînceput s se ieasc, urmrii de lostrie flmânde,
 
fulgerând dup ei.Numai lostria cea mare nu se arta. O izbise vreun sloi sau vreun
 
butean repezit peneateptate de valuri? O târâse nprasnica viitur pe alte meleaguri? Se
 
strmutase îngenuni mai avute în pete? Aliman a cutat-o îngrijorat mult vreme. Pe la
 
Pati iat-o c s-aivit. Mai mândr, mai viclean, unduind trupul cu ispite femeieti în el.
 
Inima lui Aliman aînceput iar s bat ager. Roeaa i-a venit în obraji. i brbia,
 
îndrzneala lui de altdat s-au dovedit în tot soiul de isprvi de necrezut, biruind fr
 
greutate puterile Bistriei furioase.Mereu i din toate încercrile ieea cu izbând i se
 
întorcea nevtmat...Pescuitul lui era unne
î 
ntrerupt noroc. Pleca într-o doar s prinz cu
 
mâna pe sub pietre câiva pstrvi pentruo gustare i se întorcea îndat cu dsaga
 
doldora.Numai de lostria râvnit, care acum îl juca i îl înfrunta pe fa, nu se mai putea
 
atinge, i îi simea mereu dulcea ei greutate în braele-i pline de amintirea ei.Povuit de
 
nite cojani urcai cu carele de lemne, a împletit din nuiele un fel decotee, ca nite cuti,
 
pe care le-a ascuns ici-colo în apele limanurilor, unde tia c trageslbticiunea, dup ce
 
le-a umplut cu pstrvi vii... Lsa numai o porti ca o pâlnie pe undes ptrund lostria,
 
dar pe unde s nu mai poat iei. La altele iscodise câte o clap, care sse deschid
 
numai pe dinafar i s se închid îndat ce vânatul a ptruns înuntru. Toate,zadarnice.
 
Muntenii râdeau de coliviile lui în care vrea s prinz apele. Capcane pentru petiiproti
 
de balt. Atât numai c dimineaa gsea momelile mâncate i gratiile rupte ca de omân.
 
Aliman s-a luat de gânduri i a început s se încredineze c nu este lucru curat. i iara
 
pornit s tânjeasc.
 
Într-o zi s-a hotrât. A plecat în sus, la un sat slbatic de pe Neagra.
 
Auzise el c acoloe un vraci btrân, mare descânttor de peti; un fel de stpân al apelor.
 
A urcat cale de o zi ia ajuns noaptea târziu. A nimerit casa, a btut i s-a rugat de
 
gzduire. Vrjitorul l-a primit il-a oprit de a rmas chiar la el câteva zile. Ce i-o fi spus,
 
ce l-a învat, cum l-a descântat, nuse tie.Aliman s-a întors acas cu o lostri lucrat
 
din lemn, aidoma de uie i frumoas cacea de pe Bistria. Vopsit la fel cu aur i argint
 
i stropit cu picele galbene ruginii. Eraalctuit din dou jumti care se îmbucau
 
una-n
tr 
-alta, cu scoabe. În mijlocul gol alînchipuirii, dup ce a frecat-o peste tot cu lapi
 
de lostri i buruieni de ap, a ascuns un altpetior mai mic, tiat dintr-un corn de cerb
 
ca s-i dea cumpneal în ap i s-o cârmuiasc.Toate au fost vrjite, descântate i
 
afierosite dup strvechi noime i îndreptare ale magieipierdute i uitate de ceilali. i
 
într-un miez de noapte cu luna în ptrar poleind trupulflcului, Aliman a intrat în
 
mijlocul râului cu petele vrjit în mân, a spus încet descântecul

Activity (272)

You've already reviewed this. Edit your review.
MihaiDănilă reviewed this
Rated 5/5
De ajutor la nevoie.
andreeasorina456 liked this
Laura Amalia liked this
sebyscus liked this
Claudia Maria liked this
1 thousand reads

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->