Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
4Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Vasile Voiculescu - Momâia

Vasile Voiculescu - Momâia

Ratings: (0)|Views: 108 |Likes:
Published by Dan Vasile Flavius
între epică şi lirică
între epică şi lirică

More info:

Published by: Dan Vasile Flavius on Apr 04, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/04/2013

pdf

text

original

 
V a s i l e V o i c u l e s c u|
1
M o m â i a
S O L D A T U L I A N C U F  R  M I  
, o pocitanie spînatec i zbîrcit - cel maimrunel i mai pipernicit om" din tot batalionul - se inea toat vremea de pozne inzdrvnii. Parc Dumnezeu, ca s-l despgubeasc i s-l mîngîie, pusese numai inimvoioas i deteptciune în el. i tot numai pentru deteptciunea lui îl luaser bun" cîndtrsese sorii - c tare se ruga s-l ia -, cu toat împotrivirea doftorului, c era doar o mîn decarne pe un pumn de oase, i alea moi.De fel din prile Slatinei, purtase vreo cinci ani courile pe uliele Bucuretilor,strigînd cît îl lua gura, vara zarzavat, iarna boabe i gaz. Se brodise s fie, pe lîng bun degur, i niel cam lung de mîn, dar numai vorba-i mergea, c de prins nu-l putuse nimeniprinde cu ocaua mic. Aici, în vlmagul i fierbineala frontului, doar cît auzeai pe uncamarad c i-a pierit basmaua cu dou-trei parale înnodate în ea, peste puin altul c nu-igsete ceasornicul ori tabachera, i-atît: intrau toate parc în fundul pmîntului, c nu semai afla de ele. Bnuiala cdea ea, dac nu drept, cel puin aa, piezi, pe Frâmi, dar, de -houl cu un pcat i pgubaul cu zece: cum s taberi aa, din senin, fr dovezi, pe capulomului! În schimb el împrea din belug veselie tuturor: cînta, juca, povestea, pclea, f ceaca toate lighioile, c se strîngeau oamenii ciotc pe lîng el, de te miri cînd avea bietul timps mai terpeleasc cîte ceva. Una din poznele lui de pomin a fost cînd a adus, pe prinsoare,un neam viu-nevtmat, mare cît un munte; i unde mai pui c, potca dracului, l-a adus înspinare!Era o vreme dulce, dei înaintat, sus la munte, pe front - în prile Oituzului.Batalionul, aciuat într-un soi de cot ceva mai ferit de btaia spurcciunilor de tunuri, s-aineazi i noapte înaintea dumanului, care, îndîrjit, da s intre orbi, cum d cîinele ru princiomag. Da' i noi îl otînjeam de se-ntorcea totdeauna chellind la culcu, s-i ling rnile!anurile noastre treceau întîi pe la poala unor dealuri spînatice, se întortocheau pemarginile unor pduri sparte de toamn i de ghiulele, i-apoi o croiau drept spremiaznoapte, tind vile de-a lungul. În fund, cu faa la noi, munii se încovoiau ca nitespinri priene, de boi uriai.Într-un loc ne desprea de vrjma abia o vale afund i prpstioas, gîtuit, stîlcitici-colo de malurile surpate unul peste altul i de pe rîpile [în fundul] crora ne vedeam binedumanii. Cu puin bgare de seam, cum nemii erau tacticoi i fceau toate cu art lavremea lor, ajunsesem de le învasem pe degete toate apucturile i tot rostul.Deoparte, la o curmtur a rîpii, unde valea se cotlonea cîrmind spre ei, pe o teiturde mal ceva mai ieit, ca într-un ocol, dumanul avea o paz cu legtur tare anevoioas icare sta parc pierdut i prsit acolo. Oamenii se schimbau rar, ori ni se prea aa, undevedeam santinela închivrat cscînd toat ziulica de foame i de urît. Frâmi îi pusesegînd ru, dar o clocea numa-n el i tcea.Cu vreo sptmîn înainte de Sfîntul Dumitru, ne tot bteam noi capul cum sprznuim ziua lui don' cpitan, pe care-l chema ca i pe marele mucenic, cînd sare de coloFrâmi:
 
V a s i l e V o i c u l e s c u|
2
 
- M frailor, eu am s-l cadorisesc, m! i nu aa, cu fitece: am s-i aduc un neam, m, peales. Pe cel mai ferche am s-l aduc.- Cum, m Iancule ?- Iac aa, cum m vezi cu ochii verzi! De n-oi aduce un neam viu-viule, s-mi radeimustaa. (Da' el nu avea nici în amîndou atîtea tuleie cît s faci mcar un sfert de musta.)...i de aici vorbe i guial de nu se mai isprvea. Czuser toi pe capul lui: ba s-l ierte peneam, c nu i-a greit cu nimic"; ba s-l aleag aa, mai mic, vreun pui de neam numai, cape potriva lui"; ba s-l mai atepte niel, pîn mai crete el i o mai scdea neamul defoame"; altul, s-i ia courile, c-l aduce mai lesne în ele"; m rog, cum face românul cîndte ia aa în bclie i vrea s te zvîrle din ciocul opincii... Dar el, chisnovat cum era, da curesteul peste botul fiecruia de-l fcea s nu mai crîcneasc, i tura-vura s-a tocmit dermag, zece pacuri de tutun, da' numai o glum, c toi l-am uitat pîn a doua zi. Frâmichiar n-a mai scos o vorb despre asta, pîn cînd într-o sear a pierit - nici la mîncare, nici laapel, nici la schimb, niciri! Toi îl cutam i-l cinam în toate prile, dar s ne trsneascprin cap unde era, pace!Cu vreo sptmîn îns mai înainte se înteiser furturile, de ne luasem de gînduri:unuia-i lipsea mantaua, altuia - cciula, altora - cizmele i vestonul, pîn i cpitanul s-apomenit fr salteaua de lîn pe care i-o peria ordonana, puricînd-o ziua întreag înpoienia din dosul bordeiului. Noi nu pricepeam nimic, pe urm, dup isprav, ne-am dat cuseama c astea se cheam c erau pregtirile lui Frâmi, care nu uitase fgduiala. El, ce edrept, n-a spus c a furat nici mcar cît negru sub unghie, c ar fi pit-o pentru furt deefecte militare". Numai mie i la vro doi ne-a povestit cum a pus la cale treaba i cum amers întîmplarea: o fi aa, n-o fi, eu nu pun mîna în foc, c-l tiu cine-mi era; destul c a adusneamul i cu asta ne-a astupat gura i n-am avut ce face, l-am crezut.În seara cînd s-a fcut nevzut cu salteaua cpitanului, s-a strecurat, spunea el,binior, în inima pdurii i de prin scorburile tiute de el a scos toate bulendrel e furate i s-apus la încciulat din ele o momîie, cu atîta meteug, c ai fi jurat c e om. A umplut întîi unsac cu paie i lîn prin care a petrecut o furc de lemn, anume fcut, cu dou crcane sus idou mai jos care i se micau în furc ca în nite încheieturi. În cele de jos a tras o pereche depantaloni doldora de lîn, pe care i-a bgat apoi în cizme; pe braele crucii de sus a îmbrcatmînecile vestonului, aijderea împiat, apoi l-a îmbumbat pe un piept ca de voinic... A maimiglit ce-a mai miglit, i pe cptîiul de sus al prjinii a înepenit vîrtos un mototol,întocmai ca o cpîn de om, pe care a trîntit o cum mioas, iar peste tot a aninat omanta surie de cele lungi.Cînd a isprvit de alctuit momîiacul a scos din alt parte un clondir din care a tras elmai întîi o duc bun, c era plin cu rom tare cum e focul, i l-a îndesat momîii într-unbuzunar al mantalei. În cellalt i-a vîrît o pîine burduit de miez i cu o bucat de brînz înmijloc. i tot înulrind la boarfe, a ateptat în pdure s se înnopteze bine... Aburi uoriieeau de pretutindeni, ca o rsuflare a pmîntului reavn, i, fr s întunece prea ruvzduhul, mineau vederile, schimbau înfiarea lucrurilor, strîmbau aezrile i încurcaupreuirea deprtrilor.Cînd a socotit el potrivit, a pornit-o pî-pî, cu momîia în brae, spre postul de paznemesc de la grumazul dealului. Ajuns aproape, s-a pus la pînd, i cînd pe brînci, cînd tîrî,

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->