Vasile Voiculescu

P e t r e c e r e . Regele cel drept

L A O V Â N Ă T O A R E , P E C Â N D se frigea o bucată de vînat pentru

regele Nouch-Irrevân cel drept, slujitorii văzură că lipseşte sarea... Atunci
trimiseră repede un rob la satul cel mai apropiat, ca să aducă...
Nouch-Irrevân îi spuse:
- Nu uita să plăteşti sarea ce iei... Căci dacă tu îi lua-o degeaba, fapta
ta o să ajungă obicei şi bieţii oameni din acel sat au să moară de foame
curînd.

Curtenii, miraţi, spuseră:

- Doamne, dacă robul nu plăteşte sarea ce-o lua, paguba şi răul n-are
să fie mare...

Regele răspunse:
- În lumea aceasta, apăsarea şi nedreptatea au început dintr-un nimica
toată...Dacă regele ia un măr din grădina unui supus al său, robii săi,
după el, are să ia pomul întreg. Pentru cinci ouă pe care un rege le va lua
pe nedrept, oştenii lui au să puie mii de găini în frigare...

(După Poetul Persan Saîdi)

("Dumineca poporului", 6 septembrie
1915,p. 3)

Deşertăciunea pedepsită

UN ŞOARECE FLĂMÂND se învîrtea împrejurul unei nuci.

Din lăuntrul ei însă, un vierme îi spuse:
-Nu te mai căzni degeaba. Tot miezul l-am mîncat eu şi tu n-ai să te
alegi cu nimic, decît cu osteneala...
Şoarecele stete pe gînduri, apoi întrebă:
- Dar tu eşti gras sau slab? Viermele, în deşertăciunea lui, răspunse:
- Sînt gras, aşa de gras şi sătul, că nu mai cer nimic de la viaţă.
- Foarte bine, zise atunci şoarecele... Nădăjduiesc că grăsimea ta o să
aibă gust de unt de nucă... Şi spărgînd coaja, scoase viermele şi-l mîncă...
Fă ca înţeleptul, care nu se îngîmfă niciodată, chiar în mijlocul celei mai
mari bogăţii.

(„Dumineca poporului", 23 august 1915, p. 3)