Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara,

Bucuresti
Facultatea de Management, Inginerie Economica in Agricultura
si Dezvoltare Rurala
Inginerie si Management în Alimentaţie Publică şi
Agroturism

ORGANIZAREA SI AMENAJAREA TURISTICA A SPATIULUI

GEOGRAFIC DIN LOCALITATEA CALIMANESTI-CACIULATA

Manda Maria Melania

Marcu Adelina Giorgiana
Grupa 8215

Bucuresti, 2011
Calimanesti –Caciulata

Localizare

Staţiunea Călimăneşti – Căciulata este situată în judeţul Vâlcea (inclus administrativ în

Regiunea de dezvoltare Sud – Vest Oltenia) la poalele Carpaţilor Meridionali, pe malurile
râului Olt. Staţiunea este localizată de-a lungul drumului european E 81 (DN 7) la 18 km nord
de Râmnicu Vâlcea, 81 km sud de Sibiu şi la 187 km de Bucureşti. Oraşul Călimăneşti,
împreună cu localitatea sa componentă Căciulata, formează staţiunea balneoclimaterică de
interes general Călimăneşti – Căciulata, declarată staţiune prin HG nr. 1122/2002.
Oraşul Călimăneşti cuprinde pe lângă staţiunile Călimăneşti, Cozia şi Căciulata şi satele
Păuşa, Jiblea Veche, Jiblea Nouă şi Seaca. Are o suprafaţă de 10.632 ha din care 264 ha
constituie vatra oraşului sau intravilanul. Este declarat oraş încă din anul 1927.
Zona se caracterizează printr-o viaţă economico-socială complexă ce este redată de
potenţialul uman şi cel economic, de elementele de civilizaţie şi cultură. În 1893, probele de
ape minerale trimise de la Călimăneşti au fost medaliate cu aur la Expoziţia internaţională de
alimentaţie şi ape minerale de la Bruxelles.
Primele Stabilimente balneare au fost construite în anul 1910, iar astăzi baza de
tratament cuprinde instalaţii moderne pentru băi, electroterapie, hidroterapie, kinetoterapie,
săli de gimnastică, buvete pentru cură internă cu ape minerale etc. Staţiunea balneară este
indicată pentru tratarea afecţiunilor hepato-biliare, dischinezie biliară, colecistită cronică,
pancreatită cronică, tulburări (după operaţie pe ficat) ale tubului digestiv (gastrite cronice
hipoacide, constipaţie cronică, colite cronice) ale celor renale şi ale căilor urinare, ale bolilor
de nutriţie şi metabolice.
În cura externă, apele minerale de aici sunt folosite pentru tratarea bolilor
reumatismale, ginecologice.

A. Analiza potentialului turistic

Relief

Este dispus în trepte, ce coboară de la nord (Munţii Făgăraş, cu vf. Ciortea de 2.426 m,
reprezentaţi prin culmile sud-vestice, Coziei, masiv impunător cu un relief variat şi atractiv,
Căpăţânei, în care predomină calcarele jurasice, Lotrului, masiv şi monoton, Parâng, Dealurile
Getice-Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice) spre sud (dealuri şi coline piemontane -
Cotmeana, Olteţ, lunca Oltului de 130 m altitudine, din Câmpia Română).

Clima

Este temperat continentală, cu veri scurte şi ierni lungi şi geroase, fiind influenţată de
formele de relief, cu precipitaţii neuniforme şi vânturi din direcţia nord şi nord-vest. Prin
asezarea sa in apropierea paralelei de 45 grade latitudine nordica, se incadreaza in plina zona
temperata. Amplitudinea altimetricade 1000-1200 m fata de ariile depresionare limitrofe
impune o etajare evidenta a climei, surprinsa in modificarea valorilor temperaturilor aerului,
precipitatiilor etc, o data cu cresterea inaltimii reliefului.
Temperatura medie anuala scade treptat cu altitudinea, de la +10 gradeC in valea
Oltului, la Calimanesti, pana la +3 gradeC pe culmile de peste 1550 m, ceea ce revine o
scadere de aproape 0,6 gradeC la o crestere altimetrica de 100m. Iarna, in ianuarie,
amplitudinea termica este ceva mai redusa, inregistrandu-se in medie valori de 5 gradeC pe
vf.Cozia si -2 gradeC la Calimanesti. Vara, in luna iulie, temperatura este intre +14 si +20
gradeC. Data medie de aparitiei a temperaturilor mai mari de 0 gradeC este 21 februarie in
valea Oltului si 1 martie pe culmile inalte ale masivului. Pe culmile inalte inghetul poate sa
apra in jurul datei de 1 octombrie si sa dureze pana in prima decada a lunii mai, pe cand in
valea Oltului intervalul de inghet se desfasoara intre a doua decada a lunii octombrie si a doua
decada a lunii aprilie.
Precipitatiile atmosferice inregistreaza si ele valori diferentiate, in functie de treptele
altimetrice. Astfel, zona inalta montana primeste in medie 1200mm annual, cantitatea de
precipitatii scazand pana la 700mm in valea Oltului si depresiunile marginale. Precipitatiile
inregistreaza in cursul anului doua cresteri: una la sfarsitul primaverii si inceputul verii, in
lunile mai-iulie, cand cad 47% din totalul cantitatilor anuale de precipitatii, si Cu pondere mai
mica se fac simtite si vanturile dinspre sud si sud-vest.

Hidrografia

Caracterul hidrografic dominant al regiunii il constituie orientarea radiara si divergenta a

vailor, care isi au obarsia in nordul orohidrografic din partea centrala a masivului, intre
vf.Cozia si Omul. Periferic ele sunt colectate de o retea inelara ce inconjura si delimiteaza
muntele-Oltul impreuna cu cei doi afluenti ai sai, Baiasu si Coisca(Salatrucel). Configuratia
respectiva este impusa atat de pozitia izolata a masivului, cat si de faptul ca acesta este
delimitat marginal de intinse arii depresionare-Tara Lovistei, Poiana si Jiblea-Calimanesti.
Intreaga retea hidrografica a Coziei apartine bazinului Oltului.
Raul Olt, care margineste masivul Cozia in partea sa vestica, strabate, pe o lungime de
circa 14 km, intre Varatica si Calimanesti, ultima strapungere transversala a Carpatilor-
defileul de la Cozia. Pe acest sector al defileului, Oltul are un debit mare de apa, transportand
in medie 140 mc/s, dar ajungand in lunile foarte ploioase la cantitati de peste 10 ori mai mari.
Paraul Baiasu dreneaza partea de sud a Tarii Lovistei, precum si versantii nord-estici si
nordici ai Coziei, avand in total o lungime de 17 km si o suprafata a bazinului de 89 km. In
cursul sau superior, pana la micul defileu de la Pripoare, colecteaza apele de pe clina nord-
estica a masivului, avand ca afluenti mai importanti cursurile torentiale ale vailor
Samniceanu, Rosiei si sasei. Dupa ingustarea de la Pripoare, paraul Baiesu primeste pe partea
stanga apele colectate de pe versantul nordic al Coziei-Sturului, Urloiu, Calugareasa, Paraul
Oii, Piatra Acra, Mocirlele-dupa care conflueaza cu Oltul in dreptul haltei CFR Cornet.
Paraul Coisca(Salatrucel) dreneaza apele de pe versantii sud-estici si sudici ai acesteia,
dar si din intreaga depresiune subcarpatica Jiblea-Calimanesti; are o suprafata a bazinului de
95 kmp si o lungime de 15 km. Comparativ cu vaile nordice, afluente ale Baiasului, mai
scurte si cu panta foarte accentuata, vaile din partea de sud a Coziei sunt mai alungite si cu
suprafata de drenaj mai mare. Dintre acestea-paraul Bradisor cu afluentul sau Valea Mare si
paraul Patesti cu frumoasele chei ale Cetatii, taiate in gnaisul de Cozia. Paraul Coisca se varsa
in Olt la circa 1 km in avale de barajul de la Calimanesti.
In afara de apele colectate prin intermediul acestor doua paraie, Oltul mai primeste
direct o serie de afluenti cu obarsia in partea centrala inalta a masivului:Lotrisorul, format in
cursul superior de vaile Slamnicului si Tisei, cu obarsiile intre varfurile Claia cu Brazi si
Omul, Odailor, Varaticii, Slamei, Armasarului, Alunul, La Clopot, Rosia, Turnu, Musetel si
Pausa, cu obarsia sub abrupturile dintre muchiile Scortaru si Vladesei.
Lacuri
-Zănoaga, Gâlcescu, Vadu - lacuri de origine glaciară din bazinul superior al Lotrului,
-Ocnele Mari, Ocniţa - lacuri sărate, fomate în urma prăbuşirii unor saline,
-Dăieşti, Râureni, Govora, Vidra - lacuri de acumulare de pe râul Olt şi Lotru.
Ape termale

Apele termale sunt un remediu eficient pentru o serie de afectiuni reumatismale.

In statiunea Calimanesti-Caciulata exista, in prezent, sase bazine cu apa termala, trei
dintre acestea datand inca din 1973. La momentul respectiv, doar un singur bazin era in aer
liber, cel de la Caciulata, celelalte 3 bazine fiind amenajate drept baze de tratament in incinta
hotelurilor.
In ultimii ani, oamenii de afaceri si-au dat seama ca bazinele termale in aer liber
reprezinta o investitie profitabila, iar in prezent sunt patru stranduri cu apa termala
neacoperite.
Turistii care vin la Calimanesti-Caciulata au la dispozitie bazine cu ape termale
clorurosodice, bicarbonatate, sulfuroase sau iodate, care sunt recomandate, in special, in
tratamentul afectiunilor reumatice, dar si al celor ginecologice, ORL, dermatologice sau in
cazul recuperarilor postoperatorii.

Flora

Pădurile îmbracă în proporţie de 93% masivele Cozia, Narăţu, Doabra-Călineşti.

Principalele etaje de vegetaţie existente sunt reprezentate de pădurile etajate , în functie de
altitudine, de la 300 m la 1667 m. Compoziţia generală a pădurilor din Parcul Naţional Cozia
este constituită majoritar din fag (57%), gorun (14%), molid (18%) şi specii de amestec:
carpen, cireş, tei, mojdrean, etc. (11%). Suprafaţa arboretelor cu vârsta de peste 80 de ani este
de 62%, iar arboretele naturale cvasivirgine însumează peste 6000 ha. Valoarea ştiinţifică a
Parcului Naţional Cozia o constituie existenţa pe suprafeţe întinse a ecosistemelor forestiere şi
de pajişti naturale, puţin modificate de om, de o mare originalitate şi variabilitate. Existenţa
concentrată a acestor ecosisteme variabile se datorează formaţiunii geologice majoritare –
gnaisul-relieful de tip “horst” şi pantelor
abrupte cu expoziţii diverse, factori care au
contribuit la crearea unor microclimate locale
foarte diversificate.
Flora micologică. Până în prezent au fost
identificate peste 402 specii de ciuperci.
Numărul combinaţiilor ciuperci-substrat este de
630 specii, foarte multe ciuperci parazitând un
număr mare de plante. De pe teritoriul parcului
au fost descrişi patru taxoni noi pentru
Romania : Anthracoidea rupestris,
Melampsoridium alni, Peronospora eynoglossi,
Tamularia thesii.
Dintre licheni au fost identificaţi 71 taxoni. Muntele Cozia prezintă un interes deosebit şi din
punct de vedere lichenologic. Comunităţile de licheni de pe scoarţa arborilor, le considerăm
drept sinuzii şi le vom trata că subordonate formaţiunilor forestiere în care vegetează.
Muşchii. Dintre briofite au fost inventariate în total 199 specii. Dintre acestea 41 fac parte din
clasa Hepaticae, iar 158 din clasa Musci. Cercetările s-au efectuat în toate formaţiunile
vegetale ale muntelui, şi s-au recoltat materiale saxicole 35 % , tericole 34 % , corticole 20
% , poliedafice şi supralignicole 11 %
Flora cormofitică. Din cercetări a rezultat o listă de 932 taxoni. Endemitele locale sunt în
număr de 6: Achillea coziana, Centaurea coziensis, Galium baillonii, Rosa x argesana, Rosa
coziae, Stipa crassiculmis ssp. Heterotricha. Endemitele carpatice sau dacice au un rol aparte
în Masivul Cozia: Thlaspi dacicum, Thymus comosus, Genista tinctoria oligosperma, Draba
simonkaiana, Doronicum carpaţicum, Dianthus henteri, Dianthus spiculifolius, Cirsium
boujartii, Athamanta turbith ssp.
Hungarica,Sorbus cretica, Cerastium banaticum, Koeleria transsilvanica etc. Dintre speciile
rare mentionam : Leontopodium alpinum, Daphne blagayana, Gentiana acaulis, Primula
halleri, Stipa crassiculmis ssp. Heterotricha,
Lilium carniolicum ssp.jankae, Lilium
martagon, Iris ruthenica, Ophrys fusca,
Limodorum abortivum etc.
De asemenea, avem şi specii de interes
comunitar, cum ar fi gălbenelele – Ligularia
sibirica, specie protejată conform Directivei
Consiliului Europei 92/43 EEC, fiind inclusă şi
în Convenţia de la Berna. O caracteristică
specifică a condiţiilor ecologice de interferenţa
fitoclimatică diferită o constituie pătrunderea în
masivul Cozia a unor specii forestiere xerofil-
termofile meridionale dinspre Munţii Banatului, cum ar fi: mojdreanul (Fraxinus ornus),
nucul (Juglans regia), scoruşul grecesc (Sorbus graeca), scumpia (Cotynus coggygria), etc.,
care vegetează la altitudini de circa 700m şi mai ales a gorunului mediteranean (Quercus
delechampii, Quercus polycarpa), care urcă până la 1200-1300m, record altitudinal în Carpaţi.
Se remarcă interferenţa speciilor eurasiatice cu cele meridionale şi atlantice, la care se adaugă
endemitele carpatice şi endemitele locale.

Fauna

Fauna Parcului National Cozia este bine reprezentată de aproape toate grupele mari de
animale. Dintre vertebrate importanta deosebită o prezinta speciile de carnivore mari: ursul
brun – Ursus arctos, lupul – Canis lupus, râsul – Lynx lynx, pisica sălbatică – Felix silvestris,
dar şi ierbivorele: căpriorul – Capreolus capreolus, cerbul – Cervus elaphus, capra neagră –
Rupicapra rupicapra etc. Alte specii întâlnite în parc sunt: jderul de copac – Martes martes,
jderul de piatră – Martes fonya, bursucul – Meles meles, veveriţa - Sciurus vulgaris, pârşul –
Glis glis, şoarecele de pădure – Apodemus silvaticus, ariciul
– Erinaceus europeus etc.

În ceea ce priveşte ornitofauna, sunt cunoscute în P.N.Cozia

peste 120 specii de păsări. Defileul Oltului pe lângă
importanţa sa peisagistică, este şi un culoar favorabil pentru
migraţia păsărilor dinspre Europa Centrală spre Marea Egee
şi invers, iar ca urmare a apariţiei lacurilor de acumulare
Turnu si Gura Lotrului, s-au creat
condiţii pentru staţionarea
temporară şi chiar iernarea pasarilor de apa.
Dintre speciile de păsări amintim : eretele – Circus cyaneus, uliul
păsărar – Accipiter gentilis, ciuful de padure – Asio otus, ochiul
boului –Troglodytes troglodytes, pupăza – Upupa epops, botgrosul –
Coccothraustes coccothraustes, turtureaua – Streptotelia turtur,
stârcul cenuşiu – Ardaea cynerea, cucul – Cuculus canorus, corbul – Corvux corax, piţigoiul
mare – Parus major, piţigoiul de brădet – Parus ater, piţigoiul de munte – Parus montanus,
sfrâncioc roşiatic – Lanius collurio, gaiţa – Garrulus glandarius, huhurez mic – Strix aluco,
mierla – Turdus merula, forfecuţa – Loxia curvirostra, cocoşul de munte – Tetrao urogallus,
ierunca – Bonasia bonasia etc. La marginea râurilor se întâlnesc frecvent : codobatura galbenă
– Motacilla cinerea, codobatura albă – Motacilla alba, pescarelul negru – Cinclus cinclus,
pescaruşul razator – Larus ridibundus atc.
Reptilele sunt prezente prin următoarele specii : guşterul Lacerta viridis, şoparla de munte –
Lacerta vivipara, şoparla de ziduri – Lacerta muralis, napârca – Anguis fragilis, şarpele de apă
– Natrix tesselata, vipera de munte – Vipera berus berus, vipera cu corn – Vipera ammodytes
etc. Vipera cu corn e protejată prin lege datorita raritaţii
sale.
Din clasa amfibienilor se întalnesc urmatoarele specii:
salamandra – Salamandra salamandra, tritonul cu creastă –
Triturus cristatus, tritonul de munte – Triturus alpestris
alpestris, broasca râioasă brună – Bufo bufo, buhaiul de
baltă – Bombina variegata, şoparla de munte – Lacerta
vivipara, şoparla de câmp – Lacerta agilis agilis, guşterul –
Lacerta viridis viridis, şarpele de apă – Natrix tesselata,
năparca – Anguis fragilis etc.
Fauna acvatică este reprezentată printr-un numar mare de
nevertebrate şi peste 30 specii de peşti specifici râurilor de
munte ca de exemplu: păstrăvul – Salmo trutta fario, zglăvocul – Cotus gobio, boişteanul -
Phoxynus phoxynus, scobarul – Chondrostoma nasus, mreana – Barbus barbus, crapul –
Cyprinus carpio, nisipariţa - Sabanejenia romanica, ultima fiind endemică în România şi deci
se impune asigurarea nu numai a supravieţuirii speciei ca atare, ci şi supravietuirea ei in cât
mai multe bazine din tară.
Fauna de nevertebrate este bogată, însă insuficient cunoscută. În zona Parcului National
Cozia se află numeroase specii de nevertebrate care contribuie la menţinerea echilibrului
ecologic. Cel mai frecvent se intâlnesc specii de coleoptere, lepidoptere, orthoptere,
colembole şi aranee, în timp ce alte grupe ca chilopodele, formicidele şi lumbricidele apar
sporadic. Dintre coleoptere merită amintit Carabus aluntensis, o specie endemică.
Orthopterele, în număr de peste 30 de specii sunt raspandite atât în pajistile golului de munte,
cât şi în etajele inferioare. Reţine atenţia specia Chortippus paralellus evidenţiată în sectoarele
înalte aproape de vârful Cozia. Sunt de asemenea remarcabile speciile rare : Odontopodissima
carpathica, Isophia harzii şi Chortiphus acroleucus, ultimele două specii fiind endemite ale
Masivului Cozia.
O menţiune aparte trebuie făcută şi pentru arahnide, dintre
care se evidentiază pseudoscorpionul Neobisium carpathicum,
specie termofilă protejată, de origine mediteraneeană,
frecventă atât în Masivul Cozia cât şi în Narăţu.
Cercetarile întreprinse au avut ca finalitate identificarea unui
însemnat număr de specii de nevertebrate, mai ales insecte şi
arahnide.
 Natura protejata

Parcul National Cozia

Acest taram muntos, este alcatuit din masivul Cozia

apartinand Muntilor Fagaras, o parte a Muntilor Capatanii
denumita Naratu si a Muntilor Lotrului cu masivul Doabra,
Calinesti, Brezoi.
In spatiul biogeografic din zonele Cozia, Naratu, Doabra
si Calinesti se gasesc elemente naturale cu o valoare deosebita
sub aspect geologic, fizico- geografic, floristic, faunistic si
hidrologic, care ofera posibilitatea cercetarii stiintifice,
desfasurarii unor activitati educative, recreative si turismului.
Parcul National Cozia include ecosisteme nealterate efectiv de catre activitatea umana,
cu specii de animale si plante ,care necesita o protectie stricta , precum si endemisme
specifice masivului Cozia sau Romaniei. Masivul Cozia se constituie ca una dintre cele mai
reprezentative zone si se poate considera ca un adevarat muzeu in aer liber. Dintre speciile
forestiere gorunul realizeaza, pe versantul sudic, cel mai inalt ecart altitudinal – 1350 m.- caz
unic in tara, fiind o interesanta inversiune de asezare a etajelor de vegetatie, bradul si fagul
coborand pana la 300-400 m., aproape de altitudinea la care se situeaza raul Olt in defileu. In
unele locuri din Naratu si Foarfeca coexista intr-un amestec aproape intim bradul cu gorunul,
iar printre palcurile de molid, apar exemplare de anin de munte, mesteacan de Cozia, salcie
pitica, etc. amestecurile si asocierile de tot felul fiind deosebit de interesante si insuficient
studiate.
Sub aspect floristic, pe un spatiu relativ restrans sunt identificate un numar de 800 de
specii de plante (aproape o cincime din flora spontana a tarii ), din care 8,1% specii endemice
(5,8% specii endemice Romaniei si 2,3% specii endemice Coziei).
Astfel se gasesc laolalta plante alpine, subalpine (lana caprelor,firuta, afinul), plante
termofile ( scumpia, pesma, rototelele Coziei), plante endemice (trandafirul de Cozia, macesul
argesan ), si plante rare cu regim ecologic critic (iedera alba, floarea de colt, laleaua pestrita).
Dintre numeroasele specii de animale mentionam pe cele care apartin faunei strict
protejate: ursul brun, lupul, rasul, pisica salbatica, sau rare cum sunt capra neagra, cocosul de
munte, corbul, etc. O mentiune speciala pentru fauna mediteraneana, reprezentata prin vipera
cu corn si scorpionul carpatic intalnita mai ales in stancariile cu expozitie sudica din zona
Turnu si Basarab. Defileul Oltului, parte integranta a Parcului National Cozia se constituie
intr-un coridor ecologic, deschis pasarilor in migratia lor spre si dinspre Europa Centrala si de
Nord si continentul african. Dintre pasari au fost identificate un numar de 68 specii, iar dintre
amfibieni si reptile, tritonul cu creasta, salamandra, soparla cenusie, gusterul.
Regimul climatic este specific de munte, caracteristic muntilor josi, cu o etajare a
parametrului climatic, functie de altitudine. Se remarca influenta culoarului raului Olt, care
favorizeaza patrunderea aerului mai cald dinspre Sud si care asociat cu o insolatie mai
pronuntata a condus la instalarea unui topoclimat mai uscat si mai cald in arealele de sud, spre
deosebire de cele din N. si N-V., din calea maselor de ae r mai reci si umede. Temperatura
medie anuala de la +10 gr. C pe valea Oltului la – 3gr.C la 1500 m. Precipitatii. diferite,
functie de altitudine, in zona inalta 1000 – 1100 mm./ an la 717,5 mm/ an la Calimanesti.
Vanturi dominante din N. si N V cu pondere mai mica S. si S-V. La vf. Ciuha Mare 10- 20
m./ s.
Parcul National Cozia, se situeaza pe teritoriul administrativ al localitatilor Calimanesti,
Brezoi, Salatrucel, Perisani, iar pentru publicul larg interesul principal il reprezinta turismul.
Muntii de aici nu foarte inalti (altitudine max. Vf. Cozia –1667.m), au o accesibilitate relativ
usoara si indeamna la drumetie si excursii pe multi turisti, masivul Cozia fiind cel mai
solicitat. Din puncte ca Turnu, Pausa Salatrucel,Calimanesti, Gura Lotrului, Perisani, pornesc
trasee turistice marcate spre principalele obiective, cele mai multe fiind inspre varfurile
muntoase.

Atracţii turistice

Zona Parcului Naţional Cozia şi a vecinătăţilor acestuia este

cunoscută ca o destinaţie turistică importantă în România,
care prin potenţialul ei natural (peisaje, izvoare termale, relief,
hidrologie, faună, floră, etc) şi antropic (mănăstiri,
monumente istorice, ), reprezintă o destinaţie interesantă atât
pentru turiştii din ţară, cât şi pentru turiştii din străinătate. Monitorizarile fluxului turistic in
perioada 2003-2005 au scos in evidenţă că un numar de aproximativ 50.000 turişti pe an au
vizitat această zonă, dar numarul lor a crescut foarte mult, chiar s-a dublat in anii 2006-2007.
Principalele motivaţii fiind: - drumeţii, plimbări in natură; - practicarea unor sporturi,
organizarea de expediţii, tabere si concursuri in aer liber; - vizitarea unor lăcaşe de cult, locuri
şi monumente istorice; - vizitarea unor locuri cu peisaje deosebite, (Defileul Oltului, Cheile
Lotrişorului, Cascada Gardului, Bulzul); - insuşirea unor cunostinţe despre natură (in general
elevi si studenţi); O parte din vizitatorii care frecventează in general locurile mai accesibile de
la intrările in parc sunt sosiţi in zonă pentru tratament balnear în Staţiunea Călimaneşti –
Căciulata-Cozia
Cum ajungem? E 81 pe sectorul Rm. Valcea – Sibiu si drumuri judetene modernizate si
nemodernizate pe traseele Calimanesti – Salatrucel – Cabana Cozia - 27 Km. Calimanesti –pr.
Lotrisor- Naratu-20 Km.

Parcul National Buila Vanturarita

Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, viitor sit al Reţelei

Ecologice Europene Natura 2000, a fost înfiinţat prin HG 2151/2004 şi este administrat de
către RNP Romsilva în parteneriat cu Asociaţia Kogayon. Este cel mai mic parc naţional din
România, cu o suprafaţă de 4186 ha, fiind situat în Judeţul Vâlcea, în sudul Munţilor
Căpăţânii, pe teritoriul localităţilor Costeşti, Bărbăteşti şi Băile Olăneşti.
Parcul cuprinde creasta calcaroasă liniară a Masivului Buila-Vânturariţa, cu o lungime
de cca 14 km, de la vest de Cheile Bistriţei vâlcene, până la est de Cheile Olăneşti (Folea),
creastă dominată de cele două vârfuri care dau numele masivului: Vârful Buila (1849 m) şi
Vârful Vânturariţa Mare (1885 m).
Masivul prezintă caracteristicile specifice reliefului carstic, cu numeroase forme
exocarstice (chei, abrupturi calcaroase, doline, câmpuri de lapiezuri, grohotişuri calcaroase,
hornuri, ace, strungi) şi endocarstice (peşteri şi avene). Datorită caracterului de insularitate şi
accesibilităţii dificile, în masiv s-au păstrat nealterate numeroase elemente ale patrimoniului
natural: habitate naturale, păduri virgine, numeroase specii ocrotite ale florei şi faunei, situri
mineralogice şi paleontologice, peşteri.
Un element de atracţie şi valoare suplimentar al parcului îl constituie existenţa în
perimetrul acestuia sau în imediata apropiere a numeroase obiective cultural-istorice:
mănăstirile Arnota, Bistriţa, Horezu, Frăsinei, schiturile Pătrunsa, Pahomie, Iezer, Bradu,
Jgheaburi, bisericile fostelor schituri 44 Izvoare, Păpuşa, Peri, bisericile rupestre din Peştera
Liliecilor, bisericile din localităţile din zonă, precum şi tradiţiile, obiceiurile şi arhitectura
tradiţională din satele de la poalele muntelui.
Obiective turistice naturale de interes, în parc pot fi vizitate:
 Cheile Bistriţei
 Cheile Costeşti
 Cheile Cheia, unele dintre cele mai înguste şi sălbatice sectoare de chei din ţară
 Cheile Olăneşti
 Valea Otăsăului
 Peştera Liliecilor (Sfântul Grigore Decapolitul) de la Bistriţa
 Peştera Urşilor din Cheile Bistriţei
 Dolinele din Muntele Arnota
 Poiana cu ghiocei bogaţi (Leucojum vernum) de la Prislop
 Arcada naturală Casa de Piatră de la Pătrunsa
 Rezervaţia de tisă de la Cheia
 Poienile cu orhidee din Valea Cheia
 Peşterile din Cheile Cheii: Peştera cu Lac, Peştera Laleaua Verde
 Peştera Arnăuţilor din Cheile Olăneşti (Folea)

În imediata apropiere a parcului mai pot fi vizitate:

 Rezervaţia Naturală Muzeul Trovanţilor Costeşti
 Rezervaţia Naturală Slătioara
 Rezervaţia Naturală Mlaştina Mosoroasa din Băile Olăneşti
Pestera Caprelor
Monument al naturii (Speologic) situat in Mtii Capatanii –Masiv Buila _Vanturarita, in
bazinul sup. al Pr Cheia – Mtii Stogsoare – alt. 950m. Diversitate si bogatie de concretiuni
calcaroase, fosile de urs si hiena de pestera.
Cum ajungem? Din D.N. 64 A –Rm. Valcea – Olanesti in dreptul satului Cheia, cca
16Km pe drum modernizat si forestier, apoi poteca nemarcata pe mal stg. al pr. Cheia pana in
Cheile Cheii.

Pestera Munteanu-Murgoci

Monument al naturii (Speologic) situat in Mtii Capatanii – Masivul Buila –

Vanturarita ,muntele Stogsoare ,bazinul sup. al Pr. Cheia la alt. de 930m Adaposteste cea mai
mare colonie de lilieci din jud. Valcea, resturi fosile de urs de pestera.
Cum ajungem? Din D.N. 64 A – Rm. Valcea – Olanesti, in dreptul satului Cheia ,cca. 16
km. pe drum modernizat si forestier , apoi poteca nemarcata pe mal stg. al pr .Cheia pana in
Cheile Cheii.

Pestera cu Lac

Monument al naturii (Speologic) situat in Mtii

Capatanii ,Masivul Buila – Vanturarita, bazinul sup al Pr.
Cheia, muntele Stogsoare ,alt. 990 m. - Adaposteste un lac de cca 10 mp. si cu adancime de 3
m. in unele puncte . Puncte fosilifere si fauna cavernicola.
Cum ajungem? Din D.N. 64 A- Rm. Valcea- Olanesti , in dreptul satului Cheia, cca. 16
km pe drum modernizat si forestier, apoi poteca nemarcata pe mal stg . al pr. Cheia pana in
Cheile Cheii .

Pestera Pagodelor

Pestera cu Perle

Monument al naturii (Speologic) situat in Mtii Capatanii ,Masivul Buila –Vanturarita,

bazinul sup. al Pr. Cheia , muntele Stogsoare, la alt de 1100 m. - Se remarca prin prezenta
unor concretiuni calcaroase de marimea si forma perlelo si prin prezenta fosilelor de urs de
pestera.
Cum ajungem? Din D.N. 64 A- Rm. Valcea- Olanesti , in dreptul satului Cheia ,cca. 16
km pe drum modernizat si forestier, apoi poteca nemarcata pe mal stg. al pr. Cheia pana in
Cheile Cheii .

Pestera Clopot

Monument al naturii (Speologic) situat in Mtii Capatanii, Masivul Buila – Vanturarita,

bazinul sup. al Pr. Cheia ,la est de muntele Stogsoare si alt. de 1050 m. - Cele mai mari
stalagmite din Jud. Valcea.
Cum ajungem? Din D.N. 64 A- Rm. Valcea- Olanesti , in dreptul satului Cheia ,cca. 16
km pe drum modernizat si forestier ,apoi poteca nemarcata pe mal stg . al pr. Cheia pana in
Cheile Cheii

Pestera Rac

Monument al naturii (Speologic) situat in Mtii Capatanii –Masivul Buila – Vanturarita,

Muntele Stogsoare si alt. de 925 m. - Fosile de urs de pestera.
Cum ajungem? Din D.N. 64 A- Rm. Valcea- Olanesti , in dreptul satului Cheia ,cca. 16
km pe drum modernizat si forestier ,apoi poteca nemarcata pe mal stg . al pr. Cheia pana in
Cheile Cheii.

Pestera Arnautilor

Monument al naturii(Speologic) situat in Mtii Capatanii ,Masivul Buila –Vanturarita,

bazinul sup. al Pr. Olanesti,in Cheile Manzului ,la alt. de 1000m. - Adaposteste puncte
fosilifere si fauna cavernicola .
Cum ajungem? Din Baile Olanesti ,pe drumul forestier de pe valea pr Olanesti, amonte
cca 20 km. in Cheile Manzului.

Pestera Liliecilor

Monument al naturii (Spelogic) situat in Mtii Capatanii – Masivul Buila – Vanturarita

,bazinul sup al Pr. Bistrita ,la Alt.de 850 m. - Au fost identificate un numar de 5 specii de
lilieci.
Cum ajungem? Din D. N. 67- Rm. Valcea – Tg. Jiu pe drum modernizat pana in satul
Bistrita si de la manastirea Bistrita , poteca de acces betonata si cu balustrade metalice.
 Pestera Valea Bistrita

Monument al naturii (Speologic) situat in Mtii Capatanii , Masivul Buila – Vanturarita.

Bazinul sup. al Pr. Bistrita, alt. 830 m. - Adaposteste fosile ale ursului de pestera si urme ale
culturii Cotofeni.
Cum ajungem? Din D.N. 67 – Rm Valcea –Tg. Jiu , pe drum modernizat pana in satul
Bistrita si de la manastirea Bistrita , pe drum forestier pe valea pr. Bistrita cca 1,5 km .

Avenul Piciorul Boului

Monument al naturii (Speologic) situat in Mtii Fagaras ,la S-Vest de Vf. Prislopul si alt.
de 1600m. -Forme specifice in depozite de dolomit si marmura.
Cum ajungem? Din drumul european E. 81, in dreptul localitatii Caineni, pe malul stg al
raului Olt, din satul Cainenii Mari, pe drumul forestier de pe valea Satului,iar apoi pe poteca
nemarcata, pe firul de vale pana la Stana din Valea Cotilor si de aici catre Saua Prislop

Rezervaţia naturală Muzeul Trovanţilor în suprafaţa de 1,1 ha.

Rezervaţia Muzeul Trovanţilor are ca principal scop protejarea

formaţiunilor geologice denumite trovanţi, fiind situată pe teritoriul
Comunei Costeşti. Din punct de vedere ştiinţific, zona este valoroasă
prin faptul că aici apar cei mai reprezentativi trovanţi, într-o densitate
foarte mare şi în plus, aici a fost amenajat singurul muzeu cunoscut de
acest gen.. Trovantii sint cimentari pe nisip care au, de regula, forme
sferice.
Cum ajungem? - DN 67 (Ramnicu Valcea – Targu-Jiu), in satul Costesti, comuna
Otesani, la aproximativ opt kilometri de orasul Horezu

Rezervaţia Naturală Piramidele din Valea Stăncioiului, cu o

suprafaţă de 12 ha, este o rezervaţie geologică datorită varietăţii
deosebite de forme sculpturale pe pietrişuri si nisipuri, cimentate pe
marne şi argile. Este situată în Subcarpaţii Getici (subdiviziunea-
Subcarpaţii Vâlcii), mai exact în cartierul Goranu al Municipiului
Râmnicu Vâlcea. Aici apele de siroire, rezultate din ploi si din topirea
zapezilor, au creat unele masive piramidale de pamant, turnuri
gigantice de 80 m înaltime. De asemenea, aceste ape de siroire au creat adancuri de pana la 10
m în versantul vaii, creand forme cu aspectul unor imense tuburi de orga.
Cum ajungem? - Din cartier Goranu , pe linia de centura a drumului E. 81 ,pe drum
modernizat pana la confluenta pr V. Stancioiu cu raul Olt , si de aici pe poteca nemarcata cca.
300m

Rezervaţia Naturală geologică Ocnele Mari are o suprafaţă de 15 ha. Rezervaţie

naturală situată pe teritoriul oraşului Ocnele Mari, în bazinul pârâului Sărat, afluent de pe
dreapta al râului Olt. Are drept scop conservarea microreliefului spectaculos dezvoltat pe
depozite de tuf dacitic si trovanţi.

Rezervaţia paleontologică Goleşti are o suprafaţă de 10,0 ha. Este situată în comuna
Goleşti, sat Poieniţa în bazinul pârâului Sâmnic. Are drept scop conservarea numeroaselor
fosile de vertebrate şi, impresiuni ale unor frunze de plante (ulm, salcie, mesteacăn, tei, pin,
molid) ce pot contribui la reconstituirea florei neozoicului.

Rezervaţia Naturală Piramidele de pământ de la Slătioara cu o suprafaţă de 10,5 ha.

Este situată în comuna Slătioara, fiind prezente o varietate de forme sculpturale,conglomerate,
nisipuri, pietrişuri slab cimentate create prin acţiunea a numeroase organisme torenţiale.

Rezervatia naturala Caldarea Calcescu

Rezervatie naturala mixta situata in Mtii Parang, catre extremitatea estica, la obarsiile
Pr. Lotru. si alt. cuprinse intre 1850 la 2295 m. Conserva habitate de tufarisuri cu Pinus mugo
si Rhododendron sp.si de pajisti alpine, bogate in specii de Nardus. Valoare peisajistica
dosebita a reliefului, care include in circurile glaciare, lacurile glaciare Calcescu ( 3,2 ha si 9,3
m.), Pencu,Vidal si Pasari. Elemente deosebite ale florei salbatice include, pe langa cele
dominante reprezentate prin jneapan si bujor de munte si floarea de colt, ghintura etc iar din
fauna ursul brun, capra neagra, cocosul de munte.
Cum ajungem? De la localitatea Voineasa pe D.N. 7 A pana la Obarsia Lotrului de aici
pe drumul forestier de pe Valea Lotrului superior cca 7Km. si continua pe poteca cu marcaj
turistic . De mentionat ca accesul se poate face si dinspre Petrosani sau din alte directii, atat pe
trasee turistice cu marcaje sau fara marcaje.

Rezervatia naturala Iezerul Latoritei

Rezervatie naturala mixta situata in partea de vest a Mtilor Latoritei , in bazinul superior
al Pr. Latorita si alt cuprinse intre 1350- 1700 m. – Conserva relieful de excavatie generat de
larga dezvoltare a ghetarului Muntinu,lacurile glaciare (Iezerul Latoritei – 0,8 ha , 1,5 m.
adancime – situat la cea mai joasa altitudine din tara-1530 m.),cascadele si zonele cu turbarii
active (in care predomina musciul de turba Sphagnum).
Cum ajungem? : Din D.N.67 C Brezoi- Voineasa se urmeaza soseaua catre satul Ciunget
,se continua cu drumul de pe valea Latorita (partial modernizat ), cca. 30 km., inspre lacurile
Petrimanu si Galbenu. De la coada lacului Galbenu se urmeaza poteca nemarcata ,in susul vaii
Latorita de Mijloc.

Rezervatia naturala Cristesti

Rezervatie naturala mixta situata in Mtii Lotrului (Steflesti) in sud –estul culmii
principale dominata de Vf. Cristesti ,la alt . intre 1900 – 2053 m. – Conserva habitat natural
de tufisuri de Pinus mugo cu Rhododendron sp.(jneapan si bujor de munte) in care se
adaposteste ursul brun sai pe stancarii capra neagra.
Cum ajungem? : Drum nemodenizat , in susul Vaii Lotrului,,Voineasa – Cataracte-
Vidra , iar in punctul Gura Vaii Hanesului pe drumul forestier de pe Valea Hanesului si apoi
poteca nemarcata.

Rezervatia Miru-Bora

Rezervatie naturala mixta situata in vestul Muntilor

Latoritei, in N-Estul Vf. Bora,la alt. de 1800 –2030 m. –
Conserva unul dintre cele mai bine reprezentate habitate de
Pinus mugo (jneapan),din judetul Valcea,unde isi gasesc
adapost ursul brun , cocosul de munte.
 Cum ajungem?: Din D.N. 7 –Voineasa – Petrosani, la Obarsia Lotrului pe drumul
strategic spre Ranca-Novaci, pana in Saua Stefanu,de aici poteci nemarcate. Accesul se mai
poate face si dinspre Valea Latoritei sau din alte puncte de pe valea Lotrului,pe drumuri
forestiere sau poteci de munte nemarcate.

Rezervatia Sterpu – Dealul Negru

Rezervatie naturala mixta situata pe flancul sudic al Mtilor Lotrului, pe culmea ce separa
valea Pr. Voinesita de valea Pr. Pascoaia ,la sud de Vf. Sterpu si la alt. intre 1750 – 2000 m. –
Conserva habitat natural de tufisuri de Pinus mugo cu Rhododendron sp. ( jneapan si bujor de
munte) in care isi gaseste adapost ursul brun,iar in zonele stancoase, capra neagra.
Cum ajungem?: Din comuna Voineasa se urmeaza drumul forestier in susul vaii pr.
Voinesita pana la poalele Gruiului Voinesita,iar de aici pe poteca marcata catre Vf. Sterpu .

Padurea Latorita

Rezervatie naturala mixta situata in Nord- Vestul Mtilor Capatanii, pe versantul nordic
al Culmii Tarnovului,in partea dreapta a defileului Pr. Latorita, cu alt. intre 800- 1350 m.-
Conserva genofond forestier valoros ,habitat de padure alpina cu Larix decidua (larice,cu
exemplare seculare), alaturi de specii de plante rare ( floarea de colt, bujorul de munte,
angelica, ghintura) .
Cum ajungem? : Din satul Ciunget ( com. Malaia) pe poteca fara marcaj ,catre Dealul
Vatajelul Mare, Saua cu Larice, Izvorul Mierlei, Culmea Tarnovului.

Muntele Stogu

Rezervatie naturala mixta situata in Mtii Capatanii, intre Valea Cheii si Valea
Olanesti,cu alt. intre 1200 – 1493,7m. – Conserva forme de relief spectaculoase modelate in
calcare masive jurasice, habitat natural de grohotisuri calcaroase cu peste 35 de grote si
pesteri, flora cu specii de plante rare( floarea de colt, ghintura, iedera alba ), plante endemice (
Dianhus spiculifolius Linum uninerve ),iar din fauna specii de animale periclitate si rare
(ursul brun ,rasul, capra neagra, cocosul de munte, vipera cu corn).
Cum ajungem? : Din satul Cheia (Oras B.Olanesti ) pe drum forestier ,in susul Vaii
Cheia cca 16 km., apoi poteca cu marcaj turistic pana la poalele muntelui, de aici poteci
nemarcate.

Padurea Valea Cheii

Rezervatie naturala mixta situata in Mtii Capatanii,Masivul Buila – Vanturarita, in

bazinul hidrografic
superior al Pr. Cheia ,In versantul drept al Cheilor Cheii, la alt. cuprinse intre 900 –
1300m. Conserva habitat natural de grohotisuri calcaroase ale etajelor montane cu Taxus
baccata (tisa),la care se adauga specii de plante rare ( ghintura, floarea de colt,iedera alba,
tulichina mare)si plante endemice( Dianthus spiculifolius, Oxytropis carpathica, Linum
uninerve).
Cum ajungem? : Din D.N. 64 A –Rm. Valcea – Olanesti ,in dreptul satului Cheia pe
drum modernizat si forestier cca 16 km. ,in susul vaii Cheia , apoi poteca nemarcata pe partea
dreapta a Pr. Cheia pana in Cheile Cheii
 Rezervatia Radita – Manzu

Rezervatie naturala mixta situata in Mtii Capatanii , Munceii Olanestilor, bazinul

superior al Pr. Olanesti,(pe Pr. Cainelui -afluent de dr.) si alt. intre 650- 950 m. – Conserva
forme de relief spectaculoase cu aspect ruiniform, din flora salbatica, specii rare ca floarea de
colt ,iedera alba , stanjenei, tulichina mare iar din fauna specii periclitate si rare-ursul brun,
capra neagra.
Cum ajungem? Din Olanesti se merge pe drum forestier ce urca in lungul vaii Olanesti,
pana la confluenta cu Pr. Cainelui si de aici pe drum forestier pana in rezervatie .

Jnepenisul Stricatul

Rezervatie naturala mixta situata pe falancul sudic al Muntilor Lotrului, in zona Vf.
Balindru si Stricatul,delimitata de vaile Pr. Balindru, Hoteagu si Pr. Furnica Mare si la alt. de
la 1750m la 1950m. - Conserva din flora ,habitat cu jneapan (Pinus mugo) si din fauna strict
protejata si rara ursul brun, capra neagra.
Cum ajungem? : Din comuna Voineasa pe drum nemodernizat pana in zona „ La
Cataracte” si lacul Balindru ,iar de aici pe drum forestier catre muntele Furnica si Stricatul,
apoi pe poteca nemarcata catre Vf. Balindru Mare.

Padurea Silea

Rezervatie naturala mixta situata in Piemontul Getic, in bazinul Pr. Silea ,afluent de stg.
al Pr. Mamu ,la alt. de 220- 290,5 m. – Conserva habitate naturale de gorun si carpen cu
exemplare seculare de gorun si specia rara de ghimpe ( Ruscus aculeatus).Din fauna, avifauna
este reprezentata prin barza neagra ,ciuful de padure, huhurezul mic ,cucuveaua, sorecarul
,specii care necesita protectie stricta.
Cum ajungem? : De la Dragasani ,pe drumul de acces partial amenajat ,catre comuna
Lungesti si satul Fumureni si de aici drumuri forestiere si poteci nemarcate

Padurea Tisa Mare

Rezervatie naturala mixta situata in Piemontul Getic, in bazinul Pr.Tisa Mare, afluent de
stg .al Pr. Mamu, la alt de 220 la 298m.- Conserva habitate naturale de padure panonica de
Quercus petraea si Carpinus betulus ( gorun si carpen), cu exemplare seculare de gorun si
specia rara de arbust, Ruscus aculeatus. Tulichina ( Daphne mesereum) la cea mai joasa
altitudine din tara. Elemente de fauna , respectiv avifauna care necesita protectie stricta ca
ciuful de padure, huhurezul mic, cucuveaua,sorecarul etc.
Cum ajungem?: De la Dragasani, pe drum partial amenajat catre comuna Lungesti
,respectiv pana in nordul satului Dumbrava si de aici pe drum forestier in rezervatie.

Padurea Calinesti – Brezoi (In prezent este inclusa in Parcul National Cozia)

Rezervatie naturala mixta situata in flancul sud- estic al Muntilor Lotrului, la alt.
cuprinse intre 340m – 815m. - Conserva elemente geomorfologice de relief modelat in
conglomerate de Brezoi ,deosebit de spectaculoase cu aspect ruiniform ,iar din elementele de
flora se remarca prezenta ,la una din cele mai joase statiuni din tara (340 m .) , pentru floarea
de colt .
 Cum ajungem? : Din orasul Brezoi accesul se poate face pe vaile Pascoaia, Doabra
,Betel, Calinesti folosind drumurile forestiere si potecile marcate si nemarcate.
Mlastina Mosoroasa

Rezervatie naturala botanica situata in Subcarpatii Getici (Subcarpatii Valcii) ,la cca
0,5km. sud de satul Mosoroasa , la altitudinea de 700m. – Conserva un habitat de depresiune
pe substraturi turboase (mlastina mezooligotrofa- muschiul de turba si relictul glaciar Drosera
rotundifolia).
Cum ajungem? : Din D.N. 64 A. Rm. Valcea- Olanesti,fie in dreptul localitatii
Vladesti,sau Pausesti- Maglasi se desprind drumuri comunale nemodernizate catre satul
Mosoroasa si catre Dealul Lacul Frumoasei

Rezervatia Ocnele Mari

Rezervatie naturala geologica situata in Subcarpatii Getici ( Subcarpatii Valcii) In

bazinul Pr. Sarat, afluent de dreapta a raului Olt si alt. intre 360 – 440 m. - Conserva
microrelief spectaculos dezvoltat pe depozite de tuf dacitic si trovanti.
Cum ajungem? : Din drumul catre Ocnita , se traverseaza Pr. Sarat si se continua pe
drum auto catre Dealul Evantaiul ,apoi pe firul de vale Evantaiul cca. 100m. Pana la Rapa
„Evantaiul”.

Rezervatia paleontologica Golesti

Rezervatie naturala paleontologica situata in Subcarpatii Getici ( Subcarpatii Valcii),

bazinul Pr. Samnic la alt. de cca. 550m. Conserva numeroase fosile de vertebrate si
nevertebrate de varsta meotiana ,impresiuni ale unor frunze de plante ( ulm, salcie, mesteacan,
tei, pin, molid)ce pot contribui la reconstituirea florei neozoicului.
Cum ajungem? : Din D.N. 73 C – Rm Valcea – C.de Arges ,drum nemodernizat catre
satul Poienita cca 10 Km ,apoi poteca nemarcata cca .600m , in versantul drept al vaii Pr.
Samnic.

B.Potentialul turistic antropic

Demografie

Populaţia stabilă a Călimăneştiului la 1 martie 2002 număra 8.605 de locuitori,

reprezentând 2,1% din populaţia judeţului. În perioada 1995 – 2002 s-a înregistrat o scădere a
numărului populaţiei pe fondul scăderii ratei natalităţii, îmbătrânirii populaţiei şi a migraţiei
populaţiei către oraşele mai mari. Numărul locuinţelor la nivelul anului 2002 era de 3.147
Densitatea medie în teritoriu este de 80,8 loc./km2, nivel superior mediei pe judeţ (71,7
loc./km2). În realitatea, densitatea populaţiei este mult mai ridicată, datorită turiştilor sosiţi în
staţiune pe parcursul anului.
Grupa de
Total Barbati Femei
varsta
Pana la 6
933 457 476
ani
7-14 ani 1078 529 549
15-18
686 336 350
ani
19-23
852 418 434
ani
24-35
1350 662 688
ani
36-50
1589 779 810
ani
51-60
935 458 477
ani
Peste 60
1141 559 582
de ani
Total: 8564 4198 4366

Evoluția populației la recensăminte:

Structura etnicā a populaţiei

Români: 8,308 96.54 %
Maghiari: 15 0.17 %
Romi (Ţigani): 278 3.23 %
Ucraineni: 1 0.01 %
Germani: 3 0.03 %
Total: 8,605
Structura populaţiei dupā limba maternă
99.14 %
Română: 8,531
Maghiară: 14 0.16 %
Rromanes (Ţigănească): 54 0.62 %
Ucraineană: 1 0.01 %
Germană: 3 0.03 %
Alta limbă maternă: 2 0.02 %
Total: 8,605
Structura populaţiei dupā religie
Ortodoxă: 8,519 99.00 %
Romano-catolică: 10 0.11 %
Reformată: 1 0.01 %
Penticostală: 22 0.25 %
Greco-catolică: 5 0.05 %
Adventistă de ziua a Şaptea: 32 0.37 %
Unitariană: 5 0.05 %
Altă religie: 10 0.11 %
Religie nedeclarată: 1 0.01 %

Structura populaţiei pe sexe si vârste

0-14 ani, barbaţi: 787 9.14 %
0-14 ani, femei: 757 8.79 %
15-59 ani, barbaţi: 2,756 32.02 %
15-59 ani, femei: 2,756 32.02 %
60+ ani, barbaţi: 639 7.42 %
60+ ani, femei: 910 10.57 %

In ceea ce priveste situaţia demografică, se observă următoarele:

* distribuţie relativ echilibrată pe sexe, respectiv 49,0% populaţie de sex masculin şi
51,0% populaţie de sex feminin;
* numărul celor care se stabilesc cu reşedinţa în Călimăneşti este mai mic decât al celor
care părăsesc localitatea;
* sporul natural este negativ, respectiv 2,8 ‰;
* populaţia oraşului Călimăneşti se confruntă cu probleme sociale mari datorită faptului
că în zonă nu există industrie, agricultură se practică pe zone restrânse având un relief de deal
şi munte, în genere fiind un oraş unde predomină turismul.
 Gradul ridicat al sărăciei în oraşul Călimăneşti (aproximativ 40% din totalul populaţiei
oraşului Călimăneşti se confruntă cu această problemă) a dus la apariţia următoarelor aspecte :
- lipsa locurilor de muncă au generat şomaj, dar şi migrarea forţei de muncă tinere; rata
şomajului a fost de 14% in 2002 ;
- completarea veniturilor din munci agricole nu acoperă necesităţile unei familii pentru
cheltuielile zilnice, suprafeţele exploatate fiind extrem de mici nu pot fi apreciate ca surse de
creştere a nivelului de trai.
- cei mai mulţi copii instituţionalizaţi provin din familii dezorganizate, unde se întâlnesc
foarte des cazuri de violenţă familială, părinţi alcoolici sau privaţi de libertate şi/sau părinţi
analfabeţi
La nivelul Călimăneştiului populaţia salariată reprezintă 25% din populaţia localităţii.
Cea mai mare parte a populaţiei salariale o regăsim în turism (30,0%), comerţ (19,0%),
industrie (16,8%) Activitatea turistică, prin efectul său multiplicator, generează locuri de
muncă şi în alte domenii, precum comerţ (comercializarea de produse şi servicii către turişti),
construcţii (reabilitarea şi construirea de unităţi de cazare, alimentaţie etc.), sănătate (în cadrul
bazelor de tratament) etc. Lipsa locurilor de muncă a generat şomaj, dar şi migrarea forţei de
muncă tinere.

Istoricul așezării Calimanesti

Această localitate, în care Mircea cel Bătrân a ctitorit mănăstirea Cozia, este cunoscută
încă din vremea dacilor, care au descoperit efectele benefice ale apelor termale din zonă.
În anul 138 romanii cucerind Dacia ridică aici un castru de apărare în locul numit
Bivolari sub poalele muntelui sfânt al dacilor, Kogaionon (muntele Cozia de astăzi), cunoscut
sub numele de castrul roman "Arutela", Arutela fiind denumirea romană a râului Olt.
Construcția castrului a făcut ca în jurul lui să se dezvolte o așezare rurală bine închegată și
bine dezvoltată pe ambele maluri ale Oltului.
Însă această obște sătească se va destrăma în secolul V, fiind împărțită între conducătorii
ei, Căliman, Șerban, Stoian și Bogdan. Noile așezări se vor numi Călimănești pe locul
actualului oraș, Stoienești, Serbănești pe dealul de sub masivul Cozia, și Bogdănești la sud de
actualul oraș pe malul drept al Oltului.
Călimăneștiul are un trecut zbuciumat, determinat de împrejurările istorice și sociale ale
epocilor trecute. Satul lui Căliman, a luat ființă în jurul mănăstirii Cozia. Legenda spune că
mănăstirea Cozia - de care este legată nașterea satului - a fost ridicată în apropierea alteia,
zidită de Negru Vodă, care se găsește la poalele muntelui Capra, ceva mai la nord de
mănastirea Cozia. Întemeierea Principatelor Române la 24 ianuarie 1859, găsește în jurul
mănăstirii Cozia un mănunchi de case mici, satul Cozia, ce coborau pe poalele munților până
spre apa Oltului. "În aceste case își trăiau nevoile câțiva români care, poate făceau puntea de
legătură dintre strămoșii noștri daco-romani și noi românii" [2].
Localitatea sub denumirea de Călimănești este atestată documentar prima dată la 20 mai
1388 de către Mircea cel Bătrân "...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire...la
locul numit Călimănești pe Olt, care a fost mai înainte satul boierului domniei mele Nan
Udobă pe care cu dragoste și multă osârdie, după voia domniei mele, l-a închinat mai înainte
zisei mănăstiri".
În afară de mănăstirea Cozia ctitorie a marelui voievod Mircea cel Bătrân, unde se află
locul de veșnică odihnă al său și al maicii Teofana, mama celui care la începutul veacului al
XVII-lea a realizat prima unire a principatelor române, Mihai Viteazul, se mai găsesc Schitul
Ostrov și mănăstirile Turnu și Stănișoara construite în diferite epoci ale istoriei.
Călimăneștiul,a fost vizitat dealungul existenței sale de oameni deosebiți ai culturii
române. Amintim, că Mihai Eminescu, poetul național al românilor, trecând prin această
așezare venind dinspre Ardeal și vizitând mănăstirea Cozia, în anul 1882, face o remarcă
zguduitoare a stării de fapt a ceace ajunsese locașul ctitorit și totodata loc de odihnă veșnică a
marelui domn Mircea cel Bătrân. Arată poetul în ziarul Timpul din 12 septembrie 1882:
"Cozia, unde este îmormântat Mircea I, cel mai mare domn al Țării Românești, acela sub care
țara cuprindea amândouă malurile Dunării până în mare, Cozia locul unde e îmormântată
familia lui Mihai vodă Viteazul, un monument istoric aproape egal ca vechime ca țara - ce-a
devenit aceasta? Pușcărie."
Într-o iarnă geroasă a anului 1909, "poetul pătimirii noastre", Octavian Goga, a venit la
Călimănești pentru a pregăti apariția volumului "Ne cheamă pământul". A stat într-o căsuță
din Căciulata, aproape de malul Oltului înghețat, al acelui Olt căruia la Budapesta fiind, îi
dedicase poezia cu același nume, fără să-l vadă vreodată.
Fiecare epocă și-a pus amprenta asupra localității, mărturiile fiind păstrate și astăzi,
constituind prețuirea de care ele s-au bucurat din partea localnicilor.

Stațiunea balneo-climaterică

Legenda spune că un cioban se spovedește călugărilor mănăstirii Cozia spunându-le că

el s-a vindecat de "metehnele trupului" scăldându-se într-un lac din "câmpul lui Căliman".
Crede că acest lac are "puteri cerești din moment ce el nu mai are dureri de spate, iar oile
rănite s-au vindecat". Călugării au verificat mărturia ciobanului și au găsit chiar în jurul
mănăstirii izvoare de unde "cură piatră pucioasă". Meșteri în a vindeca diferite "metehne ale
trupului" construiesc pe lângă mănăstire o "bolniță" (un fel de spital) unde oamenii bolnavi
vin să se trateze.
Însuși ctitorul mănăstirii Cozia domnitorul Mircea cel Bătrân a venit și s-a tratat aici la
bătrânețe. Mai târziu va veni spre vindecare și urmașul său Matei Basarab.
Pe la jumătatea secolului XIX doctorul Carol Davila recomandă împăratului Napoleon
al III-lea, care suferea de o boală a ficatului, apa actualului izvor nr. 1 de la Căciulata. Apa era
îmbuteliată și dusă cu poștalionul la Paris.
De asemeni Franz Joseph, regele Austro-Ungariei a beneficiat de tratamentul apelor
minerale de la Căciulata.
Datorită faimei apelor miraculoase stațiunea Călimănești nu a mai parcurs toate etapele
dezvoltării de la cătun la sat, comună, oraș, ci a trecut direct la stadiul de stațiune.
Frumusețea locurilor este aceea care-i determină pe marii potentați ai începutului de
secol XX să-și construiască splendide vile în stil elvețian, un sanatoriu și cazinouri (clădirea
actualei biblioteci și unul pe insula Ostrov) pentru petrecerea vacanțelor într-un peisaj
încântător a Văii Oltului, plină de verdeață și de aerul curat al munților.
După 1900 la Călimănești se construiește "Hotel Central", dotat cu o bază de tratament,
la început băi, iar apoi cu diferite proceduri balneare. Tot odată pacienții fac și cure interne cu
ape minerale de la izvoarele care se află atât la Călimănești-Centru, cât și la Căciulata.
În anul 1912, pe insula Ostrov, unica insulă a râului Olt locuibilă, de fapt unica insulă a
unui râu interior din România, în cadrul mirific al unei păduri seculare de brad se construiește
un cazinou în partea de sud la locul numit la Vâltoare. În acest loc de-a lungul timpului au
avut loc întreceri sportive ale înotătorilor locali. Deasemeni a fost amenajată o popicărie și o
scenă, locul prezentării unor spectacole artistice. Insula a atras viligiaturiștii nu numai prin
prezența cazinoului, pădurii seculare și susurului cristalin al apelor bătrânului Alutus. Insula a
fost și este locul Schitului Ostrov, ctitorie a lui Neagoe Basarab.
De remarcat este faptul că în anii 1975-1980, datorită lucrărilor de amenajare
hidrotehnică a Oltului insula a fost supraînălțată, de asemeni și schitul, însă autoritătile de
atunci au considerat că nu este necesară și reconstrucția cazinoului. Dar ce a fost mai
dezastros a fost ca toată pădurea seculară a fost distrusă, aceea replantată nefiind nici pe
departe de ceea ce a fost cândva. Și mai mult, fără niciun respect cel puțin de o ctitorie a unuia
din importanții domnitori ai neamului românesc, ce să mai discutăm de un lăcaș de
închinăciune, lângă schit au construit un ștrand. După 1989, lucrurile au intrat într-un făgaș
normal, insula fiind acum cedată schitului.
Tot cu această ocazie a lucrărilor hidro, au dispărut și cele două bacuri care traversau
Oltul la Păușa și din insula Ostrov la fosta haltă CFR, Călimănești.
Stațiunea, în timp se extinde către Căciulata unde există izvoare termale și minerale din
belșug, iar apoi către Cozia, prin construirea de hoteluri și baze de tratament.
La Păușa se află una din cele mai mari tabere școlare și studențești, locul unde generații
de elevi și studenți au petrecut clipe de neuitat ale vacanțelor școlare. De aici au pornit în
drumeții spre mănăstirile Turnu, Stănișoara, Cozia, ori Cornetu, Masa lui Traian(azi sub apele
amenajerii hidroelectrice a Oltului) și muntele Cozia, magnificul urs de piatră culcat pe spate.
Tot neuitate au rămas și serile dansante organizate pe terasele diferitelor vile.
Industria de bază a orașului este cea a turismului balnear.

Economie

TURSMUL in zona s-a deszvoltat rapid . Statiunea Calimanesti Caciulata dispune un numar
mare de hoteluri, vile turistice, pasuri si chiar popasuri turistice, dupa cum urmeaza:

Vila Vila I Casa Verde * * Valcea > Calimanesti-Caciulata

Hotelul Traian * * Valcea > Calimanesti-Caciulata

Popasul Strand Termal Caciulata * Valcea > Calimanesti-Caciulata

Popasul Seaca * Valcea > Calimanesti-Caciulata

Vila Randunica * * Valcea > Calimanesti-Caciulata

Vila Pausa * Valcea > Calimanesti-Caciulata

Hotelul Oltul * * Valcea > Calimanesti-Caciulata

Hotelul Oltour * * Valcea > Calimanesti-Caciulata

Camera de inchiriat Neldami * * Valcea > Calimanesti-Caciulata

Motelul Lotrisor Petrom * * Valcea > Calimanesti-Caciulata

Pensiunea International * * * Valcea > Calimanesti-Caciulata

Vila Ghiocelu * * Valcea > Calimanesti-Caciulata

Vila Flora * * * Valcea > Calimanesti-Caciulata

Popasul Fantanita * Valcea > Calimanesti-Caciulata

Pensiunea Dada * * Valcea > Calimanesti-Caciulata

Agricultura

SECTORUL AGRICOL

Situat la o altitudine medie, in mijlocul dealurilor subcarpatice si avand o clima

blanda, judetul Valcea este renumit pentru legumele si fructele sale. In zona Dragasani se
obtine o mare varietate de vinuri si de asemenea de struguri de masa. Speciile pomicole sunt
din cele mai variate, de la pruni si meri la aluni si nuci. Bine reprezentate sunt de asemenea
culturile de cereale (porumb, orz, grau), de legume si fructe. Cel mai bine reprezentate
sectoare agricole din judetul Valcea sunt cel viticol si cel pomicol, datorita in primul rand
reliefului deluros si climei potrivite. Activitatea agricola din judetul Valcea este asistata in
teritoriu de doua institute de cercetari:
-Statiunea de Cercetare si Productie Viti - Vinicola Dragasani, situat in mijlocul uneia
dintre cele mai importante zone viticole din tara; viile din aceasta zona sunt printre cele mai
vestite si mai vechi din tara.
-Statiunea de Cercetare si Productie Pomicola Ramnicu Valcea dezvolta programe
intensive pentru:
-imbunatatirea genetica a speciilor de pomi fructiferi ca prunul, nucul si alunul;
-determinarea celor mai potrivite specii pentru a fi cultivate in zona;
-dezvoltarea de noi tehnologii pentru inmultirea si cresterea puietului;
-imbunatatirea metodelor de impadurire a terenurilor alunecoase.

Dotari tehnico-edilitare

Datorită atracţiilor naturale şi antropice deosebite din staţiune şi din împrejurimi, a

factorilor naturali de cură, în staţiune au fost construite o serie de unităţi de cazare, încă din
1882 -1884.
După 1990 au apărut structuri noi de cazare turistică, precum vilele (în anul 2004
funcţionând 19 astfel de unităţi) şi pensiunile urbane (în număr de 8, la nivelul anului 2004)
Structura capacităţii de cazare pe tipuri de unităţi în anul 2004, comparativ cu anul 1989,
se prezenta astfel:

• Dacă în anul 1989 numărul structurilor de cazare era de 53, dintre care 42 case de
odihnă, în 2004, acesta este de 38.
• În anul 1989, o pondere importantă în capacitatea de cazare o deţineau casele de
odihnă, acestea fiind în număr de 42, având 624 camere şi 1.421 locuri.
• La nivelul anului 1989, existau 53 unităţi, cu 2.157 camere şi 4.582 locuri.
• Comparativ cu anul 1989, în 2004, structura unităţilor de cazare s-a diversificat; cele
38 de unităţi de cazare au 1.653 de camere şi 3.425 locuri.

La nivelul anului 2004, structura capacităţii de cazare din staţiunea Călimăneşti –

Căciulata este următoarea:

• din totalul de 38 unităţi, 6 unităţi sunt de 3*, 16 unităţi sunt de 2* şi respectiv 16

unităţi sunt de 1*;
• din cele 3.425 de locuri, 139 sunt de 3* (respectiv 4,1 %); 2.058 de 2* (respectiv 60
%) şi 1.390 de 1* (respectiv 35,9 %);
• din cele 139 locuri de cazare de 3*, 67,7 % sunt în vile şi 32,3 % în pensiuni urbane;
• cele 2.058 locuri de cazare de 2* au următoarea distribuţie pe tipuri de unităţi de
cazare: 89,4 % în hoteluri; 0,7 % în moteluri; 7,2 % în vile; 2,7 % în pensiuni urbane;
 • cele 1.390 de locuri de cazare de 1* au următoarea distribuţie pe tipuri de unităţi de
cazare: 20,7 % în hoteluri; 5,8 % în moteluri; 35,9 % în vile; 1,7 % în cabane turistice;
2,3 % în pensiuni urbane; 2,3 % în popasuri şi respectiv 31,3 % în căsuţe turistice;
• la nivelul hotelurilor 86,5 % din locurile de cazare sunt de 2*, restul de 13,5 % fiind
de 1*.

Hotelul Căciulata a fost modernizat, fiind în prezent în procedură de reclasificare la 3*.

Alte două hoteluri, respectiv Cozia şi Oltul, urmează a fi renovate şi modernizate şi supuse
procedurii de reclasificare. În staţiune mai există hotelul Vâlcea, cu circuit închis, aflat în
administrarea Serviciului Român de Informaţii. Acesta are o capacitate de 200 de camere şi
400 de locuri.La nivelul anului 2004, în localitate funcţionează 8 restaurante, cu un total de
2.312 locuri la mese şi 332 locuri la mese pe terasă. Majoritatea acestora se regăsesc în
componenţa unor unităţi de cazare, în principal hoteluri (Căciulata, Cozia, Oltul, Central,
Traian). Raportul dintre numărul locurilor la masă şi numărul locurilor de cazare este de 1,12.
raport ce arată o distribuţie destul de echilibrată. La nivelul localităţii există şi alte unităţi de
alimentaţie, ce totalizează 274 locuri la mese.

Baze de tratament

În ceea ce priveşte dotările pentru turismul balnear, staţiunea Călimăneşti – Căciulata

dispune de instalaţii de tratament în cadrul hotelurilor deschise tot timpul anului.

Instalaţii de tratament şi proceduri de tratament:

• buvete cu ape minerale pentru cură internă;

• bazine cu apă termală pentru kinetoterapie;
• instalaţii pentru hidroterapie: afuziuni, băi de plante, băi cu bioxid de carbon, duş
scoţian, duş subacval, băi parţiale sau totale, băi galvanice, duş – masaj;
• împachetări cu parafină;
• inhaloterapie (inhalaţii);
• instalaţii pentru aerosoloterapie;
• instalaţii pentru electroterapie;
• sală de gimnastică medicală;
• acupunctură;
• ştrand termal cu apă sulfuroasă, în aer liber, pentru afecţiuni reumatismale;
• laboratoare pentru teste funcţionale;
• cabinete medicale pentru diverse acţiuni.

Bazele de tratament aferente hotelurilor din staţiune sunt următoarele:

• Călimăneşti – pentru hotel Central, cu 2.200 proceduri om/zi posibile;

• Cozia - pentru hotelurile Căciulata, Cozia, Oltul, cu 3.100 proceduri om/zi posibile;
• Vâlcea - pentru hotel Vâlcea (cu circuit închis, în administrarea Serviciului Român de
Informaţii );
• 5 cabinete medicale pentru hotelurile Căciulata, Cozia, Oltul;
• 1 cabinet medical pentru Hotel Central.

Căciulata găzduieşte un sanatoriu de copii profilat pe tratamentul urmărilor hepatitei.

Tot aici se află şi singurul sanatoriu din ţară pentru cei bolnavi de silicoză.
 În staţiunea Călimăneşti se află o clinică aparţinând Institutului de Balneofizioterapie şi
Recuperare Medicală din Bucureşti, o secţie a Catedrei de specialitate din cadrul Universităţii
de Medicină şi Farmacie Bucureşti, precum şi o staţie de îmbuteliere a apei minerale.

Dotări de agrement

Posibilităţile de agrement la nivelul staţiunii sunt diverse, de la drumeţii montane, la

vizitarea obiectivelor religioase şi culturale din împrejurimi. Totodată, în staţiune există un
număr redus de dotări specifice de agrement, care să poată oferi turiştilor posibilitatea
petrecerii plăcute a timpului liber. Dotările de agrement din staţiune sunt:

Piscine

Acoperite (apă geotermală)

• Hotel Central - 2 bazine, 30 locuri concomitent;
• Hotel Cozia - 2 bazine, 40 locuri concomitent.
Descoperite
• Hotel Oltul - 1 bazin, 60 locuri concomitent;
• Popas turistic Căciulata - 1 bazin, 60 locuri concomitent;
• Ştrand Călimăneşti - 2 bazine, 80 locuri concomitent.
• Terenuri de sport - 4 terenuri de tenis la complexul hotelier Oltul – Cozia -
Căciulata.
• Săli de gimnastică (hotelurile Căciulata, Cozia, Oltul).
• Sală sport la Şcoala Generală „Şerban Vodă Cantacuzino” Călimăneşti
• Casă de cultură (cu sală de spectacole).
• Cinematograf.
• Biblioteci (hotelurile Căciulata, Olt, Central).
• Săli de jocuri.
• Discotecă.

Resurse naturale

Factorii naturali terapeutici ce se regăsesc în staţiunea Călimăneşti – Căciulata sunt:

• Bioclimat sedativ, de cruţare - înconjurată de jur imprejur de păduri, staţiunea are un

aer curat şi sănătos, bogat în ozon.
• Ape minerale sulfuroase, clorurate, bromurate, sodice, calcice, magneziene, iodurate,
bicarbonatate, în principal hipotone, dar şi hipertone, având compoziţii chimice şi
temperaturi variabile (mineralizare între 0,5 si 11,5 gr/l; atermale, mezotermale 41
grade Celsius şi hipertermale 49,5 grade Celsius). În staţiune există 12 izvoare
atermale şi 3 izvoare termale.

Teritoriul oraşului din punct de vedere al reliefului, se poate grupa în trei zone : lunca
râului Olt, dealurile şi munţi.
Zona de luncă este favorabila culturilor agricole, predominante fiind cele de porumb şi
cartof. Zona colinară este bogată în plantaţii de pomi fructiferi, în special măr şi prun.
 Zona împădurită este variată ca specii arboricole, dominante fiind însă padurile de
foioase (în special fag) până la altitudinea de 1200 metri şi de răşinoase (brad, molid, pin) mai
sus de acest nivel. La înălţimi de peste 1500m domină păşunile şi golurile alpine.

Pădurea care acoperă peste 73,77% din teritoriu oferă o serie de resurse naturale cu
valoare economică dintre care cele mai importante sunt lemnul, fructele de pădure, ciupercile
şi fondul cinegetic.
C.Potentialul turistic cultural-istoric

Istorie

Întâiul document care vorbeşte de Calimaneşti,

ca de altfel şi despre Manastirea Cozia, este datat la
20 mai 1388 (6896). Aici Mircea cel Batrân spune ca:
,,… a binevoit Domnia mea sa ridic din temelie o
manastire .. . la locul numit Calimaneşti, pe Olt, care
a fost mai înainte satul boierului domniei sale Nan
Udoba, pe care cu dragoste şi multa osârdie, dupa
voia domniei mele, la închinat mai înainte, zisei
manastirii”.
Prima descriere a meleagurilor Coziei o
datoram lui Gavril preotul de la Athos, aratând ca ,,este plina de toate bunatatile”, ,,care şi noi
am vazut cu ochii noştri acel loc şi i-am zis pamântul fagaduit”.
Cele mai vechi urme arheologice dateaza din perioada de tranzitie de la neolitic la
epoca bronzului, ceramica recoltata aici încadrându-se în culturile Cotofeni şi Glina3.
Descoperirile de la Cozia Veche, tezaurul de monede dacice, format din 300 piese gasit la
Jiblea, precum şi monedele de la Bivolari, atesta existenta unei zone cu puternice aşezari
dacice, unde se afla şi un puternic nod rutier.
Dupa cucerirea Daciei, romanii au împânzit teritoriile care înconjurau masivul Cozia cu
puternice fortificatii.
Pe malul stâng al Oltului, în poiana Bivolari, în timpul lui Hadrian, romanii au ridicat
castrul Arutela în anii 137 – 138, ca punct strategic de aparare al Limes Alutanusului.
Marile evenimente petrecute în istoria neamului au avut rasunet şi corespondente şi în
acest loc de tara.
1821 – Tudor Vladimirescu lasa 100 de panduri la Cozia pentru a îngriji zaharelele ce
sunt acolo şi tot aici şi-au gasit refugiu paşoptiştii Dinicu Golescu, Popa Şapca şi altii, iar A. I.
Cuza va cunoaşte entuziasmul locuitorilor cu prilejul vizitei facute pe meleagurile Oltului în
iunie 1859.
În anii urmatori lui 1864, Calimaneşti îşi stabileşte definitiv vatra prezentând în cadrul
plaiului Cozia 5 catune: Calimaneşti, Gura Vaii, Seaca, Tigania şi Caciulata.
Urmând firul istoriei strabatem evenimentele Primului Razboi Mondial în care şi-au
gasit sfârşitul multi locuitori din Calimaneşti şi Jiblea, urmând apoi cel de al Doilea Razboi
Mondial în care filele cronicilor au fost scrise cu jertfe şi sânge.
Fiecare generatie trebuie sa-şi cunoasca istoria neamului, istoria locurilor unde
traieşte, nici noi nu o putem uita, de aceea ne-o amintim şi astazi.
Istoria acestor locuri mai este legata de o comoara – izvoarele tamaduitoare - şi cum spunea
Alexandru Golescu Negru în 1859 ,,o comoara, un izvor unic în felul sau” – Caciulata.
Efectul terapeutic al apelor minerale din Calimaneşti îl mentioneaza C. Marsil în 1827
în ,,Curierul Românesc” iar prima analiza a apelor a fost facuta în 1830 de dr. C. Fr. Siller iar
apei de Caciulata de doctor Bernard în anii 1868 – 1869. Alexandru Golescu Negru a facut
prima captare, ferind izvorul de furia apelor. În temeiul raportului efectuat de doctorul Carol
Davila, domnitorul Barbu Ştirbei a dispus sa se efectueze lucrari de captare şi aductie a apelor
minerale, sa se cladeasca ,,un numar de 50 de încaperi de bai şi alte atâtea osebite încaperi de
locuinta …” fapt ce s-a petrecut cu mult mai târziu.
Tot doctorul Carol Davila este acela care dându-şi seama de efectul curativ al izvorului
Caciulata nr. 1 îl recomanda şi împaratului Frantei Napoleon al 3-lea care face cura, suferind
de litiaza urinara.
În anul 1873 la expozitia internationala a apelor minerale de la Viena, apei de Caciulata
i se atribuie medalia de aur, iar buteliile de Calimaneşti obtin mentiuni. La expozitia
internationala de alimentatie şi ape minerale ce a avut loc la Bruxelles, apa de Caciulata
primeşte cea mai mare recompensa ,, Diplome de Grand Prix” însotita de medalia de aur.
Între 1882 – 1884 s-a construit Stabilimentul balnear de la Calimaneşti, cu servicii
complexe de masa, cazare şi tratament, actualul hotel Central care a cunoscut serioase
îmbunatatiri în anii din urma.
În anii 1901 – 1902 izvorul Caciulata este captat, lucrarea fiind executata de inginer I.
G. Cantacuzino.
Din 1910, statiunea trece în concesiunea Societatii ,,Govora – Calimaneşti”, iar în 1912
se construieşte Cazinoul din Ostrov. În 1924 se construiesc Hotelul 1 şi Jantea, Bazarul şi
Teatrul cu Terasa Olt (localul unde astazi functioneaza biblioteca).
Din 1927, Calimaneşti devine oraş. Primul director medical al statiunii a fost doctor C.
Frumuşianu, a carei statuie se afla în fata hotelului Central.
1928 – 1944 pavarea şoselei din dreptul primariei pâna la izvorul Caciulata.
La 25 aprilie 1948, doctor Traian Dinculescu, asistat de directorul tehnic al statiunii, Ludovic
Balogh, a predat primarului oraşului Calimaneşti, Tiberiu Cioroianu, bunurile societatii
,,Govora – Calimaneşti” care, dupa actul nationalizarii au intrat în proprietatea statului.
Au urmat ani şi ani în care s-au adaugat numeroase obiective social-culturale care au
întregit zestrea oraşului Calimaneşti cu localitatile sale aferente: Seaca, Jiblea Veche, Jiblea
Noua, Pauşa şi Caciulata.
În Caciulata cele doua hoteluri, Vâlcea şi hotelul Sindicatelor (hotel Traian), ofera celor
sanatorizati conditii optime de cazare şi tratament.
7 septembrie 1977 este actul de naştere al ctitoriei celei mai mari hidrocentrale de pe
Olt – hidrocentrala de la Turnu – care dispune de putere instalata de 70 de megawati apoi a
urmat o alta la Calimaneşti unde zeci de oameni au cladit salba de lumini de pe Olt.
Complexul balnear Cozia, care cuprinde cele trei hoteluri: Caciulata, Cozia şi Oltul,
date în folosinta între anii 1976 – 1979, cu dotarile existente fac ca aceasta microstatiune
Cozia sa fie un sezon permanent pentru turiştii care poposesc aici, directori ai statiunii erau
atunci Constantin Predescu şi doctor Gheorghe Mamularu.
Pentru ca tot vorbeam despre comori şi muntii care înconjoara Cozia – Narutu – i-am
putea numi aşa. Istoricul grec Herodot credea ca este muntele sfânt al dacilor Kogaionon. Un
munte cu mari perspective de dezvoltare turistica, cu o rezervatie naturala complexa înfiintata
în 1966, declarata Parc National în 1990, cu o fauna şi o flora deosebita şi o clima specifica
muntilor de înaltime mijlocie care asigura adapost depresiunii Jiblea în care ne aflam, fiind
feriti de temperaturi foarte scazute iarna sau foarte ridicate în timpul verii, la aceasta
contribuind şi padurile din jur.
18 octombrie 2001 darea în folosinta a instalatiei de distributie a apei geotermale pentru
încalzirea locuintelor, lucrare la care a contribuit Cancelaria Austriei prin donatia facuta.
Pe meleagurile noastre, vatra cu bogate traditii istorice şi culturale, documentele atesta
existenta şcolii înca din secolele XIV – XV. La manastirile Cozia, Bistrita, Govora şi Râmnic
a ars flacara sacra a culturii, meşterii copişti şi tipografi au durat opere trainice. Prima şcoala
manastireasca functioneaza în 1415 la Cozia, ctitoria lui Mircea cel Batrân. În liniştea de la
manastire s-au zamislit ,,Pripealele” lui Filotei monahul (Filos) marele logofot al lui Mircea
cel Batrân), testamentul zguduitor al Teofanei – mama lui Mihai Viteazu, Lexiconul slavo-
român al lui Mardarie Cozianul, Ghenadie Cozianul poate fi socotit cel dintâi poet român
popular, arhimandrit Gamaliil Vaida a lasat moştenire lucrarile valoroase despre ctitoria
voievodului, Manastirea Cozia şi alte talmaciri.
În secolul XVIII functionau în continuare şcolile manastireşti iar continuitatea acestora
este demonstrata şi de o inscriptie în pridvorul bolnitei din martie 1774.
În 1820, din initiativa unui grup de locuitori aflam ca ia fiinta prima şcoala cu dascali
platiti de catre parintii elevilor cu doi sfanti pe luna, iar certitudinea de existenta la
Calimaneşti o avem în 1837 când aceasta era frecventata de 61 de elevi (52 baieti, 9 fete) din
totalul de 282 de copii. În 1857 la Jiblea Veche functiona şcoala cu trei clase având 28 de
elevi iar în 1907 ministrul de atunci Spiru Haret a participat la aniversare.
Începuturi care de-a lungul timpului au facut sa privim realitatea de astazi, când în
oraşul nostru functioneaza trei unitati de învatamânt general, Grupul Şcolar Administrativ şi
de Servicii – unitati dotate cu laboratoare, spatii pentru desfaşurarea în conditii optime a unui
învatamânt care, prin dascalii care îşi desfaşoara activitatea aici, elevilor, foarte multi la
numar, sa obtina premii şi distinctii la olimpiadele pe tara. Foarte multi absolventi de liceu au
reuşit sa-şi înscrie numele în diverse sfere de activitate: medici, profesori, cercetatori, actori,
scriitori, sociologi, publicişti, pictori şi altele.
Din toamna anului 1998 a luat fiinta prima forma de învatamânt superior: Colegiul de
Geografie, ca filiala a universitatii din Bucureşti, iar în 1999 o filiala a Facultatii de Ştiinte
Economice a Universitatii Lucian Blaga din Sibiu.
La 12 decembrie 1914, la Calimaneşti se pun bazele ,,Societatii de Patronaj Şcolar”,
care îşi propune sa contribuie la organizarea de activitati cultural educative de masa în şcoala
cât şi în rândul satenilor, organizarea unei biblioteci, al unui muzeu şcolar cu diferite obiecte
intuitive conform programei şcolare. O data cu construirea caminului cultural în 1939, aici se
gasea o sala de spectacole şi biblioteca sateasca înzestrata cu carti din diferite domenii.
1950 este anul în care ia fiinta biblioteca statiunii cu un fond de carte de aproximativ
2000 de volume iar astazi zestrea ei şi de ce nu şi a noastra se ridica la 60.000 de volume, un
fond bogat, diversificat, ce poate satisface gusturile cititorilor de toate vârstele, de toate
profesiile. Biblioteca A. E. Baconsky mai cuprinde donatii în carte facute de Leon Baconsky,
8 tablouri – portrete apartinând pictorului calimaneştean Virgil Moise, expozitia de pictura
,,Calimaneşti odinioara” cu 25 de tablouri donate de pictorul Mihai Scarlatescu, 400 de
volume cu autografele scriitorilor care s-au întâlnit cu cititorii, activitatea desfaşurata cu cele
doua filiale la Jiblea Veche şi Jiblea Noua, cenaclu literar, înscrie aceasta institutie pe primul
loc în judet, asta datorata şi oamenilor pasionati de aici.
Casa de cultura a desfaşurat activitati bogate de-a lungul timpului, ne vom opri la
câteva dintre ele:
1.Constituit la 31 mai 1950 – Teatru de amatori al Caminului cultural Jiblea Veche,
preluat de Casa de cultura a desfaşurat o activitate prodigioasa, laurii n-au întârziat sa apara şi
în 1971, la cel şaselea festival de teatru de amatori ,,I. L. Caragiale” cu piesa ,,Comedie cu
olteni” de Gheorghe Vlad, obtine locul I şi titlul de laureata cu medalia de aur. Erau în
formatie Alexandru Balaşel, Constantin Roznovan, Emilian Popescu, sotii Maria şi Aurel
Baidan, Marijana Zamfir, Georgeta Georgescu, Florin Chiriac, Marin Cornelia şi altii. S-au
adaugat alte şi alte piese din repertoriul dramaturgiei româneşti şi universale.
2. Doina Oltului – anii 1968 – 1978 – ansamblu de cântece şi dansuri sub conducerea
dirijorului Mihai Preda şi a coregrafului Aurel Cinca, ansamblu care efectueaza primul turneu
artistic în strainatate din istoria culturala a Vâlcii, 7 – 17 iunie 1969 în Bulgaria la Tolbuhin, 3
– 8 iulie 1970 Iugoslavia – Ohrid, 22 – 26 iulie 1972 Italia la Tarcento. Se poate spune ca cele
trei turnee au marcat anii de pionierat ai afirmarii valorilor culturale vâlcene.
3. 1970 Festivalul National ,,Cântecele Oltului”, care a început în vara anului 1969 la
Fagaraş. În ultimii ani din nou se desfaşoara numai la Calimaneşti şi devine un lung poem
simfonic al cântecului şi dansului popular la care participa mesageri din judetele strabatute de
Olt: Harghita, Covasna, Braşov, Sibiu, Vâlcea, Teleorman şi Olt. Au mai fost prezente la
festival formatii din: Mexic. Bulgaria, Turcia şi Cipru. Tot în acest cadru avem în fiecare an şi
o ,,frumoasa Oltului”.
4. Teatru de papuşi condus de profesor David Ion obtine deasemenea premiul întâi,
corul mixt al sindicatului învatamânt condus de profesor Cârstea Veronica şi grupul vocal
feminin condus de profesor Dicu adauga în palmaresul lor premii peste premii.
Vila scriitorilor Gala Galaction a fost un loc în care pâna la 1989 foarte multi condeieri
şi-au gasit refugiul şi liniştea necesara pentru a crea, amintim doar pe câtiva: Marin Preda,
Laurentiu Ulici, Mihai Drumeş, Mircea Sântimbrean, Agatha Grigorescu-Bacovia, Dragoş
Vrânceanu, Constantin Mateescu, Ileana Vulpescu, Amitha Bhose Ray, Alexandru Jebeleanu
şi altii. S-au oprit aici sa scrie inspirati de Olt şi de umbra lui Mircea cel Batrân cum au facut-
o mai înainte: Grigore Alexandrescu, Octavian Goga, Mihai Eminescu, Gala Galaction, Geo
Bogza, A. E. Baconsky, Virgil Carianopol, Adrian Paunescu, Valeriu Anania … dar linişte şi
pace nu-i decât la Cozia, la Ostrov, sau în bisericile pe care le avem daruite de înaintaşi şi
asupra carora trebuie sa ne oprim pentru ca ,,la început a fost cuvântul”:
- Manastirea Cozia, ctitoria lui Mircea cel Batrân între anii 1386 – 1388, 1393, în stil
bizantin autentic, aici aflându-se mormântul lui Mircea cel Batrân şi al maicii Teofana,
muzeul manastirii cu valoroase seturi de odajdii din secolele XVI – XIX, vechi manuscrise,
tiparituri, broderii, obiecte de cult.
- Biserica bolnitei – construita în 1544 de catre Radu Paisie. Ea reprezinta un valoros
monument de arhitectura.
- Schitul Ostrov 1518 – 1522 – ctitoria lui Neagoe Basarab şi a sotiei sale Despina
Doamna, aici s-a calugarit Teofana mama lui Mihai Viteazu, tot aici aflam icoana facatoare de
minuni a Maicii Domnului.
- Biserica sfintii arhangheli Mihail şi Gavril zidita între anii 1711 – 1715 în timpul
domniei lui Ştefan Cantacuzino, denumita şi ,,biserica de piatra” – declarata monument
istoric.
- Biserica din Pauşa ridicata în anul 1854 în zilele domnului Tarii Româneşti – Barbu
Ştirbei, terminata în 1857 în vremea printului Alexandru Ghica Caimacanul.
- Biserica din Jiblea Veche este citata într-un document din anul 1699 din vremea lui
Constantin Brâncoveanu, ridicata între 1857 – 1862 în locul celei vechi.
- Biserica sfintii apostoli Petru şi Pavel din Calimaneşti ridicata din initiativa
preotului Constantin Constantinescu prin contributia locuitorilor între 1910 şi s-a târnosit la
1920 în stil arhitectonic românesc, pictura realizata de Alexandru Hentia (fiul pictorului Sava
Hentia).
- Biserica din Jiblea Noua zidita între 1935 – 1945 cu contributia enoriaşilor şi a
muncitorilor de la cariera Cozia. Pictura Bizantina apropiata de cea de la Fedeleşoiu. Vreme
de 40 de ani preotul carturar Sandu Dumitru, autor al monografiei eparhiei Râmnicului şi a
Argeşului a retemeluit biserica, a facut subzidiri, a împrejmuit biserica şi cimitirul cu ajutorul
enoriaşilor.
- Cozia Veche – pe ruinele fostei bisericute s-a construit o alta între 1996 – 1997 cu
hramul ,,Taierea capului sfântului Ioan Botezatorul” (29 august) – ctitor Mihaila Ion.
Şi aşa s-a scurs vreme, ne aducem aminte ca marele istoric Nicolae Iorga vizitând
aceste locuri de doua ori, numeşte Calimaneştiul ,,Sinaia Vâlcii”, iar peisajul care încânta pe
oricine, diversitatea factorilor de cura, fac ca aceasta localitate sa fie perla statiunilor de pe
valea Oltului.
La aceste fapte şi întâmplari se vor adauga alte şi alte, alte generatii vor talmaci hrisovul
lui Mircea cel Batrân, de ce nu şi aceasta ,,foaie de zestre” a oraşului nostru, Calimaneşti pe
Olt.
Alti oameni, aceleaşi locuri, alte întâmplari.

D. Turismul

Considerată perla staţiunilor de pe Valea Oltului, Călimăneşti - Căciulata este renumită

pentru efectele terapeutice ale apelor sale minerale, pentru bioclimatul său şi pentru
numeroasele puncte de atracţie turistică din zonă. Conform Institutului Naţional de
Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie – Ministerul Sănătăţii şi Familiei,
staţiunea Călimăneşti - Căciulata se încadrează în categoria staţiunilor balneoclimaterice de
interes general din România.
Totodată, conform H.G. nr. 1122/2002, Direcţia Generală de Autorizare a Autorităţii
Naţionale pentru Turism din cadrul Ministerului Transporturilor,Construcţiilor şi Turismului,
atestă Călimăneşti – Căciulata ca staţiune turistică balneară, ce dispune de resurse de
substanţe minerale, ştiinţific dovedite şi tradiţional recunoscute ca eficiente terapeutic, de
instalaţii specifice pentru cură şi care au o organizare ce permite acordarea asistenţei medicale
balneare în condiţii corespunzătoare.
Resursele turistice naturale din staţiune şi din împrejurimi sunt reprezentate de:

-Munţii Cozia - masiv muntos situat în SV Munţilor

Făgăraş prezintă forme de relief de un pitoresc deosebit (abrupturi, creste zimţate, turnuri,
mici escavaţii de peşteri, forme antropomorfe, ca de pildă: "Sfinxul Coziei", "Ciobănaşul",
"Haiducul", "Ursul", "Faraonul" etc.). Altitudine maximă este 1660 m (vf. Cozia).

-Parcul Naţional Cozia - Masivul Cozia este

străbătut de apele râului Olt prin defileul Gura Lotrului – Cozia, fiind constituit într-un parc
(17.100 ha) de o deosebită originalitate cu un specific aparte care s-a păstrat în decursul
vremurilor, mai ales sub aspect geologic, naturalistic şi peisagistic. Din punct de vedere
botanic există aici una dintre cele mai pitoreşti şi valoroase colecţii de plante din judeţul
Vâlcea şi poate chiar din ţară. Doar sub aspect floristic în acest spaţiu sunt identificate
aproximativ 800 de specii decorative. Se găsesc laolaltă plante alpine, subalpine, plante
termofile şi plante rare (garofiţa de munte, iedera albă, laleaua pestriţă, mixandrele de stâncă,
floarea de colţ). Şi fauna este bine reprezentată, cele mai importante specii fiind capra neagră
şi râsul dar şi speciile de origine mediteraneană scorpionul şi vipera cu corn.

-Defileul Oltului - parte integrantă a parcului este

un coridor ecologic deschis păsărilor în migraţia lor spre Europa (Lăstunul de stâncă).

-Oltul - În aval de confluenţa cu râul Cibin, Oltul îşi

croieşte, pe o distanţă de circa 40 km (între Turnu Roşu şi Călimăneşti), unul dintre cele mai
mari şi spectaculoase defilee din Carpaţii româneşti, străpungând transversal, de la N la S,
Carpaţii Meridionali.

-Munţii Căpăţânii – se întind de la Călimăneşti

până la Vaideeni, având cele mai ridicate înălţimi în partea vestică a masivului Năruţiu (1.550
m în Cârligele Olăneştilor). Din acest nod geografic pornesc spre nord numeroase
contraforturi muntoase scurte şi înclinate iar spre Olt culmi cu aspect de muchii punctate de
vârfurile: Sturii - 1.380 m, Foarfeca - 857 m, Plaiul Lotrişorului - 876 m, Vârful Olăneştilor -
1.416 m, Dosul Pământului - 1.219 m, Fruntea lui Dat - 1.1.79 m.
Piramidele din Valea Stăncioiului (Râmnicu Vâlcea). Cunoscută şi sub numele de Piramidele
de Pământ, rezervaţia geologică este extinsă pe o suprafaţă de 12 ha.
Resursele turistice antropice din staţiune şi din
împrejurimi sunt reprezentate de:
-Ansamblul Mânăstirea Cozia, cel mai vechi şi mai important monument de arhitectură şi
artă medievală din Ţara Românească, este situată la 5 km de staţiune şi datează din anii 1387-
1388, fiind ctitoria domnitorului Mircea cel Bătrân, care este îngropat aici. Lângă mormântul
domnului îşi doarme somnul de veci mama lui Mihai Viteazul, călugărita sub numele de
Teofana. În cadrul Mânăstirii, se pot vedea picturi murale datând din 1391. Din ansamblul
arhitectonic de la Cozia se remarcă biserica bolniţei, construită la începutul secolului al XVI-
lea, care păstrează în interior frescele originale, printre chipurile zugrăvite fiind şi portretul lui
Mircea cel Bătrân şi a fiului său. Muzeul Mânăstirii Cozia adăposteşte o valoroasă colecţie de
icoane. Monument UNESCO.

-Mânăstirea Turnu – ce poartă hramul Intrarea în

Biserică a Maicii Domnului , a fost ctitorită în anul 1676 de către mitropolitul Varlaam. Este
un monument istoric şi de arhitectură religioasă. În apropierea acestui vechi aşezământ
monastic se păstrează şi astăzi unele vestigii istorice renumite cum ar fi : castrul roman
”Arutela”, stânca de piatră numită ”Masa lui Traian” şi băile termale de la Bivolari – pe malul
stâng al Oltului.

-Schitul Ostrov, ctitorită de Neagoe Basarab şi

construită între anii 1518-1522. Păstrează picturi murale interioare din 1752-1715. Este situată
pe o insulă din mijlocul Oltului, unde este amenajat şi un parc cu circa 50 de specii de arbori
şi arbuşti.
 -Mânăstirea Cornetu, ce poartă hramul Tăierea
Capului Sf. Ioan Botezătorul, este situată la 20 km de staţiune, în apropiere de Brezoi, în satul
Călineşti. Mânăstirea a fost ctitorită în anul 1666 de vornicul Marej Basescu.

-Mânăstirea Stânişoara (5 km de staţiune), ctitorită

în anul 1747, este un vechi monument istoric şi de arhitectură religioasă.

-Mânăstirea Frăsinei este situată în localitatea

Muerească, la 45 km de staţiune. Mânăstirea, de călugări, cuprinde: Biserica Veche Naşterea
Sf. Ioan Botezătorul (1710) şi Biserica Mare Adormirea Maicii Domnului (1860-1863), ctitor
episcopul Calinic al Râmnicului. Este singura Mânăstire din ţară a cărei avere nu a fost
secularizată. Are regim athonit, prin care numai bărbaţii au acces în Mânăstire. Aici se află
braţul sfintei moaşte ale mucenicului Trifon şi o mică parte din moaştele Sfântului Mucenic
Calinic.
Turismul montan – drumeţie montană, este favorizat de existenţa a mai multor trasee
montane practicabile de către iubitorii de munte:
-Căciulata - Păuşa - Dealul Păuşa - Curmătura "La Troiţă" - Poiana Stânişoarei - Muchia
Vlădesei - Muntele Durduc;
- Căciulata - Cozia - Poiana Bivolari - Stâna "La Muşeţel" - Curmătura "La Troiţă" -
Poiana Stânişoarei
Turismul pentru agrement nautic – se poate practica pe râul Olt (hidrobiciclete, şalupe
de agrement, plimbări cu vaporaşul, piscine plutitoare etc.). În prezent dotările sunt
insuficiente, dar prezenţa lor în staţiune se poate constitui ca un important punct de atracţie
pentru turişti.
Turismul de vânătoare şi pescuit sportiv – se poate practica datorită faunei şi
ihtiofaunei bogate şi diversificate ce populează Munţii Cozia, apele repezi de munte şi râul
Olt
Turismul cultural şi de pelerinaje – existenţa în împrejurimi a numeroase biserici şi
mănăstiri cu un patrimoniu cultural inestimabil, fac din staţiunea Călimăneşti – Căciulata un
important punct de atracţie pentru pelerini şi pentru iubitorii de artă, istorie şi cultură
Turismul de circulaţie/tranzit – este favorizat de amplasarea staţiunii pe drumul
european E 81 (Halmeu – Satu Mare – Cluj Napoca – Sebeş – Sibiu – Piteşti – Bucureşti), ce
leagă Ardealul de capitală.
Turismul la sfârşit de săptămână – este o formă de turism care este tot mai larg
practicată de populaţia din mediul urban. Amplasarea staţiunii la 18 km de Râmnicu Vâlcea,
49 km de Curtea de Argeş stimulează această formă de turism
Turismul de odihnă şi recreere - se practică şi în prezent, mai ales în perioada estivală
În plus, amplasarea staţiunii Călimăneşti de-a lungul unei importante căi de acces,
respectiv drumul european E81, ce leagă Ardealul de Bucureşti, situarea în apropierea unor
importante oraşe, precum Râmnicu Vâlcea (18 km), Curtea de Argeş (50 km), Sibiu (81 km),
Piteşti (90 km), prezenţa factorilor naturali, dar şi a atracţiile culturale şi religioase din zonă,
oferă Călimăneştiului un cadru favorabil practicării dezvoltării turismului de afaceri, tot
timpul anului.
O parte din structurile de primire turistică din staţiune deţin deja o bază tehnico -
materială necesară organizării de conferinţe, convenţii, reuniuni, târguri etc., precum:

-Hotel Căciulata – 3 săli de conferinţă cu o

capacitate de până la 50 de locuri cu dotările corespunzătoare (retroproiector, ecran);

-Hotel Oltul – 2 săli de conferinţe cu o capacitate de

până la 80 de locuri cu dotările corespunzătoare;
 -Hotel Cozia – o sală polivalentă cu o capacitate de
220 locuri;

-Hotel Central – săli de conferinţe.

Datorită îmbunătăţirii ofertei specifice turismul de afaceri s-a dezvoltat în ultimii ani
asfel încât dacă în anul 2000 acesta deţinea o pondere de 12 %, în anul 2004 această pondere
este de 17 % - devenind astfel a doua formă de turism ca importanţă, practicată în cadrul
staţiunii, cu largi perspective de creştere în anii următori – evoluţia principalelor forme de
turism practicate în Călimăneşti se observă în tabelul şi graficul de mai jos:
În ultimii patru ani, la nivelul staţiunii Călimăneşti – Căciulata principalele forme de
turism practicabile au cunoscut următoarea evoluţie:

Turismul balnear a cunoscut o tendinţă descendentă, astfel încât, dacă în anul 2000
acesta deţinea o pondere de 73 %, în anul 2004 ponderea acestuia este de 66 %;

Turismul de afaceri s-a dezvoltat în ultimii ani,

datorită îmbunătăţirii ofertei specifice acestei forme de
turism, astfel încât dacă în anul 2000 acesta deţinea o
pondere de 12 %, în anul 2004 această pondere este de
17 %;
La nivelul anului 2004, turismul de odihnă
atrage 12 % din preferinţele turiştilor, iar cel de tranzit
5 %.

STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICA CU FUNCTIUNI DE CAZARE

TURISTICA, PENTRU JUDETUL VALCEA DESCHISE IN LUNA MARTIE 2004
 Dintr-un total de 60 structuri de primire turistica prezente in judetul Valcea
fiecare tip de structura detine astfel:

Hoteluri 22

Hoteluri pentru tineret -

Hosteluri -

Moteluri 9

Hanuri -

Vile turistice 16

Cabane turistice 1

Pensiuni urbane 7

Pensiuni rurale 2

Pensiuni agroturistice 1

Campinguri -

Popasuri -

Sate de vacanta -

Bungalouri -

Tabere de elevi si prescolari 2

Casute turistice -

Spatii de cazar pe nava -

EVOLUTIA CAPACITATII DE CAZARE TURISTICA IN FUNCTIUNE, A
SOSIRILOR SI INNOPTARILOR, PE REGIUNI DE DEZVOLTARE SI
JUDETE, IN TRIMESTRUL I 2004, FATA DE PERIOADA
CORESPUNZATOARE DIN ANUL 2003

-Procente-

Regiuni de Capacita- Sosiri innoptari

dezvoltare tea in
Roman
Total Romani straini Total Straini
Judete functiune i
Total
107,4 109,9 107,4 121,6 104,8 102,5 118,9
Romania
Valcea 108.5 119.3 119.8 100.7 95.4 94.9 171.4