CONTRACTUL COMERCIAL DE TRANSPORT

Prin contractul de transport se intelege conventia prin care o parte, carausul, profesionist se obliga in schimbul
unei remuneratii sa efectueze o deplasare de persoane sau de bunuri pe o anumita distanta cu un vehicul corespunzator.

Caractere juridice
a) este un contract bilateral sau sinalagmatic ceea ce denota ca obligatiile expeditorului si
carausului sunt independente si reciproce fiecare avandu-si cauza juridica in cealalta
b) caracterul oneros al contractului de transport presupune obtinerea de catre fiecare parte a
unui echivalent, a unei contraprestatii in schimbul obligatiei ce ii revin
c) este un contract comutativ – de la incheierea contractului, drepturile si obligatiile partilor au
existenta certa cat si o intindere determinata
d) contractul este in principiu consensual incheidu-se valabil prin simplul consimtamant al
partilor
e) contractul are un caracter real, respectiv nu poate lua nastere decat prin remiterea efectiva a
marfurilor catre caraus
f) contractul este unul de adeziune

CARACTERUL AUTONOM SI CEL COMERCIAL AL CONTRACTULUI DE TRANSPORT

Caracterul autonom si cel comercial al contractului de transport trebuie intelese ca trasaturi

indispensabile pt executarea obligatiilor expeditorului fata de destinatar, obligatii cer isi au izvorul intr-un
raport juridic preexistent contractului de transport izvorand de cele mai multe ori din vanzarea marfurilor
respective catre un anumit cumparator cu sediul diferit de cel al producatorului.
Autonomia contractului de transport este evidentiata si in cazul litigiilor, partea care reclama daune
de la caraus in baza unui contract de transport trebuie sa faca dovada calitatii sale de parte contractanta, iar
nu un titlu de proprietate asupra lucrului predat pt transport, proprietarul lucrului predat neavand calitatea
de a figura ca parte in proces.
Caracterul comercial al contractului de transport rezulta din calitatea de comerciant al transportului.

PARTILE CONTRACTULUI DE TRANSPORT

Carausul – este persoana care isi ia insarcinarea ca intr-un mod oarecare sa transporte sau sa faca sa se
transporte un obiect oarecare. Denumirea de caraus este data in doua acceptiuni: prima – de intreprindere
de transport care isi asuma obligatia de a executa deplasarea de bunuri sau persoane in nume propriu: a
doua – de intreprindere care face sa se transporte marfuri sau persoane, se refera atat la marfurile succesive
si la asa zisii comisionari. Comisionarul este considerat ca fiind un intermediar care se interpune intre
proprietarul sau posesorul marfurilor si transportator, in temeiul contractului de expeditie. Contractul de
expeditie imbraca forma unui contract de comision sau forma unui contract de mandat. In baza contractului
de expeditie, comisionarul – expeditor se obliga, in schimbul unui comision sa incheie in nume propriu dar
pe seama comitentului unul sau mai multe contracte de transport, si sa efectueze anumite operatii materiale
specifice transportului de marfuri.
Calatorul – intervine ca parte in contractul de transport de persoane. Calitatea sa de profesionist sau
neprofesionist nu intereseaza sub nici o forma deoarece acesta nu influenteaza natura raporturilor juridice
in contractul de transport de persoane.
Expeditorul – poate fi orice persoane fizice sau juridice ale carei interese se refera la incheierea unui
contract de transport de marfuri si bagaje. Expeditorul la data incheierii contractului de transport detine
facultatea sa nominalizeze in documentul de transport persoana beneficiaruluirespectiv persoana careia ii
va fi eliberata marfa la capatul calatoriei. Pot avea calitatea de expeditor persoanele juridice de drept
public si privat .
Destinatarul – este aceea persoana fizica sau juridica careia transportatorul ii va elibera marfa la locul
stipulat in contract. In ceea ce priveste pozitia destinatarului in contractul de transport se poate afirma ca
desii nu participa efectiv la incheierea contractului de transport, dobandeste anumite drepturi si obligatii
decurgand din contractul incheiat anterior intre expeditor si caraus devenind un asa zis tert beneficiar.
 CONDITIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI
DE TRANSPORT

a) Capacitatea partilor contractante – se refera la aptitudinea de a avea capacitate deplina de

exercitu, adica de a exercita drepturile si obligatiile prin acte juridice incheiate in nume
propriu. Alaturi de conditia capacitatii carausului si numai acestuia I se impune calitatea de
comerciant in conditiile codului comercial. Prin comerciant se intelege aceea persoana fizica
sau juridica care savarseste in nume propriu si in baza specializarii sale fapte de comert.
b) Consimtamantul – reprezinta manifestarea de vointa a hotararii de a incheia contractul de
transport, consimtamant care trebuiesa indeplineasca anumite conditii: sa provina de la o
persoana cu discernamant, sa fie exteriorizat cu intentia de a produce efecte juridice , sa nu
fie alterat de vreun viciu.
c) Obiectul – consta in obligatiile la care se indatoreaza partile. In contractul de transport
principala obligatie a unitatii de transport este de a transporta marfa, pasagerii sau bagajele,
iar pt expeditor ori pasager, obligatia de plata a tarifului de transport. Si obiectul material al
prestatiei carausului trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa existe, sa fie determinat
sau determinabil, sa se afle in circuitul civil, sa fie posibil, sa fie licit.
d) Cauza – se refera la scopul in vederea caruia s-a incheiat contractul de transport. Pt caraus –
obtinerea pretului transportului in care este inclus profitul sau, iar pt expeditor – deplasarea
in spatiu a marfurilor, bagajelor conform unor interese.
e) Conditiile de forma – fiind un contract consensual acesta se incheie prin simplul acord de
vointa a partilor, insa dovada existentei lui se face printr-un inscris, denumit document de
transport sau scrisoare de trasura, bilet sau legitimatie de calatorie. Fiin un contract real nu
se incheie valabil decat prin predarea efectiva a marfurilor.
f) Documente de transport nominative, la ordin sau la purtator – documentul de transport
in cazul transportului de persoane se prezinta sub forma unui titlu la purtator. La transportul
de marfuri contractul se intocmeste sub forma unui inscris nominativ. Contractul de
transport nominativ infatiseaza partile contractante prin elemente de identificare cum ar fi:
numele, denumirea, domiciliul, sediu, etc. contractul de transport la ordin se particularizeaza
prin faptul ca transmiterea drepturilor catre terte persoane se realizeaza prin gir adica prin
inserarea unei anumite formule prin care se exprima vointa posesorului actual de a efectua
transmisiunea si remiterea titlului catre un nou posesor. Documentul de transport la purtator
este transferabil catre terti prin simpla predare materiala, transferul operand prin remiterea
inscrisului de catre posesorul actual unei alte persoane.
g) Cuprinsul documentului de transport – in contractul de transport se disting clauze cu
caracter obligatoriu de cele facultative: data incheierii contractului, partile contractului,
identificarea bunurilor transportate, obligatiile carausului si plata pretului transportului,
semnatura si sigiliul partilor. Daca bunurile sunt ambalate in lazi, saci, butoaie, trebuie
stipulata calitatea, numarul, marcile si sigiliile aplicate acestora. Termenul de executare a
contractului este unul de decadere si curge de la data cand lucrul a fost predat carausuluide
catre expeditor. Pretul se stabileste in functie de felul transportului, distanta, natura,
dimensiunea, greutatea si volumul marfii. Documentul de transport trebuie sa fie semnat de
ambele parti contractante.

OBLIGATIILE PARTILOR IZVORATE DIN CONTRACTUL DE TRANSPORT

Obligatiile partilor in contractul de transport trebuie analizate in functie de cele trei faze : locul de pornire,
itinerariul propriu-zis si destinatia.

1. Obligatiile partilor la locul de pornire

A. Obligatia expeditorului – aceasta faza se refera la: alegerea si verificarea mijlocului de
transport, predarea marfurilor destinate transportului, incarcarea acestora,colaborarea la
intocmirea documentului de transport, plata pretului aferent transportatorului.
a) Alegerea si verificarea mijlocului de transport – daca marfurile supuse transportului se
incadreaza in categoria marfurilor alterabile, expeditorul va solicita mijloace de transport
dotate cu instalatii frigorifice, in transportul petrolier sunt necesare vagoane sau
autocamioane cisterna. Atunci cand expeditorul sesizeaza ca mijlocul de transport nu
corespunde efectuarii deplasarii in spatiu a marfii el va fi obligat sa anunte carausul prin
obiectii in cuprinsul scrisorii de trasura.
b) Obligatia expeditorului de predare a marfii – este o sarcina care trebuie executata la locul
convenit, la termenul fixat, si respectand conditiile cantitative, calitative precum si cea de
ambalare a marfurilor. Datarea predarii marfii este o obligatie ce trebuie precizata si
respectata cu strictete de catre partile contractante deoarece din momentul predarii
marfurilor de catre expeditor carausului, acesta devine posesorul marfurilor respective si din
acest moment se naste raspunderea sa. Aplicarea de etichete exterioare in cazul transportului
unor expeditii de coletarie sau mesagerie este o obligatie ce trebuie realizata cu deosebita
atentie pt ca marfurile sa nu fie confundate, rasturnate, casate.
c) Incarcarea marfii - incarcarea propriu-zisa se realizeaza tinand cont de capacitatea
mijlocului de transport ales, expeditorul avand obligatia de a folosi integral spatiu de
incarcare a mijlocului de transport. Asezarea marfurilor se realizeaza prin urmatoarele
operatiuni: stivuire, consolidarea marfii cu diferite tehnici de fixare, nivelarea, indreptarea
marfurilor, invelirea marfurilor si legarea ambalajului cu sarma. Expeditorul este obligat ca
odata cu predarea marfurilor catre caraus sa aplice pe sistemul de inchidere a mijloacelor de
transport inchise sigiile proprii.
d) Colaborarea expeditorului la intocmirea documentului de transport – expeditorul este
dator sa ofere carausului toate datele si informatiile reale privitoare la marfa ce urmeaza a fi
transportata, itinerariul ce va fi parcurs.
e) Plata pretului transportului – momentul in care se realizeaza obligatia de plata a pretului
este stabilit prin acordul partilor contractante. Atunci cand expeditorul intarzie sa plateasca
pretul transportului carausul poate ridica exceptia de neexecutare a contractului.