Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
58Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Vasile Voiculescu - Pescarul Amin

Vasile Voiculescu - Pescarul Amin

Ratings:

5.0

(2)
|Views: 5,127 |Likes:
Published by Dan Vasile Flavius
proza epică
proza epică

More info:

Published by: Dan Vasile Flavius on Apr 04, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/11/2014

pdf

text

original

 
Pagina
1
din
14
 
   V   a   s   i    l   e    V   o   i   c   u    l   e   s   c   u 
PESCARUL AMIN 
 
N
u se ine minte de când Dunrea, umflat de ploi i zpoare, nu se mai vrsase atât de nprasnic ca în primvara aceea. Fluviul era un imens ir de dâmburi rostogolitoare, dincoastele crora se nruiau afar din matc puhoaie nebune, ce împingeau, înghesuiau înbârdanele blilor, în câmpia oabl, în toate râurile i gârlele duiumurile de ape furioase cenu-l mai încpeau.i, cu ele odat, duiumuri de pete, de toate soiurile, de toate mrimile, de la somnii i crapii cât vieii, la fâioarele cât gângniile. Izbii de sloiuri, buimcii de mâl, târâi deiueala vijelioas a ihoaielor, trbcii de valuri, petii cutau scpare la maluri i curgeaude-a valma cu inundaia, în toate blile, lacurile, ghiolurile, gârlele i prevalurile din laturi.Vremea pescuitului întârzia. De Dunre, nici vorb. Dar chiar în blile necontenit  frmântate de nboaie nu se putea arunca plas ori nvod: se fceau ferfeni. Petele,mahmur, se inea numai la adânc, pe funduri, în nomoale i cotloane. Deasupra se învluiaucârduri piuitoare de pescrui, chitind zadarnic prada în undele sterpe. Roiuri de rae fr derost, liote de liie alungate, vârtejuri de gâte dezndjduite, spârcaci necjii, bâtlani amrâi, babie îmbufnate, cormorani bosumflai se foiau în toate prile, cutând tihn pentru puiat. Toi, oameni i lighioi, ateptau cu ochii pe mâniile dezlnuite.În sfârit, pe la jumtatea lui aprilie Dunrea se îndur. "Delta, scufundat în noiane,iei din haos. Satele, pân atunci ca nite ceti asediate de hoardele apelor, se despresurar.Pustiul blilor prinse s se însufleeasc. La limanuri, pe dup coturi, se ivir tot felul debarcazuri vâslind spre aezrile de pescuit.Marea balt a
N
azârului îi primi i ea oamenii. O ceat cu un brigadier în coast, porni din sat, în câteva brci, spre captul de ctre Dunre. Acolo, la coada ei, balta se leagde fluviu printr-un grumaz, o gârl, lung de câiva kilometri i îngust ca la zece stânjeni.Este Pociovelitea, un vechi fund de albie, un preval, pe alocuri foarte adânc. Prin acest gâtlej nvlete o dat cu inundaia sumedenie de pete în balt. i tot prin el fug înapoi când apele se trag, supte de Dunrea în scdere. Atunci, la acea vreme potrivit a înapoierii, pescarii trebuie s le taie calea, s nuscape în fluviu, unde-i cheam aprinsele legi ale biologiei lor. Clipa prielnic o simt, cei dintâi,somnii... Ei dau semnalul i pornesc cu urdiile de crapi i celelalte seminii dunrene dup ei,într-o migrare fantastic. E de ajuns o noapte, ca balta pân atunci doldora s rmânsrac. Întiinai de semnele adunate din strvechime, pescarii nu le dau rgaz. Cu multvreme înainte ei se pregtesc de pând i-i ateapt la locuri prielnice, cu capcanele întinse.Ca în toate primverile, pociovelitenii ptrunser în gârl i o strbtur mai mult de jumtate. Într-un loc prevalul se strâmteaz dar repede, scpat din strung, el îi lrgetenumai-decât albia într-un mare ochi de ape rotitoare, lat i adânc, dup care se gâtuie dinnou, alctuind cele dou sugrumturi o bulboan, un ghiol, prin care curge mai departe. Aici este vestitul vad de pescuit cu garduri al Pociovelitii. Dou rânduri de bulumaci, btui 
 
Pagina
2
din
14
 
   V   a   s   i    l   e    V   o   i   c   u    l   e   s   c   u 
 piepti de-a curmeziul gârlei, in calea apelor: un rând la captul de ctre balt al bulboanei,cellalt la captul de ctre Dunre, între ele, ochiul ghiolului.Scheletul capcanei, bulumacii negri, ieii ca nite catarge din ap, stau acolo neclintit de zeci i zeci de ani.
N
umai gardurile ce se încheie între ei se aduc din sat în fiecare primvar. Aici traser oamenii luntrele la mal s descarce materialul pentru cldirea prinztorii.Brigadierul se iea de colo pân colo, dând porunci anapoda: un la butucnos negru i buzat, fcut din proaspt ef. Îngâmfat i gur mare, se cznea grozav s fac pe deteptul. Altfel, prost pe toate prile i în toate felurile. Amine, porunci el, vâzând c oamenii habar n-au de el. Amine, hai sus.Un pescar artos se desprinse din ceat i-l urm. Amândoi, crai pe o grind prins de-a lungul stâlpilor, ca o punte de la un rm la cellalt, cercetar, lovir, hâânar fiecare tara în parte, ciocnir, bocnir de jur împrejur schelria. Sub ei gârla curgeasumbr, iute i aspr din Dunre spre balt, printre bulumacii negri, de care se izbea cu unvuiet greu i înbuit o duduiala adânc, subpmântean, ce umplea de freamt neîntrerupt lemnria i îi tremura i pe ei.Coborâr.
N
ici o grij, încredina eful pe oameni. ine i o mie de ani... Le mai tragem nitemaiuri în cap, numai aa, de petrecere. Tigvele, m! Unde-s tigvele? se zbori ctre oameni.Doi srir într-o luntre, vâslir pân la cel dintâi stâlp, de care se cznir s lege otigv goal. Curentul le-o smulgea din mâini ca vijelia un zmeu de hârtie. Legar apoi alta de piciorul din mijloc i o a treia de stâlpul de lâng malul dimpotriv. Câtetrele trgeau intca nite sgei spre balt. Sforile le zbârnâiau tari i încordate sârm. Hm! Apele trag grozav la balt. Dup tigve nici într-o sptmân nu se întoarcecumpna. Tu ce zici, Amine?  Ia fugi încolo, domle, cu copilriile dumitale! Ce tiu capetele alea seci? 
N
u te uitala fa: apele îi mut umbletele de la fund. Acolo se petrece întâi schimbarea. Dedesubt stau puterile. Ei, dar tu ce crezi? Pe când?  Amin nu spuse nimic. Gol, intr încet lâng mal, cu mâinile prinse în stuf. Dar apelenu-l rabdar. Îi lovir cu violen picioarele i-l rsturnar. Trebui s înoate pân la un stâlp,de care s se caere, ca s se întoarc. Azi nu, poimâine sear v spui, hotrî el, i se trase deoparte, s aprinz focul. Zilele i nopile urmtoare au stat pe rând cu ochii pe tigve i auzul aintit la vâjâitul apelor, adulmecând o schimbare.
 
Pagina
3
din
14
 
   V   a   s   i    l   e    V   o   i   c   u    l   e   s   c   u 
 A treia sear Amin intr iar. Înainta greu pân la întâiul stâlp. Apa îi venea la gât i-l btea cu spume i bolboroseli. Pieptul, mâinile, picioarele îi zbârnâiau în chipuri deosebite,dup deosebitele niveluri la care edeau în gârl, i pipiau ca nite antene iuelile curenilor,duritile ca de corp tare ale izbirii apelor în toate caturile trupului i trgeau încheieri.Tlpile, mai ales, prubuluiau, msurau, luau întiinri despre gândurile apelor de la fundul unde alearg petii. Se afund, tot, de câteva ori; zbovi în adânc i iei, hotrât. De azi în trei zile trebuie s fim cu gardurile încheiate.Tovarii îl priveau întrebtori. Lâng maluri apele se înmoaie.
N
u mai trece mult i încep s se-ntoarc. Dar mijlocul? i brigadierul art spre chinga ihoaielor din miezul gârlei: se smucea învolburat i  fcea s tremure stâlpii.
N
ici mijlocul nu mai are putere... L-am luat în piept. Balta umflat are s borasc pe curând în Dunre.i spuse asta parc-ar fi vzut-o aievea icnind. Pi nu vezi c n-au gând s intre în cumpnire? Apele Dunrii stau tot mai sus, îl sâcâi eful. Ce, eu parc zic c-au intrat? Dar mi-am înfipt palmele pe fund. Gârla nu mi le-a mai smuls. Ba, uite, m-a lsat s-i fur asta.i-i desfcu pumnii plini de nisip.
N
isipul ca nisipul, dar petii? C de ei este vorba. Mai urc din Dunre? i brigadierul, grozvit, îl privea încruntat. Cât am prefirat apele nu s-a strecurat nici unul. Dunrea a înrcat, cum tii... Atunci ce fac ?  Amin zâmbi. Stau în balt, gata, strâni ca otile, i ateapt porunc de la împratul lor, vreunsomn înelept, s ne treac pe sub nas cât stm de vorb i nu ne apucm de treab.... Hai,biei!i, fr s mai spuie altceva, înfca o bucat de gard i intr cu ea în ap.Lucrar toi noaptea întreag la lumina stelelor i zilele urmtoare, goi, cufundai înapele iui i reci, bâjbâind fundurile, ca s potriveasc lactul, s înnoade bucile de gard între stâlpi pletoi i brboi ca nite zei ai apelor, se afundau, ieeau de sute de ori, gâfâind,ca s rsufle. Apele stingherite bolboroseau curgând deasupra lor, dar nu-i putur zticni.Pân-n a treia diminea ghiolul, din fund i pân de un stat de om deasupra feei, sta prins

Activity (58)

You've already reviewed this. Edit your review.
Alexandru Caraman reviewed this
Rated 5/5
bun
Robert Dobromir liked this
88AndreeA_1818 liked this
Gratiela08 liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
Catalin Cristea liked this
Catalin Cristea liked this
Ganea Corina liked this
Stefan Serb liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->