Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
25Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Atlas de mitocanie urbana

Atlas de mitocanie urbana

Ratings: (0)|Views: 826 |Likes:
Published by jo_rz_57
Titlul este sugestiv. Prefata si fragment din carte.
Titlul este sugestiv. Prefata si fragment din carte.

More info:

Categories:Comics
Published by: jo_rz_57 on Apr 04, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/06/2013

pdf

text

original

 
 
Radio Guerrilla
Atlas de mitocănie urbană
 Editura ART, 2009
 
PREFAŢĂ
 
Binele o duce rău în România
 
Am o teorie. Cum că timp de 50 de ani ţăranii
 
au fost aduşi la oraş odată cu tembelaindustrializare cincinală a comunismului şi au devenit din vătraşi de bun simţ niştemitocani, piţipoance, cocalari, bădărani şi alte specii de prin toate coclaurile antropologice.O adevărată catastrofă populară pentru buna creştere a naţiunii...
 Ideea a venit discret, din spatele nostru, de la femeile noastre, care ne fut la cap cu
mitocănia şi misoginismul nostru haiducesc cel de toate zilele.
 
Radio Guerrilla trebuia să facă ceva. Vulgaritatea noastră comportamentală ajunseseirespirabilă: curva fără lexic, fotbalistul gelat sunt modelele supreme de succes în şcoli,hoţul tronează arogant la teve, mândru de libertatea sa de circulaţie, băiatul de bani gata
parvenit din holdup-urile
tatălui, ce mai, bunul simţ era umilit, pus la colţ pe coji de nucă
tare.
Sau, cum ar zice societatea civilă militantistă: Binele o duce rău în România...
 
Că nu le mai sărutăm fetelor mâna indoor, ca în Codul Bunelor Maniere, sau că nu ne maiîmÂbrăcăm ca în fotografiile şi romanele interbelice cu care ne alinăm falimentul şidebusolarea momentului, mai treacă meargă, dar când flegma, şmenul, ţaţa şi conflictul demahala domină întreaga societate e musai ca noi să dăm drumul la gherilă. În aer...
 
şi
-n
stradă!
 N-
 
vrea ca "albii", aşa
 
cum îi numesc eu pe cei educaţi, implicaţi şi revoltaţi, să iasă dinspitale, universităţi, sedii de firmă sau chiar din ţară pentru a ridica un zid al războiuluirece între români. Deşi tare mă tem
c-ar
trebui să ne adunăm la apus de
 
soirée
... totuşi!
 M-am
bucurat enorm când am auzit oameni
 
apelându
-se
corecţional cu "Băi, Cocalar deTrafic!"sau cu "Băi, Ţăran de Mall!"şi
m-am
gândit că acest volum ar trebui să fie maimult decât o răzbunare
de-a
noastră, ar trebui să
intre-n
materia cenuşie obligatorie
a
şcolii! Până la urmă, de ce nu? De
ce-ar
trebui să învăţăm chimie mai degrabă decât codul
bunelor maniere cu suplimentul de seminar:
Atlas de Mitocănie Urbană 
?!? În altă ordinede idei este o carte de zoologie umană! Şi,
nu-i
aşa?, ecologia este nu numai ştiinţa de atrăi în armonie cu Mama Natură, este şi cea mai hot (
or freezing
, după alţii) problemă a
secolului XXI... Succesul de bulevard al campaniei mi-a
readus speranţa că presa nu edoar o maşină de manipulare şi de făcut bani din pasiunile coafeze
lor, ci o comunitate care
doreşte
 
-mbrace
cămaşa civilizaţiei... Noi, unii, nu ne lăsăm... (
Liviu Mihaiu, director Radio Guerrilla
)
Mondo (mito)Cane
Cândva, demult, la început sau la sfârşit de secol, la Moşi. Mai precis,
 
La Moşi
. Caragiale."Vagoane
de tramvai galbene şi albastre, tramÂcare, trăsuri boiereşti, căruţe mitocăneşti,biciclete şi multă lume pe jos." În drum spre pavilionul central de la berărie, unde
arerendez-vous
la trei ceasuri fix, coana Lucsiţa înaintează, cu piept lat şi guşă moale, încăutarea unui tramvai, printre bragagii
care-
şi
 
strigă marfa, duduci ruinate de căldură,
 
jupâni rubiconzi şi mimoze în preleşin. Miroase a mici, a parfum ieftin şi a transpiraţie.
Caragiale vede scenadintr-un
tramvai, o decupează şi înşiră cuvintele cu minuţieceasornicărească: "Doi tineri eleganţi de pe treapta platformei de dinainte se dau
jos,
scuturându
-
şi
 
pantalonii şi pulpanele redingotelor de conÂ
tactul cu mitocanii". Peste
ani, Nichita Stănescu declamă, amestecând
haiku-ul
cu epigrama şi calamb
urul: "Caragiale,
Caragiale, / Dacă nu erai matale, / Rămâneam tot Haimanale." Iată, carevaÂsăzică,mitocanul evocat de cineva originar de lângă Haimanale. Straşnică potriveală, năzdrăvanăsituaţiune, şugubeaţă limbă românească.
 
Şi totuşi, ce atrage atenţia la mitocanul lui Caragiale? Nu pregnanţ
a, nu conturul public, nuinva
darea centrului. Dimpotrivă. Mitocanul din
 
La Moşi
 
e o creatură de plan secund, unboţ de carne cu glazură lumpen, un produs de periferie care nu vrea să evadeze dinsecundariatul î
n care l-a
încremenit destinul. El nu are ambiţii, veleităţi sau fiţe.Contrafacerile de statut îi sunt străine, ideea imposturii îl vizitează rar şi nu stă mult. Îşiasumă condiţia marginală fără
 
-l
tenteze cotropirea altor zone. Aşa, mitocan cum e, îşiştie lungul nasului.
Nu-l
ulcerează revolta când vede că tinerii aşezaţi lângă el în tramvaise şterg pe haine de frecarea cu jiletca lui, de parcă ar vrea să înlăture proÂ
babilitatea
ultimă de molipsire. Mitocanul lui Caragiale are trotuarul lui, berăria lui, tabieturile lui. Eun personaj cât un studiu sociologic, iar stridenţele sale par armonii preclasice princomparaţie cu fişa de post a mitocanului contemporan.
 
Şi, cu asta,
 
iată
-ne
ajunşi în forfota tranziţiei. De la Moşii lui Caragiale în Piaţa Dorobanţisau în Piaţa Universităţii de azi distanţa e de trei kilometri şi o mie de
ani-
lumină.
 
Vara lui 2006, la Sala Atelier a Teatrului Naţional. Se joacă
 
Satana cel bun şi drept
deTudor Popescu. Lu
me destulă, interes onorabil, actori meseriaşi. La un moment dat, unuispectator îi sună telefonul mobil. Aflat pe scenă, Marius Florea Vizante izbeşte scurt: "Ia
uite, avem semnal
şi
-aici,
în iad". Publicul se umflă de râs, dar spectatorul îşi vede linişti
t
de convorbire. Cuvântează calm, fără inflexiuni, din mijlocul rândului, fără
 
-
şi
 
ducămâna la gură pentru atenuarea şocului. Poanta lui Vizante i
s-a prelins de pe cherestea ca
apa de pe gâscă. Omul are de vorbit şi vorbeşte. Poftim? Deranjează? A se slăbi.
Nu-i frumos? Haida-de.
Nu se face? Cum adică, nu se face? Unde scrie?
S-a
dat vreo lege? Şide ce, mă rog, să nu se facă? Nu consimţ,
 
-
nţelegi,
 
la un aşa rezon fără motiv.
 
Caragiale trăieşte prin noi? A fost preluat, asumat şi întruchipat de fauna
 
tranziţiei? Ammai auzit clişeul
- blazat ca
Mioriţa
 
şi util ca nisipul în bikini. Oricum, mitocanul de azi numai are în comun cu înaintaşul său decât eticheta. Corsetul vocabulei. În rest, totul diferă,de la ton la logistică şi de la haine la apucături. Mitocanul de Dorobanţi / mall / Turabo /multiplex / Ateneu / teatru / biserică etc. frapează prin trei trăsături bine marcate. Ele sunt:
 
Instinctul de colonist
. Mitocanul îşi adjudecă totul şi nu restituie nimic. El ia aerul celor 
din jur, vorba din
gura interlocutorului şi piuitul martorilor. Mitocanul de azi areobişnuinţa expandării, ceea
ce-l
face să se dilate năprasnic, până când umbra lui devineatotdominatoare. Când clefăie sau îşi suge măselele, e banal. Când stă cu şapca pe cap înbiserică ş
i trimitesms-uri,
e previzibil. Când se crăÂcănează în fotoliul cafenelei, cu lopataspânzurând pe umărul bronzat la solar al ciupercuţei colagenate, e inofensiv. Cândţinteşte
prim-planul,
în schimb, devine o fiară nemiloasă. Singura noastră apărare e
re
fugiul în semantică, în cârcoteli corozive, în echivalente cu sonorităţi de mare percuţie.

Activity (25)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Razvan Albert liked this
Charles Kelly liked this
VladCatana liked this
lalafire123 liked this
Ami Totorean liked this
Andreea Voicu liked this
Madalin Lucian liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->