TEMA 4. BUGETUL ŞI SISTEMUL BUGETAR 4.

1 Bugetul –verigă de bază a

sistemului financiar al ţării.
4.2 Conceptul de sistem bugetar şi componentele sale.
4.3 Conceptul şi trăsăturile procesului bugetar.
4.4 Etapele procesului bugetar.
4.5 Controlul bugetar

4.1 Bugetul - verigă de bază a sistemului financiar al ţării În economia contemporană

bugetul public constituie veriga centrală a sistemului financiar al oricărei ţări, fiind
expresia unui tip specific de relaţii financiare - relaţiile bugetare - care se manifestă în
procesele formării, repartizării şi utilizării fondurilor bugetare necesare organelor statale
la nivel naţional şi local.
În teoria şi practica economică, bugetul public este privit, de obicei, din două puncte de
vedere – ca o componentă obiectivă, de bază, a sistemului financiar şi ca document de
previzionare şi de autorizare, ca principala balanţă financiară cu caracter operativ şi
obligatoriu a statului.
Ca verigă centrală a sistemului financiar, bugetul public reprezintă expresia sintetizată a
relaţiilor economice ce se manifestă în procesele formării şi utilizării principalului fond
centralizat de mijloace băneşti al statului şi a fondurilor unităţilor administrativ –
teritoriale, în vederea finanţării activităţilor destinate creşterii calităţii vieţii, a unor
activităţi privind dezvoltarea economică a ţării, cercetarea ştiinţifică, amplificarea şi
perfecţionarea infrastructurii, constituirea rezervelor de stat, apărarea naţională, ordinea
publică şi de drept.
Ca principala balanţă financiară, bugetul public este documentul de bază, cu putere de
lege, care stabileşte, pe de o parte, natura şi mărimea veniturilor ce se mobilizează la
dispoziţia statului, iar pe de altă parte, felul şi volumul alocaţiilor bugetare ce se vor dirija
de către stat pentru finanţarea diverselor activităţi în cursul unui an.
Există trei categorii de legi ale finanţelor (ale bugetului): A. Legea anuală a finanţelor,
sau legea bugetului iniţial, în care se prevede şi se autorizează, pentru fiecare an
financiar, ansamblul resurselor şi cheltuielilor statului. Ea este votată de către Parlament
într-o sesiune autonomă înainte de inceputul anului considerat, fiind cunoscută ca legea
bugetului de stat;
B. Legile rectificative ale finanţelor sau ale bugetului rectificat au ca obiect rectificarea,
în cursul anului bugetar, a dispoziţiilor legii bugetului iniţial; numărul lor nu este fix,
putând varia în funcţie de ani;
C. Legea de reglementare (regularizare) a finanţelor, este adoptată de către Parlament
după expirarea anului bugetar (de regulă după un an), prin care se constată execuţia reală
a bugetului şi aprobă diferenţele dintre rezultatele pe care le-a înregistrat, şi previziunile
legii anuale a finanţelor, completate cu legile rectificative. Această lege poate fi
considerată, într-o accepţiune restrânsă, legea de execuţie a bugetului de către Guvern.
1 Adoptat de către Parlament, bugetul este actul cel mai important din viaţa publică,
deoarece el este expresia financiară a programului de acţiune a statului pe perioada de un
an. El poate fi abordat sub patru aspecte esenţiale:
a)Din punct de vedere juridic, bugetul este document financiar cu putere de lege care
include anumite norme şi normative destinate organizării unei gestiuni financiare clare şi
explicite; el reclamă studierea diverselor reguli (norme) referitoare la conţinutul său, la
prezentarea sa, la adoptarea sa de către Parlament, la execuţia şi la controlul execuţiei
sale; aceste norme sunt destinate organizării unei gestiuni transparente a finanţelor de stat
şi precizării autorităţii Guvernului şi Parlamentului în domeniul bugetar.
b)Din punct de vedere contabil bugetul reprezintă totalitatea conturilor prin care se
gestionează resursele financiare ale statului. Aici din punct de vedere tehnic, ne
interesează îndeosebi procesele de elaborare şi executare a bugetului, precum şi metodele
de previziune şi evaluare a diverselor categorii de venituri şi cheltuieli cuprinse în buget.
c)Din punct de vedere economic, se poate remarca faptul că fondurile care trec prin
contul bugetar reprezintă o pondere semnificativă din PIB şi că prin impozitele prelevate
şi cheltuielile efectuate statul dispune de instrumente privilegiate de intervenţie în viaţa
economică şi socială.
d)Din punct de vedere politic, bugetul este considerat ca expresie a opţiunilor Guvernului
în ansamblul domeniilor care relevă competenţele sale (politica economică, socială,
educativă, culturală, militară etc.); aceste opţiuni sunt relevate prin evoluţia şi repartiţia
veniturilor şi cheltuielilor şi sunt determinate de multipli factori, legaţi de doctrinele
partidelor politice, de atitudinea opoziţiei, de forţa revendicativă a diverselor grupuri de
presiune, de ponderea constrângerilor economice şi politice internaţionale, de influenţa
trecutului, de fenomenele inerţiale etc.
Indiferent de modul de elaborare şi adoptare, de structura şi detalierea sa, bugetul trebuie
să îndeplinească trei funcţii: 1.Controlul cheltuielilor, prin care este supravegheată
execuţia bugetului de către autorităţile publice care au conceput limitele şi condiţiile
(adesea, Guvernul şi Parlamentul) şi chiar, într-un mod indirect, de către cetăţeni, care
sunt atât finanţatorii, cât şi beneficiarii bugetului.
2.Gestiunea eficace al activităţii publice, prin care executanţii se asigură de utilizarea
eficace a resurselor financiare şi a personalului pus la dispoziţie pentru a conduce şi
realiza activităţile prevăzute şi autorizate prin buget. 3.Proiectarea activităţilor statului,
prin care obiectivele urmărite sunt formulate în diferite programe alternative, fiind
evaluate şi însoţite de posibilităţile de finanţare. Importanţa acestor funcţii se modifică pe
parcursul anului bugetar. Funcţia de control domină iniţial, deoarece se urmăreşte
evitarea abuzului de putere din partea Executivului, accentul punându-se apoi pe o bună
gestiune a resurselor publice, ca în final să se încerce o planificare mai bună a
cheltuielilor conform nevoilor şi cerinţelor manifestate în timp.
2 4.2 Conceptul de sistem bugetar şi componentele sale. Sistemul bugetar al fiecărei ţări
cuprinde ansamblul relaţiilor şi al formelor organizatorice prin care se asigură formarea,
repartizarea şi utilizarea fondurilor bugetare. Problema esenţială a structurării oricărui
sistem bugetar derivă din ierarhizarea dreptului de decizie asupra folosirii resurselor
bugetare, care impune instituirea unui anumit sistem de venituri cuvenite fiecărei verigi,
precum şi modalităţii specifice de încasare a veniturilor şi de alocare pe destinaţii a
resurselor bugetare. Sub aspect organizatoric şi funcţional deosebim sistem bugetar de tip
federal şi de tip unitar. Sistemul bugetar de tipfederal este constituit din trei verigi:
•bugetul federaţiei;
•bugetul unităţilor teritoriale constituente al federaţiei;
•bugetul local.

Sistemul bugetar de tipunitar este constituit din două verigi: •bugetul administraţiei
centrale de stat; •bugetul local al unităţilor administrativ – teritoriale. Sistemul bugetar al
Republicii Moldova este unul de tip unitar. În conformitate cu Legea Republicii Moldova
„Privind sistemul bugetar si procesul bugetar”, Nr.847 din 24.05.96
menţionează :“Sistemul bugetar este un sistem unitar de bugete şi fonduri, care constituie
bugetul public naţional, cuprinzînd:
a) bugetul de stat;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
d) fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

Bugetul de stat reflectă, prin indicatorii săi, relaţiile financiare exprimate de cheltuielile
corespunzătoare realizării obiectivelor şi acţiunilor de interes naţional, respectiv resursele
financiare mobilizate la dispoziţia statului (Guvernului). Între categoriile de cheltuieli
incluse în acest buget se remarcă cele pentru realizarea acţiunilor considerate de
importanţă naţională în domeniile social-cultural, apărarea ţării, protecţia socială etc., iar
dintre formele sub care se regăsesc resursele curente (ordinare) se disting impozitele
(directe şi indirecte) în timp ce ca formă a resurselor extraordinare se apelează, de regulă,
la împrumuturile de stat.
Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale (UAT) evidenţiază, la rîndul lor, relaţiile
financiare corespunzătoare cheltuielilor pentru acţiuni specifice colectivităţilor locale,
respectiv cele aferente formării veniturilor proprii sau sumelor ce se primesc de la
bugetul superior (de stat sau cel al raionului/municipiului respectiv). Bugetele UAT
asigură cu resurse financiare efectuarea măsurilor pentru satisfacerea necesităţilor social-
economice şi culturale ale populaţiei şi pentru dezvoltarea teritoriului din subordine.
Unităţile administrativ-teritoriale (precum şi bugetele lor) sunt de două niveluri: -
autorităţile administraţiei publice locale de nivelul I, care sunt constituite şi activează pe
teritoriul satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor) pentru promovarea3 intereselor şi
soluţionarea problemelor colectivităţilor locale. Autoritatea administraţiei publice locale
de nivelul I este reprezentată de:
1. Consiliul local – organ legislativ
2. Primarul localităţii – organ executiv

- autorităţile administraţiei publice locale de nivelul II, care sunt constituite şi activează
pe teritoriul raioanelor, municipiilor şi altor unităţi teritoriale, pentru promovarea
intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei UAT respective. Autoritatea
administraţiei publice locale de nivelul II este reprezentată de:
1. Consiliul raional – organ legislativ 2. Preşedintele raionului – organ executiv Consiliile
locale, consiliile raionale, primarii, preşedinţii raioanelor au conform legislaţiei, anumite
atribuţii în domeniul finanţelor publice locale, care prin Legea privind finanţele publice
locale sunt aduse în concordanţă cu noile structuri administrativ
Conform cadrului legal, UAT îşi elaborează şi aprobă bugetele anuale proprii în limita
resurselor financiare disponibile care se formează din: ● venituri proprii, formate din
impozitele şi taxele locale, prevăzute pe fiecare teritoriu în parte, în conformitate cu
Codul Fiscal şi se virează direct şi integral la bugetele respective.
● mijloace speciale, acestea sunt veniturile instituţiei publice, în condiţiile autorizate prin
acte normative, de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată, precum şi
din donaţiile, sponsorizările şi din alte mijloace băneşti intrate legal în posesia instituţiei
publice.
● defalcări de la veniturile generale de stat, conform normativelor procentuale stabilite
prin legea bugetară anuală. ● transferuri de la bugetul de stat, acestea sunt mijloacele
financiare alocate, conform prevederilor legale, cu titlu definitiv şi în sumă absolută, de la
bugetul de stat la bugetele raionale, sau de la bugetele raionale către bugetele locale
pentru nivelarea posibilităţilor financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale, în scopul
asigurării exercitării unor anumite funcţii publice, finanţării domeniilor de activitate, ce
sunt în competenţa autorităţilor publice locale
● fonduri speciale, reprezintă mijloacele băneşti pentru susţinerea unor programe de
interes local, cu respectarea dispoziţiilor legale. Cheltuielile anuale ale bugetelor UAT
revin în responsabilitatea autorităţii reprezentative şi deliberative respective şi se aprobă
numai în limita resurselor financiare disponibile. Acestea ţin de domeniul învăţămîntului,
sănătăţii, culturii şi artei, sportului şi acţiunilor pentru tineret, etc.
Bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS) cuprinde relaţiile financiare exprimate prin
cheltuieli specifice acestui domeniu, concretizate în plata pensiilor, ajutoarelor şi
indemnizaţiilor, protecţiei sociale, respectiv prin veniturile caracteristice acestui
domeniu, în primul rînd contribuţiile pentru asigurări sociale.
BASS este o componentă a bugetului public naţional, definindu-se drept un plan financiar
anual în care se reflectă constituirea, repartizarea şi folosirea fondurilor băneşti destinate
protejării salariaţilor şi pensionarilor, precum şi familiilor lor. Separarea de bugetul de
stat face posibilă utilizarea fondurilor proprii ale bugetului
4 asigurărilor sociale de stat pentru protecţia cetăţenilor, iar dacă la sfîrşitul exerciţiului
financiar rămîn resurse neutilizate, acestea se raportează în bugetul anului următor şi nu
se distribuie către alte bugete.
Sursele de alcătuire a veniturilor bugetului asigurărilor de stat îşi au originea în:
contribuţii pentru asigurările sociale; contribuţii parţiale ale salariaţilor la obţinerea
biletelor pentru odihnă sau tratament; contribuţii diferenţiate ale pensionarilor la
obţinerea biletelor pentru tratament; contribuţii pentru ajutorul de şomaj, alocaţiei de
sprijin şi ajutorului de integrare profesională; alte venituri.
Cheltuielile bugetare pentru asigurările sociale de stat sunt orientate spre achitarea:
pensiilor pentru munca desfăşurată pînă la depăşirea limitei de vîrstă; pensiilor de
invaliditate, ce se acordă pentru pierderea capacităţii de muncă din cauză de accident de
muncă şi boală profesională; indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă;
indemnizaţiilor de maternitate şi indemnizaţiilor pentru creşterea copilului sau îngrijirea
copilului bolnav; prestaţiilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor; ajutorului de şomaj; altor
cheltuieli.
Fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală (FAOAM). Asigurarea obligatorie
de asistenţă medicală reprezintă un sistem garantat de stat de apărare a intereselor
populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii prin contribuirea, din contul primelor de
asigurare, a unor fonduri băneşti destinate pentru acoperirea cheltuielilor de tratare a
stărilor condiţionate de survenirea evenimentelor asigurate.
Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală se realizează prin contracte încheiate între
subiecţii şi Compania Naţională de Asigurări în Medicină. Încheierea contractului de
asigurare obligatorie de asistenţă medicală este confirmată prin eliberarea de către
asigurător, fiecărei persoane asigurate, a unei poliţe de asigurare, în temeiul căreia acesta
beneficiaza de întregul volum de asistenţă medicală.
Plătitorul primelor de asigurare este asiguratul – persoană fizică sau juridică – care a
încheiat cu asigurătorul un contract de asigurare obligatorie de asistenţă medicală sau
care devin asiguraţi prin efectul legii. Veniturile fondurilor de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală reprezintă prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.
Mărimea primei de asigurare în formă de contribuţie procentuală la salariu şi alte forme
de retribuire a muncii, se stabileşte anual prin lege şi reprezintă raportul mărimii primei
de asigurare în formă de sumă fixă la salariul mediu anual pe economie prognozat pentru
anul următor, exprimat în procente.
Toatecheltuielile legate de acordarea de către persoanele asigurate a asistenţei medicale
în volumul prevăzut de Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală,
asigurătorul le achită trimestrial, conform facturilor prezentate de prestatorii de servicii
medicale.
4.3 Conceptul şi trăsăturile procesului bugetar Procesul bugetar poate fi definit ca
ansamblul de activităţi şi operaţiuni, care se succed anual, integrate coerent şi convergent
orientate, derulate stadial şi cuprinzând: elaborarea proiectului de buget; adoptarea
acestuia; execuţia bugetului; încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară;
controlul bugetar.
5 Aceste activităţi se desfăşoară într-un cadru constituţional şi administrativ –
instituţional, care prezintă particularităţi de la ţară la ţară, determinate de evoluţia istorică
a fiecăreia dintre ele. Indiferent de particularităţi şi de condiţionalităţi, procesul bugetar
prezintă însă şi trăsături comune:
• PB este unul de deci zie , care constă în ordonarea priorităţilor şi în alocarea resurselor
necesare finanţării obiectivelor vizate, având utilitate publică. Decizia ce trebuie luată
este una dintre cele mai grele, întrucât resursele mobilizabile sunt limitate şi se situează,
în toate cazurile, sub nivelul necesităţilor publice ale perioadei;
• PB este predominant politic, întrucât deciziile privind alocarea resurselor bugetare
mobilizabile nu se întemeiază pe criterii sau informaţii ale pieţei, ci au la bază obiectivele
din programul de guvernare, fixate de partidul care deţine majoritatea parlamentară. În
consecinţă, decizia finală, concretizată în legea bugetară anuală, este adoptată prin
mecanismul reprezentării şi a votului.
• PB are caracter complex, ca urmare a faptului că este realizat prin participarea unui
mare număr de subiecţi, de natură diferită, fiecare cu interesele, nevoile şi posibilităţile
sale. • PB este ciclic , realizându-se succesiv şi după un calendar riguros, potrivit
cerinţelor principiilor anualităţii şi publicităţii bugetare. • PB este strict reglementat,
astfel în derularea sa concretă se impune respectarea legislaţiei în domeniu şi a normelor
metodologice elaborate în acest scop de către Ministerul Finanţelor. Procesul bugetar în
Republica Moldova este reglementat prin legea 847-XIII din 24.05.1996, care defineşte
în articolul 3, procesul bugetar ca “procesul care începe cu elaborarea bugetului şi se
termină cu aprobarea dării de seamă despre executarea lui pentru anul bugetar respectiv.
Anul bugetar pe teritoriul Republicii Moldova începe la 1 ianuarie şi se termină la 31
decembrie ale fiecărui an.”
Rolul autorităţilor publice în procesul bugetar Potrivit reglementărilor legale şi a situaţiei
de fapt care are loc în decursul procesului bugetar, principalii participanţi la procesul
bugetar sunt: 1)entităţile care sunt finanţate de la buget (instituţii, unităţi administrativ-
terotiriale etc.), cunoscute ca ordonatori secindari sau terţiari de buget, 2)ordonatorii
principali de buget (conducătorii autorităţilor publice, miniştrii şi conducătorii celorlalte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale) 3) Ministerul Finanţelor
4) Guvernul
5) Legislativul (Parlamentul)

6) Grupurile de interese şi cetăţenii. Executorii de buget (principali, secundari, terţiari) se

consideră că încearcă să-şi extindă activităţile entităţilor pe care le reprezintă, cererile lor
fiind aproape6 nelimitate. Motivele pentru dorinţa acestora de expansiune includ
prestigiul, mai mulţi subordonaţi, mai mult spaţiu, mai mari salarii etc. Ministerul
Finanţelorelaborează pentru Guvern proiectul bugetului de stat în baza proiectelor
bugetelor locale. El are sarcina de a comunica executorilor principali limitele de
cheltuieli stabilite în baza politicii financiare a Guvernului, în vederea definitivării
proiectelor de buget. Sarcina principală a Min Fin este ca pe baza proiectelor de buget să
întocmească proiectul bugetului de stat pe care să-l depună la Guvern.
Guvernul, după ce îşi însuşeşte proiectul bugetului de stat elaborat de MinFin, îl supune
spre aprobare Parlamentului, însoţit de un raport privind situaţia economico- financiară a
ţării şi proiecţia acesteia pentru anul viitor. Parlamentul aprobă bugetul de stat pe
ansamblu, pe capitole, pe articole şi pe executorii principali de buget. Legislatorul
încearcă de mai multe ori să majoreze cheltuielile publice. Motivaţia constă în faptul că
parlamentarii sunt conştienţi că alegerile viitoate vor depinde de abilitatea de care dau
dovadă pentru furnizarea de servicii publice, de realizare unor programe şi creşterea
numărului de locuri de muncă în circumscripţiile pe care le reprezintă.
Grupurile de interes sunt preocupate şi ele de creşterea bugetului de stat. Ele caută să
obţină mai multe avantaje pentru membrii săi şi să fie sprijinite fie prin creşterea
cheltuielilor publice în favoarea lor, fie prin reducerea impozitelor pe care le plătesc.
Cetăţenii, deşi nu au un rol direct în procesul bugetar, au adesea un rol indirect. Ei pot să
voteze prin referendum limitarea veniturilor fiscale, să respingă anumite forme de
fiscalitate sau să ceară echilibrul bugetar. Ei pot să-şi exprime opiniile cu ocazia
alegerilor sau cerînd aleşilor săi să ţină cont de opiniile prezentate de ei.
Toţi aceşti participanţi nu au numai scopuri bugetare diferite şi potenţial conflictual, dar
ei, în mod obişnuit, au niveluri diferite de putere. Teoria bugetară clasică atribuia
Parlamentului puterea de decizie în domeniul financiar, controlul încasărilor şi
cheltuielilor bugetare fiind consecinţa sistemelor politice din acele vremuri, simplitatea
problemelor financiare ale epocii oferind parlamentarilor posibilitatea asamblării
informaţiilor necesare pentru adoptarea deciziilor. Dezvoltarea intervenţiilor economice
ale puterii publice a declanşat procesul de declin al rolului financiar al Parlamentului,
printre altele, şi devenind principalul mijloc al politicii economice, bugetul impunea
parlamentarilor exigenţe de înţelegere şi interpretare.
Elaborarea principalelor decizii bugetare se deplasează la nivelul Guvernului, al
organismului său specializat – Ministerul Finanţelor, adoptarea proiectului de buget de
către Parlament constituind un compromis în favoarea Executivului.
7 4.4 Etapele procesului bugetar. Procedura de elaborare si adoptare de catre Parlament a
legii bugetare anuale face obiectul Legii Republicii Moldova „ Privind sistemul bugetar si
procesul bugetar”, Nr.847 din 24.05.96.
Etapele procesului bugetar constau în: elaborarea proiectului de buget; adoptarea
acestuia; execuţia bugetului; încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară;
controlul bugetar.
I. elaborarea proiectului de buget Datele economice de bază, necesare pentru elaborarea
proiectului bugetului de stat, se prezintă Ministerului Finanţelor în termenul stabilit de
Guvern şi include, în special:
a) prognoza indicatorilor macroeconomici şi sociali pe anul bugetar viitor, care este
determinată, elaborată şi prezentată de Ministerul Economiei; b) prognoza indicatorilor şi
cerinţelor bugetului asigurărilor sociale de stat, care este determinată, elaborată şi
prezentată de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei.
c) prognoza balanţei de plăţi, a creditelor, a obligaţiunilor externe şi a altor indicatori ce
caracterizează politica monetar-creditară a statului, determinată, elaborată si prezentată
de către Banca Naţionala a Moldovei.
În temeiul datelor prezentate şi al altei informaţii relevante, Ministerul Finanţelor
determină totalurile estimărilor preliminare de venituri şi cheltuieli pentru bugetul de stat.
Estimările preliminare se transmit autorităţilor publice de către Ministerul Finanţelor la
data stabilită de ministrul finanţelor. Ministerul Finanţelor emite pentru autorităţile
publicenote metodologice detaliate referitoare la elaborarea proiectului bugetului de stat.
Autorităţile publice prezintă Ministerului Finanţelor propuneri de buget, la data stabilită
de ministrul finanţelor şi care conţin: a) propunerile de venituri şi cheltuieli; b) informaţia
şi justificările prevăzute. Deciziile Ministerului Finanţelor referitoare la partea de venituri
şi la partea de cheltuieli ale bugetului pentru anul bugetar viitor se transmit autorităţilor
publice la data stabilită de ministrul finanţelor. În temeiul
informaţiei prezentate, autorităţile publice reexaminează propunerile lor de buget şi le
prezintă din nou Ministerului Finanţelor la data stabilită de ministrul finanţelor. Dacă
autorităţile publice nu sunt de acord cu deciziile Ministerului Finanţelor divergenţele
existente se soluţionează în ultima instanţă de Guvern.
În termenul stabilit de Guvern, Ministerul Finanţelor prezintă Guvernului proiectul legii
bugetare pentru anul bugetar viitor, care include anexele si nota explicativă. Guvernul
examinează proiectul legii bugetare anuale şi nota explicativă. La solicitarea Guvernului,
Ministerul Finanţelor prezintă informaţii sau explicaţii adiţionale referitoare la proiectul
legii bugetare anuale şi la nota explicativă. Guvernul decide includerea amendamentelor
la proiectul legii bugetare anuale şi la nota explicativă şi controlează operarea
amendamentelor respective8
de către Ministerul Finanţelor. După includerea amendamentelor, dacă acestea
există,Guvernul aprobă proiectul legii bugetare anuale. Până la 1 octombrie a fiecărui an
Guvernul prezintă Parlamentului: a) proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor şi
nota explicativă; b) lista modificărilor în legislaţie, care rezultă din proiectul legii
bugetare anuale. II. Examinarea şi adoptarea legii bugetare anuale. Guvernul prezintă
Parlamentului pînă la 1 octombrie a fiecarui an proiectul legii bugetare anuale. Proiectul
legii bugetare anuale include anexele şi este însotit de nota explicativă. Adiţional la
proiectul legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor prezintă calculele veniturilor şi
cheltuielilor bugetare. Proiectul legii bugetare anuale este examinat de Curtea de Conturi,
care prezintă Parlamentului un aviz la data stabilită de acesta. Comisiile permanente ale
Parlamentului examinează proiectul legii bugetare anuale în condiţiile stabilite de
Parlament. La data stabilită de Parlament, comisiile permanente prezintă avizele la
proiectul legii bugetare anuale Comisiei pentru buget şi finanţe.
În baza avizelor comisiilor permanente şi a propriei sale examinări, Comisia pentru buget
şi finanţe întocmeşte raportul şi lista de recomandări asupra proiectului legii bugetare
anuale şi le prezintă Parlamentului la data stabilită de acesta.Parlamentul examinează
proiectul legii bugetare anuale, de regulă, în trei
lecturi. Examinarea în prima lectură În decursul primei lecturi, Parlamentul audiază
raportul Guvernului şi coraportul Comisiei pentru buget şi finanţe asupra proiectului legii
bugetare anuale şi examinează:
a) direcţiile principale ale politicii bugetar-fiscale; b) concepţiile de bază ale proiectului.
Parlamentul aprobă, în prima lectură, proiectul legii bugetare anuale şi îl remite Comisiei
pentru buget şi finanţe pentru pregătirea de examinare în a doua lectură. În caz de
respingere, Parlamentul stabileşte un termen pentru îmbunătăţire şi prezentare repetată a
proiectului legii bugetare anuale în prima lectură. Examinarea în a doua lectură În
decursul lecturii a doua, Parlamentul, la prezentarea Comisiei pentru buget şi finanţe,
examinează:
a) veniturile estimate sub formă de calcule şi structura lor;
b) cheltuielile estimate, structura şi destinaţia lor;
c) deficitul sau excedentul bugetului de stat.

Parlamentul aprobă, în a doua lectură, proiectul legii bugetare anuale şi îl remite Comisiei
pentru buget şi finanţe pentru pregătirea de examinare în a treia lectură. În caz de
respingere, Parlamentul stabileşte un termen pentru îmbunătăţire şi prezentare repetată a
proiectului legii bugetare anuale în a doua lectură. Examinarea în a treia lectură 9 În
decursul lecturii a treia, Parlamentul, la prezentarea Comisiei pentru buget şi finanţe:
a) examinează alocaţiile detaliate pentru autorităţile publice;
b) stabileşte alocaţiile care vor fi finanţate în mod prioritar;
c) examinează alte detalieri din legea bugetară anuală.

Pînă la 5 decembrie a fiecarui an, Parlamentul adoptă legea bugetară anuală. Daca legea
bugetară anuală nu este adoptată şi publicată pînă la 31 decembrie, finanţarea
cheltuielilor pentru anul curent se efectuează lunar în mărime de a douăsprezecea parte
din suma cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar precedent.
III. Executarea bugetului de stat. Responsabilitatea pentru executarea bugetului de stat
revine Guvernului. În termen de 10 zile după adoptarea legii bugetare anuale, Ministerul
Finanţelor: a) solicită de la autorităţile publice centrale planurile de finanţare ale acestora,
precum şi ale instituţiilor subordonate; b) întocmeşte repartizări lunare ale veniturilor
prevăzute de legea bugetară anuală şi de alte acte legislative. În termen de 45 zile după
publicarea legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor aprobă repartizarea lunară a
veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat conform Clasificaţiei bugetare. Ministerul
Finanţelor poate aproba alocaţii pentru fiecare program guvernamental.
Repartizarea lunară se semnează de ministrul finanţelor sau de o persoană autorizată din
Ministerul Finanţelor, care aprobă cererea de cheltuieli pentru un scop specific.
Nici o autoritate publică nu poate efectua cheltuieli fără autorizaţia semnată de ministrul
finanţelor sau de persoana autorizată din Ministerul Finanţelor. Executarea de casă a
bugetului de stat se efectuează de Ministerul Finanţelor prin Trezoreria de Stat.
Dacă în procesul executării bugetului de stat sporeşte nivelul deficitului, Ministerul
Finanţelor poate bloca cheltuieli în cuantum suficient pentru menţinerea nivelului
deficitului aprobat prin legea bugetară anuală. Blocarea cheltuielilor se efectuează prin
reduceri proporţionale lunare ale tuturor cheltuielilor, cu excepţia celor scutite de blocare
prin legea bugetară anuală.
În funcţie de evoluţia încasării veniturilor în bugetul de stat, Ministerul Finanţelor poate
modifica, cu 5 zile pînă la sfîrşitul lunii curente, estimările de cheltuieli pentru perioada
gestionară ulterioară, punînd la curent autorităţile publice respective.
10 IV. Întocmirea dării de seamă cu privire la executarea legii bugetare anuale şi
aprobarea ei. La data de 31 decembrie a fiecărui an, Ministerul Finanţelor închide toate
conturile deschise în decursul anului bugetar curent, pentru a întocmi raportul anual.
Toate veniturile neîncasate pînă la 31 decembrie se încasează în contul bugetului pe anul
viitor. La sfîrşitul fiecărui an bugetar, Ministerul Finanţelor întocmeşte un raport despre
executarea bugetului de stat, care este prezentat Guvernului şi Parlamentului pînă la data
de 1 mai a anului următor anului de gestiune.
Structura raportului se stabileşte de ministrul finanţelor. Raportul despre executarea
bugetului de stat pe anul de gestiune se examinează şi se aprobă de către Parlament. 4.5
Controlul bugetar. Controlul asupra executării bugetului de stat reprezintă o etapă a
procesului bugetar a cărei necesitate se bazează pe restricţiile ce trebuie luate în
considerare în alocarea pe destinaţii şi utilizarea resurselor bugetare avându-se în vedere
caracterul limitat al acestora. În acest context necesitatea controlului bugetar derivă atât
din considerente de ordin politic cât şi din cele de ordin financiar.
Din punct de vedere politic Parlamentul este interesat ca Guvernul să realizeze integral
veniturile bugetare aprobate şi să nu depăşească cheltuielile stabilite. Din punct de vedere
financiar controlul bugetar vizează creşterea interesului Guvernului şi a tuturor
subiecţilor antrenaţi în procesul execuţiei bugetare în buna gestionare a fondurilor statului
pentru prevenirea delapidărilor şi a fraudelor. Ţinând cont de principiul separaţiei
puterilor în stat, controlul bugetar se exercită de mai multe organe împuternicite şi poate
fi de natură politică, jurisdicţională şi administrativă.
Controlul politic se exercită de către Parlament prin dezbaterea şi aprobarea proiectelor
de buget împreună cu anexele sale. Acest control se exercită şi în timpul execuţiei
bugetului prin examinarea Rapoartelor pe care Guvernul este obligat să le prezinte
Parlamentului, prin controalele realizate de comisiile permanente la audierea membrilor
Guvernului, în cadrul şedinţelor, precum şi prin controlul persoanelor care gestionează
fondurile publice.
Controlul jurisdicţional se efectuează de organismele specializate ale statului în scopul
stabilirii răspunderii juridice a subiecţilor implicaţi în procesul execuţiei bugetare în cazul
administrării defectuoase a fondurilor politice. În acest scop activează Curtea de Conturi
ca organ de control de bază dintr-un stat.
Controlul administrativ include atât controlul exercitat de organele specializate ale
Ministerului Finanţelor (IFPS, Trezoreria, ş.a.) cât şi controlul realizat în interiorul
fiecărei instituţii sub forma controlului ierarhic exercitat de ordonatorii principali de
credite bugetare asupra modului cum aceste credite sunt consumate de subordonaţi.
11 În funcţie de momentul efectuării sale, controlul bugetar poate fi: Preventiv;
Concomitent;
Post-operativ.
Controlul preventiv este cel mai eficient, deoarece prin intermediul său se poate opri
derularea operaţiunilor ilegale sau a celor apreciate a fi inoportune şi ineficiente.
Controlul concomitent are o eficienţă limitată, dar nu trebuie subestimat, deoarece prin
determinarea legalităţii sau ilegalităţii operaţiunii, se preîntâmpină iniţierea unor acţiuni
similare în viitor. Controlul post-operativ nu mai poate repara ceea ce s-a realizat, dar
prin identificarea abaterilor de la lege şi stabilirea persoanelor vinovate se pot institui
măsuri de recuperări a prejudiciilor aduse statului.
Bibliografia:
1. Legea RM privind sistemul bugetar si procesul bugetar, Nr.847-XIII din 24.05.1996
2. Legea RM privind finanţele publice locale Nr. 397 din 16.10.2003
3. Talpoş I. „Finanţele României”, Vol.I, Timişoara, 1995,
4. Gh. Manolescu "Buget: abordare economică si financiară" Bucureşti, 1997;
5. Manole Tatiana „Finanţele publice locale”, Chişinău, 2003.
6. Casian A. „Gestiunea finanţelor publice”, Chişinău, 2007
7. Casian A., Petroia A. „Politica bugetar-fiscală”, Tranziţie: retrospective şi perspective.,

culegere, ed.Junivas, Chişinău 2002 8. Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu 2008-2010.