Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
61Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Tamaduirea Bolilor Spirituale - Infaptuirea tamaduirii (Jean Claude Larchet)

Tamaduirea Bolilor Spirituale - Infaptuirea tamaduirii (Jean Claude Larchet)

Ratings: (0)|Views: 1,850 |Likes:
Published by Sad_Archangel

More info:

Published by: Sad_Archangel on Nov 27, 2007
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/09/2013

pdf

text

original

 
Liceul Pedagogic “
Carmen Sylva
Sectia
Teologie
 
Timisoara ~ anul V ~
Tamaduirea BolilorSpirituale
 Infaptuirea Tamaduirii 
 Elev
:
Mania Ionut-Danut 
Materia :
FormareDuhovniceasca
Data : 09.11.2007
 
1
 Dubla miscare a convertirii interioara. Practica
Convertirea tuturor puterilor, insusirilor, energiilor si tendintelor omului, prin care se face trecereade la boala adusa prin patimi la sanatatea virtutiilor, se infaptuieste prin doua miscari: prima de indepartare alor de la rau, sau altfel spus de incetare a relei lor folosirii, de desprindere a lor de reliatatile trupesti, a douade intoarcere a lor spre realitatile duhovnicesti, si slujirea lui Dumnezeu. Aceasta se impotriveste dubleimiscari prin acare omul a cazut si pe care omul o repeta, ori de cate ori cade din nou in pacat : Intoarcereade la Dumnezeu si in acelasi timp indreptarea spre lumea sensibila.Prima miscarea consta in lepadarea rautatilor, care potrivit cuvaintelor Sfantului Apostol Pavel seface prin “rastignirea trupului impreuna cu patimile si cu poftele“ (Galateni 5, 24) prin “omorareamadularelor… celor patimase” (Coloseni 3, 5). Tot Apostolul mai spuna ca pentru a fi omul “potrivit pentrutot lucrul bun” trebuie “sa se curateasca pe sine” adica sa se fereasca de greseli (2 Timotei 2, 21), iar pentrua se putea “imbraca in omul cel nou”, implinitor al virtutii, sanatos si desavarsit lucrator al asemanarii cuHristos, trebuie sa se lepede si sa se dezbrace de “omul cel vechi”.A doua miscare consta in implinirea binelui si se face prin indreptarea tuturor puterilor siinsusirilor omului spre realitatile duhovnicesti, altfel spus prin lucrarea virtutiilor.. Cele 2 miscari suntcomplementare, nu numai pentru ca cea de-a doua urmase celei dintai pentru ca intoarcerea sa fie deplina, cisi pentru ca fiecare dintre ele o inlesneste pe cealalta.Rugaciunea neincetata si implinirea poruncilor este numita de traditia ascetica praxis si asceza.Praxisul este calea de curatire de patimi pana la nimicirea lor cu totul si urcus pe scara virtutiilor pana la ceamai inalta dintre ele.
 Infaptuirea virtutiilor generice ca inceput al tamaduirii puterilor  sufletesti fundamentale
Inceputul tamaduirii partii poftitoare a sufletului, se face prin virtutea cumpatarii, prin virtutea barbatiei si prin chibzuinta (luarea-aminte).
Cumpatarea
– sau mai este numita si infranarea, este virtutea care consta essential in stapanireade catre om a puterii poftitoare, care se manifesta prin taierea poftelor trupesti, patimase, simtuale si caurmare prin lipsirea de placerile legate de ele. Prin infranarea omului se leapada de poftele patim ase, si seintoarce de la folosirea contra firii a puterii, sale de a dorii. A te infrana de la placere, nu inseamna a te lipside desfatare, si bucurie, ci a te feri de placerea patimasa. Cu privire la legatura dintre infranare sineprihanire, Sf. Vaqsile cel Mare, spune ca : infranarea nun e invata curatia, ci chiar ne-o daruieste.” Tot asaspune si avva Dorotei : “ Cel ce s einfraneaqza in cunostiinta, voieste ca prin infranare, sa dobandeascaneprihanirea.”
Barbatia
- Omul s-a folosit de puterea iutimii pentru a le face pe plac diavolilor, pentru a serazboi, ca sa-si implineasca poftele trupesti, si a primeasca din ele placerea ca sa inlesneasca lucrarea patimilor, sis a-si satisfaca iubirea patimasa de sine. Trebuie deci sa folosim, puterea iutimii, pentru a lupta,impotriva pacatului si a patimilor inclusive a maniei, ca patima care se iveste prin reaua folosire, a acestei puteri, iutimea, poate fi asimilata, virtutii curajului, barbatiei. In acest sens, Sf. Evagrie spune :” Candvirtutea se afla in partea irascibila, se numeste barbatie. “ Iar Sf. Maxim zice : “ Iutimea dupa fire are in sine bartbatia.
 
Luare aminte -
Prima functie a luarii aminte, este discernerea ce este bine, ce ester au si ce nu estenici bine nici rau. Apoi in alta parte, ea este puterea de a deosebi limpede, ceea ce vine de la Dumnezeu, side la ingeri, de cele ce nu vin de la divol sau duhurile rautatii, mai ales cand este vorba de viata launtrica.Rostul luarii aminte este de a cunoaste in orice imprejurare, care este voia lui Dumnezeu.2
 Rolul terapeutic al parintelui duhovnicesc
Inca de la inceputul nevointei duhovnicesti, omul trebuie sa afle, calea cea buna si dreapta, sa stiesa se fereasca de primejdiile si cursele de care este inconjurat in fiecare clipa, ce trebyuie s faca, pentru aimplini voia lui Dumnezeu, ca sa u umble pe carari ratacite. Pentru aceasta el are nevoie de o calauza, priceputa, si iscusita, care sa implineasca lipsa de deplinatate, a puterilor sale de discernamant. O astfel decalauza este parintele duhovnicesc. Rostul sau nu se margineste la cel de invatator si sfatuitor, ci doctor care tamaduieste de boala pe cel care se lasa in grija sa facandu-l deplin sanatos. Nevoia de indrumareduhovniceasca tine mai intai de toatre, de neputinta omului de a s e cunoaste pe sine insusi si de a-sicantari dupa dreptate faptele, atat vreme cat nu a ajuns la curatia nepatimirii, care face deplina putereadeosebirii si duce la desavarsita cunoastere de sine.
Nevoia unui parinte duhovnicesc
este cu atat mai mare cu cat omul se afla in primejdia de aumbla, dupa voia sa, care in starea pacatoasa in care se afla el, nu face decat se se impotriveasca voii luiDumnezeu. De parintele duhovnicesc are nevoie si el care vrea sa sporeasca in nevointa, din pricinanecunoasterii curselor si primejdiilor care il pandesc la tot pasul, si mai ales a mijloacelor prin care poatesa se fereasca de ele sau sa le infrunte. Parintele duhovniscesc as cum si de altfel arat si numele sau, arerostuil de a-l naste intru duh pe ucenic, de al face sa se nasca de “sus” de al ajuta sa creasca pana lamasura barbatului desavarsit, in Hristos, asa cum le spuner apostolul fiilor sai duhovnicvesti : “ O, copiiimei, pentru care sufar iarasi durerile nasterii, pana ce Hristos va lua chip in voi. !” (Galateni 4, 19) Rostuillui nu este unul speculativ ci unul active. Acest rost activ se manifesta, cu ingrijire concreta, asupra, celui pe care ii da de infaptuit , fiului sau duhovnicesc, care bolnav fiind vine la el sa se tamaduiasca.Pentru a fi cu adevarat caluza si tamaduitor duhovnicesc, trebuie ca duhovnicul sa tina invataturilecele sanatoase, altfel spus sa fie desavarsit ortodox, iar in lucrarea sa de vindecare, a sufletelor, sa urmeze,cu credinciosie invatatura parintilor din vechime. Parintele duhovnicesc trebuie nu numai sa duca o viata pe masura invataturilor sale, ci si a fie experimentat. Asa cum spune Sf. Simeon Noul Teolog : ” Sa nut edai in sema unui invatator, neincercat (…), ca nu cumva in loc de petrecerea evanghelica, sa te invete pecea draceasca.”Parintele duhovnicesc, prin luminarea Duhului Sfant, primeste cu dar deosebit de folositor inlucrarea sa: puterea de a cunostea inimile (cardiognosia). Acesta harisma duhovniceasca, il face sa citescain inima omului, sa cunoasca de indata omul cel launtric si a treaca dincolo de aparentele adeseaamagitoare, ajungand sa vada in fiul sau duhovnicesc, chiar cele pe care acesta nu le cunoaste nu lecunoaste despre sine, bolile sale cele nestiute, ornirile si cugetele cele mai tainuite: “Cel care sa curatit inchip desvarsit vede sufletul aproapelui si in ce daruri se afla”, spune Sf. Ioan Scararul.In conluzie, omul va trebui san u-I ascunda nimic din viata sa duhovnicului, va trebui sa-simarturiseasca duhovnicului fiecare din cugetele sale, caci duipa cum am vazut in lucrarea de tamaduire asufletelor si de indrumare duhovniceasca, marturisirea tuturor gandurilor inaintea duhovnicului are oimportanta fundamentala, dupa cum spuna si Sfantul ioan Scararul : “Nu poate doctoral vindeca pe celcare sufera, nerugat mai intai de el, si neajutat de aratarea ranei lui cu deplina incredere.”
Aratarea gandurilor
– In cadrul legaturii dintre fiu si parintele sau duhovnicesc si al tamaduiriisufletesti, care se lucreaza prin mijlocirea ei aratarea gandurilor are un rol de capetenie. Aceasta practica poate fi privita ca un fel de spovedanie, darn u este asa. Deosebirea fundamentala dintre ele este faptul caspovedania este o sfanta tainna, in timp ce aratarea gandurilor nu are acest character sacramental.

Activity (61)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
cristi popa liked this
Nicoleta Cazacu liked this
Adi Negrean liked this
CristinaLaura305 liked this
raza de soare liked this
pisicuza liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->