Proiectarea didactică

1. Delimitare conceptuală;
2. Algoritmul proiectării didactice la nivel micro;
3. Proiectul de lecţie/activitate didactică.

1. Delimitare conceptuală

Proiectarea didactică reprezintă ansamblul de procese şi operaţii deliberative de anticipare a

acesteia, de fixare mentală a paşilor ce vor fi parcurşi în realizarea instrucţiei şi educaţiei şi a relaţiilor
dintre aceştia la nivel macro ( la nivelul general al procesului de învăţământ) şi micro (la nivel
specific / intermediar - al unităţilor de învăţare / capitolelor / temelor şi operaţional – al activităţilor
didactice concrete).
,,Acţiunea de proiectare didactică nu mai reprezintă azi un demers administrativ formal în care
să se gestioneze timpul şi nu se suprapune peste întocmirea planurilor de activitate […] ea reprezintă un
demers personalizat, care presupune elaborarea de instrumente didactice de interpretare personală a
programei şcolare, în funcţie de contextul educaţional.” (Ionescu, 2003)
În viziune modernă, acţiunile de proiectare didactică nu se suprapun cu cele de elaborare a
planurilor de activitate, ci sunt mult mai complexe. Proiectarea didactică se realizează într-o manieră
flexibilă, care să-i ofere profesorului posibilitatea de adaptare a demersului pedagogic la caracteristicile
situaţiei educaţionale şi la condiţiile concrete de instruire.
Pentru a sublinia complexitatea activităţii de proiectare didactică, specialiştii au introdus
sintagma de design instrucţional , care se referă tocmai la actul de anticipare, prefigurare a demersului
didactic într-un mod operaţional uşor de aplicat în practică.

2. Algoritmul proiectării didactice

La nivel micro, proiectarea didactică înseamnă relaţionare şi interrelaţionare între obiectivele

operaţionale, strategii de instruire şi autoinstruire şi strategiile de evaluare şi presupune elaborarea unor
documente utile cadrului didactic şi elevului în desfăşurarea activităţii instructiv-educative.
Reforma curriculară amplifică responsabilitatea cadrului didactic în conceperea şi organizarea
activităţilor instructiv-educative. Profesorului i se solicită competenţe de derivare a obiectivelor
operaţionale, o imagine sistemică asupra întregului curriculum corespunzător unui an de studiu, pentru
a putea realiza corelaţiile necesare. De aceea se face apel la unităţi de învăţare, înţelese şi concepute ca
structuri didactice deschise şi flexibile, cărora le sunt asociate unităţi de conţinuturi instructiv-educative
şi care au următoarele caracteristici:
- sunt coerent din punctul de vedere al obiectivelor educaţionale vizate şi determină formarea la
elevi a unor comportamente dezirabile specifice, graţie integrării unor obiective de referinţă;
- au coerenţă internă, respectiv sunt unitare din punct de vedere al conţinutului tematic, al
conţinutului pe care îl înglobează;
- se desfăşoară în mod sistematic şi continuu, în mai multe secvenţe de instruire, pe o anumită
perioadă de timp;
- se finalizează prin evaluare sumativă.
Proiectarea activităţii instructiv-educative la nivel micro presupune următoarele demersuri:
lectura personalizată a programei şi manualelor şcolare, planificarea calendaristică orientativă şi
proiectarea secvenţială (a unităţilor de învăţare sau a lecţiilor/ activităţilor didactice).

1
 În condiţiile Noului Curriculum Naţional, documentele de proiectare didactică sunt documente
administrative care corelează într-un mod personalizat elementele programei şcolare – obiective cadru,
de referinţă, conţinuturi, activităţi de învăţare, cu alocarea de resurse materiale şi temporale considerată
optimă de către cadrul didactic, pe o anumită perioadă de timp sau pe întreg anul şcolar.

a) Lectura personalizată a programei şi manualelor şcolare se referă la dreptul şi

responsabilitatea cadrului didactic de a lua decizii proprii în legătură cu modalităţile optime de creştere
a eficienţei activităţilor instructiv-educative.
În programele şcolare valabile la nivel naţional, obiectivelor cadru le sunt asociate obiectivele de
referinţă, care se ating cu ajutorul conţinuturilor, prezentate în ultima parte a programei. Cadrul
didactic poate opta pentru activităţile specificate în programă sau poate imagina altele, adecvate
condiţiilor pedagogice concrete. Activităţile de învăţare se construiesc prin corelarea obiectivelor de
referinţă/competenţelor specifice cu conţinuturile şi sunt orientate spre un anumit scop educaţional,
corelat cu tema activităţii.
Noua proiectare curriculară presupune trecerea de la o succesiune fixă a conţinuturilor existente în
manuale unice la autentice practici didactice reflexive, la demersuri didactice personalizate, la
valorificarea personalizată a programei şcolare, la citirea personalizată a manualelor şcolare alternative,
la selectarea şi structurarea conţinuturilor de către profesor.

b) Planificarea calendaristică (orientativă) presupune parcurgerea următoarelor etape:

a. realizarea asocierilor dintre obiectivele de referinţă/competenţe specifice şi conţinuturi;
b. împărţirea conţinuturilor instructiv-educative în unităţi de învăţare;
c. stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de învăţare şi detalierea conţinuturilor
tematice ale fiecărei unităţi de raport cu acele obiective de referinţă / competenţe
specifice care le sunt asociate prin programă;
d. verificarea concordanţei dintre traseul educaţional propus de cadrul didactic şi oferta de
resurse educaţionale materiale de care poate dispune (manuale, ghiduri, îndrumătoare);
e. alocarea resurselor de timp considerate necesare pentru fiecare unitate de învăţare, în
concordanţă cu obiectivele de referinţă/competenţe specifice vizate.
Conţinutul planificării calendaristice are valoare orientativă; eventualele modificări determinate
de aplicarea sa efectivă în practică, pot fi consemnate în rubrica Observaţii. O planificare anuală corect
elaborată, trebuie să acopere integral programa şcolară din punct de vedere al obiectivelor de
referinţă/competenţelor specifice şi al conţinuturilor.

Planificare calendaristică

Şcoala:…..
Disciplina:………….

Unitatea de Obiective de Conţinuturi Nr. de Săptă- Observaţii

învăţare referinţă ore mâna
alocate

c) Proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare şi a lecţiilor / activităţilor didactice presupune

parcurgerea aceloraşi etape metodice, care precizează elementele procesului instructiv-educativ într-o
succesiune logică, în vederea atingerii obiectivelor de referinţă / competenţelor specifice.
2
 O unitate de învăţare oferă un model de înţelegere a procesului instructiv-educativ din
perspectivă strategică, în timp ce lecţia oferă un model de înţelegere din perspectivă tactică, operativă.
Trecerea de la unitate de învăţare la lecţie permite o particularizare funcţională (De ce?), structurală
(Cu ce?) şi operaţională (Cum?) a unităţii de învăţare, în funcţie de anumite scopuri educaţionale
precise.
Proiectarea unităţilor de învăţare se realizează ritmic, pe parcursul anului şcolar, cu un avans de
timp corespunzător, pentru ca ele să reflecte realitatea educaţională. Demersurile de proiectare a
unităţilor de învăţare presupun ca, pe baza indicaţiilor de planificare, să se realizeze detalierile pe
orizontală, ierarhizând activităţile în succesiunea derulării lor, raportându-le la câte un obiectiv de
referinţă/competenţă specifică şi specificând resursele necesare bunei desfăşurări a procesului
instructiv-educativ. Aşadar, cadrul didactic va asocia fiecărei activităţi de învăţare resursele materiale
(mijloace de învăţământ, locul de desfăşurare, etc), resursele umane (elevul, profesorul, influenţa
comunităţii, etc) şi resursele procedurale (forma de organizare a activităţii elevilor, modalităţile
operaţionale de organizare a activităţii didactice, metodele de predare, metodele de învăţare, metodele
de evaluare, alocarea resurselor de timp).
Conceptul de unitate de învăţare a fost introdus pentru a se materializa sintagma demers
didactic personalizat şi pentru a se asigura flexibilizarea şi elasticitatea proiectării didactice.

Proiectul unităţii de învăţare

Unitatea de învăţare:
Nr de ore alocate:

Resurse
Conţinuturi Obiective de Activităţi de Evaluare
(detalieri) referinţă învăţare Timp Materiale Forme de
didactice organizare

Proiectarea lecţiilor / activităţilor didactice presupune respectarea a trei cadre de referinţă:

a) activitatea anterioară secvenţei proiectate, activitatea care este supusă unei evaluări
diagnostice, de identificare a aspectelor reuşite şi a celor mai puţin reuşite, în scopul
prefigurării unor demersuri didactice ameliorative;
b) situaţia existentă în momentul proiectării, respectiv resursele psihologice ale elevilor, cele
materiale, caracteristice mediului de instruire;
c) cerinţele impuse de programa şcolară şi de alte documente curriculare şi acte normative.
Principalele etape ale proiectării lecţiilor / activităţilor didactice, respectiv designului
educaţional al activităţilor didactice sunt:
- stabilirea formei de organizare a activităţii instructiv-educative şi încadrarea ei în
unitatea de învăţare;
- stabilirea obiectivelor operaţionale;
- selectarea şi prelucrarea conţinutului ştiinţific;
- elaborarea strategiei de instruire şi autoinstruire;
- stabilirea structurii procesuale a lecţiei / activităţii didactice;
- cunoaşterea şi evaluarea randamentului şcolare;
- stabilirea strategiei de evaluare folosite de profesor/ stabilirea strategiei de
autoevaluare folosite de elev.
Stabilirea formei de organizare a activităţii instructiv-educative şi încadrarea ei în unitatea
de învăţare în viziune sistemică este o acţiune ce presupune analizarea locului şi rolului lecţiei /
3
activităţii didactice în cadrul unităţii de învăţare, precum şi stabilirea obiectivului fundamental. Acesta
evidenţiază sensul în care va fi valorificat conţinutul ideatic: transmitere, dobândire, descoperire,
recapitulare, sistematizare, aplicare, verificare, evaluare şi constituie elementul determinant în alegerea
tipului de lecţie.
Stabilirea obiectivelor operaţionale direcţionează întreaga activitate de pregătire şi realizare a
demersurilor didactice, se realizează în funcţie de conţinut şi de finalitatea pe termen lung a instruirii.
Selectarea şi prelucrarea conţinutului ştiinţific presupune alegerea unităţilor de conţinut, în
conformitate cu obiectivele operaţionale stabilite, structurarea lor logică, esenţializarea şi adecvarea lor,
ţinând cont de:
- nivelul general de pregătire al elevilor;
- rezultatele şi experienţa cognitivă anterioară a elevilor;
- sistemul de cunoştinţe, abilităţi intelectuale şi practice, capacităţi şi competenţe de
care dispun elevii;
- experienţa practică de care dispun elevii;
- corelaţiile intra şi inter-disciplinare care se pot realiza.
Elaborarea strategiei de instruire şi autoinstruire în conformitate cu obiectivele operaţionale
prestabilite, respectiv stabilirea următoarelor elemente: tipul de experienţă de învăţare/autoînvăţare în
care vor fi angajaţi elevii, sistemul metodologic, sistemul mijloacelor de învăţământ şi forma de
organizare a activităţii elevilor.
Stabilirea structurii procesuale a lecţiei / activităţii didactice – demers care nu trebuie
considerat rigid, inflexibil; dimpotrivă accentuăm faptul că numărul etapelor unei lecţii pot fi variabile,
iar succesiunea lor se poate modifica, de la caz la caz.
Stabilirea strategiei de evaluare se referă la imaginarea modalităţilor, tehnicilor şi probelor de
evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor intelectuale şi practice a elevilor, precum şi la repartizarea lor în
timp, în diferite momente ale activităţii instructiv-educative. În stabilirea probelor de evaluare se
porneşte de la obiectivele operaţionale. Acestea se obiectivează în serii de întrebări adresate în cadrul
verificării orale, probe scrise, practice, în teste de cunoştinţe, etc., prin care se stabileşte gradul de
însuşire al cunoştinţelor şi formare al abilităţilor intelectuale şi practice.
Stabilirea strategiei de autoevaluare folosite de elev reprezintă un demers care ţine cont de
specificul conţinutului ştiinţific vehiculat în activitatea didactică, de obiectivul fundamental, de
obiectivele operaţionale şi de timpul disponibil. Pot fi utilizate următoarele modalităţi de autocontrol şi
autoevaluare: autocorectarea probelor scrise, corectarea probelor scrise ale colegilor, notarea
răspunsurilor colegilor, notarea în colaborare cu alţi colegi, notarea reciprocă a unui grup de colegi, în
toate situaţiile fiind deosebit de importantă argumentarea notelor acordate.

3. Proiectul de lecţie/activitate didactică

Activitatea de proiectare didactică se finalizează cu elaborarea unor documente cu valoare de

instrumente de lucru utile cadrului didactic.
Proiectul de lecţie/activitate didactică este un instrument de lucru şi un ghid pentru profesor, el
oferind o perspectivă de ansamblu, globală şi complexă asupra lecţiei. El are un caracter orientativ,
având o structură flexibilă şi elastică, asupra căreia îşi pune amprenta cadrul didactic.
În practica educaţională nu se lucrează cu o structură unică a proiectelor de activitate didactică.
În funcţie de obiectivul fundamental, de natura conţinutului ştiinţific, de tipul strategiilor didactice pe
care le înglobează, de nivelul de pregătire ale elevilor, şi alţi factori se concep proiecte de activităţi
didactice cu diferite structuri ale componentei descriptive, care cuprinde scenariul didactic.
Câteva modele drept exemplu:
a) Modelul 1 de Proiect de lecţie:
4
 Data:
Clasa:
Profesor/propunător:

Obiectul de învăţământ:
Unitatea de învăţare:
Subiectul lecţiei/tema:
Tipul lecţiei:

Obiective de referinţă:
Obiective operaţionale:
O1:
O2:
O3:
O4:

Strategii didactice:
- metode didactice:
- materiale şi mijloace de învăţământ:
- forme de organizare a activităţii elevilor:

Desfăşurarea lecţiei/activităţii didactice

Secvenţele lecţiei Activitatea desfăşurată de Activitatea desfăşurată de Strategii

profesor elevi didactice

b) Modelul 2 de Proiect de lecţie:

Desfăşurarea lecţiei/activităţii didactice

Secvenţele lecţiei Obiectiv Conţinutul instruirii Strategii didactice

e de
referinţă

Bibliografie:

Cerghit, I., Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti, 1997

Carcea I.M., Consultanţă şi consiliere educaţională, EDP, Bucureşti, 2005

Cucoş, C., Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1996

Cristea, S. (coord) Curriculum pedagogic, EDP, Bucureşti, 2006
Creţu, C., Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed.Polirom, Iaşi, 1998
Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995
Jinga, I., Negreţ, I., Învăţarea eficientă, EDITIS, Bucureşti, 1994
Jinga, I., Istrate, E. Instruirea şi evaluarea asistată de calculator, Editura ALL, Bucureşti,
2006
Joiţa, E., Eficienţa instruirii, EDP, Bucureşti, 1998
Manolescu, M., Evaluarea şcolară, Editura Meteor, Bucureşti, 2006
Neacşu, I., Instruire şi învăţare, ediţia a II-a, revizuită, EDP, Bucureşti, 1999

Nicola I., Tratat de pedagogie, EDP, Bucureşti, 1996