GAZETA HÂRTIBACIULUI
PUBLICAÞIE LUNARÃ A ASOCIAÞIEI „VALEA HÂRTIBACIULUI” ÎN colaborare cu Primãria ORAªULUI AGNITA
NumÃRUL 57, FEBRUARIE 2011
„ªi care va vrea sã fie întâi între voi, sã fie tuturor slugã” Marcu, 10.44
APARE LA AGNITA - PREÞ: 1 LEU

Din SUMAR „AGNITA NU POATE S{ R{MÂN{ F{RA SPITAL”

Aceasta a fost declaraþia primarului Marius Radu Curceanu, la
începutul ºedinþei ordinare a Consiliului Local Agnita.
SCRISOAREA UNUI AGNI|EAN Înainte de a se intra în ordinea de zi a ºedinþei, 27 de angajaþi
ai Spitalului Orãºenesc, prezenþi în salã, au cerut sprijinul primarului
C{TRE ALT AGNI|EAN ºi Consiliului Local, pentru a nu fi desfiinþat spitalul. Lia Munteanu,
reprezentanta angajaþilor, a cerut permisiunea ca joi 10 februarie
- pag. 2 sã se organizeze un miting de protest, în curtea spitalului, împotriva
proiectului de desfiinþare.
COMUNICAT DE PRESÃ În rãspunsul sãu, Radu Curcean, i-a informat pe solicitanþi cã
sunt de aceeaºi parte a baricadei ºi va face toate demersurile lagale,
- pag. 2 împreunã cu managerul Nicolae Priºcã, pentru ca spitalul din Agnita
sã funcþioneze în continuare. Dacã aceste demersuri nu vor avea
rezultat pozitiv, va cãuta, împreunã cu ceilalþi primari din asociaþia
DE CE MAI SUNT LOLE ÎN AGNITA? Valea Hârtibaciului, soluþii pentru ca locuitorii acestei zone sã nu
moarã cu zile, pânã vor ajunge la un spital supraaglomerat din Sibiu.
- pag. 3 Este de acord cu organizarea mitingului ºi va fi alãturi de angajaþii
spitalului pentru cã are aceleaºi interese cu ei.
STEAGURI DE BREASL{ Consiliera Aurica Muntean a constatat cã, Spitalului din Agnita
întotdeauna i s-au alocat cu zgârcenie fonduri ºi cã, pentru menþinerea
DIN AGNITA lui, Consiliul Local a trebuit sã aprobe bani din bugetul oraºului. Nu
poate concepe ideea ca aceastã unitate sã devinã azil. AGNITA
- pag. 3 Nicolae Priºcã, în calitate de manager al spitalului ºi de consilier

ACADEMICIANUL LIVIU
local, a prezentat situaþia administrativã a unitãþii ºi a vorbit despre
acþiunile anterioare apariþiei oraºului Agnita pe lista ministerului.
Toate analizele fãcute de Direcþia de Sãnãtate Publicã Sibiu,
prezentate la Prefecturã, excludeau posibilitatea desfiinþãrii acestui
CONSTANTINESCU spital, ºi este convins cã nu s-a þinut cont de nici un fel de criteriu.
Posibilitãþile de a se asigura asistenþã medicalã bolnavilor sunt în
- pag. 4 creºtere, a contactat doi medici tineri care ºi-au terminat
rezidenþiatul, ºi sunt dispuºi sã vinã la spitalul din Agnita iar în ceea
„10 MARI HÂRTIB{CENI” ce priveºte dotarea tehnicã este pe cale sã achiziþioneze un Analizator
Automat de Biochimie. Le-a promis angajaþilor cã va fi împreunã cu
- pag. 4 ei la miting, pe care îl doreºte sã fie civilizat, sã nu cadã în derizoriu
ºi mai ales sã nu se lasã atraºi în lupte politice. Pentru menþinerea
Spitalului Orãºenesc Agnita trebuie sã lupte toþi locuitorii Vãii
Hârtibaciului, indifirent de culoarea politicã, indiferent de simpatiile
sau antipatiile partinice. Este bãtãlia tuturor cetãþenilor ºi a tuturor
primarilor care sunt din toate partidele ºi toþi au acelaºi scop, sã nu
se desfiinþeze spitalul.
Spitalul din Agnita a mai trecut prin perioade dificile. În anii
1994-1995, locuitorii oraºului Agnita ºi ai satelor arondate, au strâns
bani ºi alimente pentru a se asigura mâncare ºi medicamente
bolnavilor. Atunci au dovedit cã pot sã-ºi salveze spitalul. Vor dovedi
ºi acum acest lucru pentru cã fãrã acest spital foarte mulþi vor avea
de suferit.
Membrii Consiliului Local meritã felicitãri pentru optimismul
lor, pentru hotãrârea de a menþine spitalul. Ei au aprobat în
unanimitate suma de 65000 lei (RON) din bugetul oraºului, necesarã
pentru achiziþionarea Analizatorului Automat de Biochimie
E pãcat cã locuitorii acestei zone sãrace trebuie sã caute soluþii
pentru a beneficia de spital, când normal este ca statul sã aloce
fonduri pentru condiþii cât mai bune de asistenþã de sãnãtate.
ORTODOXIA Pe Valea I. Bârsan
Hârtibaciului DANSUL GENERA|IILR - 2011
- pag. 5-6
Af lat la a VI-a ediþie, tradiþionalul spectacol „Dansul
Generaþiilor”, realizat de Casa de Culturã „Ilarion Cociºiu” din
DIN ISTORIA PAROHIEI ~I Agnita, va avea loc în zilele de 4 ºi 5 martie..
Nu va fi un spectacol care sã þinã douã zile, ci unul care va avea
BISERICII DIN RETI~ loc de douã ori.
Aceastã hotãrâre a fost luatã pentru cã la ediþiile precedente
- pag. 5 mulþi agniþeni s-au plâns de faptul cã nu au mai gãsit bilete ºi nu au
reuºit sã vadã spectacolul deºi au fost aºezate scaune ºi pe intervale.
ÎNHUMARE SAU INCINERARE? Anul acesta organizatorii sunt hotãrâþi sã vândã numai atâtea bilete
câte locuri sunt în salã.
- pag. 5 - 6
ÎNSTR{INAREA PRIN TELEVIZIUNE
~I INTERNET
- pag. 5-6
NE VORBE~TE P{RINTELE TEOFIL
- pag. 6
Obiceiuri la na`tere
Cyan Magenta Yellow Black
S-A APROBAT BUGETUL ORA~ULUI
Consiliul Local al oraºului Agnita a aprobat, în ºedinþa ordinarã
din luna februarie, bugetul de venituri ºi cheltuieli.
Comparativ cu anul trecut, veniturile au crescut cu 16820 mii
lei respectiv 29764 mii lei în 2011, faþã de 12944 mii lei în 2010.
Creºterea nu se datoreazã unor alocãri mai mari de la bugetul statului
ci fondurilor europene de 17639 mii lei, atrase pentru reabilitarea ºi
modernizarea arterei principale. De la bugetul statului, Agnita a
primit cu 998 mii lei mai puþin. S-au dat cu 280 mii lei mai puþini din
cotele defalcate din impozitul pe venit ºi cu 718 mii lei mai puþini
din sumele defalcate din TVA.
Din veniturile oraºului se preconizeazã o creºtere de 299 mii
lei din taxe speciale ºi 126 mii lei din prestãri servicii.
Sumele mai mici, primite din bugetul statului afecteazã, cel
mai mult, învãþãmântul care primeºte cu 680 mii lei mai puþini,
respectiv 4251 mii lei, faþã de 4911 mii lei în 2010. Pentru culturã ºi
religie vor fi cu 356 mii mai puþini ºi pentru asistenþã socialã cu 74
mii lei.
Pentru investiþii s-au prevãzut 20356 mii lei.
Cei mai mulþi bani, 18485 lei, sunt destinaþii pentru continuarea
lucrãrilor la artera principalã ºi provin din fonduri europene. Tot
pentru continuarea lucrãrilor, începute în anul trecut, s-au prevãzut
574 mii lei. Cu aceºtia se va termina policlinica – cabinet medici de
familie ºi apartamentele pentru medici. Pentru aceastã investiþie s-
au mai alocat 80 mii lei din bugetul local iar pentru dotarea spitalului
s-au aprobat 65 mii lei pentru a se cumpãra un Aparat Automat de
Biochimie
Tot din bugetul local s-au prevãzut 1201 mii lei pentru investiþii
noi. Din aceºti bani, 600 mii lei vor fi folosiþi pentru reabilitarea
strãzii Mihai Eminescu ºi 187 mii lei pentru realizarea reþelei
electrice subterane prin centrul oraºului
Este salutarã ºi investiþia de 25 mii lei pentru a fi reabilitatã
curtea de la Central (betonare, asfaltare, bordurare). Este o lucrare
absolut necesarã, având în vedere multele unitãþi frumos amenajate,
în contrast cu o curte care niciodatã nu a arãtat frumos ºi pe unde
circulã foarte mulþi agniþeni.
I. Bârsan

“Mul\imea copiilor – averea românului”

- pag. 7
POVE~TI FILOZOFICE Cei care vor mai gãsi bilete, vor participa la un spectacol
complet, realizat de toate formaþiile artistice din Agnita.
- pag. 7 Pe scenã vor urca peste 140 de dansatori de toate vârstele, vor
cânta soliºti, grupuri vocale ºi corul „Sf. Nicolae”. Acompaniamentul
CARNAVAL LA GR{DINI|A NR 1 muzical va fi realizat de taraful Casei de Culturã condus de Nicolae
Vâºtea iar prezentarea spectacolului va fi fãcutã de membrii formaþiei
- pag. 8 de teatru „Step by Step”
Sâmbãtã 5 martie, dupã spectacol, va avea loc „Balul
PENSIUNE DE 4 STELE generaþiilor”, ultima petrecere înaintea începerii marelui Post al
Sfintelor Paºti.
- pag. 8 I. B.

2
COMUNICAT DE PRESÃ
Astãzi 2 februarie 2011, în Comisia de
Muncã ºi Protecþie Socialã a Camerei
Deputaþilor, s-a înaintat de cãtre Guvernul
Boc proiectul de Lege privind desfiinþarea
unor instanþe judecãtoreºti ºi a
parchetelor de pe lângã acestea – PLx
869/2010.
Prin proiectul de Lege, Guvernul
propune desfiinþarea a 24 de judecãtorii ºi
parchete din þarã dintre care ºi Judecãtoria
Agnita ºi Parchetul de pe lângã
Judecãtoria Agnita.
Având în vedere cã propunerea
Guvernului Boc de desfiinþare a celor douã
instituþii din Agnita aduc un grav prejudiciu
actului de justiþie care afecteazã interesele
cetãþenilor din Agnita ºi localitãþile de pe
Valea Hârtibaciului, am înaintat un
amendament prin care am propus sã nu
fie desfiinþatã Judecãtoria Agnita ºi
Parchetul de pe lângã Judecãtoria
Agnita.
Am susþinut acest amendament,
împreunã cu colegii mei deputaþi din Partidul
Social Democrat, în plenul ºedinþei Comisiei
de Muncã ºi Protecþie Socialã din Camera
Deputaþilor ºi cu majoritate de voturi am
reuºit sã respingem proiectul de Lege care
prevedea desfiinþarea mai multor judecãtorii,
inclusiv Judecãtoria Agnita ºi Parchetul
de pe lângã Judecãtoria Agnita.
Sper, ca ºi celelalte comisii de
specialitate ºi în plenul Camerei Deputaþilor
sã fie respins acest proiect de Lege, care
afecteazã grav interesele cetãþenilor din
Agnita ºi din localitãþile de pe Valea
Hârtibaciului.
Vã voi informa cu votul acestui proiect
de Lege ºi asigur toþi cetãþenii de pe Valea
Hârtibaciului cã voi prezenta situaþia realã a
votului.
Sper, ca ºi parlamentarii puterii sã
înþeleagã acest lucru, chiar dacã în Comisia
de Muncã ºi Protecþie Socialã nu au susþinut
amendamentul pe care l-am depus, fiind de
acord cu varianta Guvernului.
Deputat,
Ioan Cindrea
Cãtre,
GUVERNUL ROMÂNIEI
Domnului PRIM MINISTRU,
EMIL BOC
INTERPELARE
Referitor la: Proiectul de Hotãrâre de
Guvern, privind desfiinþarea Spitalului
Orãºenesc de la Agnita, Judeþul Sibiu.
Domnule Prim Ministru, în audienþele pe
care le-am efectuat în localitãþile Judeþului
Sibiu, autoritãþile locale ºi cetãþenii din Agnita
ºi localitãþile de pe Valea Hârtibaciului ºi-au
manifestat îngrijorarea cu privire la proiectul
de Hotãrâre de Guvern de desfiinþare a
Spitalul Orãºenesc de la Agnita, spital care
funcþioneazã de aproape 70 de ani ºi
deserveºte o populaþie de aproximativ
35.000 de locuitori pe o zonã cu 25 de
localitãþi.
Vã rog sã analizaþi posibilitatea de a nu
desfiinþa acest spital care ar produce mari
perturbãri în desfãºurarea activitãþii
sistemului de sãnãtate al Judeþul Sibiu,
întrucât anual sunt trataþi în Spitalul
Orãºenesc Agnita, peste 3.000 de bolnavi.
Cazurile care pânã acum erau tratate la
Spitalul din Agnita ºi care ar trebui sã meargã
la Sibiu, ar bloca Spitalul Clinic Judeþean Sibiu
timp de douã luni iar costurile cu deplasarea
bolnavilor pe distanþe de pânã la 100 de
kilometri la Sibiu sau Mediaº, ar afecta grav
accesul la asistenþã medicalã pentru cetãþenii
din Agnita ºi din cele 25 de localitãþi de pe
Valea Hârtibaciului.
Menþionez cã Spitalul Orãºenesc din
Agnita, dispune de un personal bine pregãtit
profesional format din 9 medici, 29 de
asistente medicale, un laborator acreditat ºi
nu are datorii.
Având în vedere importanþa Spitalului
Orãºenesc Agnita, pentru locuitorii din Agnita
ºi localitãþile de pe Valea Hârtibaciului, vã rog
domnule Prim Ministru sã ne rãspundeþi în
scris în privinþa celor solicitate mai sus.
Cu stimã,
Deputat Ioan Cindrea
07 februarie 2011
GAZETA HÂRTIBACIULUI 2011
Cãtre,
SCRISOAREA UNUI AGNI|EAN
Ministerul Sãnãtãþii Publice
Domnului MINISTRU,
CSEKE ATTILA
INTERPELARE
C{TRE ALT AGNI|EAN
Referitor la: Proiectul de Hotãrâre de
Guvern, privind propunerea desfiinþãrii
Spitalului Orãºenesc de la Agnita,
Judeþul Sibiu.
Domnule Ministru, în audienþele pe care
le-am efectuat în localitãþile Judeþului Sibiu,
autoritãþile locale ºi cetãþenii din Agnita ºi
localitãþile de pe Valea Hârtibaciului ºi-au
manifestat îngrijorarea cu privire la proiectul
de Hotãrâre de Guvern de desfiinþare a
Spitalul Orãºenesc de la Agnita, spital care
funcþioneazã de aproape 70 de ani ºi
deserveºte o populaþie de aproximativ
35.000 de locuitori pe o zonã cu 25 de
localitãþi.
Vã rog sã analizaþi posibilitatea de a nu
desfiinþa acest spital care ar produce mari
perturbãri în desfãºurarea activitãþii
sistemului de sãnãtate al Judeþul Sibiu,
întrucât anual sunt trataþi în Spitalul
Orãºenesc Agnita, peste 3.000 de bolnavi.
Cazurile care pânã acum erau tratate la
Spitalul din Agnita ºi care ar trebui sã meargã
la Sibiu, ar bloca Spitalul Clinic Judeþean
Sibiu timp de douã luni iar costurile cu
deplasarea bolnavilor pe distanþe de pânã la
100 de kilometri la Sibiu sau Mediaº, ar
afecta grav accesul la asistenþã medicalã
pentru cetãþenii din Agnita ºi din cele 25 de
localitãþi de pe Valea Hârtibaciului.
Menþionez cã Spitalul Orãºenesc din
Agnita, dispune de un personal bine pregãtit
profesional format din 9 medici, 29 de
asistente medicale, un laborator acreditat ºi
nu are datorii.
Având în vedere importanþa Spitalului
Orãºenesc Agnita, pentru locuitorii din
Agnita ºi localitãþile de pe Valea
Hârtibaciului, vã rog domnule Ministru sã ne
rãspundeþi în scris în privinþa celor solicitate
mai sus.
Cu stimã,
Deputat, Ioan Cindrea
07 februarie 2011
Cãtre,
Ministerul Transporturilor ºi
Infrastructurii
Doamnei MINISTRU,
ANCA DANIELA
INTERPELARE
Referitor la: Realizarea unui nod de
acces din Autostrada Transilvania în DJ
106, Sighiºoara-Agnita-Sibiu
Doamnã Ministru, ca urmare a
audienþelor pe care le-am efectuat în
localitãþile Judeþului Sibiu, autoritãþile locale
ºi cetãþenii din localitãþile de pe Valea
Hârtibaciului au solicitat asigurarea accesului
din Autostrada Transilvania spre DJ 106,
Sighiºoara-Agnita-Sibiu.
Vã rog doamnã Ministru sã ne rãspundeþi
dacã proiectul de execuþie prevede accesul
de pe Autostrada Transilvania în DJ 106,
Sighiºoara-Agnita-Sibiu, în zona Agnita.
În cazul în care proiectul actual nu
prevede acest lucru, vã rugãm sã analizaþi
posibilitatea realizãrii unui nod de acces, spre
localitatea Netuº comuna Iacobeni, Judeþul
Sibiu, cea mai apropiatã localitate de
Autostrada Transilvania. Acest punct de
acces este absolut necesar pentru cei peste
35.000 de locuitori din Agnita ºi localitãþile
din zonã pentru legãtura cu Municipiul Sibiu
ºi Culoarul IV European, Arad-Sibiu.
Având în vedere importanþa acestui
obiectiv pentru localitãþile Judeþului Sibiu,
pentru dezvoltarea economicã ºi socialã a
zonei, vã rog doamnã Ministru sã ne
rãspundeþi în scris în privinþa celor solicitate
mai sus.
Cu stimã,
Deputat, Ioan Cindrea
07 februarie 2011
(dupã mitingul din faþa primãriei din Agnita, împotriva desfiinþãrii spitalului din oraº)
- Ce glumã bunã!!!...-
Hai sã fim sinceri cu noi înºine puþin, vrei?
Am vãzut de curând ‘’campaniile’’ astea din Agnita ºi, deºi nu e nimic de râs, pe mine m-a cam îmboldit
râsul.
Prima oarã a fost problema judecãtoriei, când au apãrut pe ici pe colo acele afiºe ‘’salvaþi
judecãtoria’’...urmate apoi de acestea cu spitalul, care vãd cã iau amploare. Acum stau ºi mã gândesc dacã vor
urma ‘’salvaþi discotecile’’, ‘’salvaþi magazinul lui Dinescu sau pe al lui Stânga’’, ‘’salvaþi barurile, pariurile
sportive, pokerele...’’....Brusc, pe nesimþite chiar, s-a ,,rãsculat” în agniþeni spiritul civic. ?!?!?
Tu ºti cã a existat odatã în Agnita un loc care se numea ‘’CLUBUL TINERETULUI’’,...iar în acest loc
tinerii chiar se simþeau bine...? Tu ºti cã a existat în Agnita un CINEMATOGRAF unde tinerii, dar ºi vârstnicii
din oraº CHIAR VEDEAU FILME BUNE...?!?...
Tu ºti cã a existat în Agnita un teren de handbal atât de bine pus la punct (avea ºi reflectoare care chiar
funcþionau) încât veneau la meciurile de handbal oameni la fel de mulþi ca ºi la fotbal....?
Clubul tineretului a fost transformat treptat în discotecã, apoi în bar de noapte, iar acum este expoziþie de
mobilã....cinematograful, la rândul sãu, a devenit ºi el discotecã....Unde era atunci spiritul civic al agniþenilor?...
Îþi spun eu: nu era nicãieri, aºa cum nici acum nu existã. Doar când cineva vine cu o listã cu semnãturi sau
chiar cu un miting, atunci se trezesc toþi pur ºi simplu ca dintr-o toropealã ºi se gândesc cã ar fi bine sã
participe cu aprobarea lor tacitã. Eu nu mi-aº dori ca oraºul meu sã fie plin de oameni bolnavi sau de infractori,
ca sa aibã nevoie de spital sau judecãtorie. Eu mi-aº dori un lucru simplu: sã mã simt bine în oraºul în care m-
am nãscut ºi care, din pãcate, a devenit atât de urât încât îmi vine sã plec din el ºi sã nu mã mai întorc
niciodatã.....Din pãcate, pentru mine spiritul civic e una, iar spiritul de turmã e alta…
Acum mã întorc la ceea ce voiam de fapt sã îþi spun. ªtii probabil cã biserica evanghelici a revendicat
clãdirile în care îºi desfãºoarã activitãþile ºcoala generalã ºi clubul copiilor ºi elevilor.....dacã tot e vorba aici de
spitale ºi judecãtorii, eu îþi spun sigur cã atunci când nu vor mai putea învãþa, copiii ºi tinerii din Agnita vor
creºte ºi se vor dezvolta atât de nepotrivit încât jumãtate vor ajunge în spital din cauza unui stil de viaþã
nesãnãtos, iar ceilalþi vor deveni infractori ºi vor umbla prin procese din cauza înþelegerii greºite a relaþiilor cu
ceilalþi.....Nu te mai plictisesc, doar atât mai spun:
SALVAÞI ªCOALA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Am semnat ºi voi semna orice scrisoare ºi orice petiþie scrisã de agniþeni, deºi ºtiu cã pe jumãtate dintre
ei îi intereseazã mai puþin decât mã intereseazã chiar ºi pe mine problemele acestea... M-am nãscut în spitalul
din Agnita ºi vreau ca el sã existe, dar nu vreau sã mai fiu bolnav niciodatã în România, de-aº fi în Agnita, în
Sibiu, Cluj-Napoca sau Bucureºti.....
Cât de mult a luptat Primãria din Agnita ºi Consiliul judeþean Sibiu ca sã convingã Biserica Evanghelicã
de faptul cã clãdirea ºcolii generale ºi cea a clubului copiilor ºi elevilor sunt mult mai importante pentru copiii
din Agnita decât pot fi vreodatã pentru biserica evanghelicã din Germania? (ºi sã nu uitãm cã primarul din
Agnita a învãþat ºcoala generalã la secþia germanã, iar primarul Sibiului este etnic german ºi a fost profesor în
Agnita...!!!!)...Clubul elevilor (casa pionierilor îi spuneam noi) deja a fost ‘’evacuat’’, iar la ºcoalã am înþeles cã
primãria plãteºte chirie bisericii ca sã nu o evacueze ºi pe aia....cât de mult mã poate convinge pe mine de
importanþa spitalului din Agnita un inginer din nu ºtiu ce partid, care a vorbit la microfonul primãriei într-o
limbã românã de tot râsul.., sau un primar afacerist al unei comune hârtibãcene care spune la acelaºi microfon
‘’îndârjenie’’ în loc de ,,îndârjire’’, sau o altã persoanã importantã care se adreseazã celor de lângã el cu
„domnilor senatori, domnilor deputaþi” atunci când acolo era UN SINGUR SENATOR ªI UN SINGUR
DEPUTAT…?!?. ªi culmea ironiei, nimeni din oamenii aceia care au fost acolo sã-i asculte nu a râs deloc....am
râs singur cu o poftã nebunã...Câþi primari, consilieri, senatori sau deputaþi din Agnita sau Sibiu trebuie sã
foloseascã expresia ‘’genocid social’’ în decurs de mai puþin de 1 orã pentru ca cineva sã îºi dea seama cã
genocidul DOAR SOCIAL POATE FI, ºi asta þine de însãºi semnificaþia termenului? Îmi pare rãu, dragi agniþeni,
dar probabil acest miting i-a convins doar pe cei care au spirit de turmã….pe mine, însã, care ar trebui sã am
spirit civic, nu m-a convins câtuºi de puþin!!!
Sã ºtii cã eu acum simt aºa, cã Agnita e un oraº atât de urât, iar ‘’corifeii’’ care-i ocrotesc interesele ºi îi
administreazã bunurile materiale ºi umane sunt atât de proºti, încât nu mã mai încãlzeºte cu nimic dacã mâine
mai este sau nu spital sau dacã nu cumva se mai deschide în clãdirea respectivã o agenþie de pariuri unde
ONOR VICEPRIMARUL sã îºi completeze cu frenezie biletele norocoase. Tu ºtii unde a discutat IUBITUL
NOSTRU VICEPRIMAR problema spitalului, sâmbãtã înainte de miting...?
LA BARUL BAUM-GAMES, DUPÃ CE A COBORÂT DIN SALA CU JOCURI VIDEO (poker ºi alte
mirodenii), a venit jos la masã cu trei domni (probabil sibieni, îmbrãcaþi bine), iar în mijlocul discuþiei s-a
ridicat pãtruns de SEVRAJ, a mers la tejghea sã mai facã un pariu online, dupã care s-a întors sã termine atât
de importanta pentru el discuþie....
Acum fã abstracþie de tot ce ai citit.....ºi încearcã sã-þi rãspunzi în gând la urmãtoarea întrebare: dacã
cineva þi-ar spune cã mai ai de trãit o zi, iar în acea zi te-ai putea întoarce în unul din locurile în care ai mai fost,
unde ai vrea sã mergi/LA SPITAL SAU LA ªCOALÃ?...?
Indiferent despre ce probleme ar fi vorba, aceºti campioni ai ipocriziei le vor face sã ni se parã importante
FIINDCÃ SUNT IMPORTANTE PENTRU EI ºi pentru cã asta e meseria lor, sã-i facã pe oameni sã creadã în
ceea ce vor EI sã creadã ºi sã facã din rahat bici, iar cu biciul ãla sã ne facã nouã dungi maro pe spate.....indiferent
dacã guvernarea e roºie, albastrã, portocalie, verde sau violet, dungile de pe spatele nostru vor fi totdeauna
maro, iar biciul va mirosi mereu a rahat....noi nu ne dãm seama, dar am rãmas la fel cu sãrmanii noºtri
strãbunici: stãm cu spatele gârbovit în faþa boierului, iar când ne plesneºte cu gorbaciul, în loc sã ne îndreptãm
ºi sã-l scuipãm pe boier în faþã, noi ne aplecãm ºi mai tare ºi desfacem fundul ca sã ne bage ardeiul iute încãlzit
la foc....
Bãtrânii care poate au cea mai mare nevoie de controversatul spital eu îi respect foarte mult, dar ei
trebuie respectaþi mult mai mult înainte sã ajungã bãtrâni.... nu sã aºtepte cineva sã îmbãtrâneascã, sã se
îmbolnãveascã....ºi sã devinã cea mai ieftinã ‘’carne de tun electoralã’’...
Dupã niºte întâmplãri avute în oraºul meu natal, pe care lumea îmi spune cã trebuie sã îl iubesc, nu mai
suport astãzi ipocrizia, mojicia ºi oportunismul ieftin, aºa cã m-am hotãrât sã reacþionez mai des aºa cum cred
eu cã e bine sã reacþionez, deºi am impresia cã e puþin cam târziu. Agnita este deja un cimitir plin de „zombies”,
nu cred cã mai are nevoie ºi de spital, sã umble noaptea bolnavii ca stafiile prin el...!!!! Agnita e ca o gurã cu
dinþii plini de carii care au ajuns pânã la nervi, iar demagogii ãºtia care se schimbã o datã la 4 sau 5 ani nu fac
altceva decât sã o mai spele din când în când pe dinþi, de fiecare datã cu alta pastã.... dar sãrmana Agnita are
nevoie de un dentist cu mâna de fier ºi fãrã fricã de a folosi la nevoie cleºtele (de fapt la fel e toatã România...).
Ehehe….dentistul ãsta am crezut eu din toatã inima cã poate fi primarul Radu Curcean! Dar când l-am
vãzut acolo la miting înconjurat de toþi oamenii aceia suprasaturaþi de politicã mi-am amintit de tatãl lui,
domnul doctor Ioan Curcean, ºi m-am gândit ce bine ar fi fost ca el singur sã fi fost acolo lângã primar în acea
zi ºi sã vorbeascã despre interesele agniþenilor….. era mai de folos decât toþi ceilalþi la un loc!!! Iar dupã ce i-
am auzit ºi vorbind ºi transformând pe rând limba românã într-o manea ieftinã mi-am amintit ºi de profesoara
mea de limba românã care m-a fãcut sã-mi doresc sã mai fiu elev ca sã mai pot face mãcar încã o lecþie de limba
românã cu ea, doamna profesoarã Emilia Curcean… ªi ca o ironie a destinului domnul primar m-a învãþat sã
citesc, citind împreuna cu mine Povestea lui Harap-Alb, Dãnilã Prepeleac… Eu unul cred cã Radu Curcean ar
trebui sã ia intr-o buna zi biciul (nu biciul fãcut din rahat, ci biciul lui de lolã), sã-l roteascã deasupra capului ca
sã facã un cerc mare în jurul lui, sã ia apoi repede o gurã mare de aer proaspãt neinfectat cu nici un fel de
politicã de partid ºi sã înceapã sã îºi facã treaba aºa cum ºtie el. ªi sunt convins cã ºtie foarte bine!!! Iar ca
cetãþean al oraºului îl rog sã foloseascã el microfonul ºi tribuna primãriei cât mai mult, pentru cã îmi place sã
îl ascult chiar ºi atunci când greºeºte. Iar flecarii, gãgãuþii ºi guºaþii sã vorbeascã de la tribunele lor ºi cu
microfoanele lor!!!
Unul din acei politicieni de la miting a adus ca argument în lupta împotriva desfiinþãrii spitalului urmãtoarea
alegorie: „un spital desfiinþat este ca un cimitir nou înfiinþat”
Ce zici de asta pe care am gãsit-o eu „un spital mare ºi frumos într-un oraº pe jumãtate mort este ca o
cruce de marmurã finã ºi strãlucitoare trântitã peste un mormânt plin de buruieni în care nimeni nu mai ºtie
nici mãcar cine se aflã înmormântat…”
P.S.: odatã salvate judecãtoria ºi spitalul, ce ne-ar mai rãmâne de fãcut în Agnita decât sã ne apucãm de
furat sau sã ne îmbolnãvim în masã, pentru a le asigura un salariu angajaþilor acestor 2 instituþii?!?...?!?
N.R.: Acest material mi-a fost transmis prin e-mail cu urmãtoarea introducere: ,,Bunã ziua. Vã trimit un
text. Dacã vã hotãrâþi sã îl citiþi, vã rog citiþi tot pânã la sfârºit, dacã îl mai arãtaþi altcuiva, vã rog sã nu-i spuneþi
de la cine îl aveþi, pentru cã vreau sã mai merg pe stradã cu picioarele mele multã vreme.
Dacã credeþi cã-i bun însã ºi meritã sã-l vadã lumea, sã-l puneþi atunci unde credeþi dumneavoastrã cã
poate fi vãzut... cu o condiþie: nici un cuvânt ºi nici un semn de punctuaþie sã nu ºtergeþi din el, dar nici sã nu
puneþi altceva în plus”.
Am respectat întocmai dorinþa autorului, am publicat textul fãrã nici o modificare, cu dorinþa de a afla ºi
pãrerile altor cititori. Sunt convins cã sunt cititori care vor susþine ºi vor completa pãrerea autorului, tot aºa
cum sunt alþii care vor dori sã-l contrazicã. Aºtept pãrerile lor pe adresa de E-mail; barsan.avh@gmail.com.
În numãrul urmãtor vom publica pãrerile cititorilor.
2011 GAZETA HÂRTIBACIULUI
DE CE MAI SUNT LOLE ÎN AGNITA? STEAGURI DE BREASL{
DIN AGNITA
Au trecut 322 de ani din 1689 de când
agniþenii s-au hotãrât ca alaiul ce însoþea lada
cu documentele breslei sã fie altfel decât cele
din alte oraºe.
Atunci au îmbrãcat costumul legendarei
Ursula, ºi cu plesnete de bici ºi sunet de
talãngi îi þineau departe pe cei ce ar fi dorit
sã-i facã de ruºine ºi sã fure tezaurul breslei.
De acest mod inedit de a sãrbãtorii
schimbarea starostelui au aflat ºi sighiºoreni
iar unii prin 1847, au propus sã adopte
modelul dar mai marii breslelor s-au opus, „sã-
ºi þinã agniþenii obiceiul lor cu clopote, bice
ºi mãºti, noi nu avem nevoie”. Se pare cã cei
din Sighiºoara au aflat cã, acoperiþi de mascã,
unii paznici mai puºi pe scandal, loveau cu
bicele în cei cu care aveau ceva de împãrþit.
În 1872 breslele sunt desfiinþate ºi odatã
cu ele ºi obiceiul lolelor.
Amintirea defilãrii lolelor ºi a petrecerilor
organizate cu aceastã ocazie îi determinã pe
agniþeni sã reia obiceiul în 1911, când se
stabileºte întregul ceremonial al paradei,
elementele costumelor ºi elementele
reprezentative ale breslelor. Acum se
introduce semnul de grup ºi obligativitatea
de a avea fiecare lolã un numãr de identificare.
Fuga lolelor se întrerupe din nou în 1941,
pentru a fi reluate în 1969, de data aceasta în
cadrul festivalului „Cântarea României”.
„Tradiþia era iubitã, de aceea se ºi pãstra.
Apoi vremuri grele veneau...Suferind, ºi saºii
noºtri dezamãgiþi fiind, de un sistem aspru ºi
tare nedrept, visau o viaþã unde cel care-i
deºtept are o ºansã... Dar...multe tradiþii le-
am luat, le-am pãstrat purtând tot timpul în
suflet ce era frumos la Agnita”. am citat din
cuvântare lui Doris Hutter la ediþia din acest
an.
Emigrarea saºilor, tot mai masivã, reduce
numãrul celor care doreau sã continue
tradiþia. Mulþi din cei care au plecat ºi-au lãsat
costumele unor prieteni români care nu s-au
sfiit sã le îmbrace, aºa cã începând cu 1980
alaiul are componenþã mixtã de saºi ºi români.
Exodul subþiazã ºi rândurile fanfarei, ceea ce
face ca în 1990 tradiþia sã fie din nou
întreruptã.
Reluat în 2006, de dascãlul Pãtru Bogdan
cu un grup de elevi, vechiul obicei are un ecou
deosebit în rândul tinerilor agniþeni care se
hotãrãsc sã ducã mai departe tradiþionala fugã
a lolelor, ºi astfel ia fiinþã asociaþia „Breasla
lolelor”.
Cu toate cã au fost voci care au contestat
reluarea obiceiului sãsesc de cãtre români,
atât din partea saºilor plecaþi în Germania,
cât ºi a agniþenilor „patrioþi”, numãrul celor
care se fac lole pentru a izgonii iarna ºi
spiritele rele, creºte de la an la an.
În fiecare an cei plecaþi în bejenie pe alte
meleaguri vin acasã pentru a continua o
tradiþie agniþeanã. În fiecare an aceºtia îºi
asumã numele de agniþean, ºi vin sã se
întâlneascã acasã cu prietenii, sã cânte
împreunã în limba germanã ºi românã
„Transilvanie patrie dulce/ Þarã a pãrinþilor/
Fii tãi în armonie/ Sã-i uneascã doar un dor”.
În fiecare an ºeful grupului ureazã în
casele prietenilor, în grai sãsesc ºi românesc;
„Noi urãm noroc în aceastã casã, alungãm cu
talãngi ºi bice grijile ºi supãrãrile. Cântecele
ºi glumele noastre le poate auzi oricine.
Faptul cã vã vizitãm, dovedeºte cã noi vã
respectãm”.
Obiceiul lolelor menþine prietenia între
cei care au îmbrãcat costumul, menþine
sentimentul de mândrie cã sunt agniþeni ºi
cã odatã pe an cei pribegiþi au un motiv
temeinic sã vinã acasã ºi, împreunã cu cei
rãmaºi, sã cânte Siebenburgen dar ºi „ Tu
Ardeal, tu Ardeal / Îþi suntem oºteni/ templu
sfânt, templu sfânt/ Munþii Apuseni”.
Sãrbãtoarea lolelor nu este doar un
spectacol interesant. Este modul în care
agniþenii dovedesc cã-ºi iubesc oraºul,
Ardealul ºi România.
ªi o citez din nou pe Doris Hutter: „Am
respect pentru cei/ care au promovat acest
vechi obicei!/ Profitã Agnita, noi toþi
profitãm,/ ne leagã un vechi obicei, sã
sperãm/ cã îl vom putea pãstra-n viitor/ ca
semn de unire. Nu numai ca dor/ de casã, de
tradiþie sau de haz,/ ci de prietenie! Sã fie un
pas/ responsabil ce noi vrem împreunã sã-l
ducem cu voi./ Prin acest obicei chiar meritã
sã fim/ uniþi într-un gând valoros ºi sublim!/
Hirãii!!”
Agniþenii nu vor sã-ºi uite oraºul ºi
tradiþiile. De aceea pe lângã costumul ºi
jocurile populare cu care se fãlesc, îmbracã
odatã pe an ºi costumul de lolã de care sunt
mândri..
Anul acesta lolele dupã ce au fugit prin
Cincu, Marpod ºi Sibiu, pe o vreme cu vânt
ºi ploaie, în Agnita au avut parte de o vreme
frumoasã, fãrã noroi ºi fãrã ger. Frigul a fost
doar cât era necesar sã nu transpire.
Prezenþa oaspeþilor agniþeni din
Germania a dat un plus de valoare
manifestãrii, coordonarea diferitelor
momente fiind bine conduse de „cãpitanul”
Horst Wellman......
I. Bârsan
Steagul este un element de recunoaºtere
pe timp de pace ºi rãzboi, un semn al victoriei
dupã bãtãlie. Hristos poartã un steag în
momentul învierii, ca victorie la porþile
iadului, ºi în momentul înãlþãrii la cer; la fel,
Sfântul Mihail, ca personificare a bisericii ca
biruitoare asupra evreilor ºi pãgânilor poartã
un steag dupã victoria asupra diavolului.
Întrebuinþarea de steaguri la procesiunile
bisericeºti aminteºte de momentul victoriei
împãratului Constantin în numele lui Hristos,
odatã cu expresia: In hoc signo vinces. Ca
nou însemn de luptã, el poartã o traversã, care
era legatã în partea superioarã cu douã
ºnururi ºi susþinea un steag pãtrat din stofã
ce era dotatã cu o cruce, ca simbol al lui
Hristos. În vârful steagului, crucea era
încoronatã cu aur. Mult timp, acest însemn a
fost întrebuinþat la procesiunile creºtine. Cã
aceste steaguri bisericeºti au fost foarte
îndrãgite în Evul Mediu, o demonstreazã
prezenþa lor numeroasã în inventarele
bisericilor. Ca ornament principal al
steagurilor bisericeºti trebuie menþionatã
crucea cu un medalion în mijloc, pe care este
aºezatã o reprezentare doritã. Începând cu
secolul al XI-lea, lungimea lui devine de douã
ori mai mare decât lãþimea, ºi era prevãzut
cu imagini de sfinþi, mai ales acelea ale
sfinþilor protectori. Apar ºi inscripþii, diferite
ornamentaþii, precum miniaturi etc.1 . Tot
acum are loc ºi o mai temeinicã legare a
traversei de lance, pentru ca materialul de
stofã sã nu fie distrus de intemperii. În vârful
lancei sau traversei începe sã fie pus de-acum
un ornament vegetal, reprezentând de cele
mai multe ori un crin2 .
Primele reprezentãri figurative însã apar
deja în antichitate, pe ele fiind redate figuri
de animale3 .
Steagurile de breaslã urmeazã în mare
aceeaºi evoluþie, ele fiind întrebuinþate de
cele mai multe ori cu ocazia procesiunilor.
Pe ele apar reprezentate simbolurile de
breaslã (unelte sau produse specifice), în
general dupã regulile heraldicii oficiale, sau
simboluri religioase, precum sfântul patron
sau scene reprezentative din viaþa acestuia,
îngeri etc. Scoaterea lor din bisericã se fãcea
în mod festiv, cu prilejul sãrbãtorilor anuale
ale breslei sau a procesiunilor comune
organizate într-un oraº de cãtre aceste
asociaþii meºteºugãreºti. Ele erau purtate în
faþa coloanei de cãtre un reprezentant al
breslei respective. Ca orice steag, el
reprezenta onoarea ºi demnitatea instituþiei
respective.
Desfãºurarea ritualurilor de scoatere a
steagurilor avea loc într-un cadru organizat,
la fel ca în cazul scoaterii ºi predãrii lãzii, cele
douã obiecte cãpãtând astfel valenþe de
sacralitate. Era o mândrie pentru toþi
membrii breslei – maiºtri, calfe, ucenici – de
a participa la aceste manifestãri împreunã cu
însemnul breslei.
La Agnita, principala zi de desfãºurare a
3
sãrbãtorilor comune de breaslã a fost prima
miercuri de dupã „Lunea juratã”4 .
În cele ce urmeazã, vor fi descrise
steagurile de breaslã pãstrate actualmente la
muzeul din Agnita precum ºi la biserica
evanghelicã din acelaºi oraº.
1. Steagul blãnarilor din Agnita,
17455 .
Este în formã de flamurã, din damasc,
având culoarea albastru închis.
Pe avers apare simbolul breslei, un înger
încadrat într-un ornament de frunze de acant,
susþinând o bucatã de blanã. Îngerul este
îmbrãcat într-o tunicã purpurie, ale cãrei
mâneci ajung pânã la braþe. Aripile lui sunt
aurii, îndreptate înspre lateral. El este redat
din faþã, având fruntea înaltã, ochii sugeraþi
prin douã puncte negre, iar buzele cu culoare
roºie. Pãrul este roºcat-maroniu. Blana pe
care o susþine este de herminã, având formã
pãtratã, cu colþurile ºi marginile galbene
îndreptate spre interior. În partea inferioarã
se observã un postament vegetal. În pãrþile
exterioare ale blãnii se observã cifrele 1, 7, 4
ºi 5, redate stilizat, în culoare argintie,
reprezentând anul confecþionãri steagului:
1745. Ornamentul este împodobit cu douã
ºnururi de culoare roºie, ce se terminã
deasupra, respectiv dedesubt, cu câte un
ciucure auriu. În afara cercului vegetal se pot
observa zece stele argintii, cu cinci, ºase,
ºapte sau opt raze. Pe margini se gãsesc douã
benzi continue argintii, albastre sau roºii, în
mijlocul cãrora se aflã ornamente greco-italice
cu direcþia în sus6 . În partea inferioarã, sub
emblemã, se vãd inscripþionate douã nume,
aparþinãtoare probabil celor doi staroºti,
scrise pe douã rânduri, cu majuscule albe:
IOHANES TELLMANN / MICHAEL
Kirchner. Deasupra literei „N” de la
„Iohanes” apare o hastã orizontalã, ce
semnificã dublarea literei. Numele celui de-
al doilea maistru, Kirchner, este scris cu
minuscule gotice. (fig.1)
Reversul are în câmpul central un leu
rampant auriu, orientat spre dreapta. Acesta
are o coadã dublã, aurie, având coamã de
aceeaºi culoare, iar limba roºie. Este sprijinit
cu membrele inferioare pe un postament
vegetal de culoare verde. Leul este încadrat
de un ornament vegetal rotund în formã de
frunze de acant, de culoare verde. Celelalte
figuri sunt identice cu cele de pe avers, cu
deosebirea cã aici apar doar ºase stele.
Dimensiuni: 2,07/1,15 m.
1 K. Atz, St. Beissel, Die kirchliche Kunst in Wort und
Bild, München/Regensburg f.a., p. 219.
2 Ibidem., p. 220.
3 G. Oswald, Lexikon der Heraldik, Leipzig 1976, p.
124-125, 130-131.
4 Fr. Roesler, Heilige Zeit, în *** Summa 1900. Aus der
Vergangenheit und Gegenwart des königlichen Marktes
Agnetheln, Heilbronn 2000, p. 63-74.
5 Muzeul Orãºenesc „Valea Hârtibaciului” Agnita, nr
inv. C 65.
6 F.S. Meyer, Handbuch der Ornamentik, Leipzig, 1927,
pl. 104/7, p. 183.
Dr. Dorin-Ioan RUS



4
GAZETA HÂRTIBACIULUI 2011
ACADEMICIANUL LIVIU „10 MARI HÂRTIB{CENI”
CONSTANTINESCU
Liviu Constantinescu s-a nãscut la 26
noiembrie 1914 în localitatea Ighiºu Vechi,
Sibiu. Era al doilea din cei cinci copii ai
preotului Romul Constantinescu, descendent
dintr-o veche familie de preoþi, ºi al soþiei sale
Ana (n. Dancaºiu) A urmat ºcoala primarã la
Rãºinari ºi liceul la Sighiºoara, luându-ºi
bacalaureatul la Blaj (1932). Licenþiat în
ºtiinþe fizico-chimice (1935), doctor în ºtiinþe
fizice (1941) al Universitãþii din Bucureºti.
Asistent la Facultatea de ªtiinþe,
Universitatea din Bucureºti (1937 – 1943).
Director fondator al Observatorului Geofizic
Surlari, numit astãzi Obser vatorul
Geomagnetic Naþional Surlari „Liviu
Constantinescu” (1943 – 1958). A fost
succesiv conferenþiar, profesor, profesor ºef
de catedrã (1949 – 1975) la catedra de
Geofizicã ce a funcþionat întâi la Institutul de
Mine, apoi la Institutul de Petrol, Gaze ºi
Geologie, în fine la Universitatea din
Bucureºti. În paralel, a fost cercetãtor, ºef de
secþie ºi director adjunct ºtiinþific(1959 –
1970) în unitãþi de cercetare ale Academiei:
întâi la Institutul de Fizicã, apoi la Institutul
de Geologie, Geofizicã ºi Geografie, în fine
la Centrul de Cercetãri Geofizice. Discriminat
politic în urma refuzului sãu repetat de a se
înscrie în partidul Comunist, a cerut
pensionarea la prematura vârstã de 60 de ani
(1975),rãmânând profesor consultant. Dupã
rãsturnarea dictaturii a revenit din retragerea
forþatã care durase 15 ani. Ales membru
titular al Academiei Române în 1990 (era
membru corespondent din 1963) ºi
preºedinte al Secþiei de ªtiinþe Geonomice
(!â1990 – 1994), s-a angajat cu hotãrâre
pentru renaºterea Academiei Române ºi a
Geofizicii româneºti. Pânã la retragerea
definitivã (1995) a fost preºedinte al
Comitetului Naþional Român de Geodezie ºi
Cyan Magenta Yellow Black



Geofizicã ºi al societãþii Române de Geofizicã
Liviu Constantinescu a adus contribuþii
importante în mai multe domenii ale geofizicii
pure ºi aplicate (prospecþiuni geofizice):
geomagnetism (distribuþia normalã ºi variatã
secularã a câmpului geomagnetic principal,
morfologia generalã ºi particularitãþile
perturbaþiilor geomagnetice, curenþii
telurici); prelucrarea ºi interpretarea datelor
gravimetrice ºi magnettometrice (continuarea
analiticã a câmpurilor potenþiale, efectele
mareelor terestre, variaþia temporalã a
câmpului gravitãþii); seismologie ºi tectonicã
(mecanismul focal al cutremurelor de pãmânt,
seismicitate ºi seismotectonicã, cutremurele
vrâncene, seismicitatea teritoriului
României). A subliniat necesitatea abordãrii
multidisciplinare a problemelor complexe ale
ºtiinþelor Pãmântului, exemplificând-o în
cartea „Mesaje ale Pãmântului în descifrãri
actuale” (1974) (scrisã pentru „orice om care
gândeºte” ea urmând sã fie volumul
introductiv la o suitã dedicatã ºtiinþelor
Pãmântului, care n-a putut fi continuatã) ºi
în discursul de recepþie la Academia Românã,
intitulat „Sinergismul în cercetãrile
geonomice”.
A fost membru al grupului de studiu
privind „Metode seismice pentru
monitorizarea exploziilor subterane” de la
Stocholm internaþional Peace Research
Institute (SIPRI) (1968-1970); membru (ºi
preºedinte prin rotaþie) al comitetului de
coordonare al proiectului PNUD/UNESCO
pentru studiul seismicitãþii regiunii balcanice
(1970-1977). A ocupat funcþii importante în
organizaþii ºtiinþifice internaþionale:
vicepreºedinte al Uniunii Internaþionale de
Geodezie ºi Geofizicã (IUGG) (1966-1971) ºi
membru în Biroul IUGG (1967-1975);
membru al consiliului de conducere al
Centrului Seismologic Internaþional (1970-
1974)ºi în consiliul de conducere al Societãþii
Geofizice Europene (1970-1975);
vicepreºedinte al Comisiei Seismologice
Europene (1972-1976)
Universitar cu o vastã culturã ºtiinþificã
ºi umanistã, Liviu Constantinescu a fost un
talentat pedagog. De-a lungul a 25 de ani, a
predat cursuri de geomagnetism ºi
prospecþiuni magnetice, gravimetrie ºi
prospecþiuni gravimetrice, seismologie,
radiometrie, distingându-se prin calitatea ºi
actualitatea informaþiei, dar ºi prin claritatea
ºi eleganþa expunerii. A fost editor ºi coautor
al unui manual de „Prospecþiuni geofizice”
(Editura tehnicã, Bucureºti, 1964-1965). A
redactat capitolul „Terra” pentru
„Enciclopedia del Novecento” ( Instituto della
Enciclopedia Italiana, Roma, 1975- 1990)
Publicãm partea a II-a a informaþiilor privin
proiectul “10 MARI HÂRTIBÃCENI” lansat
de arh. Eugen Vaida ºi prietenii lui
PROIECTUL DE MEDIATIZARE SI
PROMOVARE A VALORILOR
IMATERIALE ALE MICROREGIUNII
HARTIBACIU, JUD. SIBIU
“Cu gândul de a contribui la ridicarea
economicã, culturalã si socialã a poporului de
pe valea Hârtibaciului ºi jur, în lipsa unui
îndrumãtor sincer care sã nu speculeze
interesele þãranului nostru, din dragoste de a fi
în ajutorul celor lipsiþi de sfaturi, a celor
înãmoliþi ºi turburaþi în socotelile vremurilor
critice în cari ne sbatem, a celor setoºi de
învãþãturi frumoase ºi a celor purtãtori de grele
poveri ºi grele necazuri; venim cu sfatul, gândul
ºi cuvântul, scris pe înþelesul tuturor în .Gazeta
Hârtibaciului.
Pornim la drum pe contul propriu, fãr de a
vâna vreun câºtig, ºi chiar ameninþaþi de la
început de greutãþi materiale, dar nu
descurajãm, mergem înainte, ºi credem cã vom
fi de folos.“
Eugen Flesiariu, primul redactor al
‘’Gazetei Hartibaciului‘‘
Având în gând ºi suf let cuvintele
premergãtorului nostru însã fãrã a pune la
îndoialã buna-credinþã a co-regionalilor noºtri,
ne propunem prin acest demers sã promovãm
ºi sã facem cunoscute în rândul locuitorilor din
zonã toate personalitãþile hârtibãcene trecute
sau actuale dar mai ales pe cele mai puþin
mediatizate încununând astfel meritele lor
pentru dezvoltarea microregiunii Hârtibaciu.
Existã în zonã o dorinþã fantasticã de promovare
a culturii locale, de curând fiind elaborat un plan
de dezvoltare regionalã care susþine aceste
demersuri. Planul mai sus menþionat are nevoie
însã de o fundamentare a valorilor locale,
ordinea finalã a clasãrii personalitãþilor putând
fi folositã ca o justificare moralã ºi un motor al
proiectelor culturale care se vor dezvolta în zona
mai sus menþionatã.
Metoda de lucru sub care va funcþiona acest
proiect va fi cel al voluntariatului, în care fiecare
hârtibãcean se va simþi parte dintr-un întreg
care se numeºte în adevãratul sens al cuvântului
comunitate, dincolo de apartenenþele politice,
religioase sau etnice.
1. OBIECTIVE STRATEGICE
A. TEMPUS I ( 1,5 luni ) –
STRUCTURAREA ECHIPEI ªI
COLECTAREA DE DATE
Stabilirea grupului de acþiune
Se vor identifica persoanele ºi instituþiile
care îºi pot aduce contribuþia la organizarea ºi
implementarea acestui proiect, urmând a se
întâlni într-o ºedinþã extraordinarã pentru a
dezbate pe marginea sa, distribuindu-i-se
fiecãruia atribuþiile. În aceastã fazã se va hotãrâ
apartenenþa juridicã a proiectului cãtre ONG
urile sau instituþiile publice locale, fiind necesar
deschiderea unui cont bancar pentru a putea
primi sponsorizãri financiare ºi nu numai.
Se vor structura 5 grupuri de lucru:
- responsabili management proiect: gãsirea
fondurilor necesare ºi coordonarea proiectului.
- responsabili difuzare media ºi imagine:
crearea unui logo sau chiar corporate Id.,
crearea unui site propriu proiectului, crearea
unui cont Facebook ºi Youtube propriu
proiectului, gãsirea de parteneri media, în speþã
presa fie televiziune, identificarea magazinelor
cãrora li s-ar putea distribui broºuri ºi cupoane
de vot, edificarea a douã suporturi de informare
în oraºele Sibiu ºi Agnita care vor primi o
broºurã plastifiatã prezentând toate
personalitãþile, gãsirea unor spaþii de expunere
pentru expoziþia „Mari Hârtibaceni”, gãsirea
firmelor care vor tipãri broºuri, cupoane,
documentaþie, etc
- responsabili întocmire documentaþie
bibliograficã: identificarea personalitãþilor ºi
alcãtuirea documentaþiei bibliografice despre
ele. Acest grup va fi unul elitist format din
profesioniºti în domeniu: gazetari, istorici etc.
- înfiinþarea comisiei de triere a
personalitãþilor, dupã criteriul apartenenþei la
spaþiul hârtibãcean: se vor filtra acele
personalitãþi care nu corespund statutului de
hârtibacean. Din comisie pot face parte
persoane din regiune dar care au o viziune
cuprinzãtoare ºi neutrã asupra acestei
probleme.
- înfiinþarea comisiei de triere a
personalitãþilor dupã criteriul valorii: aceastã
comisie se va ocupa cu filtrarea personalitãþilor
propuse dupã valoarea profesionalã a celor
propuºi. Ea va fi compusã preponderent din
cadre universitare sau specialiºti din domeniile
în care au activat personalitãþile propuse.
B. TEMPUS II (3 luni) – CAMPANIA DE
INFORMARE ASUPRA PERSONALITÃÞILOR
Este un punct important al proiectului. Se
vor prezenta în media personalitãþile care au
trecut de cele douã comisii.
Se vor face vizite culturale (Circuitul
cultural Bruckenthal, Circuitul Bisericilor
pictate de fraþii Grecu, etc); se vor contacta
directorii de ºcoli ºi se va face o informare
masivã cu organizarea de workshopuri pentru
elevi; se vor informa comunitãþile locale care
activeazã în afara þãrii (HOG-urile); se va
organiza o expoziþie intitulatã „Mari
Hârtibãceni”; se va crea un spot publicitar care
va fi difuzat în media TV ºi Internet; se vor
informa ONG-urile ºi instituþiile culturale din
regiune asupra acestui eveniment. Se poate face
o paginã specialã de prezentare a tuturor
personalitãþilor în presã (Gazeta Hartibaciului,
Tribuna, Turnul sfatului, Sibiu 100%)
C. TEMPUS III (2 luni) – ALEGEREA
PERSONALITÃÞILOR PREFERATE
Se va putea vota online sau prin intermediul
cupoanelor de vot. Nu se vor împãrþii
personalitãþile pe domenii pentru cã sunt prea
puþine riscând ca un domeniu sã nu atingã nici
un reprezentant iar altul sã conþinã foarte mulþi
de valoare ridicata. Fiecare votant va alege 3
mari personalitãþi pe care le va trece pe cuponul
de vot, iar cei care vor vota online pe site vor da
like personalitãþilor de pe Facebook, Youtube
sau de pe pagina principalã de prezentare.
Pagina de prezentare va înlesni votul fãrã
logarea utilizatorului dar permiþând doar 3
voturi de la aceeaºi adresa de IP.
Aceste cupoane vor fi distribuite în locaþiile
mai des frecventate de locuitori: instituþii
publice, muzee, cafenele, magazine sãteºti etc.
Grupul de acþiune va colecta ºi þine secret
rezultatul parþial al votului pânã la momentul
închiderii perioadei de votare. Se vor numãra
voturile ºi se vor stabili cei 10 finaliºti, fãrº a
anunþa însã ordinea de clasare a acestora.
Fiecare personalitate finalistã va fi prezentatã
de la gala de festivitate de o persoanã care se
simte ataºatã ºi are afinitãþi cu ea.
Se vor anunþa câºtigãtorii în ordine inversã
clasãrii lor.
D. TEMPUS IV (perioada nedeterminata)
– ACÞIUNI POSTCAMPANIE
La finalul campaniei se vor identifica
(þinând cont ºi de ordinea clasãrii) imobilele de
care îºi leagã în vre-un fel existenþa diferitele
personalitãþi urmând ca acestea sã primeascã o
plãcuþã comemorativa ºi sã fie declarate
monumente istorice unde e cazul.
În urma proiectului se va purcede la
editarea unei cãrþi cu toate personalitãþile
hârtibãcene ºi se va încerca întocmirea unor
proiecte culturale pe mãsura LEADER .
Se va tipãri un calendar intitulat „MARI
HÂRTIBÃCENI”
Se vor întocmi statistici asupra
preferinþelor alegãtorilor în funcþie de vârstã,
etnie sau regiune care pot servi la studiul unor
fenomene sociologice precise.



ORTODOXIA Pe Valea Hârtibaciului
Foaie editatã de Protopopiatul Ortodox Agnita Anul iV, nr. 33,
„Apare cu binecuvântarea IPS Pãrinte Mitropolit dr. Laurenþiu Streza”
DIN ISTORIA PAROHIEI ~I BISERICII DIN RETI~
Comuna Brãdeni se aflã la marginea jud.
Sibiu, fiind la intresecþia cu jud. Braºov ºi jud.
Mureº. La 5 km. pe artera care face legãtura
comunei Brãdeni cu Fãgãraºul se aflã satul
Retiº, aºezat în amonte pe dreapta
Hârtibaciului.
Populaþia satului este compusã din
români 95%, iar 5% minoritãþi (þigani). Înainte
de 1989 au existat 25 de familii de saºi, care
au emigrat în Germania, rãmânând în sat doar
o singurã persoanã. Majoritatea locuitorilor
sunt pensionari, iar care mai sunt în putere
se ocupã cu agricultura ºi creºterea
animalelor.
Totdeauna locuitorii Retiºului au fost de
religie ortodoxã, deºi în trecut ºi astãzi sectele
dau un atac deosebit pentru a-i dezbina pe
români, dar pânã acum n-au reuºit. Sunt douã
familii de penticostali veniþi din jud. Bistriþa.
Românii din Retiº tot timpul au pãstrat
tradiþia româneascã ºi ortodoxã, fãcându-se
exemplu pentru mulþi români din jur.
Retiºenii au fost ºi au rãmas oameni harnici,
despre aceasta vorbind starea caselor ºi a
gospodãriilor lor. La sãrbãtorile mari cei mai
în vârstã se îmbracã în portul popular fapt ce
dã o notã deosebitã ºi cu totul aparte faþã de
alte sate din jur.
Satul Retiº este un sat cu o vechime
apreciabilã, fiind menþionat în documente
vechi din 1363 cu numele de Reter Villa. În
anul 1389 apare cu acelaºi nume într-un
document care se aflã la muzeul din Braºov.
Acelaºi nume îl poartã ºi în documentele
privind Istoria României care a fost alcãtuitã
în volume în 1958. În harta lui Spiridon Fetti
din 1862, satul apare cu numele de Retezatul.
În actele vechi ale ºcolii din Retiº, satul apare
cu numele de Retizdorf, apoi de Reten ºi în
cele din urmã cu numele de Retiº.
Pe aceste locuri ne spune un document
din 1839, cã era un conte cu numele Teulus,
a cãrui moºie se întindea pânã la Seliºtat.
Iobagii de acolo au pus stãpânire pe un
eleºteu de al sãu, iar în urma judecãþii care
au purtat-o cu fapta acestuia, iobagii din
Seliºtat au fost obligaþi sã-i amenajeze un alt
eleºteu în apropierea Retiºului.
Un document din 1417 aflat la muzeul
Brukental din Sibiu, atestã cã iobagii români
din Retiº, au luat parte la rãscoala iobagilor
din comitatul Alba, condusã de Kardoºi Ianoº.
ÎNHUMARE SAU INCINERARE?
O moarte ºi un testament al autorului
„Imnului golanilor” din Piaþa Universitãþii a
anului 1990 – Cristian Paþurcã -, dar mai ales
douã cazuri din oraºul nostru m-au determinat
ca în ºedinþã administrativã a preoþilor
protopopiatului nostru din data de 14
februarie 2011 sã aduc în discuþie în mod
special prevederile ºi reglementãrile Bisericii
Ortodoxe Române în privinþa incinerãrii celor
decedaþi. Socotind cã acestea sunt probleme
care trebuie cunoscute ºi de cãtre credincioºii
noºtri, am hotãrât sã prezint pe scurt poziþia
Bisericii Ortodoxe faþã de incinerare.
Cyan Magenta Yellow Black
Înhumarea sau înmormântarea (aºezarea
trupului celui mort în pãmânt) a fost practica
obiºnuitã a oamenilor încã de la început în
legãturã cu rãmãºiþele pãmânteºti. Din
mãrturiile scripturistice, patristice, istorice
ºi arheologice reiese faptul cã Biserica
creºtinã a practicat de la început
înmormântarea ca unicã modalitate de tratare
a rãmãºiþelor pãmânteºti.
Practica aceasta corespunde învãþãturii
Bisericii despre trup ºi datoria faþã de el.
Trupul trebuie sã se descompunã în pãmântul



„Lumina lui Hristos lumineazã tuturor!” (Liturghia Darurilor )
Documentul din 1620, aflat tot la muzeul
Brukental din Sibiu, atestã cã groful Haller,
care avea o reºedinþã la Albeºti, lângã
Sighiºoara, ºi care stãpânea pãmânturile din
partea Retiºului, a hotãrât mutarea iobagilor
români de aici pe un alt domeniu al sãu de pe
Mureº. Împotrivirea ºi dârzenia lor a fãcut ca
la cei mutaþi acolo, sã scadã natalitatea
aproape la zero, fapt care la fãcut pe grof sã-
i aducã înapoi la locul de baºtinã. Se spune
cã pentru îndârjirea lor în lupta împotriva
iobãgiei, groful Haller ar fi hotãrât odatã sã
dea foc satului. Iobagii auzind de acest lucru,
au trimis câþiva delegaþi la Albeºti ºi acesta a
fost înduplecat sã nu recurgã la asemenea
tratament pentru iobagi.
Din tradiþia poporului se ºtie cã
terenurile cele mai bune au fost ale grofilor,
printre care amintim cu numele pe Beldi Pall
ºi Beldy Ladislau.
Iobagii din Retiº ca ºi cei din Þeline, au
participat la Adunarea de la Blaj ºi la
întoarcere au strigat cã s-a pus iobãgia
jos.Groful de atunci, se spune cã ar fi avut
voie sã sape ºanþuri în jurul terenurilor cele
mai bune, cã acelea îi vor aparþine lui, iar
celelalte terenuri, mai deluroase s-au împãrþit
iobagilor.
Tratamentul care îl aplicau grofii
iobagilor de aici era foarte aspru. Erau
persecutaþi ºi din punct de vedere religios,
trimiþându-i la munci ºi în zilele de sãrbãtoare,
chiar ºi în Vinerea Mare ºi în ziua de Paºti.
Unii se spune cã luau paºti la pãdure, unde le
aduceau câþiva bãtrâni din sat.
Biserica veche din Retiº a fost de lemn,
iar datoritã vechimii ºi faptului cã era micã, a
fost demolatã ºi în 1811 s-a zidit biserica
actualã din piatrã, cãrãmidã ºi lemn. Pe locul
vechii biserici se aflã o Cruce din stejar masiv,
pictatã, care din 1985 este protejatã
corespunzãtor. Biserica are formã de navã,
iar interiorul are patru bolþi: una în altar, douã
în naos ºi una în pronaos. Între anii 1885-
1890, biserica a fost legatã în fier de un
meºter din Merghindeal al cãrui nume nu se
cunoaºte. Iconostasul este din cãrãmidã.
Bolta din faþa altarului ºi iconostasul au fost
pictate în tehnicã fresco de fraþii Grecu din
Sãsãuº între anii 1880-1890, lucrãnd ca ajutor
de pictor ºi Cãtanã Visarion din Retiº. La
aceastã picturã s-a intervenit în anii 1947-
din care a fost luat, pentru cã „noi,
pãmântenii, din pãmânt suntem zidiþi ºi în
acelaºi pãmânt vom merge, precum ai
poruncit Cel ce m-ai zidit ºi mi-ai zis: pãmânt
eºti ºi în pãmânt vei merge, unde toþi
pãmântenii mergem” (Icosul de la slujba
înmormântãrii).
Pentru Bisericã trupul este templu al
Duhului Sfânt, este biserica cea vie în care
omul este chemat sã slujeascã ºi sã se închine
lui Dumnezeu. Sfinþii care I-au slujit lui
Dumnezeu sunt, prin moaºtele lor, temelia
(continuare în pagina 6)
1949, în 1959 ºi în 1984.
Restul bisericii care n-a fost pictatã, s-a
pictat în tehnicã fresco de cãtre pictorul
restaurator Nicolae Sava din Bucureºti între
anii 1984-1988. Au fost fãcute fereste noi ºi
uºi noi la bisericã. Reparaþii exterioare i s-au
fãcut înanii1972 ºi în 2006.
Biserica a fost sfinþitã de cãtre episcopul
Vasile Moga în anul 1823 ºi resfinþitã la 23
sept. 1990 de cãtre P. S. Serafim Fãgãrãºanul
episcop vicar la Sibiu.
Datoritã vechimii, biserica a fost decla-
ratã monument istoric de categoria a III a.
Iluminatul bisericii se face electric, iar
din anul 2001 încãlzirea se face cu gaz metan.
Instalaþia de gaz metan a fost fãcutã pe
cheltuiala Primãriei, cu sprijinul primarului
Dobre Aurel.
Preoþi care au slujit în biserica din Retiº
amintim pe urmãtori: Dobre Zosim, Dobre
Isaia, Manovici Ioan, Dobre Ioan, Opriº
Alexandru, Costea Filaret, Gaºpar Gheorghe
ºi din 1970 pânã azi Scutea Ioan.
Parohia Retiº mai are în proprietate ºi
fosta ºcoalã confesionalã care este aproape
de bisericã ºi de casa parohialã. Starea ei este
mai puþin bunã, pentru cã nu sunt fonduri
pentru întreþinerea ei. Este o clãdire bunã,
dar nu avem ce destinaþie sã-i dãm pentru cã
ÎNSTR{INAREA PRIN TELEVIZIUNE ~I INTERNET
ªtiþi care este paradoxul secolului vitezei
în care am intrat? Pe de o parte, cu cât
mijloacele de informaþie sunt mai rapide ºi
mai sofisticate, cu atât noi, oamenii, ne
cunoaºtem mai puþin între noi. Pentru cã
primeºti ºtirea, dar nu aºa cum este ea, ci
aºa cum vrea sã þi-o transmitã cel care þi-o
transmite, care între tine ºi întâmplarea
adevãratã pune un filtru, o oglindã, o culoare
care o deformeazã. În genere se numeºte
manipularea individului ºi ea existã, aºa încât
iatã de ce parcã ne înstrãinãm unii de alþii,
iatã de ce ºi þãrile ºi popoarele se înstrãineazã
unele de altele. Pentru cã se conteazã pe
imagine, iar imaginea este doar aceea care
se transmite.
Iatã de ce este nevoie ca oamenii sã se
apropie sufleteºte ºi fizic unii de alþii, prin
vizite, prin excursii, prin cãlãtorii, sã nu
aºtepte totul de la televizor ºi de la internet.
Pentru cã, dacã vom ajunge sã ne cunoaºtem,
sã ne iubim, sã ne urâm, sã ne cãsãtorim, sã
ne înmormântãm doar prin internet, atunci
într-adevãr ne vom înstrãina cu desãvârºire
unii de alþii…
FEBRUARIE 2011
este la marginea satului ca ºi biserica ºi casa
parohialã, casã în stare bunã, având luminã
electricã ºi gaz metan.
Din 1993, dupã ce au plecat saºii în
Germania, credincioºii din Retiº au cumpãrat
biserica evanghelicã împreunã cu casa
parohialã ºi cu anexele ce-i aparþin, ca ºi
perimetrul aferent de 0,52 ha. În 2006
biserica sãseascã a fost reparatã în exterior
cu ajutorul ºi cheltuiala credincioºilor,
urmând sã se facã reparaþii ºi modificãri
interioare, spre a fi datã cultului ortodox.
Credincioºii ortodocºi au fost mulþumiþi
de ce s-a realizat, pentru cã mulþi sectari s-au
interesat de aceastã bisericã dorind sã o
cumpere, ºi dacã reuºeau ne deranjau în
credinþa noastrã ortodoxã.
În decembrie 2006 am primit o
sponsorizare de la BCR de 5.000 RON, pentru
a putea termina lucrãrile la biserica din
centru, pentru cã acum este a noastrã.
Clopotele mici, din amândouã bisericile,
dateazã din sec
Dupã îndrumãrile date de Pr. Prof. Acad.
Dr. Mirce Pãcurariu în Mitropolia Ardealului,
nr. 6-8/1975, în viitor se va alcãtui o
monografie mult mai amplã ºi mai completã.
Paroh, Pr. Scutea Ioan
Repet ceea ce am spus ºi altã datã, cã un
bãtrân cãlugãr înþelept a fost întrebat de
cineva: „Pãrinte, când o sã fie sfârºitul lumii?”
ªi el a rãspuns: „Sfârºitul lumii va fi atunci
când or sã disparã potecile dintre casele
oamenilor.” Ei bine, nu trebuie sã lãsãm
aceste poteci sã disparã, sã creascã iarba pe
ele, ci sã le pãstrãm bãtãtorite.
De aceea este importantã instituþia
bisericeascã, pentru cã ea este aceea care ne
aduce în faþa lui Dumnezeu ºi ne aduce unul
lângã altul.
(continuare în pagina 6)
6 ORTODOXIA Pe Valea Hârtibaciului
NE VORBE~TE P{RINTELE TEOFIL
Motto: „Sunt mare pentru cei ce mã ascultã, sunt mic pentru cei ce nu mã
DESPRE PILDA
FIULUI RISIPITOR
SAU A TATÃLUI IUBITOR
Duminica a doua a Triodului se citeºte
din Sfânta Evanghelie pilda fiului risipitor sau,
cum îmi place mie sã spun, pilda tatãlui
iubitor. De fapt, din pilda cu fiul risipitor
învãþãm mai puþin de la fiul risipitor decât de
la tatãl iubitor. Fiul risipitor este un om
obiºnuit, un om ca mulþi alþii, un om care s-a
depãrtat de bine ºi s-a scufundat în rele, un
om care nu a þinut seama de tatãl sãu dar
care, când a ajuns la necaz, ºi-a adus aminte
cã are un tatã. Poate cã lucrul acesta este cel
mai important din câte se spun despre fiul
risipitor: ºi-a adus aminte cã are un tatã. Când
a plecat, nu i-a pãsat cã are un tatã! Când a
rãtãcit, nu ºtim cât s-a gândit cã are un tatã.
Dar când a ajuns într-o situaþie grea, ºi-a adus
aminte cã are un tatã! A ºtiut despre tatãl
sãu cã este aºa cum trebuie sã fie un tatã, cã
are inimã de tatã. Fiul risipitor a plecat de la
faþa tatãlui sãu sã facã ce vrea el. A fãcut ce a
vrut ºi a ajuns în situaþia pe care o are în
vedere Sfântul Apostol Pavel în Epistola cãtre
Romani, cã pe cei care au pãcãtuit Dumnezeu
i-a lãsat la mintea lor nesãbuitã. I-a lãsat sã
vadã cum este omul care nu ºtie de lege, cum
este omul care nu ºtie de Dumnezeu, cum
este omul care se încrede în mintea lui, mai
ales dacã aceasta este o minte coborâtã,
deviatã de la bine, împãtimitã. Aºa era ºi
mintea fiului risipitor. “Dã-mi partea ce mi
se cuvine din avere!” (Luca 15, 12). ªi a primit-
o! A primit-o ºi a risipit-o! Pe când fãcea
lucruri cu care nu se putea prezenta în faþa
tatãlui sãu ºi pe care nu le-ar fi putut face
lângã tatãl, nu s-a gândit cã are un tatã. A
venit însã vremea sã se gândeascã: “Am un
tatã, am avut o casã pãrinteascã, am plecat
din niºte condiþii bune, pe care acum nu le
mai am”. S-a gândit cum sã facã sã fie din
nou în casa tatãlui sãu, dar nu ca fiu - cãci
zice el “Nu sunt vrednic sã fiu fiul tãu”.
Atunci, pentru cã aici, pãzind porcii, nu am
nici mãcar mâncarea pe care o mãnâncã
porcii, ce aº putea face ca sã am pâinea de
care sunt îndestulaþi slujitorii tatãlui? Nu am
altceva de fãcut decât sã mã gândesc cã tata
este bun cu mine. Mã voi scula ºi mã voi duce
la tatãl meu ºi voi zice: “Tatã, am greºit la cer
ºi înaintea ta ºi nu sunt vrednic sã mã numesc
fiul tãu. Fã-mã ca pe unul din argaþii tãi” (Luca
15, 18-19). Cu gândul acesta în minte a pornit
spre casa tatãlui sãu. De acum ºtia: am un
tatã. Se spune în pildã cã tatãl l-a vãzut de
departe pe fiul care se întorcea ºi nu l-a mai
þinut locul în care se gãsea, pentru cã inima
de tatã i-a dat gândul cã trebuie sã facã altceva
decât sã aºtepte. Ar fi putut foarte bine sã
aºtepte, dar atunci s-ar fi putut zice cã nu a
avut inimã de tatã, ci de cercetãtor, de
cercetãtor ºtiinþific, de psiholog, de filosof,
de om care vrea sã scoatã niºte concluzii. Ori
el a avut inimã de tatã ºi inima de tatã nu l-a
lãsat sã aºtepte, ci i-a dat ghes sã plece. Se
spune în Sfânta Evanghelie “cã alergând a
cãzut pe grumazul lui ºi l-a sãrutat”. Este
foarte important sã þinem minte, sã avem în
vedere cuvântul acesta: a alergat înaintea lui.
Deci nu s-a dus încet, nu s-a dus mai mult
aºteptând, ci s-a dus alergând. ªi când s-a
întâlnit cu fiul sãu care se întorcea, a cãzut
pe grumaji lui ºi l-a sãrutat. Era primul semn
cã îl aºtepta pe fiul sãu. Nu aºtepta pe un
ascultã ºi sunt de nimic pentru cei ce mã ocolesc”
strãin, ci-l aºtepta pe fiul care a plecat. Din
casa lui a plecat fiul sãu. Pe fiul sãu l-a dorit,
pe fiul sãu l-a aºteptat, pe fiul sãu l-a
îmbrãþiºat, pe fiul sãu l-a sãrutat, pentru cã
avea inimã de tatã. ªi fiul a început sã zicã:
“Tatã, am greºit la cer ºi înaintea ta ºi nu
sunt vrednic sã mã numesc fiul tãu”. Mai mult
nu a zis!...Aici este foarte important de luat
aminte: tatãl l-a primit pentru cã de fapt
niciodatã nu l-a pãrãsit! Fiul l-a pãrãsit pe tatãl,
tatãl nu l-a pãrãsit pe fiu! Tatãl a rãmas în
aºteptarea fiului. Tatãl a dorit sã îl aibã pe
fiul sãu aproape. Nu a renunþat niciodatã la
inima de tatã, de aceea a alergat înaintea lui,
de aceea a cãzut pe grumajii lui, de aceea l-a
îmbrãþiºat, de aceea l-a sãrutat, de aceea a
început sã dea porunci sã fie tratat ca un
fiu…Dupã ce oamenii au început sã mãnânce
ºi sã se veseleascã, a sosit acasã ºi celãlalt
fiu, care, informat fiind asupra situaþiei, nu
voia sã intre în casã. Tatãl a ieºit sã stea de
vorbã cu el si atunci fiul ºi-a vãrsat veninul
din suflet, cã avea venin! Nu ºtia cã are un
frate care a revenit, nu se bucura cã are un
frate care a fost primit cu bine, ci a început
sã-I facã reproºuri tatãlui…Tatãl, tot cu inimã
de tatã ºi faþã de cel care era rãzvrãtit, a zis:
“Fiule, tu totdeauna eºti cu mine ºi toate ale
mele ale tale sunt. Trebuia însã sã ne veselim
ºi sã ne bucurãm, cãci fratele tãu acesta mort
era ºi a înviat, pierdut era ºi s-a aflat!”
Cred cã ne putem da toþi seama cã
Domnul Hristos a spus aceastã pildã ca sã
înþeleagã oamenii cã Dumnezeu este Tatãl lor.
A vorbit despre Dumnezeu care este Tatã faþã
de fiii Sãi, rãi sau buni, a vorbit despre
Dumnezeu Tatãl care rãsare soarele peste cei
buni ºi peste cei rãi, care trimite ploaia peste
cei drepþi ºi peste cei nedrepþi, a vorbit despre
Dumnezeu Tatãl care aleargã spre omul ce
vine cãtre Dânsul. Mântuitorul nostru ne-a
învãþat rugãciunea “Tatãl nostru”, care ne-a
pus în evidenþã cã-L avem pe Dumnezeu ca
Tatã. Noi ºtim de la Domnul Hristos cã avem
un Tatã în cer, dar uitãm lucrul acesta.
Suntem nepãsãtori faþã de lucrul acesta. Nu
avem în consideraþie lucrul acesta. Ca ºi când
lucrurile acestea ar fi spuse pentru altcineva,
nu pentru noi. Nouã ne-a spus Domnul
Hristos cã avem Tatã în cer ºi cã Tatãl nostru
Cel din ceruri este mai bun decât cel
pãmântesc. Cu toate acestea nu avem
încredere, nu avem siguranþa binelui. Am mai
spus ºi prin alte pãrþi cã noi nu trebuie sã
considerãm cã Dumnezeu este sponsor sau
cã Dumnezeu este terorist, în înþelesul cã stai
cu fricã înaintea Lui. Dumnezeu este Tatãl
nostru bun ºi iubitor de oameni, milostiv ºi
iubitor de oameni. Dumnezeu care are milã
ºi îndurãri ºi iubire de oameni. Aºa-L prezintã
Sfânta noastrã Bisericã pe Dumnezeu, care
este Tatãl nostru, care ne aºteaptã, care ne
primeºte, care aleargã spre noi. Aºa-L
înþelegem noi pe Dumnezeu - Tatãl nostru.
ªi totuºi stãm cu atâta nepãsare, stãm fãrã
credinþã în faþa lui Dumnezeu sau poate cã
nici nu stãm în faþa lui Dumnezeu, ci stãm ca
niºte oameni care nu ºtiu de ceva mai presus
de ei. ªi atunci vine Domnul Hristos cu pilda
fiului risipitor ºi ni-L mai aratã o datã pe
Dumnezeu ca tatã, ne încredinþeazã cã
Dumnezeu este gata sã ne primeascã dacã ºi
noi vrem sã fim primiþi ºi dacã facem cale
întoarsã de la rãu la bine. Este bine, fãcându-
se pomenirea de peste an a fiului risipitor, a
tatãlui primitor, a fratelui împotrivitor, sã ne
întrebãm ºi noi: credem în Tatãl cel primitor
sau nu? Îl cãutãm numai atunci când avem
treabã cu El ºi atunci nu este tatã, ci sponsor?
Stãm cu teama cã Dumnezeu nu ne primeºte
în faþa Lui? Atunci înseamnã cã pentru noi
Dumnezeu nu este Tatãl nostru, ci terorist.
Or viaþa noastrã trebuie sã fie alcãtuitã pe
ideea aceasta cã Dumnezeu este Tatãl nostru.
ÎNHUMARE SAU INCINERARE?
(continuare din pagina 5)
bisericii zidite. Trupul mort este considerat
rãmãºiþã pãmânteascã a existenþei umane,
este firesc ca acesta sã fie cinstit. În memoria
celor rãmaºi trupul celui adormit ºi apoi
înmormântarea lui devine ceva sacru. Astãzi
se ºtie cã osemintele, deºi uscate, sau orice
rãmãºiþã trupeascã menþin vie identitatea
biologicã a celui mort (ADN-ul) pe când
cenuºa nu.
Care este poziþia Bisericii Ortodoxe
Române în ce priveºte incinerarea?
Încã din 1928, în urma înfiinþãrii
crematoriului din Bucureºti, Sfântul Sinod în
ºedinþa din 15 iunie a acelui an a hotãrât
urmãtoarele: 1. Preoþii sã previnã pe
credincioºi ºi sã le atragã atenþia cã, în cazul
în care cineva ar dori sã se incinereze,
Biserica le va refuza orice asistenþã religioasã;
2. Celor ce totuºi au fost incineraþi sau se vor
incinera sã li se refuze orice serviciu religios
atât la moarte, cât ºi dupã moarte.
Problema incinerãrii a fost reluatã în
ºedinþa Sfântului Sinod din 22 februarie 1933
în care s-a fãcut precizarea cã „pentru orice
abatere de la hotãrârea luatã de Sfântul Sinod
în respectul doctrinei ºi practicii Sfintelor
noastre Biserici Creºtine Ortodoxe, preoþii
vor fi opriþi de la toatã lucrarea preoþeascã ºi
trimiºi în judecata Consistorului Spiritual
Eparhial, spre asprã sancþionare”. Aºadar
Biserica Ortodoxã Românã are o atitudine clar
exprimatã faþã de cei care s-au incinerat sau
se vor incinera. Pentru cei care se incinereazã
nu se sãvârºeºte nici slujba inmormântãrii ºi
nici slujbele de pomenire a celor morþi.
Profesorul grec Georgios Mantzaridis
spune cã în legea greacã mortul este numit
„adormit” (ºi la noi se practicã aceastã
vorbire), iar locul unde sunt îngropaþi morþii
este considerat sãlaºul celor ce dorm,
„dormitor” (kimitirion). Nimeni nu se
gândeºte sã îl ardã pe acela despre care are
sentimentul cã doarme, în afarã de cazul în
care îl urãºte de moarte.
Biserica Ortodoxã se bazeazã pe tradiþia
milenarã consacratã de aceasta, care
COLEGIUL DE REDACÞIE AGNITA
Ortodoxia pe Valea Hârtibaciului
Str. Mihai Viteazu, nr. 20, Agnita, 555100, telefon 0269510325
Preºedinte: Pr. Protopop Ioan Jurca
Redactori responsabili: Pr. Naicu Mihai
Pr. Coºorean Axente-Cosmin
Colectivul de redacþie: Pr. Nicolae Mãrginean (Agnita), Pr. Nicolae Piroº (Bârghiº),
Pr. Teofil Gârbacea (Iacobeni), Pr. Alexandru Copãceanu (Sãsãuºi), Pr. Aurel Avram
(Nocrich), Pr. Nicolae Dorin Dumbravã (Mihãileni), Pr. Calin Roajda (Hosman), Pr.
Dumitru Iridon (Ighiºu Vechi), Pr. Marius Rebegel (Ruja), Pr. Nicu Lazãr (Brãdeni)
Colaboratori: Luminiþa Feldara, Bogdan Foloba
Tiparul: Tipo Trib Sibiu, Editura Etape Sibiu
Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dumneavoastrã la adresa redacþiei
sau pe e-mail la adresa ortodoxiapevaleahartibaciului@yahoo.com
2011
ÎNSTR{INAREA
PRIN TELEVIZIUNE
~I INTERNET
(continuare din pagina 5)
Aþi vãzut cât de miºcãtor a fost momentul
de azi noapte, când unii s-au hotãrât sã nu
întâmpine Anul Nou cu ochii stâlpiþi pe micul
ecran, pe televizor, ci sã vinã la catedralã sau
la altã bisericã ºi sã-l întâmpine privind cãtre
Dumnezeu, cãtre eternitate, cãtre Cel care
ne înnoieºte cu adevãrat, ºi pe noi, ºi anul în
care am intrat.
Ne-am simþit cã suntem unii lângã alþii,
iar când am ieºit din bisericã am citit pe chipul
tuturor, bãrbaþi, femei ºi copii, o bucurie
extraordinarã. Atunci când eºti în faþa
televizorului eºti singur, pentru cã vezi acolo
numai ce vrea televizorul sã-þi transmitã.
ÎPS Bartolomeu Anania, fragment
din cuvântarea despre “Tarele omului
contemporan” rostitã la început de an
considerã cã înmormântarea este practica
corectã pe care ea trebuie sã o accepte ºi sã
o cultive, socotind incinerarea o practicã
interzisã pentru credincioºii ei.
Sã revenim de unde am plecat. În ciuda
dorinþelor lui, familia ºi prietenii lui Cristian
Paturcã au ajuns la concluzia cã este mai bine
sã fie înmormântat. ªi bine au fãcut! Iar în ce
priveºte cele douã cazuri din Agnita, unul din
anul trecut iar altul de datã recentã putem
spune urmãtoarele. Se ºtie cã românii au
plecat cu milioanele peste graniþã. E firesc
ca dintre ei sã moarã pe acolo pe unde paºii i-
au purtat. Cei mai mulþi se înmormânteazã
acolo unde mor. Uneori cei dragi de acasã
fac eforturi financiare enorme sã-i aducã în
cimitirele de acasã sã aibã aici un mormânt,
sã le punã o floare, sã înalþe o rugãciune de
iertare. În cele douã cazuri din Agnita cei
decedaþi au avut dorinþa expresã sã fie aduºi
acasã. Cei rãmaºi însã n-au avut posibilitatea
financiarã sã aducã rãmãºiþele pãmânteºti ºi
au recurs la incinerare aducând doar urna cu
cenuºa lor. O variantã mult mai ieftinã. În
ambele cazuri li s-a aplicat poziþia Bisericii ºi
s-au conformat. Sigur preoþii din parohiile
noastre se vor mai lovi de astfel de cazuri.
Rândurile mele au ca scop de a face cunoscut
ºi credincioºilor noºtri (ai Protopopiatului
Agnita) care este poziþia Bisericii Ortodoxe
Române în privinþa incinerãrii celor adormiþi
întru Domnul – doar înmormântare.
Pr. Ioan Jurca
(Protopop Agnita)
2011 GAZETA HÂRTIBACIULUI 7

DAN HERCIU FATA AM{GIT{ DE |IGAN

studiu de caz Foaie verde mãghiran,
Asearã fusei la bal,
EI S-AU N{SCUT @N MARTIIE
Ticoaie Victoria 88 de ani 02 martie Ilimbav
M-o furat un cortorar. Oargã Zoriþa 82 de ani 03 martie Ruja
îmi pare tare rãu Vin’, mândruþã.
dar nu cred Neamþu Maria 82 de ani 03 martie Alþâna
Vin’, puicuþã,
în prietenie after despãrþire Oprean Ion 93 de ani 04 martie Moardãº
Vin’ la cort sã ne iubim.
sistemul meu de valori Bârsan Alexandru 90 de ani 06 martie Coveº
Cortoraru-i om deºtept,
de altfel destul de rezonabil S-o-mbrãcat locotenent. Albu Iosif 89 de ani 06 martie Beneºti
refuzã constant - Mãi bãiete, bãieþele, Roman Livia 80 de ani 06 martie Retiº
încercãrile tale de compromis. Unde sunt casele tele? ªerban Nicolae 92 de ani 08 martie Beneºti
e ca ºi cum - Colo-n vale-ntre vâlcele, Stãniþ Ana 87 de ani 09 martie Hosman
dupã operaþia de apendicitã Se zãresc trei corturele, Varga Violeta 87 de ani 09 martie Coveº
te duci la doctor Alea sunt casele mele! Gabor Elena 91 de ani 10 martie Moardãº
ºi îl rogi - Bunã zâua, mamã soacrã, Oneamoise Emil 85 de ani 11 martie Retiº
sã îþi mai trimitã prin poºtã N-ai sã-mi dai ceva de treabã? Oprean Paraschiva 86 de ani 12 martie Moardãº
câte o bucatã, - Na ghiocu’ ºi gâceºte Rogoz Octavian 82 de ani 12 martie Retiº
aºa de dragul amintirii unei anumite utilitãþi. ªi du-te-n sat ºi cerºeºte! Laptea Lucreþia 87 de ani 13 martie ªomartin
- De la fripturã º-antricoate Stan Filofteia 86 de ani 13 martie Chirpãr
nu pot sã mã întâlnesc cu tine Am ajuns la gãini moarte. Varga Ana 80 de ani 14 martie Beneºti
pur ºi simplu De la sticla cu parfum Oargã Cornelia 82 de ani 14 martie Ruja
sã bem un cappuccino Am ajuns în cort la fum. Povar Ana 81 de ani 14 martie Sãsãuº
povestind despre stresul cotidian La nucu’ cu foaia latã, Terchilã Maria 86 de ani 15 martie Ilimbav
sau despre efectele globalizãrii Unde-i apa tulburatã. Vasiu Ioan 83 de ani 15 martie Beneºti
într-un spaþiu multicultural Pãrinþii, dac-o aflat, Puºcaº Ana-Anica 91 de ani 16 martie Ghijasa de Sus
fiindcã mã gândesc invariabil Pe-amândoi i-o îngropat:
cã e posibil Droc Doina 82 de ani 16 martie Retiº
Pe fecioru’, lângã drum, Ignat Teodora 84 de ani 20 martie Vãrd
ca dimineaþã sã te þin în braþe Pe fata-din jos de drum.
bucuros de minune Vlad Ion 87 de ani 22 martie Mihãileni
Din ficior o rãsãrit Tecuºan Simion 85 de ani 22 martie Coveº
Trandafir roºu-nflorit; Rusu Lucreþia 85 de ani 26 martie ªomartin
percepþia imoralã ªi din fatã-o rujã albã,
a universului nostru comun Micss Barbara 88 de ani 27 martie Alþâna
De s-o mirat lumea-ntreagã. Lungu Mateiu 86 de ani 28 martie Alþâna
este faptul cã paradoxal Rugu’ peste drum s-o-ntins
eu sunt principalul suspect Gliga Emil 82 de ani 28 martie Fofeldea
ªi de rujuþã s-o prins;
Ilea Ioan 92 de ani 29 martie Ghijasa de Sus
Sã se mire lumea toatã,
iar tu Hila Maria 86 de ani 29 martie Metiº
C-o fost dragoste curatã
un fel de victimã Popa Nicolae 85 de ani 30 martie ªalcãu
De-un ficior-june º-o fatã.
din instinctul meu de prejudecãþi Fãcãlãu Florea 82 de ani 30 martie Coveº
Mihãilã Ana (n. Curceanu-Coveº), Mihai Maria 80 de ani 31 martie Retiº
Brezaie Nicolae 87 de ani 31 martie Alþâna
TATIANA 67 de ani, Agnita, 19 V 1988
Din culegerile lui
Mircea Drãgan - Noiºteþeanu
Noi le dorim sãnãtate, bãtrâneþe liniºtitã ºi bucuri din partea urmaºilor.
N.R. Ne cerem scuze pentru eventualele erori apãrute din cauza nereactualizãrii listelor.

BENCHEA Obiceiuri la na`tere

Noi am crescut alãturi
Aceleaºi dimineþi le-am admirat
ºi frigul ne-a muºcat pe amândoi
Suntem aºa de diferiþi?
“Mul\imea copiilor – averea românului”
trebuie sã se uite la oameni schilozi sau
însãmnaþi, ca sã nu arate ºi copilul la fel. Dacã
Ne plac perdelele ploii totuºi a vãzut un om urât, trebuie sã scuipe de
ºi vioiciunea pãsãrilor trei ori ºi sã zicã: Doamne, fereºte! (Coveº). În
simfonia apusului de soare Agnita, când vedeai un ºchilav, se spunea: Urâtu’
ºi rocul grindinii peste pãmânt la tine,/ Frumosu’ la mine ºi trebuia dat cu dosul
tuºul zãpezilor imaculate mâinii peste fund, iar în Caºolþ trebuia sã zici:
Copilul meu va fi curat, de Maica Domnului
ºi aurul împãrãtesc al zilei
lãsat!1 Nu era bine sã poarte la gât mãrgele sau
Noi focuri am aprins în timp de iarnã. arnici, cã se spânzurã copilul. O femeie din
ªi am visat ca pãsãrile Agnita ne-a relatat cã un copil i s-a nãscut cu
sã migrãm buricul înfãºurat la gât! Dacã pofteºte un lucru,
trebuie neapãrat sã mãnânce puþin din el. Dacã
Mi-am petrecut întreaga viaþã lângã tine murea cineva, nu trebuia sã iasã din casã înainte
Spune-mi tu astãzi : de a fi scos mortul, pentru cã s-ar fi îmbolnãvit
Cine sunt? ca el. Nu trebuia sã fure ºi sã fie atinsã cu obiecte
pe faþã sau pe corp, ca sã nu se nascã copilul cu
fatã, dacã îºi ducea mâinile la nas, la ochi, pe
cap, ori îºi lãsa mâinile pe lângã corp, era bãiat
(Sãsãuº, Chirpãr). Nu era bine nici sã vezi pe
cineva suferind de epilepsie, ca sã nu se nascã
copilul cu aceastã boalã. Dacã în ziua de Anul
Nou primul intrat în casa femeii însãrcinate era
bãiat, ea va naºte bãiat; dacã era femeie sau fatã,
va avea o fetiþã (Chirpãr).
Oamenii vechi credeau în ursitoare, ca zeiþe
ale destinului, care hotãrãsc viitorul nou
nãscutului ºi în posibilitatea îmbunãrii lor prin
obiceiul ospãtãrii în noaptea naºterii copilului.
Ar fi nouã ursitoare, credeau chirpãrenii,
neauzite ºi nevãzute de nimeni, decât de “ o
femeie bãtrânã, care este vrednicã de Dumnezãu
sã audã ce-i ursãsc copilului în viaþã , dacã are sã
trãiascã, cât are sã trãiascã ºi ce noroc va avea”.2

POVE~TI semne. Nu era bine ca lãuza sã aibã floare în

FILOZOFICE
Cel mai bun dintre fii
O veche poveste etiopianã ne aratã cum
un bãtrân, care trãgea sã moarã, ºi-a chemat
la cãpãtâi cei trei fii ºi le-a zis:
- Nu pot împãrþi în trei ceea ce am. Ar
însemna sã vã dau fiecãruia dintre voi mult
prea puþin. Am hotãrât, prin urmare, sã las
tot ceea ce am, ca moºtenire, aceluia dintre
voi care se va dovedi cel mai îndemânatic ºi
cel mai isteþ. Adicã celui mai bun dintre fiii
mei. Am pus pe masã câte un ban pentru
fiecare. Luaþi-i. Cel care va izbuti sã cumpere
cu acest ban ceva care sã umple coliba va avea
parte de toatã moºtenirea.
Cei trei fii au plecat. Primul a cumpãrat
fân, dar n-a putut sã umple coliba decât pânã
la jumãtate. Cel de-al doilea fiu a cumpãrat
pene, dar tot n-a putut umple coliba pânã sus.
Cel de-al treilea fiu – care a ºi avut parte
de moºtenire – n-a cumpãrat decât un lucru
mic de tot. O lumânare. A stat pânã s-a lãsat
întunericul, a aprins lumânarea ºi coliba s-a
umplut de luminã
Raþiunea de a fi a cuplului, a nuntirii, este
de a da mai departe viaþã vieþii, de a aduce copii
pe lume. Aceastã sete de a da viaþã ºi de a pãstra
noua viaþã, aceastã puternicã dragoste de copii
a românului l-au fãcut sã înconjoare momentul
naºterii cu o fantasticã pânzã de obiceiuri ºi
ritualuri, colorate ºi pitoreºti. Practicile rituale
au dublu rol: profilactic ºi propiþiator.
Dintotdeauna oamenii au socotit aducerea pe
lume a unui copil ca un act misterios, miraculos,
iar mama ºi fãtul au fost investiþi cu forþe
deosebite ºi trataþi ca atare de întreaga
colectivitate. Dacã nunta e euforicã, naºterea e
gravã. Mireasa e sãrbãtoritã, femeie “grea” e
cinstitã. Bãrbatul e socotit co-responsabil la buna
desfãºurare a “stãrii binecuvântate”, trebuie sã
aibã grijã de sãnãtatea femeii ºi sã-i facã toate
poftele. Naºterea era aºteptatã cu bucurie de
toþi, dar existau ºi numeroase temeri: ce va fi,
cum va fi, dacã va fi sãnãtos sau anormal etc.
Toate aceste temeri ºi dorinþe au fost exprimate
în obiceiurile de la naºtere.
Numele popular al femeii gravide face aluzie
la greutatea sarcinii (femeie grea), la schimbarea
fizionomiei (femeie groasã), la darul primit de
la Dumnezeu (femeie în starea darului).
Pe timpul sarcinii, femeia era (ºi mai este!)
supusã la o serie de interdicþii (cam aceleaºi în
toate satele), crezându-se cã astfel
supranaturalul malefic nu-i va pricinui vreun rãu
nou-nãscutului. Aºa, de exemplu, gravida nu
buzunar, nici s-o atingi cu o floare, cã iese copilul
ca o floare (Vecerd). În Vecerd este cunoscut
cazul unei lãuze care a purtat cruciuliþã în
buzunar. Copilul s-a nãscut cu semn de cruciuliþã
pe gât, semn ce-l avea ºi la vârsta de 54 de ani.
Dacã totuºi se nãºtea cu semn, mama se punea
pe mãturã, în pragul uºii, spunea Tatãl nostru
de trei ori ºi-i dãdea sã sugã în trei vineri, pe
nemâncate (Agnita). Nu era bine sã dea cu
piciorul în mâþã sau câine, cã-i ieºea copil flocos
sau pãros, precum animalul lovit (Chirpãr). Nu
avea voie sã boteze sau sã cunune, ca sã nu-i
moarã copilul. Când se nãºtea un monstru, se
credea cã femeia s-a uitat la vreo dihanie ori cã
pãrinþii au fãcut multe pãcate, motiv pentru care
trebuie sã se pocãiascã toatã viaþa (Chirpãr).
Dacã avea patã pe corp, se credea cã femeia a
mâncat un fruct furat în timpul sarcinii. Dacã
gravida a luat hoaºpe (talaº) în poalã, copilul se
va naºte cu pãrul creþ (Chirpãr). Nu era bine sã
aibã în poale lemne, prune, mere (Caºolþ).
Fierului îi erau atribuite puteri protectoare
contra necuratului, încã înainte de naºtere.
Femeile gravide nu ieºeau din casã fãrã un fier
la ele, de obicei cheia.
În privinþa sexului viitorului copil, se spune
cã, dacã prima oarã miºcã în partea dreaptã, va
fi fatã, iar dacã miºcã în partea stângã – bãiat.
Dacã are burta ascuþitã ºi în spate nu se
cunoaºte, înseamnã cã e bãiat, dacã burta e
rotundã, va fi fatã (Sãsãuº). Dacã gravida are pete
pe obraz, va face fatã. Se mai proceda ºi în felul
urmãtor: gravidei i se punea, fãrã sã observe,
sare pe cap; dacã îºi ducea mâna spre gurã, era
Când ursitoarele apãreau sub geam, pe masã
trebuiau sã fie diverse alimente ( varzã fiartã,
grâu fiert, fasole frecatã, etc.), altfel nu urseau
bine. Produsele alimentare ºi celelalte bunuri
de pe masã erau puse ca sã aibã parte de ele în
viaþã, de trai bun, sã fie sãnãtos, harnic. În
lucrarea citatã, prof. Elena Slãvescu noteazã
urmãtoarea legendã din Chirpãr, referitoare la
ursitoare:
La naºterea unui prunc, noaptea au venit
ursitoarele. Cea rea i-a spus femeii cã bãiatul va
trãi pânã la 18 ani, când se va arunca în fântâna
din curtea pãrinteascã ºi va muri. Bãtrâna,
auzind acestea, le-a spus pãrinþilor ºi aceºtia au
aruncat lemne peste fântânã. În ziua ursitã,
bãiatul s-a aºezat pe lemne ºi a murit. Potrivit
spuselor informatoarei, l-a strigat moartea la
fântânã. Tot chirpãrenii cred cã bitangii (copiii
din flori) devin pricolici în a treia generaþie, adicã
niºte oameni rãi, cu putere satanicã, ce se pot
transforma în câine ºi din câine în om, dacã e
bãtut pânã sângereazã. În Movile, a treia noapte
dupã naºtere se puneau la uºã fãinã, fructe ºi
pâine pentru ursitoare, fiind noaptea în care era
ursit viitorul noului nãscut. Astfel, ele erau bine
dispuse ºi urseau noului nãscut aceste daruri
pentru toatã viaþa. Ursitoarele de la naºtere se
identificã cu zânele-zori care pregãtesc celãlalt
prag de trecere ºi iniþiere – în moarte.
1 Colonel (r) Ioan I. Lazãr, Prof. Octavian-Ioan Moga,
Caºolþ, strãvechi pãmânt românesc, Editura Arhip Art,
Sibiu, 2009, p. 150
2 Elena Slãvescu, Monografia folcloricã a satului
Chirpãr, lucrare pentru gradul I,1981, p. 13



8
GAZETA HÂRTIBACIULUI 2011

PENSIUNE DE 4 STELE
Recent a fost inauguratã
pensiunea „ICE”, cea mai
luxoasã din Agnita.
Pensiunea, pe care patronii o
doresc sã fie clasificatã cu 4
stele, are opt camere ºi douã
apartamente. Douã din cele
patru camere matrimoniale
sunt dotate cu baie simplã ºi
douã cu jacuzi.
Pensiunea mai are un
restaurant cu 12 mese, o
terasã , un club de noapte ºi
salã de biliard.
Odatã ce timpul va
permite, urmeazã sã se mai
amenajeze un loc de joacã
pentru copii, o piscinã, un
teren de minifotbal ºi unul de
baschet.
Proprietarii, Sanda ºi
Nicolae Dâlbea au fost
felicitaþi de toþi cei prezenþi
la inaugurare, prieteni ºi
oficialitãþi, care au remarcat
calitatea deosebitã a
lucrãrilor. Fiecare camerã ºi
fiecare spaþiu este zugrãvit ºi
mobilat în altã culoare.
Cu aceastã ocazie, preoþii
Nicolae Mãrginean ºi Mihai
Naicu au oficiat o slujbã de
binecuvântare a localului ºi a
familiei.
Chiar de la început
proprietarii au avut bucuria
s-o gãzduiascã în localul lor pe
renumita artistã Maia
Morgenstern , prezentã în
zonã pentru filmãri în Dealu
Frumos.

CARNAVAL LA GR{DINI|A NR 1
Vineri 11 februarie a.c., Distracþia s-a încheiat cu Toatã lumea s-a simþit
începând cu ora 9,00 la „TOATÃ LUMEA LA DANS”, minunat
Grãdiniþa Nr1 ( de pe Avram sucuri, dulciuri, ºi baloane.
Iancu) a fost mare bucurie la
grupa mare - pregãtitoare.
Cei mici(grãdinarii),
alãturi de pãrinþi, bunici ºi
frãþiori, ºi-au pus mãºtile de
carnaval. Personaje din
Cyan Magenta Yellow Black

basme, din desenele animate;

prinþese zâne, prinþi, cãþei,
iepuraºi ursuleþi au umplut COLEGIUL DE REDACÞIE AGNITA
„ringul” (sala de grupã), unde Colectiv de redacþie: Ilarion Bârsan, Mircea Drãgan,
muzica i-a antrenat pe toþi. Marius Halmaghi, Cãtãlin Varga
Au urmat jocuri muzicale
ºi jocuri distractive la care s- Str. P-þa Republicii nr. 19 -
Tel.: 0269-510465, int.112
au întrecut atât cei mici cât ºi Tipar: Tipo Trib Sibiu
e-mail: barsan.avh@gmail.com
EDITURA ETAPE SIBIU orele 800 - 1500
pãrinþii ºi bunicii.