TRATAMENTUL

INTOXICAŢIILOR
PRINCIPII ALE TRATAMENTULUI

 Cunoaşterea proprietăţilor farmacologice,

toxicologice şi farmacocinetice ale
substanţelor implicate
 Prevenirea absorbţiei substanţei toxice
 Favorizarea eliminării substanţei deja
absorbite
 Administrarea de antidoturi
 Tratamentul simptomatic
PREVENIREA ABSORBŢIEI SUBSTANŢEI TOXICE :
1. DILUAREA

 Apa:
– 1-2 căni pentru copii
– 2-3 căni pentru adulţi
– Se adminsitrează doar cantitatea ce poate
fi înghiţită
– Pentru preparatele solide poate iniţia
dizolvarea
– Nu se indică pentru pacienţii inconştienţi
 Laptele:
– are şi acţiune emolientă
– Întârzie efectul emetic al siropului de ipeca
PREVENIREA ABSORBŢIEI SUBSTANŢEI TOXICE :
2. PROVOCAREA EMEZEI
 Contraindicată în:
– A) intoxicaţii cu:
 Substanţe convulsivante
 Hidrocarburi
 Acizi sau baze tari
– B) la pacienţi:
 Inconştienţi sau comatoşi
 Care nu au reflexul de vomă
 Cu boli cardiovasculare grave, emfizem sau vase
sanguine slabe
 Sub 6 luni
 La care este necesară administrarea rapidă a unor
antidoturi pe cale orală (ex. NAC)
 Cu sarcină avansată
 Cu criză hipertensivă sau hipertensiune intracraniană
PREVENIREA ABSORBŢIEI SUBSTANŢEI TOXICE :
2. PROVOCAREA EMEZEI

 Sirop de ipeca:
– Doze administrate: 5-10 ml (6-12 luni)→ 30 ml
– Efect vomitiv în 20-30 min
– Efecte adverse: vomă, diaree, letargie, febră
 Apomorfina:
– Efect vomitiv în 3-5 min
– Poate fi administrat o dată cu C activat
– Se administrează parenteral
– Efecte secundare: deprimare SNC, hipotensiune
– NU se administrează concomitent cu deprimante
SNC
PREVENIREA ABSORBŢIEI SUBSTANŢEI TOXICE :
2. PROVOCAREA EMEZEI

 Soluţie de săpun:
– Efect în mai puţin de 10 min
– Indicată pentru producerea rapidă a emezei
când siropul de ipeca nu este disponibil
 Stimularea mecanică a luetei
 Alte emetice: soluţie NaCl
PREVENIREA ABSORBŢIEI SUBSTANŢEI TOXICE :
3. SPĂLĂTURA GASTRICĂ
 = Spălarea stomacului cu diferite
soluţii:apă, NaHCO3, NaCl, săruri de Ca,
acid tanic, KMnO4
 Pacienţii comatoşi – intubaţi
 Indicaţii:
– În orice intoxicaţie acută în care este indicată
epurarea gastrică şi emeza cu ipeca este
contraindicată
– Preferată la pacienţii ce au pierdut efectul de
vomă şi care sunt intubaţi pentru protecţia
căilor respiratorii
PREVENIREA ABSORBŢIEI SUBSTANŢEI TOXICE :
3. SPĂLĂTURA GASTRICĂ

 Contraindicaţii:
– Substanţe corosive
– Distilate de petrol
– Convulsii
– Corpi străini mari sau obiecte ascuţite
– Imposibilitatea de a proteja căile respiratorii
– Când se consideră că medicamentul nu mai
este disponibil în stomac
 PREVENIREA ABSORBŢIEI SUBSTANŢEI TOXICE :
4. ADMINISTRARE DE SUBSTANŢE ADSORBANTE
 Cărbunele activat:
– Suprafaţa între 1000-3500 m2/kg
– Administrare orală, ca suspensie apoasă
– Doze:
 50-100 g – adulţi
 15-20 g - copii
– Doza optimă – 10:1 cărbune faţă de medicament
– Doze multiple de cărbune activat:
 Întrerup ciclul enterohepatic
 Adsorb medicamentul secretat prin membrană în lumenul
gastric
 Scad adsorbţia în curs a medicamentului ingerat
– Eficienţă maximă în primele 30 min de la ingerarea ST
PREVENIREA ABSORBŢIEI SUBSTANŢEI TOXICE :
5. ADMINISTRAREA DE LAXATIVE
 = accelerarea tranzitului ST pentru a împiedica
absorbţiei fracţiunii din lumenul intestinal
 Contraindicaţii:
– Intoxicaţii cu substanţe corosive
– Pacienţi cu tulburări hidroelectrolitice
– Persoane cu funcţie renală compromisă (laxative cu
Mg)
 Utilizate:
– Sulfat, citrat de Mg
– Sulfat de Na 10%
– Sorbitol: 1-1,5 g/kg
PREVENIREA ABSORBŢIEI SUBSTANŢEI TOXICE :
6. IRIGAREA ÎNTREGULUI INTESTIN
 Utilizate:
– Sulfat de Na
– Sol polietilenglicol
 Eficienţă: salicilaţi, Li, ampicilină, cocaină
la body-packers
 Administrare: oral sau tub nazo-gastric
 Doze:
– 2 l/h adulţi
– 500 ml/h copii
PREVENIREA ABSORBŢIEI SUBSTANŢEI TOXICE :

 7. ADMINISTRARE DE EMOLIENTE
– Intoxicaţii cu substanţe iritante
– Lapte, albuş de ou
 8. DECONTAMINARE TOPICĂ
– Piele:
 Îndepărtarea hainelor
 Spălare cu apă şi săpun (subst. Liposolubile)
 Nu se aplică unguente, creme, bandaj oclusiv

– Ochi:
 Spălare abundentă cu apă călduţă (15-20 min)
 Îndepărtarea lentilelor de contact
 Examen oftalmologic obligatoriu
ACCELERAREA ELIMINĂRII SUBSTANŢELOR DEJA
ABSORBITE : DIUREZA FORŢATĂ

 = Creşterea clearance-ului renal al

substanţei prin creşterea producerii de
urină (12 l/24 h)  eliminarea crescută de
2-10 ori
 Furosemid, manitol
 Indicaţii: o mare parte din ST sau
metaboliţi se elimină pe cale renală
 Complicaţii: edem pulmonar şi cerebral
ACCELERAREA ELIMINĂRII SUBSTANŢELOR DEJA
ABSORBITE : MODIFICAREA pH-ului URINAR

 = favorizarea ionizării ST şi diminuarea

reabsorbţiei tubulare cu creşterea eliminării
 Diureza alcalină:
– Creşterea eliminării acizilor slabi
– Administrarea i.v. de NaHCO3, 1-2 mEq/kg la 3-4 ore
 Diureza acidă:
– Creşterea eliminării bazelor slabe
– Administrarea sistemică de NH4Cl
– Abandonată – complicaţii acidoza metabolică sistemică
ACCELERAREA ELIMINĂRII SUBSTANŢELOR DEJA
ABSORBITE : EPURAREA EXTRARENALĂ

 Tehnici disponibile:
– Dializa peritoneală
– Hemodializa
– Hemoperfuzia
– Exsanguinotransfuzia
 Aspecte farmacocinetice ce favorizează
îndepărtarea extracorporală:
– Volum mic de distribuţie
– Fază de eliminare prelungită
– Model farmacocinetic monocompartimentat
EPURAREA EXTRARENALĂ: DIALIZA PERITONEALĂ

 = Spălarea cavităţii peritoneale cu o soluţie de

dializă sterilă, călduţă, membrana peritoneală
servind drept membrană semipermeabilă
 Se poate influenţa eliminarea prin adăugarea în
lichidul de dializă a albuminei (subst. puternic
legate de proteine) sau a uleiului de arahide
(subst. liposolubile)
 Indicaţii: pacienţi cu IRA, probleme de asigurare
a accesului venos
 Viteza redusă de eliminare – compensată prin
posibilitatea de practicare timp de 24 h
EPURAREA EXTRARENALĂ: HEMODIALIZA

 Membrana de dializă = membrană

artificială de celofan
 Factori care favorizează hemodializa:
– Greutate moleculară < 500 Da
– Hidrosolubilitate
– Legare redusă de proteinele plasmatice
EPURAREA EXTRARENALĂ: HEMOPERFUZIA

 Sângele este trecut printr-un cartuş ce conţine

particule adsorbante
 Factori ce favorizează hemoperfuzia:
– Adsorbţia pe cărbunele activat
– Afinitatea de legare a medicamentului de proteinele
plasmatice faţă de cărbunele activat
 Semnificativ mai eficientă decât dializa
peritoneală şi hemodializa pentru îndepărtarea
ST liposolubile sau puternic legate de proteine
 EPURAREA EXTRARENALĂ:
EX-SANGUINOTRANSFUZIA

 = sustragerea unui volum de sânge şi

înlocuirea lui concomitentă cu un volum de
sânge echivalent
 Indicaţii:
– Intoxicaţii cu veninuri, toxici naturali
– Intoxicaţii cu ST methemoglobinizante
– Intoxicaţii cu ST puternic legate de proteinele
plasmatice
 EPURAREA EXTRARENALĂ:
PLASMAFEREZA

 Se sustrage un volum de sânge şi se

înlocuieşte cu componentele celulare ale
intoxicatului, resuspendate în soluţii de
coloizi, albumine sau plasmă proaspătă
îngheţată
 UTILIZAREA ANTIDOTURILOR:

 ANTIDOT = substanţă capabilă să

inactiveze o substanţă toxică sau să îi
antagonizeze efectele
 Condiţii:
– Să nu fie toxic (nici metaboliţii)
– Combinaţia rezultată în urma interacţiunii cu
ST să nu fie toxică
– Să se elimine uşor din organism
CLASIFICAREA ANTIDOTURILOR: ANTIDOTURI CE
ACŢIONEAZĂ PRIN MECANISM CHIMIC

 1) Acţiune directă asupra ST

– Agenţi chelatanţi
– EDTA dicobaltic
– anticorpi
 2) Detoxifiere enzimatică
– Cosubstrat (tiosulfat de Na în intoxicaţii cu cianuri)
– Enzime exogene (rodanaza, acetilcolinesteraza)
 Dezavantaj: proteine exogene → reacţii alergice
– Prevenirea formării metabolitului toxic: etanol, 4-metil
pirazol
CLASIFICAREA ANTIDOTURILOR: ANTIDOTURI CE
ACŢIONEAZĂ PRIN MECANISM CHIMIC

 3) Antidoturi care conduc la formarea unei

substanţe cu acţiune detoxifiantă:
– Substanţe methemoglobinizante (ex. nitriţi) în
intoxicaţii cu cianuri sau H2S
 4) Antidoturi ce reacţionează cu complexul
enzimă-substanţă toxică
– Oxime (insecticide organofosforice)
 5) Antidoturi care reacţionează cu un
metabolit toxic
– N-acetilcisteina (intoxicaţii cu paracetamol)
 CLASIFICAREA ANTIDOTURILOR:

 II. ANTIDOTURI FARMACOLOGICE

– 1) Antagonism la nivelul receptorilor
 Naloxona (opiacee)
 Flumazenil (benzodiazepine)

 Prenalterol (β-blocante)

– 2) Antagonism la nivelul altor molecule

 Oxigen (CO)
 III. ANTAGONISM FUNCŢIONAL
– Diazepam (anticonvulsivant)
– Perfuzii cu fluide (hipotensiune)
 AGENŢI CHELATANŢI

 Utilizaţi în intoxicaţii cu metale

 Efectul benefic datorat:
– Formării unui complex mai puţin toxic decât
metalul liber
– Mobilizării metalului de la locul de acţiune
– Favorizării eliminării
 Antidotul trebuie să aibă acţiune chelatantă
maximă pentru ST şi minimă pentru
compuşi normali ai organismlui
 Se folosesc pentru ionii metalici cu care
formează complecşi: stabili, solubili, netoxici
 AGENŢI CHELATANŢI:
Chelatanţi cu grupări tiol
CH3
CH2 COONa
OH
CH SH
CH SH
CH SH CO

CH SH NH
CH2 SH
CH2
COONa
Dimercaptopropanol (BAL)
COOH
Dimercaptosuccinat de Na
Mercaptopropionil glicina
CH3
HS C CH2 SO3Na

CH3
CH SH
H 2N CH

CH2 SH
COOH
Dimercaptopropan sulfonat de Na
D-Penicilamina (Cuprenil)
 AGENŢI CHELATANŢI:
Alţi chelatanţi

 Acid etilendiaminotetraacetic = EDTA =

Kelaton
 EDTA disodic = Complexon III
 EDTA sare de Ca şi Na = versenat de Ca
 Complexon IV = diaminociclohexan
tetraacetat de Na
 Desferal = deferioxamina
 Deferiprona