Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

Studiul Noului Testament

Anul II – sem. I – Teologie Pastorală
Profesor: Pr.Prof.Univ.Dr. Vasile Mihoc

Note de curs

Cartea Faptele Apostolilor

Sorţul (a arunca sorţul) – asociat cu acte sacre; practică de la Templu.

Cap. 2

Cincizecimea la evrei:
Paştile la evrei începeau în seara de 14 Nisan şi se continua în 15 Nisan, putând
cădea oricând în săptpmână.
Cincizecimea nu se calculează de la Paşti la evrei, ci se socoteşte de la duminica
de după Paşti. În cazul anului morţii Mântuitorului Paştile au căzut chiar sâmbăta, deci
calculul începea chiar de ziua următoare.
La început creştinii din Ierusalim serbau sărbătorile evreieşti. Spre sfârşitul
secolului I şi sigur în sec. II se serbau sărbătorile creştine.

v. 1 – „toţi împreună” – cei amintiţi în cap. 1 şi poate alţii (cei de la Ierusalim)

„Cei Doisprezece” – este privită ca o instituţie clar definită. Înstă Duhul Sfânt
lucrează şi în afara ei (vezi cazul Sf. Ap. Pavel).
Tradiţional, locul Cincizecimii este pe Muntele Sion, în casa Cinei celei de Taină.
Împăratul Justinian ridică o biserică mare, Nea Sion (Noul Sion).

v. 2 – „din cer” – eveniment duhovnicesc

„ ca de vânt” – nu era un vânt obişnuit
„ca de foc” – nu era foc material.
Ca efect (cap. 2 şi cap. 10 – Corneliu) – vorbirea în limbi
„în alte limbi” - εν ετεραις γλωσαις - specific F.A. 2
În alte locuri - εν γλωσσει/αις - „în limbi”
Fiecare om îşi înţelege propria limbă. Aşadar minunea s-a produs la nivelul
apostolilor. Unii spun că vorbeau în aramaică, dar străinii înţelegeau în propria limbă.
Glosolalia din ziua Cincizecimii este, oarecum, unică.
Sf. Pavel încearcă să oprească sau să mute accentul de pe vorbirea în limbi, o
„jucărie” pentru primii creştini care vedeau ceva spectaculos în harisma aceasta care
exista în acea vreme.
Actualmente, cei care revendică glosolalia nu vorbesc o limbă, ci un limbaj (o
bolboroseală), şi alte căi de transmitere (mesaje, îmbrăcăminte, gestică).
Mulţi ortodocşi convertiţi din America au fost iniţial harismatici.

by D. A. D. 1 ianuarie 2008
 Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

Mişcarea harismatică în protestantism are multe elite.

La noi penticostalii sunt din primul val, care sunt în divergenţe cu cei din al doilea
val. Îm România cele mai dure cărţi la adresa penticostalilor sun scrise de adventişti.
La noi, în mentalitatea penticostală, dacă poţi vorbi în alte limbi e OK, daca nu,
nu-l ai pe Duhul Sfânt.
Harismaticii insistă mai mult pe o viaţă în Duhul Sfânt.
Care e raportul între virtute şi harisme? Sf. Ioan Gură de Aur le spune
Corintenilor că din nevoia de misiune Duhul Sfânt lucra.

v. 4 – „s-au umplut toţi de Duhul Sfânt”. La Sf. Luca găsim o insistenţă în

vorbirea despre umplerea de Duhul Sfânt (vezi la Sf. Luca episodul cu Maria şi
Elisabeta).
Sfântul Simeon Noul Teolog: când îl ai pe Duhul Sfânt într-o formă vie, eşti
conştient de prezenţa Lui. Sfinţii aveau chiar momente văzute ale prezenţei Duhului Sfânt
(rugăciunea extatică) şi totuşi erau foarte precauţi, cum nu sunt harismaticii de astăzi.
Sf. Pavel spune că vorbeşte cu mult mai mult în limbi decât ei toţi (referindu-se la
rugăciunea extatică).
Apostolii nu mergeau la neamuri şi automat le vorbeau în limbi. Sf. Marcu era
tălmaciul lui Petru. De asemenea, Evangheliile sunt scrise într-o greacă mai mult sau mai
puţin corectă.
Sf. Părinţi pun în paralel evenimentul din ziua Cincizecimii cu evenim. Turnului
Babel. Astfel Turbnul Babel dezbină omenirea, iar Cincizecimea o unifică.
v. 9, 10, 11 – listă de neamuri aflaţi la Ierusalim pentru sărbătoare.
Cuvântarea din cap. 2 a Sf. Petru:
I. Ilustrează şi explică întâmplarea cu argum. din prof. Ioil. Prezintă
elemente cosmice. Apostolul avea conştiinţa că trăiesc vremuri
eshatologice.
II. Partea kerigmatică (de propovăduire).

v. 29 – pe vremea apostolilor era venerat mormântul lui David.

În V.T. – şeol (iadul) – locul unde merg toate sufletele morţilor.
Gheenă (N.T.) – locul focului veşnic, pedeapsa veşnică.
În româneşte, iad provine de la grecescul „hades”

v. 32 – se insistă pe calitatea de martor în Duhul Sfânt.

v. 23, 36 – evreii (şefii lor) sunt acuzaţi că L-au răstignit pe Hristos.
Toată literatura creştină până la al II-lea război monfial acuză evreii de răstignirea
Mântuitorului (această idee o întâlnim la Sf. Ciprian – „De dominica oratione” – mâinile
pătate de sânge ale evreilor, Sf. Atanasie, Sf. Grigorie cel Mare, Toma d’Aquino, Luther).
Această temă o întâlnim şi în I Tesaloniceni – text antiiudaic. Recrearea statului Israel ne
face să regândim problema.
(rabinul Şafran despre ajutorul BOR pt. evrei)
v. 36 – „L-a făcut Domn şi Hristos” – tema divinităţii Mântuitorului.
v. 41 – apare marcată relaţia credinţă-botez – importanţa botezului. Prin botez
devii creştin. Sf. Pavel – prin botez reiterăm sacramentul trupului lui Hristos (Romani).

by D. A. D. 2 ianuarie 2008
 Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

Botezul era foarte valoros. În zilele de azi BO trebuie, în practică, să restaureze valoarea
botezului.
v. 42-47 – un sumar al situaţiei Bisericii din Ierusalim.
v. 42 – 4 aspecte ale vieţii creştinilor:
- învăţătura apostolilor – înv. este foarte importantă „cine nu-L are pe
Hristos ca învăţător nu poate să-L aibă ca Mântuitor”. Primii creştini s-au numit ucenici
(învăţăcei).
- împărtăţire – koinonia – o viaţă de comuniune (părtăşie)
-frângerea pâinii – euharistia
- rugăciune – e vorba de rugăciunea comunitară
Aici se găsesc primele elemente ale cultului primar.
v. 43 – membrii comunităţii asistau la miracolul dragostei practice (dpdv creştin).
Se pare că Sf. Luca generalizează un pic. Creştinii mai înstăriţi ofereau o bază
pentru actele de solidaritate. Prin contribuţia celor bogaţi se ajutau cei săraci. Sunt mici
indicii care ne spun că de fapt nu-şi vindeau toate averile. Cei înstăriţi donau pt. cei
săraci. Evreii au avut în firea lor o tendinţă de a forma o comunitate perfectă (ex: kibutu-
urile)
v. 46 – după nevoie
v. 46 – primii creştini nu au avut conştiinţa că erau precum iudeii din punctul
acesta de vedere. Creştinismul a întărit iudaismul lor. Ei au aprofundat iudaismul ca
religie (Lc. 24, 53) Fapte 5, 42 – ei merg la Templu, dar folosesc prilejul şi pt. a-l
propovădui pe Hristos. 5, 12-16 – pridvorul lui Solomon.
Creştinii se adunau în incinta templului desfăşurând în paralel o lucrare creştină.
Frângerea pâinii nu se săvârşea pt. cei neconvertiţi (era o disciplină). Masa devenea o
parte a vieţii liturgice.

Cap. 3

„poarta Frumoasă” – poarta din Răsărit (plătită de Nicanor), făcută din cupru.
v. 6 – „în numele lui Iisus Hristos”.
v. 8 – Isaia 35 – abreviere la proorocia „Şchiopul va sări cu orbul”
v. 17 – poporul e asociat cu ceea ce au focut mai-marii.
v. 18 – argumentare scripturistică. În mare, modelul e ca şi în cap. 2.

Cap. 4

Arestarea
v. 9 – scurt rezumat despre convertirea a încă 2000.
v. 6 – nu ştim dacă Ioan şi Alexandru erau şi ei arhierei
v. 11 – un text citat insistent (în Evanghelii şi în I Ptr. 2, 6) din Psalmi (profeţie
mesianică). Se pare că la baza lui era o întâmplare reală.
v. 20 – martori.
v. 24 – model de rugăciune.
v. 27 – „Fiu Iisus” – „slujitor” (Isaia)
v. 30 – se roagă pt semne şi minuni
- „Sfântului Tăi Fiu Iisus” – pare o rugăciune veche culeasă de Sf. Luca.

by D. A. D. 3 ianuarie 2008
 Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

v. 31 – efectul rugăciunii
Exemplul lui Barnaba.
Cap. 5

Anania şi Safira (trebuie citit cu atenţie).

De ce Sf. Pavel inserează acest episod ? E o pildă negativă ce urmează după pilda
pozitivă a lui Barnaba. Ilustrează modul în care funcţiona obştea.
De ce pedeapsa lor este atât de aspră? Pedeapsa are valoare exemplară. Aceste
evenimente ne spun despre dificultatea organizării comunităţii.
v. 12-16 – un nou sumar. Semne şi minuni.
v. 15, 16 – minuni şi semne cărora fariseii şi sinedriştii le fac greu faţă.
v. 19-41 – judecata apostolilor cu intenţia de a dezbina comunitatea
v. 19 – îngerul poate face şi lucrări fizice.
v. 29 – o nouă cuvântare
v. 32 – martori „noi şi Duhul Sfânt”. Apostolii sunt martori ai Duhului Sfânt şi
lucrători ai acestuia.
v. 34 – Gamaliel.
El era la curent cu mişcarea creştină. Unii spun că era chiar convertit.
v. 36 – Teudas, pe la 43-44 – poate fi pusă în legătură cu moartea lui Irod Agripa
v. 41 – e prima dată când suferă ocară pt. Hristos (biciuirea era o pedeapsă
morală, psihologică)
v. 42 – un nou sumar. Avem impresia că treptat se îndepărtează de templu.

Cap. 6

Cei 7 diaconi sunt aleşi pentru o mai bună organizare a vieţii de obşte.
v. 1 – masa de obşte era o împărţire de bunuri pentru cei săraci.
v. 2 – „Cei Doisprezece” – o instituţie
Apar 2 slujiri – slujirea cuvântului - η διακονια του λογου
slujirea la mese - διακονειν τραπεζαις
v. 5 – 7 diaconi. Ultimii 5 nu mai apar deloc în cartea F.A. Toate numele sunt
greceşti, ceea ce ne-ar îndemna să credem că erau toţi elenişti.
În Apoc. 22, 1-6 se vorbeşte despre ereticii nicolaiţi. După Sf. Irineu întemeietorul
acestei secte a fost diaconul Nicolae.
v. 6 – rugăciunea şi punerea mâinilor (acest act apare şi pentru taina mirungerii, şi
în alte contexte) – Sf. Ioan Gură de Aur spune „aceasta este hirotonia”
v. 7 – rezumat.
v. 8 – o prefig. a cap. 7.
v. 9 – localităţi din diaspora – Ştefan fiind un elenist propov. în loc. elenistice
v. 11-15 – asemănare cu procesul Mântuitorului (martori mincinoşi, acuză că
huleşte templul).

by D. A. D. 4 ianuarie 2008
 Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

Cap. 7 - Cuvântarea şi martiriul lui Ştefan

Cuvântarea – o incursiune în istoria poporului evreu începând cu Avraam,

plecarea lui în Mesopotamia, făgăduinţa dată lui, perioada patriarhilor – Isaac, Iacob,
Iosif, perioada lui Moise, eliberarea din Egipt ...
v. 37 – profeţie mesianică – ajunge la templu – începe să se apere împotriva
acuzei că huleşte templul, arătând că templul e ceva provizoriu (v. 49,50 – Isaia 66). Sf.
Ştefan arată falsa înţelegere a templului.
v. 51-53 – îi acuză pe sinedrişti.
v. 55-56 – cuvântarea se încheie cu un extaz – moartea, care prezintă asemănări cu
moartea Mântuitorului.
v. 60 – Ştefan se roagă lui Iisus ca Dumnezeu. Precum Mânt. încredinţează duhul
Său Tatălui, aşa şi Stefan Fiului.
v. 58 – uciderea cu pietre (probabil 36-37 când Irod era chemat la Roma –
sinedriştii folosesc prilejul pt. a-l omorâ pe Ştefan. Ei nu aveau jus gladis).
Iudaismul nu era bazat doar pe templu şi jertfe. Exista şi o interpretare spirituală a
templului – după anul 70, odată cu distrugerea lui, iudaismul nu a dispărut. El a fost
salvat de învăţătura rabinică.
Poziţia lui Ştefan faţă de templu îşi are originea în unele atitudini rabinice.
Sinedriştii o consideră însă o hulă.
Unii creştini au văzut în distrugerea templului o împlinire a legii.

Cap. 8 - Saul prigoneşte Biserica

După tradiţie familia lui Saul ar proveni din Giscala.

v. 1 – uciderea lui Ştefan a fost doar un episod din această prigoană.
v. 3 – Saul era un procuror de instrucţie.
v. 4 – efectul creştin al împărtăşirii creştinilor.
În cap. 8 ni se vorbeşte de Filip. În F.A. 21, 8 îl întâlnim sub numele de „Filip
binevestitorul (evanghelistul)”.
Mai întâi e prezentată activitatea lui în Samaria (el era unul dintre cei care se
refugiaseră din Ierusalim). Propovăduirea e însoţită de semne.
Samaria e văzută ca o noţiune aparte, ca un neam; erau o populaţie amestecată
datorită exilului asirian.
v. 9-10 – Simon vrăjitorul. Acesta e uimit de minunile ce se făceau prin Filip.
v. 16-17 – distincţie între botez şi conferirea Duhului Sfânt.
v. 17 – primirea Duhului Sfânt avea efecte vizibile
v. 18-19 – Simon doreşte şi el această putere.
v. 20-23 – mustrarea.
v. 24 – aparent Simon se mântuieşte.
Lui Simon i se rezervă atâtea versete pentru că el a continuat să fie vrăjitor creând
tulburări în Biserică. A ajuns şi la Roma. A pretins chiar că se înalţă la cer, dar a murit
zdrobit. Unii l-au adorat şi după moarte. Sf. Iustin Martirul a văzut la Roma un altar

by D. A. D. 5 ianuarie 2008
 Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

dedicat lui Simon, însă s-a înşelat („semani deis sanctus” – zicea Sf. Iustin). Arheologii
au descoperit altarul „semani deo sancus” – o divinitate etruscă.
v. 27 – numele „candachi” era un titlu pentru toate reginele Etiopiei. „Regina” ar
trebui înţeles ca o traducere a lui „candachi”.
Famenul era ministru de finanţe. După tradiţie se numea Idiş. Era posibil prozelit
iudeu. Iudeii susţin că etiopienii au fost iudaizaţi cu mult înainte de Hristos. Regina Saba
(soţia lui Solomon) s-a întors acasă cu darul lui Solomon, un prunc al lui Solomon în
pântece (regele Haideselason este considerat al 225-lea urmaş al lui Solomon) şi cărturari
evrei care au transformat popotul etiopian în popor iudeu. Sunt dovezi că etiopienii erau
iudei încă din sec. VI î.Hr. Creştinii etiopieni păstrează elemente iudaice până azi:
1. au tăierea împrejur.
2. ţin regulile coşer (de curăţie alimentară)
3. pretind că chivotul legământului e la ei. Pretind că acesta este adăpostit în
biserica din Assu.
În toate bisericile lor e la loc de cinste steaua lui David (biserica de la Libeta)
alături de zvastică (ce are un alt înţeles decât la nazişti – înţeles de universalitate a
mesajului Evangheliei).
Există unele triburi etiopiene care se considerau urmaşii lui Avraam, ce aşteaptă
să li se aprobe emigrarea în Israel.
v. 32 – un text din a IV-a cântare a lui Ebed Iahve (Sluga Domnului) – profeţia
mesianică din Isaia 53.
v. 34 – nu toţi înţelegeau textul d.p.d.v. mesianic. Un Mesia care se jertfeşte nu
era pe placul iudeilor.
v. 36 – „Ti me coli” – „Ce mă opreşte” – formulă reţinută în ritualul botezului.
v. 37 – nu se află în textul alexandrin, ci doar în cel occid.
Tradiţia ne spune că acest famen a devenit apostolul Etiopiei. Aici se găsesc
biserici impresionante (Libela – săpate în stâncă). Comunismul de aici nu a putut stârpi
creştinismul.

Cap. 9 - Chemarea lui Saul

În cuprinsul cărţii Faptelor ne este relatată de trei ori convertirea lui Saul. Relatări
foarte asemănătoare, prezentând doar mici diferenţe:
1. la perosana a III-a - cap. 9
2. la persoana I - cap. 22 şi cap. 26

v. 2 – „calea” – creştinismul e numit cale. Şi religia esenienilor era numită tot cale
v. 4 – „Mă prigoneşti” – Iisus se identifică cu creştinii. Iisus este viu, iar
creştinismul este o religie vie.

Gala Galaction „De la mormântul gol la porţile Damascului”

Gr. Pişculescu

v. 4 - διωκω = a urmări cu înverşunare (trad. de Galaction). Numai prin extensie

înseamnă „a prigoni”. Galaction îşi construieşte propria ipoteză. El spune că Saul credea
cu convingere că trupul lui Hristos mort a fost furat de ucenici – el şi-a propus să

by D. A. D. 6 ianuarie 2008
 Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

găsească trupul mort al lui Iisus pt. a vădi nelegitimitatea creştinismului. Caută la
Damasc, urmărindu-L pe „Iisus cel mort”, dar la intrarea în Damasc se întâlneşte cu Iisus
cel viu.
Galaction: Odinioară un Saul a plecat în căutarea asinilor tatălui său şi a găsit o
coroană. Acum un alt Saul, tot din tribul lui Veniamin a plecat în căutarea trupului mort...
v. 7 / textele diferă. Însoţitorii nu se învrednicesc de o hristofanie.
F.A. 22, 9 /
v. 15 – „vas ales” – vasul care poartă comoara. Sf. Pavel lasă să se înţeleagă asta
şi în Galateni 1.
v. 17 – primirea Duhului Sfânt.
v. 20 – Saul începe propovăduirea
v. 23-26 – cum a scăpat Saul. În Ep. II Corinteni ni se spune că etnarhul regelui
Areta a pornit să-l prindă (pentru că Sf. Pavel a predicat 3 ani în Antiohia şi Areta se pare
că era arab).
v. 26 – vizita la Ierusalim
v. 27 – Barnaba îl prezintă ucenicilor.
v. 29 – Saul vorbea şi se sfădea cu eleniştii – arătat ca un nou Ştefan.
v. 30 – Tarsul – trebuiau traversate porţile ciliciene.
v. 31 – un nou sumar – Biserica e extinsă în toată Ţara Sfântă
v. 32 ş.u. – cap. 10 – 11, 8 – activitatea Sf. Petru
În vestul Iudeii - Lida (Enea) – locul e astăzi situat la 15 km de Tel Aviv.
- Iope (Tavita)
Petru rămâne mai multe zile la Simon tăbăcarul.

Cap. 10 - Corneliu vine la credinţă

v. 1 – „spiro Italichi” gr. – cohorta Italica.

Acestea se petreceau prob. sub regele Agripa în 36-37
v. 2 - apropiat de sinagogă (prozelit)
v. 5 – Cezareea este departe. Probabil trimişii ajung a II-a zi. În acest timp Petru
are şi el o vedenie pe când se ruga.
v. 34 – universalitatea mântuirii
v. 37 – ei erau la curent cu activitatea lui Hristos.
v. 39, 41 – martorii Mântuitorului.
v. 45 – Sf. Luca marchează acest moment al primirii păgânilor în Biserică.
v. 47 – ne aducem aminte de famenul din cap. 8, 36 – „ce mă opreşte”
v. 48 – botezul în numele lui Iisus Hristos = în numele Sf. Treimi: Mt. 28, 19

Cap. 11 - Primirea păgânilor la Hristos

v. 2-3 – reacţii împotriva lui Petru (vezi şi Gal. 2 – mustrarea lui Pavel)
v. 15 – justificarea lui Petru (reia 10, 47) – trimitere clară la F.A. 2 – putem vorbi
acum de Cincizecimea păgânilor.
v. 19, 20 – la Antiohia (pe râul Orantes), capitala culturală a Răsăritului, creştinii
se adresează şi păgânilor
v. 24 – prima mare Biserică mixtă.

by D. A. D. 7 ianuarie 2008
 Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

v. 25 – probabil şi la Tars a pus Sf. Pavel bazele unei Biserici.

v. 26 – în Antiohia (mediu elenist) ucenicii se numesc prima dată creştini.
Mesiah ebr. = unsul. Hristos, gr. – vb. chriso = a unge.
Astfel μαθηται (ucenici) devin χριστιανοι (creştini)
κερυγμα - propovăduirea (implică ucenicia)
Numele de creştini nu apare de multe ori în N.T. – a fost nevoie de mult timp ca
să se impună.
v. 28 – Agav – prezent şi-n cap. 21 (prevesteşte arestarea lui Petru)
- foametea (între 44-45 şi 49) a bântuit pe rând părţile imperiului relatată
de Iosif Flaviu
(Claudiu 41-54)
Iosif Flaviu spune că era foametea aşa de mare iar un ajutor a venit de la prinţesa
nabateană Elena (prinţesă arabă) şi de la fiul ei. Istoricul spune că ea trecuse la iudaism,
dar de fapt e posibil să fi trecut la creştinism.
v. 29 – creştinii hotărăsc să-i ajute pe cei din Iudeea
v. 30 – Barnaba şi Saul apar ca lideri
- trimit ajutoare preoţilor - οι πρεσβυτεροι (comparativul – idică poziţia
proeminentă în comunitate – preluat de la sinagogă) - apare ierarhia bisericească (şi în 20,
17)
Ajutoarele nu sunt trimise apostolilor pentru că aceştia se împrăştiaseră datorită
prigoanei lui Irod Agripa, şi rămăseseră preoţii în locul lor.
În F.A. 12, 25 – „Iar Barnaba şi Saul după ce au îndeplinit slujirea lor, s-au întors
la Ierusalim luând cu ei pe Ioan cel numit Marcu” dar în 11, 30 se spune că erau deja la
Ierusalim. Cum s-au întors dacă erau deja acolo ?
Jaques Dupont spune că trebuie să punem virgulă după υπεστρεψαν (s-au întors)
Astfel „Barnaba şi Saul s-au întors, îndeplinindu-şi slujba lor la Ierusalim...”

Cap. 12 - Uciderea lui Iacov cel Mare.

Petru e scos din închisoare de un înger. Moartea lui Irod Agripa

v. 2 – Sf. Iacov, primul Apostol martir.

Irod Agripa – regele care a fost cel mai pe placul iudeilor. A vrut să
lovească în Petru, adică exact în stâlpul comunităţii creştine de atunci.
Se spune că Evanghelia aramaică de la Matei a fost scrisă în timpul lui Agripa.
Reţinem disputa dintre Mântuitorul şi Irod Agripa din cap. 2, ca posibil răspuns la ideile
mesianice care circulau în jurul lui Irod Agripa.
v. 12 – casa Mariei, mama lui Ioan (-Marcu) era probabil casa primei Biserici,
casa Cinei celei de Taină şi a Cincizecimii.
Era aceasta o priveghere pascală? vezi v. 5
Până în sec. IV se sărbătoreau Paştile la 14 Nisan.
Există o apocrifă a quatrodecimanilor – „Epistola Apostolilor” – care vede aici o
privegere pascală: „voi însă faceţi pomenirea morţii mele, adică Paştile. Atunci unul din
voi va fi aruncat în temniţă...”
v. 15 – credinţa în îngerul protector.
v. 17 – din anul 44 Iacov preia cârma comunităţii din Ierusalim.

by D. A. D. 8 ianuarie 2008
 Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

v. 19 – Cezareea Palestinei (Maritimă) – un oraş drag lui Irod Agripa, un oraş

păgân romano-elenist, ferit de ochii iudeilor
Irod dorea să devină mare, şi mai mare, încât, foarte probabil visa să
îndeplinească visul iudeilor: libertatea. A construit fortăreţe („al treilea zid” al
Ierusalimului, a procurat arme – toate acestea posibile demersuri pentru o viitoare
eliberare. Practic se credea Mesia. Începe a face alianţe. Rămâne totuşi în graţiile Romei.
v. 20 – când Irod era un prinţ dispreţuit a cerut un împrumut de la cei din Tir şi
Sidon, iar aceştia l-au refuzat – acum ei încearcă să se pună bine cu Irod prin Vlast. Şi
Irod dorea o alianţă. El tindea să organizeze o răscoală anti-romană. El nutrea şi gânduri
mesianice (întreţinute de iudei) – a fortificat cetăţile, a adunat arme, a făcut alianţe.
v. 21 – Irod le face trimişilor Tirului şi Sidonului o primire deosebită (Iosif Fla.)
v. 22 – acei oameni nu erau iudei, ci cel mai probabil păgâni sau iudei împăgâniţi.
Un iudeu nu ar fi numit un om Dumnezeu.
v. 23 – s-a declanşat o boală de pântece, fiind dus pe targă la palat, iar în 5 zile
(potrivit lui Iosif Flaviu) a murit. Medicii propun un cancer galopant la intestine. Şi
bunicul său a suferit o asemenea boală („boala lui Irod”).
Iosif Flaviu se spune că atunci când era la temniţă la Roma (37), Irod era
deznădăjduit total. Tiberiu l-a aruncat în temniţă. I se arată deasupra lui un corb. Iar un
german îi prooroceşte că va ajunge mare. Dar aceeaşi proorocie a germanului spunea că
atunci când se va arăta a doua oară corbul, va muri. Iosif Flaviu relatează că în amfiteatru
Irod vede corbul deasupra lui şi se declanşează boala.
v. 24 – un mic sumar.
v. 25 – în original: „iar Barnaba şi Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au
întors la Ierusalim, luând cu ei pe Ioan cel numit Marcu”

Cap. 13 - Pavel şi Barnaba în prima călătorie misionară

Ajung în Cipru şi în Antiohia Pisidiei

v. 1 – Simon, ce se numea Niger – probabil Simon Cirineul. Familia sa devine

creştină. Vezi Romani 16, 12 – Sf. Pavel, foarte apropiat de familia lui Ruf, fiul lui
Simon.
v. 4 – Seleucia, oraş la al cărui port a lucrat împ. Titus şi a mutat cursul râului care
depunea aluviuni şi în viitor ameninţa distrugerea portului. La canalul de deviere al râului
prin stâncă au lucrat evrei captivi din războiul iudaic. Se văd versuri din aceas perioadă
pe pereţii stâncoşi.
v. 6, 7, 8 – Bariisus şi Elinas (cel înţelept, vrăjitor) era una şi aceeaşi persoană.
Elinas caută să oprească misiunea apostolilor fiindcă îşi simţea compromisă
poziţia.
Saul devine Pavel aici.
Saul, care era pe locul doi (Barnaba şi Saul), trece pe primul loc.
Putem explica astfel: Pavel converteşte pe proconsul şi devine client al lui şi ia
numele numele proconsului: „Paulus”. Aşa a procedat şi Iosif Flaviu cu familia lui
Vespasian.
De aici e posibil ca Sf. Luca să folosească o altă sursă.

by D. A. D. 9 ianuarie 2008
 Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

v. 13 – Ioan-Marcu abandonează. Probabil el se ocupa de treburile practice.

Vedem că probabil pentru acest abandon Sf. Pavel nu-l mai ia pe Ioan-Marcu când se
pune problema celei de a II-a călătorii misionare.
v. 16 – „şi cei temători de Dumnezeu” = păgânii simpatizanţi ai iudaismului.

Cap. 14 - Iconiu, Listra, Derbe şi se întorc în Antiohia

v. 19 – Sf. Pavel aminteşte despre bătaia cu pietre în I Corinteni

v. 23 – se foloseşte verbul la participiu plural χειροτονεισανδες - „ales”
Iniţial „hirotonie” reprezintă „ridicarea mâinii” – ex. la votarea în lumea greacă.
În creştinism (I Tim. 4, 14; II Tim. 1, 6) devine „punerea mâinilor”

Cap. 15 - Sinodul de la Ierusalim

Nu e prima adunare sinodală. Vedem în cap. 1 la alegerea lui Matia, cap. 6 la

alegerea celor 7 diaconi.
Apare problema convertirii păgânilor, odată cu prima Biserică mixtă: Antiohia.
După izgonirea din sinagogă, Sf. Pavel şi Barnaba se îndreaptă către neamuri.

v. 1 – în Galateni Sf. Pavel vorbeşte că nici tăierea împrejur, nici netăierea

împrejur nu ne mântuieşte, ci iubirea în Hristos. Iudaizanţii făceau din tăierea împrejur un
principiu sine qua non pentru mântuire. Veniţi din interior, „iudaizanţii” apar ca primă
erezie creştină
v. 2 – o delegaţie din Antiohia (Pavel, Barnaba ş.a.) se suie la Ierusalim pentru a
se consulta cu apostolii şi preoţii de acolo.
v. 5 – fariseii – foarte formalişti în interpretarea Legii.
v.6 – în sinod participă Apostolii şi presbiterii.
v. 10 – Legea = un jug.
v. 11 – prin har, evreii se vor mântui ca şi păgânii, harul Domnului Iisus Hristos.
(Sfântul Petru al Faptelor e foarte paulin)
v. 13 – Iacob, fratele Domnului (nu Iacob al lui Zebedeu, Apostolul), era
preşedintele sinodului.
v. 23 – exemplu de scrisoare antică (întâlnim şi în cap. 22):
A către B : bucură-te (salutare!)
v. 28 – „părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă” – formulă de asistenţă divină.

Hotărâri:
1. Să nu se impună jugul mozaic
2. să urmeze cele necesare: v. 29. Ele erau necesare comuniunii la mese
împreună cu iudeii (3 sunt alimentare).
Poruncile sunt preluate din Levitic 17;18 = legi pt. evrei dar şi pt. cei
care nu sunt evrei, dar care trăiesc printre evrei. Astfel Sf. Iacob le
impune un minim de prescripţii păgâno-creştinilor.
Ce caută interzicerea de „desfrânare” între prescripţiile alimentare?
În cap. 18 din Levitic se vorbeşte de uniri incestuase (πορνεια).

by D. A. D. 10 ianuarie 2008
 Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

Astfel Sf. Iacov nu crează o nouă lege ci apelează la Scriptură. Sf. Luca nu dă nici
un indiciu că prescripţiile sunt luate din Levitic.

v. 23-29 – „decretul Apostolic”

v. 32 – Sila – posibil nume semitic (Silvanus, lat.)
Despre Sinodul Apostolic relatează şi Sf. Pavel în Galateni 2, 1-10.
Luca (autorul FA) n-a fost la Sinod. El a scris despre acesta din relatări.
De ce Sf. Pavel nu aminteşte nimic despre „decretul apostolic” în Galat. 2, 1-10 ?
În F.A. 21, 25 Sf. Iacov îi vorbeşte lui Pavel despre decretul apostolic ca şi când
el nu ar şti nimic. O ipoteză susţine că Sf. Luca reuneşte două întâlniri ale Apostolilor la
Ierusalim.
Sinodul apostolic relatat în Galateni cap. 2
v. 1 – Tit – în F.A. „alţi câţiva”
v. 3 – îl ia pe Tit pentru că el este argumentul pt. netăierea împrejur.
v. 6 – „cei de seamă” - οι δοκουντες - v. 8 – Iacov, Petru şi Ioan.
- „Evanghelia” Sf. Pavel e reamintită ca fiind corectă şi completă
v. 7 – primeşte recunoaşterea apostolatului său.
v. 9 – „şi-au dat dreapta spre comuniune” – au recunoscut în Sf. Pavel un apostol
autentic.
Sf. Pavel nu face referire aici la decretul apostolic. Unii spun că decretul nu este
reactat la Sinod
În Fapte 21, 18 – Pavel vine la Iacov
21, 25 – Sf. Iacov îl informează pe Pavel despre decret ca şi când nu ar fi ştiut.
Ipoteză: Sf. Luca reuneşte 2 fapte diferite: Sinodul apostolic şi un sinod local (la
Ierusalim). Decretul apostolic ar fi fost adoptat la cel de-al doilea sinod.
Fraţii mincinoşi = fariseii
Mulţi cred că sinodul a avut loc în 48-49 (anul 50 era o dată prea târzie)

A doua călătorie misionară (15, 36 – 18, 22).

Două echipe misionare : Barnaba pleacă cu Marcu în Cipru, ţara sa de origine

Pavel şi cu Sila

Cap. 16 - Pavel ia cu sine pe Timotei. Duce Evanghelia din Asia în Europa

Întâmplările din Filipi

De la Listra îl ia şi pe Timotei (mama sa – Eunichi – II Tim. 1, 5)

v. 3 – îl taie împrejur pe Timotei ca să poată intra în sinagogă (vezi şi Fapte 21,
28-30) – Sf. Pavel nu era un iudaizant.
v. 6 – Asia mică (romană). Sf. Pavel era un apostol citadin.
v. 8 – Troa ≠ Troia, ci la 30 km de Troia.
v. 10 – primul loc în care se vorbeşte la plural – Sf. Luca s-a adăugat de aici (din
Troa) grupului misionar.
v. 11 – Samotracia – o insulă muntoasă. Nu ştim dacă Sf. Pavel a coborât aici.

by D. A. D. 11 ianuarie 2008
 Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

Neapoli (se numea înainte Tadon – a fost refăcut – Nea (nou) poli (oraş) –
azi e numit Kabara
v. 14 – Lidia – nu ştim dacă e numele ei propriu sau are forma adjectivală şi
defineşte locul de unde provenea. Ea apare ca o negustoreasă a unei împletituri din Lidia.

Cap. 17 - Pavel propov. în Tesalonic, în Bereea şi în Atena

Conducători: asiarhi – Efes strategi – Filipi politarhi – Tesalonic

Până recent istoria laică nu cunoştea acest termen (politar) decât din F.A. Astăzi
avem câteva inscripţii care certifică aceasta.
Tesalonic – capitala proconsulului.
În Atena – atenienii credeau că Iisus este un zeu şi „anastasis” (Învierea) este zeiţa
pereche.
areopag – Ares + pagos (câmpie, şes, platou) – „câmpia lui Ares” – situată pe un
platou mai jus de Acropole (la romani exista câmpul lui Marte unde se antrenau soldaţii)
Sf. Pavel îşi adaptează mesajul pentru atenieni.
În Atena funcţionau atât temple mari cât şi temple mici.
v. 18 – „spermologos” – semănător de cuvinte.
Cuvântarea ne arată cum îşi adaptează Sf. Pavel mesajul la cultura elenistă.
v. 22 – „captatio benevolensis”
v. 23 – „to agnos to Theo” (Dumnezeul necunoscut)
În vremea aceea fusese o pestă (ciumă) în Atena şi populaţia nu mai ştia ce să
facă. S-a dus în Egipt la un oracol şi au conclus că trebuie să ridice altare zeului (zeilor)
necunoscuţi. Se pare că erau mai multe altare închinate zeilor necunoscuţi.
v. 26 – e afirmată monogeneza.
v. 27 – oamenii au fost creaţi ca să-L caute pe Dumnezeu.
v. 28-29 – Sf. Pavel citează dintr-un vechi scriitor grec, Arathos.
v. 32 – cuvântarea eşuează, odată cu pronunţarea tezei despre învierea trupurilor,
în contextul în care pentru greci trupul era închisoarea sufletului.
v. 34 – Dionisie Areopagitul ≠ Dionisie Pseudo-Areopagitul

Cap. 18 - Pavel se leagă în Corint cu Acvila şi Priscila.

A treia călătorie a lui Pavel. Apollo în Efes.

E menţionată expulzarea iudeilor din Roma sub Claudiu din anul 47 datorată unui
aşa-numit Crestus (Hristos) – aminteşte un istoric – ce a creat dezbinare între iudei.
Probabil au fost expulzaţi fruntaşii, iar Acvila şi Priscila erau dintre ei.
v. 5 – Sila şi Timotei se întorc din Macedonia.
v. 7 – propovăduiau în casa lui Titus.
v. 8 – Cristus botezat de însuşi Pavel. Acest act e foarte semnificativ, fiind amintit
şi în I Corinteni 1, 14)
Sostene, mai marele sinagogii devine ucenic.
Dintr-o inscripţie descoperită în Delphi ştim că Galion a fost proconsul între 51-
52 Astfel putem deduce când a fost Sf. Pavel la Corin. Galion era fratele lui Seneca.
Există şi o corespondenţă apocrfă a Sf. Pavel cu Seneca (stoic).

by D. A. D. 12 ianuarie 2008
 Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

v. 17 – cine îl bătea pe Sostene?

- grecii? – atunci e antisemitism
- evreii elenişti? determinaţi de slaba pledoarie şi de poziţia lui
ascunsă pro-Pavel.
Priscila se numea mai degrabă Prisca.

De la CORINT către EFES.

v. 18 – Chenrea – unul din cele 2 porturi ale Corintului.
O „făgăduinţă” – un vot de nazireat pe un termen fix.
Sf. Pavel pleacă la Ierusalim ptr. o sărbătoare şi le promite că va reveni cu răgaz.
v. 21 – nu ştim ce sărbătoare.
Acvila şi Priscila rămân la Efes.
v. 22 – la Antiohia se termină a 2-a călătorie misionară.

A treia călătorie misionară (18, 23 – 21, 17)

v. 25 – Apollo (orator) cunoaşte numai botezul lui Ioan ca şi alţii. Posibil să fi fost
vorba de o misiune a ucenicilor Sf. Ioan Botezătorul până la sfârşitul sec. I. Dar cum de
avea şi o hristologie corectă?
Sf. Ev. Ioan (care scrie şi el de la Efes) insistă în unele locuri că nu Ioan
Botezătorul este Lumina, ci Iisus. La Efes vedem că sunt dintre cei care credeau că Ioan e
Mesia şi nu cunoşteau decât botezul Lui.

Cap. 19 - Pavel în Efes. Răscoala argintarului Dimitrie

v. 9 – 3 luni în sinagogă apoi, Sf. Pavel închiriază un spaţiu unde să înveţe: şcoala
lui Tiranus (rămâne 2 ani aici)
În total, 3 ani de activitate la Efes (20, 31)
Activitate de succes la Efes – minuni mari, vindecări.
v. 12 – argument pentru cinstirea sfinţilor, a moaştelor şi a relicvelor.
v. 13 ş.u. – folosirea magică a numelui lui Iisus de către evrei şi consecinţele
acesteia.
Fii lui Scheva, evrei, făceau vrăji în numele lui Iisus pentru păgâni.
În Talmud – informaţii despre folosirea numelui lui Iisus pentru vrăji. Iisus era
cunoscut ca vindecător. Perspectiva Talmudului susţine că ar fi învăţat vrăjile din Egipt.
Probabil că Sf. Matei, relatând despre evenimentul fugii în Egipt când Iisus era
prunc, dorea să răspundă speculaţiilor evreieşti că ar fi învăţat vrăji în Egipt.
În Talmud evreii nu neagă niciodată minunile pe care le-a făcut Iisus, dar spun că
sursa lor era vrăjitoria.
Textul arată că invocarea numelui lui Iisus are efect doar din gura creştinilor, nu
în mod magic. Creştinismul pune capăt vrăjitoriei. Evreii erau consideraţi „aşi” în ale
vrăjitoriei în epocă.
În sec. II, când era vorba de demonizări, păgânii apelau la creştini (la apologeţi).
v. 19 – practicile demonice pierd teren în favoarea propovăduirii Evangheliei.
v. 24 – Dimitrie – şeful breslei argintarilor.

by D. A. D. 13 ianuarie 2008
 Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

La Efes exista o statuie a Artemisei ce se spunea că e căzută din cer la care

veneau mulţi închinători.
Secretarul are un discurs înţelept şi potoleşte mulţimile. Posibil să fi fost favorabil
lui Pavel.
Cei învinuiţi de răscoală erau răstigniţi de romani.

Cap. 20

v. 6-7 – argument pentru celebrarea Euharistiei în „prima zi a săptămânii” – Dum.

Transferul de la sâmbătă la duminică se face pe nesimţite, fără nici o controversă.
Până în sec. XIX nimeni nu a contestat ziua duminicii.
v. 17 – 38 – cuvântarea Sf. Pavel către presbiterii din Efes.
Termenii de „presbiteri” şi „episcopi” se fol. pentru aceeaşi persoane.
De ce îi convoacă Sf. Pavel pe preoţi la Milet? Pentru a fi de ziua Cincizecimii la
Ierusalim. Din apocrifa „Faptele lui Pavel” aflăm că creştinii cinsteau Cincizecimea
creştină.
Tradiţia vorbeşte că după ce Pavel a fost eliberat din închisoarea de la Roma în 63
a mai călătorit în est.
v. 28 – distincţia între preoţi si turmă. Preoţii – puşi de Duhul Sfânt.
v. 35 – apare un agrafon: „Mai fericit este a da decât a lua”.

Cap. 21 - Pavel călătoreşte de la Milet până la Ierusalim. Prins de iudei

Creştinismul iudaic era foarte puternic (anul 58)

v. 20 – în original „miriades” – zeci de mii
Erau foarte perseverenţi în vremea răscoalei iudaice. Iosif al Cezareei spune că
creştinii au fugit în timpul atacului lui Vespasian în Siria la Tela unde s-a dezv.
creştinismul sirian. Astăzi acolo se slujeşte în aramaică. S-a format atunci un creştinism
de origine aramaică acolo.
Sf. Iacov era respectat de iudei dar urât şi urmărit de zeloţi. Omorârea sa a stârnit
nemulţumire printre evrei.
v. 25 – în leg. cu decretul apostolic (cap. 15)
v. 35 – Sf. Luca e exact. Se crede că fortăreaţa Antonia şi templul erau legate prin
aceste trepte.
v. 38 – „bărbaţi răzvrătiţi” – în orig. „sicari” - se ştie că în anul 55 procuratorul
Felix a înfrânt o mişcare mesianică de revoltă condusă de un egiptean care a reuşit să
fugă. Acum, în anul 58, comandantul îl confundă pe Pavel cu acela.

Cap. 22 - Apărarea lui Pavel

v. 4 – creştinismul este numit CALE. Şi Tora înseamnă „cale” sau „orientare”.

v. 21 – Sf. Pavel primeşte clar îndemnul de a merge la neamuri. Acest cuvânt
stârneşte furie printre zeloţi. Această perioadă este una a ascensiunii zeloţilor.

by D. A. D. 14 ianuarie 2008
 Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

v. 28 – nu ştim cum a ajuns familia Sf. Pavel să dobândească cetăţenia romană.

Cap. 23 - Saducheii şi fariseii nu se înţeleg împ. lui Pavel.

El vede noaptea pe Domnul. Uneltirile evreilor.
Pavel e dus la Cezareea

v. 2 – şedinţa era condusă de arhiereul Hanna II (Anania)

v. 3 – funcţiona prezumţia de nevinovăţie
v. 5 – unii spun că Sf. Pavel avea probleme cu ochii.
v. 6 – Sf. Pavel acţionează înţelept, exploatând tensiunile dintre farisei şi saduchei
v. 12-13 – un complot zelot ce era gata să-l omoare pe Sf. Pavel
v. 16 – aflăm că Sf. Pavel avea o soră la Ierusalim.
v. 26 – scrisoarea lui Claudius Lysias către procuratorul Felix e structurată la fel
ca decretul apostolic.
Marcus Antonius Felix: 52-59 – procurator.

Cap. 24 - Pavel se dezvinovăţeşte înaintea marelui Felix

v. 1 – sinedriştii au un avocat
2 însuşiri ale lui Felix: nepăsarea faţă de justiţie şi avariţia.
Sf. Pavel nu se ascunde în apărarea sa şi mărturiseşte credinţa. Faptul că îşi luase
vot de nazireat constituie un avantaj pentru Sf. Pavel şi fidelitatea sa faţă de templu.
v. 24 – Dusila – sora lui Irod Agripa II.
Porcius Festus (60-62) – fiind nou în funcţie, el se dă de partea sinedriştilor să se
pună bine cu iudeii.
Cererea la judecata cezarului – punctul culminant al conflictului cu iudeii, ca un
iudeu să fie judecat de păgâni era o umilinţă pentru forurile de judecată iudaice.
v. 13 – Agripa şi Berenice doresc să-l asculte pe Pavel.

Cap. 25 - Pavel înaintea procur. Porcius Festus şi a regelui Agripa

v. 9 – Festus apare într-o lumină nefavorabilă.
v. 11 – „Caesare apello” (fac apel la cezar) – un moment culminant. Procuratorul
nu putea decât să aprobe.

Cap. 26 - Pavel se dezvinovăţeşte înaintea lui Festus şi Agripa

Amândoi îl găsesc nevinovat.

Pavel îşi prezintă din nou convertirea şi-L mărturiseşte pe Mesia.

by D. A. D. 15 ianuarie 2008
 Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

v. 24 – Pavel era socotit un mare învăţat, rabin în epocă.

Concluzia e că cei doi demnitari sunt convinşi că Sf. Pavel nu e vinovat.

Cap. 27 - Pavel, în lanţuri, e pornit cu coraba spre Italia.

Greutăţile călătoriei

În legătură cu salvarea de pe corabie, în unele manuscrise a vorba de un număr de

276 de oameni.
v. 24 – Pavel s-a rugat pentru cei de pe corabie şi Dumnezeu îi „dăruieşte” lui, îi
salvează.
v. 27 – o problemă – Adriatica e mai la nord, între Pen. Grecească şi Pen. Italică.
Ce căutau ei acolo?
v. 29 – interesantă este această ancorare la pupa. Celebrul amiral englez Nelson,
în seara dinaintea bătăliei cu flota lui Napoleon pe coastele Danemarcei, citeşte Biblia şi
acest verset şi, inspirat, porunceşte a doua zi căpitanilor să facă acelaşi lucru. S-a dovedit
o mişcare bună, a. î. prora corăbiilor mişca pe valuri şi devenea o ţintă nesigură pt.
inamic. Bătălia a fost câştigată de englezi.
v. 35 – Se poate ca în cele 14 zile de stat pe corabie Sf. Pavel să fi vestit cuvântul
Evangheliei celor de acolo şi să şi convertească. Gestul său pare a fi euharistic.

Cap. 28

v. 1 – în original Meliti era numele insulei. Malta e introdusă aici târziu, în sec.
XVIII. Nu cunoaştem însă nici o insulă cu acest nume. Poate era o regiune.
G. Warnecke, german, specialist în topografia poemelor homerice şi antice,
susţine că nicidecum corabia Sf. Pavel n-a putut ajunge în Malta, ci în insula Kefalonia,
mult mai sus, în vestul pen. Greciei. Vântul Eurocridon n-a putut conduce corabia în
Malta. Mai târziu se vorbeşte de evenim. muşcării lui Pavel de către un şarpe veninos pe
insula aceasta. Ori în Malta se ştia că nu erau şerpi veninoşi. Meliti provine de la cuv.
„miere” gr. Iar pe ţărmurile insulei se ştie că exista miere sălbatică.
v. 4 – „pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască” – se referă probabil la zeiţa Diki
(dreptate).
v. 11 – Dioscurii, fraţii din mitologie, zei.
v. 16 – Sf. Pavel are o situaţie privilegiată la Roma, în urma „dosarului” bun pe
care-l avea de la Cezareea şi de la sutaşul de pe vapor. Astfel stă în chirie, păzit de către
un ostaş. Sf. Pavel foloseşte prilejul contactului cu soldaţii romani ce-l păzeau, pentru a-i
converti (Filipeni 1, 12...) – Epistola către Filipeni se pare că a fost scrisă la Roma,
probabil în această captivitate.
Filip. 4, 22 – „cei din casa Cezarului” – sclavii din suita Cezarului pe care Sf.
Pavel i-a adus la credinţă.

by D. A. D. 16 ianuarie 2008
 Note de curs la Studiul Noului Testament – Cartea Faptele Apostolilor

v. 17 – contactul cu fruntaşii evreilor de la Roma. Sf. Pavel explică fraţilor de

neam iudeu că el nu vine cu pâră împotriva evreilor la Roma.
v. 21 – cazul Sf. Pavel a fost uitat, trecând deja peste 2 ani şi în Israel începând
frământările de dinaintea răscoalei iudaice.
v. 22 – eres = direcţie, părere.
În continuare vorbeşte despre Hristos din Scripturi.
v. 25 ş.u. – din Isaia cap. 6.
v. 28 – Sf. Pavel îşi apără calitatea de apostol al păgânilor.
Acum era anul 61.
Apoi Sf. Pavel a stat 2 ani (până în 63) în Roma, în aceeaşi situaţie.
Nu ştim ce s-a întâmplat apoi.
Sf. Luca sumarizează în ultimele 2 versete ale cărţii toţi cei 2 ani. Despre această
peioadă ar fi meritat ca Sf. Luca să mai fi scris o carte.
Tradiţia spune că Sf. Pavel a fost eliberat şi, ţinând cont de epistolele pastorale, va
mai fi călătorit odată în Răsărit.
În leg. cu epistolele pauline, ele trebuiesc luate, spre studiu, cronologic.
Unele erau preocupările de la începutul anilor 50 şi altele de la sfârşitul lor sau
începutul anilor 60. Localizarea în timp e destul de clară, cu excepţia Ep. către Filipeni şi
a celor pastorale (după anul 60).

by D. A. D. 17 ianuarie 2008