Albert Einstein si forta a 5-a, teoria generalizata a relativitatii si o paralela intre stiinta si religie

Viteza luminii
Contributed by Administrator
Saturday, 12 April 2008
Last Updated Wednesday, 26 November 2008

Viteza luminii (ce este data, practic, de viteza celui de-al doilea mecanism de autoreglare) este constanta (si egala cu
„c”), datorita constantei repetarii primului mecanism de autoreglare, care are viteza mai mare decât
„c”. In cadrul primului mecanism de autoreglare, se creeaza un proces intârzietor al zonei de emisie a
sursei si unul al frontului de unda (acesta din urma are „grosime” destul de mare, deoarece afectarile de
pe lateralele magnetonului fundamental, considerând sensul de transmitere, vor crea, unde e cazul, si transmisii
intârzietoare). Din cele sase segmente de lant ale intersectiei de constituire a magnetonilor fundamentali, pe cele patru
considerate laterale (dupa directia de inaintare a afectarilor), se vor desfasura interactiuni (repetate) cu valoare maxima,
cel dinspre sursa se va afla si el in interiorul zonei afectate, iar numai pe cel exterior (al magnetonilor marginali),
afectarile vor fi scapate. La procesul intârzietor al frontului de unda (din cadrul primului mecanism de autoreglare),
scaparile energetice sunt cele ce dau viteza tahionica de inaintare cea mai mare prin retea, prin conjunctura aceasta a
mecanismului de autoreglare amintit.

Procesul intârzietor al primului mecanism de autoreglare si scaparile energetice ale acestui proces sunt considerate ca
având „comportare” densa (scaparile energetice, ca si procesul intârzietor, intra in mecanismul de
autoreglare amintit), pe când cele ale pauzelor energetice sunt considerate ca având comportare „rarefiata”
[scaparile energetice ale pauzelor, ca si procesul intârzietor din pauze sunt realizate de „viteze” neutrinice
(si) pe acelasi lant de transmitere, neintrând in primul mecanism de autoreglare]. „Echilibrarea”
manifestarilor electrice si magnetice „puternice” (din zona de manifestare a compatibilitatii interne a sursei,
prin alternante spatiale ale „insumarilor” electrice si magnetice ce tin de „executarea” celor
4 cadrane fundamentale ale miscarii de spin, câte unul la câte o vibratie manifestata…) in manifestari
electromagnetice „domoale si permanente” (din zona de manifestare a compatibilitatii externe a sursei,
unde, pentru o sursa cu „activitate” asa-zis benefica/pozitiva, fronturile magnetice „+”
aproape dispar…), va duce la interactionarea de catre aceste manifestari electromagnetice „domoale si
permanente” a relatiilor electron – pozitron material (pozitronul material, u+2/3 « e+2/3). Pentru
respingerea angrenajului: electron – pozitron material, trebuie sa existe emisii cu afectari incidente identice
(privind afectarea retelei fundamentale), suplimentare (in afara) relatiei normale de manifestare a electronilor si
pozitronilor materiali (aflati in relatie de atractie structurala). Astfel, unda portanta (tahionica) va realiza o rezultanta,
impreuna cu actiunea fotonilor si, bineinteles, interfotonica, fiind, deci, intregita de afectarile angrenajului fotonic: electron
– pozitron material. Repetabilitatea fronturilor de unda, interceptata de receptorii structurali [in diferite variante,
cu frecvente de interceptare, mai mari sau mai mici, datorate, atât unor emitatori simpli sau compusi (corpuri
cosmice,…), cât si posibilitatilor receptorului (faza sau codurile energetice specifice manifestarii receptorului)],
creeaza impresia receptionarii unor „portii” energetice [„reprize” energetice, ce vor constitui
fundalul, de asemenea, energetic pentru manifestarea fotonilor corpusculi, ca fiecaruia dintre acestia, luat separat, sa i
se poata atribui (asa-zisi) „fotoni” energetici având comportare (energetica) mai domoala decât cea a
corpusculilor…], care pot fi (sau nu) completate de corpusculi (corpusculi, având coduri energetice compatibile), prin
aderenta acestora la frontul de unda. Se pot dezvolta fenomene energetice cu frecvente mai mari sau mai mici decât
frecventa de vibratie normala a retelei fundamentale, aceasta depinzând de posibilitatile comportamentale ale sursei si
cele ale receptorului (emisia/receptia, pe faze de vibratie si tipuri de coduri energetice). Fenomenele emitatoare
(corpurile cosmice, sistemele cosmice,…) si-au creat si urmaresc relatii de stabilitate/echilibru, la nivelul
componentelor structurale, incât, prin forta a 5-a, se va manifesta intotdeauna h … considerând domeniul
electromagnetic … Relatia gravitationala poate avea mai multe conjuncturi de producere. Astfel, atractia intre
codurile energetice (transmisiile sau fronturile energetice) stabilizate (uniformizate), de tip opus (ce determina, deci,
relatia gravitationala generala), se poate produce, eficient, la/pe nivele (configuratii) structurale mari, unde relatiile
magnetice, electrice (respectiv, antimagnetice, antielectrice) isi vor combina si echilibra identitatile de manifestare, si prin
identitati electromagnetice (respectiv, antielectromagnetice) [veti vedea in capitolul urmator, cum manifestarile
(tridimensionale de retea) dominante de proces, vor da: -1/+2 cu -2/+1 = -3/+3, dar cu un surplus energetic datorat unui
anumit tip de defazare], acestea interactionând cu relatiile antielectromagnetice (respectiv, electromagnetice) provenite
din manifestarile antimagnetice, antielectrice (respectiv, magnetice, electrice), care au diferenta de faza de vibratie, insa,
tocmai distanta dintre structurarile generatoare este conditia crearii posibilitatii de interactionare, având astfel transmiterile
energetice aduse pe aceeasi faza (incidente) - la contactul prin reteaua fundamentala, caz in care, se poate pune in
aplicare regula respingerilor afectarilor/fronturilor energetice de acelasi fel si echilibrarilor afectarilor/fronturilor energetice
de tip opus. Apoi, relatia gravitationala se manifesta si pâna la aceste distante - necesare facilitarii interactionarilor pe
aceeasi faza de vibratie (diferenta de faza de vibratie a transmiterilor energetice prin reteaua fundamentala nu poate
crea interactionare directa) - dar numai intre manifestari cu aceeasi faza de vibratie: electrice, magnetice,
electromagnetice – separat, precum separat, numai intre manifestari: antielectrice, antimagnetice,
antielectromagnetice. Cazurile acestor separari de interactiuni (mai precis, cazurile numai ale interactiunilor
manifestarilor: magnetice, electrice, electromagnetice) sunt studiate de fizica clasica, ca (fiind) fenomene (procese)
magnetice, electrice, electromagnetice, cu respingeri si atractii (ale acestora) rezultante. In afara celor amintite, se mai
manifesta si relatii energetice latente sau suprapuse. Cele latente vor ajuta la obtinerea de informatii specifice, iar cele
suprapuse vor iesi in evidenta, doar la incetarea relatiilor energetice ce au colaborat, in cadrul aceleiasi reprize tahionice
http://alberteinstein.ro Powered by Joomla! Generated: 25 December, 2008, 16:30
 Albert Einstein si forta a 5-a, teoria generalizata a relativitatii si o paralela intre stiinta si religie

(repriza, in care pot intra si energii neutrinice, cele mai rapide universale, emise in pauza energetica a timpului 2
particular, dar care au fost „obosite” de interactionari, intârziate si fractionate pe repriza tahionica specifica
manifestarilor: A, B, C, D ale retelei fundamentale), repriza ce se pune in evidenta la o singura contactare a retelei
fundamentale, de catre reteaua structurala generatoare de afectare energetica, si se continua cu viteza mai mare decât
„c”, prin reteaua fundamentala [viteza fiind foarte mare, afectarile defazate nu se vor intâlni, atunci când sunt
distante mici intre surse; la distante mari, se poate produce intrarea in faza, prin trecerea afectarii de pe o manifestare
tahionica pe alta, inclusiv pe pauzele energetice, ce vor avea posibilitatea preluarii din primul mecanism de autoreglare
energetica, a valorilor energetice ale afectarilor manifestarilor: A, B, C, D si trecerii lor printr-un alt mecanism (proces)
intârzietor energetic (se va impiedica echilibrarea energetica a lanturilor fundamentale, proportional cu densitatea de
afectare); daca in pauza energetica din timpul 2 particular, când se manifesta procesul intârzietor al trecerii afectarilor de pe
manifestarea B, pe manifestarea C, pe unele lanturi de retea fundamentala, vor trece si energii (cu viteze) neutrinice, nu
se va putea afecta (intârzia) trecerea surplusului energetic neutrinic (fata de valorile energetice minore intrate in procesul
intârzietor amintit); de exemplu: daca valoarea energetica neutrinica este de câteva zeci, sute, mii, … de ori mai mare,
va fi interactionata valoarea corespunzatoare afectarii intâlnite, din procesul intârzietor; astfel, va fi ceva de genul: 100+1-
2+1-1+2-1+3-1+2-3+2-1+1-1+1-1+2-1+1-2+1-1…, deci se va pastra neinteractionat, permanent, un surplus
energetic neutrinic considerabil…]. Rotatia unui nucleu galactic poate fi de ordinul a zeci (sute) km/s, facând o
rotatie completa in sute de mii de ani, iar diametrul unei galaxii este de ordinul a sute de mii de ani lumina. Spiralarea
galactica este urmare a exercitarii atractiei si, apoi, a rotatiei mult mai rapide a nucleului galactic [in afara/exteriorul
nucleului, acesta nu mai poate sustine corespunzator relatia „de continuitate” cu structurarile (care, nici
ele, nu mai pot „tine pasul” intr-o deplasare - pe orbita - mult prea mare pentru
„capacitatile” relatiei lor energetice); in plus, sistemele/corpurile cosmice, prin evolutie, isi modifica starea
energetica (faza de vibratie), indreptându-se spre exteriorul galactic] … Lumina este, de fapt, o semiiluzie,
deoarece viteza sa (cea considerata) nu este decât viteza cu care se produc afectari (o singura afectare, la o singura
trecere a primului mecanism de autoreglare - tahionic), in mod alternativ, in conformitate cu schimbarea celor patru
cadrane necesare conturarii miscarii de spin, atât a componentelor sursei energetice, cât si a componentelor structurale.
Acest joc optic al rezultatelor interactiunilor afectarilor (fronturilor energetice…), obtinut prin alternanta celor patru
cadrane necesare conturarii miscarilor de spin ale componentelor sursei energetice si ale structurarilor, pe toata
intinderea de retea fundamentala unde se manifesta procesul, pe cele trei dimensiuni de retea: a, b, c, cu paralelele lor,
este „observabil” prin inaintarea, de fapt, a acelorasi „alternante” energetice tridimensionale
de retea fundamentala, ce sunt compatibile cu „alternantele” energetice create retelei fundamentale de
catre angrenajul fotonic (electron - pozitron). Este o iluzie a observarii (sesizarii) procesului, precum iluzia observarii unei
roate de masina sau de bicicleta (la care sunt conturate sectoare de cerc, respectiv spite sau grupuri de spite vizibile la
rotatie), la pastrarea, marirea sau micsorarea vitezei de rotatie. In zona in care se face masurarea vitezei luminii,
intreaga zona de retea fundamentala se va manifesta identic, dar va conta alternanta celor patru cadrane necesare
conturarii miscarii de spin a componentelor sistemului de masurare sau a componentelor mediului prin care trece
transmisia electromagnetica. Astfel, desi transmiterile energetice tahionice au viteza mai mare decât „c”, va
conta viteza afectarilor create mediului structural (dar, tinând cont si de distanta si timpul, pe care le vor parcurge
informatiile pâna la receptor), care este de o singura afectare, la o trecere a unei transmiteri tahionice; urmatoarea
afectare va fi (in mod alternativ) la urmatoarea transmisie tahionica si aceasta fiind valabila pentru fiecare structurare,
luata separat. Acest fapt coincide cu posibilitatile structurale normale (neafectate suplimentar), de a realiza miscarile de
spin, cu câte un cadran la fiecare vibratie, dând angrenajului electron - pozitron cea mai mare viteza (structurala normala,
fara interactionari suplimentare), „c”. Receptorii de la nivelul structural „tehnologic” sau al
simturilor vietuitoarelor (prin relatii electrice, electrochimice,…) vor intercepta (si se vor manifesta) numai (dupa)
media intensitatilor energetice cele mai mari, astfel incât, datorita rapiditatii procesului, pentru receptorii mai sus amintiti,
se va retine, pe timpul unei vibratii fundamentale (si structurale), doar o intensitate energetica (cea mai mare si,
bineinteles, din faza manifestarii receptorului) a procesului tahionic. La intervale mai mari de timp si urmarindu-se diverse
forme si procedee de transmitere/patrundere a(le) undelor, procesul interceptarii undelor electromagnetice se va face,
deci, tot selectiv, alegându-se o medie a intensitatilor mai mari, aceasta si in functie de comportamentul energetic al
receptorului si conjuncturile de transmitere/patrundere ale undelor. …Corpurile ceresti ce emit si pe t2-p. vor avea
aceste emisii (din t2-p.) cu v = „c”, numai din momentul intrarii lor in primul mecanism de autoreglare, pe
manifestarea C. Apoi, cum fotonii pot adera permanent la o unda portanta (compatibila…) sau pot parasi unda
portanta (datorita incompatibilitatii create), se pot produce erori de apreciere a distantelor pâna la anumite corpuri ceresti
mai indepartate… Un observator (componentele structurale ale acestuia) va resimti informatia electromagnetica
cu aceeasi viteza comportamentala, „c”, cea a ritmului schimbarii „cadranelor”
fundamentale de catre foton, pe timpul deplasarii sale, desi spiritul uman, ce nu este dependent in totalitate de miscarile
de spin, poate intercepta vitezele cele mai rapide universale, cele neutrinice (care, daca au aceeasi origine, pot aduce
informatii preliminare despre energiile „portante” - tahionice - cu viteza mai mica, ce urmeaza sa vina si
care vor interactiona materia; apoi, in formarea mecanismelor de decodificare a informatiilor – pentru realizarea
prezicerilor, nu numai viteza conteaza, ci si codurile energetice combinate, datorate unor miscari ciclice ale unor sisteme
sau corpuri ceresti. De retinut, ca particulele initiale (componente ale lanturilor de retea, ale retelelor deschise) vor
inmagazina afectarile energetice, modificându-si (corespunzator tipurilor de afectari) viteza si puterea (intensitatea) de
vibratie, dar comunicând concomitent cu „corpul comun” al celorlalte particule initiale din lant/retea (la
retelele cu circuit inchis de vibratie, in schimb, unde afectarea nu poate iesi din sistem, pentru energii mai mari, va fi
modificata si pozitia spatiala in cadrul lantului de retea). Energiile neutrinice, odata intrate (din pauza energetica a
timpului 2 particular) in primul mecanism de autoreglare, vor deveni definitiv energii tahionice, chiar si in/pentru
http://alberteinstein.ro Powered by Joomla! Generated: 25 December, 2008, 16:30
 Albert Einstein si forta a 5-a, teoria generalizata a relativitatii si o paralela intre stiinta si religie

(re)defazarile ce vor urma, pe urmatoarele manifestari fundamentale (sau in cadrul proceselor intârzietoare ale
urmatoarelor pauze energetice). Pentru realizarea prezicerilor, cu mult timp inaintea producerii evenimentelor (in afara
cazurilor de memorare din „ciclurile” temporale anterioare, sau de luarea in calcul a modificarilor
energetice ale particulelor elementare de baza ale radiatiilor interceptate: electromagnetice, alfa, beta, etc…,
particule ce, dupa cum stim, nu pot depasi „c”, viteza luminii…), se va proceda, de catre
mecanismele de decodificare ale spiritului, la relationarile pozitiilor fluctuatiilor energetice aparute, pozitii in cadrul
ciclurilor energetice cosmice (ce sunt inregistrate in memorie), cu manifestarile energetice caracteristice
„tiparului” spiritului (spiritelor), in special nivelului central biostructural, ce constituie obiectul amintitelor
preziceri [când este vorba despre vietuitoare; când analizam procese, fenomene, structurari - in general, ca punct de reper
se poate lua manifestarea energetica a câmpului structural dominant cel mai apropiat - (deci) pe Terra, câmpul magnetic
structural terestru - pentru fluctuatiile energetice venite dinafara Terrei, iar pentru fluctuatiile intraterestre - se pot lua ca
reper valorile energetice standard, nemodificate ale manifestarii câmpului magnetic structural terestru sau ale manifestarii
sistemelor cosmice superioare; ciclicitatea anumitor fluctuatii energetice - mai putin, deci, fluctuatiile accidentale - poate
ajuta, de asemenea, mecanismul decodificarii informationale pentru realizarea prezicerilor]. Lumina va fi atrasa de
afectarile opuse antiluminice (gravitationale), din/in zonele cu atractie gravitationala (corpusculii fotoni, concomitent cu
atractia intregii relatii electromagnetice), acestea datorita tendintei de echilibrare energetica, prin reteaua fundamentala.
Cantitatea energetica a fluxului luminos va fi comutata (proportional cu procesul de echilibrare energetica) spre sursa
gravitationala. Si „mediul” (afectat) electromagnetic va completa (spre echilibrare) cantitatea energetica
„dislocata”. Acest proces se va repeta la fiecare vibratie fundamentala (si structurala). In zona apropiata
gaurilor negre, are loc o prabusire spiralata a proceselor energetice, datorita rotatiei gaurilor negre si/sau a sistemului
atras. Realizarea vitezelor superluminice, de catre structuri materiale, se poate face prin interventii fortate, puternice ale
codurilor energetice de acelasi tip, asupra relatiei codurilor energetice ale unui sistem, pe toate manifestarile (A, B, C, D
ale) retelei fundamentale (precum teleportarea sau atractia exercitata de gaurile negre, neechilibrate energetic). Coduri
combinate puternice, fortate pe toate manifestarile retelei fundamentale (A, B, C, D), pot forta, la rândul lor, o relatie
structurala spre/la contactari anormale, suplimentare, determinând viteze mai mari decât „c”. Intrucât
intrarea energiilor in primul mecanism de autoreglare presupune formarea unei multitudini de unde [principale si
secundare; cele principale au frontul de unda mai puternic (energetic) si pot fi accesate de corpusculi compatibili, contând,
bineinteles, faza manifestarii energetice a corpusculului; cele secundare pot fi mai rapide - cele tahionice - sau mai lente,
acestea toate datorându-se scaparilor energetice (de) pe lantul exterior de transmitere al magnetonilor fundamentali si
repetarii alternantei cu procesele intârzietoare ce se creeaza prin reteaua fundamentala, pe celelalte lanturi de transmitere
ale magnetonilor fundamentali], vom avea o multitudine de variante de posibila percepere sau interceptare. Pe de alta
parte, corpusculii, fata de comportarea normala (de) pe o unda portanta constanta, neinteractionata suplimentar, pot sa
aiba conjuncturi de interactionare suplimentara, ce pot face adaugiri sau pot anula la/din contactarile
„motrice” standard, fapt ce poate determina marirea/micsorarea vitezei de deplasare a corpusculilor (a
relatiei angrenajului electron-pozitron, in cazul fotonului). Observatia (receptionarea) va depinde de faza de manifestare
energetica a structurarii observatorului (receptorului). Energizarile suplimentare (precum interactiunile din acceleratoarele
de particule, etc…) pot mari viteza corpusculilor sau mari/micsora domeniul de manifestare a fazei de vibratie, de
la/pentru contactul cu reteaua fundamentala (domeniu de accesibilitate necesar doar contactarilor eficiente cu reteaua
fundamentala, contactarilor „motrice”), precum si pot comuta intensitatile (tensionarile) mari, in cadrul
domeniului amintit, astfel modificându-se valorile energetice de contactare a retelei fundamentale. Viteza fotonilor este
viteza schimbarii cadranelor fundamentale necesare conturarii miscarii de spin, dar cu un cadran schimbat, la o
transmitere a vibratiei prin reteaua fundamentala, fiind, in acelasi timp, constanta, egala cu „c”. Daca,
indiferent de conjunctura marimii spatiului, in expansiunea materiei, viteza fotonilor este tot „c”, constanta
(datorita relatiilor de echilibru energetic permanent - urmarite si intretinute … din cosmos), la intrarea sub influenta
undei „aducatoare” antiluminice (când se inverseaza rotatiile electronului si pozitronului aflat in faza de
vibratie materiala, din angrenajul fotonului), din zonele subordonate direct de gaurile negre, se vor mari vitezele
antifotonilor (compusi din pozitroni si electroni, aflati in faza de vibratie antimateriala). Profesorul Virgiliu Th. Razus a
afirmat ca viteza luminii este de 300.000 km/s, iar viteza fotonilor de 750.000 km/s. Daca masuratorile trecute ar fi
gresite, iar cele mentionate anterior - foarte exacte, ar insemna ca procesele intârzietoare sunt de o (mai) mare importanta
(pentru a veni in faza receptorului numai acele „viteze” masurate), fotonii ar fi transportati corespunzator
nivelului energetic compatibil (doar) al unor unde portante tahionice [unde, constituite de „scaparile”
energetice ce sunt in aceeasi faza de vibratie si cu procesele intârzietoare (cu aceeasi origine a producerii)
„ramase” (insa) a fi interceptate - separat (distinct) - cu viteza „c”], iar, in general, undele
tahionice - mai rapide cu mult decât „c” – ar exista in diverse variante. Dar, cum orice masuratoare
depinde de conjunctura energetica (faza de vibratie) a receptorului (ce poate fi modificata, fata de normal, in varianta
tehnologica, si apoi, de neinterventia energetica in caracteristicile procesului masurat), iar o actiune energetica
suplimentara nu este exclusa (capabila sa accelereze fotonii), pot exista circumstante (ce ar putea veni in sprijinul unor
dezinformari stiintifice, conspiratii, al unor infirmari de actiuni si contestari de probe privind procese fizice, precum in
cazul aselenizarii navetei Apollo –11). Prof. Razus, prin experimentul realizat la Universitatea Politehnica
Bucuresti, arata ca, in vid, raza luminoasa reflectata (de o suprafata reflectorizanta, de o oglinda) urmeaza drumul
(invers al) razei incidente, realizându-se reflexia totala. Astfel, sub un clopot de sticla, unde existau: o oglinda, un obiect si
o sursa de lumina, in momentul crearii vidului sub clopot, raza de lumina reflectata de oglinda (ce ar trebui sa se indrepte
spre obiect, putând deveni, in acelasi timp, raza luminoasa incidenta pentru acesta) „dispare” (spre
deosebire de cazul normal, fara vid creat, când obiectul se poate reflecta). Aceasta, datorita faptului ca fotonii (in cazul
crearii vidului) se reflecta, intorcându-se pe acelasi traseu. Pe vizoarele cosmonautilor americani ar fi trebuit sa nu se
http://alberteinstein.ro Powered by Joomla! Generated: 25 December, 2008, 16:30
 Albert Einstein si forta a 5-a, teoria generalizata a relativitatii si o paralela intre stiinta si religie

vada nimic (sau, neconsiderând efectul mai sus amintit, la intoarcerea capului, ar fi trebuit sa se schimbe imaginea
reflectata, ceea ce nu s-a intâmplat; curbura vizorului ar mai fi putut salva situatia, daca reflexia imaginii s-ar fi facut
lateral, la intoarcerea capului). De asemenea, cerul privit de pe Luna nu avea stele (pe pelicula); apoi, intr-o imagine,
umbrele a doi dintre cosmonauti sunt divergente; in alta imagine, un cosmonaut nu are umbra, comparativ cu naveta
spatiala sau steagul american infipt in sol, care au umbre paralele; … o roca lunara are inscrisa litera
„C”… Se pune problema, daca si pentru alte suprafete ale obiectelor este valabila observatia facuta
asupra unei suprafete reflectorizante (oglinda) si/sau plane. Astfel, in caz afirmativ (desi, la vidare, se deduce ca se
observau obiectele din interior … cazând, astfel, varianta ce urmeaza a fi prezentata), daca (in cazul vidului
creat…) o raza luminoasa incidenta (provenita de la astri sau de la o sursa luminoasa) ar intâlni un corp oarecare,
raza reflectata nu va fi decât o raza incidenta „de intoarcere”, iar in acest „context”, numai un
receptor ce emite, in acelasi timp, lumina, va putea intercepta obiectele din jur… Acesta sa fi fost motivul trucarii
datelor si probelor navetei Apollo - 11, precum si al incetarii ritmului de cercetare, cu oameni, a sistemului solar…?
In aceste imprejurari, ramân de clarificat urmatoarele: - de ce, totusi, se reflecta suprafata Lunii ? (când atmosfera este
foarte rarefiata)… in acest caz, putând conta cantitatea mare de radiatie luminoasa venita de la sursa (de la Soare, si
in multe faze de vibratie, inclusiv pe cea a razelor reflectate de Luna, nepermitând acestora din urma, sa se intoarca pe
acelasi drum), tendinta acesteia (a radiatiei luminoase) de echilibrare spre zone mai putin afectate de radiatia luminoasa
si in conditiile efectului Einstein al luminii, suportat in zone cu atractie gravitationala (atât in cea a Terrei, cât si in cea a
Lunii, desi zona din urma prezinta, de 6 ori si ceva, mai mica atractie, decât cea a Terrei); distanta medie Terra –
Luna este de 384.400 km, limitele magnetosferei (complexul rezultat in urma actiunii câmpului geomagnetic, asupra
energiilor si particulelor diverse ale vântului solar … si nu numai) sunt: in directia Soarelui, de pâna la 14 - 15 raze
terestre, in sens opus, de pâna la circa 1.000 de raze terestre; cum raza medie terestra este de 6.367,5 km, iar vântul solar
actioneaza si in afara magnetosferei determinate, Luna (ce are si o usoara emanatie proprie, si un slab câmp magnetic -
câteva miimi din cel terestru) nu ar fi complet „parasita” de particule, precum este vidul creat in
experiment… Ar mai conta, apoi, inclinarea si tipul suprafetelor [precum, „in lipsa” vidului atmosferic,
suprafetele plane divergente ale avionului F -117 vor trimite, cu siguranta, razele reflectate, in afara zonei de interceptare
radar, pe când alt avion cu suprafete neregulate va putea avea o multitudine de raze reflectate, spre zona de interceptare
radar; referitor la tipul structural al suprafetei Lunii, Si O2 (component al cristalului de cuart, structura ce are puternice
proprietati energetice, datorita focarelor energetice intrastructurale, intermoleculare create) reprezinta 40% din
componenta rocilor solului lunar, astfel incât proprietatile razelor reflectate ar putea fi modificate…], ce ar putea crea
concentrari si reechilibrari energetice ale fasciculelor luminoase … - apoi, unghiul de refractie combinata
(refractie realizata intre mediul cu vid atmosferic, mai putin - mediul invelisului de sticla al clopotului, si mediul cu
atmosfera) al razelor reflectate (o posibila raza reflectata de catre oglinda ar putea fi raza incidenta pentru obiect, ca
apoi, raza nou reflectata, a obiectului, daca va deveni incidenta pentru oglinda si se va putea transforma, astfel, intr-o
raza reflectata, sa mai poata fi interceptata sau nu, in noile conditii energetice, de catre un observator aflat, se pare, in
exteriorul clopotului) din interiorul clopotului de sticla ar putea crea erori de interpretare a(le) fenomenelor si proceselor,
atât timp cât receptorul (observatorul) nu se afla in interiorul clopotului de sticla, … precum si supraaglomerarea
proceselor (din interiorul clopotului) poate duce, de asemenea, la neclaritati in interpretare (ca si la procesul de iesire din
faza de vibratie a receptorului, proces ce este posibil sa se produca, si care ar permite razei reflectate sa se intoarca,
sursa neemitând pe/in mai multe faze de vibratie). Si oglinda din experiment ar putea indeplini conditia de materializare a
doua medii cu densitati diferite, realizând reflexia, dupa o refractie suplimentara, datorata afectarii proprietatilor suprafetei,
de catre vidul creat. Atmosfera (moleculele de aer) influenteaza propagarea normala a undelor luminoase, ajutând sau
creând reflexii sau refractii, impiedicând intoarcerea razelor reflectate pe acelasi drum, in functie de modificarea
caracteristicilor moleculare (temperatura, densitate, etc …), dar, acestea fiind posibile si datorita caracteristicilor
energetice si spatiale ale suprafetelor intâlnite. Sa amintim de schimbarea caracteristicilor energetice moleculare ale
diferitelor structuri in vid (fara atmosfera), precum in cazul trunchiurilor de copac (Rusia): acestea se decojesc, apa din
seva clocoteste, etc… Energiile razelor reflectate se pot modifica dupa proprietatile suprafetelor intâlnite, acest fapt
putând determina alegerea modului de intoarcere pentru razele reflectate amintite. …Referitor la absorbtie, s-a
constatat ca regiunile de absorbtie pronuntata ale atomilor corespund frecventelor proprii de rezonanta ale dipolilor
elementari din atom (ale electronilor). Sticla este transparenta si, practic, incolora in vizibil, caci absoarbe foarte putin din
radiatiile vizibile. In schimb, ea este foarte absorbanta pentru undele ultraviolete. Sticlele colorate - de exemplu, cele rosii
- apar ca atare, deoarece, din lumina alba, absorb mult radiatiile verzi si albastre, si lasa sa treaca pe cele rosii.
Intensitatea unei unde plane sufera o micsorare, pe masura ce unda patrunde in corp. Dupa fizica clasica, daca lumina
trece dintr-un mediu optic mai dens, intr-altul mai putin dens, din legea refractiei rezulta, pentru o anumita valoare a
unghiului de incidenta, un unghi de refractie limita (la care raza refractata trece paralel cu suprafata de reflexie/refractie),
pentru a carui depasire, raza refractata nu mai trece in cel de-al doilea mediu, producându-se reflexia totala, ca si in cazul
undelor mecanice. In cazul experimentului nostru, avem trecerea luminii de la sursa, prin vid, in componentele mediului
structural al suprafetei reflectorizante, din acestea inapoi in vid, din vid, prin invelisul clopotului de sticla - daca e cazul -
in mediul atmosferic, acestea prezentate, in varianta existentei unui paravan intre sursa si obiect sau in varianta
existentei unei surse cu emisie polarizata, indreptata spre oglinda (in varianta fara paravan, razele reflectate: din oglinda -
cea a sursei si in oglinda - cea a obiectului, se pot intâlni pe acelasi traseu, respingându-se reciproc). Amintitele treceri
dintr-un mediu intr-altul pot fi reflexii sau refractii, dupa caz. Ar mai exista si varianta (reflexiei difuze) ca, in cazul vidarii,
raza reflectata sa nu atinga obiectul (ca urmare a raporturilor diferite create, dintre proprietatile mediilor accesate), insa
se mentioneaza, in mod special, disparitia acestei raze. …Ca lege a reflexiei (aceasta, cu siguranta - se pare - doar
in mediul atmosferic), „unghiul de reflexie este, numeric, egal cu unghiul de incidenta”, astfel incât imaginea
unui punct intr-o oglinda plana este un punct simetric, in raport cu oglinda. De asemenea, unghiul de incidenta, unghiul
http://alberteinstein.ro Powered by Joomla! Generated: 25 December, 2008, 16:30
 Albert Einstein si forta a 5-a, teoria generalizata a relativitatii si o paralela intre stiinta si religie

de reflexie si normala la suprafata in punctul de incidenta trebuie sa fie in acelasi plan, chiar daca, la reflexia difuza, un
plan, al unei raze incidente, nu este comun cu un alt plan, al altei raze incidente, razele incidente facând - totusi - parte,
dintr-un plan comun. Apoi, se stie ca vidul este un mediu nedispersiv; prin el, toate undele electromagnetice se propaga
cu aceeasi viteza, indiferent de lungimea lor de unda (dispersia = fenomenul de variatie a indicelui de refractie, cu
lungimea de unda; indicele de refractie al unui mediu strabatut de unde electromagnetice = raportul dintre: viteza undelor
in vid si viteza lor in acel mediu = c / v). Toate mediile transparente pentru radiatiile vizibile (apa, sticla, cuartul,
etc…) prezinta fenomenul de dispersie. In general, in mediile optice obisnuite, indicele de refractie creste, cu
scaderea lungimii de unda (si cu cresterea frecventei). Astfel, razele violete vor fi refractate mai puternic decât cele
galbene, iar acestea, mai puternic decât cele rosii. In experiment, nu se pune problema modificarii lungimilor de unda ale
emisiilor initiale ale sursei. Efectul componentei magnetice a undei electromagnetice este nesemnificativ asupra
senzatiei vizuale, de baza fiind influenta componentei electrice. Reflexia pe o suprafata perfect plana si lucioasa este
denumita regulata, fasciculele paralele incidente transformându-se tot in fascicule paralele si dupa reflexie; daca, dupa
reflexia acelorasi fascicule paralele pe o alta suprafata, se vor obtine fascicule difuze (reflexia difuza), suprafata se va
numi mata. Intrucât experientele in vidul creat nu ne sunt familiare, ne putem gândi si la corespondenti, in noile raporturi
energetice create, pentru: 1) efectul Compton [cuanta g ciocneste unul dintre electronii substantei, ii cedeaza o parte din
energia sa, modificându-si si directia de miscare; in functie de energia cuantei, se obtine o imprastiere mai mare sau mai
mica (sau deloc); are loc si cu electroni liberi si cu electroni legati, depinzând de numarul electronilor din unitatea de
volum; energiile la care radiatia g produce efectul sunt intre 1 keV si 1 MeV]; 2) efectul fotoelectric (un electron absoarbe
energia fotonului, care „dispare”, având ca urmare excitarea sau ionizarea; energia fotonului trebuie sa fie
egala cu energia de ionizare, iar surplusul energetic se va regasi sub forma energiei cinetice); 3) formarea de perechi
(daca o cuanta trece pe lânga nucleu, atunci ea „dispare”, in locul ei aparând un electron si un pozitron
material; pozitronul material, prin deplasarea lui, va intâlni un electron si se va uni cu el, transformându-se intr-o cuanta
… si fenomenul se repeta … , deci o formare de perechi este urmata de o anihilare; formarea de perechi are
loc daca energia cuantei este cel putin egala cu suma energiilor de repaus ale celor doi electroni, deci de 1,02 MeV).
…De asemenea, la frecvente mari ale radiatiei electromagnetice, experienta nu mai verifica deducerile teoretice,
indicele de refractie având valori diferite pentru diferite frecvente.

http://alberteinstein.ro Powered by Joomla! Generated: 25 December, 2008, 16:30