Elemente de Sociologie şi Logică

1 Sociologia reprezinta o stiinta care studiaza formele sociale ale activitatii umane,
continuturile variate ale acesteia reprezentand obiectul diferitelor stiinte sociale
particulare. Sociologia investigheaza caracteristicile generale, abstracte ale
comportamentului social, ale relatiilor sociale, grupuri colectivitatilor.Sociologia
reprezinta,totodata o metologie generala a investigarii fenomenelor sociale si nu a celor
economice, politice sau juridice.

2 Functiile sociologiei
Functia critica- aparuta in urma unor situatii de criza, sociologia nu putea sa fie decat
critica, pt a curma situl de neajunsuri si neputinte. Obiectul criticii echivaleaza cu fixarea
unor alternative ale schimbarii pozitive, in ultima instanta cu instituirea ordinii sociale.

Functia explicativ-interpretativa-Sociologia incearca sa surprinda conditiile si cauzele

fenomenelor sociale,sa explice dimensiunile existente si repetabile ale acestora, sa
formuleze legile sincroniei si ale diacroniei si sa confere semnificatiei unora dintre ele

Functia de diagnoza sociala-orice studiu sociologic asupra unei "probleme"sau fenomen

social urmareste sa puna un diagnostic realitatii investigate,fara de care nu pot fi
formulate orientarile,concluziile si propunerile practice.Sociologia stabileste diagnozele
ca descrieri complece ale starii prezente-apartinand unei entitati sociale sau unui sistem
social prin raportare la anumite etaloane a principalilor indicatori ai obiectului descris

Functia predicativa-aceasta se contureaza gratie capacitatii sociologiei de a cerceta

fenomenele si procesele sociale nu doar in sensul cunoasteri,intelegerii si explicarii lor,ci
si pt formularea unor previziuni,prognoze referitoare la evolutiile lor

Functia aplicativ-constructiva-Se manifesta prin insusirea acestei discipline stiintifice de

a avea un statut activ si implicant, o vocatie transformatoare si constructiva.

3 Aparitia societatii ca stiinta

Constituită caştiinţă de sine stătătoare în anii ’30-’40 ai secolului al XIX-lea, sociologia a

încercat să formuleze explicaţii sau descrieri diverselor fenomene sau fapte sociale,
bazându-se pe acumulările cognitive ale filosofiei,ştiinţelor naturii sau ale economiei.
Fundalul pe care şi-au făcut apariţia originile sociologiei îl reprezintă seria de schimbări
sociale produse de Revoluţia Franceză de la 1789.

4 Metoda tehnica instrument de cercetare

instrumentul de cercetare- repr instrumentul cu ajutorul caruia sunt culese informatiile de

pe teren

5 Principalele metode ale sociologiei

1 metoda observatiei
2 metoda analizei doc. sociale
3 metoda anchetei
4 metoda experimentala
5 metoda studiului de caz
6 metoda monografiei

6 Tipuri de intrebari care apar intr un chestionar

Chestionarul repr o lista de intrebari aranjate intr o anumita ordine logica si psihologica
adresate tuturor subiectiilor vizatii in cercetare de la care se obtin raspunsuri ce sunt
consemnate in scris
Intrebarile unui chestionar se deosebesc intre ele in functie de forma,continut si rolul pe
care-l au in cadrul chestionarului
#intrebari fara continut
a)de date, pactuale - intrebari de identificare-varsta,sex,stare civila etc
b) de opinie
c) referitoare la motivatue
d) referitoare la comportamente trecute sau viitoare
# dupa forma pot fi
a)deschise-subiectul alege o varianta de raspuns
b)inchise-cu variante de raspuns
#dupa rolul
a)introductive
b) de trecere
c) de control

7 Cercetare sociologica, teoretica, empirica

cercetarea sociologica presupune 2 niveluri principale

-cercetare teoretica
-cercetare empirica( concreta/ de terem)

Cercetarea teoretica presupune elaborarea de concepte si teorii sociologice de diverse

racle de generalitate: ex teorii ale grupului de referinta,asupra grupului social supra
comunitatilor urbare. asupra societati in general

Cercetare empiritca presupune investigarea directa a realitatii sociale,culegere de

informatii direct din teren despre oamenii,grupuri,comunitati,institutii etc

8 Fazele si etapele de cercetare empirica

Cercetarea empirica presupune parcurgerea a 3 faze mari si in cadrul estera a anumitor

etape.Cele 3 faze ale cercetari empirice sunt urmatoarele

1 Pregatirea cercetarii
2 Desfasurarea cercetarii in teren
3 Finalizarea cercetarii

Pregatirea cercetarii presupune urmatoarele etape

1 formularea problemei cercetarii
2 elaborarea sistemului de ipoteze
3 operationalizarea conceptelor
4 stabilirea populatiei cercetate si esantionarea
5 metodele si tehnicile de cercetare
6 elaborarea instumentelor de cercetare si testarea lor
7 stabilirea calendarului cercetarii si a necesarului de resurse umane materiale

A doua faza presupune

1 stabilirea bugetului cercetarii
2 aplicarea instumentelor de cercetare in teren in conformitate cu metodele si tehnicile de
cercetare alese

A treia faza presupune urmatoarele faze

1 prelucrarea informatiilor obtinute in teren
2 interpretarea rezultatelor obtinute
3 elaborarea raportului de cercetare

9 Ipotezele-care sunt proprietatile,caract lor

ipotezele sunt niste propozitii de forma implicatiei,adika de forma "ca atunci" care
incearca sa ofere un raspuns la problema cercetarii inainte ca cercetarea sa se fi desfasurat
cu alte cuvinte cercetatorul are o anumita imagine despre fenomenul investigat si incearca
sa vada daca aceea afirmatie e adevarata sau falsa. O cercetare presupune mai multe
ipoteze, un sistem de ipoteze care au nivel diferit de generalitati.Exista ipoteze ce nu pot
fi valorificate direct.Din ele trebuie insa sa deducem ipoteze care pot fi valorificate prin
cercetare adica ipoteze despre care le sfarsitul cercetari,prin interpretarea datelor,putem
spune ca sunt adevarate sau false. Cu alte cuvinte principala calitate a ipotezelor este
testabilitatea adika posibilitatea de a le verifica prin data empirice.

10 Organizatiile
repr ansambluri umane formalizate si ierarhizate in vederea asigurarii cooperarii si
coordonarii membrilor lor pentru atingerea unor scopuri date

11 Tipuri de organizatii

Primul dintre ele il reprezinta organizatiile voluntare, in care oamenii intra in mod
voluntar, ca sunt interesati de scopurile pe care si le propun si de activitatile acestora.
Asemenea organizatii sunt: gruparile politice, asociatiile profesionale, cluburile sportive
etc.
Un al doilea tip il reperezinta organizatiile utilitare. Ele se suprapun partial cu
organizatiile voluntare, si isi propun realizarea unor obiective precise, membrii lor adera
la ele pentru ca aceste obiective le permit si lor realizarea unor obiective individuale.
Exemplul cel mai concludent pt acest tip sunt organizatiile economice, in toata varietatea
lor. Evident este vorba despre organizatiile economice asa cum se constituie ele intr-o
economie de piata.
Al treilea tip este cel al organizatiilor coercitive, in care oamenii nu intra de buna voie, ci
sunt obligati sa o faca. Inchisorile sau spitaolele psihiatrice sunt eemmpe pt acest tip.

12 Principalele elem ale organizatiei

O organizatie,indiferent de tipul ei,presupun urmatoarele elemente:

1 O structura sociala a organizatiei,anumite relatii stabilite intre membrii sai.Aceste
relatii pot fi stabilite prin norme,reguliile organizatiei. In cadrul acestei structuri ,fiecare
dintre membri are o anumita pozitie. Organizatia se prezinta deci ca o constelatie de
statusuri sociale si corelat cu ele de roluri sociale.
2 Participantii actorii sociali,indivizii care compun organizatia care contribuie prin
activitatea lor la existenta si perpetuarea organizatiei si la realizarea scopurilor
acestora.Organizatiile pot fi diferite in ceea ce priveste gradul de implicare a membrilor
lor in viata organizatiei pot sa impuna intr o masura mai mare sau mai mica controlul
asupra vietii acestor membti
3 Obiectivele organizatiei. Fiecare organizatie isi propune realizarea unor scopuri
comune,care fevin scopuri ale organizatiei in ansamblul sau.
4 Mijloacele materiale si intelectuale de care dispune organizatia si pe care le foloseste
pentru a-si indeplini obiectivele
5 Simbolurile organizatiei care au rolul de a reprezenta organizatia in raport cu mediul
exterior dar si de a asigura afirmarea identitatii sale si de a mentine coeziunea ei.

13 Institutiile

rept structuriile relativ stabile de statusuri si roluri,avand menirea de a conduce la

satisfacerea anumitor nevoi ale oamenilor in societate sau la indeplinirea anumitor functii
sociale

14 Org.Birocratia

Se considera ca organizatiile formale exemplare sunt organizatiile birocratice.Birocratia,

zice Weber, este un sistem de organizare rational-legala care domina societatea moderna.

15 Colectivitatile umane,teritoriale si functiile lor

Comunitatile teritoriale sunt colectivitati care traiesc intr o anumita arie geografica si
care dispun de o cultura comunca, de un anumit sistem social, cu o anumita organizare a
activitatilor, bazate pe diviziunea sociala a muncii si a caror membri sunt constienti de
apartenenta lor la acea colectivitate.
Principalele functii ale colectivitatilor sunt:
1. Functia economica, realizata prin intermediul unor organizatii si institutii care
realizeaza productia, distributia, scimbul si consumul bunurilor si serviciilor.
2. Functia de socializare, adik de transmitere a valorilor, cunostintelor , modelelor de
comportament d ela o generatie la alta, permitand integrarea indivizilor in viata sociala a
comunitatii,
3. Functia de control social, urmarind conformarea membrilor comunitatii la normele
acceptate ale acesteia, sanctionand, pozitiv sau negativ, comportamentelel membrilor
comunitatii in raport cu gradul lor de conformare.
4. Functia de participare sociala, care face posibila interactiunea dintre membrii
comunitati in cadrul diferitelor forme de organizare si asociere.
5. Functia de suport mutual, adik acordarea de ajutor reciproc membrilor comunitatii, o
functie evidenta mai ales in cadrul comunitatilor traditionale, dar care presupune, si in
cadul comunitatilor moderne, anumite institutii si organizatii specializate in acest sens.

16 Diferenta dintre colectivitatiile rurale si urbane

Inca din prima parte a secolului XX, intr-o lucrare celebra, Principiile sociologiei rural-
urbane, sociologii americani P. Sorokin si K Zimmerman aratau ca diferenta dintre sat si
oras se poate face tinand cont de mai multe criterii. IN primul rand este vorba despre o
diferenta de ocupatii in cadrul celor doua tipuri de comunitati. IN cadrul societatilor
rurale predomina ocupatiile legate de agricultura, in timp ce la nivelul oraselor avem de a
face cu o mare varietate de ocupatii ale locuitorilor, dar ele au un caracter neagricol.
In al doilea rand este vorba de o diferenta in ceea ce priveste raporturile cu mediul
inconjurator. Locuitorii satelor, avand ocupatii principale pe cele agricole, au o relatie
directa cu mediul inconjurator, activitatea lor depinzand uneori nemijlocit de mediu.
Locuitorii oraselor, practicand ocupatii neagricole, de prelucrare a materiilor prime, de
servicii etc, au o relatie mai putin directa cu mediul, ei traiesc intr-o mare masura intr-un
mediu artificial, construit si activitatile lor depind schimbarile obisnuite ale mediului
inconjurator. In al treile rand, este o diferenta in ceea ce priveste marimea comunitatilor,
satele fiind mai mici decat orasele.
O a patra diferenta determinata de natura ocupatiilor si de nr locuitorilor, se refera la
densitatea populatiei. In comunitatile rurale densitatea este mai mica decat in cele urbane,
ocupatiile agricole cerand o suprafata mai mare pentru a se desfasura, gospodaria
taraneasca, presupune un spatiu mai mare numarul mai mic al populatiei, permitand o
repartizare mai putin densa a populatiei

Pe scrut

Intre sat si oras exista o evidenta diferenta in ceea ce priveste mobilitatea sociala, trecerea
oamenilor de la un statut la altul.
Locuitorii oraselor isi schimba mai des, in interiorul aceleasi generatii, sau de la o
generatie la alta, profesia, nivelul de instruire, profesia, rezidenta, nivelul de venit.
Mobilitatea sociala este mult mai pronuntata in raport cu cea din comunitatile rurale, mai
conservatoare si in ceea ce priveste statuttul social al membrilor sai.
17 Functiile comunicarii

1. Functia de informare.
Ziarele, revistele, radioul, televiziunea si Internetul sunt canale care, prin informatiile
difuzate satisfac o nevoie fundamentala a omului modern: informarea. Aceste canale de
comunicare realizeaza mai mult decat o informare. Ele influenteaza, orienteaza si
dirijeaza opinia publica, interesele si motivatiile oamenilor, constiintele chiar dincolo de
propria vointa.

2. Functia de interpretare.
In calitate de consumatori de informatii, puteti fi ajutati direct in interpretarea unor
evenimente prin productii specifice de tipul editorialului sau al comentariului

3. Functia instructiv-culturalizatoare.
Acest lucru se realizeaza prin difuzarea de informatii, cunostinte cultural-stiintifice.

4. Functia de liant.
Aceasta functie este consecinta celor anterioare si se refera la faptul ca poate genera un
mecanism de solidaritate sociala, in caz de calamitati naturale, de exemplu.

5. Functia de divertisment.
Radioul si televiziunea realizeaza numeroase emisiuni de divertisment. Acestea sunt cele
mai ieftine mijloace de divertisment, in comparatie cu participarea la concerte si alte
spectacole.

18 Formele comunicarii

a) Comunicarea accidentala are loc atunci când individul furnizeaza informatii despre
sine fara sa vrea.
b) Comunicarea consumatorie/subiectiva nu depinde de efectele mesajului produse la
nivelul interlocutorilor, în acest proces neinteresând nici informatia secundara posibila,
nici traficul informational concomitent de pe canalele comunicarii.
c) Comunicarea instrumentala urmareste un obiectiv riguros si anume modificarea
conduitei receptorului si presupune întotdeauna prezenta unor scopuri; este, deci,
utilitara, urmareste o anumita eficienta la indivizi.
d) Comunicarea defensiva cuprinde acele acte comunicationale cu ajutorul carora
individul îsi apara (protejeaza) sinele în relatiile cu ceilalti.
e) Comunicarea informativa se refera la vehicularea informatiei (ideile de date, stiri,
cunoastere) în circuite mai mult sau mai putin specializate, cu numeroase ramificatii, prin
intermediul unor mijloace si suporturi ale comunicarii.
f) Comunicarea persuasiva este cea prin care se urmareste convingerea cuiva sa creada, sa
gândeasca sau sa faca un anumit lucru.
g) Comunicarea fatica/de întretinere (controlul comunicarii, de stabilire si mentinere a
controlului) face posibila intrarea în contact sau stabilirea unei relatii si mentinerea
optima a acesteia.
19 specificul sp urbane

1.perspectiva ecologiei urbane

2.perspectiva odului de viata urban
3. perspectiva structurii sociale, a spatiului social

20 Limitele cunoasterii comune

Una din limitele cele mai serioase ale cunoasterii comune este legata de lipsa ei de
recizie. In primul rand este vorba de utilizarea in cadrul ei a unor concepte vagi, a caror
continut si sfera nu sunt strict delimitate, care au si circula in mai multe sensuri. In plus,
la nivelul cunoasterii comune,enunturile nu sunt bazate pe masurare sistematica, pe
observatia metodica a realitatii.

21 Avantaje ale comunicarii

· Canalele informale propaga informatia cu viteza mare;

· Intareste sentimentul de solidaritate si spirit de echipa.

22 Principile care sta la baza cunoasterii stiintifice a realitatii societatii

1 Principiul realismului, conform caruia lumea inconjuratoare exista independent de

observatia noastra, nu este creata de simturile noastre.
2. Principiul determinismului, care stipuleaza ca relatile din lumea inconjuratoare sunt
organizate in termeni de cauza-efect.
3.Principiul cognoscibilitatii, dupa care lumea poate fi cunoscuta prin observatii
obiective.

23 Notiune,structura lor.Principalele tipuri de notiuni

Noţiunea este forma logică elementară care reprezintă în planul cunoaşterii raţionale
reflectarea claselor de obiecte.

Tipuri de noţiuni.
Folosind drept criterii logice sfera şi conţinutul, putem diferenţia diferitele tipuri de
noţiuni.
I. După sferă putem distinge:
a. Noţiuni vide sau nevide.
b. Noţiuni individuale sau generale.
c. Noţiuni colective sau divizive.
d. Noţiuni precise sau vagi.
II. După conţinut putem distinge:
a. Noţiuni abstracte sau concrete.
b. Noţiuni absolute sau relative.
c. Noţiuni pozitive sau negative.

24 Raporturi între noţiuni

Între două noţiuni, pe care le putem nota A şi B, pot exista, din punct de vedere al sferei
lor, două tipuri de raporturi:
- de concordanţă, dacă sferele lor au cel puţin un element comun;
- de opoziţie, dacă sferele lor nu au nici un element comun.
Raporturile de concordanţă pot fi:
a. Raport de identitate.
b. Raport de ordonare.
c. Raport de încrucişare.
Raporturile de opoziţie pot fi:
a. Raport de contrarietate.
b. Raport de contradicţie.

25 Propoziţii categorice si care este structura lor

Propoziţiile logice sunt expresii care afirmă sau neagă ceva despre o entitate. Propoziţiile
categorice sunt cele mai simple propoziţii logice, întrucât ele exprimă, sub numai una din
laturile sale, un singur raport între numai două noţiuni absolute.
Structura propoziţiilor categorice include, în primul rând cele două noţiuni, una având rol
de subiect logic, celalată de predicat logic. Subiectul logic este acel termen despre care se
enunţă ceva în acea propoziţie. Predicatul logic reflectă ceea ce se spune despre subiectul
logic.

26 Tipuri de propozitii categorice

Având în vedere cuantorii menţionaţi, după cantitate avem trei tipuri de propoziţii
categorice:
a. Universale,
b. Particulare
c. Singulare

27 Principii logice

Există câteva legi logice fundamentale, numite principii logice, a căror respectare asigură
corectitudinea oricăror operaţii logice. Aceste principii sunt următoarele:
1. Principiul identităţii. Formularea ontologică a acestui principiu este următoarea:
Orice lucru este identic cu sine. Câteva formulări logice ale acestui principiu sunt:
a. Orice concept este identic cu sine.
b. Orice termen este identic cu sine.
c. Orice propoziţie este echivalentă cu sine.
2. Principiul noncontradicţiei. Formularea ontologică: În acelaşi timp şi sub acelaşi
raport este imposibil ca un lucru să fie şi să nu fie. Formulări logice:
a. În acelaşi timp şi sub acelaşi raport este imposibil ca o propoziţie să fie adevărată
împreună cu negaţia ei.
b. O propoziţie nu poate să fie adevărată şi să nu fie adevărată.
c. O propoziţie nu poate să fie şi să nu fie falsă în acelaşi timp.
3. Principiul terţiului exclus. Formularea ontologică: În acelaşi timp şi sub acelaşi
raport un lucru sau este sau nu este, a treia posibilitate este exclusă (tertium non datur).
Formularea logică:
a. O propoziţie sau este adevărată sau nu este adevărată, a treia posibilitate este
exclusă.
4. Principiul raţiunii suficiente. Putem spune că orice lucru există în virtutea unui
temei. Formulările logice:
a. O propoziţie trebuie admisă numai pe baza unei argumentări.
b. Pentru orice propoziţie adevărată există cel puţin o propoziţie adevărată diferită
de ea care o implică.