Apostolul Pavel ne descrie foarte clar principalul scop pentru care ne-a fost dată Biblide Providenţa divină: “Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi care pot să-ţi dea înţelepciunecare duce la mântuire, prin credinţa în Christos Iisus. Toata Scriptura este insuflată deDumnezeu şi de folos ca să
înveţe
, să
mustre
, să
îndrepte
, să dea
înţelepciune înneprihănire
, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie
desăvârşit
şi cu totul destoinic pentr orice lucrare bună.” (2 Timotei 3, 15- 17)Menirea Bibliei este aceea de a descoperi omului “ştiinţa mântuirii” (veziLuca 1, 77), de a-l călăuzi în dobândirea neprihănirii, a desăvârşirii caracterului. Deşi Bibliconţine şi istorie, şi filozofie, şi poezie, şi ştiinţa de cea mai bună calitate, ea rămâne olucrare cu totul deosebita de oricare alta.Perioada scrierii Bibliei. Având 39 de autori diferiţi, Biblia a fost scrisa într-un intervalde aproximativ 1500 de ani. Primele cărţi au fost scrise către 1500 – 1400 i.Chr., avându-lautor pe Moise. Ultima carte – Apocalipsa - a fost scrisă de apostolul Ioan către sfârşitulsecolului întâi d.Chr. Autorii Bibliei au trăit în medii diferite, în ţari diferite, vorbind limbidiferite şi având un nivel de pregătire intelectuală diferit. Iată câţiva din autorii ei: David siSolomon (împăraţi), Amos (păstor), Daniel (prim-ministru), Moise (educat în şcolileEgiptului antic), Ezra (cărturar), Matei (vameş), Petru şi Ioan (pescari), Luca (medic), etc.Ceea ce este uimitor este faptul că, în ciuda diversităţii autorilor ei şi a perioadei lungin care a fost scrisă, Biblia este unitară în conţinutul şi mesajul ei. Nu există în lume o altălucrare conceputa de om intr-un interval atât de mare (un mileniu si jumătate!) , având atâde mulţi autori (39!) şi care să fie totuşi o lucrare unitară, fără contradicţii. Unitatea Biblieinu poate fi explicata decât prin originea ei divină, inspirată fiind de aceeaşi Inteligenţăsuperioară - Duhul Sfânt.Concepţiile pe care le avea lumea în perioada în care a fost scrisă Biblia.Într-o vreme în care, în toate popoarele antice, păgâne, ştiinţa se amesteca cu religia, cpracticile oculte, cu misticismul şi superstiţia, Biblia are meritul de a descoperi adevărur ştiinţifice clare, în limbajul cel mai simplu şi firesc. Se susţine adesea că Biblia nu este olucrare tocmai originală, ideile ei fiind împrumutate din culturile antice: egipteană,babiloniană, persană, hitită sau greacă. Este, de aceea, foarte important pentru noi să ştim cesusţine Biblia cu privire la un adevăr ştiinţific, făcând în acelaşi timp comparaţie cconcepţiile popoarelor antice cu privire la acelaşi subiect. Doar făcând această comparaţie(cu care ne vom ocupa în continuare), vom putea confirma sau infirma acuzaţiile ce se aduautorilor Bibliei cu privire la influenţele păgâne.Lăsând la o parte aceste scurte observaţii, vom intra în subiectul propriu-zis, făcând oparalela intre susţinerile Bibliei, concepţiile popoarelor antice şi cunoştinţele contemporane.Iată câteva exemple:A) Biblia susţine că Soarele, Luna şi stelele sunt corpuri cereşti create de Dumnezecu un scop bine definit - acela de a fi luminători ai Pământului (vezi Geneza 1, 14- 19).Este interesant de observat ce credeau popoarele antice, contemporane cu autoriiBibliei, cu privire la corpurile cereşti.Babilonienii, de exemplu, credeau că Soarele şi Luna erau zei (deci fiinţe vii!). Soareleera numit zeul Samas, iar Luna – zeiţa Sin. Egiptenii nu se deosebeau prea mult în concepţilor de babilonieni. Mai mult decât atât, ei credeau că Soarele şi Luna se plimba pe cer într-o