Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
208Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Calistrat Hogas-pe drumuri de munte

Calistrat Hogas-pe drumuri de munte

Ratings:

4.61

(18)
|Views: 91,203|Likes:
Published by Mihaela Barbulescu
Necesarul de baza al unui scolar care chiar vrea sa citeasca autorii romani din lecturile scolare si suplimentare
Necesarul de baza al unui scolar care chiar vrea sa citeasca autorii romani din lecturile scolare si suplimentare

More info:

Published by: Mihaela Barbulescu on Nov 29, 2007
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as TXT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/08/2014

pdf

text

original

 
11111
Calistrat Hogaş
Pe drumuri de munte
 
22222
 Amintiri dintr-o călătorie
Spre mânăstiri
Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine ocălătorie pe picioare străine; a avea la îndemână cupeauaunui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal înseamnă a merge şezând şi a vedea numai ceea ce ţi sedă, nu însă şi tot ce ai voi. Iată pentru ce eu şi tânărul meutovarăş de călătorie ne hotărârăm a merge pe jos pestemunţi şi în răgaz, de la Piatra pân’ la Dorna, lăsând la oparte drumul mare. În ziua de şase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveamtoate trebuincioasele de drum aşezate în o boccea deforma unei raniţi soldăţeşti, legate la spate prin ajutorulunor curele ce se încrucişau pe pieptul nostru: la şoldulstâng câte un revolver, în dreapta câte un baston sănătos,şi la picioare opinci de piele roşie, legate cu şferi negre delână de capră, care ne înfăşurau în spirală pulpa până lagenunchi peste un colţun negru de lână vrâstat cu roş. Opălărie neagră şi mare putea, la nevoie, să mă apere şi deploaie şi de soare. Tovarăşul meu, în loc de pălărie, aveape cap un chipiu de uniformă, iar drept strai mai gros delână era îmbrăcat cu o venghercă de doc alb. În revărsatul zorilor plecarăm. Deocamdată trebuia sămergem la Almaş. Fiind însă mai dinainte hotărât între noide a ne feri de drumul mare, nu cunoşteam o potecă sauun drum mai scurt pentru ţinta noastră. Ajunsesem labarieră. Nici un suflet de om nu era încă deştept; numaicâţiva câini, prea harnici poate, îşi făceau datoria bătândla noi, sau -mai bine zis — la neobişnuita noastră îmbrăcăminte de drum.
Venghercă
— tunică.Oricum însă, eu găseam de vină pe tovarăşul meu, careavuse ciudata idee de a mărita straiele de sublocotenent
 
cu opincile, bastonul şi bocceaua din spate; şi mă sileama-l face să priceapă că numai pentru dânsul făceau câiniiatâta gălăgie. Apucarăm la stânga pe prundul Cuejdiului înspre Dărmăneşti, fără să ştim dacă am apucat bine saurău. Norocul însă ţine cu drumeţul: la câţiva paşi, peprispa unei case albe, gospodarul şi gospodina dormeausub o plapumă, lipiţi unul de altul pentru a putea să înfrunte, după socotinţa mea, răcoarea dimineţii; căci, deşi în iulie, dimineaţa din ziua de şase era totuşi destul derece; ei dormeau duşi şi se legănau poate în visuri fericite;noi însă, şi mai cu seamă eu, fără respect pentru toateaceste nimicuri şi fără nici o ceremonie, mă apropiai dedânşii, ridicai cu băţul plapuma de pe nasul gospodarului,care dormea la margine, îl împinsei puţin, îl trezii şi, fără a-i da bună dimineaţa cel puţin, îl întrebai scurt despredrumul la Almaş. Foarte rar se întâmplă cuiva să vadă ofigură mai elocventă decât acea a omului meu; unpsiholog ar fi scris volume întregi, eu însă cred de ajuns aspune că e — psihologiceşte vorbind — de mare interes înfăţişarea unei figuri ce trece de la adânca linişte a unuisomn fără de grijă la izbitoarea întipărire a uneisurprinderi. Ceea ce s-a petrecut atunci în sufletul lui afost, desigur, mai iute decât fulgerul; destul că, cu nişteochi de două ori mai mari decât cei ce poate-i avea deobicei, cu o faţă lungă şi speriată şi neputându-se lămuride unde şi cum răsărisem noi aşa ca din pământ, se uităla noi, măsurându-ne cu privirea-i zăpăcită, de sus până jos şi îndesându-se tot mai tare spre perete, ca şi cum ar fivoit să scape de o vedenie supărătoare. Biata femeie,strâmtorată astfel şi buimacă de somn, începu a se întoarce sub ogheal (
Ogheal 
— plapumă.) şi a îngăima vorbe neînţelese, care nu puteau fi decâtnişte puternice protestări conjugale... Pentru a sfârşi maiiute cu toate acestea, îl întrebai încă o dată pe gospodar despre drumul la Almaş.— Pe aici, ne răspunse el în cele din urmă, arătându-nespre deal; şi spre acolo apucarăm şi noi.Desigur că speriatul nostru cicerone ne va fi urmat multă

Activity (208)

You've already reviewed this. Edit your review.
Mariana Baldean liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
steluta36 liked this
Andreea Dobre liked this
Oana Stoleru liked this
mec17 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->