Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
9Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
### - Pro-Saeculum 56

### - Pro-Saeculum 56

Ratings: (0)|Views: 368|Likes:
Published by sqweerty

More info:

Categories:Topics, Art & Design
Published by: sqweerty on Apr 17, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/11/2013

pdf

text

original

 
1
SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009
      P      R      O      P      R      O      P      R      O      P      R      O      P      R      O
LA O ANIVERSARE. DESPRE „
CEAMAI SCUMPÃ RELIQUE LITERARÃ
Dumitru V Dumitru V Dumitru V Dumitru V Dumitru V elea elea elea elea elea 
 În 1904 revista
Familia Familia Familia Familia Familia 
se afla la a patruzeceaaniversare; din 1865 ºi pânã la aceastã datã, neîntrerupt,unul dintre marii editori semna: „
Proprietar, redactor respunzãtor ºi editor: IOSIF VULCAN 
”. Cu aceastãocazie, el publicã un dublu „
numer jubiliar 
” (21 – 22; 27mai/9 iunie 1904), cu saluturi, începând cu cel alAcademiei Române, al Reginei Elisabeta ºi sfârºind cuale celor din urmã colaboratori. Acestuia îi mai adaugãun alt numãr dublu (23–24, 10/23 iunie 1904) cu descrierile jubileului
Familiei Familiei Familiei Familiei Familiei 
la Oradea-Mare ºi-n care publicã ºidiscursul sãu de mulþumire tuturor care în cei patruzecide ani au stat alãturi de sine, sprijinindu-l în afirmareaculturii naþionale în aceastã parte a provinciilor româneºti,fãcând din revistã un „
bastion al românismului 
”.
Ziua de astãzi este o sãrbãtoare naþionalã româneascã 
– spuneneobositul editor –
unde fraþii mei Români ºi surorile mele românce, toþi ºi toate într-un gând, ridicã un comun altar cultului strãmoºesc, se-nchinã cu devoþiune Geniului naþional 
…” Nu este întâmplãtor cã tocmai la aceastãrevistã îºi trimite Eminescu primele versuri ºi cã IosifVulcan îl debuteazã; cã tocmai acest tânãr poet va fiacela care va solicita culturii române exigenþa maximã,aceea de a fi
expresia geniului naþional al poporului expresia geniului naþional al poporului expresia geniului naþional al poporului expresia geniului naþional al poporului expresia geniului naþional al poporului nostru nostru nostru nostru nostru 
ºi cã tocmai el ºi-a asumat-o ca nimeni altul pentrusine. În discursul sãu, Iosif Vulcan enumerã pe cei mai însemnaþi colaboratori ai sãi, încadrând cu numele loremoþionantul paragraf despre Eminescu:
Într-una din zile, anul al doile – 
scrie acesta
–, un nou ºi remarcabil talent ne surprinse din Cernãuþi. Se iscãlea Eminovici ºi scria cã este numai de 16 ani. I-am romanizat numele ºi l-am introdus în literaturã cu numele de Eminescu.Eminescu.Eminescu.Eminescu.Eminescu. Dânsul n-a protestat, ba l-a adoptat. Astfel botezul literar al lui Eminescu s-a fãcut în Familia Familia Familia Familia Familia 
.....”
Mai mulþi ani ne-a fost Eminescu unul din colaboratorii cei mai diligenþi. Revãzându-l la 1883 în Bucureºti, în salonul literar al lui Tit Maiorescu, unde cetise vreo ºapte poezii de amor, cele mai admirabile inspiraþii erotice ale lui, la recomandarea dlui Maiorescu, mi le-a dat mie sã le public în foaia mea. Astfel acele ( Ce e amorul Ce e amorul Ce e amorul Ce e amorul Ce e amorul,Pe Pe Pe Pe Pe lângã lângã lângã lângã lângã plopii fãrã soþ plopii fãrã soþ plopii fãrã soþ plopii fãrã soþ plopii fãrã soþ,S-a dus amorul S-a dus amorul S-a dus amorul S-a dus amorul S-a dus amorul,Când amintirile Când amintirile Când amintirile Când amintirile Când amintirile etc.)s-au publicat întâia-oarã în Familia Familia Familia Familia Familia. Trimeþându-i un mo- dest onorar, poetul mi-a respuns cã acesta a fost primul onorariu ce a primit pentru lucrãrile sale ºi tocmai din Oradea-mare. Un titlu de falã aceasta pentru Familia Familia Familia Familia Familia ºi scrisoarea – durere numai fragment – a lui Eminescu este cea mai scumpã relique literarã a mea din lunga carierã ce am parcurs 
.”editorial(ªi, în acelaºi an jubiliar al revistei, Iosif Vulcan publicã în
Familia Familia Familia Familia Familia 
, nr. 38, 19 sept. / 2 oct. 1904, o poezie din juneþea poetului,
Furtuna Furtuna Furtuna Furtuna Furtuna 
, sub ale cãrei cinci strofe aºazã între paranteze datarea, 1865-1869: „
Pe bolta înnaltã ºi ’ngustã / Me uit într’ al vãilor rai, / Cum Codrul în zboru-i supune? / Furtuna, copila de crai. // Pe pãru-i de aur coroanã / Cu colþuri de fulger ºi jar; / Ea apele’n cale-i aplanã / ªi ’ndoiaie bãtrânul stejar. // Prin poarta cea ’ngustã din murii / Grãdinei cetãþi-mi din stânci / Cobor în adâncul pãdurii / Isvoarele murmur’ adânci. // Prin nourii rupþi trece luna / ªi ’n sufletu-mi dor a pãtruns / ªi pãrul mi-l îmflã furtuna / ªi ochii-mi se ’neacã de plâns. // În codru o creangã se ’ndoaie, / O poartã prin frunze – ºi ’n prag / Un chip cu ochi mari se iveºte? Ah, cât mi-ar putea fi de drag 
.”)Dar pentru a ajunge la „
cea mai scumpã relique literarã 
pe care o pãstra Iosif Vulcan, trebuie reamintite câtevadate din relaþiile poetului cu editorul revistei, date pe careoricine nãscut în Carpaþi are privilegiul sã le afle din ceamai fragedã vârstã. Din 1865, Iosif Vulcan scotea la Pesta,pentru românii tuturor provinciilor noastre, revista cu titlulsemnificativ,
Familia Familia Familia Familia Familia 
.
Este caracteristic – 
spune înacelaºi discurs editorul
– cã – întemeind revista în Budapesta – primul prinos al nouei publicaþiuni a fost dedicat Orãzii-mari, unde mi-am fãcut studiile gimnaziale ºi unde învãþasem limba româneascã. Prinosul acesta a fost portretul ºi biografia mecenateului Nicolae Zsiga, cu care am ilustrat prima paginã a Familiei Familiei Familiei Familiei Familiei 
”. Pe frontonulrevistei este înfãþiºatã o familie a artelor: în jurul tatãlui,care citeºte poate chiar revista
Familia Familia Familia Familia Familia 
, se aflã membriifamiliei, fiecare practicând câte o artã sau meºteºug: fiulpicteazã, o fiicã intoneazã la pian, o alta ºi mamabrodeazã, iar bãtrânul stã în picioare, ca un
lar lar lar lar lar 
veghetor.O familie a artelor, a culturii, a naþiunii. La cei patruzecide ani ai sãi, revista este numitã, de cei care îi trimitsaluturile, „
bastion al românismului 
”. Acum se înþelegede ce tânãrul poet îºi trimitea aici, în luna februarie aanului 1866, primele sale poezii. Încântat de versurileprimite, Iosif Vulcan îi publicã, numaidecât, în
Familia Familia Familia Familia Familia 
,din 25 febr./9 martie 1866, poezia
De-aº avea De-aº avea De-aº avea De-aº avea De-aº avea 
, însoþind-ocu urmãtoarea notã redacþionalã: „
Deschidem cu bucurie coloanele foii noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale încercãri poetice ne-a surprins plãcut 
…”.ªi, fãrã sã-l întrebe, îi eliminã terminaþia –
ici 
a numelui,schimbându-l înEminescuEminescuEminescuEminescuEminescu. În
Viaþa lui Mihai Eminescu Viaþa lui Mihai Eminescu Viaþa lui Mihai Eminescu Viaþa lui Mihai Eminescu Viaþa lui Mihai Eminescu 
,G. Cãlinescu urmãreºte îndeaproape raporturile poetuluicu redactorul revistei. Deci, în nr. 6 al
Familiei Familiei Familiei Familiei Familiei 
, la
Poºta Poºta Poºta Poºta Poºta 
Mihai Eminescu – 120 de ani de la moarte
 
2
SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009
      P      R      O      P      R      O      P      R      O      P      R      O      P      R      O
editorial
redacþiunii redacþiunii redacþiunii redacþiunii redacþiunii 
, reprezentatã printr-un porumbel cu un plicsigilat în cioc, se aflã cuvintele: „
Cernãuþi. M. E. ªi corespondenþã am primi cu bucurie.
” Ceea ce înseamnãcã „daimonul” publicistic al poetului îºi cerea drepturilesã vorbeascã; ºi, fireºte, de la începuturi, ca un focnaþional ce din sine ºi pe mãsurã se aprinde. În nr. 8, din5/27 martie 1866, apare rãspunsul: „
Cernãuþi. M. E. Vom primi toate cu bucurie, numai te rugãm ca, încât se poate,sã scrii dupã ortografia ce o urmãm ºi noi.
” În nr. 10, din5/17 aprilie 1866, la
Poºta redacþiunii Poºta redacþiunii Poºta redacþiunii Poºta redacþiunii Poºta redacþiunii 
: „
Cernãuþi. M. E.Þi-am trimis epistolã privatã 
.” În numãrul din 15/27 mai îiapare
O cãlãrire în zo O cãlãrire în zo O cãlãrire în zo O cãlãrire în zo O cãlãrire în zo ri ri ri ri ri 
. Traduce
Lanþul de aur Lanþul de aur Lanþul de aur Lanþul de aur Lanþul de aur 
, deOnkel Adam, pentru a-l trimite revistei. În nr. 7, din 15/27iunie, i se rãspunde: „
Lanþul de aur Lanþul de aur Lanþul de aur Lanþul de aur Lanþul de aur aºiºdere va ieºi.N-ai primit epistola noastrã? De ce nu ni mai trimiþi niscari poesii? 
” Mai departe, revista îi publicã poeziile:
DiDiDiDiDistrãinãtate strãinãtate strãinãtate strãinãtate strãinãtate 
(17/29 iulie 1866),
La Bucovina La Bucovina La Bucovina La Bucovina La Bucovina 
(14/26 au-gust 1866),
Speranþa Speranþa Speranþa Speranþa Speranþa 
(11/23 septembrie, 1866). Supusunei ordini superioare, Eminescu pleacã sã traversezeTransilvania, sã salute acea „
Romã-micã 
”, Blajul, locul
de unde a rãsãrit soarele românismului 
”, cum a zis elprietenilor sãi, ca într-un basm al fiinþei noastre naþionale.Iosif vulcan, cunoscându-i traseul cu popasuri cu tot, îl îndemna la
Poºta redacþiunii Poºta redacþiunii Poºta redacþiunii Poºta redacþiunii Poºta redacþiunii 
a
Familiei Familiei Familiei Familiei Familiei 
, din 16/28 oct.1866: „
Blaj. M. E. Nu e încã gata novela despre care mi-ai scris? Dacã e gata, trimite-mi-o de loc, cãci acum s-ar putea publica 
.” Nuvela este trimisã ºi publicatã petoamnã. Între timp, îi apar alte poezii. În turneul pe care îl face cu trupa lui Mihali Pascaly, prin oraºele transilvã-nene, ajungând la Arad, în prima jumãtate a lunii augusta anului 1868, Eminescu se întâlneºte cu Iosif Vulcan,care venise sã vadã trupa teatralã ºi pe „finul sãu literar”.Se ºtie cã pe lângã revistã fiinþa ºi
Societatea pentru Societatea pentru Societatea pentru Societatea pentru Societatea pentru fond de teatru român fond de teatru român fond de teatru român fond de teatru român fond de teatru român 
, care îºi avea drept scop sprijinirea înfiinþãrii unui teatru naþional al românilor din aceastã partea þãrii; în acest context trebuie vãzut ºi articolul, solicitatpoate de Iosif Vulcan, dar intim liniilor directoare alecreaþiei eminesciene,
Repertoriul nostru naþional Repertoriul nostru naþional Repertoriul nostru naþional Repertoriul nostru naþional Repertoriul nostru naþional 
– unadevãrat compendiu de istorie a teatrului nostru pânã laacea datã – publicat în
Familia Familia Familia Familia Familia 
, nr. 3 din 18/30 ianuarie1870, când Eminescu se afla deja pe cãrãrile cercetãriiculturii universale, din perspectiva geniului nostru naþional,ºi ale edificãrii celei româneºti. De aici înainte, IosifVulcan îi va urmãri continuu activitatea ºi va da seamaperiodic în revista sa. Peste 13 ani, în cel mai trist ºidisperant moment al vieþii lui Eminescu, adicã în anul1883, Iosif Vulcan îl întâlneºte pe poet la Bucureºti –aºa cum a þinut sã spunã în discursul festiv – ºi-i ia celecâteva poezii erotice, pe care i le publicã în revista sa,trimiþându-i ºi un mic onorariu. Acum, iatã scrisoarea –
durere numai fragment 
” – pe care Eminescu i-o trimite ºila care þine atât de mult Iosif Vulcan: 
 „Mult stimate domnule ºi amice,
Mulþumesc pentru onorariul trimis –cel dintâi pentrucel dintâi pentrucel dintâi pentrucel dintâi pentrucel dintâi pentrulucrãri literare pe care l-am primit v-odatã-n viaþãlucrãri literare pe care l-am primit v-odatã-n viaþãlucrãri literare pe care l-am primit v-odatã-n viaþãlucrãri literare pe care l-am primit v-odatã-n viaþãlucrãri literare pe care l-am primit v-odatã-n viaþã. ÎnRomânia domneºte demagogia ºi în politicã, ºi înliteraturã; precum omul onest rãmâne aici necunoscut înviaþa publicã, astfel talentul adevãrat e înecat de buruianarea a mediocritãþilor, a acelei ºcoale care crede a putea înlocui talentul prin impertinenþã ºi prin admiraþiereciprocã.
Iartã-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur cã a fo a fo a fo a fo a fo st pentru mine o rarã mângâiere de-a st pentru mine o rarã mângâiere de-a st pentru mine o rarã mângâiere de-a st pentru mine o rarã mângâiere de-a st pentru mine o rarã mângâiere de-a mã vedea remunerat dintr-un colþ atât de depãrtat mã vedea remunerat dintr-un colþ atât de depãrtat mã vedea remunerat dintr-un colþ atât de depãrtat mã vedea remunerat dintr-un colþ atât de depãrtat mã vedea remunerat dintr-un colþ atât de depãrtat al României, din Oradea-Mare al României, din Oradea-Mare al României, din Oradea-Mare al României, din Oradea-Mare al României, din Oradea-Mare – când în þara mea proprie nu voi ajunge nicicând sã însemnez ceva, excepþie fãcând de cercul restrâns al câtorva amici. ªi-apoi sã nu sã nu sã nu sã nu sã nu fiu p fiu p fiu p fiu p fiu p esimist? esimist? esimist? esimist? esimist?” 
(
apud 
. G. Cãlinescu,
op. cit 
.,
O scrisoare O scrisoare O scrisoare O scrisoare O scrisoare ineditã a lui Eminescu ineditã a lui Eminescu ineditã a lui Eminescu ineditã a lui Eminescu ineditã a lui Eminescu 
, în
Familia Familia Familia Familia Familia 
, XXXV, 1899, pp.1;10).Iar în
Familia Familia Familia Familia Familia 
, nr. 26 din 25 iunie / 7 iulie, 1889,tânguirea lui Iosif Vulcan, din articolul
Eminescu a murit! Eminescu a murit! Eminescu a murit! Eminescu a murit! Eminescu a murit! 
,umple bolþile: „
Naþiunea mea, îmbracã doliu! Literatura noastrã jeleºte! Poesia românã plânge! Vi s-a dãrâmat o columnã, vi s-a stins un luceafãr, vi s-a rãpit o podoabã…Genialul poet Mihail Eminescu a încetat din viaþã 
.” Durereaa luat chipul versetelor, de tragicã invocare divinã ageniului nostru naþional. Douã triade sunt invocate:
nana- nana- na- þiunea-literatura-poezia þiunea-literatura-poezia þiunea-literatura-poezia þiunea-literatura-poezia þiunea-literatura-poezia 
ºi
columna-luceafãrul-po- columna-luceafãrul-po- columna-luceafãrul-po- columna-luceafãrul-po- columna-luceafãrul-po- doaba doaba doaba doaba doaba 
(ca frumuseþe a creaþiei), cea din urmã devenindcorola celeilalte; ºi împreunã, templul cu pereþi cu oglinzial fiinþei româneºti.Aici, Iosif Vulcan a avut grijã sã depunã „
cea mai scumpã relique literarã 
” a sa, pe care o pãstra din parteapoetului.
Maica Domnului cu Pruncul
 
3
SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009
      P      R      O      P      R      O      P      R      O      P      R      O      P      R      O
eseuGeniul lui Liviu Rebreanu poate transforma o posibilãanecdotã semãnãtoristã într-o tragedie absurdã. În„Proºtii”, niºte þãrani ardeleni se trezesc cu noaptea încap ºi pornesc spre o garã – loc sacru! – unde trebuie sãaºtepte trenul – vehiculul civilizaþiei triumfãtoare! – ce-iva duce spre un nou viitor! Ajung primii la locul sfinþit depreoþi ºi de noua cucerire a ºtiinþei ºi tehnicii, înfriguraþi –ºi rãmân înfriguraþi ºi cu buzele umflate ºi când marelevehicul pe roþi metalice, dupã ce opreºte în staþie, pleacã,pufãind, fãrã ei, cei încurcaþi în propria lor neadaptare laceasul timpului în care se aflau!Cititã ºi într-o altã cheie, schiþa „Proºtii” propune, cumulte decenii înainte de Godot, marea Aºteptare, înrãscrucea timpurilor, a ieºirii din peºtera unei istoriiinferioare – ºi ratarea mântuirii... Godot nu vine, darmaºinãria cu aburi parcã divini vine în gara din Ardeal –ºi pleacã fãrã ca sã schimbe nimic în viaþa celor ce-auaºteptat-o cu o evlavioasã speranþã!Dumnezeul lumii moderne – maºina! – ce se depla-seazã atotputernicã, rulând pe ºine de oþel, nu are,desigur, nici o asemãnare aparentã cu duhul cristicaºteptat sã coboare, izbãvitor, din ceruri, într-o rãscruce,de cei patru posibili evangheliºti bâlbâiþi ai DomnuluiBeckett! Dar, în fond, discrepanþa dintre ideal ºi realitateeste la fel de tragicã, în comicãria ei absurdã!...Dar drama absurdã a omului o gãsim nu doar la niºteanonimi, precum sunt „proºtii” lui Rebreanu, ºi nu doar lacei patru posibili apostoli care-l aºteaptã pe Dumnezeu în piesa irlandezului francez! Drama – ce dramã? –tragedia aceasta o întâlnim ºi în lumea înaltã a celor
CÃDEREA ÎN REAL
D. R. Popescu D. R. Popescu D. R. Popescu D. R. Popescu D. R. Popescu 
puternici: regele Lear are tot ce-i trebuie. Nu aºteaptãnimic de la nimeni – nici mãcar de la Dumnezeu! – e unmonarh atotputernic, respectat, care, într-o clipã desupremã înþelepciune, vrea sã renunþe – ºi chiar renunþã! – la însemnele sale regale pentru a-ºi trãi bãtrâneþea într-obeatitudine purã, aflatã dincolo de sacerdoþiul militar ºipolitic al puterilor regale. Convingerea sa este atât de viecã a construit un regat magnific – o cetate idealã! – încâtnici mãcar o clipitã nu-ºi dã seama cã între putereaabstractã a ideilor despre forþa regalitãþii ºi realitateaconcretã a vieþii în scurt timp se va cãsca o frânturãirecuperabilã!... Cãderea regelui Lear din cerurile înalteale sacrelor sale idei în labirintul troglodit al realitãþiloreste ireversibilã! Lear se pierde într-un fel de labirintdeschis, la vedere, în care nu mai existã, ca în mitologie,capcane insurmontabile – ºi nu mai existã nici o mate-maticã enigmaticã a unui monstru necunoscut, greu de învins! Lear se aflã în faþa unui labirint cristalin, clar, ba-nal, construit nu doar de niscaiva strãini necunoscuþi,sau de duºmani, nu!... Monstruoasa locaþie – poftim devezi! – este edificatã chiar de primele sale douã odrasleadorate – care pun astfel în evidenþã absurditatea coduluigenetic, absurditatea condiþiei umane ºi ridicolulatotputerniciei regale...Regele Lear trãieºte tragedia ceasurilor negre ale inimiisale, apostolii rataþi ai lui Godot învaþã ºi ei deºertãciuneamântuirii, iar proºtii lui Rebreanu nu-ºi întrevãd locul înaceastã lume în care eºecul adaptãrii la o nouã certitu-dine seamãnã pur ºi simplu cu un fel de neant ridicol ºiincurabil.Joi, 22 Martie, 2009al iubirilor de tip semãnãtorist se pulverizeazã. „Rãscoala”pune o lespede grea peste tradiþia idilismului semãnãtorist.Corurile din tragediile bãtrânilor greci au premersapariþia tumultului individual al personajelor, au clamatrãtãcirile istoriei, intrigile sângeroase, punând mereu înluminã încercarea fiinþelor umane de a înþelege mãcarcât de cât teroarea Ursitei.Contextul istoric este aproape mereu fundamental.Sigur cã sosirea lui Ulise în Ithaca, dupã ce luptase înrãzboiul troian ºi rãtãcise peste mãri douãzeci de ani, nuLumea ruralã, rãscolitã de nedreptãþi sociale, devine în romanul lui Liviu Rebreanu scris în Valea Mare, oentitate umanã ce nu-ºi mai poate controla forþele. Istoriase bâlbâie.Umanismul nu mai putea fi altceva decât suprimareaorânduirii statale criminale. Nu mai exista un centru allumii, sacru. Þara era descentratã. Societatea –desfiguratã. Toate valorile morale, religioase, arhaice pardislocate din cauza mizeriei, dreptatea e rãsucitã,vânzolitã... Geografia miticã a satului românesc, spaþiu
ISTORIA SE BÂLBÂIE

Activity (9)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Ioana Yoa liked this
icanchu liked this
carmen_maria99 liked this
aicacs liked this
Oana Torocica liked this
Adela Chiru liked this
bratzaharia liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->