Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
5Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
### - Motivul calului

### - Motivul calului

Ratings: (0)|Views: 1,813|Likes:
Published by sqweerty
Ţesăturile populare româneşti: motivul decorativ al calului
Ţesăturile populare româneşti: motivul decorativ al calului

More info:

Published by: sqweerty on Apr 17, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See More
See less

01/27/2013

pdf

text

original

 
Ţesăturile populare româneşti: motivul decorativ al caluluiŢesutul artistic ocupă un loc aparte în arta tradiţională. Ţesutul şi cusutul se făceau în familie şi erauîndeletniciri de bază ale femeii. De la piesele de port cotidian la cele de sărbătoare şi până la textilelecare îmbracă locuinţa, totul era lucrat de mâinile harnice ale femeilor de la sate. Chiar dacă, din cauza perisabilităţii materialelor, cele mai vechi ţesături decorative ţărăneşti datează din secolul al XVIII-lea,se ştie că meşteşugul torsului şi ţesutului are o veche tradiţie, războiul de ţesut orizontal fiind cunoscutîncă de la începutul secolului al XI-lea. Femeile ţeseau din materiile prime existente în gospodărie,fibre având origine animală (lâna oilor, părul caprelor, borangic) sau vegetală (cânepă, bumbac, in). Untip de material nu îl exclude pe celălalt, multe ţesături fiind fabricate atât din fibre de origine animală,cât şi vegetală.Cele mai importante ţesături decorative ale artei tradiţionale româneşti sunt reprezentate de covoarelede lână şi de scoarţe. Covoarele sunt lucrate la război vertical şi sunt alcătuite din fire înnodate, iar scoarţele sunt ţesute în război orizontal şi sunt mai subţiri. Erau considerate piese foarte valoroase,transmiţându-se prin zestre, de la o generaţie la alta.Culorile folosite la vopsitul firelor de ţesătură erau naturale, obţinute din diferite rădăcini, tulpini şiflori sau insecte. Erau cunoscute proprietăţile fiecărei plante şi insecte, momentul cel mai bun derecoltare şi reţetele de prelucrare pentru a se obţine o anumită intensitate a culorii. Cu timpul, obţinerea pe cale naturală a culorilor a început să devină tot mai rară. După primul război mondial, introducereaculorilor chimice, cu ajutorul cărora se obţin culori primare, a produs o schimbare în cromaticaţesăturilor. Cu toate acestea culorile naturale rămân mai plăcute ochiului şi totdeauna în armonie unelecu altele, sunt trainice în timp, fapt pentru care noi astăzi putem admira şi analiza nemijlocitdiversitatea de culori de pe covoarele tradiţionale din muzee.Femeile din zona noastră, a Transilvaniei de nord, foloseau în general plantele proaspete pentru vopsit pentru că ele îşi pregăteau, din vară şi toamnă, fibrele vopsite astfel încât iarna, la căldura focului dinvatră, să le lucreze în războiul de ţesut. În interiorul caselor ţărăneşti, covoarele ţesute erau piesele populare de decor. Centre renumite pentru ţesături artistice tradiţionale există şi astăzi în Moldova, laCiocăneşti (covoare), Cârlibaba (ţesături de interior), în zona Transilvaniei la Sâncrăieni (Harghita), laBârgău (covoare) şi la Bistriţa-Bârgăului (ţesături şi cusături cu o cromatică variată) din zona Bistriţa- Năsăud, iar în Muntenia, în zona Argeşului la Lereşti şi Topoloveni (centre de ţesături şi cusături).În ornamentica de început predominau motivele geometrice (linii drepte, romburi, cruci, linii frânte), pentru ca apoi să apară o bordură care înconjoară câmpul central şi motive noi, flori, păsări, cai,oameni, alcătuind, în special în scoarţele olteneşti, o lume de basm. Se simt în decoraţii influenţeleorientale, ajunse la noi pe diferite căi, în special prin intermediul curţilor domnesti.In Transilvania, cele mai renumite covoare se găsesc în Maramureş, fiind ornamentate cu figurigeometrice, flori, brazi stilizaţi, animale, oameni, scene de muncă, unelte etc. Apar adesea femei şi bărbaţi care se ţin de mână, într-o horă. Culoarea principală este castaniu, care apare în diferite nuanţe.Pe tipul de covor denumit război apar deseori şi imagini animaliere: câini, cerbi, căprioare, capre, vulpi,cai înfăţişaţi cu sau fără călăreţi, iepuri dar şi animale exotice: lei, tigri, inspirate de pe chilimurile şicovoarele persane.Cultul calului, născut în aria persană şi anterior indo-europeană, a fost legat iniţial de practici şicredinţe cu caracter magic. Calul era asociat cu focul, soarele, şi ulterior cu apa, cumulând totodată şiatribute apotropaice. Perpetuarea imaginii plastice a calului din timpuri străvechi până în zilele noastres-a datorat şi reprezentării cavalerului trac. Arta tracilor a adăugat noi sensuri imaginii străvechi acalului. Ea a preluat din fondul autohton, specific, geometrismul, dar a dezvoltat, în acelaşi timp, şistilul animalier legat de aria iraniano-persană.1
 
În folclorul românesc, Calul Năzdrăvan este prezent într-o arie mitologică variată, asemănător cuPegasos, la greci, dar în mitologia românească are sens dublu: vehicul aerospaţial viu şi consilieruleroului. Nefolosit la adevărata lui valoare, Calul pare o mârţoagă, singurul mijloc de a-şi reveni fiindhrănirea cu jăratic, ce pare că-i activează calitatea de a zbura. Aproape în toate basmele el păstrează înurechi două obiecte magice: o perie, care aruncată înapoi, se preface în pădure impenetrabilă, şi ogresie, din care răsare un zid înalt, de netrecut, tocmai la timp, pentru a salva eroul şi/sau eroina în fugade balaurii şi zmeii urmăritori. Toate aceste basme şi mituri, se regăsesc codificate în elemente stilizatede decor, dacă ştim să privim cu răbdare şi atenţie compoziţiile covoarelor şi lăicerelor.Ecourile miturilor, credinţelor şi practicilor străvechi au persistat până în zilele noastre, întreţinândinteresul creatoarelor populare pentru motivul ornamental al calului – Calul Năzdrăvan, care pe parcursşi-a pierdut semnificaţiile sale primare, devenind, la nivelul artei populare, un personaj al scenelor deviaţă rustică de pe covoare şi ţesături.Covorul oltenesc, la care facem referire directă este considerat unul dintre cele mai valoroase tipuri descoarţă românească, realizate pe la sfârşitul secolului trecut (1899). Întâlnim şi aici motivelegeometrice (triunghiuri - colţişori) completate de elemente decorative florale (pomul vieţii, flori decamp, trandafiri), zoomorfe (fluturi, motivul calului în galop) şi skeomorfe (peria, şaua, frâul). Nu lipsesc chenarele care au rolul de a delimita spaţiile, a le sublinia, de a completa şi a scoate înevidenţă compoziţia câmpului central. Cromatica folosită în realizarea covorului este extrem de bogatăşi terminologia ce o desemnează, de asemenea: nucăriu (verde-închis), morcoviu (roşu-aprins), chetriu(ca piatra vânătă), curechiu (turcoaz), pielea cucoanei (roz), stânjeniu (mov), vişiniu, verde-galben,verde întunecat, fâstâchiu (verde deschis), cărămiziu etc.Covor chilim oltenesc preluat de pewww.cimec.roÎn vederea redescoperirii valorilor culturii şi artei populare româneşti tradiţionale prin intermediulcreaţiei artistice şcolare, am propus elevilor Cercului de Pictură de la Clubul Copiilor Dej să refacă2
 
traseul compoziţional şi cromatic al unor ţesături populare româneşti, (covoare autentice şi ştergare),utilizând tehnica colajului. S-au folosit îndeosebi imagini după scoarţe olteneşti, care sunt deosebit de bogate cromatic şi au o multitudine de motive decorative figurative.Această sarcină de lucru urmăreşte promovarea patrimoniului cultural popular în rândul elevilor şi alcadrelor didactice, dezvoltarea spiritului de respect pentru frumuseţea artei populare româneşti,stimularea curiozităţii pentru ceea ce înseamnă tradiţie şi obiceiuri româneşti, crearea unor oportunităţi prin care elevii şi cadrele didactice să-şi poată prezenta produsele muncii de creaţie.Câteva obiectivele plastice şi comportamente pe care am urmărit să le implementăm la elevi, princrearea unui asemenea tip de lucrări, vizează:Perceperea frumuseţii si armoniei ţesăturilor populare româneşti;Identificarea unor motive decorative fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe, skeomorfe etc.Valorificarea elementelor folclorice specifice diferitelor zone geografice;Am urmărit ca:- Elevii sesizeze frumuseţea şi măiestria execuţiei;Să experimenteze tehnica colajului textil sau a ţesutului la război vertical;Să identifice zona etnografică de care aparţine covorul studiat.Şi, nu în ultimul rând, elevii vor fi îndrumaţi să aprecieze şi să respecte portul popular românesc, arta populară în general.Odată dezvoltată această competenţă, copii şi tinerii societăţii contemporane vor avea acces la un izvor nesecat de frumuseţe şi trăire estetiautentică. Studierea limbajului figurativ al artei populareromâneşti, reprezentările plastice ale unei ornamentici pe cât de interesantă în exprimarea stilistică, peatât de bogată în semnificaţii, relevă o unitate în diversitate ce marchează originalitatea unor principiide viaţă şi gândire, generatoare de sisteme adecvate ale expresiei artistice.Contextele în care aceste sisteme matematice de organizare a câmpurilor decorative, dar şi de expresieartistică se definitivează, vorbesc de structurile unei sensibilităţi, cu care înzestrat, poporul român acreat o artă populară de o deosebită frumuseţe şi armonie, de o miraculoasă îmbinare a detaliilor, îndesăvârşirea unui ansamblu în care echilibrul, ordinea şi măsura se contopesc într-un tot al formelor,desenelor şi culorilor Temele plastice inspirate de boţia artei populare roneşti contribuie din plin la formarea personalităţii copiilor. Aceste teme au o valoare etnologico-etico-estetică intrinsecă, prin datinile şiînvăţăturile morale transmise (covoarele, ştergarele erau realizate în şezători, după anumite ritualuri şi pentru anume scopuri), prin echilibrul şi frumuseţea formelor şi culorilor cuprinse în piesele textileartizanale tradiţionale.Bibliografie şi sitografiewww.cultura-traditionala.ro www.artatraditionala.roPop, Maria, Din tainele vopsitului vegetal , Memoria ethnologică / anul I/ nr.1 /2001Părău, Steluţa, Interdependenţe în arta populară românească, Editura Meridiane, Bucureşti, 1989Tomida, Ecaterina D., Cusăturile şi broderiile costumului popular din România,Editura Tehnică, Bucureşti, 1972Shepherd, Rowena şi Rupert, 1000 de simboluri. Semnificaţia formelor în artă şi mitologieEditura Aquila, Bucureşti, 20023

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->