Drept civil

Notiunea dreptului civil

By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Sintagma “drept civil” are mai multe acceptiuni:
stiinta, ramura de drept, drept subiectiv civil

Dreptul civil este acea ramura a dreptului privat

alcatuita din ansamblul normelor juridice care
reglementeaza raporturi juridice patrimoniale si
nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si
persoane juridice aflate pe pozitii de egalitate
juridica.
Raporturile patrimoniale pot fi:
- raporturi reale
- raporturi obligationale

Raporturile nepatrimoniale pot fi:

- raporturi juridice care privesc existenta si
integritatea subiectelor de drept
- raporturi juridice de identificare a persoanelor
- raporturi juridice derivand din creatia intelectuala
Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil
roman | 2 Comments

Rolul dreptului civil

By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Dreptul civil:
- contribuie la ocrotirea valorilor patrimoniale si
nepatrimoniale
- dreptul civil reprezinta o garantie a formarii unei
constiinte juridice corecte
- ocupa pozitia de ”drept comun” fata de alte ramuri
ale dreptului

Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil

roman | Leave a comment

Principiile fundamentale ale

dreptului civil
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Principiul proprietatii
Principiul egalitatii in fata legii civile
Principiul imbinarii intereselor individuale cu cele
generale
Principiul ocrotirii si garantarii drepturilor
subiective civile
Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil
roman | Leave a comment

Principiile institutiilor
dreptului civil
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Institutia juridica reprezinta o grupare de norme
juridice care reglementeaza o anumita categorie de
relatii sociale (ex. institutia juridica a proprietatii,
institutia juridica a contractelor, etc.).

Principiile institutiilor de drept civil sunt acele idei

(reguli) de baza care calauzesc anumite institutii ale
acestei ramuri a dreptului si care sunt concordante
cu principiile fundamentale.

Cele mai importante principii ale institutiilor de

drept civil sunt:
- principiul fortei juridice obligatorii (pacta sunt
servanda), principiul irevocabilitatii si principiul
relativitatii efectelor actului juridic civil, in materia
contractelor
- principiul consensualismului, privind forma actului
juridic civil
- principiul ocrotirii bunei credinte, in materia
dreptului de proprietate si a altor drepturi reale
- principiul raspunderii civile, in materia actelor sau
faptelor juridice.

Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil

roman | Leave a comment

Delimitarea dreptului civil

de alte ramuri ale dreptului
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Delimitarea fata de dreptul constitutional
in dreptul constitutional predomina raporturile
personale nepatrimoniale, in timp ce in dreptul civil
majoritatea raporturilor juridice au un caracter
patrimonial

in dreptul constitutional subiectele trebuie sa aiba o

calitate speciala, aceea de organ al statului, ele
aflandu-se, de regula, intr-o situatie de
supraordonare, pe cand in dreptul civil subiectele
participante la raporturile juridice civile sunt
persoane fizice si juridice care se gasesc pe pozitie de
egalitate juridica
normele dreptului constitutional sunt in general
norme imperative, in timp ce majoritatea normelor
juridice civile sunt dispozitive

atat dreptul civil cat si cel constitutional au sanctiuni

specifice.

Delimitarea fata de dreptul administrativ

dreptul administrativ reglementeaza in cea mai mare
parte raporturile juridice personale nepatrimoniale,
pe cand dreptul civil reglementeaza in cea mai mare
parte raporturile juridice patrimoniale

in dreptul administrativ este necesar ca cel putin un

subiect sa aiba calitatea de organ al administratiei de
stat, in vreme ce in dreptul civil subiectele nu au o
calitate speciala

in dreptul administrativ subiectele se afla in

raporturi de supra si subordonare; in dreptul civil
subiectele se gasesc pe pozitie de egalitate juridica
dreptul administrativ este alcatuit in cea mai mare
parte din norme juridice imperative; dreptul civil
este alcatuit in marea majoritate din norme juridice
dispozitive

dreptul administrativ are sanctiuni proprii, cum ar fi

amenda contraventionala si confiscarea; sanctiunile
de drept civil sunt: repararea prejudiciului cauzat
prin plata de despagubiri, nulitatea actelor juridice,
rezilierea contractelor etc.

Delimitarea fata de dreptul financiar

in dreptul financiar subiectele raportului juridic se
afla pe pozitii de supra si subordonare; in dreptul
civil subiectele participante la raportului juridic se
afla in situatie de egalitate juridica;

in raporturile judiciare de drept financiar cel putin o

parte are o calitatea specifica, aceea de organ
financiar al statului;
normele dreptului financiar in marea lor majoritate
sunt imperative; normele dreptului civil in cele mai
multe cazuri sunt dispozitive;

dreptul financiar are sanctiunile sale proprii, altele

decat dreptul civil: majorarile sumelor platite cu titlu
de taxa sau impozit, amenzi etc.

Delimitarea fata de dreptul comercial

ambele ramuri ale dreptului reglementeaza
raporturile juridice patrimoniale si personale
nepatrimoniale

subiectele raporturilor juridice se afla pe pozitii de

egalitate juridica

ambele ramuri contin norme juridice cu caracter

dispozitiv in cea mai mare masura

in dreptul comercial cel putin una dintre parti

trebuie sa aiba calitatea de comerciant, in vreme ce
in dreptul civil subiectele nu au o calitate speciala
intre contractul comercial si cel civil ca institutii de
baza ale celor doua ramuri exista deosebiri de regim
juridic.

Delimitarea fata de dreptul muncii

ambele reglementeaza raporturile juridice
patrimoniale si personale nepatrimoniale

in dreptul muncii pozitia de egalitate a subiectelor

este prezenta numai la incheierea contactului; in
dreptul civil pozitia de egalitate este prezenta in mod
constant

in ambele ramuri exista raspunderea patrimoniala,

dar in dreptul muncii exista si raspunderea
disciplinara

minorii sub varsta de 14 ani nu pot fi subiecte ale

raporturilor juridice de munca.

Delimitarea fata de dreptul familiei

in dreptul familiei preponderente sunt raporturile
juridice personale nepatrimoniale; in dreptul civil
intalnim in mod special raporturi juridice
patrimoniale

in dreptul familiei subiectele trebuie sa aiba o

calitate speciala: parinte, copil, sot, ruda, infiat etc.

dreptul familiei are sanctiuni proprii ca: decaderea

din drepturile parintesti, indepartarea tutorelui de la
exercitarea tutelei etc.

Delimitarea fata de dreptul procesual civil

dreptul procesual civil cuprinde norme juridice care
reglementeaza modul de judecata si solutionare a
litigiilor civile (procedura judecarii lor)

intre dreptul civil si drept procesual civil exista o

deosebire de la continut la forma; dreptul procesual
civil reprezinta aspectul sanctionator al dreptului
civil.

Delimitarea fata de dreptul international

privat
dreptul international privat reglementeaza raporturi
juridice civile care cuprind un element de
extraneitate, respectiv cetatenia straina,
nationalitatea straina, aflarea in strainatate a unor
bunuri, incheierea ori executarea in strainatate a
unor contracte

normele dreptului international privat solutioneaza

conflictul de legi ori de jurisdictii, precum si conditia
juridica a strainului.

Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil

roman | Leave a comment

Izvoare de drept civil

By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Izvoarele formale ale dreptului civil sunt actele
normative in care sunt cuprinse normele dreptului
civil.

Obiceiul si morala nu sunt izvoare distincte ale

dreptului civil. Prin ele insele nu constituie izvoare
de drept civil, ci doar cand norma juridica trimite la
ele.
Doctrina nu este izvoar de drept civil.

Practica judecatoreasca nu constituie, in principiu,

izvor de drept civil.

Norme de drept civil se gasesc in acte normative de

la toate nivelurile: Constitutia Romaniei, Codul civil,
legi, acte normative emise de Guvern si conducatorii
organelor administratiei publice centrale si locale.

Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil

roman | Leave a comment

Tipuri de norme de drept

civil
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Dupa caracterul conduitei pe care o prescriu
normele juridice civile sunt imperative si dispozitive.

Normele imperative sunt acelea care impun

subiectelor de drept o anumita conduita sub
sanctiune. Normele juridice civile imperative sunt
prohibitive sau onerative. Normele prohibitive
interzic categoric o anumita conduita. Normele
onerative prevad expres obligatia pentru parti de a
avea o anumita conduita.

Normele de drept civil dispozitive sunt acelea care

suplinesc sau interpreteaza vointa neexprimata sau
insuficient exprimata a partilor raportului juridic
civil, ingaduind sa se deroge  de la dispozitiile pe
care le cuprind. Normele juridice civile dispozitive
sunt permisive sau supletive. Normele permisive
permit ca subiectele sa aiba o anumita
conduita. Normele supletive stabilesc o conduita
care este obligatorie numai in cazul in care acestea
nu si-au manifestat vointa altfel.

Dupa natura interesului ocrotit normele juridice

civile sunt de ordine privata sau de ordine publica.

Dupa campul de aplicare normele juridice civile sunt

generale si speciale. Normele juridice civile sunt
generale daca se aplica in toate cazurile si in orice
materie, reglementeaza situatia de drept
comun. Normele speciale reglementeaza exceptii de
la cele generale. Norma speciala deroga de la norma
generala si se aplica prioritar fata de norma
generala, este de stricta interpretare si aplicare.

Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil

roman | Leave a comment

Aplicarea normelor de
drept civil
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Aplicarea in timp
Normele juridice civile se aplica in intervalul de timp
cat sunt in vigoare.

Intrarea in vigoare a normelor juridice civile are loc

fie la data publicarii lor in Monitorul Oficial, fie la o
data certa stabilita de legiuitor si mentionata in
cuprinsul lor.

Iesirea din vigoare a normelor juridice civile se

produce prin abrogarea lor. Abrogarea normelor
juridice poate fi: expresa directa, cand actul
normativ nou mentioneaza in mod expres (formal)
abrogarea unei norme juridice, capitole sau articole
din aceasta; expresa indirecta, cand nu se
nominalizeaza direct actul normativ abrogat, dar se
prevede expres ca ‘’dispozitiile contrare se
abroga’’; tacita (implicita), cand in textul noii legi nu
se mentioneaza abrogarea normelor juridice mai
vechi, insa abrogarea rezulta in mod implicit din
faptul ca actuala reglementare contravine
reglementarilor anterioare.

Caderea in desuetudine, respectiv neaplicarea

indelungata a unei legi, nu constituie un mod de
iesire din vigoare a ei.

Legile temporare, respectiv legile care au fixat de la

inceput momentul iesirii lor din vigoare, se
considera abrogate la implinirea termenului.

Actiunea in timp a normelor juridice civile este

guvernata de doua principii: principiul
neretroactivitatii legii civile noi; principiul aplicarii
imediate a legii civile noi.

Principiul neretroactivitatii legii civile noi este regula

de drept potrivit careia legea civila se aplica numai
situatiilor care survin dupa intrarea ei in vigoare nu
si celor petrecute anterior. Acest principiu este
consacrat de art. 1 Cod civil: ’’Legea dispune numai
pentru viitor, ea n-are putere retroactiva‘’ si de art.
15 din Constitutie care prevede ca ‘’Legea dispune
numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai
favorabile’’. Principiul neretroactivitatii ocroteste
drepturile subiective castigate sub imperiul legilor
vechi si asigura stabilitatea ordinii de drept.

Principiul aplicarii imediate a legii noi este regula de

drept civil potrivit careia legea noua se aplica de
indata ce a  fost adoptata la toate situatiile aparute
dupa intrarea ei in vigoare, cu excluderea legii
vechi. Acest principiu nu este consacratexpressis
verbis de Codul civil, insa el decurge in mod implicit
din principiul neretroactivitatii legilor si se justifica
prin faptul ca legea noua reprezinta un progres
economic si tehnico-juridic fata de legea veche. De la
principiul aplicarii imediate a legii noi exista
exceptia de ultraactivitate a legii civile vechi,
respectiv de supravietuire a ei, care trebuie insa
prevazuta in mod expres de legea noua.
Pentru a determina legea aplicabila se are in vedere
regula tempus regit actum, potrivit careia o situatie
juridica produce efectele prevazute in legea civila in
vigoare la data producerii ei.
Aplicarea in spatiu
Se intemeiaza pe principiul teritorialitatii legii
potrivit caruia legea civila, de regula, se aplica pe
teritoriul statului al carui organ a edictat-
o. Aplicarea legii civile in spatiu si principiul care o
guverneaza se discuta sub doua aspecte: unul intern
si altul international. Aspectul intern se refera la
raporturi juridice stabilite pe teritoriul Romaniei
intre subiecte de drept civil cu cetatenie sau de
nationalitate romana. Aceasta situatie se rezolva
potrivit regulii conform careia actele normative care
emana de la organele centrale se aplica pe intreg
teritoriul tarii, iar actele normative care emana de la
organele locale se aplica in raza unitatii
administrativ teritoriale respective. Aspectul
international priveste raporturi juridice cu elemente
de extraneitate (cetatenie, nationalitate straina) si se
rezolva de catre normele conflictuale ale dreptului
international privat (Legea nr. 105/1992).
Aplicarea legii civile asupra persoanelor
Persoanele fizice si juridice pot fi subiecte ale
raporturilor juridice civile.

Principiul care guverneaza aplicarea legii civile

asupra persoanelor este egalitatea lor in fata legii
civile. Egalitatea in fata legii civile nu trebuie
inteleasa in sensul ca toate normele dreptului civil se
aplica tuturor persoanelor. Exista legi civile cu
vocatie generala de aplicare atat pentru persoane
juridice cat si pentru cele fizice (de ex. Decretul nr.
31/954 privind persoanele fizice si cele juridice).
Exista legi civile cu vocatie de aplicare numai pentru
persoane fizice si legi cu vocatie de aplicare numai
pentru persoane juridice.

Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil

roman | Leave a comment

Interpretarea normelor de
drept civil
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Interpretarea normelor juridice civile inseamna lamurirea
sensului exact si complet al normelor in scopul aplicarii cat
mai corecte.
In functie de forta ei juridica interpretarea
este oficiala sau neoficiala. Interpretarea oficiala este
aceea facuta de organele de stat carora li s-a conferit
o asemenea competenta, respectiv organele
apartinand puterii legislative, executive sau
judecatoresti. Interpretarea oficiala este de doua
feluri: interpretare legala sau autentica, facuta chiar
de organul care a emis norma juridica,
si interpretarea cazuala, care se realizeaza cu prilejul
solutionarii de catre organele competente a
diferitelor cazuri concrete. Interpretarea neoficiala,
care se mai numeste si doctrinara, este facuta de
specialisti care nu actioneaza oficial. In consecinta,
ea nu are forta juridica obligatorie, fiind lasata la
aprecierea organului de aplicare a legii spre a fi
adoptata sau respinsa.
In functie de rezultatul la care se ajunge prin
interpretare interpretarea este literala
(declarativa), extensiva sau restrictiva. Interpretarea
literala (in litera legii) este acea forma a interpretarii
care conduce la concluzia ca formularea normei
juridice coincide cu sensul real al normei, existand o
identitate intre formulare si continut. Aceasta forma
de interpretare este specifica textelor normelor
juridice precis si clar formulate. Interpretarea
extensiva (in spiritul legii) este aceea care ajunge la
concluzia ca norma juridica civila acopera mai multe
cazuri decat lasa sa se inteleaga textul ei. Nu se
admite interpretarea extensiva in cazurile in care
legea face enumerari limitative, in caz de exceptii
sau in cazul normelor juridice care stabilesc
prezumtii. Interpretarea restrictiva (in sprijinul
legii) este acea forma de interpretare in care se
ajunge la concluzia ca prin continut norma juridica
este mai restransa decat lasa sa se inteleaga
formularea ei.

In functie de metodele folosite interpretarea

normelor juridice civile
este gramaticala, logica, sistematica, istorica si
teleologica. Interpretarea gramaticala consta in
lamurirea sensului normei juridice pornind de la
semantica termenilor folositi, apoi procedandu-se la
analiza morfologica si sintactica a
textului. Interpretarea logica consta in lamurirea
intelesului normei juridice prin folosirea regulilor si
principiilor logicii formale precum: rationamentele
inductive, rationamentele deductive (silogismele),
procedeele de demonstratie, etc. Interpretarea
sistematica se realizeaza prin compararea normei
interpretate cu alte norme din acelasi act normativ
sau din alte acte normative si stabilirea unor
corelatii care sa conduca la deslusirea sensului
normei respective. Normele juridice dintr-un stat
formeaza un sistem unitar care se intemeiaza pe
principiile inscrise in Constitutie ca lege
fundamentala a statului. In acest sens se vorbeste
despre constitutionalitatea legilor si a celorlalte acte
normative. Altfel spus, normele juridice trebuie
raportate in primul rand la normele constitutionale
in conformitate cu care trebuie sa fie. Interpretarea
istorica urmareste stabilirea intelesului normei prin
analizarea conditiilor concrete care au determinat
adoptarea ei (respectiv examinarea lucrarilor
pregatitoare, a expunerii de motive, a discutiilor si
dezbaterilor pe marginea legii) precum si prin
raportarea normei juridice supuse interpretarii la
alte norme care au existat in decursul timpului
privind acelasi obiect de reglementare. Interpretarea
teleologica presupune stabilirea sensului unei
dispozitii legale tinandu-se seama de finalitatea
urmarita de legiuitor la adoptarea normei respective.

Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil

roman | Leave a comment

Notiunea raportului juridic

civil
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Raportul juridic civil este o relatie sociala
reglementata de norma juridica civila.

Pentru nasterea unui raport juridic civil este

necesara prezenta cumulativa a trei premise:
subiectele de drept civil, norma de drept civil, un
fapt sau un act juridic de care norma de drept
conditioneaza nasterea, modificarea, transmiterea
sau stingerea de drepturi si de obligatii concrete
intre subiectele determinate. Faptele juridice sunt
acele imprejurari de fapt, evenimente sau actiuni
omenesti, de care legea leaga producerea unor efecte
juridice. Evenimentele sunt imprejurari care se
produc independent de vointa oamenilor si de care
norma juridica leaga consecinte juridice. Actiunile
omenesti sunt fapte comisive sau omisive savarsite
cu sau fara intentia de a produce efecte juridice,
efecte care insa se produc in virtutea legii. Actele
juridice sunt manifestari de vointa facute cu intentia
de a naste, modifica sau stinge raporturi juridice.

Raportul juridic civil are are un caracter social,

volitional si ideologic. Partile raportului juridic civil
sunt pe pozitie de egalitate juridica. Unele norme de
drept civil pot fi inlocuite de parti cu propria lor
reglementare.

Raportul juridic civil este alcatuit din subiecte,

continut si obiect.

Posted in 2. Raportul juridic civil | Leave a comment

Subiectele raportului juridic

civil
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
In dreptul civil exista doua mari categorii de subiecte
si anume: persoanele fizice si persoanele juridice.
Persoanele fizice sunt oamenii consideratii in
individualitatea lor, ca titulari de drepturi si obligatii
civile. Persoanele juridice sunt subiecte colective de
drept civil, titulare de drepturi subiective si de
obligatii civile. Conditiile ce trebuiesc indeplinite
pentru ca un colectiv de oameni sa aiba calitatea de
persoana juridica: organizare de sine statatoare;
patrimoniu propriu, distinct de al altor persoane;
scop determinat, in acord cu interesele societatii.

Pluralitatea subiectelor raportului juridic

civil
In cele mai multe cazuri raportul juridic civil se
stabileste intre doua persoane: una ca subiect activ,
titular de drepturi si alta ca subiect pasiv, titular de
obligatii. Acesta este un raport juridic simplu, care
constituie regula in materie. Prin exceptie, exista
raporturi juridice complexe care intervin intre mai
multe subiecte sau, altfel spus cu pluralitate de
subiecte. Pluralitatea poate fi activa, pasiva si mixta.
Schimbarea subiectelor raportului juridic
civil
Problema schimbarii subiectelor raportului juridic
civil se pune numai in cazul raporturilor
patrimoniale. In raporturile juridice civile personale
nepatrimoniale nu se poate pune problema
schimbarii subiectelor de drept, deoarece drepturile
subiective care intra in continutul lor sunt
inalienabile. In cazul raporturilor juridice
patrimoniale trebuie sa facem distinctie intre
raporturile juridice reale si raporturile juridice
obligationale. Raporturile juridice reale sunt acele
raporturi juridice care au in continut un drept real
(ex. raportul juridic de proprietate). In aceste
raporturi juridice se pune problema numai a
schimbarii subiectului activ, nu si a subiectului
pasiv. Raporturi juridice obligationale sunt raporturi
juridice care au in continutul lor un drept de creanta
si care sunt stabilite intre subiectul activ ce are
calitatea de creditor si subiectul pasiv ce are calitatea
de debitor. In aceste raporturi juridice, in principiu
se poate schimba atat subiectul activ cat si cel pasiv.
Schimbarea se poate realiza prin transmiterea sau
transformarea obligatiilor.

Capacitatea civila a subiectelor raportului

juridic civil
Capacitatea juridica civila reprezinta calitatea
persoanelor fizice si juridice de a fi subiecte de drept
civil. Capacitatea de folosinta este aptitudinea
generala si abstracta a persoanei de a avea drepturi
si obligatii civile. Capacitatea de exercitiu este
aptitudinea persoanei de a-si exercita drepturile si
de a-si asuma obligatii civile, prin incheierea de acte
juridice civile.

Capacitatea juridica civila a persoanei fizice

Inceputul capacitatii de folosinta il constituie
momentul nasterii fiintei umane. Drepturile
copilului sunt recunoscute de la conceptie, insa
numai daca el se naste viu.

Continutul capacitatii de folosinta il formeaza toate

drepturile si obligatiile civile cu exceptia celor oprite
de lege.
Incetarea capacitatii de folosinta are loc odata cu
decesul persoanei fizice cand inceteaza calitatea sa
de subiect de drept. Data mortii este data trecuta in
certificatul de deces sau, dupa caz, data trecuta in
hotararea judecatoreasca declarativa de moarte.

Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice este

aptitudinea de a dobandi drepturi subiective civile si
de a-si asuma obligatii civile prin acte juridice in
nume propriu.

Sunt lipsiti in totalitate de capacitatea de exercitiu

minorii care nu au implinit varsta de 14 ani si
persoanele puse sub interdictie judecatoreasca.
Pentru aceste persoane, actele juridice se incheie de
reprezentantii lor legali (parinti sau, dupa caz,
tutore). Minorul intre 14 si 18 ani are capacitatea de
exercitiu restransa. El participa personal la
incheierea actelor juridice, dar avand incuviintarea
prealabila a ocrotitorului legal.

Incetarea capacitatii de exercitiu a persoanelor fizice

are loc odata cu incetarea capacitatii de folosinta
(adica odata cu decesul persoanei fizice) sau prin
punerea sub interdictie judecatoreasca.

Capacitatea juridica civila a persoanei

juridice
Dobandirea capacitatii de folosinta a persoanelor
juridice are loc la data inregistrarii sau la o alta data
stabilita in conformitate cu distinctiile facute de lege.
Continutul capacitatii de folosinta a persoanelor
juridice este determinat de obiectul lor de activitate.
Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi
care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul
de infiintare sau statut (principiul specialitatii
capacitatii de folosinta a persoanei juridice).

Incetarea capacitatii de folosinta a persoanei juridice

are loc fie ca urmare a reorganizarii sale, fie ca
urmare a dizolvarii persoanei juridice.

Capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice

reprezinta aptitudinea acestora de a exercita
drepturile si de a-si asuma si indeplini obligatiile
prin incheierea de acte juridice civile.
Capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice se
realizeaza prin intermediul organelor sale de
conducere. Persoana juridica isi exercita drepturile
si isi indeplineste obligatiile prin organele sale‘.

Inceputul capacitatii de exercitiu a persoanelor

juridice il constituie momentul infiintarii
persoanelor juridice, insa, in practica se realizeaza in
mod efectiv odata cu alegerea organelor de
conducere.

Sfarsitul capacitatii de exercitiu a persoanelor

juridice corespunde incetarii capacitatii de folosinta
a acesteia.

Posted in 2. Raportul juridic civil | Leave a comment

Continutul raportului juridic

civil
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Prin continut al raportului juridic civil se intelege
totalitatea drepturilor subiective si obligatiilor civile
ce revin partilor raportului juridic civil.
Drepturile
Dreptul subiectiv civil este posibilitatea juridica a
titularului sau de a desfasura in limitele legii o
anumita conduita, in virtutea careia poate pretinde
subiectului pasiv o comportare corespunzatoare care
la nevoie poate fi impusa prin forta de constrangere
a statului.

In functie de gradul de opozabilitate drepturile

subiective civile se clasifica in drepturi absolute si
drepturi relative. Dreptul absolut este acel drept
subiectiv in temeiul caruia titularul sau poate avea o
anumita conduita, fara a avea nevoie de concursul
altor persoane pentru a-l exercita. In categoria
drepturilor absolute intra drepturile personale
nepatrimoniale (dreptul la viata, nume, domiciliu) si
drepturile reale (dreptul de proprietate, dreptul de
uzufruct, dreptul de uz, dreptul de habitatie, dreptul
de superficie). Dreptul relativ este dreptul subiectiv
civil in temeiul caruia titularul sau poate pretinde
subiectului pasiv determinat o anumita conduita
fara de care dreptul nu se poate realiza. Categoria
drepturilor relative include drepturile de creanta.
In functie de continutul lor drepturile subiective
civile se clasifica in drepturi patrimoniale si drepturi
personale nepatrimoniale. Dreptul patrimonial este
dreptul subiectiv care are un continut economic si in
consecinta poate fi exprimat in bani. Drepturile
subiective civile patrimoniale se impart in drepturi
reale si drepturi de creanta. Dreptul real este dreptul
subiectiv civil in virtutea caruia titularul sau poate
exercita singur atributele asupra unui lucru
determinat fara concursul altor persoane. Drepturile
reale sunt absolute, limitate ca numar si sunt
insotite de prerogativele urmaririi si preferintei.
Dreptul de creanta este dreptul subiectiv civil in
virtutea caruia subiectul activ numit creditor are
posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv numit
debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. Dreptul
de creanta sunt relative si nelimitate ca numar.
Drepturile personal nepatrimonial sunt drepturi
subiective civil ale caror continut nu poate fi
exprimat in bani, el fiind strans legat de persoana
omului. Drepturile personale nepatrimoniale pot fi
grupate in trei categorii: drepturi care privesc
existenta si integritatea fizica si morala a persoanei
(dreptul la viata, dreptul la sanatate, dreptul la
onoare, dreptul la reputatie, dreptul la demnitate
etc.); drepturi care privesc identitatea persoanei
(dreptul la nume, pseudonim, domiciliu, resedinta,
denumire, sediu etc.); drepturi care decurg din
creatia intelectuala (dreptul de autor, inventator,
inovator).

In functie de corelatia dintre drepturile subiective

civile, acestea se clasifica in drepturi principale si
drepturi accesorii. Dreptul subiectiv principal este
acel drept care are o existenta de sine statatoare.
Majoritatea drepturilor subiective sunt drepturi
principale. Dreptul subiectiv accesoriu este dreptul a
carui soarta juridica depinde de existenta altui drept
civil, acesta din urma fiind un drept principal. Sunt
drepturi reale accesorii dreptul de ipoteca, dreptul
de gaj, privilegiile, dreptul de retentie. Este drept de
creanta accesoriu dreptul creditorului de a pretinde
de la debitori dobanda aferenta creantei sale, dreptul
de a incasa clauza penala, dreptul de a pretinde
arvuna etc. Soarta juridica a dreptului accesoriu
depinde de dreptul principal (accesorium sequitur
principale).

In functie de gradul de certitudine conferit

titularilor, drepturile subiective se clasifica in:
drepturi pure si simple si drepturi afectate de
modalitati. Dreptul subiectiv pur si simplu este acela
care confera maxima certitudine titularului sau in
exercitarea lui, producandu-si efectele imediat si
irevocabil. Marea majoritate a drepturilor subiective
sunt pure si simple (ex. dobandirea dreptului de
proprietate de catre donatar ca urmare a unui ‘’dar
manual’’. Dreptul subiectiv civil afectat de modalitati
este un drept subiectiv a carui existenta sau exercitiu
este afectata de modalitati, respectiv evenimente
viitoare: termen, conditie sau sarcina.

Obligatiile
Prin obligatie civila se intelege indatorirea
subiectului pasiv al raportului juridic civil da a avea
o anumita comportare, corespunzatoare dreptului
subiectiv corelativ, care in caz de nevoie poate fi
impusa prin forta de constrangere a statului.
In functie de obiectul raportului juridic din care fac
parte obligatiile civile sunt pozitive sau negative.
Obligatiile pozitive sunt acele obligatii care implica o
actiune. In aceasta categorie intra obligatiile de a da
ceva si de a face ceva. Obligatiile negative sunt acele
obligatii care constau dintr-o abtinere, deci sunt
incluse in aceasta categorie obligatiile de a nu face
ceva.

In functie de indatorire obligatiile sunt de rezultat

sau de diligenta. Obligatiile civile de rezultat (numite
si determinate) sunt acele obligatii civile in care
debitorul isi asuma indatorirea de a obtine un
rezultat determinat in favoarea creditorului sau.
Obligatii civile de diligenta (numite si obligatii de
mijloace sau obligatii de prudenta) sunt obligatii
civile care constau in indatorirea debitorului de a
depune toata diligenta, toata staruinta, in vederea
obtinerii unui rezultat, fara insa a se obliga la insusi
rezultatul preconiza.

In functie de sanctiunea ce asigura respectarea lor

obligatii civile sunt perfecte sau imperfecte.
Obligatiile perfecte sunt acele obligatii civile care se
bucura integral de sanctiunea juridica, in sensul ca
la nevoie creditorul poate face apel la forta de
constrangere a statului pentru a-l sili pe debitor la
executare (majoritatea obligatiilor civile sunt
perfecte). Obligatiile civile imperfecte sunt acele
obligatii care nu se pot obtine pe cale silita, prin
folosirea fortei de constrangere a statului. Ele nu se
bucura de sanctiune juridica. Exemplu de obligatie
imperfecta: art. 20 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 cu
privire la prescriptia extinctiva stabileste ca
‘’debitorul care a executat obligatia dupa ce dreptul
la actiune al creditorului s-a prescris nu are dreptul
sa ceara inapoierea prestatiei, chiar daca la data
executarii nu stia ca termenul prescriptiei era
implinit’’. Un alt exemplu il constituie contractul de
joc sau prinsoare, in care castigatorul – creditor –
nu are actiune in justitie pentru a-si reclama castigul
(art. 1683 Cod civil).

Posted in 2. Raportul juridic civil | 1 Comment

Obiectul raportului juridic

civil
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Prin continut al raportului juridic civil se intelege
conduita partilor raportului juridic. In raporturile
juridice patrimoniale conduita partilor se referă
adesea la lucruri, lucruri care sunt considerate obiect
derivat al raportului juridic civil: bunurile.

In sens economic este bun orice lucru susceptibil sa

fie util omului. In sens juridic este bun un lucru care
este susceptibil sa fie util, are valoare economica si
este susceptibil de apropriere sub forma unor
drepturi patrimoniale. Cuvantul “bun” este folosit si
intr-un sens mai larg, vizand atat lucrul cat si
dreptul referitor la el. In acest sens, bunurile fac
parte din activul patrimoniului, vazut ca totalitatea
drepturilor si obligatiilor cu valoare economica ale
unei persoane.

Clasificarea bunurilor
In functie de criteriul circulatiei lor juridice
- bunuri aflate in circuitul civil
- bunuri exceptate circuitului civil
- bunuri cu circuit civil conditionat
In functie de natura bunurilor si de calificarea data
de lege
- bunuri imobile
- bunuri mobile

Bunurile imobile sau nemiscatoare sunt bunurile

care au o asezare fixa si stabila, fiind legate de sol.
a) bunuri imobile prin natura lor
- terenurile si cladirile
- morile de vant sau apa
- recoltele prinse de radacini si fructele neculese.
b) bunuri imobile prin destinatie; din aceasta
categorie fac parte anumite bunuri mobile prin
natura lor care insa sunt accesorii pentru serviciul si
exploatarea unui bun imobil
- bunuri destinate pentru exploatarea agricola
(animale, unelte agricole, pestele din iaz, stupii etc.)
- bunuri destinate exploatarii industriale sau
comerciale (mobilier, instrumente, unelte, utilaje
etc.)
- bunuri mobile asezate pe un fond cu afectatiune
perpetua (statui, tablouri, oglinzi, ornamente etc.)
c) bunuri imobile prin obiectul la care se aplica
- uzufructul lucrurilor imobile, servitutile, actiunile
care tind a revendica un imobil
- drepturile reale, cu exceptia dreptului de
proprietate (ex. dreptul de uz, uzufruct, servitutile)
- drepturile de creanta carora le corespunde
obligatia de a da un bun imobil
- actiunile in justitie privind valorificarea drepturilor
imobiliare (actiunea in revendicare, actiunea in
reclamatia unei servituti etc.)
- actiunile in justitie privind nulitatea instrainarii
unui imobil, revocarea donatiei unui imobil etc.).

Bunurile mobile sau miscatoare sunt acele bunuri

care pot fi deplasate dintr-un loc in altul fie cu
ajutorul propriei forte, fie cu ajutorul unei forte
straine.
a) bunuri mobile prin natura lor, care se pot
transporta dintr-un loc in altul fie prin propria forta,
fie cu ajutorul unei forte straine (ex. animalele,
lucrurile neinsufletite)
b) bunurile mobile prin determinarea legii, care sunt
considerate mobile prin obiectul la care se aplica
(adica, sunt incorporate in obiect)
- drepturile reale asupra mobilului cu exceptia
dreptului de proprietate (dreptul de uz, dreptul de
uzufruct, dreptul de gaj etc.)
- drepturile de creanta care au ca obiect un bun
mobil
- actiunile in justitie privind bunurile mobile etc.
c) bunurile mobile prin anticipatie, care cuprind
bunuri care prin natura lor sunt imobile, dar prin
anticipatie sunt considerate de parti printr-un act
juridic ca bunuri mobile; ex.: fructele si recoltele
neculese inca, produsul neextras al unei cariere,
materialele provenite din daramarea unei constructii

In functie de modul de determinare si de vointa

partilor
- bunuri certe
- bunuri generice

In functie de posibilitatea sau imposibilitatea

inlocuirii cu prilejul executarii unei obligatii civile
- bunuri fungibile
- bunuri nefungibile
In functie de faptul daca folosirea implica sau nu
instrainarea sau consumarea bunului, distingem:
- bunuri consumptibile
- bunuri neconsumptibile

In functie de faptul ca anumite bunuri produc fructe

si altele nu produc fructe, bunurile se clasifica in:
- bunuri frugifere
- bunuri nefrugifere

In functie de posibilitatea divizarii lor, bunurile se

clasifica in:
- bunuri divizibile
- bunuri indivizibile

Bunurile divizibile sunt acele bunuri care prin

impartire nu isi schimba destinatia economica (ex. o
cantitate de alimente, un cupon de stofa).

Bunurile indivizibile sunt acele bunuri care, daca ar

fi impartite, si-ar schimba destinatia (ex. o masa, un
autoturism etc.).
Importanta clasificarii este relevanta in materie de
partaj si in materie de obligatii cu pluralitate de
subiecte:
- in materie de partaj, daca bunul este indivizibil, fie
se atribuie unuia dintre proprietari, cu obligatia de a
plati o sulta celorlalti, fie se scoate la vanzare
urmand sa se imparta pretul;
- in materie de obligatii cu pluralitate de subiecte
distingem doua situatii:
a. daca obligatia are ca obiect un bun indivizibil,
fiecare debitor este tinut pentru intreaga datorie;
b. daca obligatia are ca obiect un bun divizibil,
fiecare debitor este tinut numai pentru partea lui.

In functie de corelatia dintre ele (determinata de

insusirile bunului sau de vointa partilor)
- bunuri principale
- bunuri accesorii

In functie de modul lor de percepere

- bunuri corporale
- bunuri necorporale
In functie de posibilitatea urmaririi silite pentru
plata datoriilor
- bunuri sesizabile
- bunuri insesizabile

Posted in 2. Raportul juridic civil | Leave a comment

Notiunea prescriptiei
extinctive
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Prescriptia extinctiva este pierderea dreptului de a
obtine o hotarare judecatoreasca in temeiul careia sa
se poata efectua executarea silita a obligatiilor, ca
urmare a neexercitarii actiunii in justitie in termenul
prevazut de lege.

In mod obisnuit prescriptia extinctiva este definita

ca fiind modul de stingere a dreptului la actiune ca
urmare a neexercitarii acestuia in termenul prevazut
de lege. Prescriptia nu stinge dreptul la actiune in
sens procesual.

Prescriptia extinctiva este reglementata prin norme

imperative. Judecarea unei pricini se face dupa
cercetarea obligatorie si din oficiu a problemei
prescriptiei.

Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment

Natura juridica a
prescriptiei extinctive
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Prescriptia extinctiva nu stinge dreptul subiectiv
civil, ci dreptul material la actiune. Prescriptia
transforma raportul juridic civil: obligatia corelativa
dreptului subiectiv devine obligatie imperfecta;
dreptul subiectiv civil poate fi aparat doar pe cale de
exceptie. Se considera si ca dreptul prescris nu poate
fi aparat nici pe cale de exceptie.

Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment

Delimitarea prescriptiei
extinctive
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Prescriptia extinctiva se aseamana dar se si diferentiaza de
alte institutii de drept civil, precum: prescriptia achizitiva
(uzucapiunea), termenul extinctiv si termenul de decadere.
Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment
Efectele prescriptiei
extinctive
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Stingerea dreptului la actiune privind un drept
subiectiv principal stinge si dreptul la actiunea
privind drepturile subiective accesorii. Se considera
ca imprescriptibilitatea dreptului la actiune privind
un drept principal face imprescriptibila si dreptul la
actiune privind drepturile accesorii.

Termenul de prescriptie curge distinct pentru fiecare

dintre prestatiile unei obligatii cu executare
succesiva (exemple: chirii, dobanzi, ratele de renta
viagera).

Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment

Termenele prescriptiei
extinctive
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Sunt prescriptibile extinctiv, de regula, drepturile relative (de
creanta). Drepturile absolute (drepturile reale si drepturile
nepatrimoniale) sunt de regula imprescriptibile extinctiv.
Sunt citate exceptii de la prescriptibilitatea
drepturilor de creanta: restituirea sumelor depuse la
C.E.C. si drepturile asiguratilor asupra sumelor
rezultand din rezervele tehnice ce se constituie la
asigurarile de viata pentru obligatii de plata scadente
in viitor, drepturile de pensie.

Termenul general de prescriptie in materia

drepturilor de creanta este de 3 de ani. Exemple de
termene speciale: termenul de 6 luni aplicabil cererii
de raspundere civila pentru viciile ascunse fara
viclenie, termenul de 6 luni aplicabil dreptului de
optiune succesorala, termenul de 1 an aplicabil
actiunii vanzatorului pentru complinirea pretului si
a cumparatorului pentru scaderea pretului sau
pentru stricarea vanzarii, termenul de 1 an pentru
actiunile posesorii.

Drepturile reale sunt, de regula, imprescriptibile

extinctiv. Exemple: revendicarea imobilelor,
granituirea, actiunea negatorie imobiliara, actiunea
confesorie a superficiarului, revendicarea bunurilor
mobile proprietate publica. Exista totusi prescriptie
extinctiva in ce priveste revendicarea bunurilor
mobile proprietate privata (30 ani), actiunea
negatorie pentru mobilie proprietate privata (30
ani), actiunea confesorie de uz, uzufruct, habitatie si
servitute pentru imobile proprietate privata (30 ani),
revendicarea bunurilor adjudecate  (3 ani),
revendicarea avulsiunilor (1 an).

Termenul general de prescriptie in materia

drepturilor reale este de 30 de ani.

Unele drepturi nepatrimoniale sunt prescriptibile

extinctiv: actiunea in nulitatea relativa a unui act
juridic civil (3 ani), actiunea in nulitatea relativa a
casatoriei (6 luni), actiunea in tagada paternitatii (6
luni), actiunea in stabilirea paternitatii (1 an).

Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment

Calculul prescriptiei
extinctive
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Termenele de prescriptie stabilite pe ani, luni si
saptamani se sfarsesc in ziua corespunzatoare zilei
de plecare. Daca ultima luna nu are o zi
corespunzatoare, atunci terenul se sfarseste in
ultima zi a acestei luni.

Termenele de prescriptie stabilite pe zile se socotesc

cu ziua urmatoare primei zile si se implinesc la
sfarsitul ultimei zile.

Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment

Inceputul prescriptiei
extinctive
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Prescriptia incepe sa curga de la data de cand se
naste dreptul la actiune.

Precizari si reguli speciale:

In obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea

creditorului precum si in acelea al caror termen de
executare nu este stabilit, prescriptia incepe sa curga
de la data nasterii raportului de drept.
Daca dreptul este sub conditie suspensiva sau cu
termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la
data cand s-a implinit conditia sau a expirat
termenul.

Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei

pricinuita prin fapta ilicita, incepe sa curga de la
data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa
cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de
ea. Aceasta regula se aplica si in cazul actiunii
intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza, actiunii
intemeiate pe gestiunea de afaceri, actiunii
revocatorii si actiunii in restituire ca urmare a
anularii (constatarii nulitatii absolute) a unui act
juridic.

Prescriptia dreptului la actiune in anularea unui act

juridic pentru violenta, incepe sa curga de la data
cand aceasta a incetat.

In caz de viclenie ori eroare sau in celelalte cazuri de

anulare, prescriptia incepe sa curga de la data cand
cel indreptatit, reprezentantul sau legal sau persoana
chemata de lege sa-i incuviinteze actele, a cunoscut
cauza anularii, insa cel mai tarziu de la implinirea a
18 luni de la data incheierii actului.

Prescriptia dreptului la actiune privind viciile

ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrari
executate, incepe sa curga de la data descoperirii
viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea unui an
de la predarea lucrului sau lucrarii. (…) Prin
dispozitiile prezentului articol nu se aduce nici o
atingere termenelor de garantie, legale sau
conventionale.

Prescriptia actiunii privind viciile unei constructii,

incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa
cel mai tarziu de la implinirea a trei ani de la
predare, fara a se aduce atingere termenelor de
garantie, legale sau conventionale.

Prescriptia dreptului de optiune succesorala incepe

sa curga de la data deschiderii succesiunii, care este
data mortii.
Prescriptia dreptului la actiune privitoare la sumele
de bani incasate din vanzarea biletelor la
spectacolele care nu au mai avut loc.

Prescriptia dreptului la actiune in tagada paternitatii

incepe sa curga de la data cand tatal a cunoscut
nasterea copilului.

Prescriptia actiunii in stabilirea paternitatii, incepe

sa curga de la data nasterii copilului. Dacaun copil a
pierdut calitatea de copil din casatorie prin efectul
unei hotarari judecatoresti, termenul de un an
pentru pornirea actiunii in stabilirea paternitatii din
afara casatoriei va curge de la data cand acea
hotarare a ramas definitiva. In cazul in care mama a
convietuit cu pretinsul tata ori daca acesta din urma
a prestat copilului intretinere, termenul de un an va
curge de la incetarea convietuirii ori a intretinerii.

Prescriptia actiunii posesorii incepe sa curga de la

primul act de tulburare a posesiei.

Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment

Suspendarea prescriptiei
extinctive
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Suspendarea inseamna oprirea cursului prescriptiei
pe timpul cat dureaza cauzele, limitativ prevazute de
lege, care il pun pe titularul dreptului in
imposibilitatea de a actiona in justitie.

Prescriptia nu curge:
- cat timp cel impotriva caruia ea curge este
impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de
intrerupere;
- pe timpul cat creditorul sau debitorul face parte din
Fortele Armate ale Romaniei, iar acestea sunt puse
pe picior de razboi;
- pana la rezolvarea reclamatiei administrative
facuta de cel indreptatit, cu privire la despagubiri
sau restituiri, in temeiul unui contract de transport
sau de prestare a serviciilor de posta si
telecomunicatii, insa cel mai tarziu pana la expirarea
unui termen de 3 luni socotit de la inregistrarea
reclamatiei; se considera, pentru identitate de
ratiune, ca aceeasi solutie se aplica si in cazul
reclamatiei administrative prevazute de Legea nr.
29/1990
- intre parinti sau tutor si cei ce se afla sub ocrotirea
lor, intre curator si acei pe care ii reprezinta precum
si intre orice alta persoana care, in temeiul legii sau
al hotararii judecatoresti, administreaza bunurile
altora si cei ale caror bunuri sant astfel administrate,
cat timp socotelile nu au fost date si aprobate
- impotriva celui lipsit de capacitate de exercitiu, cat
timp nu are reprezentant legal si nici impotriva celui
cu capacitate restransa, cat timp nu are cine sa-i
incuviinteze actele.
- intre soti in timpul casatoriei.

Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia

cursul, socotindu-se si timpul curs inainte de
suspendare. Prescriptia nu se va implini totusi
inainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit
de la incetarea cauzei de suspendare, cu exceptia
prescriptiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor
implini decat dupa expirarea unui termen de o luna
de la suspendare.
Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment

Intreruperea prescriptiei
extinctive
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Intreruperea prescriptiei extinctive consta in
stergerea prescriptiei incepute inainte de ivirea unor
cauze prevazute de lege si inceperea unei noi
prescriptii la incetarea acestor cauze de intrerupere.

Prescriptia se intrerupe:
- prin recunoasterea dreptului a carui actiune se
prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge
prescriptia; recunoasterea trebuie sa fie
neindoielnica, indiferent daca este expresa sau tacita
- prin introducerea unei cereri de chemare in
judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost
introdusa la o instanta judecatoreasca ori la un
organ de arbitraj, necompetent; prescriptia nu este
intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului,
daca cererea de chemare in judecata sau executare a
fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca
cel care a facut-o a renuntat la ea.
Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment

Repunerea in termenul de
prescriptie extinctiva
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Repunerea in termen reprezinta un beneficiu
acordat de lege titularului dreptului la actiune care,
din motive temeinice, nu a putut formula actiunea in
justitie, astfel ca organul de judecata este indreptatit
sa solutioneze cererea de chemare in judecata, desi a
fost introdusa dupa implinirea termenului de
prescriptie.

In practica au fost considerate  cauze ‘’temeinic

justificate’’: executarea unor pedepse privative de
libertatea care n-a permis darea unei imputerniciri
pentru intreruperea prescriptiei, imprejurarile
speciale in care s-a aflat mostenitorul care l-au
impiedicat sa afle despre deschiderea mostenirii la
care avea vocatie, spitalizarea indelungata, repetata,
parasirea minorului.
Cererea de repunere in termen va putea fi facuta
numai in termen de o luna de la incetarea cauzelor
care justifica depasirea termenului de prescriptie.

Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment

Capacitatea de folosinta a
persoanei fizice
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Notiunea capacitatii de folosinta a persoanei
fizice
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este
capacitatea acesteia de a avea drepturi si obligatii.

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este

caracterizata de legalitate, generalitate,
universalitate, egalitate si inalienabilitate.

Inceputul capacitatii de folosinta a persoanei

fizice
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice incepe la
nastere. Drepturile copilului nascut viu sunt
recunoscute de la conceptiune (300-180 zile inainte
de nastere).
Incetarea capacitatii de folosinta a persoanei
fizice
Capacitatea de folosinta inceteaza la data mortii.
Proba mortii fizic constatate se face cu certificatul de
deces, care se completeaza pe baza certificatului
medical constatator sau pe baza declaratiei celui care
anunta decesul.

Disparutii pot fi declarati morti prin hotarare

judecatoreasca daca de la data ultimelor stiri despre
disparut au trecut 4 ani si de la afisarea extrasului
din hotararea judecatoreasca de declarare a
disparitiei au trecut 6 luni. Daca disparitia s-a
petrecut in imprejurari care indreptatesc a se
presupune decesul, termenul este de 1 an si nu este
necesara declararea judecatoreasca a disparitiei.
Declararea judecatoreasca a disparitiei poate face
daca de la data ultimelor stiri despre disparut a
trecut 1 an.

Hotararea de declarare a mortii, ramasa definitiva va

fi comunicata serviciului de stare civila pentru a fi
inscrisa in registrul actelor de stare civila.
Rectificarea datei mortii este permisa daca se va
dovedi ca adevarata o alta data.

Continutul capacitatii de folosinta a

persoanei fizice
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice se face
prin raportare la actele normative in vigoare.

Stabilirea continutului capacitatii de folosinta a

persoanelor fizice se face cu luarea in considerare
numai a aptitudinilor omului de a fi titular de
drepturi si obligatii civile, nu si de alta natura,
apartinand altor ramuri ale dreptului.

Ingradirile capacitatii de folosinta a

persoanei fizice
Ingradiri cu caracter de sanctiune
1. Prin hotarare judecatoreasca in materie penala
faptuitorului ii poate fi aplicata pedeapsa accesorie a
interzicerii unor drepturi, precum si pedeapsa
complimentara a interzicerii unor drepturi
(aceleasi). Pot fi interzise: drepturile parintesti,
dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a ocupa
o functie, de a exercita o profesie sau de a desfasura
o activitate de natura aceleia de care s-a folosit
condamnatul pentru savarsirea infractiunii.

2. Prin hotarare judecatoreasca in materie civila

persoana fizica poate fi decazuta din drepturile
parintesti, daca sanatatea sau dezvoltarea fizica a
copilului este primejduita prin felul de exercitare a
drepturilor parintesti, prin purtarea abuziva sau prin
neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor de
parinte, ori educarea, invatatura sau pregatirea
profesionala a copilului nu se face in spirit de
devotament fata de Romania. Parintele decazut este
lipsit de dreptul de a reprezenta pe minorul de 14 ani
in actele juridice civile, dreptul de a incuviinta actele
juridice civile ale minorului de 14 – 16 ani si dreptul
de a fi tutore.

3. Sunt nedemni de a succede cel condamnat pentru

ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct,
majorul care n-a denuntat omorul defunctului, desi
avea cunostinta de el, cel care a facut fata de defunct
o declaratie capitala, declarata drept calomnioasa de
instanta.

4. Erezii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri

ale unei succesiuni nu mai au facultatea de a se
lepada de dansa, cu toata renuntarea lor, ei raman
erezi si nu pot lua nici o parte din lucrurile date la o
parte sau ascunse.

Ingradiri cu caracter de ocrotire

5. Minorul nu poate dispune prin donatie sau
testament, cu exceptia celui cu varsta cuprinsa intre
16 si 18 ani poate dispune prin testament doar de
jumatate din bunurile de care ar putea dispune daca
ar fi major.

6. Minorul de 16 ani nu poate dispune prin

testament in favoarea tutorelui sau afara numai daca
tutorele a fost ascendentul sau.

7. Nu se poate dispune prin donatie sau testament in

favoarea fostului tutore, daca socotelile definitive n-
au fost in prealabil date si primite, afara numai daca
tutorele este un ascendent.

8. Tutorele, sotul sau, rudele lui in linie dreapta,

fratii si surorilor tutorelui nu pot incheia acte
juridice cu minorul.

9. Minorul nu poate garanta obligatia altcuiva.

10. Medicii si farmacistii nu pot primii liberalitati

facute de cei ingrijiti.

11. Judecatorii, procurorii si avocatii nu pot fi

cesionari de drepturi litigioase care sunt de
competenta tribunalului in a carei raza teritoriala isi
exercita functiile lor.

Posted in 5. Persoana fizica | Leave a comment

Capacitatea de exercitiu a
persoanei fizice
By  ANDREI SAVESCU  | Published: 12/10/2010
Notiunea capacitatii de exercitiu a persoanei
fizice
Capacitatea de exercitiu este capacitatea persoanei
de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile
savarsind acte juridice.

Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este

caracterizata de legalitate, generalitate, egalitate si
inalienabilitate.

Capacitatea de exercitiu deplina

Inceputul capacitatii de exercitiu depline
Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data
cand persoana a devenit majora. Ea consta in
aptitudinea persoanei fizice de a exercita drepturile
si de a-si asuma obligatii prin incheierea personal si
singura a actelor juridice.
Incetarea capacitatii de exercitiu depline
Capacitatea de exercitiu deplina inceteaza prin
moarte, declararea judecatoreasca a mortii sau
punere sub interdictie.
Continutul capacitatii de exercitiu depline
Persoanele fizice pot incheia orice fel de acte juridice
civile cu exceptia celor interzise de lege care au ca
efect ingradirea capacitatii de folosinta si implicit a
celei de exercitiu.
Capacitatea de exercitiu restransa
Inceputul capacitatii de exercitiu restranse
Minorul care a implinit varsta de patrusprezece ani
are capacitatea de exercitiu restransa.
Incetarea capacitatii de exercitiu restranse
Capacitatea de exercitiu restransa inceteaza la
majorat, data cand incepe capacitatea de exercitiu
deplina, prin punere sub interdictie si deces.
Continutul capacitatii de exercitiu restranse
Actele juridice ale minorului cu capacitate restransa
se incheie de catre acesta, cu incuviintarea prealabila
a parintilor sau a tutorelui, ori, dupa caz, a
curatorului. Daca actul pe care minorul urmeaza sa-l
incheie face parte dintre acelea pe care tutorele nu le
poate incheia decat cu incuviintarea autoritatii
tutelare, va fi necesara si prealabila incuviintare a
acesteia.
Incuviintarea prealabila are caracter de regula. Ea se
aplica tuturor actelor de administrare. Prin exceptie,
nu este necesara incuviintarea pentru acte juridice
marunte, acte de conservare, acte de administrare
care nu sunt lezionare, precum si pentru testament
(daca minorul a implinit 16 ani). Prin exceptie, este
nevoie si de incuviintarea autoritatii tutelare pentru
actele de instrainare, constitutire a unui drept real
accesoriu si renuntarea la drept.
Lipsa capacitatii de exercitiu
Sunt lipsiti de capacitate de exercitiu minorii care nu
au implinit varsta de 14 ani si interzisii.
Reprezentantii legali ai celor lipsiti de capacitate de
exercitiu sunt parintii pentru copilul minor, tutorele
pentru minorul al carui ocrotitor legal este, tutorele
pentru cel pus sub interdictie. Prin exceptie, nu este
necesara reprezentarea pentru acte juridice marunte
si acte de conservare.

Posted in 5. Persoana fizica | Leave a comment