TEHNICĂ FARMACEUTICĂ

CURS NR 12

LIMONADE

Limonadele – sunt soluţii apoase obţinute prin dizolvarea de acizi

minerali sau organici, uneori chiar săruri în apă. Se adaugă edulcoranţi şi
aromatizanţi. Soluţiile sunt destinate administrării interne cu rol laxativ, purgativ,
antiemetic, în stări febrile, în intoxicaţii sau pur şi simplu ca băuturi răcoritoare.
Ca materii prime se folosesc:
- Acizi minerali – acid clorhidric, acid fosforic.
- Acizi organici – acid citric, acid tartric, acid lactic, acid ascorbic si
acid glutamic.
- Săruri – citrat de sodiu, citrat de magneziu, glutamaţii sau
tartraţii.
Ca edulcoranţi se folosesc: siropul simplu, siropul de fructe, lămâia.
Ca solvenţi se întrebuinţează apa distilată.
Acizii sunt în concentraţie de 2 – 10 grame ‰.
Limonadele gazoase – pe lângă substanţele prime conţin şi bioxid de
carbon introdus sub presiune în urma reacţiei dintre componente: carbonat acid
de sodiu şi acid. Se utilizează numai apă distilată deoarece apa potabilă poate
forma compuşi insolubili.
Preparare:
I. Se dizolvă carbonatul acid de sodiu în apă şi se adaugă acidul (prin
această metodă o parte din bioxidul de carbon se poate pierde).
II. Se realizează soluţia alcoolică, iar separat soluţia acidă după care
cele 2 soluţii se amestecă. Pentru a realiza o limonadă se utilizează
metoda standard: carbonat acid de sodiu + acid + sirop + apă în
recipienţi cu pereţi groşi deoarece se poate dezvolta o presiune de
până la 3 atmosfere.
Limonadele negazoase se filtrează, iar cele gazoase se filtrează înainte
de bioxidul de carbon. Se prepară la nevoie şi se păstrează maxim 1 – 2 zile.
Farmacopeea Română X oficializează 2 limonade:
1. Limonada gazoasă.
2. Soluţia citrat de magneziu.
1. Limonada gazoasă – se mai numeşte soluţie efervescentă, se
prepară cu ajutorul a 2 soluţii:
a. Carbonat acid de sodiu 4 grame.
Sirop simplu 15 grame.
Apă distilată până la 100 grame.
b. Acid citric 3.65 grame.
Sirop simplu 15 grame.
Apă distilată până la 100 grame.
Soluţiile se prepară separat duba care se amestecă. Se utilizează ca
vehicul pentru diverse substanţe active.
2. Soluţia de citrat de magneziu:
1
 Acid citric 25.5 grame.
Carbonat bazic de magneziu 15 grame.
Sirop simplu 50 grame.
Ulei de lămâie 0.1 grame.
Talc 5 grame.
Apă distilată până la 350 grame.
Preparare:
Acidul citric se dizolvă în apă de 700 C după care se adaugă carbonatul
bazic de magneziu. Se agită până la dizolvare, se adaugă siropul
simplu după care uleiul de lămâie care a fost în prealabil triturat cu talc
şi 20 grame de apă distilată. Soluţia se filtrează şi se completează cu
apă distilată. Soluţia are acţiune purgativă.

Forme farmaceutice administrate pe mucoase

Mucoasele sunt bogat vascularizate motiv pentru care se folosesc atât

pentru acţiune locală dar şi pentru acţiune generală sau sistemică (perlinguală,
rectală şi nazală). Sunt mucoase puternic inervate motiv pentru care sunt
sensibile: ochiul şi nasul. Pot fi uşor iritate sau infectate şi sunt ţesuturi fragile.
Auriculară – pH-ul între 5 – 6.
Nazală – pH-ul între 5.5 – 6.5.
Buco – faringiană – pH-ul între 6.7 – 7.
Oftalmică – pH-ul între 7.1 – 7.5.
Vaginală – pH-ul între 4 – 4.5.
Rectală – pH-ul între 7.2 – 7.4
Formele administrate pe mucoasa auriculară, nazală şi buco – faringiană
se numesc oto – rino – laringiene.
Calea auriculară – cuprinde mucoasa urechii externe, medii şi interne.
Căile aeriene superioare cuprind fosele nazale, sinusul, gura, faringele şi
laringele.
Clasificarea formelor farmaceutice:
1. Forme otologice (otice) – picături, spălaturi, unguente, pudre,
spray-uri.
2. Forme rino – faringiene – picături, pulverizaţii, unguente.
3. Forme buco – faringiene – spălaturi, colutorii, gargarisme,
dendritice.
4. Forme rino – buco – faringiene – aerosoli, inhalaţii.

Mucoasa otică

Formele auriculare – sunt forme farmaceutice lichide, semisolide sau

solide destinate a fi instilate, pulverizate sau aplicate în conductul auditiv pentru
tratamentul afecţiunilor medii sau pentru completarea intervenţiilor chirurgicale.
Denumirea lor provine din cuvântul grecesc othos şi cuvântul latinesc auris, iar
termenul de instilaţii provine din cuvântul francez instille = a picura.
Formele otice se administrează doar pentru acţiune locală.
Clasificare:
2
1. Picături pentru ureche – se mai numesc otogute şi sunt produse
farmaceutice lichide sub formă de soluţii apoase, izotonice (aceeaşi
presiune osmotică cu a mucoasei) destinate administrării în conductul
auditiv. Au volum mic cuprins între 0.4 – 15 mililitri. Obligatoriu sistem
de picurare.
2. Băile auriculare = spălaturi – sunt preparate farmaceutice lichide
sub formă de soluţii apoase izotonice, pentru spălarea conductului
auditiv. Volumul este între 30 – 50 mililitri. Se administrează încălzite
la temperatura corpului. Se utilizează pentru îndepărtarea secreţiilor,
adică dopul de cerumen şi îndepărtarea impurităţilor – combat
infecţiile.
3. Soluţii pentru cauterizări – sunt soluţii concentrate care se aplică
numai pe formaţiunea patologică.
4. Unguente otice – sunt preparate farmaceutice semisolide pe bază de
unguente lipofile care au efect osmotic sau emulsionează eventualele
secreţii glandulare sau se folosesc între scop terapeutic.
5. Spray-uri şi aerosoli – sunt forme farmaceutice formate din particule
lichide dispersate între mediul gazos şi administrate cu dispozitive
speciale de pulverizare. Se utilizează în deosebi în infecţii sau leziuni
dureroase deoarece substanţa activă are o repartiţie uniformă şi
profundă.
6. Otoconurile – sunt forme farmaceutice solide, cilindro – conuri cu
lungimea de 15 – 20 milimetri şi diametrul de 3 – 3.5 milimetri. Masa
este cuprinsă între 0.4 – 0.6 grame. Sunt formaţiuni din excipienţi
fuzibili la temperatura corpului, iar acţiunea este lentă.
Exemplu: Untul de cacao.
7. Pulberile – sunt forme farmaceutice solide sub formă de particule
foarte fine care se insuflă în conductul auditiv şi sunt destinate
tratamentului eczemelor şi a inflamaţiilor însoţite de secreţii.
Avantaje:
- acţiunea este directă şi rapidă chiar la concentraţie mică de
substanţă activă;
- administrarea este uşoară, nedureroasă, netraumatizantă
(picatorul, compresele, tampoanele, pulverizaţiile, băile,
spălaturile);
- se utilizează diferite forme farmaceutice (apoase, semisolide,
solide);
- cele mai recomandate sunt soluţiile deoarece se pot dispersa
marea majoritate a substanţelor active şi se realizează astfel un
contact direct cu zona afectată;
- soluţiile cu glicerol sunt mai vâscoase şi sunt higroscopice
(absorb apă din atmosferă) şi se folosesc mai ales în otitele
supurative pentru că usucă zona respectivă;
- unguentele, suspensiile şi emulsiile au acţiune de lungă durată;
- unguentele elimină pericolul complicaţiilor micotice pentru că
realizează un strat lipofil;

3
- otoconurile cedează lent substanţa medicamentoasă şi evită
vertijele provocate de instilaţii.