CULTURA ŞI CIVILIZAŢIA GREACĂ

• Prima jum. a mil. I a. Chr.- Grecia arhaică inaugurează istoria

propriu-zisă a Europei;
• civilizaţie-model (Democraţia ateniană a formulat principiile
care stau la organizarea lumii-moderne)
• 1. CIVILIZAŢIA EGEEANĂ ansamblu de civilizaţii cu trăsături
fundamentale asemănătoare, fiecare cu propria ei identitate
şi evoluţie civilizaţia heladică, civilizaţia cicladică; Civilizaţia
Asiei Anterioare (civilizaţia troiană); civilizaţie cretană
• Civilizaţia heladică, din momentul în care influenţa cretană se
face simţită în Grecia continentală şi până la catastrofa finală,
este cunoscută sub numele de civilizaţie miceniană
•
• Civilizaţia egeeană s-a dezvoltat în acelaşi cadru
cronologic ca şi epoca bronzului din Mediterana
Orientală; este o civilizaţie palaţială
• Geneza civilizaţiei egeene: 1) imigraţii venite din una
sau din mai multe regiuni ale Asiei Anterioare sau
ale Africii de Nord; 2)influenţe orientale şi egiptene:
3) evoluţia factorilor locali
• 1) Epoca bronzului timpuriu în Creta - Civilizaţia
minoică prepalaţială (2600-1900 a. Chr.)
• 2) Epoca bronzului mijlociu în Creta - Civilizaţia
minoică paleopalaţială (1900-1700 a. Chr
• La începutul mileniului al II-lea apar primele construcţii
monumentale - primele palate de la Cnossos, Phaistos, Malia,
Zakros, semn al unei concentrări de putere de caracter
dinastic. Centrul de greutate se deplasează din Creta Orientală
în Creta Centrală. În întreaga lume egeeană, apare o
schimbare radicală provocată de infiltrarea triburilor greceşti ce
marchează începutul unei noi epoci (bronzul mijlociu)
• Regalitatea minoică îşi asumase controlul asupra întregii
societăţi
• sistem de scriere protolineară, derivat din scrierea hieroglifică
• viaţa religioasă, ritualuri organizate în jurul sanctuarele
palaţiale
• Către 1700 a. Chr. un cutremur de amploare deosebită a
afectat toate oraşele şi centrele palaţiale
• Epoca bronzului mijlociu în Grecia continentală -
Heladicul mijlociu (1900-1600)
• Invaziile indo-europene afectează Peninsula Balcanică şi
Asia Mică - sudul Balcanilor, cât şi în regiunea Troiei şi
în Anatolia centrală
• În Grecia continentală, noua civilizaţie a fost denumită
“miniană”, după numele minienilor din Orchomenos
(Beoţia).
• Epoca bronzului târziu în Creta - Civilizaţia minoică
neopalaţială (1700-1380 a. Chr.) - marchează apogeul
civilizaţiei minoice (care devine dominantă în spaţiul
egeean), ce se răspândeşte, pe diferite căi, atât în Grecia
continentală şi insulară, cât şi pe coastele Asiei Mici - în a
doua jumătate a mileniului şi până către 1200 a. Ch. R
• Minos e prezenta de Homer drept oaristés – (prietenul intim
al lui Zeus) - care îl ajută să regenereze puterea regală ori îi
dă legile divine pentru a guverna regatul Cnossos sau Creta
întreaga
• Monarhia teocratică cretană este o monarhie birocratică
• “linearul A” - creat la Phaistos în jurul a. 2000 a. Chr
• regele de la Cnossos era recunoscut ca primus inter pares;
nu a exercitat o adevărată dominaţie politică asupra întregii
insule.
• Înflorirea civilizaţiei minoice are drept corolar constituirea
în Grecia continentală a civilizaţiei miceniane
• Scrierea greacă din această epocă era „linearul B”, care
provine din „linearul A” din Creta şi este o scriere silabică
• CIVILIZAŢIA MICENIANĂ – HELADICUL TÂRZIU
(1600-1120 a. Chr.)
• Principatele aheene din Grecia continentală încep să se
manifeste, către 1600 a. Chr., tocmai prin absorbirea
masivă de elemente ale civilizaţiei minoice
• Apariţia, către 1450 a.Chr., a primelor tăbliţe în scrierea
lineară B/ silabarul aheean
• Influenţa civilizaţiei minoice: în organizarea social –
politică, (sistemul palaţial şi structura birocratică a
principatelor cretane); în domeniul religios- apar divinităţi
sincretice, care combină valenţele chtoniene (specifice
divinităţilor minoice) cu cele urano-solare, tipic indo –
europene, ce dau naştere zeităţilor pantheonului
micenian(Core–Persephona)
• perioada miceniană- militarizarea societăţii.(contrastul
dintre palatul de la Cnossos şi cel de la Micene)
• societate puternic birocratizată şi având o ierarhie
socială strictă: rege (wa-na-ka); comandant militar (la-
wa-ge-tas); funcţionari: telestai (deţinători de funcţii
neprecizate), pasirei (funcţionari locali) şi koretere (şefi
militari) populaţia de rând (damos-ul)
• Spre deosebire de Creta minoică – unde spre finele secolului
XV a. Chr., regele din Cnossos a dobândit hegemonia în insulă
–, în aria de civilizaţie miceniană nu avem de-a face cu
hegemonia necontestată a unui palat asupra celorlalte. În
principatele aheene monarhul poartă titlul de wanaka (şi nu de
basileus, ca la Homer).
• Către sfârşitul Epocii Târzii a bronzului grecii micenieni au
câştigat ascendentul asupra bazinului egeean şi au preluat
succesiunea “imperiului minoic. În cursul sec. XII s-a produs
distrugerea şi părăsirea celor mai importante oraşe miceniene.
Izvoarele literare amintesc o invazie sau o succesiune de
invazii ale unor alţi vorbitori de greacă – dorienii, veniţi din
Nord
• Declinului sistemului palaţial micenian s-a datorat crizei
politico-militară din Mediterana Orientală, consecinţă a
ofensivei “Popoarelor Mării”; competiţia pentru prestigiu
între dinaştii aheeni, a determinat epuizarea resurselor;
revoltele interne, care au dus la creşterea instabilităţii;
apariţia unui nou metal pe piaţa mediteraneeană – fierul,
până atunci un monopol al Imperiului hittit; fierul a dus la
colapsul structurii ierarhizate miceniene, în care
monopolul asupra bronzului constituia o prerogativă
regală.
• GRECIA EPOCII ÎNTUNECATE. CIVILIZAŢIA
GEOMETRICĂ SAU EPOCA HOMERICĂ
• M.I. Finley - Dark Age; Evul Mediu grecesc- Ed. Meyer
• 1. Lumea homerică - Izvoarele literare şi arheologice
• Palatul a dispărut,făcând loc oikos-ului, familia
aristocratică. Rudenia de sânge, fratria sau génos-ul
aristocratic devin componente de bază ale structurii
sociale; „fragmentare” a societăţii, funcţionarii locali
precum pa-si-reu au devenit basileus.
• războiul a jucat un rol determinant- crearea falangei
hoplitice.
• Iliada este anterioară, cu o jumătate de secol, Odiseei.
Homer şi-a compus naraţiunea din poeme mai vechi,
recitate către sfârşitul sec. VIII. a. Chr. sau cel mai târziu
în prima jumătate a celui următor în lumea ioniană
• Observaţia lui Herodot: “eu cred că Hesiod şi Homer au
trăit cu 400 de ani înaintea mea, nu mai mult” (II, 53,2).
• Epoca întunecată a fost o perioadă de transformare,
migrare şi reaşezare . Prefacerile ce au avut loc
corespund Epocii Timpurii a Fierului, iar în cea greacă,
epocii protogeometrice şi geometrice. Geneza civilizaţiei
greceşti s-a datorat mutaţiilor produse de trecerea de la
tehnologia bronzului la cea de prelucrare a fierului
• La Athena, înainte de sfârşitul sec. XI. a. Chr., s-a
născut prima civilizaţie a Epocii Fierului din Grecia.
(“protogeometric”)- sistemul decorativ de pe ceramică
anunţă stilul geometric din sec.IX-VIII. a. Chr
• schimbarea ritului de înmormântare;
• Mişcarea de populaţie, începută odată cu întemeierea
Miletului, va continua până către anul 800 a. Chr., dată
la care tot litoralul anatolian devine grecesc. Dintre cele
trei regiuni cu populaţie grecească, rolul principal l-a
deţinut Ionia.
•
• “Evul întunecat” a fost marcat de trecerea puterii de la
monarhiile centralizate la unităţi mai mici, fiecare
dominată de un aristocrat şi familia acestuia. Textele
linearului B par a indica pe wanaka drept cârmuitor, iar
pe basileus drept un personaj subordonat, cu un statut
obscur.
• schema a grupurilor “piramidale” a fost sistematizată
către finele “Evului întunecat”, în jurul anului 800 a. Chr.,
prin crearea unei unităţi social acceptate, fratria, ce
putea funcţiona deopotrivă în viaţa militară şi civilă.
• Epoca propriu-zis întunecată a luat sfârşit în Grecia
probabil pe la 1000 a. Chr. / 950 a. Chr
• Sfârşitul secolului al X-lea a. Chr., a fost momentul
crucial în unificarea politică şi culturală a Atticii, proces
pe care tradiţia l-a pus în întregime pe seama vârstei
eroice şi a lui Teseu
• Geneza oraşului-stat (polis)
• Structurarea cetăţii-stat este indisolubil legată de apariţia
falangei - hopliţii (infanterişti greu înarmaţi, cu armură,
lance şi scut) vor dobândi accesul la viaţa publică
• polis, desemna nu numai oraşul ca atare, ci şi teritoriul
rural înconjurător (chora). Din punct de vedere religios,
cetatea reprezintă comunitatea celor care sacrifică
împreună (adică participă la cultul public); existenţa
cultelor poliade (divinităţile protectoare ale oraşului), cât
şi cultului eroilor
• Geneza oraşului–stat a fost determinată de fenomenul căruia grecii
îi spuneau synecism - (locuire în comun – concentrarea populaţiei).
Crearea sistemului de oraşe-state poate fi plasată către anul 800 a.
Chr.
• Procesul de “orientalizare” a contribuit decisiv la “scoaterea” Greciei
din “Evul întunecat
• Renaşterea greacă - mijlocul şi finele secolului VIII a. Chr.
• privire admirativă a grecului epocii arhaice (sec. VIII – VI a. Chr.)
asupra propriului trecut.
• La mijlocul secolului VIII se produce o intensificare a
colonizării în Occident (sudul Italiei, Sicilia)
• GRECIA ARHAICĂ (SEC.VIII-VI. a.Chr.)
• Trăsături: ideea de unitate; Antiteza între greci şi barbari;
Oraşul-stat (polis) grecesc - opus monarhiei persane;
Civilizaţia greacă este o civilizaţie a cuvântului şi, înainte
de toate, a cuvântului politic. Principiul întâietăţii vârstei
este caracteristic lumii greceşti
• Economia grecească a impus pretutindeni folosirea
monedei, iar implantarea coloniilor a contribuit la unitatea
economiei continentale. Urbansimul dezvoltat de
colonizarea greacă avea să accelereze evoluţia
structurilor protoistorice ale hinterlandului mediteranean
al vechii Europe
• Colonizarea grecească a suscitat o vastă mişcare de idei
politice şi sociale
• Orizontul spiritual grecesc – religios, poetic şi speculativ – s-
a lărgit şi s-a structurat pe baze diverse în lumea colonială.
• Koiné- ansamblu de gusturi împărtăşite chiar şi în afara
societăţilor citadine. Acest gust, acest stil orientalizant -
tradus în termenii unei arte eclectice - s-a format în Levant,
în aria de interferenţă Syro-palestino-feniciană. Pe lângă
modelele egiptene şi mesopotamiene, această artă ecletică
a asimilat şi influenţele iraniene şi urarteene. Fenicienii au
avut un rol determinant în difuzarea produselor artei
orientalizante
• Circulaţia ideilor artistice şi religioase s-a dezvoltat în paralel
cu circulaţia economică
• Revoluţia economică. Introducerea monedei. Economia
mercantilă
• În lumea greacă existau două principale etaloane ponderale
şi monetare: cel din Egina şi cel din Eubeea
• Începuturile monetăriei şi apoi difuzarea monedei în lumea
greacă au dus la o adevărată revoluţie economică - apariţia
economiei monetare: chrematistica pe care Platon o va
defini drept “arta care scapă omul de sărăcie” (Gorgias)
• Instituţiile greceşti tradiţionale sunt:
• 1) familia (oikos) - dominată de tată 2) ginta/clanul (génos) -
corporaţie religioasă/comunitatea urmaşilor aceluiaşi
strămo; 3)fratria (ú) grupa la origine pe descendenţii
unor grupuri de familii înrudite; 4) tribul
• Populaţia unei polis era alcătuită din 3 categorii sociale:
cetăţeni (politai); străini; sclavi. Nici una dintre aceste
categorii nu constituie o clasă socială
• cetăţeanul cetăţii antice era “omul care posedă religia
cetăţii
• De la monarhie la regimul aristocratic
• Conflictul dintre regalitate şi aristocraţie s-a soldat în cele
din urmă cu evicţiunea regalităţii. Regalitatea a fost
abolită atunci când rudele colaterale au obţinut ca
privilegiile regale să fie extinse şi asupra lor, dincolo de
linia directă
• Din secolul VII. a. Chr., numeroase póleis, care fuseseră
guvernate de regi, i-au înlăturat, urmând să fie conduse
ereditar de capii unora dintre “marile familii”: conducerea
Athenei aparţinea Eupatrizilor, la Corinth erau Bacchiazii,
la Mitylene - Penthilizii etc. De acum înainte regalitatea
supravieţuieşte doar la periferia elenismului (Macedonia,
Epir), sau în oraşele tradiţionaliste - Sparta şi Thera -,
împreună cu coloniile lor - Tarent, Cyrene. Organele
tradiţionale ale statului sunt: magistraţii; consiliul/sfatul
(bulé sau gerousia); adunarea poporului (démos)
• Organul esenţial al regimului aristocratic este
consiliul/sfatul (bulé) alcătuit din membri desemnaţi, în
general pe viaţă, conform unor sisteme ce variază de la
pólis la pólis: foşti magistraţi la Atena, consilieri aleşi la
Sparta, capi de mari familii la Corint. Consiliul e cel care
conduce în mod efectiv Statul, supraveghind şi adesea
numindu-i de magistraţi.
• Magistraţii, emanaţie directă a consiliului poartă titluri
diferite: arhontes/arhonţi (Athena, Beoţia), efori (Sparta),
pritani (Milet). Aproape pretutindeni, ei alcătuiesc un
colegiu. Începând din 682 a. Chr., la Athena,
magistraturile devin anuale.
• Adunarea poporului joacă un rol foarte şters.
• Reformatori şi legislatori
• Reforma s-a realizat prin desemnarea unor legislatori
(aisymnetai, thesmothetai): aleşi cu asentimentul
diferitelor categorii sociale, uneori pe viaţă, dar de
regulă, pe o anumită perioadă de timp, legislatorii s-au
bucurat de putere absolută care l-a îndreptăţit pe
Aristotel să considere această funcţie drept o “tiranie
electivă”
• Primii legislatori au apărut în oraşele coloniale din
Occident: Zaleucos din Locri şi Charondas din Catana. În
toate domeniile – administrarea justiţiei, dreptul penal,
dreptul civil – se afirmă autoritatea Statului în detrimentul
intereselor aristocraţiei şi a prejudecăţilor tradiţionale.
• Opera legislatorilor din secolul al VII a. Chr. şi a celor din
secolul următor, subminează principiile gentilice înlocuite de
regimul plutocratic şi asigură prima victorie a demos-ului
asupra aristocraţilor.
• Cuvântul tyrannos, atestat prima dată către mijlocul secolului
VII a. Chr. – la Arhiloh, în legătură regele Lydiei, uzurpatorul
Gyges. Tiranul este un aristocrat care, cu ajutorul propriei
facţiuni, îşi impune supremaţia în cetate, guvernând cu
ajutorul demos-ului şi în detrimentul familiilor aristocratice
• tiranul are acelaşi titlu ca şi reformatorul, cel de aisymnetos
(„arbitru”), ca şi Pyttacos din Mytilene. Alteori, tiranul poartă
titlul de basileus („rege”), ca în cazul primului tiran cunoscut
de lumea greacă, Pheidon din Argos
• tirania timpurie – a apărut mai ales în oraşele maritime şi
comerciale. Regimul tiraniei e un fenomen specific
oraşelor foarte evoluate din punct de vedere politic,
economic şi social
• Primii tirani au apărut, către mijlocul secolului VII a. Chr.,
în împrejurimile istmului Corinth, la Sicyona şi Corinth
• La Syciona, Ortagoras (655 a. Chr.). La Corinth, tirania
lui Kypselos (657-627) şi cea a fiului şi succesorului său,
Periandos (627-587) constituie o epocă de prosperitate
şi pace. Către finele secolului VII., tiranii Theagenes şi
Procles, stăpânesc la Megara şi Epidaur. La rândul ei
Athena, Peisistratos (561-527), consolidează reformele
lui Solon.
• Thrasybulos din Milet (sfârşitul secolului VII. - începutul
secolului VI), Lygdamis din Naxos (cca.545-524),
Polycrate din Samos (532-522). Samosul a înflorit sub
Polycrate, ale cărui trireme dominau în apele de răsărit
ale Mediteranei, uneori pentru a face piraterie.
• Tiranii au inaugurat vaste lucrări de utilitate publică şi au
acordat o mare atenţie edificiilor. Pisistratizii au dispus
întocmirea primei ediţii a poemelor homerice.
• Evicţiunea tiraniei timpurii are loc către finele secolului
VI. a. Chr . Tiraniei timpurii îi succede o oligarhie
moderată sau, mai degrabă, o timocraţie.
• Democraţia- se instaurează la finele secolului VI. a. Chr.,
mai întâi la Chios – unde apar pentru întâia oară instituţii
democratice – şi Athena.