Armonizarea fiscală în statele membre UE – De ce?

Introducere

Nevoia pentru un flux eficient de informaţii între administraţiile fiscale şi contribuabili a fost
adesea considerată de o importanţă fundamentală pentru a rezolva aplicarea (uneori) problematică şi
interpretarea dispoziţiilor dreptului fiscal.

Dificultăţile legate de aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor dreptului fiscal sunt mărite în

situaţiile transfrontaliere. Este evident că contribuabilii care fac investiţii sau desfăşoară afaceri într-o
ţară diferită de cea în care sunt rezidenţi se vor lovi de dificultăţi legate de conformitatea cu sistemul
fiscal străin, cu barierele lingvistice şi conceptele legale cu care nu sunt familiarizaţi. Armonizarea cu
dispoziţiile fiscale complexe aparţinând unui sistem fiscal străin devine mai dificilă datorită interacţiunii
mai multor norme provenind din „sisteme de drept diferite” cum sunt dispoziţiile din convenţiile pentru
evitarea dublei impuneri. Aceste dificultăţi sunt mai intense în interiorul Uniunii Europene, unde şi
impactul dreptului european trebuie lămurit.

Un sistem fiscal avansat a fost considerat în literatura de specialitate „un instrument

indispensabil în lumea modernă a administraţiei fiscale”. Este evident că normele fiscale au anumite
avantaje de necontestat din perspectiva contribuabililor şi din perspectiva autorităţilor fiscale.

Deşi aceste avantaje îmbunătăţesc funcţionarea sistemului fiscal, diferitele ansambluri de

norme care guvernează diferitele sisteme fiscale din fiecare stat membru, pot constitui şi un obstacol
pentru dezvoltarea investiţiilor transfrontaliere în lumina pieţei comune.

De aceea, este adecvat a înlătura orice îndoială în legătură cu oportunitatea implementării unui
sistem de norme fiscale bine structurate în interiorul unei jurisdicţii naţionale.

De ce să armonizăm sistemele fiscale?

1. Pentru a obţine o mai mare certitudine a dreptului

Dreptul fiscal este adesea obscur. Cauzele opacităţii normelor fiscale sunt mai multe, din care
amintim:

- masiva cantitate de reguli fiscale, cu multe dispoziţii răspândite în diverse legi, chiar şi din
cele care nu au legătură cu fiscalitatea;
- schimbările legislative continue, care sunt adesea dependente de partenerii unei coaliţii de
guvernare, urmărind politici fiscale diferite;
- un caracter interdisciplinar inerent al dreptului fiscal, care adesea face referire la alte ramuri
ale dreptului şi la alte instituţii legale, cum ar fi dreptul constituţional, administrativ, şi
comercial. Se poate spune că această incertitudine a interpretării şi aplicării dreptului fiscal
este inerentă pentru că el depinde de tranzacţii (acte sau fapte) reglementate de alte ramuri
de drept. Cu alte cuvinte, caracterul interdisciplinar al dreptului fiscal este mai puternic
decât în alte ramuri ale dreptului şi poate fi considerat una din cauzele incertitudinii;
 - motive bugetare care obligă la adoptarea de legi ad-hoc, nu întotdeauna bine întemeiate.

Alături de obscuritatea sistemelor fiscale, mai sunt şi interpretări diferite şi contradictorii date
de administraţiile fiscale precum şi hotărârile judecătoreşti divergente bazate pe aceleaşi dispoziţii
legale.

Aprecieri similare pot fi făcute şi despre dreptul fiscal european. Şi legislaţia europeană în
domeniul fiscal este la fel de limitată comparativ cu orice sistem fiscal naţional. Procesul de armonizare
sau coordonare a taxării directe şi indirecte în statele membre a trecut prin amendamente la tratatele
fundamentale şi prin adoptarea a mai multor directive, regulamente şi alte instrumente de drept.
Această, masivă cantitate legislativă de legi fiscale, modificările lor continue, necesitatea referirilor la
alte domenii ale dreptului datorate caracterului interdisciplinar al dreptului fiscal şi sistemelor legale ale
statelor membre au dus la crearea unei ordini fiscale europene greu de administrat, de implementat şi
ude respectat. Acest lucru este, de asemenea, evidenţiat de numărul tot mai mare de cauze de la Curtea
Europeană de Justiţie care, datorită interpretărilor contradictorii, au contribuit la crearea unei
incertitudini în interpretarea şi aplicarea dreptului fiscal european.

2. Pentru a îmbunătăţi dialogul între contribuabili şi administraţiile fiscale

Complexitatea şi incertitudinea consecventă a dreptului fiscal au crescut rolul şi importanţa unui

sistem de informare eficient pentru contribuabili cât şi pentru autorităţile fiscale. Majoritatea
administraţiilor fiscale ale statelor membre Uniunii Europene încearcă să îmbunătăţească calitatea
serviciilor oferite contribuabililor, introducând diferite forme de dialog între autorităţile fiscale şi
contribuabili.

Incontestabil, un sistem de legi fiscale performant joacă un rol fundamental în îmbunătăţirea

dialogului între contribuabili şi autorităţile fiscale, şi dă naştere unui schimb mai eficient de informaţii
între cele 2 subiecte ale sistemului fiscal.

3. Pentru a îmbunătăţi consecvenţa în aplicarea normelor fiscale

Un alt motiv fundamental pentru stabilirea unui sistem de norme fiscale performante este acela
de a atinge o consecvenţă mai mare în aplicarea dreptului. Într-adevăr, precedentul judiciar (alături de
norme) în anumite jurisdicţii poate oferi contribuabililor un ghid semnificativ pentru a-şi structura
afacerile în forma cea mai avantajoasă din punct de vedere fiscal.

4. Pentru îmbunătăţirea procesului de luare a deciziilor a administraţiilor fiscale

Ca rezultat al uniformizării crescânde în aplicarea politicii fiscale şi consecvenţa tot mai mare în
interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale fiscale, un alt avantaj important al unui sistem de reguli
fiscale performante este îmbunătăţirea procesului de luare a deciziilor de către autorităţile fiscale. Acest
proces poate deveni mai eficient şi mai transparent.

Având la dispoziţie un sistem de drept reprezentat de normele fiscale promulgate anterior,

autorităţile fiscale pot acţiona mai rapid în luarea de decizii şi, în general, mai eficiente cu privire la
sarcinile grele în administrarea sistemului fiscal. Regulile fiscale existente pot reprezenta un punct de
referinţă pentru administraţiile fiscale pentru rezolvarea imediată a unor probleme similare sau
asemănătoare în decursul timpului.

5. Pentru reducerea litigiilor la minimum

 Una din consecinţele pozitive ale unui sistem fiscal funcţional este o descreştere a litigiilor
fiscale cu beneficiul descreşterii supraîncărcării instanţelor şi a costurilor. Normele fiscale ajută la
reducerea potenţialelor conflicte între contribuabili şi autorităţile fiscale şi necesitatea recurgerii la
instanţele de judecată.

În ceea ce priveşte normele favorabile, scopul lor poate fi atins numai dacă administraţia fiscală
este obligată să respecte normele fiscale emise şi nu acţionează împotriva contribuabililor care urmăresc
atingerea scopului legii. Cu alte cuvinte, pentru ca un sistem fiscal să funcţioneze ca un mecanism care şi
oferă soluţii, este esenţial să se atribuie efecte obligatorii normelor, cel puţin din partea administraţiilor
fiscale.

Concluzii

Din punct de vedere legal, avantajele armonizării sistemelor de norme fiscale între statele
membre Uniunii Europene sunt următoarele:

- obţinerea unui grad mai înalt de certitudine în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor

dreptului fiscal;
- o mai mare consecvenţă şi uniformitate în aplicarea şi interpretarea dreptului;
- sporirea transparenţei procesului de luare a deciziilor de către autorităţile fiscale;
- reducerea litigiilor fiscale;
- oferirea administraţiilor fiscale posibilitatea de a strânge informaţii de la contribuabili;
- evitarea regimurilor şi practicilor fiscale dăunătoare;

Un sistem de norme fiscale performant trebuie sa respecte principiile generale ale unei ordini
fiscale, cum sunt principiul legalitatii, al echitatii sau al transparentei. Aceste principii reprezinta
cadrul legal minim care, in procedura de armonizare a legislatiilor fiscale, trebuie implementate
in sistemele nationale de drept ale statelor membre UE.