Metodele rapide de evaluare

Lect. Univ. Drd. Marian CovleaFacultatea de Relaţii Economice Internaţionale

1. Concept. Avantaje. Dezavantaje. Limite. Condiţii

Mai sunt denumite şi metode bazate pe „Regula degetului mare”, care este definită în

American Heritage Dictionary

ca „un principiu folositor, cu aplicabilitate largă, dar fărăpretenţia de a fi exact sau de încredere în orice situaţie”.

The Oxford English Dictionary

(citat în aceeaşi lucrare), arată încă din definiţie de undeprovine: „O metodă sau procedeu derivat integral din practică sau experienţă, fără nicio bază de cunoştinţe ştiinţifice; o metodă practică de aproximare”.Metodele rapide de evaluare sunt folosite în multe situaţii: de exemplu, întehnoredactare se ştie că pe o pagină scrisă cu text spaţiat la două rânduri intrăaproximativ 250 de cuvinte. Desigur că numărul exact depinde de mărimea fonturilor, amarginilor de pagină, de prezenţa unor ilustraţii sau tabele. Metodele rapide deevaluare se aplică într-un mod foarte asemănător şi în afaceri: ele afirmă o anumităregulă generală şi apoi indică o serie de circumstanţe (limitări) care pot influenţamărimea rezultatului sau scopul evaluării sau care pot face chiar regula inaplicabilă. Cualte cuvinte, „regulile sunt făcute pentru a fi încălcate”.Metodele de evaluare rapidă sunt specifice afacerilor (întreprinderilor) mici şi numairamurilor, uneori chiar şi numai zonelor, la care se referă. În principal, ele sunt folositepentru a evalua companii în vederea vânzării – cumpărării. Metodele de evaluarerapidă, după cum le spune şi numele, fac o evaluare rapidă, nu neapărat exactă, a uneiafaceri, mai mult pentru a da o imagine aproximativă asupra valorii acesteia. O altăobiecţiune care se poate aduce acestui tip de metode de evaluare a afacerilor ar fi faptulcă se bazează numai pe informaţii din trecut privind afacerile respective, precum şi pediferite cutume din ramura sau regiunea în care este localizată afacerea.Limitele utilizării acestor metode rapide de evaluare a afacerilor sunt reprezentate şi descopul evaluării: ele nu se aplică în cazul evaluărilor pentru înregistrare contabilă şiraportare financiară, evaluării aportului asociaţilor, cotarea la bursă, tranzacţiiinternaţionale, impunere fiscală, obţinerea de credite, privatizare sau (re)naţionalizare,expertize judiciare, etc. rezumându-se la evaluarea iniţială a afacerii (întreprinderii) capunct de plecare a negocierilor în vederea vânzării – cumpărării între particulari.

În literatura de specialitate mai este denumită şi „Metoda baremurilor” sau „Metoda simplă” (Aurel Işfănescu,Vasile Robu, Ion Anghel, Anca Tuţu, 1999, pagina 235). În limba engleză metodele rapide pot fi întâlnite subdenumirile

„Rules of Thumb”

(reguli ale degetului mare) sau

„Shorthand Formulae”

(formule stenografice,simplificate).

Heather Smith Linton, 2004, pagina 190.

Ţările în care prin tradiţie au fost şi încă mai sunt destul de folosite aceste metode deevaluare sunt Marea Britanie, Statele Unite ale Americii şi Franţa, dar aplicabilitatea loreste tot mai restrânsă de îndată ce IVSC

– Comitetul pentru Standarde Internaţionalede Evaluare, a elaborat un standard special în acest domeniu, respectiv StandardulInternaţional de Practică în Evaluare 12 (GN 12), după cum se va arăta mai departe.Totuşi, care sunt argumentele pentru care metodele rapide de evaluare sunt folosite încăpe scară largă în domeniul afacerilor? Apreciem că aceste metode, pe lângă aspectele deistorie, tradiţii şi cultură implicate, prezintă şi unele certe avantaje:

sunt operative, nu necesită mult timp pentru calculul valorii;

sunt simple, nu necesită calcule laborioase şi nici informaţii confidenţiale (se bazează pe un minimum de informaţii, în general publice: valoarea contabilă,venit brut, profit net, etc.);

dau valori apropiate de valorile de piaţă ale afacerilor respective, preţul fiinddeterminat obiectiv;

nu se aşteaptă ca ele să dea o valoare riguros stabilită;

sunt spectaculoase, oferă o imagine destul de apropiată de realitate într-un timpscurt;

se realizează cu costuri reduse, nefiind nevoie în general de intervenţiaexperţilor;

sunt neutre, nepartizane, nu ţin partea nici uneia dintre părţile implicate întranzacţie prin introducerea vreunor coeficienţi arbitrari;

sunt transparente, verificabile şi predictibile pentru oricare dintre părţi;

reflectă diferenţele dintre afaceri (întreprinderi) datorate vadului, zoneigeografice, cutumelor şi obiceiurilor locale, etc.;

10.

fac parte din tezaurul de tradiţii, istorie şi cultură economică a popoarelorrespective, având o largă răspândire.Datorită acestor certe avantaje, intermediarii de afaceri le folosesc pentru a-şi ajutaclienţii să-şi stabilească un preţ de vânzare pentru afacerile lor, în general reduse cadimensiuni şi complexitate.Cele mai importante tipuri de metode de evaluare rapidă sunt:

Multiplu de venit brut anual;

International Valuation Standards Committee, cu sediul la Londra.

“Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării, între uncumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv, după o activitate demarketing corespunzătoare, în care părţile implicate au acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere”

(Standardele Internaţionale de Evaluare, ediţia a şaptea, 2005, pagina 82).

Multiplu de venit net anual (sau cash flow – trezoreria netă, EBITDA = profitul înaintea scăderii dobânzilor, impozitelor, deprecierii şi amortizării);

Multiplu de valoare contabilă (din bilanţ);

Multiplu al valorii unei unităţi de producţie sau venit (salariaţi, camere, locuri lamese, abonaţi, etc.).Bazându-se foarte mult pe date din evidenţele contabile, rezultatele acestor metode deevaluare au o relevanţă cu atât mai mare cu cât evidenţele contabile sunt conduse cumai multă acurateţe (corectitudine), iar economia şi cadrul legislativ financiar – contabilşi fiscal sunt mai stabile. De asemenea trebuie avută în vedere şi respectarea celorlaltecerinţe care pot conduce la calcularea unei valori de piaţă (a se vedea şi notele de subsolnr. 3 şi 10). Altfel, folosirea unui multiplicator unic nu are nici o semnificaţie.Cu cât o economie este mai stabilă, mai diversificată şi mai avansată, ea produce maimulte tranzacţii de vânzare – cumpărare cu afaceri (întreprinderi) şi ca atare apar totmai multe metode de evaluare rapidă a acestora, mai relevante, mai fiabile şi maicredibile.

2. Metodele bazate pe multiplu de venit

Cel mai apropiat cadru teoretic şi metodologic pentru aceste metode este constituit demetoda fluxului de numerar actualizat (DCF – Discounted Cash Flow) deoarece aceastacuantifică valoarea viitoare a veniturilor (şi deci a valorii) afacerii folosind veniturileprezente (capitalizare), sau arată valoarea prezentă a unui flux viitor de numerar(actualizare). Acelaşi lucru face şi o metodă rapidă de evaluare bazată pe multiplicareavenitului actual, numai că în locul unei rate procentuale de capitalizare/actualizare, eafoloseşte un multiplicator.Primul pas în utilizarea unui multiplicator de venituri este similar primei etape aaplicării metodei DCF: alegerea bazei de calcul, a tipului şi mărimii câştigului careurmează a fi multiplicat. Probabil că cea mai bună bază de calcul a câştigurilor estefluxul de numerar (trezoreria netă), dar nu întotdeauna avem toate informaţiile pentrua-l calcula exact. De aceea, pentru că fluxul de numerar nu este imediat vizibil înraportările financiare ale întreprinderilor mici

, metodele rapide de evaluare în diferitedomenii trebuie să găsească şi să utilizeze o altă bază de calcul. În general, este indicatsă se folosească venitul net curent sau istoric, sau câştigul (profitul) înaintea scăderiidobânzii şi impozitelor (EBIT)

sau EBITDA pentru aproximarea fluxurilor de numerar.

Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortisation.

Aceste metode fac compatibilă şi comparabilăvaloarea obţinută prin metodele de evaluare rapidă, cu valorile de piaţă, care includ abordarea prin comparaţiavânzărilor, abordarea prin capitalizarea venitului (inclusiv analiza fluxului de numerar actualizat) şi abordarea princost (Standardele Internaţionale de Evaluare, ediţia a şaptea, 2005, pagina 81).

În toate sistemele contabile, raportările financiare obligatorii pentru întreprinderile mici şi mijlocii sunt Bilanţulcontabil (cu anexele) şi Contul de profit şi pierdere.

Earnings Before Interest and Taxes.