Invierea lui Hristos ca eveniment in istoric petrecut in timp si spatiu.

Marturia
istoriei

Invierea lui Hristos este un eveniment in istorie in care Dumnezeu a actionat intr-o
dimensiune concreta spatiu-timp. In legatura cu aceasta, Wilbur Smith spune: “
Semnificatia invierii este o chestiune teologica,dar faptul invierii este o chestiune istorica;
natura trupului inviat al lui Iisus poate fi un mister,dar faptul ca trupul a disparut din
mormant este problema care trebuie decisa pe baza dovezilor istorice. Locul are o
certitudine geografica,omul caruia ii apartinea mormantul a trait in prima jumatate a
primului secol,acel mormant a fost sapat in stanca,pe coasta unui deal langa Ierusalim,nu
a fost compus de un naiv plasmuitor de mitologie ci este un loc cu o semnificatie
geografica. Garda asezata in fata mormantului nu era constituita din fiinte aeriene din
muntele Olimp;sinedriul era o adunare de barbati ce se intrunea adesea la Ierusalim. Dupa
cum ne spune o gama larga de opere literare,aceasta persoana,Iisus,a fost o persoana
reala,si ucenicii care au pornit sa propovaduiasca pe Domnul cel inviat au fost oameni
obisnuiti. Ce este doctrinar in acestea? Acestea sunt o chestiune istorica.”
Stralucitul istoric Alfred Edersheim vorbeste despre timpul concret al mortii si invierii lui
Hristos: “Ziua scurta de primavara se apropia de “seara Sabatului”. In general,Legea
cerea ca trupul unui osandit sa nu fie lasat atarnand neingropat peste noapte. Poate ca in
ocazii obisnuite iudeii nu ar fi apelat atat de increzatori la Pilat incat sa-I ceara sa scurteze
suferintele celor de pe cruce ca in cazul de fata,deoarece pedeapsa rastignirii dura nu
numai ore,ci zile intregi inaintea aparitiei mortii. Dar aceasta era o ocazie speciala.
Sabatul care urma era o “Zi mare”- era o zi de Sabat cat si a doua zi de Paste care era
coniderata din toate punctele de vedere la fel de sfanta ca si prima-ba mai mult,deoarece
in aceasta zi se aducea inaintea Domnului asa numitul “snop leganat”.
Dupa cum se exprima Wilbur Smith :”Putem spune foarte simplu ca stim mai mult despre
detaliile orelor imediat premergatoare faptului mortii lui Iisus in si in apropierea
Ierusalimului,decat stim despre moartea oricarui alt om din intreaga lume antica.”
Profesorul Leaney spune,privitor la natura istorica a cresintei Bisericii :” Noul Testament
insusi nu ne lasa vreo alta optinue,decat aceea de a o formula dupa cum urmeaza: Iisus a
fost rastignit si ingropat. Ucenicii Lui au fost profund intristati. La scurt timp dupa aceea
insa ei au devenit extrem de fericiti,dovedind o incredere puternica care i-a purtat de-a
lungul unei vieti de devotament sustinut printr-o moarte de martir. Daca-I vom intreba
prin intermediul scrierilor lor care a fost cauza acestei transformari,ei nu ne vor raspunde:
“Convingerea treptata ca eram speriati de moartea Lui dar cel rastignit si ingropat era
viu” ci “Iisus care fusese mort s-a aratat viu dupa moartea Lui,iar noi ceilalti am crezut
asta.” Acest mod de a pune problema este o marturie istorica asemenea marturiei istorice:
“ Adevarat a inviat !”,care a influentat lumea spre credinta.”
Cand are loc un eveniment important in istorie si sunt suficienti oameni in viata care au
participat la acel eveniment sau au fost martori oculari,si cand informatia este
publicata,oricine poate verifica validitatea acelui eveniment istoric.
William Lyon Phelps spune: “ In intreaga istorie a vietii lui Iisus Hristos,invierea este
evenimentul cel mai de seama. Credinta crestina se bazeaza pe aceasta. Este incurajator
sa stim ca ea este relatata in mod explicit de catre toti cei 4 evanghelisti si deasemenea
relatata de Pavel. Sunt consemnate numele celor ce L-au vazut dupa triumful Lui asupra

1
mortii;se poate spune ca dovada istorica in favoarea invierii este mai puternica decat celle
ale oricarei alte minuni relatate oriunde;pentru ca dupa cum spunea Pavel :daca Hristos
nu a inviat din morti,atunci propovaduirea noastra este zadarnica si zadarnica este si
credinta voastra.”
Profesorul Ambrose Fleming afirma:”Trebuie sa luam dovada expertilor privind varsta si
autenticitatea acestor scrieri exact asa cum acceptam datele astronomiei pe baza dovezii
astronomilor care nu se contrazic. Asa stand lucrurile,ne putem intreba daca ar fi posibil
ca o asemenea carte,descriind evenimente care avusesera loc in urma cu 30-40 de ani ar fi
putut fi acceptata si pretuita de contemporanii ei,daca evenimentele beobisnuite relatate
in paginile ei ar fi fost false sau mituri. Este imposibil,deoarece amintirea tuturor
cititorilor mai in varsta in legatura cu evenimentele petrecute cu 30-40 de ani in urma
este perfect de clara.
Nimeni nu ar putea scrie o biografie a reginei Victoria care a murit in urma cu 31 de ani
plina de relatari neadevarate. Ele ar fi combatute indata. Cu siguranta ca ele nu ar putea fi
general acceptate si transmise ca fiind adevarate. Tot astfel,este foarte putin probabil ca
relatarea invierii prezentata de Marcu,care este substantial in armonie cu cea prezentata in
celelate Evanghelii,sa fie pura inventie. Aceasta teorie mitica a trebuit abandonata
deoarece ea nu poate rezista unei examinari amanuntite.”
Crestinismul si cunoscut Salvatorusl si Rascumparatorul nu ca pe un oarecare zeu a
acarui istorie era continuta intr-o credinta mitica,cu elemente primitive,barbare sau chiar
ofensive…Iisus a fost o fiinta istorica si nu mitica.

1. Circumstante la scena mormantului

a. Iisus a fost mort

Marcu relateaza urmatoarele evenimente care au urmat dupa judecata lui Iisus:
“Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe
Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit.
Iar ostasii L-au dus inauntrul curtii,adica in pretoriu si au adunat toata
cohorta.
Şi L-au îmbrăcat în purpură şi, împletindu-I o cunună de spini, I-au pus-o
pe cap.
Si au inceput sa se plece in fata Lui zicand: Bucura-Te regele iudeilor

Şi-L băteau peste cap cu o trestie şi-L scuipau şi, căzând în genunchi, I se
închinau.
Şi după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură şi L-au îmbrăcat cu
hainele Lui. Şi L-au dus afară ca să-L răstignească. “ Marcu 15:15-20
John Mattingly descrie biciuirea unei victime inainte de rastignire: “ Osanditul era
de obicei dezbracat cu forta de hainele lui si apoi legat cu funii de un stalp in
tribunal. Biciurirea ingrozitoare si nemiloasa era administrata de catre calai sau

2
biciuitori. Desi iudeii limitau prin lege numarul de lovituri la 39,romanii nu aveau
o asemenea limita;victima aflandu-se astfel la cheremul biciuitorilor.
Instrumentul brutal folosit pentru biciuire se numea “flagrum”. Cu privire la acest
injtrument,Mattingly comenteaza:” Se putea vedea de indata cum bucatile lungi si
ascutite de os si metal sfartecau trupul uman.”
John Mattingly,citandu-l pe John Peter Lange spune despre suferintele lui Hristos:”
Se presupune ca biciuirea Lui a depasit severitatea uneia obisnuite. Desi de obicei
biciuirea obisnuita era administrata de catre lictori,Lange conclude ca,deoarece
Pilat nu dispunea de lictori,a folosit soldatii. Astfel tinand cont de caracterul josnic
si vulgar al soldatilor,se poate presupune ca au depasit limitele brutalitatii
caracteristice lictorilor.”
Dupa ce a suferit cele mai intense forme ale pedepsei fizice,Hristos a trebuit sa
indure si drumul pana la locul rastignirii-golgota. Cu privire la aceasta parte a
suferintelor Lui,Mattingly relateaza:
“ 1. Insasi pregatirea pentru drum trebuie sa fi fost o sursa de agonie acuta. In
Matei 27:31 se spune “Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de
hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L
răstignească.”. Dezbracarea brutala a hainelor “regale” de
batjocura si inlocuirea lor cu hainele proprii,a produs fara indoiala
dureri ingrozitoare atunci cand acestea au venit in contact cu
pielea sfasiata si ranita prin biciuire.”
2. Expresia “Şi L-au dus la locul zis Golgota ” Marcu
15:22,sugereaza faptul ca Iisus,nemaiputand sa umble sub povara
propriei greutati,a trebuit sa fie literal dus sau tarat la locul
executiei. Astfel,suferintele ingrozitoare si revoltatoare dinaintea
rastignirii s-au incheiat si a inceput rastignirea propriu-zisa.”
Sfantul evanghelist Marcu scrie urmatoarea relatare privitor la
rastignirea lui Hristos:
“22. Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte
«locul Căpăţânii».
23. Şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a
luat.
.
24. Şi L-au răstignit şi au împărţit între ei hainele Lui,
aruncând sorţi pentru ele, care ce să ia.
25. Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea.
26. Şi vina Lui era scrisă deasupra : Regele iudeilor.
.
27. Şi împreună cu El au răstignit doi tâlhari : unul de-a
dreapta şi altul de-a stânga Lui.

3
 29. Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-şi
capetele şi zicând : Huu ! Cel care dărâmi templul şi în trei
zile îl zideşti.
30. Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, coborându-Te de pe
cruce !
31. De asemenea şi arhiereii, batjocorindu-L între ei,
împreună cu cărturarii, ziceau : Pe alţii a mântuit, dar pe Sine
nu poate să Se mântuiască !
32. Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca
să vedem şi să credem. Şi cei împreună răstigniţi cu El Îl
ocărau.
33. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut
peste tot pământul până la ceasul al nouălea.
34. Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare : Eloi,
Eloi, lama sabahtani ?, care se tălmăceşte : Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit ?
35. Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau : Iată, îl
strigă pe Ilie.
36. Şi, alergând, unul a înmuiat un burete în oţet, l-a pus
într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând : Lăsaţi să vedem dacă
vine Ilie ca să-L coboare.
37. Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul.
38. Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus
până jos.
39. Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a
dat duhul, a zis : Cu adevărat omul acesta era Fiul lui
Dumnezeu ! “ Marcu 15:22-27,29-39.

Mattinglu spune refeeritor la rastignire: “ Nu se pot accentua

indeajuns faptul ca suferintele indurate pe cruce erau extrem de
intense si cumplite. Grozvia acestor torturi a fost inteleasa de cel
mai faimos orator al Romei,Marcus Tullius Cicero,care spunea: “
Chiar si numai cuvantul cruce,trebuie sa ramana departe,nu doar
de buzele cetatenilor Romei,ci de asemenea si de gandurile,ochii
si urechile lor.”
Michael Green spune despre suferintele fizice ale lui Iisus :” Dupa
o noapte nedormita in care nu I se daduse nimic de mancare,a
indurat batjocura a 2 judecati si avea spatele sfasiat de biciul
roman cu 9 cozi,El a fost dus la executie prin rastignire. Aceasta
era o moarte chinuitor de dureroasa,in care fiecare nerv al
trupului striga de durere.”

4
Farrar face o descriere vie a mortii prin rastignire: “ Caci,desigur,o
moarte prin rastignire pare sa includa tot ce poate avea durerea si
moartea mai oribil si mai infiorator-
ameteala,crampe,sete,foamete,nesomn,febra
traumatica,tetanos,rusine,expunere publica a rusinii,chin
prelungit,oroarea anticipatiei,cangrena ranilor neingrijite-toate
intensificate pana la limita insuportabilului si totusi oprindu-se cu
putin inainte de punctul care i-ar aduce celui in suferinta usurarea
pierderii constiintei. Pozitia nenaturala facea fiecare moment
nespus de dureros,venele sfasiate si tendoanele zdrobite vibrau
de o durere necontenita;ranile inflamate incepeau sa se
gangreneze;arterele-mai ales cele ale capului si stomacului- se
umflau datorita sangelui inchegat,si in timp ce fiecare chin
crestea in mod treptat,acestora li se mai adauga junghiul
insuportabil al setei arzatoare si violente;si toate aceste
complicatii fizice cauzau o neliniste si o tulburare
interioara,facand ca insasi perspectiva mortii-a mortii,dusmanul
necunoscut la apropierea caruia omul se infioara de obicei-sa
capete imaginea unei dulci si placute eliberari.”
Sfantul Marcu este cel care accentueaza surprinderea lui Pilat la
auzul faptului ca Hristos era deja mort si faptul ca el insusi a
chestionat sutasul inainte de a permite indepartarea trupului de
pe cruce. Soldatii romani nu erau neobisnuiti cu dovezile
mortii,sau cu constatarea mortii in urma rastignirii.
John R.W.Stott scrie: “ Pilat a fost intr-adevar surprins ca Iisus era
deja mort,dar a fost suficient de convins de asigurarea sutasului
pentru a-i permite lui Iosif permisiunea de a lua trupul de pe
cruce.”
Profesorul Day observa ca “relatarea din evanghelia Sfantului
Matei,privind paza mormantului este o dovada clara ca in ce ii
privea pe iudei,ei au crezut ca Iisus era deja mort.”
Vorbind despre volumul The physical cause of the death of
Christ,profesorul Day spunea cu privire la autorul lui,James
Thompson:” El demonstreaza ca moartea lui Hristos s-a datorat
nu epuizarii fizice sau chinurilor rastignirii,ci ca agonia mintii a
produs ruptura inimii. Energia mintii si a trupului Lui in actul mortii
dovedeste fara putere de tagada ca moartea Lui nu a fost
rezultatul epuizarii. Sulita soldatului a fost mijlocul prin care s-a
dovedit lumii ca moartea Lui se datorase unei rupturi cardiace.”
Dr Samuel Houghton,marele fiziolog de la UniversiateaDublin,ne
relateaza perspectiva sa privind cauza mortii fizice a lui Hristos:
“Cand soldatul a strapuns cu culita coasta lui Hristos,El era deja
mort;iar scurgerea de sange si apa care a urmat,a fost fie un
fenomen natural,explicabil prin cauze naturale,fie o minune.

5
Faptul ca Sf Ioan l-a considerat daca nu miraculos cel putin
neobisnuit,reisese clar din comentariul pe care el il face si din
maniera categorica in care el marturiseste exactitatea relatarii ei.
Observatii si experiente repetate facute pe oameni si animale m-
au condus la urmatoarele rezultate: Cand dupa moarte,se
strapunge partea stanga cu un pumnal mare de marimea unei
sulite romane,se pot observa 3 cazuri distincte:
1. Nici un fel de scurgere nu apare in urma ranii cu exceptia unei
prelingeri usoare de sange,sau
2. Doar o curgere puternica de sange are loc in urma ranii,sau
3. Doar o curgere de apa,urmata de cateva picaturi de sange in
urma ranii.
Dintre aceste 3 cazuri,primul este cel mai frecvent;al doilea se
observa in caazuri de moarte prin inec sau prin stricnina care
poate fi demonstrata prin otravirea unui animal cu acea otrava;si
care se poate dovedi a fi de asemenea in cazul mortii prin
rastignire. Al treilea se observa in cazul mortii prin pleurezie
pericardiaca si ruptura a inimii. Primele cazuri sunt cunoscute
celor mai multi anatomisti care si-au indreptat atentia asupra
acestui subiect. Urmatoarele 2 cazuri insa,desi cu totul explicabile
pe baza principiilor fiziologice,nu sunt mentionate in carti(cu
exceptia Sf Ioan) si nici eu nu am avut ocazia sa le intalnesc.
4. O scurgere puternica de apa,urmata de o scurgere puternica de
sange in urma ranii.
5. O scurgere puternica de sange,urmata de o scurgere puternica
de apa in urma ranii.
Moartea prin rastignire produce o prezenta a sangelui in plamani similara cu cea
produsa prin inec sau stricnina;al patrulea apare la o persoana care inainte de
rastignire ar fi suferit de efuziune pleuretica;al cincilea caz apare la o persoana care
a murit pe cruce in urma rupturii inimii. Istoria zilelor dinaintea rastignirii
Domnului nostru,exclude posibilitatea pleureziei,care de asemenea ramane in afara
discutiri daca din rana a curs mai intai sange si apoi apa. Nu ramane deci nici o alta
presupunere care sa explice fenomenul descris,cu exceptia combinatiei rastignirii
cu a rupturii inimii.”
Michael Green scrie despre moartea lui Hristos:” Ni se relateaza cu autoritatea unui
martor ocular ca din coasta strapunsa a lui Iisus a iesit “sange si apa” (Ioan 19:34-
35). Martorul ocular in mod clar a dat o atentie deosebita acestui fapt. Daca Iisus ar
fi fost viu cand sulita I-a strapuns coasta,cu fiecare bataie de inima ar fi tasnit in
afara siroaie de sange. In schimb,cel ce a vazut,a observat scurgandu-se un lichid
ingrosat de un rosu inchis,distinct si separat de serul apos care l-a urmat.Aceasta
este dovada inchegarii masive a sangelui din arterele principale,fiind o dovada
deosebit de puternica a mortii. Totul devine si mai impresionant cand realizam ca
evanghelistul nu putuse sa inteleaga semnificatia pe care o avea acest fapt pentru

6
un medic patolog. “Sangele si apa” scurse din coasta strapunsa sunt dovada certa ca
Iisus era deja mort.”
Samuel Chandler spune: “Toti evanghelistii sunt de acord ca Iosif a cerut trupul lui
Iisus de la Pilat,care afland de la sutasul ce supraveghease rastignirea ca Iisus
murise de ceva timp,i l-a dat”. Acesta afirma in continuare:” Circumstantele
remarcabile ale infasurarii trupului mort in fasii de panza de in cu miresme,de catre
Iosif si Nicodim dupa obiceiul de ingropare al evreilor,este dovada certa a faptului
ca Iisus era mort si ca se stia ca este mort. Daca intr-adevar ar fi ramas vreo urma
de viata in El cand a fost coborat de pe cruce,mirosul intepator al smirnei si
aloei,aroma lor puternica imbibata in panzele infasurate in jurul trupului,si peste
cap si fata cu un stergar,dupa obiceiul evreiesc de ingropare,L-ar fi sufocat.
In concluzie,putem fi de acord cu afirmatia facuta de apostolul Ioan privind
observatia sa asupra mortii lui Hristos,atunci cand atesta propria marturie
evenimentului: “Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e
adevărată ; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.”.
(Ioan 19:35)

b. Mormantul

Henry Latham in cartea “The risen master” prezinta urmatoarele informatii privind
inmormantarea lui Iisus. “Mormantul era de fapt o grota sapata,o grota care fuses cioplita
in stanca si in care nu mai fusese asezat nici un alt trup. Caci era nevoie ca acest
mormant,care el insusi era o minune,sa adaposteasca doar un singur trup. Este uluitor sa
vezi aceasta stanca proieminenta si singuratica intr-o regiune de ses,avand numai o grota
sapata in ea,poate ca daca ar fi existat mai multe,minunea Celui care a infrant moartea ar
fi fost umbrita.”
In multe cazuri,sarcofagul,patul sau locul de odihna era cioplit in piatra masiva dezgolit
de la podea si lasat descoperit,sau proiectat pe unul din peretii laterali,la inceputul
constructiei. In cazul folosirii patului din piatra,suprafata acestuia era fie total plana,fie
putin scobita in adancime,pentru a permite un loc de odihna. De obicei,la cap era lasata
adesea o parte mai ridicata,ca sa serveasca drept perna sau o cavitate rotunda,taiata in
acelasi scop. Asemenea paturi au fost gasite in mormintele de piatra etrusce si in cele din
Grecia si Asia Mica. In mormintele evreiesti din Siria se pare ca intotdeauna s-a folosit o
incapere prevazuta cu o nisa laterala. Dar chiar si aceasta permite o mare varietate. In
forma lui cea mai simpla,era o deschizatura rectangulara sau o cavitate pe fata stancoasa
a grotei,partea cea mai de jos a ei fiind de obicei deasupra nivelului pardoselei

7
incaperii;lungimea si adancimea erau tocmai suficiente pentru a permite asezarea unui
trup omenesc. Adesea,suprafata lui superioara era arcuita,fie segmentar,fie semicircular,si
aceasta era de asemenea forma lui obisnuita atunci cand pe el se aseza un sarcofag.
Profesorul Guignebert face urmatoarea afirmatie profund neintemeiata in lucrarea sa
“Iisus” :” Adevarul este ca nu stim,si dupa toate probabilitatile,nici ucenicii nu stiau mai
bine unde anume fusese aruncat trupul lui Iisus,probabil de catre cei ce Il
executasera,dupa ce a fost coborat de pe cruce. Este mai probabil sa fi fost aruncat in
groapa celor osanditi,decat sa fi fost asezat intr-un mormant nou.”
Profesorul Guignebert face aceste afirmatii fara nici o dovada care sa vina in sprijinul lor.
● El nesocoteste complet marturia cu privire la aceste evenimente asa cum sunt pastrate
in literatura eclesiastica a primelor secole.
● El ignora cu desavarsire naratiunile clare ale relatarilor Evangheliilor:
● De ce au fost facute oare urmatoarele relatari,daca trupul lui Hristos nu a fost de fapt
luat de pe cruce de catre Iosif din Arimatea?
“Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu
numele Iosif, care şi el era un ucenic al lui Iisus.
Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a
poruncit să i se dea. “ Matei 27:57-58

“Şi făcându-se seară, fiindcă era vineri, care este înaintea

sâmbetei,
Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el
împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut
trupul lui Iisus.
Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat
dacă a murit de mult.
Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. “ Marcu 15:42-45
“Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi
drept,
Acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor. El era din Arimateea,
cetate a iudeilor, aşteptând împărăţia lui Dumnezeu.
Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus” Luca 23:50-52

“După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar
într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui
Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui.” Ioan
19:38

● Dar relatarile cu privire la pregatirea ingroparii?

“Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de in,” Matei
27:59

8
“Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a
înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în
stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.” Marcu 15:46
Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama
lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L
ungă.” Marcu 16:1
“Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit
mormântul şi cum a fost pus trupul Lui.
Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri ; iar sâmbătă s-au
odihnit, după Lege. “ Luca 23:55-56
“După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar
într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui
Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui. .
Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea,
aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe.
Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme,
precum este obiceiul de înmormântare la iudei. “ Ioan 19:38-40
● De ce au fost scrise aceste fapte daca astfel de pregatiri nu au
avut loc?

Cum ar putea cineva ignora observatiile scrise in legatura cu

mormantul? Profesorul Alford,cercetator in materie de limba si
cultura Greciei antice,isi prezinta observatiile privind dovezile
continute in reelatarile Evangheliilor: “Singur Matei relateaza
faptul ca mormantul ii apartinuse lui Iosif. Ioan scrie ca el se afla
intr-o gradina,si in locul unde Iisus fusese rastignit.Toti in afara de
Marcu,observa ca mormantul era nou.” Cu privire la Iosif din
Arimatea el spune: “Motivul lui pentru care trupul a fost asezat
acolo,era ca locul era aproape si pregatirile trebuiau facute in
graba.” Concluzionand comentariile lui Alford,dovada “ca putem
determina care era mormantul din informatiile furnizate aici,este
1. ca nu a fost o grota naturala,ci una artificiala sapata in stanca.
2. Nu a fost sapata in adancime asa cum ne imaginam noi o
grota,ci orizontal sau ceva de genul acesta in suprafata stancii.”
● De ce au cerut evreii lui Pilat sa puna o paza la mormantul lui
Hristos,daca acest mormant nu ar fi existat?
“Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi
fariseii la Pilat,
Zicând : Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus,
fiind încă în viaţă : După trei zile Mă voi scula.

9
Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu
cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului : S-a
sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea
dintâi.
Pilat le-a zis : Aveţi strajă ; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi.
Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind
piatra. “ Matei 27:62-66

Daca trupul lui Iisus ar fi fost pur si simplu aruncat in groapa

comuna si lasat nepazit,nu ar fi existat nici un motiv posibil pentru
nelinistea dusmanilor Sai ca sa raspandeasca veste ca trupul a
fost furat.
Wilbur M.Smith face urmatoarea afirmatie in legatura cu ipoteza
lui Guigneberg: “El neaga faptul pe care cele 4 Evanghelii il
prezinta in mod clar,ca trupul lui Iisus fusese pus in mormantul lui
Iosif din Arimatea. Negand acest fapt,el nu prezinta insa nici un
argument care sa-l contrazica,ci face doar o afirmatie din propria
sa imaginatie. De fapt,s-ar putea spune ca afirmatia lui cu privire
la trupul lui Iisus nu vine doar din imaginatia lui,ci mai curand din
hotararea lui predeterminata.”
Dovada insasi vorbeste clar,dar prof. Guigneberg refuza sa o
recunoasca pentru ca ea nu concorda cu perspectiva lui generala
asupra lumii conform careia miraculosul nu este posibil. Profesorul
francez trage propriile sale concluzii in ciuda dovezii si nu pe baza
ei. Desigur,asa cum spune Smith cu privire la teoria lui: “Noi o
descalificam,fiind complet neintemeiata din punct de vedere
istoric si de aceea nemeritand consideratii ulterioare in studiul
celor 4 documente pe care le avem in fata noastra,cunoascute
sub numele de Evanghelii.”

10
 c. Inmormantarea

Discutand despre relatarile cu privire la inmormantarea lui Iisus in

mormantul lui Iosif din Arimatea,Wilbur Smith scrie:” Cunoastem
mai mult despre inmormantarea Domnului Iisus decat despre
inmormantarea oricarui alt personaj din intreaga istorie antica.
Cunoastem infinit mai mult despre inmormantarea Lui,decat
despre inmormantarea oricarui personaj al Vechiului Testament,a
oricarui rege din Babilon,faraon din Egipt,filosof al Greciei sau
Cezar triumfator. Stim cine I-a luat trupul de pe cruce;stim ceva
despre infasurarea trupului cu fasiile de ingropare impregnate cu
miresme;cunoastem exact in ce mormant a fost pus,numele
proprietarului,Iosif si localitatea de unde se tragea,Arimatea. Stim
chiar si unde se afla mormantul,in gradina din apropierea locului
unde fusese Iisus rastignit,in afara zidurilor cetatii. Avem 4 relatari
cu privire la inmormantarea Domnului nostru,toate aflandu-se
intr-un acord uimitor.”
Istoricul Alfred Edersheim ne da urmatoarele detalii cu privire la
obiceiul inmormantarii la evrei: “Nu numai bogatii dar si clasa de
mijloc aveau morminte proprii care erau probabil obtinute si
pregatite cu mult inainte de a fi folosite,socotite si tratate ca
proprietate personala si particulara. In asemenea grote,sau
morminte sapate in stanca erau depuse trupurile dupa ce
fusesera unse cu multe mirodenii,mir si aloe,si mai tarziu cu
isop,ulei si parfum de trandafiri. Trupul era imbracat si mai tarziu
infasurat,daca era posibil,intr-o panza in care fusese pastrat un
sul al Legii.”
Edershein spune privitor la inmormantarea lui Hristos:”
Apropierea sfantului Sabat si,ca atare,nevoia de a se grabi ar fi
putut sugera sau hotari propunerea lui Iosif de a depune trupul lui
Iisus in propriul lui mormant,cioplit in stanca de curand,in care nu
fusese asezat nimeni inca..
Crucea a fost coborata si asezata pe pamant,cuiele crude scoase
si funiile dezlegate. Iosif si cei ce l-au ajutat au infasurat trupul
sfant intr-o panza de in curata si L-au dus in graba in mormantul
sapat in stanca. Trebuie sa nu uitam ca la intrarea in mormant si
stanca exista o incapere de 3 metri patrati in care se aseza de
obicei catafalcul si unde cei care il purtasera se adunau pentru
ultimele servicii pentru mort.” Apoi,Edersheim mai mentioneaza
ca:”…celalalt membru al Sinedriului…Nicodim care a venit
aducand smirna si aloe intr-o amestecatura mirositoare
binecunoscuta evreilor care era folosita la ungerea trupului sau
pentru inmormantare. Acolo,in acel “antreu” al mormantului a
avut loc acea imbalsamare in graba,daca o putem numi asa.”

11
Pe timpul lui Hristos se obisnuia sa se foloseasca mari cantitati de
miresme la imbalsamarea mortilor,mai ales a celor foarte pretuiti.
Michael Green relateaza urmatoarele cu privire la pregatirea in
vederea inmormantarii lui Iisus: “Trupul a fost asezat pe o lespede
de piatra,infasurat strans in fasii de panza si acoperit cu miresme.
Evanghelia Sf Ioan ne spune ca au fost folositi pe putin 100 de litri
de amestecuri mirositoare. Iosif era un om bogat si fara
indoiala,dorea sa-si plateasca lasitatea de care daduse dovada in
timpul vietii lui Iisus facandu-I o inmormantare deosebita.”
Inca de pe vremea Sf Ioan gura de aur (secolul al patrulea) s-a
observat ca mirul era o substanta care adera atat de puternic de
trup incat imbracamintea de inmormantare nu putea fi
indepartata cu usurinta.”
Henry Latham prezinta urmatoarele detalii referitor la
inmormantarea lui Hristos:
” Putem sa deducem…din surse vechi demne de crezare,ca
trupul a fost dus spre ingropare fara sicriu sau vreun alt fel de
obiect inchis,a fost purtat pe umerii barbatilor pe o targa,fie
imbracat in haine obisnuite infasurat cu niste fasii de
panza,probabil pentru a pastra miresmele,fie imbracat intr-o
haina de in. Fata mortului era descoperita. Trupul zacea cu fata in
sus iar mainile ii erau incrucisate pe piept.”
In Ioan 19:38-41 citim ca trupul Domnului a fost pregatit pentru
mormant in mare graba de catre Nicodim si Iosif din Arimatea.
Presupun ca fusese infasurat in 3 sau 4 lungimi de panza de
in,imbibate din abundenta cu miresme intre fiecare strat,stergarul
fiindu-I infasurat in jurul capului,avand capetele impletite.Cand
trupul a fost depus in mormant,capul se odihnea pe portiunea mai
ridicata de la capatul nisei de piatra,care servea drept perna.

d. Piatra

In legatura cu ceea ce acoperea usa mormantului lui

Iisus,A.B.Bruce spune:” Iudeii numeau piatra aceasta golel”.
Deschiderea spre incaperea centrala era protejata de un disc de
piatra mare si greu care se putea rostogoli de-a lungul unui sant
putin inclinat la mijloc,in fata intrarii mormantului. Aceasta piatra
era folosita pentru protectie atat impotriva oamenilor cat si a
animalelor.Privitor la dimensiunile uriase ale unei asemenea
pietre se poate spune ca de obicei era nevoie de cativa barbati

12
pentru a o indeparta. Din moment ce piatra rostogolita la intrarea
mormantului lui Iisus trebuia sa previna un atac asteptat,ea
fusese probabil chiar mai mare decat cele folosite in mod obisnuit.
Toti martorii sunt de acord asupra faptului ca atunci cand femeile
au sosit la mormant,ele au gasit piatra mutata sau data la o parte.
Ele nu ar fi putut-o muta,piatra fiind mult prea mare pentru ca ele
s-o poata misca.

e. Sigiliul

Matei 27:66 afirma :” Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu

strajă, pecetluind piatra.” A.T.Robertson spune ca metoda de a
pecetlui piatra de la intrarea mormantului lui Iisus:”…printr-o
sfoara intinsa peste piatra si sigilata la ambele capete. “ Sigilarea
a fost facuta in prezenta garzii romane care a ramas acolo
insarcinata cu protejarea acestui semn al autoritatii si puterii
romane.Ei au facut tot ce le statea in putinta sa previna rapirea
sau invierea,dar s-au inselat pe ei insisi furnizand chiar prin
aceasta marturii suplimentare cu privire la mormantul gol si
invierea lui Iisus. Sigiliul releva faptul ca acesta era privit ca un
mijloc de autentificare.Pecetea aplicata mormantului avea rostul
de a preveni orice incercare de devastare a mormantului. Oricine
ar fi incercat sa miste piatra de la intrarea in mormant ar fi trebuit
sa rupa pecetea avand astfel de infruntat pedeapsa legii romane.
Sfantul Ioan gura de aur spune :” Vedeti,oricum le-am lua,aceste
cuvinte depun marturie cu privire la fiecare din aceste fapte.Iata
care sunt cuvintele:”ne-am adus aminte ca inselatorul acela,pe
cand era inca in viata (ceea ce inseamna ca acum era mort) a zis:
dupa trei zile voi invia. Da porunca dar,ca mormantul sa fie sigilat
(fusese pus intr-un mormant) ca nu cumva sa vina ucenicii Lui,sa-I
fure trupu;”. Deci,daca mormantul era pecetluit,nu avea sa se
intample nimic neplacut,deoarece ar fi fost imposibil. Astfel
dar,dovada invierii Lui devine indiscutabila prin insasi afirmatiile
voastre. Caci,mormantul fiind sigilat,nu putea avea loc nici o
inselatorie. Dar daca nu s-a petrecut nici o inselatorie si totusi
mormantul a fost gasit gol,aceasta dovedeste ca Iisus a inviat cu

13
adevarat si fara indoiala. Vedeti dar cum,chiar impotriva vointei
lor,ei au contribuit la dovedirea adevarului.”

f. Straja de la mormant

Naratiunea din Matei 27:62-66,suna astfel:

“Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii
şi fariseii la Pilat,
. Zicând : Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul
Acela a spus, fiind încă în viaţă : După trei zile Mă voi scula.
.
Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi,
ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună
poporului : S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă
mai rea decât cea dintâi.
Pilat le-a zis : Aveţi strajă ; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi.
Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă,
pecetluind piatra. “
Comentand acest pasaj,Albert Roper,in lucrarea sa Did Jesus Rise
from tge death? Face urmatoarele observatii:
“Condusa de marii preoti Ana si Caiafa,o delegatie de conducatori
evrei l-au cautat pe Pilat sa-I ceara sa fie sigilat mormantul in care
fusese pus trupul lui Iisus si sa puna o straja romana in jurul
lui,motivand aceasta cerere prin teama lor ca prietenii lui Iisus ar
putea sa se strecoare noaptea si sa-I fure trupul,ca sa dea
impresia ca avusese loc invierea. La aceasta cerere Pilat a
raspuns astfel :” Aveţi strajă ; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi “.Ei au
plecat insotiti de o garda formata din 10 pana la 30 de soldati
romani,care conform indicatiilor lor au sigilat mormantul cu sigiliul
imperial al Romei,imprimand in ceara,sigiliul procurorului insusi a
carui violare ar fi fost considerata o adevarata crima. Astfel,acesti
dusmani zelosi ai lui Iisus au pregatit dinainte,fara sa-si dea
seama,circumstantele care aveau sa ingreuieze explicatia lor
ulterioara cu privire la inviere-o explicatie care nu s-a putut da si
care nu era justificata de adevarata esenta a
lucrurilor.Comandantul garzii era un sutas numit de catre
Pilat,dupa cate se pare unul in care el avea incredere deplina,al
carui nume,dupa traditie,se pare ca era Petronius. Este deci
rezonabil sa presupunem ca acesti reprezentanti ai imparatului
erau capabili sa-si faca datoria de a pazi un mormant cu tot atata
corectitudine si strictete cu cat executasera rastignirea. Ei nu

14
aveau nici cel mai mic interes in sarcina care li se trasase.Singura
lor misiune si obligatie era de a-si face strict datoria de soldati ai
imperiului Romei,caruia ii jurasera devotament.Sigiliul roman pus
de pe piatra de mormant era pentru ei mult mai sfant decat toata
filosofia Israelului sau sfintenia vechiului crez.Niste soldati care
avusesera destul sange rece pentru a fi tras la sorti pentru haina
unui osandit la moarte nu sunt tipul de oameni care sa poata fi
pacaliti de catre niste niste galileeni fricosi,sau care sa-si puna in
joc gaturile lor romane,dormind in post.”
S-au facut multe discutii in legatura cu expresia din Matei 27:65
“Aveti straja”. Intrebarea este daca ea se referea la “politia
templului” sau la o garda romana. Contextul din Matei 27 si 28
pare sa sprijine ideea ca era vorba de o garda romana,care fusese
folosita pentru paza mormantului lui Iisus. Daca Pilat le-ar fi spus
sa foloseasca straja templului,doar pentru a scapa de ei,in acest
caz,garda ar fi fost raspunzatoare numa in fata marilor preoti si nu
in fata lui Pilat. Daca insa Pilat le-a pus la dispozitie o garda
romana pentru paza mormantului,atunci acea garda ar fi fost
raspunzatoare lui Pilat si nu marilor preoti. Cheia dilemei se afla in
versetele 11 si 14 din capitolul 28. In versetul 11 se spune ca
garda a venit sa raporteze marelui preot. La prima vedere s-ar
parea ca ei trebuiau sa dea socoteala marelui preot. Totusi,daca
vreunul dintre strajeri s-ar fi dus sa-I raporteze lui Pilat cele
intamplate,ei ar fi fost condamnati pe loc la moarte,asa cum se va
vedea mai jos. Versetul 14 confirma interpretarea ca era vorba de
o garda romana,aflata sub comanda directa a lui Pilat. “Şi de se
va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără
grijă vă vom face”. Daca ei ar fi fost straja templului,de ce s-ar fi
temut ei ca Pilat sa nu afle de cele intamplate? Nu exista nici o
indicatie ca el ar fi avut vreo autoritate asupra lor. Scriitorul crede
ca lucrurile s-au intamplat astfel: era vorba de o garda romana
careia Pilat ii daduse instructiunea sa pazeasca mormantul,pentru
a mentine buna intelegere cu toata ierarhia religioasa locala. Marii
preoti au venit ingrijorati sa ceara o garda romana in Matei 27:64
“Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit…”
Daca preotii ar fi vrut sa puna la mormant o garda de la
templu,nu ar fi avut nevoie de ordinul guvernatorului pentru a
face acest lucru. Dupa cum s-a intamplat,soldatii romani au venit
la marii preoti cautand protectie,deoarece stiau ca acestia vor
avea influenta la Pilat,si ii vor scapa de pedeapsa cu moartea”…
noi il vom indupleca (pe guvernatorul Pilat) si pe voi fara grija va
vom face” Matei 28:14.

15
 g. Ucenicii si-au vazut de treaba lor

Matei ne descrie in Evanghelia sa lasitatea ucenicilor (26:56).Iisus

fusese arestat in gradina Ghetsemani si “…Atunci toţi ucenicii,
lăsându-L, au fugit.” Profesorul George Hanson remarca:”Ei nu
erau,prin natura lor nici foarte curajosi si nici cu vederi prea largi.
Dand dovada de cea mai mare lasitate,atunci cand stapanul lor a
fost arestat,ei toti L-au parasit si au fugit,lasandu-L sa-s indure
singur soarta.” Profesorul Albert Roper vorbeste despre injosirea
lui Petru sub insinuarea ironica a unei slujnice in curtea marelui
preot,negand sub blestem ca L-a cunoscut pe “despre care voi
vorbiti”. El spune:” Frica,frica ingrozitoare cu privire la siguranta
sa proprie,l-a facut pe Petru sa se lepede de Omul pe care-L iubea
cu adevarat.”
Cu privire la caracterul ucenicilor,Roper comenteaza: “Ei sunt
galileeni,cei mai multi dintre ei pescari,si fiecare din ei,mai mult
sau mai putin strain de lumea si de felul de viata de la oras. Unul
cate unul ei s-au alaturat tanarului invatator din Nazaret si s-au
devotat felului Lui de viata. Ei L-au urmat cu bucurie si cu respect
pana cand a sosit ceasul crizei. Cand El a fost arestat la marginea
gradinii Ghetsimani,ei s-au retras cu totii inspaimantati de
tortele,de zarva si de zanganitul sabiilor dusmanului.”

h. Aratarile dupa inviere

J.N.D.Anderson scrie privitor la marturia aratarilor:”Cel mai drastic

mod de a descconsidera dovezile ar fi acela de a pretinde ca
aceste relatari au fost simple nascociri,ca au fost minciuni. Dar,din
cate stiu eu,nici un critic de azi nu ar lua o asemenea atitudine.
De fapt,o asemenea pozitie ar fi cu adevarat imposibilia. Ganditi-
va la numarul mare de martori,peste 500. Ganditi-va la caracterul
martorilor: oameni care au dat lumii cea mai inalta invatatura
etica pe care aceasta a cunoscut-o vreodata,si pe care,chiar dupa
marturia dusmanilor lor,au trait-o in propriile lor vieti. Ganditi-va
la absurditatea psihologica de a ne imagina un grup de fricosi
infranti,ascunsi intr-o camera de sus,pentru ca la numai cateva
zile sa fie transformata intr-o adunare pe care nici o persecutie nu
a reusit sa o reduca la tacere,incercand apoi sa atribuie aceasta
schimbare dramatica unui fapt cu nimic mai convingator decat o
nascocire mizerabila cu care ar fi incercat sa insele lumea. O
asemenea imagine ar fi total lipsita de sens.”

16
John Montgomery comenteaza:”Observati ca atunci cand ucenicii
lui Iisus au proclamat invierea,ei o faceau in calitate de martori
oculari,si in timp ce oamenii ce avusesera legatura directa cu
evenimentele despre care vorbeau ei,se mai aflau inca in viata. In
anul 56 d.Hr. Sf Pavel a scris ca peste 500 de oameni Il vazusera
pe Hristosul inviat,si ca cei mai multi dintre ei erau inca in viata (1
Corinteni 15:6).Este mai presus de limitele credibilitatii sa
presupunem ca primii crestini ar fi putut nascoci o asemenea
povestire si ca apoi au predicat-o printre cei ce ar fi putut-o nega
cu usurinta,scotand pur si simplu la iveala cadavrul lui Iisus.”

Aratarile lui Iisus la cateva persoane:

Maria Magdalena: Ioan 20:14;Marcu 16:9

Femeilor ce se intorceau de la mormant:Matei 28:9-10
Lui Petru,mai tarziu in aceeasi zi:Luca 24:34;1 Corinteni 15:5
Ucenicilor din Emaus: Luca 24:13-33
Apostolilor in lipsa lui Toma: Luca 24:36-43;Ioan 20:19-24
Apostolilor in prezenta lui Toma: Ioan 20:26-29
Celor 7 la Marea Tiberiadei:Ioan 21:1-23
Multimii de peste 500 de credinciosi pe un munte in Galileea :1
Corinteni 15:6

Fapte psihologice stabilite: Vietile transformate ale ucenicilor

John Stott spune:” Poate ca transformarea ucenicilor lui Iisus este cea mai mareata dintre
toate dovezile invierii”
Dr Simon Greenleaf,avocatul de la Harvard,spunea cu privire la ucenici:”De aceea a fost
cu putinta ca ei sa fi persistat in afirmarea adevarurilor pe care le relatau,daca Iisus nu ar
fi inviat cu adevarat din morti si daca ei nu ar fi cunoscut acest fapt tot atat de sigur ca pe
oricare altul
Paul Little intreaba:”Sunt acesti oameni care au contribuit la transformarea structurii
morale a societatii niste mincinosi versati sau niste nebuni inselati? Aceste alternative
sunt mai greu de crezut decat faptul invierii si nu exista nici o urma de dovada care sa le
sprijineasca”.

17
Teorii neadecvate inventate pentru a “explica” invierea

Ceea ce urmeaza este o compilare a celor mai frevente explicatii teoretice care au fost
elaborate pentru a “explica” invierea lui Hristos. Fiecare teorie va fi tratata pe rand
impreuna cu contraargumentele corespunzatoare. Devine evident in urma cercetarilor ca
fiecare obiectie adusa invierii are o alternativa rezonabila pentru a fi crezuta.

Teoria lesinului

Punctul de vedere: In realitate Hristos nu a murit pe cruce,ci doar a lesinat

Cand a fost asezat in mormantul lui Iosif din Arimatea,El se afla inca in viata. Dupa
cateva ore El s-a trezit de aerul rece al mormantului,s-a ridicat si a plecat.
Profesorul J.N.D.Anderson spune cu privire la aceasta teorie ca a fost: “elaborata prima
data de un om numit Venturini,cu cateva secole in urma. Ea a fost reluata in ultimii ani
intr-o forma putin diferita de catre un grup heterodox de mulsulmani din Ahmadiya.
Explicatia lor decurge cam asa: Hristos a fost intr-adevar rastignit pe cruce. El a suferit
groaznic din cauza socului,a pierderii de sange si a durerilor cazand intr-un lesin
adanc;insa in realitate nu a murit. Stiinta medicala din acea vreme nefiind prea avansata
si apostolii au socotit ca era mort. Ni se spune,nu-i asa,ca Pilat a fost surprins ca Iisus
murise asa de repede. Explicatia ce se impune este ca El a fost luat jos de pe cruce lesinat
fiind,iar ei crezandu-L mort L-au pus in mormant. Linistea rece a mormantului L-a
readus in simtiri in asa masura incat a fost apoi in stare sa iasa de acolo. Ucenicii Lui
nestiutori nu puteau crede ca era vorba doar de o revenire la viata. Ei au insistat ca a fost
o inviere din morti”.
Privitor la teoria lesinului,profesorul Kevan spune ca un alt element care a contribuit la
revenirea lui Hristos din lesin a fost”…efectul inviorator al miresmelor cu care fusese
imbalsamat…”

Replica

Andesron ajunge la concluzia ca:”…aceasta teorie nu ramane in picioare in urma

cercetarilor…”
Sunt sigur ca urmatoarele observatii vor arata de ce Iisus a fost cu adevarat mort.

Hristos a murit intr-adevar pe cruce,conform constatarilor soldatilor,a lui Iosif si a lui

Nicodim.

18
In legatura cu teoria lesinului,Paul Little spune:”Este semnificativ faptul ca nu ne-a
parvenit din antichitate nici o sugestie de acest fel,alaturi de atatea atacuri violente
impotriva crestinismului.Toate scrierile cele mai timpurii scot in evidenta moartea lui
Iisus.”
Profesorul T.J.Thorbun mentioneaza urmatoarele cu privire la ceea ce a suferit Hristos
din partea lui Pilat:”…agonia din gradina,arestarea Lui la miezul noptii,tratamentul brutal
din sala de judecata a marilor preoti si de la pretoriumul lui Pilat,drumurile istovitoare de
la Pilat la Irod si inapoi.groaznica biciuire romana,drumul spre Calvar in timpul caruia a
cazut coplesit de efortul ce-I depasea puterile,agonia torturii rastignirii,setea si
fierbinteala care au urmat. Ar fi greu de imaginat fie si cel mai rezistent om,dupa ce a
indurat toate acestea sa nu moara.Ba mai mult este scris ca victimele rastignirii isi
reveneau foarte arareori in simtiri,chiar si in cele mai favorabile imprejurari.”
Inaintea rastignirii Sale,Iisus suferise deja nespus de mult atat trupeste cat si
sufleteste.Trecuse prin anticiparea mortii Lui in gradina Ghetsemani. A suferit durerea
groaznica a biciurii romane,care lasa urme adanci pe spatele condamnatului si care este
aproape echivalenta cu pedeapsa capitala. Apoi I-au strapuns mainile si picioarele cu
piroane.Putina putere care Ii mai ramasese s-a scurs in cele 6 ore de suferinta ingrozitoare
prin care a trecut deja.Chinuit de sete si epuizat complet,El Si-a dat in cele din urma
duhul cu ultimul strigat consemnat de sfintii evanghelisti.Apoi soldatul roman L-a
strapuns in coasta cu o sulita.Lipsit de hrana si bautura,fara ajutorul cuiva care sa-I
ingrijeasca ranile sau sa-I usureze cat de cat suferintele,El a petrecut o zi intreaga si doua
nopti in grota in care fusese asezat.Si totusi,iata-L reaparand in dimineata celei de-a treia
zile,plin de viata si stralucitor.
J.N.D.Anderon remarca privitor la ipoteza ca Iisus nu a murit:”Pentru inceput sa ne
amintim ca fusesera luate masuri pentru a se asigura ca Iisus era mort;desigur,acesta a
fost rostul infigerii sulitei in coasta Lui. Dar,sa presupunem,de dragul argumentului ca El
nu fusese tocmai mort.Credeti intr-adevar ca,dupa ce a zacut ore intregi fara asistenta
medicala intr-un mormant sapat in stanca in Palestina,in timpul Pastelor,cand notile sunt
destul de reci acest lucru L-ar fi readus in simtiri in loc sa puna capat in mod inevitabil
ultimei Sale licariri de viata;ca ar fi fost in stare sa se debaraseze de zecile de metri de
fasii de panza ingreunate cu kilograme de miresme de pe trupul Sau,sa rostogoleasca o
piatra uriasa pe care 3 femei nu se simteau in stare sa o clinteasca,si apoi sa umble pe
jos,cu picioarele numai rani?” Ca apoi,slabit,bolnav si flamand ar fi putut sa apara in fata
ucenicilor asa incat sa le creeze impresia ca biruise moartea? Ca putea sa sustina ca a
murit si inviat,ca ar fi putut sa-i in toata lumea promitandu-le ca va fi cu ei pana la
sfarsitul veacurilor? O asemenea credulitate este mai incredibila decat necredinta lui
Toma.
Pilat a fost surprins ca-si daduse duhul atat de curand,insa uimirea lui nu a facut decat sa
ceara o noua marturie care sa intareasca afirmatia celor ce venisera sa-I ceara trupul. De
aceea,atat prietenii cat si dusmanii,privind la Cel rastignit au vazut clar ca El nu mai traia.
Pentru a dovedi mai clar,sutasul L-a strapuns cu sulita si trupul nici macar nu s-a
miscat.Din rana a iesit un amestec de sange si apa,dovedind o descompunere rapida a
elementelor vitale.De obicei sangerarea este fatala in cazul unei sincope.In acest caz
insa,sulita nu L-a omorat pe Cel care era deja mort.Deoarece imprejurarile in care a avut
loc dovedesc clar ca Iisus murise deja mai inainte.Si nu le trecuse prin minte nici chiar
celor mai inteligenti dusmani ai Lui cum ar marii preoti sa se indoiasca de realitatea

19
mortii Sale.Lor le era doar teama ca ucenicii ar putea sa-I insele furandu-I trupul,nu de
Iisus pe care-L vazusera dandu-si duhul.
Cei ce propun teoria lesinului,trebuie sa afirme de asemenea ca odata ce-Si revenise,Iisus
a fost in stare de minunea de a desfasura fasiile de panza ce-I fusesera infasurate strans pe
tot trupul,parasindu-le fara insa a le strica catusi de putin forma.
Merril Tenney explica fasiile de panza din mormant:”In pregatirea unui trup pentru
ingropare conform obiceiului evreilor,trupul era de obicei spalat,indreptat si apoi
infasurat strans de la subsuori pana la glezne in fasii de panza late cam de 30 cm.Intre
fasii erau presarate miresme mirositoare,deseori de o consistenta vascoasa.Ele pe de-o
parte intarziau procesul de descompunere iar pe alta actionau ca un liant,lipind straturile
de panza intre ele si formand astfel un invelis solid..Termenul lui Ioan de “legat” este in
acord cu limbajul din Luca 23:53,unde autorul ne spune ca trupul fusese”infasurat in
giulgiu de in…”
In dimineata primei zile a saptamanii,trupul lui Iisus disparuse,dar fasiile erau inca
acolo.Stergarul era in locul unde zacuse capul,separat de celelalte fasii prin distanta de la
subsuori la gat.Ele mai pastrau inca forma trupului insa carnea si oasele disparusera.Cum
iesise oare trupul din ele din moment ce ele nu alunecau peste rotunjirile trupului fiind
strans legate in jurul lui?
Cei care sustin aceasta teorie trebuie sa spuna de asemenea ca Hristos,intr-o stare
slabita,a putut sa rostogoleasca piatra de la intrarea mormantului-despre care istoricii
afirma ca ar fi fost nevoie de cativa barbati-sa iasa afara din mormant fara sa trezeasca pe
vreunul din soldati(daca presupunem de dragul argumentului ca acestia dormea cu toata
ca stim ca nu este asa !) sa treaca pe langa ei si sa scape.
Daca Iisus nu a murit pe cruce atunci cand a murit El si in ce imprejurari?
Profesorul E.H.Day spune:”Daca ar fi sa acceptam teoria lesinului,atunci ar fi necesar sa
se elimine din Evanghelii si din Faptele Apostolilor intreaga relatare cu privire la inaltare
si sa justificam incetarea subita a aparitiilor lui Hristos,presupunand ca El s-ar fi retras
complet de la ei,pentru a trai si muri intr-o izolare totala,lasandu-I cu o serie intreaga de
impresii false cu privire la propria Lui persoana si la misiunea lor primita de la El pentru
intreaga lume”.
Apoi in cele din urma trebuie sa fi murit-nimeni nu poate spune unde,cand si cum.Nu
exista nici o raza de lumina care sa strapunga intunericul,si acesti primi crestini atat de
inspirati in nascocirea de legende dupa cum ni se spune,nu au nici macar o singura
legenda ca sa ne dea ajutor.

20
Teoria furtului

Punctul de vedere-ucenicii au furat trupul

Matei relateaza urmatoarea teorie predominanta care circula in vremea sa spre a justifica
disparitia trupului lui Iisus:
“Şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au
vestit arhiereilor toate cele întâmplate.
Şi, adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au
dat bani mulţi ostaşilor,
Zicând : Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au
furat, pe când noi dormeam ;
Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca
şi pe voi fără grijă vă vom face.
Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-
a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi. “
Matei 28:11-15
Ca teoria furtului asa cum este relatata de Matei era populara
printre evrei reiese si din scrierile lui Iustin Martirul,Tertulian si ale
altora.
Sfantul Ioan Hrisostom spune despre teoria furtului:”Caci intr-
adevar pana si aceasta vine in sprijinul invierii,adica vreau sa
spun afirmatia lor cum ca ucenicii L-au furat.Caci aceasta este
marturia oamenilorcare afirma ca trupul nu era acolo.De aceea ei
marturisesc ca trupul lui Iisus nu era acolo,insa furtul este dovedit
a fi falsa si incredibil prin insasi faptul ca ei insisi L-au pazit,prin
sigiliu si prin frica ucenicilor.Dovada invierii apare si chiar aici
incontestabila.”

Replica

Mormantul gol trebuie explicat cumva

Profesorul E.F.Kevan spune ca desi mormantul gol nu dovedeste
neaparat invierea,el prezinta totusi 2 alternative distincte.Kevan
scrie:”Aceste alternative sunt fie ca mormantul gol a fost

21
rezultatul unei opere divine,fie al uneia omenesti.”Ambele
variante trebuie considerate in mod obiectiv,si aceea cu cea mai
inalta probabilitate trebuie acceptata.
Kevan continua:”Nu exista nici o dificultate atunci cand se impune
luarea unei decizii intre 2 alternative ca acestea. Dusmanii lui
Iisus nu aveau nici un motiv sa-I fure trupul,iar prietenii Lui nu
aveau puterea sa o faca. Ar fi fost in avantajul autoritatilor ca
trupul sa ramana acolo unde fusese pus si sugestia ca ucenicii au
furat trupul este imposibila.De aceea puterea care a indepartat
trupul Salvatorului din mormant trebuie sa fi fost divina”.
Le Camus exprima aceasta idee astfel:” Daca Iisus care fusese
asezat in mormant vineri nu mai era acolo duminica,atunci fie ca
a fost mutat,fie ca a iesit afara prin propria putere. Alta
alternativa nu exista. A fos luat? De cine? De prieteni sau de
dusmani? Acestia din urma pusesera un escadron de soldati sa-L
pazeasca,de aceea nu aveau nici o intentie sa-L faca disparut.Ba
mai mult,prudenta lor nu-i putea sfatui la o asemenea actiune.
Aceasta facand loc prea usor infiriparii legendelor privitoare la
inviere pe care ucenicii le-ar fi putut inventa.Cel mai intelept lucru
pentru ei era sa-L pazeasca cat mai bine,ca dovada. Astfel sa
poata raspunde oricarei pretentei ce s-ar fi ivit:”Iata trupul! El n-a
inviat.Cat despre prietenii Lui,ei nu aveau puterea de a-L lua.”
Wilbur Smith spune:”Acesti soldati nu au stiut cum sa explice
mormantul gol,membrii Sinedriului i-au invatat ce sa spuna
mituindu-i sa raspandeasca acea nascocire pripita”.
Faptul ca ucenicii au furat trupul nu este o explicatie rezonabila a
mormantului gol. Marturia garzii nu a fost pusa la indoiala. Matei
relateaza ca “..unii din strajă, venind în cetate, au vestit
arhiereilor toate cele întâmplate.” (Matei 28:11).
Profesorul R.C.H.Lenski remarca faptul ca mesajul invierii lui Iisus
le-a fost adus marilor preoti de proprii lor martori:”soldatii pe care
ei insisi ii pusesera de straja,martorii cei mai vrednici de incredere
posibili”. Marturia garzii a fost acceptata ca fiind perfect
adevarata,ei stiau ca strajerii nu aveau nici un motiv sa minta.
Wilbur Smith scrie:”Ar trebui observat inainte de toate faptul ca
autoritatile evreiesti nu au pus nicicand sub semnul intrebarii
relatarea strajerilor,ei insisi nu au mers la fata locului sa vada
daca mormantul este gol deoarece ei stiau ca este gol. Soldatii nu
s-ar fi intors niciodata purtand pe buze o asemenea relatare,decar
daca ar fi raportat fapte reale indiscutabile,atat cat erau ei in
stare sa le inteleaga.Povestea pe care autoritatile evreiesti le-au
cerut soldatilor sa o raspandeasca,incearca sa explice cum a
devenit mormantul gol”. Evreii,deci prin faptul ca nu au pus la
indoiala veridicitatea marturiei soldatilor,au dat o incuviintare

22
tacita faptului ca mormantul lui Hristos era gol.Povestea nascocita
de ei,cum ca ucenicii au furat trupul lui Iisus este doar o minciuna
nesatisfacatoare,lansata din lipsa de altceva mai bun.
Descurajarea si lasitatea ucenicilor este un argument puternic al
faptului ca ei n-ar fi putut deveni dintr-o data atat de curajosi si
indrazneti incat sa tina piept unui intreg detasament de soldati la
mormant si sa fure trupul.Ei nu se aflau intr-o dispozitie in care sa
incerce asa ceva.
In noapte de joi a aceleiasi saptamani,Petru se dovedise atat de
las atunci cand o slujnica l-a luat la intrebari in curtea palatului
marelui preot,acuzandu-l ca ar fi apartinut nazarineanului
condamnat,incat,pentru a-si salva propria piele,el s-a lepadat de
Domnul lui,a blestemat si s-a jurat.Ce s-ar fi putut petrece oare cu
Petru in acele cateva ore pentru a-l transforma dintr-un asemenea
las intr-un om arzand de nerabdare sa infrunte niste soldati
romani?
Daca soldatii dormeau,cum au putut ei spune ca ucenicii au furat
trupul? Fie ca dormeau,fie ca erau treji,daca erai treji cum de au
permis sa-I fie luat trupul? Daca dormeau de unde au stiut ca
ucenicii il luasera? Cum indraznesc ei deci sa afirme ca trupul a
fost furat?
Este putin probabil ca un intreg detasament de soldati sa fi
adormit in timpul slujbei si mai ales intr-un asemenea caz,cand
autoritatile erau atat de ingrijorate ca mormantul sa nu fie atacat.
Soldatii nu ar fi putut dormi in timpul serviciului-a adormi insemna
pentru ei condamnare la moarte din partea ofiterilor lor superiori.
Profesorul A.B.Bruce scrie:”Pedeapsa obisnuita pentru adormira in
timpul veghei era moartea. Ar fi putut soldatii fi convinsi cu o
suma indiferent de mare de bani,sa-si permita astfel de risc?
Desigur,ei ar fi putut lua banii si apoi sa plece facand haz de
donatori,cu intentia de a-i raporta generalului adevarul.S-ar fi
putut astepta preotii la altceva? Daca nu,ar fi putut ei propune in
mod serios un asemenea targ?
Faptul ca toti,fara nici o exceptie sa fi adormit cand fusesera pusi
acolo cu un scop atat de iesit din comun,acela de a avea grija ca
trupul sa nu fie furat,nu este credibil mai ales cand se ia in
considerare faptul ca acesti strajeri erau supusi ce;ei mai severe
discipline din lume.Pentru o santinela romana adormirea in post
insemna moartea.
Piatra de la mormant era foarte mare. Chiar daca soldatii ar fi
adormit si ucenicii ar fi incercat sa fure trupul,zgomotul produs de
o asemenea piatra in timpul rostogolirii i-ar fi trezit desigur.

23
Fasiile de panza dau o marturie tacuta cu privire la imposibilitatea
furtului. Nici un fel de hoti nu ar fi putut infasura aceste fasii in
forma lor initiala,pentru ca nu ar fi fost timp sa o faca.Ei ar fi
aruncat hainele in dezordine pe jos si ar fi fugit cu trupul. Frica de
a nu fi descoperiti asupra faptului i-ar fi facut sa actioneze cat mai
repede posibil.”
Romanii sa-i fi luat trupul? Ar fi fost desigur in avantajul
guvernatorului ca trupul lui Iisus sa fi ramas in mormantul
lui.Principalul interes al lui Pilat era sa mentina lucrurile in pace.
Luare trupului ar fi cauzat o agitatie nedorita atat din partea
iudeileor cat si a crestinilor.
Se poate spune,in concluzie,ca dovezile cazului vorbesc cu tarie
impotriva teoriei ca trupul lui Hristos ar fi fost luat din mormant.

Toate aratarile lui Iisus dupa inviere au fost doar

presupuse aratari. Ceea ce s-a intamplat de fapt a fost ca
oamenii au avut halucinatii.

Replica

Ce este o viziune? Profesorul Wilbur Smith spune:”Cea mai

satisfactoare definitie a unei viziuni pe care am intalnit-o vreodata
este aceea data de Weiss: Sensul stiintific al acestui termen este
acela ca are loc un fapt aparent de viziune pentru care nu exista
nici un obiect exterior corespondent.Nervul optic n-a fost stimulat
de catre nici o unda de lumina sau vreo vibratie de eter din
afara,fiind excitat de o cauza interioara pur psihologica.In acelasi
timp senzatia-impresia de vedere este aceptata de cel care a
experimentat viziunea la fel de deplin ca si cand aceasta ar fi fost
cu totul obiectiva,el crede pe deplin ca obiectl viziunii se afla in
fata lui.”

24
Au fost aparitiile lui Hristos dupa inviere simple viziuni?
Experientele ucenicilor n-au fost simple vedenii,marturia Noului
Testament se opune total unei asemenea ipoteze. Oamenii care
sunt supusi halucinatiilor nu devin niciodata eroi morali. Efectul
invierii lui Iisus in vietile transformate a fost continuu si cei mai
multi dintre acesti martori au mers la moarte pentru
propovaduirea acestui adevar.
Teoria halucinatiei nu este plauzibila deoarece ea contrazice
anumite legu si principii carora viziunile trebuie sa li se
conformeze,dupa cuum afirma psihiatrii. In general un anumit tip
de oameni au halucinatii. Ei sunt aceia care ar putea fi descrisi ca
“deosebit de sensibili”,cu o imaginatie bogata si foarte emotiva.
Aparitiile lui Hristos nu au fost limitate la niste persoane de o
anumita factura psihologica particulara: Maria Magdalena plangea
Femeile erau speriate si uimite
Petru era plin de remuscari
Toma de neincredere
Cei 2 in drum spre Emaus erau
preocupati de evenimentele saptamanii
Halucinatiile sunt legate in subconstientul individului,de
experientele particulare trecute. Ele sunt foarte individuale si
extrem de subiective. Este extrem de improbabil ca 2 persoane sa
aiba aceeasi halucinatie in acelasi timp,cu atat mai mult 500 de
persoane (1 Corinteni 15:6).

Concluzia:El este viu,este viu cu-adevarat

John Montgomery spune:”Cele mai vechi relatari pe care le avem

cu privire la viata si misiunea lui Iisus dau impresia coplesitoare
ca acesta a trait nu atat de mult facand bine cat mai degraba
iritandu-i pe altii si atragand asupta Lui dezaprobarea lor. Este
puternica in acest sens asemanarea Lui cu Socrate:ambii i-au
tulburat pe contemporanii lor in asa masura,incat pana la urma au
fost omorati.Dar in timp ce Socrate isi lansa impunsaturile in

25
randul atenienilor cerandu-le ascultatorilor lui “sa se cunoasca pe
ei insisi” sa-si examineze vietile lor neexaminate,Iisus Si-a
indepartat contemporanii determinandu-i mereu sa-si evalueze
atitudinea lor referitor la El insusi.”Cine zic oamenii ca sunt Eu?...”
“Cine ziceti voi ca sunt Eu?”. Acestea erau intrebarile pe care Le-a
pus Iisus.”
El a lamurit foarte clar cine era. El i-a spus lui Toma:” Eu sunt
Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin
Mine.” Ioan 14:6
Apostolul Pavel a spus ca Hristos a fost “rânduit Fiu al lui
Dumnezeu întru putere, după Duhul sfinţeniei, prin învierea Lui
din morţi, Iisus Hristos, Domnul nostru” Romani 1:4
Tot ceea ce cere Crestinismul de la oameni este sa fie consecventi
cu ei insisi,sa trateze dovezile lui tot asa cum trateaza dovezile
privitoare la alte lucruri,sa incerce sa judece personajele si
martorii lui tot asa cum o fac in cazul celorlalti oameni cand este
vorba de marturii la tribunale,privind afacerile si actiunile
omenesti. Sa permita martorilor sa apara unii in fata altora,sa se
confrunte unii cu altii,cu faptele si imprejurarile din jur,sa
cerceteze cu grija marturia lor ca intr-un proces de justitie
aflandu-se de partea opozitiei,martorii fiind supusi unui
interogatoriu riguros. Rezultatul,se crede cu tarie,va fi
convingerea neindoielnica cu privire la integritatea,abilitatea si
validitatea adevarului lor.
Iata aici relatarea completa:
Mormantul lui Confucius-ocupat
Mormantul lui Buddha-ocupat
Mormantul lui Mahomed-ocupat
Mormantul lui Iisus Hristos- GOL

Acum decizia iti apartine;dovezile vorbesc de la sine.Ele vorbesc

foarte clar:

HRISTOS A INVIAT !

26