Mihai Drăgănescu

INFORMAŢIA
MATERIEI
,

EDITURA ACADEMIEI ROMANE

llIuCUl"eşt.i, 1998
INFORMATION IN MATTER
PREFATĂ
,
ItIH<DOPMAU;I1H MATE PIUI
Tret1'm O perioadei de t1:'mp în care semnele de întrebare privind natura
vielii şi a lumii, pztseîn decursul istoriei de filosofie şi apoi de ştiinţă,
au ajuns aproape la apogeul lO'Y. Ceva trebttie să .se intîmple în gîndire
şi în ştii1zţă.
In filosofia româneasdi asemenea semne de întrebare, cu aettitatea
lor specifici;, au apărut 'încă îi~ secolul trecut, la Vasile Conta şi mai
ales la Mihai Eminesw. .
A'lt încercat să dea 7ăspuJisuri Constantin Rlid't~lescurJYlotru şi
Ştefan Lupaşc'tt recurgînd la un fttndament energetic aC lumii, Lucian
Blaga Ş1: Constantin Noica pin găsirea unei raţiuni î1't substratul poetic
al firii, Camil Petreseu printr-u.n anumit foraj fenomenologic către adînci-
mea tuturor lucrurilor. Frtttmtseţea filosoJiei româneşti este completată
demu./te alte 'nume care s-au ihtstrat prin modul în care rapiunea lor
a înteles lumea.
, j\1odelu.l filosojic ortofizic a adl'{s, credem, cîteva idei 1~oi care pot
fi aSfJel rezu,mate: existenla u!Jlei materii s'ltrsă, primordială, prof'ttndă;
prezenţa informaţiei începîn,d din aceastâ materie P1'oftuulă, dar nu sub
forma unei informaţii structurale, ci sttb 'U'lta specifică de tipul sensului
mental, fenmnenologic/i; devenire a tendenţială a materiei din materie
profundă î1~ materie su.bstanţă, o parte din aceastrl s~bbstan!â fiind intro-
deschisc'i - şi prin aceasta devenind vie - în componenta il1Jormaj1"onal-
sensică (sensibilă fenomenologic) a materiei proftmde; constitltirea,
prin procese de generare din m·ateria proftbnd(l şi de întoarcere în această
materie, d'ltpă ce s-a parcurs întregul ciclu al lf,nJ,ti 'Univers, eventttal cu
conştiinfli, a ttn'Ui inel al lumii materiale (I.L.M.) C'ltprinzînd diverse
straturi ale realitătii. .
lV1 ateria este ~ 'Jwliltne fZMzda"i'nentalli şi în acelaşi timp o realitate
fizică. 111 ateria are o natttrr'i în intimitatea ei de care cUlloaşteJ'ea s-a
aproPiat prin aprofmldarea mlOr straturi din ce în ce mai adînci. Dar
nu c'ttnoastem ·în cele din ·zmnr'i care este natura materiei!
Dadli 1nateria este primul principiu atunci nu mai trebuie sii u'iutăm
nimic dincolo de ea. Dacă materia primordială ar fi total simplă" atunci
poate că nici mt am p'lttea cunoaşte 'natura ei, decît, intr-unfel; numa'
'ndirect prin varietatea manifestărilor ei. Dacă materia profunda nu
ISBN 973-27-0159-5
este chiar atît de simplă şi îi cliutăm elementele care îi compun relativa
complexitate am pItiea să ne apropiem mai lişor de natura materiei.
lnesmtrile din acest vohtm se continuă dezvoltarea ideii'că materia
EDITURA ACADEMIEI ROMANE nu poate fi înţeleasă fără informaţie. Cu alte cuvi1de, informaţia face
R 79717, Bl1cure~ti, Calea Victoriei nr. 12~ parte di'il natura materiei. Desigur, şi energia face partediw natura

5
 materiei, dar acest lucru era recu.nosCt~t d~ ,:!,ulţi fizicieni ~i mulţi fi~o~ofi~
M terialismul nu este o fllosofle fara probleme, dar multe dl~lCu!
t~t' ~ fi depăsite prin conceptul de materie profundă. EseuY't ~d2n
pdr~Jeo I, II şi iv ale volumul1ti de faţă continuă dez~ate!'ea ~nceputa de
autor în volume anterioare, deoarece apar mereu ungh211-Ţ2 1IQ1, de veder~,
. reflexii noi, unele datorate autorului, altele altor a~tor! c,are se a.,prop2e
• . Ee'ul lor de ideile din ortoifizică, 1'eflexii care trebl,t2e sa Fe lHale 211, con,..
tn l ' ~ . • d .,
sideratie si comentate, sugerînd l,meon g21tUn .1?ro~s . ee.
Pt • şi societatea ar putea i'I'Jlttenţa realitatea, o şi infhtenţeazli, şi ar putea
Gî1tdul filosofic se plasează adesea între ştw1,ţa Ş'/. necu,n?scut. Gmdul
filosofic se plaseaz/i adesea între ştiiJ~ţă ş~: 1!0~zie; f!J~ţ ace:a ş l, 11!c1:u poate
ri privit stiintific sau, poetic, aceste atztud2/'H SMzt In fl,rea o,!lt~lu,t. şI, proba-
iil mate;ia î;2 sîmburele ei p1'ofu,nd este într-un fel poehca dz,n moment
ce este sensibila fenomenologic. . . . ale acestuz znel. Nmnaz materza prof2mdă este începutul şi sfîrşitul umti
Receptarea de către cititori a wwr eseu,n onentate pe teme 0,~).tolog.2c.e
ortojizice sau pe teme spirituale derivate, cum a ~ost ca~ul vohtmulu2 "Sp2n-
tu,Cllitate, informaţie, materie" (1988):.a f?st mcuraJatoare p.ent~'u autor.
Si acest volutn, ca şi cel menţionat mal, 'mamt.e, este. o~pu1tte l1/tJ ~ "Inehtl
iumii materiale" (Edit. Ştiinţzfică şi Elmctopedtca,. Bncureşt!" 198?/
si tJ,n vi#or volum "Principiile structltral-fenon,z,enologtce ale spznt!th:t •
'ultima lucrare în pregătire cu speranţa că l:dez:le ~ca!e o vor ~onstttzt'b se
vor închega la l1-1t. mome1u dat într-un 1J~04 s~~2sfacator .. Dupa rr?blem.a
materiei, aceea a spiritului în c<l:drul '~lZlU:l1l onlologlc O~·to~lZlce este.
iarăşi o problemă majoră. Este ~vzden~ ca soc~alt.[.l wu ~~ate f1 e~1tat atunc~
cînd spiritul este luat îl/, conszderaţze. Soclalttl la l111d!Il .zzn este~ d~ter.
minat de spiritzi,alitate' şi tehnologie, deşi el se constztme c~( trasatur":,
de sine stătătoare în 1nare 111,ăs'twă.ln partea ll: III-a a vo!'uJnH,l~tz se a~orda
A contribuţii la o filosofie informaţională au adl,f,s în ţara noastrii în primul
atenţie, prin cîteva eseuri, surselor .te!mo!og2ce ale s~cull1tll!Z: Z1~ cOJela!e
cu, aspecte ca cele menţionate m.a1 zna2nte. Rez1tlta de a2c: ş't al.~U,}mte
idei pentm exa11ti~~area 1~nor legităţi, dacă 1[1[. abordate, zn on-ce caz
incom,plete în teor'nZe soczale. .' ' L ],1[
Dintre criticile aenerale care s-au adus modeluhtt fzlosofzc I. . .
(inelul lU,11zii materiale) două par se/' fie mat: iJ1~portante. ,~
Prim,a, a 'lmei m::âz"ni filosofice prea p~l'sona~e, l~. care
poate răspunde cu p-ullctele de vedere ale lU1 F lonan 1\ 2Co~au. ~ a," t
zy/
0' ~~
Bohm si J. A. TVheeler conientate în partea a ~I:a. Ac~s~e~a .v'm. ~a, ,!-la,.te
ca mI, 'este asa, din contn!, se simte o amt1mta tend:nr a 'm ~21e~ţt.a 1.11.
care credem ~ă Ortofizica a înaintat destHl de mult, deşI poate mea 't1'lS1t-
ficient. ' . .., . ..'
In lucră1'1:le filosofilor Ş% fgt'lcz,emlor menţ'lOl~atl 1~la'[. 'maznte
A .'
s:
su erează luarea în consideraţie a umti strat subc'/{antt~ mat, PŢo!u.nd dectt
ac~a al spaţiului şi particulelor. elementare~ pe care ~ntl:-o VZZZ1!1M ma!e=
rialistă l-a11~ presupus ca mater'iC p1'ofunda; mw1 ~tntl e aceşha se gHz
deşte la o fizica bazată peinjormaţie (Wheeler) , taI' altul (Bohm) la
6 7
fenomene de sens în realitatea proftM'l,dă. Toate acestea sînt elemente de
gî'tulire CftYC COtbVgyg cu 1nodelul I .L.i}]., care rămîne 'ltn model indepen-
dent şi Cit 11t'ltlt mai cuprinzător.
A doua critică este aceea a unei viziuni filosofice antropocentriste,
ceea ce ev-ident· lUt se poate susţine dz'lt momentul în can totul porneşte
din materia profundâ. Este adevărat că ceea ce se generează din mate-
ria profun.dtl evoluează şi devine organism viu ,om, societate, iar '()1'Jtu,l
aj-unge pînii la a c·rea un nou zmivers, dar în mod de'rivat, mt primar.
,!st~ adevărat. ~ă af1Nt~i se acor~ă şi co~'tş~iinţei, spiritului. tm rol major
zn 2Jţelu.l lmm'l materzale, dar welul ranune ancorat, în primul rînd, în
SZlrsa pri1J!o!'diaIă, mat~ria profundă. Omul şi societatea sînt numai verigi
inel al lumii materiale sau al u.nei succesiuni de inele, în ultimul caz
O1nul şi societatea jttcînd parţial şi rolul d·e început, dar niciodată de
sfîrşit în cnprinsul lor propriu, ci 1tZttnai în materia S'lfYS(1.
In fond. ortofizica este ttn materialism informaţional. O ase'1nenea
filosofie in!ormaţionaIăAacordă., inevitabiZ un rol mai mare spiritualităţii.
. . In j~losof~a l'OI!t~nea~ca cel~ mai !1'1t11'lO:"se gînduri asupra mate-
na!zsn:ml'lt'l" pnn o:zg~nalztate, fUleţe şz sttbtzlitate, se gc'isesc la poetul
lvIzha2 Emznescl,t Ş1, ftlosoful Vasile Conta, în secolul trecu.t, Acestor
gîndi:tori le sînt dedicate interpretâl'i, W 1tn anumit grad de 1lOutale, în
eseuri din ultima parte a 'i,'oh/!1nului. O filosofie l'omâmască inte1'esantă
dl:1/. pu.nct1tl de vedereortofizic este aceea a lui Ca1nil Petrescu (Doctrina
substanţei), dar ea nu este comentatit în acest volum. In secolul X X,
rîl1,d V. Săhleamt şi V. Stancovici, în timp ce autorul acestui vdu,Jn
a fost. i11tplicat, timp de aproape dou.c'izeci de ani, în punerea bazelor
~t!zei infrastructttri necesare societâjii româneşti şi spre o orientare informa-
ţwnală.
Nu este poate lipsit de interes Şl: fapt-ul că un 'model filosofic cum
es~~ cel ortofizic poate duce la teorii ştiinţifice care ar putea contltya o
ştzznţă str'ltctural-fenomenologicli as'ttpra căreia se -expun o serie de consi-
deraţii în partea a II-a a volm1Zului.
Pentru realizarea volu1ltului de faţă autor'ul este îndatorat Editurii
Academiei Române şi htcrlitorilor ci pentru modul în care l-au stimulat
ş~ pent~'u cc'i!dura C!t care a fost înconjurat. Aceeaşi gratitudine, pentru
aceleaşz motzve, remstelor Contemporanul şi România literarlf; de aSe'l1tf-
ma revistelor Flacăra, Viata Sittden{eascc'i, Amfiteat1 u, Tribuna şi Echinox
l
care (t'l[, onorat şi apreciat 'În decul's1d anilor htcrc'irile autorului cu. caracter
filosofic. .
AulollJ!
...........------------
CUPRINS

SE CONTUREAZĂ O NOUĂ DINAl\UCĂ SOCIALĂ 11

JraYfl'a film: MATERIALISMUI. ŞI INFORMATIA

L 1. Filosofia şi unificarea ştiinţei 15

1.2. Materie, substanţă şi materie profundă 19
J .3. MaterialismlJI atomist . . . • . . 21
IA. De la nous la informaţie . . . . . 32
1.5. Reflecţii despre gîndirea naturală şi gîndirea arti-
ficială ........ 39
1.6. Informatie, poezie, spirit "14
1.'J. Arlleu, Eon, ArDem 50

Partea :Il doua: PRINCIPII ORTOFIZICE

H.1. Dn anume substrat ontologic subcuantic 59

1l.2. Ordinea implicată a lui David Bohm şi principiile
f>rtofizicii . . . . . . . . . . . . . . . 62
H.3. O fizică ba7.ată pe informaţie ..... 170
11.4. Principiile unei ştiinţe structural-fenomenologice 81

Partea a treia: TEHNOLOGIA ŞI FILOSOFIA

nI. 1. Cicluri si concordante 129

IU.2. ElectrOl;ica in societatea orientată informaţional 133
1I!.3. Creativitate si inovare 145
IU."!. Ţehnologia şi filosofia 1~
III.5. In lumina viitorl'llui 162

Partea a patra: GINDURI FILOSOFICE

lV.1. Eminescu - ginduri filosofice. . 173

IV.2. Spaţiul Eminescu 182
IV.3. Starea minţii şi a firii . . . . . 189
IVA. Coordonate ştiinţifice ale gîndirii eminesciene 193
IV.5. MateriaHsmul lui Vasile Conta 200
IV.6. Patru convorbhi 213
GLO'5AR 233
CONTENTS 251
COf(EPJKAHIIE 253
...........-----------
SE CONTUREAZĂ O NOUĂ DINAMICĂ SOCIALĂ *

Tineretul nostru a trecut de la speranţă la realitatea pe care el

o împlineşte. El a demonstrat că sufletul românesc continuă să existe
şi va continua să fiinţeze ..
Spiritul nostru renaşte sprijinit de trecutul unui popor cu tradi-
ţie şi de mari înaintaşi. Spiritul a fost păstrat În mîinile şi mintea
muncitorilor din fabrici şi de pe ogoare, în gîndurile şi în multe lucrări
ale oamenilor de ştiinţă şi cultură, în onestitatea şi devotamentul spe-
cialiştilor şi a oamenilor de profesie. Tinerii vor scoate· spiritul româ-
nesc în plină lumină după ce, prin fapta lor, au transformat întunericul
în zori.
Solidarizarea armatei cu tinerii şi cu Întregul popor reprezintă
unul dintre cele mai frumoase momente ale istoriei noastre, armata
română dovedind, incă o dată, respectîndu-şi tradiţiile pe care toţi
le simţeau păstrate, existenţa ei Întotdeauna numai alături de popor.
Cei care au lovit poponu şi tinerii au greşit amarnic. Au lovit
în mod criminal, prin forţă directă şi brutală, după ce au crezut că-şi
mai pot păstra dominaţia prin constrîngere, şi aşa extremă, deşi ar
ii trebuit să-si dea seama că un suflu nou de libertate si democratie
se apropie & noi din Europa. "
O fizică politică elementară arăta acest lucru. Nu ne putem rupe
de restul lumii.
Avem nevoie de tehnologii moderne, de vîrf, ca: microelectro-
nica, informatica, automatica, comunicaţiile, biotehnologiile, ingineria
genetică şi ingineria moleculară. Pentru domeniul profesional în care
lucrez, electronica, anul 1990 se anunţa ca un an limită, dincolo
de carepierdeam contactul cu lumea ştiinţifică, tehnologică şi industrială.
Anul 1990, prin schimbările care se pregătesc, soseşte la timp pentru
a se asigura pregătirea unui nou potenţial tehnologic, pentru domeniile
amintite şi care în ultimul timp erau în fapt abandonate faţă de dez-
voltarea şi progresele din Europa şi din întreaga lume.
Nu putem să nu valorificăm inteligenţa şi talentul omului. Le-am
risipit timp de ani şi ani, iar tinerii au simţit că fără o revenire la

* Articol publkat in revista "Contemporanul" din 29 decembrie 1989.

11
competenţă, profesionalitate, creaţie şi recunoaşterea valorilor, ei S6
vor sufoca şi odată cu ei ţara. Mulţi dintre profesorii lor au spus-o,
unii la consiliile profesorale, alţii in mod public şi chiar în studii
editate .
. Au spus-o şi au ariitat-o şi cei din institute de cercetare şi între-
prinqeri:iuduştriale. in van.: Acum vom; reveni la ceea ce, de fapt,
este firesc.
Spiritul românesc, generos Întotdeauna faţă de alte n.aţionalităţi,
ce trăiesc alături de noi, are aş spune un sentiment cosmic care pentru
unii ia forma ctediuţei religioase, pentru alţii forme filosofice.Aserile-
nea sentimente nu pGt fi înăbuşite fără a aduce prejudicii vie'ţii sociale.
Mă. gindesc şi la Academia Română., care să revină la această
veche denumire şi la rolul ei de factor al spi.ritualităţii româneşti repre-
zentînd gîndirea românească şi valorile româneşti la nivelul unei În.alte
exigenţe. Mă opresc aici, am trecut, ca mulţi alţii, împreună cu familia
mea, prin clipe deosebit de grele şi aş dori să mulţumesc tinerilor
studenţi şi muncitori ca-re In-au ajutat într'-un mOd greu de uitat.
Optimismul pe care l-am manifestat, şi nu izolat, în ultimii aui*
in.cepe să se confirme. O nouă dinamică. socială se conturează.
12
Partea în.tîi
l\iATERIALISMUL SI
, INFORMATIA
,
1YIaterialism~tl are nevoie de conceptul de il1formatie
pe1'1,tru a p.rogresa dincolo de limitele care îl bloched,ză
astăzi şi pentnt a exPlica onntl şi lumea.
Materia şi princiPiile ei primordiale sînt temeiul
existenţei. Materia profundă clarifică materialismul din
interior, rnmind noţiunea filosofică de materie cu aceea
de materie fizică.
Grecii antici şi indienii antici azt simtit nevoia
informaţiei în 'n:aterie, desigw' sub forme specifice vrem~t­
:1.lo~. Infor1'!za!za, în se~olu? XX, ca 1wţiune ştiinţifică
1.~a 11IU sat1.sface, numaz ° 1.l'iformaţie pornind din mate-
na profundă ar permite ° iluminare, într-o măsură
aproape nebănuită pînă acum" a ceea ce omul cunoaste
şi trăieşte. '
Unificarea în ştiinţă care ar exPlica zmive.rsul
fizic, fără a cuprinde 'lmiversul uman si mai ales cel
social, nu poate fi idealul ştii11.ţei contemporane. Dar
aceste d,ouă universuri, din urmă, nu pot fi înţelese fără
a cupnnde rolttl informaţiei, şi de fapt nici 'Zmiversul
fizic nu este altfel de înţeles.
Informaţia, întotdeau.na pe 'ltn substrat m,aterial,
are 0 ..mu}titu~i~ze de iposta.,:e, ea ajunge să fie gîndi1'e,
conşt'Z1.nţa, spint, comp'lf,taţie, poezie, idee, sens. Fiecare
din aceste ipostaze poate fi lm punct de sprijin în înţe­
legerea materiei şi lumii.
13
j'

1.1. FILOSOFIA ŞI UNIFICAREA ŞTIINTEI

. Cum ar putea să fie omul, în toată bogăţia lui, derivat din fizica
particulelor elementare şi din forţele care acţionează între particule?
''Este evident că o filosofie bazată numai pe fizică, în orice caz pe
fizica actuală, nu poate contribui la explicarea omului şi, atunci, nici
a lumii. Dacă o disciplină cum este fizica, ştiinţa materiei prin defi-
niţie, care de fapt este deocamdată o ştiinţă a substanţei, dacă biolo-
gia, care în fundamentele ei actuale se reduce la fizică, dacă chimia,
în mod similar, deci de vreme ce ştiinţele naturii nu pot explica lumea
din cauza existentei "omului", atunci poate stiintele sociale si social-
umane, care au în centrul lor omul, ar putea' explica întreaga reali-
tate. Unde să găsească însă aceste ultime ştiinţe, singure, primele lor
principii care să ancoreze omul în întreaga existenţă? Nici ele, singure,
nu pot explica lumea. Nu mai rămîne decît să se realizeze o fuziune
a tuturor ştiinţelor pentru a mări şansa de a înţelege realitatea. Marea
unificare în stiintă nu este aceea a unificării fortelor fizice într-una
singură, ci a' găsirii unui număr minim de prime' principii prin care
să poată fi explicată diversitatea realităţii. Aceste principii ar trebui
să fie suficient de generale pentru a cuprinde potenţialitatea injinită
de lumi posibile, dar şi de diversificare în fiecare lume concretă.
Unificarea care ar explica universul fizic, fără a cuprinde universul
uman si mai ales cel social, nu poate fi idealul stiintei contemporane.
Credinţa că prin unificarea forţelor fizice totui va' fi explicat poate
rezulta dintr-o filosofie a fizicii, dar nu din filosofie. .
"Cu timpul, s-ar putea să nu mai avem nevoie de conceptul de
forţă" afirmă Ionel 1. Purica (Cîte jorţe sînt în Univers, "Contempo-
ranul", 15 aprilie, 1988), arătînd că forţele sînt legate de sarcini, care
sînt destul de numeroase la particulele elementare. Din punct de vedere
Qrtofizic sarcinile sînt fatete formale ale unor ortosensuri în materia
profundă, deci reflexe ale 'informaţiei profunde. întrebarea care rezultă
este cît de determinată este lumea noastră, universul în care trăim,
de materia profundă, de proprietăţile ei, de primele principii. Şi, în
particular, cît de determinată este omenirea şi ce rost atunci are
omenirea?
Se ştie, ca specie biologică, ea are menirea oricărei specii: de a
fi, de a trăi, de a supravieţui. Dacă viaţa speciilor şi viaţa, în general,

15
 pa . 0 ; - - - -____- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
are un rost, atunci acesta nu ar putea fi găsit decît in tendinţele
devenirii. Dar viaţa, prin omenire, ajunge să se ridice la Jnălţimea.
constiintei vii si cum nici o altă specie nu a putut ajunge pînă aici,
rez~ltă ~ă rolul 'omenirii este de a fi purtătoare de conştiinţă in univers
si în existenţă. Rostul omenirii nu este atunci pur biologjc, ci este şi
de ordin spiiitual, de a naşte şi menţine spiritul.· , ;t!s:.o:-~e~ativIstă: ;lU :1. adus iniţial nimic deosebit pentru. reevaluarea
Ce rol are însă conştiinţa, spiritul? , .poz;tţ:eI. 0:n ulUl ~n eXIstenţă. Omul a rămas în acelaşi ,!nivers închis,
Constiinta înseamnă cunoastere, tensiune filosofIcă, trăire men-
tală, creativit~te şi creaţie, iar ~a, ca proces în matefle, va .căuta să
se inscrie în tendintele devenirii materiei, nimic nefiind mai fu,ndaIl1cn-
. taJ decît asemene~· tendinţe .. În materie, conştiinţa:, poate. tinde pe
termenul cel mai lung cu putinţă către crearea unui nou univers, către
un nou ciclu al materiei. Dar, în.genera1, ea va tinde către creaţie de
universuri sociale, culturale, artistice, tehnologice, filosofice. Pînă la
elucIdarea ştiinţifică a unor astfel de aspecte ale realităţii, filosofia le
poate explora, propunînd ştiinţelor modele noi. Poate că intr-o primă
etapă, mai ales în ceea ce priveşte omul, asemenea mo(lele să reflecte
·si dorintele omului, acelea care Îzvorăscdin intentiile lui sau din con-
textul ~ietii sociale, dar cum acestea vin din r~alitatea omului s-ar
putea ca ele să corespundrl într-un fel întregii realităţi .chiar dacă. s-ar
strecura si unele erori fată de adevăruri viitoare. La un moment dat
în' istorie: omul a dorit ~ă intre în acord cu Universul, cu cosmosul
extern cum i-am spune astăzi. Poate a sosit momentul ca el să fie
în consonantă si cu. cosmosul intern, astfel cum el îl poate întelege
astăzi. Nu ,:a f~ce oare atunci un nou pas in conceperea poziţiei sale
în existenţă? Iar o astfel de nouă poziţie ar putea da sensuri noi rela-
tiei dintre stiintă si umanism.
, în înţ~leg~re~ relaţiei dintre ştiinţă şi umanism se pot găsi dife-
rite puncte de reper, dar toate par să fie subordonate, dacă nu
ecranate, de modul În care este concepută poziţia omului în existenţă.
Ştiinţa nu oferă din acest punct de vedere un adevăr ştiiJ1ţific. Probabil
că un asemenea adevăr nici nu va fi posibil a fi complet vreodată,
dacă tinem seama că întotdeauna locul omului va avea si un caracter
const~uit, inventat, creat. De aceea, modul în care oniul îşi concepe
poziţia prezintă o importanţă hotărîtoare în problema ~are ne intere-
sează. Faptul că în această concepere trehlie să fie încor.porat adevărul
stiintific, atît cît este cunoscut la un moment dat, nu mai trebuie
~rgu~entat. Iar restul construcţiei este posibil numai cu ajutorul
unei viziuni filosofice cuprinzătoare asupra lumii pentru a obţine o
anumită coerenţă şi armonie.
în fine, mai trebuie menţionat că elaborarea poziţiei omului în
existenţă nu poate fi. . opera unei singure minţi, ci a oamenilor
in interacţiune socială. Aceasta nu înseamnă că nu pot apare poziţii
116
sţrict i~~vi~ua!-e, dar. nu a~estea prezintă importanţă. pentru. relaţia.
,din~r~ .ştImţa :p.
uma:'lIsm, ŞI în general pentru societate. Conceperea
pozlţIei 0?lUIUI m eXIstenţă depinde deci de ştiinţă, de filosofie şi de
viata SOClalll.
. . , Re~o~uţia în ştiinţă de la începutul acestui secol, revoluţie .cu~n­
deşI mfnut, ca ŞI cel descris de revoluţia newtoniană din secolul XVII.
în sch.~mb, pri!Da. revoluţie ~n ştiinţă a ·fost împletită cu procesele Re-
naştem, contnbumd l~ schimbarea conceptiei despre om în cosmOs.
.Poate că studiul relaţiei dintre prima revol~tie în stiintă şi Renaşterea
înţelea~ă prin aspectul ei de revoluţie spirit~ală ar pu'tea să ofere aS-
p~cte ~nteresante pentru înţelegerea raportului dintre ştiinţă şi uma-
llIsm, In general.
Este adevărat că a doua revoluţie in ştiinţă, cuantico--relativistă,
fiiD;d. urmată de revoluFa microelectronică-informatică şi revoluţia bio-
IOgIei moleculare, datontă acestora din unită, nu a lăsat fără fi~uri
~ied~stalul 'pe. care s-a constuit vechea poziţie a omului. Iar asemenea
fIsur:, penmt Implantarea unor noi piloni filosofiei pînă cînd ştiinţa
va CImenta un nou suport, bazat eventual pe o nouă revoluţie în ştiinţă.
Rezultă că nu este uşor de a găsi firele ce leagă ştiinta de uma-
nist;U, deoarece ele tre~ prin I?oziţia conceptuală a omul?~J ~a însăşi In
schImbare. Poate ne ŞI apropIem de un moment de modifIcare radical:l
a acestei poziţii.
Raportul dintre ştiinţă şi umanism poate fi găsit în mintea umană,
care este sediul ştiinţei şi umani smului , dar acest mod la care s-a
apelat pînă acum izvorăşte mai mult din afectivitatea pe care mintea
încearcă .s-o raţ~onalizeze. A lega acest raport de poziţia de principiu
a omulUI în eXIstenţă s-ar putea să fie un mod mult mai rational-
ştiînţific şi filosofic - pentru a explora problema care preocup5. astăzi
atît de mult.
.. Ştiinţele naturii în stadiul lor actual nu pot acorda omului o
pOZIţIe care să-I. ~~osebească de automatele semantice. Pe plan con-
cep~ual omul artIfICIal ca aut?mat inteligent, deja există. S-au elaborat
pr(')1ecte pentru a constrUI calculatoare atît de complexe încît să
egaleze sau să întreacă toate performanţele inteligente ale omului.
.. Niciodată însă nu. s-a ştiut ce se petrece exact în mintea omului.
FIecare a cunoscut stănle sale interne mentale. dar nu a putut să. aibă
o cunoştinţă directă despre stările mentale ale altuia. Programele de
inteligenţă artificială cu o comportare lil1gvistică similară omului lasă
impr~sia că au procese ment.ale. Unele asemenea programe au şi fost
folOSIte, se pare cu un anUl111t succes, în tratamente psihiatrice, deoa-
rece au creat iluzia unui partener uman de conversaţie răbdător şi
2 - c, 510
.11.
mtelegător. Fizica şi biologia nu au găsit pînă acum uici un ingredient
-caresă justifice stiintific deosebirea dintre om si automate sau roboti
inteligenţi. Num~i psihologia, cînd nu este tot~l influenţată' de ştiil~­
tele naturii şi, mai ales, ştiinţele sociale, care nu pot pri'n natura lor
~ă fie tutelate de stiintele naturii, mai îndrăznesc să spună că s-ar 1.2. MATERIE, SUBSTANŢĂ ŞI MATERIE PROFUNDĂ
putea ca omul să fie. to'tuşi deosebit de ceea ce pere să fie modul îi1 care
este perceput în zilele noastre. Un caz aparte îl constituie, desigur, filosofia.
Ştiinţa a împins omul îurîndul obiectelor inteligentie şi progra- . .Înp·ialec.t~ca naturii, Engels, observă la un moment dat (I): "S a-
mabile, dar al obiectelor fără o valoare deosebită În univers şi în exis-
tenţă, fără suflet (ce ar putea fi sufletul în lum.ina fizicii şi biologiei?) ţml ŞI t~~~l SlI~t. umplut:.de mat:rie [.:.]" (Engels,Forme de mişc~re
a mater~e1" clasif'lcarea ştnnţ~lor, I? Dz.alectica naturii, Marx-Engels,
şi fără poezie. Şi totuşi, omul ccntinu~'t Srt sfideze propria lui ştiinţă 0tere, voI. 20, p. 542). T~t In Dzalect~ca naturii, V Engels arătase că
prin filosofie, poezie, creaţie şi în cele din urmă prin a obliga ştiinţa nuşcarea eXIstentă (II)
5:.t clarifice ceea ce el ştie că i se cuvine: o poziţie privilegiată în At f este
d modul
. de
v . ' al materiei , a spa t·lu1 ŞI. t·ImpU1
C
S111 ··orme e eXIstenta
. : . ale
. materiei (III)
' gîndul saVu cI·tat' m al. Inaln
A . te .
'existenţă, ceea ce nu înseamnă o poziţie determinantă. Lucrul acesta (I) f un
d
o consecmţa fIreasca
v
a acestor adevăruri.
s-a uitat, nu mai sînt teorii care să-I susţină. Umanismul nu este Pro.blema ~are se punve c.înd vorbim de materia din univers (sub-
posibil fără o înaltă imagine despre om, iar o asemenea imagine s-a s:a",!,ţa) ŞI mvatena prof't!ndf!' din care universul provine, este aceea cum
,deteriordt continuu. s~ l11terp::etam cele treI afnmaţii ale lui Engels de mai înainte Princi-
De unde să se înceapă? Fără îndoială că in primul rînd ar trebui pml "ml.şcarea este modul de existentă al materiei" se ap·li v tAt
înţeleasă viaţa ca proces. La limitele la care au ajuns fizica şi biologia, sub.st an,t el, CI' t Şl
·
matenei .. '
profunde, deci materiei În general fi·nd ca a 1
viaţa pare încă de neexplicat. Dar ea există. Dacă materialismul nu legItaţ~ generală a maţeriali~ulu~. Dacă acceptăm existe~ta I une~
va ieşi din canoanele înguste ale substanţialismului şi nu se va îndrepta m<).ter~I I:rofunde, atunCI. spaţ!ul ŞI tim~u~, care derivă din 'această
către alte forme de materie, cu proprietăţi cu totul noi, este greu de n;tatene, smt f~rme de eXIstenţa ale mateneI, dar în acelasi tim sînt
presupus că viaţa va putea fi explicată. progresul ştiinţei este necesar ~ fo~e de mlşcar~ .ale materiei profunde. Spatiul si tini.pul r~z~ltă
pentru sănătatea morală a omenirii. n ~şca:ea mate.nel, de;i. din interiorul materiei, intr-un fel au un
Dar descoperirea vietii nu va duce la o nouă deziluzie stiintifică c?nţl11~t m matene: . AstaZI v0II?- spune că spaţiul şi timpul rezultă
în raport cu omul şi efortdl său de a fi uman? Un asemenea pesi~ism ~n mlşc~rea materuz profunde, Iar conţinutul lor trebuie să se refere
nu credem că se justifică, deoarece a explica viaţa înseamnă a înţelege ~ di'ffl:ate!za profundă. Cum ar putea substanţele să genereze spatiu fie-
şi manifestările ei, inclusiv cele mentale şi umane. Adevărul pe care ŞI n l11teracţlunea lor? ' ,
fiecare om îl ştie în parte elin sine va ieşi atunci la lumină, racordîn- ;;ubsta~~ v caz~l ~nui u~livers î!1 chis , fără materie profundă, materiaes{e
du-se În mod firesc la adevărul întregii realităţi. Iar adevărul din di .. a (ŞI .. cln;tpur~le .echlVal,:nte corespunzătoare), iar substanta
sinea omului nu se poate să nu fie adevăr din moment ce el este generat n umver~ flln~ lI~evItabll legata de spaţiu şi timp, acestea din u~ă
din aceeaşi materie din care este constituit şi restul realităţii. Fapt nu p~t ex.rst.a dl11al~te de substanţă şi nici invers, astfel că afirmatia
este că omul ar putea avea mai mare încredere în conştiinţa lui şi "s~;ţlUl ŞI tImpul S111t umplute de materie" poate avea un înţeles'': .
să nu cedeze retrogradării l'!; care concură folosirea unei ştiinţe tranz~­ proJund. ,maZ
torii şi evident incomplete. In primul rînd omul ar trebui să-şi îngn- . :r:ri?ci~iul ~ni!ăţii materiale a lumii nu a fost concret . usti-·
jească conştiinţa şi apoi să aducă ştiinţa, prin oricîte eforturi, la înăl- flcaţ plI~a azI. vChIar l~ cazul de mai înainte, unitatea materială a lumii
ar f~ aSlgur~ta numaI pentru că am afirmat că atît substanta At .
. ţimea acesteia.
Unitatea ştiinţei pe care nu o găsi.m nici în lumea cuantică, UlCl spaţiul (mal a~es) sînt materiale, dar argumentul este slab' d~c~ n~
în lumea teoriei relativitătii, nici în lumea cuantico-relativistă va trebui concepem, ~upa cum am observat, şi o legătură intrinsecă Între ele
căutată mai adînc, la straturi care să explice aceste lumi odată cu Întruclt ~ aseme~ea ~eg~tură intrinsecă este obligatorie, cu~
lumea viului, a psihicului şi a socialului. Numai găsind "ursa lor comună, Engels spune. ca "s:eaţlUl AŞI ţlmpul sînt umplute de materie", acest
lucru poate fI adevarat, 111 mterpretarea actuală, dacă admitem că·
ştiinţa acestei surse va asigura unitatea tuturor ştiinţelor.

18
 r~
[ de la începutul acestui secol, dar nu ~e mai jus~ifică dfn moment~l ~n
spaţi~tl, timpul şi sllbskfnţa sînţ wmpluţe de mate1f-e }rofu11dif: ~.dic~ pro-
vin toate trei din una ŞI aceeaşI matene profunda. 1 ?ate treI smt fo,?~e
<le existenţă ale materiei, toate trei sînt forme de mIşcare ale matenel,
sînt deci şi proces1-talilifţi, iar caracterul de substanţll, văzu.t de ohserva-:-
torul conştient din univers,. trebuie extins într-o anumItă l1l~sură ŞI
.asupra spaţiului. Avin.d un ~numit. ca.ra~tcr ~c~ substanţă, spaţIul este
şi materie,. înţele~ă acum Şl ca noţl~ne fll,?sof!ca, ~ fel cum.şI subst.an~a
este materIe. SpaţIul este procesuahtate ll': matene, dar ŞI. matene m
sens filosofic. Timpul, în schimb, este mal mult procesuahtate.
întrebarea "de unde provine materia? '1 este neclar fOlmulată.
Dacă ne referim la matede ca noţiu.J1e filosoFcâ, n.oţiunea pwvine din
mintea oamenilor în interactiune social~l ; dacă ne referim la substanţă,
atunci aceasta provine din materia pi"ofundă, odată cu întreg universul
din care f~ce parte; iar dacă ne rd~rim l~ 11ta!el'~;l profl~ndd, int~"eba­
rea nu mal are rost, deoarece matena profunda fand ultIma realItate,
ea nu mai provine din altceva, nu are un moment de na?tere, fiin~
mai curînd în netimp (dar CU resurse pentru generarea de tnnp, odata
cu naşterea unui uniyers), fiind în mare măsură în sin.e şi conţinî~el
acele principii necesare mişcării c~re nu ,Pot fi .separ<:-~e de maţene.
Ceea ce 5-:a putut pune în e\'ldcnţă in c.onsideraţnle de mal sus
este faptul că <> serie de principii ale materialismului şi formulări ale
lui Engels nu numai că "tolerează" afirmarea existenţei unei materii
profunde, ci, mai mult, lasă deschisă calea unei asemenea afirmări.
Iar principiile de bază. ale materialismului par să cîştige în claritate
şi piecizie atunci cînd se are în vedere materia profundă.
Marx, desi cunoştea bine materialismul atomist, a avut o înţe­
legere foarte l~rgă, firească, a materiei şi materialWiţii lumii, depăşind
viziunea atomistă şi orice reducţionism simplist. Cind lVIarx spune:
La mine dimpotriYă idealul nu este nimic altceya decît mate'"ialu]
t~anspns şi tradus în ~apul omului" (în Postfaţa d? la ediţia. a. doua a
Capitalului, Marx-Engels, Opere, voI. 23, p. 27), Idealul refenndu-se,
in secolul trecut, la procesele de conştiinţ~l sau la fapte similare care
ar exista în afară de materie, iVIarx afirme!. de fapt că realitatea ultimii
este materia. Dar mai afirmă şi dt procese ele natur~l materială, Colm
ar fi procesele sociale şi, implicit, istorice, sint transpuse în minte sub
formă ideală. El a criticat "carenţele materiali'imului ştiinţific-natura­
list, abstract, care exclude procesul istoric" (CapitallEI, p. 381) şi afinl1~l
că realitatea este si activitatea omenească sensibilă, practidt (Marx,
Teze despre Fel/'erbach, Marx-Engels, Opere, '\01. 3, p. 575). 1'l'lan: nu
spune că existenţa socială sau relaţiile sociale, de producţie, sînt mate-
rie ci numai că au un caracter material, au o materiali tate, ceea ce
.este cu totul altceva. Îngustarea Yiziunii lui I\larx s-a produs uneori,
curios, în mod justificat în condiţiile cunoaşterii din secolul trecut şi
.20
;<:are ilzjor'maţzei i se recunoaşte un rollX:1porta:lt .m realitate,: martenala,
astfel cum încep să se contureze lucrunle la sfu11tul secolul.Ul, XX. ~Iar:,
. foloseşte, după cum am vă~ut: ter~enul ele realitate tocmaI. u~ legat~:a
cu. procesele sociale, despnnzmd din ele 0. parte d.e ~ matena~tate. e:l-
dentă; dar materia este pentru Marx reahtatea prnna (care e şIultu;na) .
Realitatea cuprinde, după Marx, 11UJ.teria, 1'ltaterialul (lumea este materială,
dar nu este în totalitate materie) si idealul.
Interpretarea dat~ de 9l:1in<l: ~ar.:=: ,:izi?-n.ii lui Marx despre luate-
rie este intr-o mare masura JustIfICata, mClt o vo~n re~uaşl. prezenta
aici. Observînd că, polemizînd cu Hegel, M~rx pre~lza ca nu Ideea es!e
substratul tuturor schimbărilor, ci materia, Călma Mare remarca:
în cazul caracterizării lui Marx, materia era Înfăţişată ca temei. al
~xistenţei prin corelarea sa cu. di.l1ami~.t:?ul, la ~ un S;rad luaXlm
de generalitate, adică fără să se mdlce 111Cl o altă notă, a sub5tr~­
tului· deCît neidentitatea <;a", (C~lina Mare, Introd~tcere '1r1.~ ~o'ntolog1,~
generală, Edit. Albatros, BucureştI, 19.80, p .. 84). Este s~geshva a.cC'a;sta
definitie a materiei ca temei al ex~stmţe~. Alt temei al temeiunlor
existe~ltei nu există. Cu alte cuvinte, se poate spune că '/'I14feria este
temeit~t' existentei subîntelegînd materia cu proprietăţile ei pri'/'lwrdiale,
saU: se poate afi~a, cu 'mai mult detaliu, 'l'f!ateria ş,i p·rinc.ipiil.e ei pri-
mordiale sÎ1u temeiul, existenţei. În acest uUnn caz, matena este teme-
iul temeiurilor existenţei. Iar materialitatea are o înt~eagă gamă de -r.
nuante intre materie si ideal, care fiind proces în matene nu se poate
desprinde de materie,' de temeiul existenţei. Căci în ~terie se produc
procese care .nu sint. ~ntotdeauna mate~Ie. Inţonnaţla, spre exemp~u,
nu este mltenej COl1.ştllnţa nu este m<l;tenej s~Cletate~. nu e~te !llatene.
Faptul că societatea es.t~ mai matenală, deCIt conştllnţ~, Iar Illfc:~­
tia are un caracter mal Ideal, acestea smt nuanţe de tIpul menţlOllat
~ai înainte. .. . ..
Marx s-a referit, după cum am văzut, la ma~er~e ŞI .~natenallt<l:te
mai mult ca temei al existentei. Temeiul temeIunlor fund matena,
atunci materia ultimă (sau primă) nu poate fi decît o mateY1:e fizică.
Lucrul a fost observat si de Călina Mare, care constată.: ,,0 teone mate-
rialistă nu poate, în U:ltimă analiză,. s~ ~!l fie ~ te:orie substa1zţia.zis~ă:'
(op.cit., p. 93). Aşa este: însă matenahştll.~ar.x:lşh au a~,:t n~n difl~
cu1tă.ti în acceptarea UneI asemenea concluzll logIce, datonta pencc:lulul
de a' "educe totul la substanţa primă a lumii, în c~re caz s-ar pler~e
speci.ficul biologicului şi socialului. În ceea .c~ :~e pnveşte, ne-am lOVit
de aceeasi dificultate în elaborarea ortoflzlCll.
in ~od îndreptăţit, în secolul trecut, 1VIa~x şi. E~gels. şi-al!- daţ
seama de imposibilitatea reduc.erii socialului la blOlo~I~ ŞI a bl?logIc~lul
la fizic. De aceea, Engels a ŞI elaborat teza matenel ca noţIUne fIlo-
21
 r

materia ca atare este o pură creaţie a gîndirii şi.o Cert este, însă, că realitatea obiectivă, ,în pritnă instanţă, nu depinde
sofică sp~~înd:" Dialectica naturii, op. cit). în acest .m~d lDate~a . de conştiinţă, nici chiar conştiinţa ca realitate obiectivă nu depi:nde
abstracţie (Engels't_t b diferite forme, cît şi ca matene In JSener • de ea însăşi în primă instanţă. Nici o conştiinţă nu a creat, în primă
se poate prezenta a 1 s~ . m teria cea mai generală nu mal este o
v
. i'nstanţă, realitate obiectivă. În schimb, în a doua instanţă, realitatea
ca notiune abstracta. Al,?-nci a A tăzi este osibil să se reunească obiectivă poate fi şi rezultat al acţiunii conştiinţei asupra realităţii
substanţă, .ci su~:tanţa In tge~eral. ~ceea de !aterie fizică. Factorul obiective. Mai mult, conştiinţa, în a doua instanţă poate fi şi rezultat,
notiunea fIlosofIca de ma ene cu v al acţiunii conştiinţei asupra ei însăşi. Conştiinţa face parte din reali-
'. .. e materia profwnda. . tatea obiectivă, însă este un obiect "privilegiat" al acestei realităţi,
acesteI reumn . ceasta ericolul reducerii tuturor palierelor
.. Dar nu ~I>are pnn v; ă u~sul este că însăşi materia profun~ă deşi derivat din această realitate, întrucît are ceva din puterea demiur-
lumn.1a I?a~ena Pfrolfu:;da:b~ sfemenea proprietăţi, încît fiecare palier gică a naturii însăşi: de a crea, de a construi şi chiar mai mult, de a,se
trebuIe sa fIe ast e , sa al a a . . v' construi pe sine însăşi ridicîndu-se pe trepte de cultură şi spiritualitate.
al 1 ii materiale să poată avea speCIfIcul sau. v Conştiinţa este în acelaşi timp un s'ttbiect, adică un obiect privile-
um d·Cl ntemporane nu poate sa nu giat al realităţii obiective, care poate reflecta 1'ealitalea obiectivă, poate
înţelegerea m3lteTiei îr: co~ ~,I~:fo~atiei în materie. Realitatea
cunoaste, poate însă si imagina, crea, cădea în eroare si ,subiectivism.
ţină seama de eXIstenta ~. r~ u -nlfilosofi~ si în viaţă este material- Ceea ~e caracterizează. un s'/,tbiect este capacitatea de a îilţelege.
cu care ~vemv de-a fa~~ In Ş ~~/~î~t în esentă' material-informaţional~. Realitatea obiectivă, existentă independent ele conştiinţa omului,
informaţlOnal~·vR<:laţl1 e SO~I.. v ste materia. De aceea, matena
Substratul o.n~a:ul proces. di e~~~~~t~ :i ca substratul ei absolut, sub
n este în esenta ei material-informatională, substratul ei fiind materia.
se poate dehm SI ca temeI al ex . ' , v' • •
Un asemene~ punct de vedere, în'temeiat astăzi stiintific si filosofic,
. ' d mal putem aasl nImIC. prezintă importanţă pentru a găsi principiile gener~le, {ntim.~, ale miş­
care, sau dmcolo e care,. nu _ Le~in a definit materia ca o cării materiei. Aceste principii sînt în materia însăşi, iar cum materia
La începutul acestUI secol, cI~d . b· t·· v d tă omului în
. f·l f v desemnînd realitatea o lec IVa, a . poate fi substanţă (inclusiv cîmp) sau materie profundă, sau cum pro-
categone 1 ?SO IC~ v V
f "t lindită de senzaţiile noastre Şl cesele materiale sociale sînt si ele materie în miscare, este evident că
se~aţiil: ~Ul, cop~a~~, l~t~f:'~ \t:~i~~ Materialism şi empiriocriticism mişcarea materiei şi mişcarea 'materială nu se pot' datora numai forţelor
~xlstenţa mdef~n e 1 18 Edit. Politică, Bucureşti, 19~3, p. 1~9), nu sau cîmpurilor care le-ar genera. În aceste mişcări intervine şi informa-
ro Oper~ comp ~ e, vo . 'i rolul esential, ontologic, al mformaţlel. P.e tia si s-ar putea ca o ultimă cauză a miscării materiei să fie de natură
putea. f~ avut I~ vedere Ş notiune ştiintifică şi nici filosofică. Atunc~. info'nnatională. '
atuncI, mfoJ"1!laţla nu era o. .' realitatea obiectivă din afara omulUI. Faptul că informaţia apare, în mare măsură, altfel în materia
numai matena ~utea cO?tnţ>ul. l~ f rm tia a devenit realitate obiectivă. profundă, decît în univers, nu este decît un aspect al deosebirii dintre
Astăzi nu numaI matena, CI ŞI m o. a, b' t" v r ră a mai pune modul în care apare materia în univers (substanţa) faţă de materia
Dacă reţinem faptul că rer:-htatea ~ ~te3 ~dvua, ă ·~enin realitatea profun<1\. Informaţia în materia profundă este sensică, fenomenologică,
'tvi"" m i cu matena reprezm a p
sem~lUl e~ al.1 a,n nu a d tiin:ta omului şi reflectată de aceast<l; în timp ce în univers ea apare şi sub formă structurală, fie în combinaţie
eXIstenta mdependent e. conş . .' .., p·t 272) atunci cu cea fenomenologică în substanţa vie, fie numai structurală în mate-
"· V" (Materialism s~ emp'/,r20crtt'/,c~sm, o . m., p. v 'd f· ·f
di n urma . . .' realitătii obiective. Aceasta e IUl,le ria nevie. Ambele tipuri de informaţii, separate precum şi reuni te, sînt
dispunem d~ 5'. deflmll~taa din realitatea obiectivă. Conştiinţa este procese în materie, dar nu sînt materie, avînd şi calitatea de a da formă
nu exclude. ms.aş~ :onştil.,. rmatională, întotdeauna pe un substr~t materiei, de a o "informa" pentru a o organiza, sau, în unele cazuri,
realitate obIectIva, In specI~.~n!o . decăm realitatea obiectivă, incluslv de a produce înţelegere, iar în fiinţele umane cunoaştere şi conştiinţă.
materia~: în. r.ap~rţ c~ co~? I;n,a JUobiect al întregii realităţi obiec~ve> Deşi produsă de materie, informaţia îşi poate pune amprenta asupra
a conştllnţel I.nsaşl. b.oni. lln
nu este un ob~ect. su ~<:c 1:" eş f
; , iC:a poate avea un conţinut atît oblec- materiei eleterminîndu-i miscarea.
o detine în parte cu caracter Materia profundă, ca strat ultim al realităţii obiective, este fizică
tiv:, cîţ şi .sublectIv, pTln miormabte~1v. Conştiinţa are o subiectitate, după cum am observat, dar nu este o substanţă simplă, monotonă,
obIectIV, m parte cu car:c erv sUbiectiv si în parte subiectiv. Caracterul ci cu anumite diferenţieri interne (spre exemplu constituită din două
fiind un subiec~.în ~~~e mafsu:a o t ia u'n grad mai mare de obiectivi- principii în ortofizică, informateria şi lumatia), fiind şi informaţională
social al conştnntei 11 con era aces e . şi energetică, tocmai pentru a-şi asigura mişcarea. Această complexi-
tate odată cu d~zvoltarea generală a ştiinţei de către SOCIetate.
23
22
3 & a

paranteza din expresia (2'). Iar (2'

tate presupusă, dar inevitabilă pentru materia profundă, o face să~ fie poate avea într-adevăr proprietă/ duce la o foană de realitate care
în acelaşi timp şi noţiune filosofic:. T)~ aceea noţiunea filosofică de
Se observă mai sus o anumit d~:;er~e~te (cu totul noij.
1
V

materie, care se referă atît la materia profundă, cît şi la substanţa {emergenţei), Care se întîlneşte . ~ 1 echca 3. reducerii şi nereducerii
din univers nu-şi. pierde rolul de categorie filosofică. . ŞI m cazul proceselor sociale:
Noţiunea de materie profundă, astfel cum a fost rpresupusă 'in Soctalul = viul fuman)
\
+ S t ructuyt.
modelul Inelului lumii materiale, nu prezintă capcana total reducţio­ sau (3)
nistă care ar reduce toate fonnele realităţii obiective numai la proprie-
Socialul = (structură + " r; •
tăţile ei. S- a crezut că orice teorie substanţionalistă a materiei, cum .&v v 't1~ ormatcrze) + st t v

este şi aceea a materiei profunde, trebuie să ducă la reducţionism şi "ara. .pC>3ibilitat

.. d' .
ea, In motive d r . . ruc Ura (3')
la pierderea specificului diferitelor paliere ale lumii materiale. Dar matenal-mformational . c i " e rea ltate obIectIvă", deci de ordin
, , e a desface parantezele ŞI· .
acest lucru depinde de modul în care este concepută ma teria profundă . a !:lcne
şi mişcarea ei. Or, prezenţa infonnaţiei fenomenologice în materia Socialul = structură +. f .
In ofInatene.
profundă .schimbă complet panta reducţionismului atenuînd~o pînă S.ingura d It (3")
evidenta v ezvo are a expresiei (3') . .
la strictul necesar pentru ca lumea să aibă totuşi o unitate concretă. poate fI penntsă sub forma
Dacă admitem cii structurile nevii din uni"ers sînt· constituite Socialul - [(l . .
- ttmalze + 'tnjormaterie)
-r- tnl ormaterie] +
I • ,Î,
din lumatie si inf<'Im~terie, scriind simbolic
+ (lumatie + informat~rie),
!:iruetură = lU111atie + injormaterie, (4)
fără posibilitatea de a desf
atunci viul este, în conformitate cu viziunea ortofizică, Ş1. totUŞI. m. ace parantezele
expresia (4) ..
viul = structură + injormaterie. (2}
~r r~ducerea directă la acestea ::~st:umal :u.:na~ie şi mformaterie,
{tt "tabU,rale a jiecăru,i palier al realităt .. d permisa din cauza proprietă­
conforUl schemei din figura 1. tt e a se combil~a' CII, Un alt palier,
Ţinînd cont de (1) se poate scrie

viul = (lumatie + injormaterie) + injormaterie (2') lumatie

sau, concentrat,
viul = lumatie + injormaterie. (2")

Expresia (2") este tot o expresie de forma (1) ŞI, m acest caz,
viul s-ar reduce fie la structură, fie direct la componentele materiei
Fig.
profunde. Nu avem însă acest drept, deoarece în organismul viu st.,uc-
tura rrevie ca entitate interactionează cu componenta informaţională
. Se constată că este posibil ~ .
a maTenel profunde, ca şi cum organi~mul viu ar avea deuă elemente
sIn~a teori,e, de fapt, care poat: ~ teone s~bstanţialistă a materiei,
fondatoare. structura şi intonnateria. De aceea nu se poate trece de la pencolul de a cădea" t . c~ adevarat materialistă şi fără
(2) la (2"). In mod echivalent, nu avem dreptul formal să desfacem In r-un reducţ10Ulsm brutal, absolut. '

24
25

I
 v _ ca' materia să constituie diferitele paliere
p~_ de a!taparte, ~:~!~~ii obiective, trebuie să aibă, de la începu~:
ale lumll ca for~e ale r . v ' ro rietăti adecvate. Cum palierele lumu
încă . din n1atena profund~, ~ . .P 1 tive a materiei materia profundă..
matena '. l e Slll
,'t t r epte ale
.. mlşcarll evo u
... , tV a acestor ' trepte, ceea ce 1.3. MATERIALISMUL ATOMIST
-' dacă nu determlll area exac a . .
v" v t .
contIne m. ea . ' t d' tele generale ale mlscarn ca re
, - tea adI111 te a tunCl en lll, , '1 '
cu greu s-ar pu . . '1 ateriei profunde este mai cunna te~-
aceste trepte. Detern'llll.ls~~ m t' . jenomenolo C1ice în această -ma-lene.
dential datorită rolul'tH mJ orma, ~e~ .. tI:> ie ci şi informatie> Materialismul atomist, datorită marii sale puteri explicative a
,. dV t de fapt numai lma er , ' proceselor fizice nevii şi imposibilităţii de a explica procesele vii şi sociale,
Materia profun a nu es e . . .. . filosofiile mate-
. pUcă' atinaerile ortoflZICll nu numaI cu a: pus întotdeauna multe probleme ştiinţei şi filosofiei.
ceea ce ex .b
Dacă se vor descoperi şecretele materiei vii, sînt de aşteptat
rialiste, dar şi cu alte filosofii.
completări concrete ale materialismului.
. Dilema materialismului atomist nu l-a frămîntat pe Marx deoa-
rece viul trebuia să fie, pe baza principiilor generale ale materialismului
dialeCtic, tot materie. Un asemenea punct de vedere nu poate fi susţinut
în continuare de o filosofie materialistă consecventă, dar nimic nu s-a
pp.tut spune mult timp în cadrul materialismului despre natura viului
şi .a proceselor mentale într-un mod care să depăşească doar afirmarea
generală a materialităţii. Biologia moleculară din acest secol ne arată,
din punct de vedere ştiinţific şi filosofic, insuficienţa cunoaşterii struc-
turale şi "atomice". Epuizînd formele de materie cunosc/de fără a se
explica totuşi viul, biologia moleculară sfidează intregul materialism
cerîndu-i noi explicaţii plauzibile. Gîndirea materiali stă nu are ce face,
trebuie să meargă înainte, acest lucru l-a simţit în mod evident şi
1'oetul-gînditor :Mihai Eminescu (vezi eseul Mihai Eminescu-gînduri
filosofice, în acest yolum p. 173) în secolul trecut, fiind necesară
recurgerea la o formă nouă de materie, care, deşi ascunsă este totuşi
prezentă.
in Ortofizicd s-a adoptat materia profundă, cu o serie de justi-
ficări (nu este cazul să fie repetate aici), care nu poate fi o materie obiş­
nuită şi simplă, ci una care să explice producerea atît a substanţei
Ilevii cît şi a celei vii din aceiaşi ingredienţi primari, precum şi feno-
menele mentale, de asemenea să nu impună reducerea absolută a mate-
tiei vii şi a proceselor sociale la aceşti ingredienţi primari. S-a constatat
4e:, aceea necesitatea a două principii ale materiei profunde, lumatia

27
26
 Partea a doua

PRINCIPII ORTOFIZICE

Florian Nicolau (1947), David Bolmz (1957, 1980,

1985) şi lolm, Archibald Wheeler (1987-1988) au
formulat idei care în efortul de a depăşi paradoxurile
ştiinţei contemporane în,dreaptă gîndirea filosofică şi
ştiinţifică inspre U'11, strat mai profund al realităţii decît
cel descris de mecanica c'lfantică şi teoria 1'elativităţ.ii.
Ideile /,o., demonstrează Ctl ortofi:ica 1tU este un gînd
izolat.
Filosofia ortofizicii ar putea sia la ,baza unei ştiinţe
structural-jenomenologice care 1'eclmoscmd drept prin-
ciPiu i1Zsuficienţa cunoaşte1'ii str~tciurale poate trece la
elaborarea propriilor ei principii: ai materiei profunde,
al '/,t1Ziversalităţii ontologice a i1iformaţiei şi energiei, al
primordialităţii legităţilor tendenţiale î1~ devenirea gene-
ralii, al modului de modelare structu1'al-fenomenologic etc.
Pat'tca a tl'citI,

TEHNOLOGIA ŞI FILOSOFIA

Tehnologia este inerent legată de filosofie deoarece ca

instrument al devenirii are U1~ rol existential. Devenirea
implică, însă, îmbinarea factorilor sociali cu cei ştiin­
ţifici, tehnologici şi economici şi cu viaţa spiritualr-cul-
turală. Nici unul din aceşti factori nu poate fi rupt de
ceilalţi fără a infirma realitatea şi a periclita atingerea
civilizaţiei socioumane.
T elmologiile informaţionale sînt cele care poartă
astăzi tendinţele devenirii noastre şi în lumina lor totul
va fi altfel şi va fi privit cu ochi noi. Ele scot puternic
în evidenţă rohtl creativităţii şi creaţiei, prin ele vor
putea fi evitate pericole majore pentru om şi societate.
N eglijarea acestor tehnologii a constituit un factor
fundamental al închistării, crizei şi prăbuşirii socialis-
m~6lui totalitar. Rolul lor în noua Românie democratică
şi liberă, prin acordarea unei atenţii deosebite încă din
prima etapă după stabilizarea ţării se va impune pentru
o satisfacere firească a celor miii generale tendinţe ale
devenirii.

127
PUil'tea a patra

GîNDURI FILOSOFICE

Gînd1.tri despre .NIihai Emi1Mscu pornite din ideile

poetului care se înalţă ca o uriaşă pers01'lalitate a cul-
turii româneşti. Gî,ftduri despre opera lui Vasile Conta
care a deschis calea filosofiei originale româneşti printr-o
filosofie materialistă. Gîndttri de răspuns la întrebările
puse a'lttorului în cîteva c01'worbiri şi care ar putea in-
teresa pe cititor.

il71

Pentru Conta ,;au caracterul realităţii conştiinţa, senti:rl'tentele,
ţiunile, ideile etc. pe care le simţim că există în lumea noastrâ. internă,
(Bazele metajizic'ii, op; ât., p. ?07). ,. . .. . . , ..
Putem găsi la VaSIle Conta ŞI un expenment fIlosofIC, cu 111ţelesul
pe care l-am definit în Projunzt:mile lu,mii '/'iiatel'iale(1979). In Teoria
jatalismului, V. Conta afirmă: "De aceea, .cî.nd caut să con,.~ep l1~~~~icul
absolut, sînt sprijinit de un sentiment pembii de gol; !ca,'re~~~ă'.,,()Qo~eşte
cumplit si în sfîrşit mă face să ameţesc'.' (Cap. II; "Secţ. II)-: Este
in:..posibil' de a-mi figura nimicul absolut spune .Conta, ceea ce·~onsti_
triie un experiment filosofic fundamental de tIpul unor. exper~mente
fundamentale din ştiinţă. în acest mod, problema. none.xlstenţel abso-
lute poate fî eliminată din filosofie, pe baze expen.mentale. în. experi_
mentul filosofic instrumentul este fiinţa umană ŞI cum expenmentul
"nimicului absolut" este reproductibil, el este şi un experiment ştiin­
tific. A te sprijini în raţionamente filosofice ulterioare pe rezultatele.
~nor experimente filosofice fundamentale de necontestat este o metodă
care se găseşte .în embrion l~ Vasile C~I.1ta .. Asemenea ~xp~rimente
filosofice, alătun de datele Sigure ale ştunţel, pot constItUI puncte
de reper pentru dezvoltarea unei gîndiri· filosofi'ce la. un anumit
moment istoric. Deci' nu numai prin extrapolarea Ş1 specularea
datelor ştiinţei, ci şi prin folosirea fiinţei .umane ca instruJ?e?-t
de investigare filosofică experimen~ală P?ate fI ~e~vo1tat ma.tenahs-
mul. Propoziţiile de plecare ale filosofIeI mat~nahste .vor ţi datele
stiintei si rezultatele unui mic număr de expenmente fIlosofIce care
pot fi a~.cepta.te, ~ mod c~itic? ca ata-:e. Acestea ~u în~hea~ă de la
sine o fIlosofle fund nevoIe SI de rahonamente fIlosofIce 111 mare
măsură creativ~ si imaginative' peritru 'ca imaginea filosofică generală
să capete o anum'ită coerentă. Materialismul nu poate fi o generalizare
a. stiintelor ci, în primul rî~d, o gîndire filosofică, care însă nu poate
nega nici una din cuceririle sigure ale ştiinţei de care trebuie să ţină
seama.
Acesta este drumul deschis de Conta în filosofia românească.
212
;'1
IV.6. PATRU CONVORBIRI
. Asupra lucrărilor anterioare cu car~~ter filosofi.~ ale <l:u~oru1ui
acestui volum au apărut numeroase recenzn, comentarn, refenn. S-au
pus si multe întrebări. O parte din răspunsurile autorului au fost con-
semn'ate în cîteva convorbiri care' redate în paginile care unnează ar
putea fi utile pentru aprecierea modului de gîndire în ela~o~area ţ1wlu­
lui lumii materiale şi a unor puncte de vedere rezaltate dm l11cruclşarea
întrebărilor cu fondul filosofiei ortofizice.
A. INTILNIRILE TRIBUNA: PENTRU O OXTOLOGI'E RO~lÂNEASCĂ*
Vasile SăIăjall: 11 avem astăzi ca invitat în cadrul lntîl1~i­
nlor Tribuna pe omul de ştiinţă, pe filosoful Mihai Drăgănescu. Pre-
zenta Domniei sale în confruntarea actuală de idei ilustrează un
model specific acela ce porneste de la practician si se asează decis
in cercul llec~sarelor sinteze lundamentale. Recent' apănltul volum
Ortofizica Încununează de altminteri în mod semnificativ un demers
dintre cele mai originale în cîmpul gîndirii noastre teoretice. Vă propun,
prin unnare, să pornim de aici.
Achim Hibll: Mihai Drăgănescu este membru corespondent
al Academiei si seful Catedrei de electronică de la Institutul
Politehnic din B~cu'reşti[ ... ]. Ceea ce face dinsul se caracterizează[ .... ] şi
prin curajul de a se înscrie într~o linie de gîndire novatoare, în concor-
~lanţă cu spiritul epocii pe care o trăim. Din lucrările sale cu substanţă
filosofică rezultă că oaspetele nostru vrea să elaboreze o ontologIe
.coerentă care, după cum o şi spune, intenţionează să răspundă marilo~
.semne de întrebare ale ştiinţei secolului nostru dar şi unor frămîntăn
filosofice pe care gîndirea te:. a manifestat încă din mileniile II şi 1
te.n. Ambiţia lui Mihai Drăgăne3cu este aceea de a depăşi .modelele
-ontologice anterioare şi inclusiv pe cel cu care operează conştient sau
i.ncouştient. ştiinţa contemporană.
* "TribuU<1" (Cluj .. ~apoca), 14 noiembrie 1985, p<tg. 6, convorbire consemnată. .
.de Dan Rebreanu şi T. D. Savu.
213

Mihai v Drăg~J?eseu: v V~. mulţumesc .pen~ru cele spusei îmi"
dau seama c.?- parcamcep sa t:aIesc. un anumlt bilanţ. Dvs. aţi insistat
asupr~ l.?cr~rilor. mele de filosofl.e. Pre<?cuparea mea principală nu
este. msa f~losofla. ~şa cum aţI .. menţlOr:at, a~ lucrat şi lucrez in
co~tmuare m d~enlUl e1ectroDlCll. TotUŞI, venmd în contact cu o
sene de aspecte dm domeniul informaticii, cu munca de conducere si
, de coordonare a ştiinţei, am avut multe frămîntări privind moduJ de
înţe:egere cît .mai rig~ros al :.ealităţii. .Tocmai de aceea am sjmţit nevoia
v 11:nor prof?-nzimi ale materiei. Acest lucru l-am intuit de mult timp
c~, m prealabIl, sa ma apropll de ea din perspectivă filosofică. Probabil
din cauza fo~~ţiei .~ele de inginer m-am îndreptat cu precădere
asupra ontologlel. Ştllnţa are foarte multe semne de intrebare' în
ţizic~, în ~osm~l?~ie, în ,biolo.gie, .în psihologie, în fine, în dome~iul
mteligenţeI artIflCl~le. Cmd mteligenţa a început să funcţioneze pe
un suport electroDlc, cum este cazul siliciului, dintr-o dată s-au ivit
cîteva întrebări .fireşti. Este oare inteligenţa artificială de tipul celei
mentale a omulUI sau nu este? în dedesubtul ei ea are o altă întrebare
şi mai adîncă: este sau nu o deosebire Între materia vie si nevie?
Inteligenţa, a:tifi.ciaIă în. l~ina ~cestor întrebări ar apăr~a ca un
fel de matene mtermediara: neVle, pe de o parte, în mod evident
nu are ca substrat o substanţă biologică, dar inteligentă ca si omul,
p<: de :altă parte,. chi~r . dacă m~i ~mitată astăzi. Ce ar pute~ deter- ,
mma o asemenea SItuaţIe mtermediara? Răspunsul este evident: informa-
. ţ~a. ~0.ti.?ne~ de info~a1ie încvepea să' capete un contur nou şi poate
ţI pnvIt~ d~ntr-? lu~ma ~?,:a. vCeea, ce se spusese în ştiinţă despre
mform~ţle, mteligenţa artIfICIala, devenea cu totul nesatisfăcător.
Teo~~,ir:formaţi.eide :pîr:ăvacum nu ~s.t~ o. teorie propriu-zisă a infor-
~aţlel;~l 0v te<?ne statIstIca a trans?1lslel el; Teoria informaţiei trebuie
sa cupnnd~ ŞI tenomenul semantIc pe care-l reprezintă inteligenţa.
Or, semantlc~ yp~ea într-o asemene~ teorie a informaţiei" deşi era
foarte .val~roasa. ŞI avea mu~te ~onsecmţe practice în domeniul radio-
~omu~lc~ţ~ilor ŞI t~lec~muDlcaţl1~or. Concentrîndu-se atenţia asupra,
mformaţlel ~onstatam .m :n?d frresc că ea se manifestă şi pe plan
me~t~l:. A~l e~ se m~nifesta lr: tot . cee~ ce este bjologic. Este o carac-
te~st}(::a a ~1~lUI folosrre~ propnetăţllor mformaţiei. între timp, biologia,
pnn genetIca, d4iScopense structura acizilor ribonucieici, deci codul
genetic"ca un tip de informaţie. Totusi, acest cod este o informatie,
statică; cristalizată, ce serveşte la construirea organismului, dar c~re
nu esţe maleabilă. Probabil că inform,aţia ,dinamică intervine în alte
procese :biologice. Plecînd de la toate acestea, fe ridică în mod firesc
încă o întrebare şi mai atrăgătoare: oare informaţia nu este un ingredient
primar în materie, oare ea nu îşi spune cuvîntul de la început şi
în constituirea materiei vii şi' a, celei nevii? Tot ceea ce cunoaştem
214
c,·din fizică nu lasă:in>i:nod 'dIrect un loc, un rol informaţiei. Probabil
~>,.că informaţia a intervenit la un nivel miia:dînc, la un nivel de care
.' . fizica aduală, ~hi~rcea' cuantică, nu s-a preocupat. în felul acesta
s-~arputea v~rbl desprelaptul că informaţia îşi bce simţită prezenţa
din~r-~ ~t~:'le profuridădin. care provine şi substanţa vie şi cea nevie.
:o:Ia~a; l.n ~lUll generale;.Q 'primă cale de a dezvolta ontologia de care
aţl'ammht. Pe de altă>parte, mintea noastră are o serie de frămîntăl:i,
de întrebări independente de ştiinţă, care o pot conduce la întrevederea
ŞI: am sens despre el în Projunzimil~ lumii mSI1eriale. Cred că este. o
frlrnintare a omului din momentul în care a devenit conştient de
gîndi!'ea sa, de spiritualitatea sa. Rationînd asupra modului în care
gîndi.nl asupra realităţii şi constatînd cum toţi filosofii, în trecut',
s-au confruntat cu problema existenţei sau 11onexistenţei, îmi dau
seam~, că int~rvine <? autolimitare în gîndire în raport cu noţiunile
de e.Xlstenţă ŞI nonexlStenţă. Paradoxul pe care l-a sesizat încă Par-
~emde ascunde, cred eu, în spatele lui, o realitate mai profundă. Dacă
ţmcm". cont. &: exist~ţa un~i asemenea realităţi, acest paradox apare
tocma~ la linuta uDlversulUI nostru sub care se ascunde materia pro-
fun~ă; tnseamnă ,că .p~~adoxul ~te fi~esc. în~~ el poate fi şi dep~şit
daca mtrevedem postbIlitatea €XlStenţet matenel profunde. Astrofizlca
vorbeşte de începutul universului, de un hig-hang, de o provenientă
a lumii din ceva. Fizicienii se întreabă astăzi ce există în intedorUI
particulelor elementare. Ei tot descoperă asemenea particule, dar,
pînă la urmă bănuiesc că trebuie să existe o t'l1tim.ă cărămidă. Cînd
s~ spune că materi:a. se ~s~a~e în particule la infin.it este un fel poten-
ţIal de a spune. NIC' un fmctan nu crede că lucrul ar putea să meargă
chiar la infinit. Din punct de vedere fizic este greu de gindit aşa
ceva. Şi. atunci te poţi întreba ce este În interiorul unei particule ele-
mentare, dacă nu mai conţine particule elementare. Evident că răs­
punsul trebuie să fie materie. Nu poate exista altceva. Deci, dacă
existimaterie,ce fel de materie? Probabil că este un secret al naturii
nedescoperit încă de om prin ştiinţă şi acest secret ne co-nduce la
ide~acă aCol~, într-un fel oarecare, îş~ sI?u!1: c:uvîn~ul materia.~rofundă.
., CeeL~- ce noua ile apare ca structura fizIca Incepmd cu particula ele-
mentară are un dedesubt material de o natură aparte prin care materia
capăt~ forUla: ~e v subst~ţă şi de natu:ă cuantică. Lumea nil apare
omulm constItmta la pnma vedere dmtr-un ansamblu de particule
el~ment<l:re. El a re~.it ;ă-şi iID:agineze atom,:l în antichitate, dar prima
lUI reacţIe a fost sa la m conSIderare corpurile ap cum sînt, continue,
macroscopice, ba chiar să-şi imagineze că primele elemente erau apa,
focd., pămîntul, deci corpuri continue. într-un fel el contilluifică
lu!pea înconjurătoare. O asemenea transformare de la discontinuu la.
21:>
continuu nu se poate petrece, dacă gîndim materialist, decît intr-un
p:w~es material, într-un proces fizic. . .' '.' . , ....
Achh~.}tI~hu.: După. cum se poate constata~ în'personalitatea
prof~sonuUl c:Nl1haIDrăţ5ănescu să1ăşluieşte· un viu spirit metafizic:
A~"m v.edere nenlUlţumlrea, pe care o m3.nifestă faţă. de lumea existentă
accesi~ilă nouă. C~~tă: perman:nt prof,:~zi~mi dincolo de ea. în· spatel~:,
acesteI. nemulţmmn de natura metafIZIca se află, se pare, anumite
greutăţi <!.le stadiului' actual de dezvoltare al stiintelor naturii pe 'ca.re·
dînsul, în parte, ni l-a prezentat esenţializat. î:ri., secolul nostru am
putea v.orbi despre o ontologie dominantă de tip pozitivist, în' cadrul
~ăre~a .se. ge~e~~lizează 'şi a"ţ>stractizează, pas de pas, descoperirile :şti-·
mţel ŞI t~hI1lCll <!espre. real~tatea accesibilă; însă permanent în urma
w
dezvoltam lor. In ontologIa pe care o propune Mihai Drăgăne'sc1:l'
avem ,de-a face cu un"punct de vedere oarecummetapozitivist. Dinsul:
nu numai că· ţine sean1a de descoperirile actuale ale' stiintei si tehnicii
da:r.·p:ropune dincolo de ele, 'dinspre filosofie, o ipot~ză despre o exis~.
tenţ-ă" profundă. Această ipoteză;, metafizică are, printre altele,- ,calitatea·
că nu este. imposibilă, stimulînd deschiderile. cunoasterii către stiintă;
şi filosofie.· Această constructie teoretică este în' ac~rd cu mani~ra:. de'
a privi lucrurile propusă de·Karl Popper. El solicita: slujitorilor cunoas-
terii ,să .propună . ipoteze stimulatoare şi să le falsifice permanea.t.·
Mihai ~ Drăgă~eseu: Dacă prin meţafizic înţelegeţlfilo·s<;>fic,.
totul' este m ordme. Părerea mea este că În momentul de fată
filosofia are dou,ă mari probleme deschise, una este' problema ontoloO"ic~.'
C.ee~ ce am ~ăcu~ eu i1U'este imposibil dar nici nu pot afirma că'r~pr:e~
zmta o certitudine. Ar putea deveni o certitudine numai în cazul în
care ştiinţa ar putea confirma cîte ceva dintr-un asemenea model"filo-
sofic. Din acest punct de' vedere Karl Popper avea dreptate: trebuie.'
să încercăm ipoteze noi, chiar dacă se vor dovedi false sau nu' Întru-
totul Întemeiate. Se spune uneori că filosofia a murit. Lucrarea mea
recentă a dQvedit că ea are încă un drum extraordinar. de larg înaintea'
ei. O a doua problemă la care trebuie să răspundă filosofia este a!=eea
aomulu~: ~a ~ll se po~te desprinde de om, de a-i oferi un sp~1j-in
moral pnn msuşI modul m care ea caută să înţeleagă lumea, să o 'pri-
vească, să gei1eralizeze pe de o parte rezultatele stiintei si chiar să
o exploreze în necunoscut.. Omul de fapt se const~iest~ p~' sine si' se
va construi si in viitor si în fata lumii care îl înco~joară va c~uta'
întotdeauna 'să-şi creeze :b.oi căi, ~oi imagiIii, în aşa fel încît să p6~tă
să-si viata, să-si
, continue
. ., ~. ' continue
.
cultura. . .
. Gloria .Mustăţea: An~ citit cu foarte mare interes cartea
prof~so~n1:u~Mihai. D!i'j.gănescu. Un .deziderat deosebit de important.
al fIlosofIeI matenabste,. al ontologlei, este acela de a ţine pasul :În
216
. '!pen'l1al'lenţă cu datele ştiinţelor par:ticulare Ş1 m acelaşi' timpsăAie
"capabiIă să ofere permanent acestora fJ metodologie generală. Părerea
~nea este că modelul ontologic deum.nit inelul lumii materiale elaborat
de profesorul Mihai Drăgănescu corespunde acestor deziderate Într-o
conceptie unitară si că acele nedumeriFi ale ştiinţei legate de explicarea
. piocese'tol" din do~eniul cuariticului referitoare la originea viului, a
• 'trecerii de la neviu la viu, de la viu la \fitil' cu conştiinţă, explicarea
ontologică a fundamentelor matematice ale paradoxurilor teoriei mulţi­
mi.lca" -:- toate' aceste nedumeriri ale ştiinţei îşi . găsesc o rezolvare
.pri]} ac~st model ontologic şi în acelaşi timp ştiinţele particulare pot
să pomea;;că de la nişte date, de la nişte deschideri pe care acest model
ont:;ilogi« le ofcr~l. Mi s-a părut foaJ'te impOl;tant ceea ce Domnia sa
'f'pu1?;e despl·~ fundamcntde. ontologice ale matematicii. L-~ş. ruga pe
piofesorul' Mihai Drăgănescu si facă \mele referiri la creativitatea
tl-u1il.11ă, eyentual la temeiul obiectiv al iiltuiţiei care prin modelul său
ontf;Jlogic capătă o nouă perspectivă.
, :. ~i1aai Dl'igăneSCH:. După părerea. mea, intuiţia depâ.şe şte
inforinaţionalul structural şi fizico-structural făcînd să intervină pro-
prie-tăţile fenomenologice ale vieţii umane. într-uniei, în intuiţie
inteniine, ca si în creatie, 1111 anumit schimb Între structural si feno-
:ţnenologic~ proces care' se' petrece în cazul modelului din OrtoJizica
nu ':i1i.ltnai în mintea omului, ci şi în materia profundă. N llmai că modul
de structurare al creierului oferă .alte răspunsuri in creier şi minte
â-e9ît mo.dul în care acţionează materia profundă.. Deci, 'in imaginea
~cestui model, în materia profundă, fenomenologicul creează structuri
care după aceea pot căpăta formă fizică. Pentru mintea omului jocul
a,cesta structural-fenomenologic duce la idei noi, la intl1iţii chiar în
i·aport" cu realitatea înconjurătoare omului şi chiar cu realitatea pro-
fun,<lă.· Omul are disponibilitate i1lformaţională, o mare . libertate
PE; gîndire. lrit)uiţia ne apare ca un fenomen subtil, ca un. fenomen
mental ce nu poate fi prezent într-o inteligenţă artificială strict struc-
turală aşa cum dispunem astăzi.
AUlI'eL Codoban: Aveaul un set de intrebări, dar as. vrea să
1i1t:Cp CU două. Şi mie mi s~ pare că realizarea unei noi ont~logii' este
imperios necesară. Totodată mi se pare foade interesant să întîlnesc
la D:vs. această soluţie a unei ontologii care să facă sinteza între struc-
turâJ. . şi "fenomenologic. Această sinteză mi se pare la fel ele caracte-
riwl1tă si necesară în epoca noastră. Se ridică unele probleme pe care
as 'dori să le arăt pentru a vedea cum aţi putea să le depăşiţi. Orto-
j/z1,ca ne pune în faţa unei Natu,1'pln:losopltie, a unei filosofii a naturii.
Y'ă Întreb, nu pentru mine, dar este o problemă in filosofia cOlltem-
217
~r~ă "p:re2enţ~' ~-cestci fil?sofii ~ naturii.: ~'ea:' pare să se: fi î.'r.drciat '
ŞInu se pare ca ŞI Engels ŞI maqp-Emul, chmr opre~c evolnt1a,2:(:~~teia .
Ce loc poate deţ14u: hlosQj1~a ttaturiiîn conlexhtl 'Unei n;noni.()ifltJ;i?'.'?i
}I~hai ~h-ăg~ll,es('u: V<;>lu:nul m~u arată că filosofia .n;ttu'rii
nu s~a InCheIat ŞI este neVOle In contmuare de o asemenea-,.:hksofie.
Paralel este necesară Însă şi o filosofie a omului fundamentată, struc~ ,
tural-fenomenQlogic. Pentr,u, mine se impune şi lucrez la, ~a,€e.va în
prezent. " .
Anl:~l Cod9bal!: A doua observaţie pe care vreau să o fac
este .. urIl1:atoarea: mI -se pare că mod-e1ul ontologiei pe'careDvs. îl
p!Opuneţl s-ar putea incadra într-o ontologie de tip spinozist,ca:racte_
nzată de- un fel de ID{)IDSm aLformei. Imediat după asta niaie5'te' o"
altăintre~re. :Mă interesează foarte mult eu-ffl 'L',edeţi trece1'ea jOl'mei
de. la ntaterta n,et'ie'la· materia vie, şi de la aceasta la' 11/e11tal. Ce anume'
conduce la aceste treceri?
, . Mihai Drăgăne-s{'ll: 1n primul rînd aş vrea să' vă spun" că în
conGepe;e~ prezen.~ei }uc?-ri (Ortojizica, n. red.) şi a celei dedicate
pro!unzlmllor l?mn ~,atenale nu m"a preocupat coincidenţa sau· atin-
ge;lle cu,. alt~ fIl.osofll. Dacă au a.l?ăn;t, .a.u ap~rut î,n mod !iH;~C' şi
<l:ht. ~ntl1 nu-am format eu propnile IdeI ŞI, apOI, am mceput satltesc
fllo!;ofle. Am' avut avantajul că nefiind filosof, am căutat du-nă ce
~~. ~vu~ ideiţe. s~ mă~onf:un~ 'eu to~ cee~ ce am putut să citeic din
Istor,la fIlosofIeI ŞI efectIv sa CItesc filosofle. Mă tem că o asemenea
fil?sofie ar putea fi interpretată uneori' într-un sens dualist, alteo:ri
chiar; ,într-un sens i.de~list. Ît; modul în care am lucr~t. ain forjat ideile
mele m sens matenalIst. Însa nu m-am temut de mCI un fel de feno-
men oricît de subtil, oricît de suspect, oricît de necunoscut. Realitatea
trebuie privită în faţă şi trebuie să căutăm să o Întelee'en1 in cadrul
unei,filosofii materialiste. De aceea am acceptat că în {nat~ia profundă
l~U. au loc procese de tipul obişnuit în univers şi am acceptat procese
fIZICe de un fel deosebit. .
. ' .. 'Achim ~.ihu:Din cele spuse de Dvs. s-ar' putea deduce că
11l1iil~ ontolo~lel pe care o propuneţi s-au constituit spontan. De-abia
ultenor v-ah întors în domeniul filosofiei si le-ati dat con:tinuf;.Nu
cred că nu 'aţi CUl10scut înainte materialism'ul în t'orma lui 'standaTd~
din cursurile obişnuite care se predau în invăţămînt. Spontanţ;.itatea,
de creaţie despre care ne-aţi vorbit îmi face impresia că s-a constituit
dinco~o de acest model standard si, oarecum, dintr-o nemnltu:mjrtli
faţă de unele' elemente dogmatice e~istente în cursurile a~int;te.
218.
l\{ihai Dră!Jiine3cll: Nu numai că' am studiat marxism-Ieni-
. ·nismul ca student, dar am urmat în tinereţe o facultate sera1ă de
(ilosoţie. Deci, din punctul de vedere al pregătirii mele filosofice, a
. fost vorba de o pregătire, într-adevăr cum spuneţi, standard. Totuşi,
încă de cînd eram student am avut o serie de frămlntări legate de
faimoasa problemă a existenţei şi nonexistenţei. Ce m-a indemnat să
scriu filosofie â fost contactul cu viaţa şi cu oameni de ştiinţă din
toate domeniile.
Gloria MIl;;tătea: Vă mărturisesc că atunci dnd am început
lectura cărţii Projunzimile htmii m::tteriale m-am întrebat în ce tip
de filosofie pot s-o încadrez. Dar studiind Ortojizica am ajuns la Con-
'. duzia că este o filosofie materialistă, bazată strict pe datele oferite
de ştiinţele particulare. Modul în care a fost tratată informaţia în
gencea:l şi tipurile ei: sintetică, structurală şi fenomenologicăeste eloc-
vent în acest sens.
. VtlSile Peteallu: Profesorul Mihai Drăgănescu "vine" dinspre
s,tiinţx informaţiei spre filosofie. Evident, informatica este o ştiinţă
deda.tă foarte recentă şi de aceea informaţia liu putea fi prezentă în
cadrul filosofiei materialiste. Dealtfel, Mihai Drăgănescu chiar in pre-
faţa la Ortojizica arată ideile de bază pe care le-a avut în vedere la
elaborarea cărtii. '
. tn ceea ~ priveşte comparaţiile Între inteligenţa artificială şi
cea cnaturală sau şi mai mult între robot şi om cred că trebuie bine
'precizat cadrul .şi modu1în care se fac aceste comparaţii. Robotul
saucalcu1atorul nu sînt mai mult decît .0 sculă - este adevărat ·că
foarteperfecţionată, dar totuşi sculă - la dispoziţia omului. De aceea,
. a-şa '.du.pă cum nu comparăm ceea ce face un om şi ceea ce .poate
f<l:Ge ·un automobil, ci ceea ce poate face un om fără automobil cu
ceeace poate face un om cu automobil, tot aşa văd corect să com-
pară.m ceea ce poate face un om fără calculator cu ceea ce poate face
un om dispunînd de calculator. Este adevărat că unei maşini obişnuite
i se dă de obicei o comandă în momentul în care ea trebuie executată,
iar unui calculator i se dau o succesiu ne de comenzi - programul -
inainte şi apoi urmează execuţia. Este adevărat că programul poate
fi cQmplicat Într-atît Încît să nu mai poată fi urmărit mental dar
aceasta nu Înseamnă că el are dreptul să fie personificat, rămîne În.
cont1ruia.re tot o unealtă. Evident, Într-o construcţie filosofică, a nu
rezerva. calculatorului numai ro-Iul de sculă este un grad de libertate
219

în plus-; A~a C1:m sptme Mihai Drăgăne~cu,aici. putem "să încercăhl
ip oteze .noi" şi în acest sens. cred că sînt făcute comparaţiile. cuvenite;
Aellim Mihu: S-a discutat aici despre caracterizarea de p~-inci­
piu a ontologiei Dvs. După cum bine ştim, materialismui este În iend
o deschidere .dinspre.; cunoaştere Tre ctmoaştere. Lucrarea Dvs. este
perfect circumscrisă acestui dezido at. Nu putem considera, bineînţe1~s,
că această dublă deschidere are un singt;r j laSE:U precis marcat. Modelul
Dvs. este unul dintre posibilele direcţii de mişcare în spaţiul dintre
ştiinţă şi filosofie. Dat fiind acest fapt - şi aici se înscrie originalita-
tea ·poziţiei Dvs. - nu vă aşteptaţi la eventu,ale critici din partea unor
jilosoji? Au, existat încercâri de a ataca ideile lui Odobleja şi valorifica-
rea lor. Anticipaţi o asemenea atitudine nu prea javorabilâ şi î'1't legă­
tură C·U Ortojizica?
Iii Ilai DI'ă!Jănesen: Este {carte rosibil. Trebuie să ţinem
seama că şi în cadrul materialismului sînt posibile mai multe modele
ontologice. Faţă de modelul standard, lucrarea mea oferă un nou model.
Pot să apară şi altele .. Eu sînt convins. După aceea, este posibil ca
lucrarea să fie privită printr-un anumit capitol al ei. Ar putea exista
reacţii pozitive şi negative şi din partea oeamenilor de ştiinţă. Ceea ce
aş solicita eu este că această lucrare să fie privită în întregime ei. S-ar
putea ca un detaliu pe ici pe colo să nu se confirme în imld riguros:.
Privită în unitate, : lucrarea are, cred eu, un fir conducător.: Lucr~l
acesta îi conferă, pînăla urmă, caracterul de model filosofic, ontolClgic.
Am'cl Codoban: Aş vrea sli vă întreb dacă în specificzd el; o~io­
logia Dvs. nu poate J~.apropiatcl, de ceea ce a jâwt Conta sau Blaga' î~~
jilosofia noastrâ ş~ Cantet-nir, dealtfel, cuciclmile istm'iei? l\{ă gînd~st~
căcil·cularitatea, curba, ondulaţia sînt una din figurile ontologiei !'pe~
cifice româneşti, un fel de structură arhetipală a ontologiei româneşti
şi mă gîndeam că o putem regăsi şi la Dvs. în ideea "ineluţui lumii
materiale" .
Mihai Dl'ăgăneseu: Oarecum surprins am constatat Şl eu
existenţa acestei constante româneşti, Parcă e o continuitate şi ered că
ar fi foarte util să ne' stabilim nişte fire de legătură în gîndirea fiio:so~
fică românească, Cred că lucrul acesta ar merita să fie aprofund:it,
Ar fi foarte bine dacă am face aşa ceva pentru că în cultura unui popor
stabilirea de continuităţi e!"t~ esenţială.
220
D, "INFom..IA1,:IA NU POATE FI INŢELEASĂ DECIT PRINTR-O
TEORIE STRUCTURAL FE::'\OMENOLOGICĂ" ... (Interviu realizat de
EUGEN BĂICAN)* '. .
- .
:Eugen Băiean: Stimate :Mihai Drăgănescu, lucrăriie· dvs. (în
primul rînd "Ortofizil;:a;', lucrarea de sinteză nou apărută) vă reco-
mandă ca fiind· un ; gînditor original, autor al teoriei "inelului
• lumii materiale", proiţcţie filosofică materialistă nouă, înscrisă în
perimetrul materialismului, Totodată dvs. sînteţiîn primul rînd om de
stiinţă,. V-aş întreba, ca.}'!?., a~t jost motivele majore care au stat la baza
~xtindePii activităţii teoretice. a dvs, înspre filosojie?
Mil1ai Dl'ăgăncseu: Mi .se pm1e mereu această întrebare. Nu
am un răspuns nou, asa înCît nu-mi rămîne decît. să-I reamintesc:
o tendintă interioară de' a confnmtagîndul despre realitate cu reali-
. tatea, la 'care se adaugă influenţa modului în care se desfăşoară viaţa
stiin tifică si socială înconJ' ură toare, dar si viata proprie în această
" , ' ,
realitate.
EugcnBăieail: În cadrul concepţiei dvs., .a modelului o?-tolo-
gic descris, o importanţă deosebită prezi~tă teorehzare,: :,ortoeXlst~~n­
tei" ·sl a metodei. structural-fenorrtenologlce. ArgumentaţI amplu, JUs-
iifica~e~ postulării teoretice a palierului de profunzime al Existenţei
si de asemenea necesitatea completării emergentismului de tip bungean
~u .aspecte ale fenomenologicului. Existenţa acestor aspecte jenomenolo-
gice; nejonnale, în sjera C'lt1to.aşter# şi creaţiei mt este legată, în concepţia
'dvs. (c011iplernentar cu arg'lt11tentă1'2"le legate de problematica ortosensurilor)
'de însăşi existenţa onmltti, cajiiliţă creatoare, teoretic şi practic, de japt~tl
'că, dator-itc'i lt,ti, r~alitatease complementează permanent cu realizarea,
în spatele că1"btia subzistâun'mecanis1'n de proiectare teoretică iinperJed
(dar perjectibil)" în virt:L6tea.· cU11<Jaşterii întotdeauna limitate?
Mihai DrăgăIie~eU:' Dacă vrem să explicăm omul, pe ca~e
nu-l putem considera. îi1Că înţeles, trebuie să cunoaştem ele:menţele din
care este constitUit. Dacă ne întoarcem de la om la părţIle dm care
este f(limat nu putem să nu reţinem în aceste părţi şi ceva din ceea ce
el are speCific pe plan lliental-psihologic şi anume mentalitate. ~t\.ceasta
nu poate dispare cînd. ne Întoarcem de la om la celulă s~u chIar la 9
moleculă vie. Deci, omul ne obligă să recunoaştem anumIte forme de
procese mentale în tot ceea ce este viu, chiar dacă acestea nu mai SÎilt
psihologice şi conştiente. Altfel nu avem Cun1 să regăsim şi să recon-
stituim mentalitatea . (mai corect ar fi mentitatea omului). La rîndul
ei, molecula vie, formată din atomi, ·înultimă instanţă din particule
oi; .,Echinox" (Cluj-Napoca), 1985,. nr. 9'-10, p. 7.
221
e~emen tare, . ar rămîne strict structurală, . ciad în ea' nu s--a:r'pefrete, la . ,.
nlvelcuanhc, un proces care s-o facă vie, mentală, deci dicănu ar'~'
inten:e:n pe cale cuantică un .ingredient cu priorităţi noi, fenomenologice.
De aICI se poate merge mal departe. Un asemenea ingredient primar
a: treb:u~ să i~ter:rin~ în ~ot ceea ce c?Ustruieşte natura, căci nu pot
fI mulţI mgredienţl pnman, poate numaI unul, eventual cu două aspecte
primare, sau numai doi, cum a ales Alistotel, sau numai trei. Cel mai
simplu mod de a modela materia profundă este acela care ar putea să
explice. într-:un fel, pornind de la cît mai puţini ingredienţi primari,
deoseb~rea dmtre substanţa vie şi cea nevie, utilizînd aceiaşi in.gredienti
priman, respectînd astfel principiul unităţii lumii. .'
Omul poate fi şi un alt punct de plecare pentru o asemenea filo-
sofie, nu atît ca obiect, cit ca subiect. Felul cum mintea lui gindeste
asupra existenţei, în general, îl conduce la afirmarea unei realităti
profunde. Din tot ceea ce ştim despre univers numai realitatea p!"Ofund~
apar~ cu adevărat nouă, deci numai ea ar putea să intervinri. pentru a
explIca procesele mentale ale omului. Se cunosc diferitele solutii filoso-
fice ale realităţii profunde, şi cum o presupunem materială at~ci rea-
jungem la soluţia anterioară rezultată din privirea omuluica obi.ect.
Datele ştiinţei sînt de luat în seamă de orice filosofie, totusi omul
joacă un rol central în filosofie din punct de vedere ontol.ogic d~oarece
el poate construi conceptual şi dincolo de limitele temporare ale cunoas-
terii ştiinţifice, tocmai pentru a depăşi, în etape ulterioare, a.ceste limit~.
Eugen Băiean :!n concepţia: dvs., problematica infonnatiei
are un rol major. Cum vă raportaţi la distincţi.a pe care o jace Pngoiine
între nege1ttropia injormaţională şi negentropia stmctttraZâ (strnctura.
elecirowului de exemPlu, considerîndti-se că mt are de-a jace cu infol'"maţia) '1
Drăgănesctl: Teoriile lui Prigogine, pe care le apreciez
IIihai
în mod deosebit, rămîn valabile la nivel structural. Dacă pdvil'l1 lucru-
rile numai ca realităţi structurale, atunci informaţia nu-şi găseşte
un rost ontologic primar, fiind numai un mod de a privi structurile
fizice. De aceea, informaţia nu are un loc fundamental în gindirea
lui Prigogine. în fond, este cazul a două puncte de vedere filosofice
..destul de net deosebite: fie o realitate structurală, fie °
realitate struc-
tural-fenomenologică. Fiecare punct de vedere duce la Ul1 alt IDOli
de a vedea lumea.
Eugen Băiean: Dvs. elaboraţi un nou model ontologic. VOi'biţi
Însă şi de necesitatea unui nou mod de gindire, creaţie şi cunoaştere,
-din perspectiva metodei structural-fenomenologice şi a direcţiei arhi-
tectural-structural-funcţionale în gîndirea sistemică. Legat de acestea
-consider că ar fi interesantă o raportare a teoretizărilor dvs. la tipurile
222
de teorii· şti.inţifice (structurală- Sneed-StegnlUJler ~ . strudural-'-or.ga-'·
<nizaţională. '- L Pirvu), pentru a releva virtuţile tipului-de teorie-
, stiinţifică, care poate fi elaborată prin metoda structural-fep:omeno- '-<0'_
. Îogid'l (inclusi,""" în ce priveşte eliminarea paradoxuri lor proprii vechii
. paradigme de cQil<ieptualizare şi. teorelizare). Iar pe baza au;,ştor. pdei•.
, s-ar l;.rdeaaval~a şi înspre jalonarea aceea ce s-ar putea numi teoria'
~tn1ittNr :J.1; .. c6i/şti/;'nţei, creaţiei şi cunoaşterii?
)Iib.~ti ~!ăgălleseu: Un model ,ontologic structural-fen()meno:-
logic imp-u_ne .~i un mod de gîndire în termeni structurali-fenomeno-
logici. ° schiţă: de teorie şfiiIiţifică str-uctural-fenomenologică o repre:-:
intă partea a 'IV-a a volumului "Ortofizica" în care se expune şi 10'
introducere intr-o teorie _generală a informaţiei. Informaţia nu . poate-
fi înţeleasă dePiii;t dedt printr-o ţe<;>rie.structural-fenomenologică. Da~'
puten15ă'SllgerMn şi alte teorii, cum'.ar fi spre exemplu teoriaunm
univers . prin rădrtciilile lui structurab-,feno'menolegice,· deci'Înainte-
dedescrierex.luicuahtiCă; mai mult, :s-ar putea deduce legi cuantice'
. din jOC1.~l tinor ortosensuri. pl:ofunde. S-ar putea încerca atunci, Într-o--
plimrt etapă, teoria unui univers 'mai simplu imaginat.
'Cred, desigur, că se poate înainta pe cale structural-fen.omeno-
logidt către o teolie unitată a conştiinţei, creaţiei şi cunoaşterii.
EUHell :8ăiean:. Dvs. vorbiţi de dezirabilitatea stadiului ştiinţei<
strudl1ral-fenomenologice si de ştiinţa fundamentală fizico-informa-
ţională, raportîndu-vă insi la considera1ii metaştiinţifice, filosofice;
Din această perspectivă, care consideraţi cii ar ii imperativele jilosofiei
actuale? Ce sectoare şi probleme necesitii mai acr.tt rezolvare şi ce sintezf;;
de ennploare sînt de aşteptat?
" lli:bai lk:lgănescu :;Nefiind profesor. de filosofie - şi mCl
filosof in sensul profesional al cuvîntului - nu este cazul să sugerez.
ce sarcini revin filosofiei în general. Sper ca "Ortofizica" să fie con- °
tribuţie la filosofie. Dacă.fenomenologicul joacă un rol important
în om, atunci are un rol şi în viaţa' socială,' evident în strînsă îm-:-
binare cu ceea ce este structural în aceste forme ale realităţii .
Euuen Băicall: Mulţumindu-vă pentru răspunsuri, v-aş întl'eba-
ce noi proiecte aveţi în ceea ce priveşte creaţia dvs. filosofică?
11iluti llrăgăl1escu :Mă preocupă, într-o anumită măsură, prin-
cipiile' sau procesele fundamentale ale funcţionării minţii umane
exan:1.inate în lumÎl'ia modelului structural-fenomenologic al inelului
lumii 1nateriale.
 C'FACTORUL . îMPĂCĂRII 'DI::\"'TRE DISC1PLH.\TELE UMANISTE si CELE
ŞTIll\ŢIFICE ESTE SPIRITUALITATEA OMULUI (Interviul realizat d
Ioap. Buduca)* ' e
'. Ioan ' B~d.uea: De cîtăva' vreme, stilna:te profesor Mihai Dră O"ănes
aţI reluat actIvItatea directă cu studenţii, la Facultatea 'de ele~tron:t~'
după o îndelungată perioadă în care ati fost director al Instl'tutucla~
~ C1tm,
Ceut .ra1 de I ~f orm~t'lca. -
gast"ţi .' ,
HZ prezent
UI
dezvoltarea îWI/ăţămîn_
tuluz e~ec;fromc r01'J!anesct V~ î~l!reb a~e~t lucru, ştiind că experienţa dvs.
-rl:e~s~b;t de bog~ta face poslbl,la o pmnre comparativă la vîrful actua-
l~t~}ll In domemul tehnologiei, e1t?Ctronice, microelectronicii si informa_
t,Kll. '
, ~Ii~~ai J~ră9ăne~e!1: Învăţămîntul românesc in electronică s-a
unbogaţlt prm partICIparea alături de Bucuresti si Timisoara a
~en!r:lol: universi~are ~in Cluj-~apoca şi Iaşi ca şi din alte ~l'aşe cu
Invaţ,:nlll1:t,:supe~lOr dm ţ'ară. NIvelul învăţămîntului in electronică a
devemt nd~cat In toate aceste centre. Dezvoltarea electronicii pe
plan mondIal es!e extrem de rapidă, grtsindu-se în faza circuitelor
1llte91:"a~e pe ~cara foarte largă (cu peste 50 000 tranzistori pe un cip
~e slhc~u). N~l negăsin: încă ÎI?- f~za ci~cuitelor integrate pe scară laJ:gă,
~-ar. parea ca va trebm numaI sa mănm numărul de tranzistori inte-
gr~ţl. într-un cir~uit, dar'acestlucnl presupune unsalt major -tehnologic
utilaJ~ mult mal :perf~rmante şi mai dificil de construit, procedee teh~
l~ol~gtce mult n;a:, r~fmate, metode de 'pro~ecţa~e noi, neapărat ,infor~
mahce etc. învaţam~n.ţul nos~ru a .re~:şlt ~a ţma. pasul cu problemele
~ode:ne ale electromcll, msă f i ulhmll am se reSImte o anumită întîr-
~lere f i .dotarea cu aparatură d.e laborator nece'sară ca studenţii să poată,
In ~o.n!lI~~1are, confru~:ta ~eona cu experimentul şi practica. Reluarea.
ast~vltaţll cu s~udenţll nu se pare firească deoarece nu am părăsit
mClOdată, complet ~at~dra, aYîn.~ o anumită continuitate prin activi-
tatea cu doctoranzll ŞI cu coleglldin catedră.
I~~m Bnduea: Vă î-ntreb dacă pot.enfialul extrem de valoros al
sb~dm!,tl~r de la Electron7:căestepvts deplin, În. valoare. Dar cel a
absolvmţllor d-voastrâ?
, ilihai DrăgăllesclI: Avem studenti de o calitate eleo~ebit~
Acest .lucru este normal aVÎnd În vedere fo'nc1ul mare ele talente al tin:-'
retulUI. român. A fi capabil şi a avea talent reprezintă totuşi numai un
pot!:nţlal care se transformă în valoare prin efortul personal al t.înărului
nnIm~a.t cu efortul societăţii, urmărind '. împlinirea acestor talente si
valonflcarea lor pentru societate. Unii thieri sînt atit de pasl..naţi
'" "Viaţa studenţeasc[\", 2D mai '19S7, p. 5.
224
activitate stiintifică si tehnologică în domeniul lor" au, se poate
o chemare' interioară' atît de puternică pentru a se realiza din
de vedere ştiinţific şi profesional, Încît singura noastră grijă
aceea de a le permite să se dezvolte printr-o îndrumare care să se
aCllreSI=ze inteligenţei lor în căutare de a se exercita asupra unor pro-
si obiective care să dea sens vietii lor. Altii, desi talentati, au
'de o mai puternică motivaţie socială, nu atît poi:nită din' inte-
'riorullor, ci mai curînd oferită de societate, în general. Ca profesori
confruntăm cu asemenea realităţi şi trebuie sa spun că, numărul
din prima categorie este deo:tul de important, totuşi mult mai
decît al celor din a doua cateo.:;orie. Cu 20 de ani în urmă nu se
manifesta o asemenea polarizare, t;tul depinzînd numai de capacitatea
şi puterea de muncă a fiecăruia. Cred că trebuie făcut mai mult pentru
'ca stndenţii să aibă şi o inaltăi6.o:ivaţie socială pentru efortul lor de
, a învă"ţa deoarece, deşi se promovează în mod satisfăcător, profesiunea'
, trebuie trăită tinzînd către performanţă şi nu numai pentru a fa~e faţă
, unor obligaţii minime. Pentru acei absolvenţi străluciţi pe care facul-
tatea îi produce, şi trebuie să recunoaştem că şi formarea de ingineri
. este o producţie, ar fi de dorit ca societatea să-i preia pentru o valori-
,ficare deplină. îmbinînd interesul societăţii pentru lucrări şi pr0dUs8
, ',de valoare cu al afirrnării profesionale şi ştiinţifice personale. Aseme-
nea tineri trebuie să primească sarcini pe măsura posibilităţilor: şi cunoş:..
,tin.ţelor lor, ceea ce înseamnă locuri de muncă oferind asemenea' posi-
bilităţi, în interesul general al societăţii noastre.
'Ioan Buduca: Sintagma "societate informatizată" a intrat in
l:lzul nostru. Cum credeţi că se va realiza roh.f,linjor,maticii î~n societatea
: 'JItoastră? Este i-njomltat-izarea şz' altceva, rlltai m1,elt decît o nmu'i telmologz'e?
Mlb.a.i Drăgănescu: Despre rolul informaticii în societatea noas-
; tră ' am publicat un înteg volum Informatica şi societatea (1987).' în
'esenţă, informatica şi electronica ar trebui puse pe acelaşi plan.,
f.apt, alături de substratul mecanic şi substratul energetic, socie-
tatea are nevoie de un temeinic substrat informaţionaI. Nu este vorba
numai de inţormaţia productivă; activă, dinamică, inteligentă, care
dirijează miscarea si deci lucrulutilajelor, în viitor al robotilor, a sis-
temelor teh:1ice complexe şi automatizate. Informaţia devii1e o forţă
<re. producţie. Dar informaţia va juca şi. un important rol cultural"
mult mai e~icace prin informatică. Societatea va deveni o societate
orientată,..' informational. Fără electronică,si informatică nu se ya putea
trece la:, o soCietat'e nouă. '
Ioan. BlIduea: 1ncotro merge azi injOYln-at'i-ea? Care Sî1Zt pe1'jormanţel~
ei d~ ultimă oră? Citim adesea despre revohtJia tehnologzcă produsă de
lS-c. 510 225
injol'matică şi ·1;l;/'croelectl'o'nică. Ammţ,'i ea, într-adevăr, 1f.tb n02b
relaţif7cc om-tnum;ă? . ' 'adus informaţia in prim plan pentru gîndire, fapt pe care filosofia
Mihai Drăgăneseu: Ca şi electronica, informatica se dezvoltă
de asemenea extrem de rapid. Este firesc deoarece aceste domenii lu-
crează în simbioză. Informatica pe plan mondial trece în etapa inteli-
genţei artificiale. Prin microelectronică şi inteligenţă artificială se
ajunge la o nouă revoluţie tehnologică şi chiar la o nouă revoluţie indus-
trială. Pe plan mondial sistemele expert cunosc astăzi o creştere deo-
seb~t de rapidă. Un fenomen semnificativ îl constituie explozia, chiar
aşa se poate spune,' a calculatoarelor personale pentru toate profe-
siunile şi toate activităţile, apariţia staţiilor de lucru pentru proiectare,
pentru cercetare, pentru arta plastică şi compoziţia muzicală; apoi'
automatizarea proceselor de producţie pe baze informatice-lllÎcroelec-
tron:ice, crearea de reţele informatice pentru cuplarea infrastructurilor
informaţionale ale economiei şi societăţii, gTefarea pe aceste reţele sau
prin reţele speciale a unor comunităţi de cercetători dintr-un domeniu,
comunicîndu-şi reciproc rezultate sau colaborînd într-un mod mult
mai rapid decît prin publicarea în reviste periodice etc. Infol"111iltica
va ~chimba viaţa noastră şi în primul rînd viaţa profesională, în cele
din urmă munca omului. .' .' ' .
, Ioan Buduea: Cttm aţi ajuns de la electrO'lbică la preocupăr'ile
jilosojie din 01'tojizica şi dilt eseurile d-voastră? .
MihRi Dl'ăgăneseu: Nu cred 'că am ajuns de la electronică
la filosofie. Fiecare om are, sau în orice caz unii oameni au tendinte
corţiplemerita.re. O asemenea tendiriţă complementară pentru' nune 'a
fost pre~cuparea' pentru a gîndi asupra lIDor principii fundanientaie'
şi 'aSupra realităţilor fundamentale ale lumii în care' trăim. Acest Jucru'
nu ~. fost însă suficient pentru a scrie filosofie. Viata m~a',' condus
spre lucrări de filosofie ca urmare a faptului că am fost an'trenat, dincolo
de profesia mea de bazrl, în activităţi de amploare privind introducerea
electronicii profesionale şi a infom1aticii la scara societăţii, venind în
contadcu oameni de diferite profesiuni, cu probleme administrative,
de. conducere; apoi, într-o perioadă de cîtiva ani amavutacti-
vităţi de. coordonare în ştiinţă şi tehnologie,' constatînd cum, fiec.al·e
om. de ştiinţă priveşte lumea din unghiul de vedere. al domeniului ':său,
în timp ce eu trebuia să integrez, într-tin fel, toate aceste, pUll€te de
vedere. La aceasta se adaugă cunoaşterea unei mari .varietăţi ·de: C0nl-
portamente umane şi de gr.up. Cu timpul,. fragmentele de idei'au,mteput
să se închege şi am simţit nevoia să le scriu. Fără îndoială· însă că
electronica şi informatica au influentat viziunea. mea .filosofică, fără
a '0' 'fi determinat, dar cred că aceste domenii.au avâ\liaj-dl' de a fi
. : ", ;'. .
226
tip de
'nu l-a luat în consideraţie pÎntt acum.
, ,!@:!il!ll Buduea: Ottm privesc, tiMpă opinia d-voastt"ă, filosofii de
,'tenrl'injă claskc'l actualele dezvoltări din domeniile de vîrf ale ştiinţelor?
Mihai Drăgănesen: Constantin Noica, filosof clasic, îmi
. splli.ea că probabil a sosit momentul ca filosofia să. ~e facă pom~~d
~din stiiui::1. într-adevăr, este unul din modurile pOSIbIle, cu condlţIa
';de i. nu' pdd lumea numai din punctul de vedere al unei singure
~ştiinţe, ci al tuturor ştiinţelor,. cef<1. .ce este ~oart~ ~eu. Am co~statat
';că dadi acceptăm o procesuahtate mformaţIonala lI~tr-o matene pn?-
'fundă atunci toate stiintele Dot fi ;:lrivite în mod ullltar. Este o chele
i posibilă la cerinţa ~llei' fil<i0fii d~iI ştiint.ă care. să se racord~ze ~i la
; fenomenele psihologice şi sociale. Am ImpresIa, poat.e .cerht~dinea,
; că filosofii de tendinţă clasică djll ţara noastră au pnvlt cu IDteres
":Încercarea mea si am bucuria să constat că tinerii doresc să găsească
; drumuri noi în gîndirea despre lume aco~dind at~nţie şi.lucr~rilor
lii~le cu caracter filosofic. în orice caz, dlalogul dmtre fIlosofIa de
tent:llnţă clasică şi filosofia din ştiinţă nu poate fl decît f~ctuos..pet;tru
ambele categofli de filosofi şi, cred, în folosul cunoaştem lumll ŞI cu
de '" aju-torul filosofiei.
'. '
I@lluBuduca: Va reuşi, c1'edeţi, v/itoJ'ul mai ap-ropiat saq" mai
'J,nrie.părtrtt o împăcare în.tre discipUnele umaniste şi ule şt'ii1lţlj1Ce?
','
" Mihai Drăgăuesett: Cu siguranţă. Dar 'acest lucru nu se v~
.' realiza prea usor sau ehiar atît de repede. Factonll comun al. acesteI
: împăcări este' spiritualitatea omului. Din nefericire noi vorblm prea
. putin despre spiritualitate; poate pentru că se pune prea adesea semnul
: eg~ităţii intre spiritualitate şi re~giozitate. Este. ~dev~rat că se vo~­
'beşte de spiritualitate, dar m.u..mu1ţ de o SPl~lt.ua~~ate cul!ura~,
.i foarte imPDrtantă si fărăde care spmtuahtatea ar fllipslta de o 1mbra-
! cărrJnte socială. si' umană, dal: nucleul spiritualităţii omului îi atinge
fiiuta intimă si iegătura sa profundă cu lumea, ceeace face ca acest
. nuele.u să devină' denatura unei spiritualităti filosofice. Aceasta este
'deDsebită de spiritualitatea religioasă. în' faţa spiritualităţ~i' fil?-
, sDfice ştiinta llU poate fi deloc străină, din momentul în care fIlosofia
. se vabaza~si pe ştiintă. in spiritualitatea filosofică se pot reuni, într-o
, arhitectură' splendidă, ştiinţa şi cultura, ştiinţa şi umal~i~mul .. ~c~st
, ltlCru' este valabil si nentru tehnologie: Dacă tehnologIel 1111 11 SlUt
indiferente scopurile' p; care le serveşte, iar in cent~l acestor sc~pu::i
. vom plasa civilizaţia .sociouman~, ~ce~sta dÎl~ .unn~ ~fl~~d o co~seclllţa!
~ \
'deşi deocamdată mal mult '0 aonnţa a spmtualltaţu omulUI, atunCI
227
se stabileşte o punte trainică între tehnologie şi spirtualitate, între
tehnologic şi uman.
D. ŞANSA OMULUI DE A SUPR:AVIEŢUI PRIN CImATIVITATE (Interviu
realizat de dr. Vitor Botez)*
A ,:V1tor A Botez: Creaţia dv.s. î1t sjera jilosojiei ştiinţei frapează.
m prnmtl rznd, ca preocupare ş~ japt cultural, căci ea provine d1>n. partea
unui specialist de înaltă clasă, de jormaţie inginer. Dacă nu mă însel
î~ i~to~ia şt.iinţei ~in Româ~'lia, inginerii nu au aV'ltt niciodată preocupări
j~losoj~ce s'tstemat'lce. Henn Coandă ne-a lăsat o serie de refle~,;i'U,ni inte-
resante, dar dvs. ne-aţi oferit pentr'lt prima oară o operă jilosofică in
adevărat'ltl sens al cuvîntului. Activitatea dvs. de p1'ofesor universitar si
studiile dvs. de cibemetică ar putea fi luate în consideraţie ca pre~ni~e
ale, aproPierii dvs. de filosofie, teoria informaţiei presupunînd de asc-
mmeao vizi'ltne globalizantă. Totuşi, mă întreb şi vă întreb dacă in
existenţa dvs., în procesul formării culturale n-au existat şi alte premisf:,~
Spre exe~~plu:,în ,liceu sau .în timpul st'ltdi-ilor superioare aţi jost atras
de lecturzle jilosoj~ce sau aţ't avut projesori sau prieteni care au stimulat,
în:cli1't~rea dvs. către "!editaţ~e~ Care sînt jz:losojii dvs. preferaţi? La î11tceput,
f'tlosoj1ta reprezenta 1-1$ actw'ttatea dvs. 1.m hobby sau o a dO'lta projest"e?
llil.ai Drăgăneseu: Am avut din tinerete o anumită încli-
naţie spre ~editaţie, îmi puneam întrebări la car~ nu găseam răspuns,
dar atuncI nu am studiat lucrări de filosofie. Acest lucru s-a
întîmplat după. ce <l:m devenit inginer şi pregăteam doctoratuL Apoi
a~l .urmat UnIVerSItatea serală de filosofie, tinip de trei ani.
NImIc nu lăsa să se întrevadă că voi scrie lucrări cu caracter filosofic.
Treptat,' însă, în strînsă legătură cu traiectoria vieţii, cu preocupările
pe c.a~e le-:a~l avut. în ac.ti.;itatea mea. profesională, ştiinţifică şi
admmlstrahva; uneon datonta unor evemmente dramatice ale vietii
am' început să regîndesc totul oarecum de la început si să scriu:
Cyncţ am ajuns la anun:ite 'punc.te .d~ ved~.re, abia atunci C:m în,ceput
Sa CItesc cu mare atentIe fIlosofI SI f11050fn pentru a mă confrunta si
. a urmări modul lor de gîndire. După asemenea confruntări m-am hotă-
r~t s~ .:pu~lic h~crăril~ mele, care, aveam să constat, se înscriu pe linia
gm~lTll fIlosofIce. din totdeauna. Pînă acum, filosofii preferaţi sînt:
VasIle Conta, LUCIan Blaga, Constantin Noica dintre români, A.ristotel,
PI:ltOll, Kant, Marx, Husserl, Heidegger dintre străini, la care, aş mai
adăuga. Rig-Veda ~i Upanişadele, apoi filosofia chineză prin Lao Tz,e,
ConfuclUs, Chu HSI ş.a. Dar aproape nu este filosof la care să nu găseşti
• "La Ro ... manie d'aujourd'hui", 1987, m. 11, p. 36-3'.
228
un lucru interesant deoarece fiecare reflectă, Într-un mod sau altul,
aceeasi lume pe care căutăm s-o întelegem cu totii. La cei de mai
sus ; s~ adaugă Însă mari oameni de ştiinţă cal'e a~ fost şi gînditori
asupra lumii ca Newton, Planck, Louis de Broglie, Schr6dinger, Hei-
senberg; Lamarck, Darwin ş.a. '
, în privinţa legăturii dintre filosofie şi inginerie, astăzi filosofi
renumiţi; cum--este~ Mario Hqnge, __ se ocupă de filosofia tehnologiei,
chiar şi Heidegger a scris despre- tehnologie;- A s6sit-poate etapa în
care şi inginerii să se ocupe de filosofie. Iar cei mai înclinaţi să fată
acest lucru sînt aceia care lucrează în domeniul tehnologiei informaţiei.
De fapt, cred că acest lucru a devenit necesar dacă ne gîndim că în
cele din ur;!,'11ă tehnologia trebuie să servească civilizaţia socioumană,
iar obţectele tehnologice capătă amploarea şi'influenţa obiectelor natu-
rale din realitate. . .' " ,
Pentru mine filosofia nu este un hobby,' nici o profesie, ci a deve-
nit o necesitate intelecUJală şi spirituală.
Vitor Botez: De '1nai 'mulţi ani vă preocupaţi. de rolul infor-
maţiâ şi informaticii în societatea contemporană. Cărţile dvs. "Sistem
şi .(ivilizaţie (1976)", "A d01.ta revoluţie indttstrială (1980)", "Infor-
matica şi societatea' (1987 rrelevă aspecte şi consecinţe ale 1'evoluţiei
ştiinţifice şi telmice .contempOrane determinate· de microelectronică şi infor-
matică şi a,bol'dează Î'fttr-o perspectivă unfimistă noua revoluţie industrială
şi evo~u.ţid s~ciaăjii,în general. Este practic imposibil să enumerăm într--un
interviu Problemele abordate în opera dvs. Teniativa de a defini teoretic
deveni1'ea tehnologică ş~ socială. î1'l pragul 1t1Zui 1201.6 n~ilmiu se asociază
,îrp. mqd: natural şi:necesar cu meditaţia jilosofice!, fie în lucrări ca acelea
'J1'I,~'l:l,({mtate,jie într-:-o'carte de filosojie ca :,Ortojizica" sa'lt în ese'ltrile pe
.I?ar,~)~ fruplicajidest'ltl de des în săptăm'irz,alu.l "Cdntemporanul". Credeţi
'că. 11.'t/3.ntalitatea :şifJ'ojt:lul spiritual al ont1dui se vor schimba mult sub
,iiti!iitd1tl,'Jwii deveniri' . ... ., ' ,
~ . : " .:: . . .
':;,:':'Mihai Drăgănescu: Presupunînd că omul biologic va rămîne
aCţhi;şi,: atunoi el, va rămîne cu aceleaşi premi~e fundamentale, cu
alte 'cuvinte va. fi în continuare frămîntat să cunoască, să găsească
răspunsuri la tensiunea sa filosofică· prin filosofie şi spiritualita.te şi va
căut(i: să' progreseze, să-şi uşureze viaţa materială şi să ating~ sta4.iul
unei civiliz.aţii socioumane. Fără a neglija accidente care ar putea dis-
truge omenirea, tendinţa ei va rămîne aceeaşi, de a ajunge la,o ade-
,v'ă:rată civilizaţie. Chiar dacă omul bio.l~gic se va schimba sau <t~.că
vor apare inteligenţe artificiale vii, tendinţele fundamentale vor r~mîDe
în esenţă aceleasi deoarece trebuie. să corespundă unor manife~t_ări
profunde· ale exj.~tenţei.· Pe o asemenea direcţie, omul evolue~ză, se
schim bă,uneori regresează, însă tendinţa -generală este ac!!ea a pro--
229
 gresului. Pericolele decăderii rămîn întotdeauna, însă el si societatea
a~ ~pacit,atea, ~e a fi creativi, şi de a se schimba yentru' a face faţă
?fl~an,lor IstoneI. Spre deosebtre de ~ele~alte speCl1, omul are conşti­
mţa, Iar aceasta va căuta să supraVIeţUIască antrenînd si substratul
car~ o wg~~duieşte. În"tr-u~ asemenea cadru de evoluţie ~înt posibile
schlmbarlImportante m vutor, care să conducă la perfectionarea omului
şi societăţii. Omul se găseşte astăzi Într-o anumită d~presiune spiri-
t~âlă,. î~s.ă ~red ~ă în viitor el se va Ţidica pînă la înălţimile unei spi-
ntualttaţl fIlosofIce. Aceasta nu va fI o noutate absolută, însă se va
baza pe o filosofie în care ştiinţa îşi va spune mai adînc cuvîntul
da~ fără a se limita numai la ştiinţă deoarece omul în contactul să~
eXIstenţial ~~ lumea trebuie să-şi aplice sieşi gindirea sa filosofică.
~red că Sţ)l:ltualitatea filosofică va depăşi în unele cazuri spiritua-
lItatea relIgioasă, dar fără ca aceasta din urmă să fie eliminată.
Vitor Botez: Nu vi se pare, totuşi, că tehnologia este pregătită
să '!pUce cercetăl'i ştiinţifice insuficie1~t f1mdamentate şi ver1ficate în
stadtul de (claboratorll ? . umană se poate distruge singură, ceea ce ar Însemna mai degrabă
Mihai Drăgăneseu.: Tehnologia nu numai preia cercetări ştiin­
ţifice, ea însăşi este o formă a ştiinţei şi deci o parte din ·activ:-
ta~ea ~ în te~D:0!ogie esţe ~ercetare. Ţe~nologia este, pe . de o. parte, o
ştunţa specIfIca a acţmmlor omulUI ŞI societăţii asupra substanţei si
informaţiei, în ~od~l cel ~i eficient cu 'putinţă, Tehnologia foloseşte
cunoa.şterea obţtnuta de şh.mţele de bază, fundamentale, dar al'e si
~oncepte ~pecifice, probleme fundamentale proprii, Spre· e~ţinpl~,
m, ~lectromcă s-a dezvoltat o teorie a semnalelor preluată apoi de întreaga
ştunţă.Pe de altă parte, tehnologia este practică, este inginerie, apli~~nd
ct?103.9ţerea tehnologică, inclusiv acea parte importantă care provine
dm ştunţele fundatnentale cum sînt fizica, chimia,biologia, matematica.
~relu.1.rea c~noaştel~ii în t~hnologie corespun4e. ~elor două· a~pecte
de mal sus ale el. în pnmul nnd, transfonna.rea cunoaşterii generale
în. cunoaşt:r~ te~?logică, J.~I?oi îmbOgăţirea cunoaşteni tehnologice
pnn cel'cetan specifIce sau ~mmrl cont de experienţă. de practica. teh-
n?logică. Această preluare a cnnoaşteriitrebuie Însă să aibă în ·ved61re,
din punct de vedere ştiinţific, şi filosofic, faptul ca orice acţiuneteh­
nologică să servească civilizaţiei socioumane. Ceea ce nu se Întîmplă.
încă în mod generalizat. Cunoaşterea generală trebuie filtrată,· ei-tre-
b:ue să i. se adauge cerinţele şi criteriile civilizaţiei socioumane at~nci
ctnd devl!~e cunoaştere tehnologică, Nu numai că nu trebuie sit. pio-
ducem obiecte malefice,· dar nici nu trebuie să le concepem;: .de la
bun început ele trebuie să fie eliminate din gîndirea tehnologică.
. Numai o tehnologie insuficienffundamentată din punct de.vedere
sociouman poate fi "grăbită:" şi recunosc că uneori, este grăbi tlli, ,Ase-
230
menea lncruri pot fi tratate şi. din punct de vedtre teoretic, respectiv
trebuie constituită ,o teorie generală a telnokgiei ţinînd cont de
interacţiunea directă dintre tehnologie şi ~ocietate, dintre tehnologie
. şi cultură. Atunci acţiunile tehnologice ';01' putea fi mult :mai bine
~ fundamentate,
~;.
~.. Vitor Botez: Ca filosof afi1,ntafi că îi1, Univers, umştiinţa
~ uma1'bă apare ca 1,mfaj)t ext,'aordinar, ca o parte a Univers'ului,
" ~nut1Ubţie sttpremă a evolztţiei acestuia, N at'ltra pare să aibă totuşi
li> înţfilepci'ltne, care-ii' Bste' p1'oprie, un spi-r,it de' co'ltservare~· Dacă 'ltn.Ieno-
~. me1t, o specie vie ar c01J,trazice sau ar jma evohtţia ei, atunci are loc o
~ reacţie de respingere, ca în cazu.l ultui grefe organice n·eadecvate. Dacă
t civilizaţia 'ltmană n'lt ar respecta Hegula jocului» şi, de exemPlu, ar
}: afecta sel'ios 1nedi'ltl înC01l,jurăf.or, credeţi că Natura ar putea să se ~răz­
r bU1Je» prin' sttprimarea speciei pernicioase?
~. -:--:-. w w l
MihaI Draganeseu: Nu cred că natura se răzbună. Specia
o nerespeCtare de către societate a tendinţelor fireşti ale naturii. Dacă
spe6a ·umană S.,.ar distruge, atunci aceasta ar fi o nereuşită a naturii
însăşi şi nu o răzbunarea ei~,<Mai curînd; natura ti'Juie să reuşească
prin· specia· umană. Prea mare a fost efortul evoluţiei pentru a se
ajunge la conştiinţă ca aceasta să nu încerce să asigure supravieţui­
rea Speciei. În conştiinţă, însă, acţionează multe substraturi, unele
prea ·strinslegate de ·firea biologică a omului şi acestea îl pot int1uenţa
n.u intotdeauna în bine. Dacă straturile superioare ale conştiinţei vor
avea o influenţă:i:nai mare atund omenirea va avea şansa dea supra-
vieţui. :Avem nevoie de înţelepciune pentru a rCllşi, nu numai·pentru
a fiîl1echilibru dinamiC cu mediul înconjurător, ci şi pentru a lăsa
cîmplîber creativităţii, Natura, dacă o restrîngem la aceea ;:t, globului
terestru, nu- se poate salva dacă ar distruge omul, ea va fi distrusă·
in·cea mai mare măsură odată,cu autodistrugerea omului. Ceea· ce nu
va mai putea respira omul, nu vor putea respira nici celelalte vieţuitoare.
, Viitorul oinellirii are şi.o. c(mponentă creativă in sensu1că -va
depinde şi de creativitatea omului. Societatea va întîlni mereu pr.o-
bleme -noi pe care nu va putea să le rezolve prin procedee şi atitu-
dini cun(}scute. Vin momente-În care metodele verificate anterior nu
mai -dau rezultate. Dacă soci~tatea va incuraja creativitatea atun6
ea va asculta de imperativele ,.naturii şi şansele ei de a supravieţui
vor spori. Astăzi putenl fi încă optimişti asupra viitorului omenirii
dar acest optimi<;m nu se va putea menţine decît dacă vom acţiona
pent11.l asigurarea viitorului. Pacea şi civilizaţia socioumană sînt condi-
ţii minime pentru viitor,
231
 Vitor Botez: Cred că astăzi nu s-ar putea scrie o lttcrare se1'ioasă'
asupra filosofiei ştiinţei în România Jerră a lua î1z consideraţie contri-
buţiile hti Mihai Drăgănescu vizînd {(sistemismul), gîndirea arhi-
tecturală şi atîtea alte chestiuni. După părerea dvs., ce anume prezintă
acel phts de valoare printre reflexizmile dvs. atît de profunde, calme, senine,
inspirînd încredere în viitorul existenţei umane?
I'Iihai. Drăgăneseu: Este foarte dificil să încerc o. apreciere
a anumitor idei proprii. Tot ceea ce am gîndit şi scris se înscrie în
cîteva direcţii de preocupări. Există o anumită complementaritate între
preocupările de electronică şi cele de filosofie, iar ca o punte între ele
pot fi considerate lucrările care tratează influenţa tehnologiei asupra
societăţii. Dacă este privit acest tot, încă n~terminat, cred că el începe
să ofere o anumită arhitectură, şi cum fiecare arhitectură prezintă
pentru un observator şi un Gestalt, îmi este greu să descriu şi ceeace
ar fi un at1.togestalt. în schimb, dvs., din Întrebarea pusă rezultă că
aveţi o anumită imagine despre lucrările mele care îmi face plăcere.
Mă interesează reacţiile la idei pe car! le expun intr-o luctare,eseu
sau articol. Uneori le găsesc scoase în rdief cu sensuri la care nu m-a~
gîndit şi cu care sînt de acord. Alteori sînt subliniate idei peste ca're
eu am trecut mai uşor, deşiele se găsesc în textele respective. Unwn
constat că nu sînt înţeles, alteori că o lucrare este privită separat, ruptă
de ansamblul lucrărilor mele. In general, cronicile apărute asupra ci;lrt,i':'
lor aufost favorabile. Se întîmplă să nu mi se publice cîte un artic;ol.
Pentru mine acestJucru Înseamnă că.terenul nu a fost suficient de
pregătit, că eI nu se leagă în mod clar de alte idei şi lucrări ale mele,
ceea ce mă determină să introduc verigile necesal~e, adică să scriu arti-
cole intermediare. ....
. Este evident că aprecierea mea asupra lucrărilor. şi ideilor mel~
depinde nu numai de ecoul lor· asupra alţora~ această influenţă fiincţ
totuşi foarte importantă,. ci şi de modul in care reuşesc să avansez
în construcţiile de idei pe care le u,rmăresc. Din pUnctUl de· ved~~e
al filosofiei existentei umane, efortul făcut de mine vînă acum nu este,
pe pţallul gîndirii: chiar atît de important. Aş vre'a să cred că acestI
efort este numai un început.
232
GLOSAR
~ A exista ~.' Ol)tosensul (v) fundamental al informateriei (v) şi
al existenţei. Are trei componente~ în sine, din sine, Întru sine ~,repre­
zentînd legităţile tendenţiale primordiale ale materiei profunde.
.... Aiiile. Sens fenomenologic fundamental al organismelor. Feno-
Ip.en de trăire, fiinţare, al oricărui organism viu. Este de natură fizică,
dar de o clasă diferită de celelalte fen~mene materiale cunoscute pînă
I ~n prezent. El se petrece în informateria la care este cuplat orice orga-
i nism viu prin introdeschidere. Afiirea nu este gîndire, este inconştientă,
~. însă la organismele cu sistem nervos este sursa fenomenelor de con-
it'It ştienţă şi semnificaţie; la om este şi sursă a vieţii spirituale iar alături
i de viaţa socială este un fador determinant al conştiinţei.
"~ Fenomenul primar de afiire determină în creierul omului o struc-
~ . tură care simbolizează starea "a fi" (adică semnificaţia structurală
~;
neuronică "a fi") iar confruntarea fenomenului de afiire cu structura
i-.
neuronică pe care a generat-o duce la formarea unei alte structuri care
simbolizează starea "a şti" (semnificaţia structurală neuronică "a şti").
·în acest mod se constituie nucleul constiintei-de-sine. Nucleul constiin-
ţei-de-sine se reduce numai la ansamblul· structurilor neuronice s~mni­
ficative "a fi" si "a sti". Fenomenul primar de afiire este numit
şi afiire primară: '
Afiirea este uneori înţeleasă, în general, ca fenomen de generare
de sensuri fenomenologice În mintea umană. Atunci ea va ideosebită
. de afiirea primară descrisă mai înainte.
Arhem. Organism cu conştiinţă. Spre deosebire de un sistem care
. poate fi tratat complet formal şi are un comportament descriptibil
... formal, arhelnul cuprinde şi manifestări neformale. Omul nu este un
sistem, ci un arhem. Arhemul este un sistem introdeschis cu constiintă,
adică un cvasisistem format din elemente structurale şi fen~me~o­
logice, avînd proprietatea conştiinţei.
Arhem social. Organizare formată din arheme. Societatea nu este
~istem, ci arhem.
Arhemic. Ceea ce se referă la arhem (v). O serie de activităţi
.ale omului si societătii nu au caracter sistemic, ci arhemic, depinzînd si
de calităţil~ fenome~ologice ale arhemelor, respectiv ale omului, mani-
festate prin intuiţie, sensuri, creaţie.
233
 . Ar~eu.. Informaţie primordială, generatoare, prototip. Arheul
eXIstenţei este ortosellsul fundamental ~ a exista ~ .
Arhitectură. Denumire prescurtată pentru arhitectură functională.
Ansamblul de funcţiuni pe care un sistem, arhem sau sistem intr~deschis
il prezintă în raport cu un observator natural sau artificial, ori în raport
cu un alt sistem sau un organism viu oarecare. în general, arhitectura
este un ansamblu;de funcţiuni. Arhitectura -îmbină functiuni formale
neformaleşi forma'.l-neformale'(mixte) Într-o armor\.ie arhitecturală mai--
mult sau mai puţin reuşită.
Arhitectura este, după cum s-a arătat mai înainte, ansamblul
funcţiunilor externe ale' unei organizări, obiect sau subiect. Ansamblul
funcţiunilor interne care serveşte la formarea funcţiunilor externe poate fi
numlţ a~h~tectt.tră internă, deosebit de arlu'tectu,l'a externă (arhitectura
prOpriU-ZIsa). - .~~~tii~ţ~ incc)Uştientă. Formă de inc.onştient., fiind o formă de
. !n cazul ~ :~~e fu.ncţiun~le sînt pr~vite î~ raport cu o parte privi-
legiata a orgamzaru obIectulUI sau subIectulUi, atunci se poate defini
o arhitectură interioară. Un exemplu poate fi arhitectura omului în
raport cu propriul său eu. - dm orto~xistenJă, De~i cosn::os :f .:miv~rs. C'o~osul este sursa şi să­
Arhitectură organizaţională. Organizare (v) de elemente bloc,
fiecare bloc fiind o grupare, organizare sau structură de elemente.
Autogestalt. Sensul fenomenologic al unităţii proprii al unui
organis~. Orice enţitate '1~ oricît de elementară posedă un autog~stalt,
la fel ŞI un orgamsm OriCIt de complex. Autogestaltul este lipsit de
structuri şi sensuri cu înţelesul "a şti".
Automat. Structură fizică sau informaţională care functionează
urmînd reguli stricte, euristice sau probabiliste, fără interventia con-
ştientă a omului. Orice sistem este automat. ' de . hmp~ o componentă a timpului. Devine timp atunci cînd într-un
Automat sintactIc. Automat care nu are întelesul propriu al
f~ncţio?-ării sale şi al realităţii înconjurătoare, respe~tînd numai reguli
smtactIce.
Automat se~antic. Au~~rr;ta~ cu semantică de se;nnificaţie (înţeles
struct~al). Intehgenţa artifiCiala structurală, nevie, este automat
semantic.
. Conştienţă. I<enonlen individual propriu organismelor vii cu
SIstem ne10'"0s , datorit interacţiunii cu informateria (v). Corespunde
termenulUl englez "awareness". Conştienţa implică fenomenul de
afiire .(v). Deşi to~te organismele vii au afiire, nu toaţe au conştienţă.
v
Conştienţa este mtotdeauna structural-fenomenoloD"lca. Fără con--
ştienţă nu este posibilă conştiinţa, deşi aceasta din urmi este determinată
de viaţa socială, de apariţia muncii, a relaţiilor sociale şi limbajului. apoi
de d~zvoltarea ~ulturii. Conştiinţa ~ poate desprinde de conştienţă
devemnd o conştiinţă structurală. Ambele sînt procese informaţionale.
234
Conştiinţă. Proces infonnaţional cu înteles, si eventual cu eu re-
flectîţld şi acţionînd asupra realitătii. întel~sul s~ referă nu numa'i la
cunoaştere, ci la Ol"iCe idee, conc~pt, n~tiunesi .stare cu caracter se-
mant~~. ~ul implică I~U num~i .un a,,:toge'stalt şi atenţia unei părţi a
conştllnţel asupra celeIlalte, CI ŞI un SIstem de valori, eul însusi fiind o
v::~orizare ~ unei păr.V a conştiinţei. Conştiinţa cu eu presup~e con-
ştllnţa-~e-sm~. Conşt1l1~ţa I?oatey fI ~a.t~rală (a omului) ,şi artificială,
~relullt~ ~e sIsten::-e. ~e mtehgenţă artIfICIală care, în principiu, pot avea
ş' .afectIvIta~e artIfI'p~lă. ConştIenţa nu poate fi decît naturală sau, în
oTIce caz, Vie. Conştllnţa conştientă şi conştiinta artificială diferă.în
~c~e~şi măsu:~ în ca~e ydiferă in!eligenţa natur~lă de inteligenţa arti-
fICIala. Conştllnţa SOCIala poate fI, în parte, naturală si în parte arti-
ficială. ' ' ,
conştunţa fara eu structural-fenomenologic. Poate fi preconştientă
(v) sau· subconştientă (v).
_ Cosmos. Co~mosul cuprinde ortoexistentasi. universurile născute
laşul,umversunlor, once umvers fund m cosmos. Fiecare univers de-
determină un inel al lumii materiale în cosmos.
în înţeles res!rîns, in~lullumii materiale care cuprinde universu
nostru .este denumIt uneOri co!illlos. In înţeles larg, deplin, cosmosul
este eX'lstMzţa totală.
Uneori ortoexistenţa este numită cosmos intern sau cosmos pro-
fund, iar un univers este numit cosmos extern.
Cronos. Procesul fenomenologic al ritmului cosmic' ritm (tact
ceas). informaterial, fără durată. Nu este exact timpul, ci un rudiment
UD1vers I se ataşează, prin fiinţele vii, durată. Cronos este ritmul fără
~urată al. s~h~mbării în ortoexistenţă. El asigură cadrul fluctuaţiilor
mformatenel ŞI este. ~rez~nt în introdeschiderea (v) unui organism viu.
. ~u. Parte pnvIlegmtă a conştiinţei cuprinzînd conştiinţa-de-
sme 111 caz~ autom..atelor semantice, respectiv conştienţa-de-sine în '
cazul om!llt;l.w Pot eXIsta: eu formal, informatic, şi eu viu, propriu-zis.
. 1purlstiea structurală. Proces euristic bazat pe elemente structurale.
Eu:nshca structurală este un proces informal.
. Euri~ică .fen~menologică. PToces de generare de ortosensuri în
mformatene, dm sme sau întru sine. Generare de sensuri noi în irl-
trodesc~derea (v) organismului pornind de la sensuri determinate de
structunle organismului. Euristica fenomenologică este un proces
neformal.
~xpe:iment :fiIo~fie. Procedeu de gîndire în care mintea foloseşte
proprnle el răspunsun la întrebări limită (nonexistenţă., mulţimea tutu-
235
 ror mulţimilor etc.) ca forme experimentale de răspuns ale întregii fiinţe
umane. Pe planul gîndirii, mintea poate opera cu aceste răspunsuri ca
şi cum ar raţiona în raport cu fapte experimentale. l\lodeluI l.L.M. este,
îp. ultimă instanţă, rezultatul unor experimente filosofice în care
experimentul existentei-nonexistentei si experimentul constientei (vezi
Projunzimile lumii ~ateriale) joacă rblUl fundamental. DenUl';irea de
experim~nt porneşte de la faptul că mintea şi creierul, împreună, sînt
privite ca un dispozitiv al lumii materiale, iar modul în care un asemenea
dispozitiv gîndeşte asupra unor aspecte fundamentale ale existenţei şi
constiintei, în cazuri ca cele arătate mai înainte, are valoarea unor
exp~rimente denumite filosofice.' , încadrate în regUli formale. Nimic formal nu poate funcţiona fără un
Fenomenal. Ceea ce se referă la orice tip de fenomen. Fenomenalul
poate fi: structural, fenomenologic, structural-fenomenologic.
Fenomenologic. Spre deosebire de înţelesUl din fenomenologia
lui Husserl şi din celelalte fenomenologii care i-au urmat (o succintă
comparaţie vezi în,Ortojizica, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucu-
reşti, 1985, p. 434-436), jenomenolog1,'cul este atributul acordat pro-
ceselor fizice din informaterie' avînd în acelaşi timp un caracter infor-
maţional semantic specific, precuIţl şi proceselor mentale prin compo-
nenta lor informaterială. Fenomenologicul este în esenţă un altfel de
comportament al materiei decît cel structural. Procesele fenomenologice
originare nu pot fi explicate prin procedee formale, în particular
matematice sau logice.
în înţelesUl cel mai larg cu putinţă, jenomenologicul este lumea
sensurilor şi ortosensurilor şi a ritmului cosmic, chiar şi În cazul în care
sensurile sau ortosensurile se organizează premergător sau postmergător
,I c@nstituirii unor structuri care se' supun unor reguli logice sau logico-
matematice. Nu spunem deci că fenomenologicul organizat nu ascultă
de o logică sau matematică, dar naşterea şi crearea unor noi sensuri
sau ortosensuri nu rezultă prin deducţie sau modelizare matematică.
Procesul fenomenologic ca atare (naşterea unui univers prin fluctuaţ~a
informateriei şi cuplarea ei cu lumatia) nu este descriptibil matematlc
înainte de nasterea acelui univers. Crearea unui nou sens mental,
înainte de ogli~direa lui Într-o structură nervoasă, nu este descriptibilă
matematic.
Fenomenologia studiază lumea sensurilor, a ortosensurilor şi a
cronosului (v) ca forme de manifestare fenomenologică.. Tot ceea ce
se referă la această fenomenologie este fenomenologic (înţelesul larg
al termenUlui fenom~nologic).
Procesele fenomenologice sînt procese informaţionale de o natur~
fizică aparte, similară cu sensibilitatea sensurilor mentale. UneorI,
fenomenele (procesele) fenomenologice sînt denumite de autor şi struc-
turi fenomenologice fără ca prin aceasta să se sugereze vreo asemănare
236
~ cu structurile propriu-zise, materiale sau informationale. Poate exista
f însă o structură de procese jenome-nologtce, cum este aceea care de-
termină structura universului nostru fizic şi legile acestui univers. Dar
prin fenomenologic vom înţelege, de regulă, ceea ce nu poate fi descris
formal sau nu are un comportament formal (inţelesul mai restrîns al
tennenului fenomenologic). ,
Formal. Tot ceea ce ascultă de reguli. Există formalul logic,
formalul matem~tic, al prescripţiilor tehnologice, al regulilor de con-
ducere şi comportament; dar şi universul fizic şi universul tehnic
în funcţionarea lor sînt formale, deoarece aceste funcţionări pot fi,
suport material, nici logica si nici matematica, acestea din unuJ. avînd
nevoie fie de un subiect me~tal, fie de un subiect informatic.
Funcţiune. Mod de acţiune; îndeplinire a unui rol; împlinirea
unei tendinţe, cerinţe sau necesităţi.
Funcţiune formală. Funcţiune descriptibilă matematic. Sub forma
cea mai generală, în lumina teoriei mulţimilor, este relaţia matematică.
Funcţiuni formale sînt produsul cartezian, funcţiunea parţială, cores-
pondenţa şi funcţiunea matematică propriu-zisă.
Funcţiune informală. Funcţiune pentru care se cunoaşte struc-
tura de pornire şi structura de sosire, dar nu se cunoaşte procedeul
formal care duce de la intrare (pornire) la ieşire (sosire). Ea poate fi
de fapt? funcţiune formală sau ar putea să conţină şi acţiuni ne-
formale.
. Funeţhme mixtă (formal-neformală). Funcţiune în care intervin
în parte acţiuni formale si în parte actiuni neformale. Punctul dt;! por-
nire al unei funcţiuni mi:x.te este fomi.al. .
. Funcţiune neforma1ă. Efectul unor procese fenomenologice în
lllformaterie care se manifestă în universul biologic, inforrnaţional sau
social. Sistemele introdeschise - în această categorie intrînd omul
şi societatea - pot prezenta funcţi\1ni neformale ..
Funcţiunea neformală, deşi poate fi descrisă, după ce s-a produs
(uneori cu mari eforturi) pe cale formală, nu poate fi prezisă prin"pro-
cede~ formale. Funcţiunea neformală are întotdeauna un punCt de
pormre nefonnal, chiar dacă după aceea urmează si acţiuni formale.
I.L.M. - vezi Inelul lumii materiale. '
Inconştient. Ceea ce nu este conştient: (a) inconştient instinctiv,
ca,hlat, care nu are nici o formă de conştiinţă; (1,;,) conştiinţă incon-
şhentă (v), care nu este conştientă de sine.
Inelul lumii m~teriale. Model filosofic al existentei. în confor-
mitate cu acest model, lumea materială se deSfăşoară într-un inel:
profunzimi -+ univers -+ J>rof1..1uzimi. Din profunzimile lumii materiale
237
 s-a născut universul nostru printr-o mulţime de particule elementare;
însuşi spaţiul este constituit din cuante. Fiecare cuantă de spaţiu sau
particulă elementară este constituită din două principii materiale funda-o
mentale: informateria (v) şi lumatia (v).
Agregarea particulelor elementare în particule mai complexe,
ap<?i!ll atomi, Dlo1ecule şi corpuri se produce confonn legilor fizicii,
legI, l~ general, cunoscute. Numai trecerea de la materia profundă
la particulele elementare nu este cunoscută de fizică. De aceea se pune
problema unei fizici a profunzimilor materiei.
Spre deosebire de particulele elementare (inclusiv cuantele de
~paţiu) şi de toate corpurile inerte în care cuplajul dintre lumatie şi
mfonnaterie capsulează informateria, organismele vii au un acces În
informater~e, ceea ce oferă posibilitatea explicării tuturor proprietăţilor
lor deosebIte prin influenţa unor lacune în "carcasa" lumatiei care
pentru st~ctUTileorganis1llelor vii apar ca introdeschideri (v) către
mforma tene. ' forma se prezintă informaţIa mental-psIhologIca a conştllnţe~ umane:
Âtunci lumea materială devine autoconsistentă, se constituie
într-adevăr Într-un ineI, în care viul are .un rol deosebit. Conc~ptul"
inelului lumii materiale (I.L.~L) oferă o imagine unitară, opusă vi zi-
u.mi filosofice sistemice pentm care lumea construieşte sisteme' peste
SIsteme din cărămizile ei cele mai elementare, fără să se preocupe de
unde vin aceste cărămizi sau cum se pot fprma ele. Conceptul I.L.M.
ofe!~ un cadru general al unităţii ştiinţei, recunoscînd forme ale ma-
. tenel care îmbrăţişează toate straturile lumii materiale, legîndu-le
î~tre ele, acest lucru revenind fiinţelor vii şi în special acelora care
ajung să dezvolte o conştiinţă. Din materia profundă se poate forma
o multitudine de inele ale lumii materiale.
Informal. Despre ceea ce nu se poate spune dacă este formal
sau nefonnal.
Informaterie. Componentă a materiei profunde alături de lumatie
(v). Informateria este o materie informatională în care informatia se
manifestă în primul rînd fenomenologic: ca proces fizic specific, ca
o sensibilitate fizică. Asemenea procese în informaterie se numesc
orto~ensuri (v). O generare de ortosensuri în informaterie, prin flue-
tuaţle, duce la o structurare a informateriei si la constituirea unor
legi ale universului fizic. Acesta se formează prin cuplarea dintre lu-
.. matie şi informateria structurată, menţinută structurat prin însăşi
această cuplare. O parte din infonnaterie rămîne nestructurată, dis-
ponibilă pentru noi structurări. Datorită informateriei, profunzimile
lumii materiale pot fi substratul unei potenţialităţi infinite de mani-
festări ale materiei.
Informateria nu este conştientă şi nu conţine inteligenţă, dar
este un ingredient al oricărui organism viu. Prin introdeschidere (v),
238
orice organism viu are acces la informaterie. E~ o.feră orga~ism~~i
viu proprietăţile fenomenologice de sens, contmUltat~ pSIhologiei!.
si continuificarea realităţii spaţio-temporale. ..' ,
, Infmlilaţie. Noţiune primară cu caracter ontologlcuruv~r:al In
modelul ortofizic I.L.M. Informaţia, sub formă fenomenologrca' (v),
este p~ezentă i~lce~înd din: ~te;ja profundă:. în infon:n:ate~ie. 9rto-
sensunle (v)dm lnfonnatene smt Informaţll fenomenologIce .ŞI ele
stau la baza generării de universuri. Informaţia stmcturală, sIngura
care a fost studiată de stiinţă pînă în prezent, este secundară, în lumea
materială, In raport c~ informaţia fenomenologică.
Informatia sub forma cea mai generală este formal-fenomeno-
logică, partea: formală conţinînd str.ucturil~ sintactice şi structu~il~
semnificaţiei (de context şi de ref~nnţă), Iar pa~ea fenomenologlc~
conţinînd sensurile (sau 0T!=0sensunle) .cores~u~atoare .. ~ub. aceasta
Informatia formal-fenomenologică care stă la baza unIVerSulUI
fizic (v) este ~ompusă din structuri sintactice şi ortosensuri, fără com-
ponenta semantică a. semnificaţiei. Ea . conţine însă componentele se-
mantice fenomenologIce ale ortosensunlor.· . .
Infonnaţia se poate prezenta şi numai sub fo~ă struct~r:;tl:sl.n­
tactică (informaţia sintactică de care se ocupă teona tranSU1lslel m-
formaţiei, informaţia genetică etc.) .
Inirabiont. Molecula minima vie.
bdl""dOODstient. Sensurile fenomenologice din informateria unui
organism care' pot influenţ,a în pr~mul rî~d funct.i0nare~ inform~ţiona~ă
a acestuia. Aceste senSUrI pot fI proprll organIsmulUl provenInd dm
propria generar~ de sensuri sau .P?t fi. semnale fe~omen?log.ice (v) traJ.?-S-
v
mise sau mentInute de colectiVItati de organIsme m mformatene.
Introoese:b.idel"e. Acces în info'rmaterie al anumitor structuri fi,-
zice din univers, devenind prin aceasta Ol·ganisme. Or~a?ismele sî.nt
deschise înspre mediul înconjurător. spaţio.-temporal . ŞI mtrodes~I:ls~
către informaterie. Prin introdeschldere, lnformatena (v) partlclpa
direct la constitutia unui organism. Corpurile inerte nu au introdes-
chidere. ' .
Lumea mentală nu poate fi explicată numai prin substratul ei
neuronic. Ea are ca substrat şi informateria datorită căreia se produc
fenomenele de sens. Datorită introdeschiderii au loc procese nefor-
male pe plan mental şi În general în orice organism. Vezi şi termenul
s'istem introdeschis.
înteles. Fenomen semantic rezultînd din îmbinarea semnificaţiei
si a se~sului fenomenologic Într-o unitate. Noţiunea de înţeles este
destul de restrînsa, numai organismele vii cu sist~m nervos. ~v!n~ 'Posi-
bilitatea de a manifesta procesul de înţeles. Intehgenţa artlflclala mţe-
239

lege numai prin semnificaţie, dar nu prin înţeles. De aceea facem o
. deosebire Între a înţelege prin semnificaţie şi sens, pe de el parte, si
a înţelege prin semnificaţie, pe de altă parte (vezi termenul înfele~
formaU·
Inteles formal. Semnificatie (v); Înteles prin semnificatie fără
fenomen'e de sens. ' " .'
Lumatie. Componentă sau aspect al materiei profunde alături
de infornlaterie (v). Lumatia corespunde noţiunii de materie la Aristotel
cu ~eosebirea .că forma .pe care ea o .poate lua depinde de cuplajul
cu mfoffi1atena. LumatIa este matene profundă nestructurată, care
nu se poate structura de la sine, ci numai de către infoffi1aterie. Lu-
matia reprezintă o materie suport cu caracter energetic care ar rămîne
în nemişcare şi echilibru total dacă nu ar interveni al doilea principiu>
infonnateria. Lumatia poate fi concepută şi ca sursă a energiei din
univers. Lumatia si, infoffi1ateria constituie matricea fundamentală
a lumii. Lumatia informată prin cuplajul cu infoffi1ateria ia forma ma-
teriei unui univers.
Denumire echivalentă: ortomaterie.
Lume. Lumea materială (v) privită Între limitele unui uniycrs.
în sens restrîns, un palier al existenţei: lumea cuantică, lumea chi-
mică etc.
Lume materială. Existenţa totală, cuprinzînd ortoexistenta,
existenţele-universuri, infoffi1aţiile generate (fenomenologice, str~c­
turale, psihice, mentale) şi societăţile. Ternlenul poate să se refere
uneori numai la inelul lumii materiale care cuprinde universul nostru,
ortoexistenţa ca matrice de bază a universului, infoffi1atia si societă­
ţile corespUnzătoare. Lumea materială nu coincide cu ~l1at'eria, con-
ţinînd materie, infoffilaţie, idei etc.
Materie. Noţiune filosofică referindu-se la temeiul temeiurilor
existenţei; realitate fizică ce ia forma materiei profunde şi a substantei
din univers provenind din materia profundă. Principalele principii
active ale materiei sînt informaţionale şi energetice. Nimic nu se poate
găsi dincolo de materie, totul fiind în materie.
Materie profundă. Ultimul strat al realităţii. Prima şi ultima
realitate, veşnică şi indestructibilă. Cosmos intern. Materie sursă.
în nespaţiu şi netimp, generînd universuri cu spaţii şi timpi. Singura
realitate complet neautcimată. Este constituită din lumatie si infor-
materie. ' ' Ontic. Ceea ce se referă l~ existenţă. Uneori prin ontic se înţe-:
Mental. Ceea ce se referă la procesul informaţional structural-fe-
nomenologic al unui organism. în Ortofizică se face o distincţie im-
portantă între mental şi psihologic (v).
Mental-psihologic. Ceea ce îmbină caracterul mental cu cel psi-
hologic.
240
J
Mezobiont. Entitate vie cu membrană şi sensibilitate de corp.
fără capacitatea de a se reproduce singură intr-un mediu neviu. Exem-
plu: organele din celule, virusurile. .
~finte. Informaţia (memorie şi proces) structural-fenomenologică
a organismului şi creierului omului. Este o parte a organi!':mului ~'i
creiemlui.
Neformal. Ceea· ce este de neprevăzut pe cale formală sau pro-
vine fără să asculte de anumite reguli. Fenomenologicul (v) este ne-
fOffi1aI. Neformalul este o manifestare care odată produsă poate să se
transforme în fOffi1al. Infonnateria este neformală, dar generează şi
structuri care devin fOffi1ale. Conţinutul infonnaterial al minţii este
neformal în întelesul de mai sus. In univers, neformalul este un ·eve-
niment rar în' comparaţie cu fenomenele fOJ?1ale. . .
Obiectiv. Sînt obiective realitatea matenală ŞI toate obIectele
constituite din elementele realitătii materiale (care fac, de altfel, parte
din realitatea materială)., Info~ateria şi ortosensurile produse prin
fluctuatia ei, particulele elementare, atomii, corpurile solide, orga-
nismele' vii, procesele fenomenologice din organismele vii (în natura
lor), toate acestea sînt obiective. Toate ideile sau infoffi1aţiile produse
în legătură cu realitatea materială sau informaterială eXIstente, dacă
reflectă, pe planul cunoaşterii, în mod adecvat această realitate, sînt
obiective.'
Un sentiment nu îndeplineste conditia de a fi obiectiv, desi este
o infoffi1atie, întru cit nu reflectă o realitate pe planul cuno~şterii,
implicînd ~fectivitatea omului. Un sentiment este o realitate subiec-
tivă desi utilizează procese fenomenologice (care în sine sînt obiec-
tive) şi' poate fi folosit în m?d obiec.ţiv, pen.tru infl1l:enţarea unui o~.
în schimb, noţiunea de sentIment, fund o mfonnaţle despre o realI-
tate 'informatlonală, este obiectivă.
O idee fără nici o legătură cu realitatea materială existentă sau
infonnatională existentă (organizată Într-un mod logic, formal) este
subiecti~ă. Se poate, eventual, schimba ulterior caracterul ei, devenind
obiectivă prin încadrarea Într-un sistem logic.
Important este faptul că nu orice infonnaţie, în special pe plan
mental, este obiectivă. De aceea nu întreaga realitate infonnaţională
este obiectivă, ci numai o parte a ei, pe cînd realitatea materială este
în întregime obiectivă. (Vezi si termenul subiectiv).
lege "existînd independent de om> deşi acest luc~u. corespunde ur: e1
viziuni restrictive asupra ontologlel (v). Este sufIcient a face o dIS-
tincţie Între planul ontic, în general, şi cele gnoseologic şi axiologic.
Uneori ca si în alte lucrări de filosofie, se foloseste termenul onto-
logic î~loc' de ontic. ' '

. Ontolooi~ lumii materiale. Este ontologia generală referitoare
la întreaga e3Clstenţă (materială, informaţic:mală şi socială).
OntologIC: C.eea ce se referă la ontologIe (v) sau la ceea ce există.
Ambele sensunsÎnt în mod curent utilizate în literatura filosofică
. Ont()logie. Part6 a filosofiei care are ca obiect ceea ce·,exist[
su~ f?I??:a. un;i vdes~rieri abstracte,. insis~Îndu-se :asupra u~or categorii,
Pfl1~Clpll ~I t,:<l:satun generale. 1n fIlosofle se tratează o ontol'tJgie gene-
rala (veZI' Ca~na Mare, Introd~f,cere în ontologia generală, Edit. Alba-
tros, Bucureşti, 1980) care se referă la întreaga existentă. Există onto-
logii re~fon,!l~, s]?ecifice .u?ui anu~it ~~meniu (fizic~, chimie etc.);
ontologu spmtu::hsţe, rel.Igloase, subiectIviste, existenţtaliste; ontologie
formală, ontologIe sistemIcă, ontologie a ideilor, ontologie a informatiei
ontologia existenţei sociale etc. ' ,
Ontologia generală (ontologia lumii materiale) continută în Orto-
jizica este o ontologie structural-fenomenologică Care se ~eferă la toate
pal~erele şi ~ox:ele existe~Jei, incl~siv la nivelurile mental, psihic şi
socIal. ~ulţl dl~ termenll acestUI glosar sînt categorii ale acestei
ontologl1: ortoexlstenţa (v), cosmosul (v), universul (v), materia (v),
informaţia (v), lumatia (v), informateria (v), ortosensul (v) etc.
Ontologie infolma.tieă. Subdomeniu al ontologiei care se referă
la. existenţa structurilor logice si matematice functionînd fie Într-un
calculator electronic, fie în l1linte'a unui om. Aceste structru;i sînt struc-
turi it~formaţi??ale. 1n l';tI?-in~ acestei interpretări, ontologia jormală,
agreata de unu matematIcIem, este de fapt o ontologie informatică.
Ontologie infol'ma.ţională. Subdomeniu al ontologiei care se ref~
la existenţa diferitelor. forme de informaţie: fenomenologică, structu-
rală, struct';tral-feno~en?logică. ~ntologia informaţională cuprinde, ca
o parte a el, ontologIa mformatIcă (v). Procesele mentale revin onto-
logiei informaţionale.
Organism. Entitate (obiect) vie în univers. Organizare structu-
ral-informa terială.
Organiz~re. Grupare de elemente cu o anumită ordine care pre-
supune anumIte forme de corelare, cooperare sau interactiune Între
elementele gnlpării. Organizarea, în general, este stmctdral-fenome
1l010gică, deoarece elementele ei pot fi stmcturale si fenomenologice
O celulă vie este o organizare conţinînd o structur'ă si informa terie
ultima fiind fenomenologică. ' este informaţie fenomenologică. El apare de la sine în informaterie
Ortobiont. Lacună în lumatÎa cuplată cu informateria, În cazul
unui univers. Lacună lumateică. Are, pe de o parte, caracter de cuantă
cu proprietăţi particulare, Însă pe altă parte, are caracter de anti~
cuantă, fiind un continuum informaterial. Este o cuantă de informa-
242
terie în univers, dar denumirea de cuantă este improprie din punctul
de vedere'al proprietăţilor fenomenologice ale informateriei.
hin ,ortobio~t se realizează introdeschiderea (v) unor anumite
stnlduri moleculare care obţin astfel calitatea de organisme vii. lntro-
deschiderea duce la stabilirea proceselor mentale (v) ca procese emer-
gen te specifice materiei vii. .
Universul se înrădăcÎnează în ortoexistenţă prin cuantele din
lumatie cuplată cu infonnaterie (cuante de spaţiu şi particule elemen-
tare) şi prin ortobionţi.
Odoenergie.: Energia sursă a lumatiei (ortomateriei). Este o ener-
gie profundă,·. n~definită din punct de vedere cantitativ. Este sursa
oricărei energii din univers.
Ortoexistenţă. Ortoexistenţa reprezintă existenţa din afara uni-
versului, din care universul provine .. Profunzimile lumii materiale sint
ortoexistenta. Existenta totală este formată din existentele sub formă
de univers' si ortoexis'tentă. Ortoexistenta este surSa· u;"ui univers si .
substrata.llinui univers .. Ortoexistenţa e~te constituită din lumatie (,;) .
şi informaterie (v). Ortoexis.tenţa este sursa unor potenţiaţităţi infinite
ale materiei. Gîndirea filosofică, înainte de orice date ale stiintei, nu
poate fi wllsecventă cu ea însăşL'decît dacă admite o re~litate mai
adîncă decît aceea a universului. în acelasi timp, stiinta ajută la sta-
bilirea unor ipoteze asupra naturii şi prop~ietăţilor' probabile ale reali-
tăţii profunde.
Odofiziie. Ceea ce se referă la ortofizÎcă (v).
Ortofizieii. Domeniu al filosofiei care se ocupă de elaborarea
unui model al proful1zimilor lumii materiale care să explice modul
în care de la materia profundă se poate trece la constituirea particu-
lelor elementare şi la apariţia unui univers. De asemenea, urmăreşte
să ofere un model explicativ al naturii materiei vii şi al proceselor fe-
nomenologice si psihologice. Ortoexistenţa (v) oferă o bază pentru
explicarea unitară a substanţei fizice, a materiei vii şi a proceselor
mentale. OrtofizÎca propune o viziune structwral-jelw-menologică (v)
. asupra lumii materiale şi în ştiinţă, care să depăşească perspectiva
sistenrică sau structurală dominantă astăzi. Un mare accent este pus
în ortofizică pe informaţie care capătă semnificaţii ontologice. in acelaşi
timp, ortofizica permite dezvoltarea unei teorii generale şi cuprinză-
toare a :informatiei. .
Ortomatel'i~. Termen sinonim pentru lumatie.
Oll'tosens. Proces fenomenologic În informa terie (v). Ortosensul
sau poate fi generat prin fenomenele de sens ale organismelor vii, prin
introdeschiderea (v) acestora În informaterie. Un univers are la bază
o mulţime de ortosensuri care d~n punct de vedere formal se manifestă
243
prin mărimile de stare ale particulelor elementare. Aceste ortosensuri
sînt menţinute datorită cuplaj ului infonnateriei cu lumatia. altfel
dispar prin fenomene de relaxare. Ortosensurile generate din sensuri
prin lacunele lumateice ale if1hodeschiderii unui organism viu nu se
pot menţine, se relaxează. în afară de cazul în care se fixează prin
structuri în organism (în sistemul nervos central) care să regenereze
ortosensurile la care corespund. în general. asemenea ortosensuri
generate în introdeschiderea unui organism ar putea servi la procese
de comunicare infonnaterială. devenind semnale jenomenologice (v).
Ortosubstanţa. Substanţa materiei profunde. Materia profundă
este substanţă cu ortoenergie şi informaţie fenomenologică. Lumatia
este o substanţă ortoenergetică. Informateria este o substanţă infor-
ma ţională fenomenologic.
Ortotehnologie. Tehnologie pentru intervenţia activă a omului
şi societăţii în ortoexistenţă.
pentru a crea efecte antientropice abso-
lute sau, la limită. pentru a crea un nou univers. De asemenea, pentru
transmiterea de semnale fenomenologice şi comunicare infonnaterială.
Ortotron. Sistem introdeschis (v) fără conştiinţă, ca instrument
al unei ortotehnologii (v).
Psihologie. Comportament determinat de structuri informaţionale
cu semnificaţie (v). Nu numai omul şi animalele au comportament
psihologic, ci şi inteligenţa artificială, inclusiv roboţii care o folosesc.
Societatea este şi ea psihologică (psihosocială)_
_. Preeonştient. Fonnăde conştiinţă inconştientă (v). Proces infor-
maţional structural cu înţelegere prin semnificaţie, fără eu (v). Pre-
constientul este infonnatic.
, Profunzimile lumii materiale. Ortoexistenţa.
Reducţionism. Reducerea proprietăţilor obiectelor unui palier al
lumii materiale la proprietăţile elementelor care îl compun, aparţinînd
unui palier subsidiar, fără apariţia unor proprietăţi noi, emergente.
Ortofizica nu este o filosofie reducţionistă deoarece prin organizări
de elemente structurale şi fenomenologice apar proprietăţi noi cum
sînt, de exemplu, cele mentale şi sociale (vezi şi termenul 1'educţ~·onism
în Glosarul la volumul OlJ'tojizica, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1985, p. 441-443).
Semantică. Există o mare varietate de înţelesuri ale semanticii.
Autorul acestui volum insistă asupra unei semantici j01'malr-jenomeno-
logice. Fonnală,- prin componenta unei semantici de semnificaţie (de
context şi de referinţă); fenomenologică, prin componenta unei se-
mantici de sens (fenomenologic). Semantica fonnal-fenomenologică.
este astfel o semantică de semnijicaţie şi sens jenomenologic.
244
Este semantic, în sens larg, tot ceea ce se referă la informaţia
structurală cu semnificatie si la informaţi.a fenomenologică de sens
sau ortosens, sau la ambele:
Notă. Pentru alti autori, semantica se interesează nu numai de
semnificatie ci si de 'conditiile de interpretare si de adevăr ale enun-
ţurilor (Ilie' Pâr{ru, Semantica şi logica ştiinţei, Edit. Ştiinţifică, Bucu-
reşti, 1974, p. 12) sau, cum .spune Mari~ Bunge (!r~atise on basic pltilo-
soplty, Semantics, voI. 1 S1 IL D. Reldel Pubhshmg Company, Dor-
drecht, 1974), semantica ~e ocupă de înţeles şi de adevăr. Numai că
pînă în prezent nu s-au dezvoltat, de fapt, deCÎt semantici jor·male. Se-
m:mtica logică, semantica ştiinJei, semantica ~ingvistică sînţ :e~ant~ci
formale, care neglijează sensunle fenomenologice. O semantIca hng'::ls-
tică reală, ca referire la li.mbajul natural, nu poate fi decît o semantIcă.
formal-fenomenologică. Semantica formală nU poate cuprinde procesele
de creatie.
U~ele semantici formale sînt denumite semantici de semnificaţie
si sens, îmă nu este cazul unui sens fenomenologic, ci al unui sens
formal. Astfel, spre exemplu, stau lucrurile cu semnificaţia de contexil.
pe care Mario Bunge o numeste sens.
SeIUllal. Ceea ce se tra{lsmite într-un mediu şi semnalizează.
Are o latură fizică si o latură informatională. Un semnal este caracte-
rizat prin formă de' undă şi spectru d~ frecvenţă ~au prin configuraţia
(starea) obiectului sau procesului care îl transmlte. .
S;,mnal îenomenologle. Ortosens (sens), adică ~nformaţle fenome-
nologis{t transferabilă de 13. un proces fenomenologic la~lţul..
S::ml'l:ll structural. S'~mnal sub formă de proces fizlC Şi infor·-
mational de natură structurală. - .
, Sens. Stare jenomenologică pe plan mental. Setlsnl este. o i:lfo~­
niatie fenomenologică. Echivalent: sens mental. Sensul trebme sa fIe
rec~noscut ca o realitate obiectivă pentru ştiinţă, echivalentă (din
punct de vedere fenomenologic) mărimilor de stare (din punct de vedere
structural).
Sens fenomenolol1l ic. Vezi sens şi ortosens. . .
Semie. Cu sensibilitate fenomenologică. Senslc = fenomenologlc.
Semltate. Sensibilitatea fenomenologică a informateriei saU a
unui organism viu. Proprietate:=t de a avea sensuri sau ortosensuri.
Proprieta tea de a fi sensic.
- Sintactic. în înteles restrîns, ceea ce se referă.la sintaxă. tn În-
teles Iara, ceea ce ascultă de reguli fonnale, independent de semnifi-
~aţie. D~ acest ultim punct <ţe vede\e, infor~C1:ţia struc.turală: cu saU
iără semnificatie, este sintactIcă; ulllversui fiZiC este Sll1tactlc etc.
Sistem. Structură (v) cu proprietăţi emergente; cu un factor d6
iormare (P.K. Anohin, 1973). Orice sistem este sistem formal.
245
 . Sistem introdesellis. Sistem cu introdeschidere în ~;njormaţer:iş (v).
Din acest motiv. nu mai este un sistem în înţelesul uzual, posedînd
pe lîngă proprietăţile formale sistemice şi proprietăţi fenomenologice.
Organismele vii şi societatea sînt sisteme inhodeschise, Deasemenea,
ortptrQnul (v) şi universul cu organisme vii sîrit sisteme introdeschise.
- . Spirit. Minte cu constiintă vie, ClIDoscătoare, creatoare, cu ten-
siune filosofică, ratională 'si iI~ovantă.
. Stl'Uctural. C~ea ce ~e referă la structură. Structural-ul uzual
este format din elemente structurale. Struduralul poate fi format
şi din elemente fenomenologice, deşi fiecare element fenomenologic
nu este structură.
Structural-fenomenologic. Proces in care se îmbină fenomene
structurale şi fenomenologice. Ortofizica este şi o viziune struciural-
feriomen01ogică asupra lumii, preconizînd o ştiinţă structural-fenome-
nologică în viitor. .
.. . .Struetură~ In Ortofizică-are un inţeles foarte larg:. orice este con-
stituit din elemente discrete (materiale sau informational-simbolice)
este o structură. Un element al unei structuri este u~ element struc-
tural. Particula elementară este structurală. Nucleonii, a tamii, mole-
culele, corpurile solide nevii, universul fizic (v) sînt structuri. Orice
organism viu are o parte structurală (sub formă de structură) şi-o
parte fenomenologică. Informaţia sub formă sintactică este structură.
Inteligenţa artificială este structură. Toate structurile pot fi descrise,
în principiu, formal. De aceea realităţile l"nateriale si informaţionale
structurale sînt adeseori denumite, de autor, formal~.
O definiţie concentrată a structurii este atunci următoarea:
organizare (v) de elenunte care poate ji descrisă prin metode jormale (nul-
tematice, logice, lingv1:stt'ce).
Elementele structurii sînt, de regulă, elemente structurale, dar
pot fi şi elemente fenomenologice dacă acestea se încadrează în carac-
~erul formal al structurii. Acest ultim caz se poate întflni în cazul
lllforma~eri~i ,c~pl~te cll:. lumatia, în care caz informateria cuplată
poate fI pnvlta ŞI ca fund structurată.
Strocturile pot fi fizice, informaţionale sau fizico-informaţionale'
Stmctm'ă informatică. Structură informaţională formală. Este o
structură ideală, dar în sens restrîns, deoarece poate exista si , functiona
, controlat pe plan mental în relaţie cu semnificaţia şi cu domeniul de
numai pe un suport material,
Subarhem. Sistem introdesclz'i,s (v), :fără constiintă, si fără posi-
bilitatea unei interventii , active în ortoexistenti., O;gan'ismele fără
sistem nervos sînt subarheme.
246
SUbel)llJti<ent. Proces informa,ţional care se plasează sub nivelul
conştiinţei conştiente, avînd diferite forme: .
- sMbconştient informatic (structural), cu înţelegere pnn sem-
nificaţie si eu structural program.a t;
:...- s~tb[;Qnştient fenomenologic, cu înţelegere prin sensuri fenomeno-
logice şi autogestalt (poate fi tipic pentru o celulă vie); . ..
- su,b'.Jonş~ient - structurat-fe1tOJnenologic. cu 'Îliţeles prIn semnIfi-
catie si sens, dar fără eu deplin. -
, Subieet. Dispozitiv (sistem, organism) care conţine un proce~or
infonnational cu semnificatie, care interactionează activ cu medIUl
înconju~ător, interpretîndu-l şi acţionînd a'supra lui .. Un sistem de
inteligentă artificială este un subiect (subiect informatlc). Un om este
un subie~t mentaL Un subiect poate fi obiectiv (v), subiectiv (v.) sau
un amestec de subiectiv şi obiectiv în anumite proporţii.
SubieetHate. Obiectivitatea generală a subiectului. Subiectitatea
are un caracter universal, lumea materială creează subiecte în univer-
surile ei. (Atunci, lumea nu este ntlm~ obi~cte de realiţate, c~ şi s,u:
bÎecte de realitate, observă Constantln NOIca pe margmea ftlosofiet
ortofizice) .
Subieetht. Realitate informaţională care: (a) nu reflectă în mod
adecvat realitatea materială sau informaţională existente pe planul
. cunoasterii naturale sau artificiale; (b) este o crea ţie informaţională
pe pla.'n mental-psihologic. fără corespondent direct în. re~litatea mate-:
dală existenti sau în reflectarea infonnaţională obiectlvă a acestet
. realităţi (reflectare comportînd o organizare logică, indiferent de tipul
de logică).
O creaţie poate deveni obiectivă atunci cînd va satisface crite-
riile de obiectivitate ale unei realităti infonnationale sau materiale
(vezi termenul obiectiv în acest glos~r). '
Se va remarca faptul că uu există un subiectiv absolut, deoarece.
chiar si o idee subiectivă foloseşte i%aredienţi obiectivi (substanţă Şi
il1fonn~terie) şi procese o~iecţive (fen~)lnenologi~e). 1!1 acest caz .su:
biectivul este de fapt subIectiv-obIectIv. NumaI reahtatea matenala
este absolut obiectivă, în timp ce realitatea informaţională este fie
obiectivă. fie subiectiv-obiectivă (adică subiectivă).
Subiectivul sau obiectivul derivă din modul în care sensul este
re~litate h care se referă.
Substata. Materia din univers.
Suflet. Din punct de vedere ştiinţific nu exi.:;tâ suflet. Din punct
de vedere poetic suflehll existenţei este illforn:;tateria a~îl1d crono:"
tendenţialitate şi sensitate. Sufletul unui organ1SlU este lnformatena
 car,:.îi est~ parte ş.i în care ~ăIă~luiesc toate sensurile lui. Sufletul omului
COntlBe SI sensurile constIInteI sale. . f constiintei. Fiind procese fizice, încercările de universuri si universurile
'. Ştiinţa struetu.ra1ă~' C~~oaş!erea,. modul de gîndire şi efortul de
cerce!are al st!uctun~?r ~a slDgura realitate recunoscută. Ştiinţa actuală
es~e m . esenta o ştnnţa structurală care caută să expiice totul prin
s~~ctu:l. Ştnnţa ?~ructurală este marcată de un principiu al insu-
ficlenţel cunoaştem structurale.
Ştiinţa struetura~..:f~nomlmologi~~ Ştiinţă bazată pe o viziune
structural-fenomenologIc a asupra IUn1n materiale, O asemenea stiintă
poate răsp~nde unei mai bupe înţelegeri a universului structura:l-
fenomenol?gIc, ~ar :r:u wva cuprmde comp~et ştiinţa materiei profunde.
TensIUne:. Îd~soÎlca. St~re .mental-ţ>sIhologică a omului conştient
de yla?area fl~J?-ţel sale .la 1mblBar~a dintre univers şi cosmos, ':adică
1;; Im~lll.area Olntre realItatea spaţlO-temporală supusă simturilor sale
ŞI realit;;tea proftindă pe care o intuieşte. O asemenea stare se mani-
fest~ pn~ str'Uct'Uri,. purtîJ?-d . uni~atea şi contradicţia dintre cele două
man palIere a~e eXlstenţel ŞI pnn sens'Urile mentale corespunzătoare.
De aceea, tenSIUnea filosofică ar putea fi numită si tensiune biontică
întruc!t este datorată celor două straturi ontologic~ cuprinse de fiin~
umana.
.~aptul că ~ensiunea filosofică implică conştienţa şi, prin aceasta,
~on.ştllnţa: ~mulUl ar.ată că ~u este v?rba de un proces pur biologic,.
aeşl la ongIne, s~b io:ma l~l cea m~l elementară, este mai apropiat
de u~ fenomen bIOlogIC. On~e org;;msn:. viu este biontic (prin intro-
desc~ldere), dar n~ are t~n~lUne fll~sofIcă atît timp cît nu intervine
un SIstem nervos ŞI o actIVItate SOCIală care să trezească constiinta.
De aceea, deşi iniţial tensi'Unea filosofică este o tensiune bionti~ă
~vînd .u~ sub~tr~t biologic. ~a se îmbogăţe?te p~n cunoaştere şi reflexi~
ţIl?~of:ca dep~tmdu~se m~l mult sau mal puţm de tensiunea biontică
mlţlal~. TenSIUnea fIlosofICă se manifestă ca stare a omului constient
de eXistenţa sa î~ realitatea spaţio-temporală şi socială, în rap~rt cu
lumea sa mentala, pe care el o recunoa:;;;te sau nu o recunoaste ca
av~nd c0!1tacte mai ţ>rofunde, dar pe car.~ o intuieşte ca o formă a
ex~~te~ţe: ~ale . . (vezI .volumul autorulm Ştiinţă şi civilizaţie, Edit.
ŞtllnţlfIca ŞI EncIclopedIcă, Bucureşti, 1984, inclusiv termenul tensiune
filosofică) .
. Univers. Un univers este o parte a co5mosului, fiind născut
din cosmos, dezvoltîndu-se în cosmos şi dispărînd În cosmos.
. Ca u?!la~e a unui proces .fizic . de fluctuaţie fenomenologică a
mformatenel ŞI de cuplare cu lumaba se formează o structurare în
ortoexistenţă care const~tuie o înce?,car.e .de 'Univer~ (ce eşuează dacă
se produce decuplarea dintre lumatle ŞI mformatene) sau un 'Univers,
248
cu spaţiile şi timpul proprii, care va evolua tinzlnd către apariţia
Î sînt' pro'cese materiale. '
O încercare de univers este o structură care "iese" din orto-
f existentă si se dizolvă în ortoexistentă. Un univers se naste iesind
i din ortoexistentă, rămînînd ancorat în' ortoexistentă si urmind si se
retopească în ~rtoexistenţă, să-şi prelungească existe~ţa Într-un fel
I
f sau chiar să determine apariţia unui nou univers. Legile fizice de bază
I ale unui univers se !lasc prin fluctuaţia fenomenologică iniţială care
I determină structura universului fizic.
Crearea unui univers nou, prin acţiune "tehnologică" - dintr-un
I
univers - în informaterie, induCÎndu-se ortosensuri orientate care să
I concure împreună cu cele generate prin fluctuaţie la determinarea
legilor de bază ale universului nou, ar putea fi posibilă o dată cu cunoaş­
f terea principiilor fundamentale ale materiei profunde de către conşti­
!
r inţa socială din universul actual. Un asemenea proces sugerează şi
i posibilitatea evoluţiei unor ,;,specii" de universuri.
1 UniV-efS biologie. Un univers cu organisme vii. Este o aproximaţie
1 de ordin superior faţă de aproximaţia unui univers fizic. .
' ~;; UniY8f31izic. (1) Un univers fără introdeschideri; (2) un Ui.'1i1Vet$
pentru care, Într-o primă aproximaţie, se neglijează introdeschiderile
! şi prezenţa organismelor vii. ..
! Univers informaţioDal. Un univers cu organis.me vii cu conştunţli.
1 tproducătoare de ştiinţă, tehnologie, artă şi culturii.
t.f
I
I
f
i
1
249
4/27/2011 RACAI : Mihai Draganescu

Mihai Draganescu
Member of the Romanian Academy
Head of the SP Group at RACAI

Universitary professor at the University "Politehnica" of Bucharest, Romania, for more than 40 years,
academician, and former president of the Romanian Academy (1990-1994), Mihai Draganescu is
known in Romania for his works and activities in the domains of electronics, informatics and of philosophy of
science.
Prof. Mihai Draganescu is member of the Presidium of the Romanian Academy, President of the Section for
the Science and Technology of Information and Honorary President of the Forum for the Information Society
of the Romanian Academy. He is a Life Fellow IEEE. Recently he was nominated as the president of the
scientific council of the National Program for Research and Development for the Information Society in
Romania. He introduced in Romania the concepts of the Knowledge Society and promotes the ideas of a
future society of consciousness.
President of the Romanian Committee for the History and Philosophy of Science and Technology, President
of the Section for Philosophy and Psychology of the Academy of Scientists- Romania, he is Honorary
Ambassador.
Presently, at our Institute, he is working at a project " Structural - phenomenological modeling,
conceptual and symbolic" based on his original philosophy of science elaborated previously, between 1977-
1993. Among the aims of this project: to bring new ideas in the methodology of science and to develop
orthophysical (structural-phenomenological) theories of the physical and informational reality, of mental
processes and consciousness.

He is a member of the Association for the Scientific Study of Consciousness (ASSC) and of the group
KATEDRAST formed with professor Menas Kafatos a.o. from George Mason University, Fairfax, USA,
with the aim of advancing new fundamental principles in philosophy of science and science. The latest works
include the extension of the theory of categories and functors to phenomenological domains and the
development of the philosophy of integrative science.

CONTENTS OF THE SITE

Categories and Functors for the Integrative Science.

E-prints: Internet books.
Mind and Consciousness.
Science and Technology of Information.
Information Society - Knowledge Society.
Consciousness Society.
History of the Science and Technology.
http://www.racai.ro/~dragam/ 1/9
4/27/2011 RACAI : Mihai Draganescu
Curriculum Vitae.
Note. A number of texts (e-books and e-documents) are in MSReader format. They are
available free by writing an e-mail to dragam@racai.ro and you will receive a copy by e-mail.
The program MSReader format may be downloaded free from:
http://www.microsoft.com/reader/download/default.htm
or from: http://ebooks.barnesandnoble.com/ms_reader/index.asp
(http://ebooks.barnesandnoble.com/ms_reader/index.asp).

The available papers in the MSReader format are marked with *.

If you don't have the possibility to use MSReader you may ask by e-mail the
HTML text of the source of the respective paper or document.

CATEGORIES AND FUNCTORS

and
THE INTEGRATIVE (STRUCTURAL-
PHENOMENOLOGICAL) SCIENCE

Mihai Drăgănescu, Sisir Roy, Menas Kafatos, Effective Theories And The
Phenomenological Information, preprint 2004, pdf.

Menas Kafatos, Mihai Drăgănescu, Principles of Integrative Science, Bucureşti,

Editura Tehnică, 2003.

Mihai Draganescu, Menas Kafatos, Community And Social Factors For The
Integrative Science, preprint 2003, pdf.

The Fundamental Phenomenological Information Of The Universe, preprint

November 2003, pdf.

Products Of Phenomenological Objects And Products Of Phenomenological

Functors, preprint, November 2002, pdf.

Categories, Presheaves, Sheaves And Cohomologies For The Theory Of

Consciousness, preprint, to be published in the volume NOESIS, 2002.

Neighborhoods In And Among Phenomenological Categories, *E-PREPRINT,

MSReader format, 2002.

A First Essay on Phenomenological Topologies, *E-PREPRINT, MSReader format,

2002.

Mihai Drăgănescu, Menas Kafatos, Sisir Roy, Main Types of Phenomenological

http://www.racai.ro/~dragam/ 2/9
4/27/2011 RACAI : Mihai Draganescu
Categories, * E-PREPRINT, MSReader format, November 2001.

Menas Kafatos, Mihai Drăgănescu, Preliminaries to the Philosophy of Integrative

Science, * e-book (MSReader), Academy of Scientists-Romania, 2001.

Some Results In The Theory Of Phenomenological Categories, * E-PREPRINT

(MSReader format), communication at the Vth Conference on Structural-
phenomenological Modeling, Bucharest, June 2001, to be published.

Automorphisms In The Phenomenological Domains, to be published by Proceedings

of the Romanian Academy, Series A, vol.2, No.1, 2001.

Autofunctors And Their Meaning, Proceedings of the Romanian Academy, Series A,

vol. 1, No. 3, p. 201 - 205, 2000.

Menas Kafatos, Mihai Draganescu, Toward An Integrative Science, NOESIS, XXVI,

2001, to be published.

Categories and Functors for the Structural-Phenomenological Modeling,

Proceedings of the Romanian Academy, Series A (Mathematics, Physics, Technical
Sciences, Information Science), Vol.1, No.2, p. 111 - 115, 2000.

Mihai Draganescu, Menas Kafatos, Generalized Foundational Principles in the

Philosophy of Science, paper presented at the Conference on "Consciousness in Science
and Philosophy" in Charleston, Illinois, 6-7 Nov 1998, published in The Noetic Journal,
Vol.2, No.4, Oct. 1999, p. 341-350, republished in the vol. Science and the Primacy of
Consciousness, Intimation of a 21st Century Revolution, Richard L. Amoroso and others
(eds), Orinda: The Noetic Press, 2000, Chapter 9, pp. 86-98. Also * e-copy in MSReader
format.

The Frontiers of Science and Self-organization, communication at the IVth Conference

on structural-phenomenological modeling, Romanian Academy, June 20-21, 2000, to be
published in Revue Roumaine de Philosophie.

Informatic Versus Physical Ontology. Ontological Fundamentals of

Mathematics, NOESIS, XXIV, 1999, p. 9-32.

Ortofizica (Orthophysics), Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985 [in

Romanian]. Contents of the volume.
Argument
(the preface to the volume The Ring of the Material World, Bucharest, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, 1989, which contains, as a second edition, the volumes
"The Depths of the Material World" (Depths of Existence) -1979- and
"Orthophysics"-1985).
Fluctuation And Rhythm, Ch.5, of the volume ORTOFIZICA (ORTHOPHYSICS),
1985, English translation.

http://www.racai.ro/~dragam/ 3/9
4/27/2011 RACAI : Mihai Draganescu

E-PRINTS
INTERNET BOOKS:

L'Universalité ontologique de l'information (Ontological Universality of

Information), Préface et notes par Yves Kodratoff, prof., Université de Paris-Sud, Directeur
de recherche au CNRS -Bucharest, Editura Academiei, 1996.

The Depths of Existence, Electronic edition, in english, of a book first published in 1979
(Profunzimile lumii materiale), Bucharest, Editura Politica).

E-BOOKS:
Ionut Isac, Introducere in filosofia structural-fenomenologica. Paradigma
Ortofizicii (Introduction to the Structural-phenomenological Philosophy. The
Orthophysical Paradigm), Editura Ardealul, Targu Mures, Biblioteca de Filosofie, 2001,
* e-book, MSReader format, ISBN 973-8300-00-2.

MIND AND CONSCIOUSNESS

The Sources Of Complementarity Between Mind And Body, The Noetic

Journal, Vol.4, No.1, Jan 2003, p.33-44.

The Brain As An Information Processor, NOESIS, XXV, 2000, p.9-20.

The Interdisciplinary Science of Consciousness, Chapter 5, pp. 46-59, in Science and

the Primacy of Consciousness, Intimation of a 21st Century Revolution, Richard L.
Amoroso and others (eds.), Orinda: The Noetic Press, 2000.

Taylor's Bridge Across The Explanatory Gap And Its Extension, Consciousness and
Cognition, 1998, 7, 165-168.

Continuities and Discontinuities in the Realms of Life and Mind, Revue Roumaine de
Philosophie, Tome 41,1997, Nos 1-2, p.3-9.

Sur la notion et le domaine de la Vie Artificielle (On the notion and the domain of
artificial life), Bulletin de la Classe des Sciences, Academie Royale de Belgique, 6e serie,
Tome VI, No.7-12, 1995, 13 pages.

Mind and Artificial Intelligence, NOESIS, vol.XII, 1986, p.129-183.

De la filosofia la stiinta mentalului (From the Philosophy to the Science of the Mind),
Academica, iunie 1997, p.11-12. Revista româna de filosofie, XLIV, Nr.5, sep-oct 1997,
p. 457-464.

Procesarea mentala a informatiei(Mental Processing of Information, abstract in

http://www.racai.ro/~dragam/ 4/9
4/27/2011 RACAI : Mihai
( Draganescu
g f f ,
English), Memoriile Sect. St. ale Acad. Romane, SERIA IV, Tom. XX, 1997, p.263-284.
Also in Academica, Oct.1997, p.14-15 (I), Nov.1997, p. 26-27 (II), Dec.1997, p.31-32
(III).

Constiinta fundamentala a existentei (The Fundamental Consciousness of Existence),

conference, published in ACADEMICA Jan., Febr., March 1998.

Deep Reality, Conscious Universe and Complementarity, NOETIC JOURNAL, Vol. 1,

No.1, June 1997, p.114-117.

On the Structural-Phenomenological Theories of Consciousness, NOETIC

JOURNAL, Vol.1, No.1, June 1997, p.28-33.

On the Notions of Understanding and Intelligence, NOESIS, 1998, XXIII, pp.87-97.

Structural-Phenomenological Theories in Europe and USA, The Noetic Journal, vol.

2, 1999, No 1-2, p.4-8.

The Method of the Structural-phenomenological Recognition, February, 1997.

SCIENCE AND TECHNOLOGY OF INFORMATION

 Spoken Language Technology, communication, The 2nd Conference on Speech Technology
and Man-Machine Dialogue, Academia Română, April 10-12, 2003, pdf.

 Neural Engineering and Neuroelectronics Facing Artificial Consciousness,

Communication at the INGIMED II Conference, Bucharest, Dec. 13, 2001; * E-PREPRINT,
MSReader Format, Federaţia Română de Inginerie Biologică.

 From Solid State To Quantum And Molecular Electronics, The Deepening Of

Information Processing, Invited paper at the International Semiconductor Conference, Sinaia,
8-11 oct. 1997, published in the volume I of the Conference, p.5-21.
 Information, Heuristics, Creation, in the volume I. Plander (Ed.), Artificial Intelligence and
Information, Control Systems of Robots, Elsevier (North-Holland), 1984, pp.25-29.
 Concepte generale si probleme cuantice ale procesarii informatiei
(General Concepts and Quantum Problems of the Information Processing), publicata
în vol. Rolul Invãtãmântului si al Cercetãrii stiintifice universitare în dezvoltarea Societãtii
Informationale, Fac. de Automaticã si Calculatoare, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1997, p.
31-39.

 Electronica funcţională (Functional Electronics), Editura Tehnica, Bucharest, 1991 [in

Romanian]. Contents of the volume.

 Informatia si fortele fundamentale (Information and Fundamental Forces),

communication at the 1998 Spring Scientific Session of the Academy of Scientists of Romania,
published in the volume (editors) Mihai Draganescu and Stefan Trausan-Matu, Natura realitatii
fizice si a informatiei (The Nature of Physical Reality and of Information), Editura Tempus,
http://www.racai.ro/~dragam/ 5/9
4/27/2011f f ( RACAIf : Mihai
y Draganescuy f f ), p ,
Bucuresti, 1999, p. 5- 16.

INFORMATION SOCIETY - KNOWLEDGE SOCIETY

 De la societatea informaţională la societatea cunoaşterii (From the

information society to the knowledge society), Bucureşti, Editura Tehnică, 2003.

Noua cultura in secolul XXI, Bucuresti, Editura Semne, 2004, e-reprint (PDF).

Cultura si societatea cunoasterii, publicat in vol. coord. Dan Tufis, Florin Filip, Limba
Romana in Societatea Informationala-Societatea Cunosterii, Editura Expert, Bucuresti,
2002, p.441-442, 459-472 (PDF).

Cultura la scara nationala, Forumul national al culturii, Bucuresti, 19 iunie 2002 (PDF).

Broadband and the Knowledge Society, Communication presented at the International

Conference Information Society Technologies for Broadband Europe, 9-11 October 2002,
Marriott Grand Hotel, Bucharest, România (PDF).

Perspectivele societatii cunoasterii in Romania, Comunicare la "Al V-lea Simpozion

Stiintific al Inginerilor Români de Pretutindeni", AGIR, Bucuresti, 13-14 septembrie 2002
(PDF).

Nota deschisa privind stiinta, cultura si societatea romaneasca, 29 aprilie 2002.

Invatamantul electronic in societatea cunoasterii (E-learning in the Knowledge

Society), * e-preprint, MSReader format, 28 martie 2002.

Stiinta cognitiva, stiinta structurala sau integrativa? (Cognitive Science, Structural

or Integrative Science?), * e-preprint, MSReader format, November 2001.

Cunoasterea in secolul XXI (Knowledge in the XXIst Century), * e-preprint, MSReader

format, October 2001.

Societatea informationala si a cunoasterii. Vectorii societatii cunoasterii ( The

Information and Knowledge society. The Vectors of the Knowledge Society), studiu
pentru Proiectul SI-SC (Societatea Informationala - Societatea Cunoasterii) al Academiei
Române, Bucuresti, 9 iulie 2001. Pe Internet:
http://www.academiaromana.ro/pro_pri/pag_com01socinf_tem.htm &
http://www.racai.ro/INFOSOC-Project/

http://www.racai.ro/~dragam/ 6/9
4/27/2011 RACAI : Mihai Draganescu

Societatea cunoasterii si cartea electronicã (The Knowledge Society and the

Electronic Book), comunicare la simpozionul Cartea electronicã, Academia Românã, 21
iunie 2001, publicata in volumul coord. Doina Banciu, Cartea Electronica, Editura AGER,
Bucuresti, 2001, p. 26-42.

Societatea cunoasterii (Knowledge Society) , Diplomat Club, Nr.6, 2001, p.1-2.

Knowledge Management, a Functional Vector of the Knowledge Society, * E-

PREPRINT, MSReader format; communication at the Sixth International Conference on
Information and Communication Technology for Public Administration, Sinaia , Oct.29,
2001, published in the volume and CD of the conference and in Diplomat Club, nr.10-11,
2001, p.4.

CONSCIOUSNESS SOCIETY

 FUNDAMENTELE NATURALE ALE SOCIETATII CONSTIINTEI (Cap. 3 al

studiului despre Societatea Constiintei), pdf, noiembrie 2005 [ The natural fundamentals
of the consciousness society]

 SPIRITUALITATEA (Cap.2 al studiului despre Societatea Conştiinţei) – pdf, noiembrie

2004
 PROPUNERE pentru alegerea M.S. Mihai I ca membru de onoare al Academiei
Române, 19 martie 2004, pdf.

 Cultura (care anume?) si filosofia politica, e-preprint, PDF, 24 noiembrie 2003.

 Societatea constiintei. Introducere, Raport de cercetare, noiembrie 2003, pdf.

 Constiinta, frontiera a stintei, frontiera a omenirii (Consciousness, frontier of

science, frontier of mankind), in Revista de Filosofie, XLVII, No. 1-2, p. 15-21, 2000.

 Neural Engineering and Neuroelectronics Facing Artificial Consciousness,

Communication at the INGIMED II Conference, Bucharest, Dec. 13, 2001; * E-
PREPRINT, MSReader Format, Federatia Romana de Inginerie Biologica.

 Paricidul moral, in Literatorul, 1997, nr.1-2, p.11.

 Criterii transpolitice si criterii transmafiote în culturã, in Caiete Critice, 18 mai

1997, nr. 3-4, p.145-147.

http://www.racai.ro/~dragam/ 7/9
4/27/2011 RACAI : Mihai Draganescu

HISTORY OF THE SCIENCE AND TECHNOLOGY

Mihai Drăgănescu, Academia Română la sfărşitul mandatelor de preşedinte ale Acad.

Eugen Simion, 24 august 2005, e-preprint, PDF
Coord. Mihai Draganescu, Telecomunicatiile in Romania. Pagini de istorie, Editura
Academiei Romane, Bucuresti, 2003.
Mihai Draganescu, Academicianul Aurel Avramescu, promotor al disciplinelor stiintei si
tehnologiei informatiei, comunicare la sesiunea "Centenar Aurel Avramescu", Academia Romana,
amfiteatrul Heliade Radulescu, 20 noiembrie 2003, e-preprint, PDF.
Mihai Draganescu, Din istoria telecomunicatiilor in Romania, comunicare, Academia
Romana, 15 aprilie 2003.
Ed. Mihai Draganescu, Adrian Rusu, Stefan Iancu, Tudor Tanasescu, fondatorul scolii
românesti de electronica, (Tudor Tanasescu, the Founder of the Romanian School of
Electronics), Editura Dorotea, Bucuresti, 2001.
Mihai Draganescu, Tudor Tanasescu si scoala romaneasca de electronica (Tudor Tanasescu
and the Romanian School of electronics), Bucuresti, 7 martie 2001, * e book, MSReader format.
Mihai Draganescu, Realizarea de calculatoare si retele de calculatoare in Romania (1953-
1985) (Computers and networks of computers realized in Romania, 1953-1958), * E-
PREPRINT, MSReader format, Academia Romana, November 2001.
Mihai Draganescu, Factori noi in viata cultural-stiintifica-politica globala: terorismul si
antiterorismul, comunicare la Simpozionul 'Terorismul-noua forma de manifestare pe plan
mondial, a confruntarilor militare asimetrice', Cercul Militar National, Bucuresti, 12 dec. 2001. *
E-PREPRINT, MSReader format, 2001.

CURRICULUM VITAE
 In English, 2003, pdf.
 In Romanian (CV-extins, 2003, pdf)
 Mihai DRAGANESCU - cronologia activitatilor în domeniul informaticii.
 Mihai DRAGANESCU - Cronologia activitatilor în domeniile electronicii,
microelectronicii si
electronicii functionale.
 Mihai DRAGANESCU - Cronologia activitatilor în filosofia stiintei.
 Mihai DRAGANESCU - Cronologia activitatilor la Academia Româna.
 Mihai DRAGANESCU - Activitatea in Guvernul provizoriu
postrevolutionar (1990).

e-mail : dragam@racai.ro
http://www.racai.ro/~dragam

[RACAI Home] [Permanent Staff] [Acad. Mihai DRAGANESCU -The 75th Anniversary]

Last modified: October 24, 2005

http://www.racai.ro/~dragam/ 8/9
4/27/2011 Parintele informaticii romanesti Mihai…

27 Aprilie 2011

Femei in Tehnologie - Call Center - Editia CRM - Editia 2010 Catalog Retail &
Suplimente Editia 2011 2011 Distributie - Editia
MarketWatch 2010

Market Watch,
Februarie-Martie 2011 [Nr. Revista >> Numarul 33 [mai 2004] >> Cercetare
133]
„Parintele“ informaticii romanesti, Mihai
Draganescu, omagiat la 75 de ani 2890 afisari

Alexandru Batali 26 Mai 2004

Academicianul Mihai Draganescu reprezinta

pentru cel putin 3 generatii simbolul informaticii
in Romania. A coordonat primul program
informatic din Romania, a infiintat 39 de centre
si oficii teritoriale de calcul, 6 institute si centre
Sumarul A rticolelor de cercetare in domeniul electronicii, licee de
A rhiva Revistei
A bonamente
informatica, o intreprindere de intretinere si
reparare a utilajelor de calcul, Sectia de Stiinta
si Tehnologia Informatiei, Comisia de Informatica si Forumul pentru Societatea
MW Top Story
Informationala ale Academiei Romane si Institutul de Cercetare pentru Inteligenta
Administraţiile publice,
invitate să lucreze la Artificiala.
realizarea standardelor
geospaţiale
Open Geospatial Acestea sunt doar o parte din realizarile profesorului Draganescu, greu de inchipuit
Consortium
(OGC), organismul ca pot fi subsumate unei singure existente. Standardul pare imposibil de atins in
care propune
standarde în conditiile in care nu au existat deturnari de la drumul autoimpus: „viata mea a fost, in
domeniul primul rand, o viata de idei, concepte, teorii si actiune in lumina acestora“.
geospaţial, a
anunţat recent o nouă opţiune
revizuită pentru agenţiile locale,
naţionale şi regionale de stat pentru La aniversarea a 75 de ani, Mihai Draganescu s-a bucurat deopotriva de pretuirea
a deveni membru asociat. Mai mediilor stiintifice, culturale si politice in granitele carora s-a impus ca un model
precis, administraţiile publice pot
colabora la realizarea... indubitabil. In semn de pretuire, pe 8 aprilie, de ziua sa, Academia Romana a
gazduit simpozionul „Stiinta, Tehnologia si Filosofia informatiei in opera si viata
acad. Mihai Draganescu“
Dictionar
POI = Punct de Interacţiune. O
prescurtare internă pentru a indica Contributia esentiala a acad. Mihai Draganescu la renasterea Academiei Romane, al
la ce “punct de contact” un client... carui presedinte a fost intre 1990-1994, a fost evidentiata de Eugen Simion care a
Field-level Validation = remarcat totodata originalitatea demersului sau intelectual: „In scrierile sale Mihai
Capacitatea unui pachet de
softw are de a valida cele introduse Draganescu a cautat sa impace domeniul stiintelor exacte (electronica si
de un utilizator intr-un anumit
câmp... informatica) cu filosofia.“ Acad. Mihai Draganescu a scris, alaturi de lucrarile de
specialitate, o serie de carti „Profunzimile lumii materiale“, „Stiinta si civilizatie“,
V-Com m erce = Comerţ prin
Voce. Capacitatea de a folosi „Ortofizica“, „Spiritualitate, informatie, materie“, „Inelul lumii materiale“, „Cariatidele
comenzi de voce simple prin telefon
pentru a tranzacţiona... gandului“, al caror continut l-au determinat pe acad. Gh. Tecuci, sa afirme: „Mihai
Draganescu este cea mai stralucita personalitate enciclopedica contemporana a
Romaniei“.
Cele mai populare taguri
CRM, Administratie publica, Dan Nica, ministrul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, a subliniat in discursul
ERP, GIS, Project Management
sau ca „prin intreaga sa activitate acad. Mihai Draganescu a marcat istoria stiintei
calculatoarelor in Romania, iar informatica romaneasca ii datoreaza enorm“. „Om de
Evenimente stiinta, in sensul cel mai deplin al cuvantului, acad. Mihai Draganescu are contributii
29 Iunie 2011 - II Romania remarcabile la fundamentarea aspectelor teoretice ale societatii informationale–
Customer Loyalty Summit
societate a cunoasterii, recunoscute deopotriva pe plan national si international.“

Parteneri
Acad. Draganescu considera critic stadiul inca incipient in care se afla societatea
BankWatch.ro informationala in Romania. In mesajul sau, prim ministrul Adrian Nastase s-a situat
pe o pozitie diferita: „Daca astazi Romania nu este izolata de societatea
SaptamanaMedicala.ro
informationala globala, iar tinerii romani pot concura cu succes in domeniul
FinWatch.ro informaticii oriunde in lume, aceasta se datoreaza in mare parte exceptionalei
activitati stiintifice, didactice si manageriale a academicianului Mihai Draganescu si
a colegilor sai.“

Doina Banciu, director general al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare in

Informatica a subliniat faptul ca la 75 de ani profesorul Mihai Draganescu ramane o

marketwatch.ro/…/Parintele_informat… 1/2
4/27/2011 Parintele informaticii romanesti Mihai…
persoana extrem de activa. „Este in continuare un creator, un dascal, un om de
echilibru in tumultoasele activitati curente ce sprijina dezvoltarea cercetarii in
parteneriat public-privat, colaborarile pe marile proiecte cu firme importante din tara
si din strainatate.“ In finalul discursului sau Doina Banciu a acordat (foto) acad.
Mihai Draganescu prima Diploma Honoris Causa a Institutului „pentru contributia
fundamentala la dezvoltarea informaticii romanesti si la promovarea societatii
informationale bazate pe cunoastere, pentru rolul decisiv in infiintarea si cresterea
prestigiului Institutului, in orientarea si coordonarea cercetarii in domeniul stiintei si
tehnologiei informatiei“.

Nu putem sa nu amintim deschiderea permanenta a profesorului Draganescu pentru

tot ce este nou in informatica, insotita de dorinta de promovare imediata. In 1996 a
publicat prima carte romaneasca pe Internet - L’ Universalité ontologique de
l’information (http://www.racai.ro/~ dragam), iar in 2001 a publicat cartea electronica
Tudor Tanasescu si scoala romaneasca de electronica – probabil prima din tara. Tot
in 2001 a organizat la Academia Romana primele simpozioane din Romania privind
cartea electronica si comertul electronic.
Dincolo de toate realizarile de pana acum, in care a cautat sa actioneze, dupa cum
marturisea, numai „in conformitate cu ideile, conceptele si teoriile“ pe care le-a
creat, raman proiectele privind „o posibila societate a constiintei si o posibila stiinta
integrativa structural-fenomenologica“.

Parerea ta conteaza: (3/5)

Asemanator
Nu exista articole asemanatoare.

Alte articole scrise de Alexandru Batali

Articolele cercetătorilor români vor intra mai repede în atenţia comunităţii
ştiinţifice mondiale
AIPPIMM şi-a propus să formeze o nouă clasă antreprenorială
Ingeniozitatea Infineon, răsplătită de industria germană În ultimii 10 ani
compania a primit cele mai multe premii pentru inovaţie
Prof. univ. dr. Ioan Ştefănescu, director general ICSI Rm. Vâlcea:
„Tehnologiile criogenice şi izotopice sunt portaluri ale României către elita
cercetării”

Lasa un comentariu
Nume:

Email (nu va fi afisat):

Comentariu:

Home | Revista | Solutii | Evenimente | Dictionar | Linkuri Utile | Newsletter | RSS | Contact

marketwatch.ro/…/Parintele_informat… 2/2
4/27/2011 www.hotnews.ro/print?articleId=734…

A murit Mihai Draganescu, fost presedinte al Academiei Romane

de Alina Ne agu HotNews.ro
Dum inică , 30 m a i 2010, 18:40 Actualitate | C ultură

Academicianul Mihai Draganescu, fost presedinte al Academiei Romane si creatorul scolii romanesti
de informatica, a murit, vineri, la varsta de 82 de ani, anunta Agerpres, citand Biroul de presa al
Academiei Romane.

Inginerul Mihai Corneliu Draganescu s-a nascut la 6 octombrie 1929, la Faget, in judetul Prahova si a fost
membru corespondent (1 martie 1974) si membru titular (22 ianuarie 1990) al Academiei Romane,
presedinte al Academiei Romane (2 februarie 1990 - 18 ianuarie 1994), fondator si presedinte al Sectiei de
Stiinta si Tehnologia Informatiei (1992-1994 si din 1998).

Mihai Draganescu a urmat studiile liceale la Ploiesti. A absolvit Institutul Politehnic din Bucuresti in 1952,
cand si-a luat licenta in electronica. In 1957, a devenit doctor inginer, cu teza 'Capacitatile tuburilor
electronice si dependenta lor de conditiile de functionare'. In 1974, a obtinut titlul de doctor docent. A fost
asistent, lector, conferentiar si profesor la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii, iar intre anii 1961-
1966 a fost prodecan si decan al acestei institutii.

Mihai Draganescu a fost presedinte al Comisiei pentru Metalurgie, Constructii de Masini, Electrotehnica si
Electronica din cadrul Consiliului National pentru Stiinta si Tehnologie (1965-1967), secretar permanent al
Comisiei guvernamentale pentru dotarea cu tehnica de calcul si automatizarea prelucrarii datelor (1967-
1971). Intre anii 1989-1990, a ocupat functia de viceprim-ministru al guvernului provizoriu condus de Petre
Roman, iar in perioada 1994-1997 a fost ambasadorul Romaniei in Belgia. Din anul 1992, este profesor
consultant la Universitatea 'Politehnica' Bucuresti. Din 1996, este cercetator stiintific gradul I la Institutul
de Cercetari pentru Inteligenta Artificiala al Academiei Romane, unde se ocupa de un program de
cercetare referitor la modelarea structural-fenomenologica.

In domeniul activitatii educationale, Mihai Corneliu Draganescu, a creat si o scoala romaneasca de

dispozitive electronice semiconductoare si de microelectronica (1963-1990). A avut contributii in
solutionarea a numeroase probleme teoretice, printre care: influenta sarcinii electrice spatiale asupra
capacitatilor dintre electrozii tuburilor electronice (1953-1960), circuitele elctronice neliniare si influenta
nelinearitatii capacitatii dispozitivelor electronice asupra oscilatorilor electronici (1956-1958), teoria
tranzistorului la nivele mari de injectie (1960-1962), efectele inductive la dispozitive semiconductoare
(1961-1965), teoria diodei dielectrice (1964-1965). In domeniul microelectronicii, a creat o noua disciplina
originala: electronica functionala (1978-1991). In acelasi timp, Draganescu este initiator si promotor al
revolutiei informatice in Romania. A conceput o noua teorie a informatiei pe baze structural-
fenomenologice si elemente conceptuale privind Societatea informatica in Romania (1970-2001).

In calitate de lider al informaticii romanesti, a initiat construirea retelei nationale de centre teritoriale de
calcul, introducerea informaticii in programa de invatamant si dezvoltarea industriei de software in tara
noastra. In domeniul filosofiei stiintei, a publicat lucrari in Romania, Statele Unite si Belgia si a inventat
conceptele de informaterie si ortoenergie. A tinut conferinte si comunicari peste hotare in mari orase ale
lumii: Atena, Berlin, Bruxelles, Budapesta, Moscova, Sankt Petersburg, Praga, Roma, Beijing, Tokyo, New
Delhi.Draganescu este considerat ca fiind un important pilon al renasterii Academiei Romane dupa 1990.
Intre anii 1990-1994, Draganescu a fost presedintele Academiei Romane, succedandu-l pe Radu Voinea. A
fost ales membru de onoare al Academiei de Stiinte din Republica Moldova.

Mihai Draganescu a primit mai multe premii in tara, dar si peste hotare: Premiul Ministerului Educatiei
Nationale pentru Cercetarea Stiintifica (1963), Ordinul 'Meritul Stiintific' (1966), Ordinul 'Steaua Republicii'
(1971), Medalia 'Centenar Mihai Eminescu' (1989), Premiul 'Constantin Noica' (1996), Premiul Canalului
Romania Cultural al Societatii Romane de Radiodifuziune (2000), Premiul Centrului International Biografic
din Cambridge (1999), Medalia Mileniului III, conferita de Institutul Inginerilor Electrotehnisti si Electronisti.
A fost distins cu ordinul 'Comandor al Legiunii de Onoare' (Franta, 1971), cu Diploma 'Meritul Academic'
(1999) si Ordinul 'Steaua Romaniei', in grad de comandor (2000).

Citeste mai multe despre mihai draganescu • informatica • academia romana • inginer

www.hotnews.ro/print?articleId=734… 1/1