Curs 3

Etapa Cuaternara si evolutia ei paleogeografica

Cuaternarul reprezinta ultima era geologica si cea mai scurta,avand o durata

totala de aproape 2 milioane de ani (1,85 milioane ani).este formata din 2 perioade:
Pleistocen si Holocen. Trecerea la Holocen corespunde cu partea finala a ultimei
glaciatii (tardiglaciarul) ,prin care se realizeaza trecerea la Holocen.Pe parcursul
acestei ere,accentual trece de la factorul geologic la celelalte componente ale
acestei sistemului fizico-geografic (conditii de clima,relief,invelis biotic),intrucat pe
parcursul acestei ere nu se mai inregistreaza miscari orogenetice,realizandu-se doar
miscari epirogenetice,respective de inaltare sau coborare.
La finele erei Neozoice,aproape 1/3 din teritoriul tarii era ocupat de apele unor
lacuri mai mari sau mai reduse.Asemenea lacuri functionau in unele depresiunin
intramontane sau submontane (Giurgiu,Ciuc,Brasov),dar cele mai mari lacuri se aflau
in partea de vest a Romaniei (lacul Panonic),in timp ce in sud se afla lacul Getic sau
Pontic.In urma sedimentarilor intense si al fenomenelor de inaltare usoara,lacurile din
depresiunile intramontane se retrag progresiv,lasand in urma lor unele depresiuni
plane,care pot fi considerate adevarate campii intramontane.Sedimentarea acestor
depresiuni a fost active,deoarece pe parcursul Pleistocenului,Carpatii au suferit o
permanenta miscare de inaltare,energia de relief facilitand transportul de materiale
terigene de catre reteaua hidrografica,fiinddepuse in actualul spatiu al depresiunilor
intramontane.
La marginea ariei de orogen,atat la exterior,cat si la interior,pe marginile
bazinului transilvan s-a realizat depunerea unor mari cantitati de materiale
transportate de catre rauri,in zonele de tarm.Aceste formatiuni cu caracter
piemontan au contribuit la formarea piemonturilor,asa cum este cazul piemontului
terasat de la curbura si care se amplifica in actualul spatiu al Podisului Piemontan
Getic.
Fenomene asemanatoare s-au realizat si pe flancul vestic al Carpatilor
Occidentali,formatiuni cu caracter piemontan regasindu-se azi in Dealurile de
Vest.Mecanisme asemanatoare au functionat si la marginea Depresiunii Colinare a
Transilvaniei,mai ales pe flancul sud-vestic si mai putin pe flancul nordic sau estic.
Dupa formarea piemonturilor,datorita sedimentarilor,la care se adauga si o
tendinta de inaltare a fundamentului,pe parcursul Pleisocenului se realizeaza
exondarea celor doua campii de nivel de baza.Astfel,lacul Panonic se retrage spre
vest,fiind drenat in partea finala de Tisa,lasand in urma o forma de relief joasa care
se numeste Campia Tisei.In partea de sud a teritoriului,retragerea lacului Getic se
realizeaza de la nord spre sud,iar mai apoi de la vest spre est,retragerea fiind
intrerupta de unele secvente de revenire a liniei de tarm,respectiv de extindere a
lacului.
Concomitent cu retragerea lacului Panonic si Getic,se realizeaza si
individualizeaza cursurile de apa care isi maresc lungimea datorita nivelului de baza
tot mai scazut.Astfel,pe parcursul Pliocenului se individualizeaza toate cursurile de
apa din unitatile joase de relief,respectiv din sudul Podisului Moldovei,din Podisul
Piemontan Getic si Campia Romana,din Dobrogea de sud,din Campia Tisei.
Tot in Pleistocen se individualizeaza si cursul Dunarii,care,dupa iesirea din
defileu,se orienteaza initial in lungul unor linii de falii,iar mai apoi se orienteaza catre
est,fiind impins progresiv spre sud,datorita raurilor mari de pe stanga fluviului.
Spre partea finala a Pleistocenului se realizeaza si sectorul actual al Baltilor
Dunarii,pentru ca apoi cursul Dunarii sa se dirijeze spre est in lungul faliei Sf.
Gheorghe-Oancea-Adjud.Dunarea se varsa intr-un imens golf al Marii Negre.In aceste
conditii,cursul Dunarii este din ce in ce mai nou de la vest spre est,acest fapt fiind
atestat de numarul din ce in ce mai mic de terase,la iesirea din defileu fiind 9
asemenea terase,apoi numarul scade progresiv,ajungand doar la 2 terase in Campia
Brailei.
Datorita subsidentei din actualul teritoriu al Campiei Siretului Inferior,raurile din
sudul si sud-estul tarii si-au modificat directia de curgere,portiunea cea mai noua
fiind cea din Campia Siretului Inferior,unde se inregistreaza si cea mai mare grosime
a sedimentului acumulativ (18000 m).In aceste conditii,la finele
Pleistocenului,aproape intreg teritoriul tarii devine uscat,exceptie facand doar
actualul teritoriu al Deltei Dunarii,delta fiind cea mai noua unitate de relief a tarii
rezultata in urma depunerii de sedimente transportate de fluviu pe parcursul
Pleistocenului si a Holocenului.In momentul actual,delta este in plin proces de
formare si evolutie.
Sub aspect climatic,Pleistocenul cunoaste mari oscilatii climatice,in sensul in
care se constata existenta a 4 mari perioade cu clima rece. Aceste 4 perioade
corespund celor 4 mari perioade glaciare,raspunzatoare in formarea reliefului glaciar
din masivele carpatice inalte.In perioadele interglaciare,climatul revenea la parametri
aproximativi celui de astazi,realizandu-se o modelare subaeriana destul de
intensa,ceea ce a contribuit la desavarsirea aspectului actual al reliefului tarii.
Învelişul vegetal suferã mari transformãri pe parcursul Pleistocenului datoritã
rigorilor climatului.Astfel,în perioadele glaciare,principalele formaţiuni vegetale erau
indepãrtate pentru cã nu rezistau,locul lor fiind luat de o vegetaţie sãrãcãcioasã de
tundrã.În perioadele interglaciare,se realiza revenirea acestor formaţiuni,care
acopereau marele trepte de relief ale ţãrii.
Permutãri deosebite s-au înregistrat şi în cazul faunei,fauna terestrã migrând spre
sud în perioadele glaciare şi apoi revenind în perioadele interglaciare.
Cuaternarul reprezintã şi era geologicã de care se leagã aparitia omului pe
Terra.În partea iniţialã a evoluţiei umane,omul a fost obligat sã suporte rigorile
climatului apelând la migraţii sau fiind obligat sã se adapteze condiţiilor de mediu (a
descoperit focul,peşterile,au fost obligaţi sã se protejeze de frig).Ulterior,în etapele
de evoluţie istoricã a umanitãţii,omul devine o componentã tot mai puternicã a
mediului,realizãnd transferuri succesive ale cadrului natural.Astãzi,omul a ajuns la un
grad foarte avansat de utilizare a componentelor mediului,provocând insã şi mari
dezechilibre acestora.

Condiţiile climatice din Cuaternar

Cuaternarul presupune existenţa unor perioade de rãcire accentuatã a climei.

Astfel,dacãpe parcursul Neozoicului,climatul a fost preponderent calc,odatã cu
debutul Cuaternaruluise realizeazã o rãcire semnificativã a climei. În aceste
perioade,datoritã rigorilor climei,în toatã emisfera nordicã se realizeazã o avansare a
glaciaţiei,astfel încât gheţarii de calotã se extindeau pe teritoriul Europei pânã la
latitudinea Poloniei si Germaniei,iar în America de nord pânã la latitudinea oraşului
New York. Pe lângã gheţarii de calotã,s-au extins foarte mult si gheţarii
montani,inclusiv în teritoriul carpatic.
Cronologia Pleistocenului cu cele 4 mari perioade de rãcire a climei s-a realizat
pe baza studierii urmelor modelãrii glaciare din Alpii Bavariei,respectiv de pe flancul
nordic al acestora. Pe aceastã bazã,cele 4 mari perioade glaciare au fost denumite
GŰNZ,MINDEL,RISS,WŰRM (denumirile vin de la cele 4 râuri). Între cele 4 perioade
glaciare au funcţionat 3 perioade interglaciare denumite GŰNZ-MINDEL,MINDEL-
RISS,RISS-WŰRM. Unele perioade glaciare pot avea mai multe stadii glaciare cum
este cazul WŰRM,unde unii autori identificã 4 asemenea stadii,de la w1 la w4,dar
majoritatea acceptã existenţa a 2 stadii (w1 si w2). Pentru studiul glaciaţiei din
România,s-a urmarit aceastã cronologie,Pleistocenul incepând la baza Calabrianului
Marin analizat în Italia.
1. Perioada glaciarã GŰNZ (G) presupune o primã secvenţã de rãcire
accentuatã a climei,în care temperaturile devin negative pe aproape întreg teritoriul
ţãrii,fiind în jur de 0°C în unitãţile joase de relief,pentru ca în altitudine sã scadã pânã
la circa -6°C la circa 1000 de metri altitudine,ajungând pânã la -8°C pe culmile
carpatice înalte. Precipitaţiile,destul de scãzute cantitativ,au fost cel mai adesea în
stare solidã,existând posibilitatea acumulãrii lor sub forma zãpezilor permanente cu
formare de gheţari de tip montan.În aceste condiţii,vegetaţia a fost extrem de
sãrãcãcioasã,îmbracând aspectul celei de tundrã. Acest mediu bioclimatic a generat
evoluţia teritoriului de uscat sub incidenţa proceselor periglaciare. Acestea afectau
cea mai mare parte a teritoriului ţãrii. În domeniul montan superior,probabil existau
condiţii şi pentru formarea gheţarilor,dar mãrturiile pãstrãrii formelor în relief nu sunt
edificatoare.
Interglaciarul GÜNZ-MINDEL (G-M) se caracterizeazã printr-un climat mult
mai cald,dar şi mai uscat,cu anotimpuri clar definite,alternând secvenţele calde şi
aride cu cele relativ calde si uscate. În aceste condiţii,s-au produs mari mutaţii sub
aspectul proceselor modelatoare,în sensul în care materialele rezultate din
dezagregare si alterãri au ramas în bunã parte în locul de formare şi doar o parte a
fost transferatã din domeniul montan spre unitãţile mai joase periferice.

2. Perioada glaciarã MINDEL (M) presupune cea de-a doua secvenţã de climã
rece,polarã,în care temperaturile au fost negative,dar precipitaţiile au fost ceva mai
mari decat in GÜNZ. În aceste condiţii,în masivele montane înalte,s-au putut forma
gheţari de circ,continuaţi prin gheţari de vale. Asemenea mãrturii ale glaciaţiei
MINDEL sunt demonstrate de geograful Ion Sârbu în Munţii Rodnei. Cert ramâne faptul
cã o bunã parte din teritoriul României a evoluat într-un mediu bioclimatic de
tundrã,procesele periglaciare fiind specifice tuturot unitãţilor de relief ale României.
Aceastã afirmaţie se bazeazã pe existenţa unor structuri periglaciare,conservate în
depozitele löessoide din Dobrogea,unde Ana Conea a demonstrat existenţa a 2 faze
de modelare periglaciarã.
Interglaciarul MINDEL-RISS (M-R) s-a caracterizat printr-un climat mai cald şi
mai umed decât cel actual. În aceste condiţii,s-au putut dezvolta formaţiuni forestiere
pe întreg teritoriul ţãrii. Studiul sporopolinic a demonstrat existenţa în Dobrogea a
pãdurilor dominate de specii din 2 genuri: Querqus şi Ulmus. Aceste pãduri cunosc o
etajare altitudinalã,probabil domeniul montan fiind acoperit de pãduri de conifere. În
acest interglaciar s-a realizat şi o intensã modelare subaerianã,plus condiţii pentru
alterãri profunde,dar şi pentru transferul intens al materialelor din domeniul montan
spre ariile extracarpatice.

3. Perioada glaciarã RISS (R) presupune o nouã secvenţã de climã rece,cu

temperaturi negative,dar şi cu precipitaţii bogate în stare solidã. La nivelul unitãţilor
joase de câmpie se înregistreazã formaţiuni vegetale forestiere,dar mai sus,în treapta
deluroasã şi În cea montanã se înregistreazã formaţiuni vegetale sãrãcãcioase de tip
tundrã. Precipitaţiile bogate din domeniul montan au contribuit la formarea gheţarilor
de circ,continuând cu gheţarii de vale,gheţarii de circ fiind situaţi la altitudinea de
peste 1800-1850 metri. Datoritã blocãrii apei în stare solidã,nivelul Mãrii Negre era cu
mult sub cel actual.
Interglaciarul RISS-WÜRM (R-W) s-a caracterizat prin condiţii climatice
asemãnãtoare celor actuale. Astfel,pe teritoriul ţãrii s-au reinstalat formaţiuni
vegetale pe care le cunoaştem azi,dar având cu totul alte limite. În aceste condiţii s-a
realizat şi un înveliş de sol care însã ulterior a fost distrus în cea mai mare parte în
timpul interglaciarului WÜRM.

4. Perioada glaciarã WÜRM (W) este cea mai cunoscutã deoarece,fiind cea
mai nouã,se bazeazã pe tot mai multe argumente. Începe acum 55000 de ani şi se
terminã acum 10500 de ani. Cu siguranţã a avut mai multe stadii glaciare,pãstrând
cronologia precizatã anterior:w1 s-a stabilit între 72000 de ani-60500 ani înainte de
actual,apoi w2 s-a derulat între 22000 ani-10500 ani înainte de actual. Astfel,între
cele 2 stadii glaciare s-a interpus un interstadiu care a durat aproape 40000 ani. În
acest interstadiar s-a realizat o revenire a unor formaţiuni vegetale,învelişul vegetal
fiind foarte complex,în timp ce solul a avut timpul necesar pentru o evoluţie complexã
şi îndelungatã.
Cele 2 stadii glaciare au presupus acumularea zãpezilor şi formaţiunilor
gheţarilor montani,urmele modelãrii glaciare pãstrându-se în toate masivele centrale
înalte,la altitudini de peste 1800 metri sau pânã la 2000 metri. În w2,perioada cea mai
rece s-a înregistrat acum 17000 ani in urmã,când s-a înregistrat şi cea mai pronunţatã
coborâre a nivelului Mãrii Negre,cu pânã la 130 m sub nivelul actual.
Stadiile w1 şi w2 au lãsat urme adânci în teritoriul carpatic înalt,sub forma
reliefului glaciar prin eroziune glaciarã,rezultând circurile şi vãile glaciare,iar prin
acumulare rezultã morenele.
HOLOCENUL începe acum 10500 ani odatã cu creşterea spectaculoasã a
temperaturii aerului,la nivelul Europei înregistrând un salt termic între 8-10°C. Este
divizat în Tardiglaciar urmat de Preboreal,Boreal,Atlantic şi Subatlantic,în care
secvenţele de climã sunt foarte umede,fie mai mult uscate,calde,rãcoroase. La est de
zona cristalinã se aflã zona cristalino-mezozoicã,aceastã zonã prezentând o structurã
cutatã in pânze de şariaj,fiind caracteristicã pânza bucovinicã si transilvanã.
Cert rãmâne faptul cã în Holocen se revine la dimensiunea aproape de cea
actualã,în care pe teritoriul ţãrii se reinstaleazã formaţiuni vegetale care formeazã
zone şi etape de vegetaţie de la zonele de stepã şi silvostepã caracteristice unitãţilor
de câmpie,trecând prin zone forestiere cu diferite etape pânã la vegetaţia
caracteristicã zonei subalpine şi terminând cu vegetaţie de pajişti alpine.
 În Holocen s-au mai înregistrat şi unele mici perioade de rãcire în care
gheţarii montani s-au extins aşa cum a fost mica glaciaţie centratã pe mijlocul
secolului XIX.

Mişcãrile neotectonice /epirogenetice

Faza orogeneticã valahã încheie ciclul orogenetic alpin. Dupã consumarea
acestei faze se instaleazã o perioadã de calm tectonic,în care se înregistreazã doar
mişcãri în plan vertical,respectiv de înãlţare sau coborâre. Acestea se numesc
mişcãri neotectonice,întrucât sunt mişcãri mai noi. Aceste mişcãri s-au înregistrat
spre finele erei Neozoice,respectiv în a doua parte a Pliocenului,apoi în Pleistocen şi
a continuat si in Holocen. Presupune 2 componente:inaltarile neotectonice,care,pe
parcursul Cuaternarului au cumulat pa la 1000 m in unele tronsoane carpatice(grupa
Fagarasilor),au contribuit la amplificarea energ de reli si la accentuarea
eroz,astfel,fazele de inaltare se remarca si prin formarea teraselor raurilor care in
portiuni de timp de inaltare sectioneaza propriul acumulativ.

Fazele de stagnare,cat si miscarile de coborare corespund unor acumulari

intense la nivelul albiilor majore sau la nivelul unor depresiuni. Aceste fenomene de
acumulare intensa au caracteristice unele intervale de timp,cand in depresiunile
intramontane sau submontane se realizeaza o sedimentare intensa (carpatii
orientali).
 Miscarile de inaltare sau coborare nu sunt constante in timp si nici in spatiu.
Acest lucru este explicat prin masuratorile geotectonice/geofizice care indica
valoarea diferita pt anumite unit de reli. Astazi,masuratorile geofizice indica pt partea
c-n a Orientalilor un ritm anual mediu de 4-5 mm/an,
Ritmul menţ anteri nu a fost constant intrucat înãlţ aceasta permanenta si cu
un asemenea ritm ar fi det pe de-o parte indepartarea tuturor urmelor modelarii
glaciare,iar pe de alta parte ar fi insemnat un transfer enorm de mat din domeniul
montan rezultand unit periferice de platf.
Mişc neotect de înãlţ s-au prod cu ritmuri si intensit diferite,existand si peri
de stagnare sau chiar peri cu mişc inverse de cobo. In aceste cond,se pp ca mişc
neotect de înãlţ au insumat in terit carpa cateva sute de m,doar in Meridi avand val m
mari impreuna cu Carp de curbura. Max inaltimilor real in gruparea fagarasului au cca
1000 m.
Pe baza mãs geofiz s-a stabilit ritmul actual al mişc de înãlţ sau de
cobo,astfel,pt terit carp,mişc sunt in gen de înãlţ,c m mare ritm caract partea de n a
orient,unde se înreg val de 4-5 mm/an. Mergand spre s,val sunt ceva m reduse
ajungand la cca 2-3mm/an,asemenea val inreg-se si in pp grupari ale meridi. In
occ,ridi au val m reduse fiind in medie de 1-2mm/an. Se remarca faptul ca aceste ridi
nu sunt unitare in tot terit carp. Astfel,val sunt m mari caract partea axiala a terit
carp,in timp ce pe flancuri,val sunt ceva m reduse. M mult,in ariile depresionare se
constata chiar mişc de cobo.
Ritmul si sensul mişc neotect se leaga f bine de stilul tect al fiecarei unit in
parte. Astfel,blocurile montane rigide sunt limitate de imp fracturi ale scoartei,de
regula