Z iar e d i t at d e s t u d e nţ ii

Ş col ii d e S t u d i i
A va n s ate î n J u r n a l is m

hîrtopenilor
11 aprilie 2011

scoal ad e j u r n al ism . m d

„V eş nicia s - a n ă s cu t la s at .“ (L ucian B l a g a )

«Vrem apeductul promis!» Editorial

de Denis Rusu

În comuna Hîrtopul
Mare, apa şi sistemul de
canalizare reprezintă o
problemă. Deşi acum
patru ani, localnicilor li
s-a promis construcţia
unui apeduct, potrivit
primarului Vitalie
Onofrei, proiectul ar
putea fi finalizat abia la
sfârşitul anului curent.
Nu toate fântânile din Hîr-
topul Mare conţin apă potabi-
lă. Resursele de apă sunt foarte
mici în localitate, iar vara ele
seacă. Lipsa unui apeduct în-
greunează situaţia localnici-
lor. Aceştia spun că trebuie să
meargă sute de metri până la
fântânile din sat care au apă
potabilă. Ei se declară nemul-
ţumiţi, deoarece au contribuit
financiar pentru instalarea
unui apeduct, însă, până la
momentul actual, nu se ştie
unde sunt aceşti bani. «Să în-
ceapă lucrul odată! S-au strâns
o sumedenie de bani cu patru
ani în urmă şi tot nu mai avem
apeduct în sat», zice Ion Coroi,
băştinaş din comuna Hîrtopul
Mare.
Vitalie Onofrei recunoaş-
te că ar fi corect să fie creată
o asociaţie obştească care să
gestioneze independent banii
adunaţi din contribuţiile să-
tenilor. «Să-şi caute de nevoi
singuri», exclamă primarul.
Tamara Berzacovici, asis-
tenta medicală de la gimna-
ziul din Hîrtopul Mare, spune
că elevii sunt nevoiţi să-şi adu-
că sticluţa cu apă sau compot
de acasa, deoarece nu există
robinet şi nici vreo sursă de
apă potabilă în instituţie. Co-
piii îşi spală mâinile cu apa din
lavoar, care este adusă cu căl-
darea de la fântâna din curtea
gimnaziului. «Apa din curte
nu este bună de băut. Faptul că
nu există un apeduct în comu-
na noastră creează un foarte
mare disconfort. Sperăm că
primarul va rezolva cât mai
curând această problemă, aşa
cum a promis», adaugă Tama-
ra Berzacovici.
Totodată, potrivit lui Vi-
talie Onofrei, primarul co-
munei, primul proiect de
investiţii preconizat pentru
construcţia apeductului şi a
sistemului de canalizare a fost
pierdut. Cu toate acestea, banii
adunaţi (circa 200 de mii de
lei în Hîrtopul Mic) au fost in-
vestiţi într-un proiect tehnic al
apeductului şi o schiţă de pro-
iect a sistemului de canalizare
din Hîrtopul Mic. Primarul a
menţionat că, pentru apeduct,
s-au plătit în total 120 de mii
de lei, iar pentru canalizare
circa 50 de mii de lei. Banii
care au rămas, în sumă de 30
de mii de lei, se păstrează în
contul special, numit «Apro-
vizionarea cu apă potabilă a
Hîrtopului Mic» şi nu pot fi
folosiţi în alte scopuri.
În cadrul aceluiaşi pro-
iect de investiţii, potrivit pri-
marului, la Hîrtopul Mare
s-au adunat în jur de 89 de
mii de lei, bani disponibili
în contul special creat, care
nu s-au investit ulterior. Pro-
blema lipsei apeductului cel
mai mult o resimte gimnaziul
din sat. La grădiniţă, apa se
pompează centralizat de la
fântâna din curtea instituţiei,
unde, potrivit Mariei Posto-
roncă, directoarei instituţiei,
apa este potabilă, deoarece se
efectuează regulat analize la
Centrul de Sănătate Publică
din Criuleni. «Problema cea
Un locuitor din Hîrtopul Mare vine de câteva ori pe zi la fântâna
din centrul satului. Autor: Luminiţa Morozan
mai gravă pe care suntem ne-
voiţi s-o înfruntăm este lipsa
unui sistem de canalizare. În
perioada caldă a anului, co-
piii merg la veceul din curte,
iar pe timp de iarnă, le punem
oliţe», a explicat directoarea
grădiniţei.
Problema apei potabile şi
a sistemului de canalizare în
comună rămâne un subiect
controversat. Deşi există mai
multe promisiuni, unele din
ele cu tentă electorală, de-
ocamdată nimeni nu poate
numi perioada exactă când
sătenii vor avea un apeduct
în comună. Asta pentru că nu
toate fântânile arteziene din
comună utilizate în proiectul
de aprovizionare cu apă po-
tabilă se află în gestiunea pri-
măriei. Potrivit consilierului
local Anatolie Delimarschi,
din cele patru fântâni artezie-
ne existente în comună, două
au fost transmise primăriei
abia în vara anului 2010, iar
una continuă să fie o propri-
etate privată.
Irina Grosu,
Denis Zavorotnîi
În vizită la hîrtopeni
Ziarul pe care îl aveţi în faţă este produsul unei munci
de cinci zile a unui grup de studenţi din cadrul Şcolii
de Studii Avansate în Jurnalism. Fiecare pagină
cuprinde istorii ale oamenilor din comuna Hîrtopul
Mare, descoperite de noi într-o singură zi.
Am încercat să redăm emoţiile, bucuriile şi tristeţile lo-
calnicilor. Sperăm că istoriile din acest ziar vor fi, pentru unii
dintre săteni, surprinzătoare, iar pentru alţii, o cale de a-şi cu-
noaşte mai bine vecinul.
Trebuie să recunosc că am păşit... cu stângul în comuna
Hîrtopul Mare. Iniţial, am greşit drumul, nu doar pentru că
şoferul nu ştia traseul, dar şi pentru că satele seamănă mult
între ele: aceleaşi gropi, acelaşi noroi găsim pe toate drumu-
rile care duc spre sat. Nici în primărie nu am fost întâlniţi cu
pâine şi sare, ba chiar a trebuit să aşteptăm ceva timp la uşa
primarului ca să vină femeia de serviciu cu cheia de la sala de
şedinţe. Am aşteptat, am discutat cu primarul, cu funcţionarii
de la primărie şi, bineînţeles, cu oamenii din satele Hîrtopul
Mare şi Hîrtopul Mic.
Vizita noastră în comună a avut drept scop realizarea unui
ziar. Este lucrarea finală a cursului de Jurnalism Comunitar.
Acest gen de presă se axează pe viaţa oamenilor dintr-o comu-
nitate, al cărui menire este să pună în discuţie anumite proble-
me cotidiene, unele “amorţite” de vreme. Un ziar comunitar
reflectă viaţa de zi cu zi şi evoluţia comunităţii. În cazul nostru,
este o poză de moment a comunei Hîrtopul Mare care oglin-
deşte viaţa sătenilor, activitatea administraţiei locale în toate
domeniile: social, educativ, cultural şi altele.
Mulţi dintre voi, cititorii, vă veţi regăsi în materialele cole-
gilor mei. Cel puţin, sperăm că vor urma anumite schimbări
după apariţia acestui ziar. Spre exemplu, noi am dori ca staţia
auto să fie renovată şi gunoiul de lângă ea să fie strâns, în parc
să fie sădiţi copaci, copiii de la gimnaziu să nu mănânce în gra-
bă, tinerii să aibă mult aşteptata sală de forţă, iar movilele de
piatră din drum să fie nivelate. Iată doar câteva din problemele
pe care le-am depistat timp de o zi.
Am reuşit să discutăm cu oamenii despre politică, econo-
mie, migraţie şi educaţie. Cu siguranţă, în unele articole, cu
mici excepţii, dacă am schimba numele comunei, problemele
ar fi aceleaşi pentru orice altă localitate, pentru întreaga Mol-
dovă. Ziarul „Viaţa hîrtopenilor” este imaginea comună a mai
multor sate din Republica Moldova, din care zeci de familii
emigrează, fântânile nu au apă potabilă, iar natalitatea este în-
tr-un regres continuu. „Viaţa hîrtopenilor” este nu doar o filă
din viaţa localnicilor, dar şi din viaţa noastră, a studenţilor de
la ŞSAJ.

Din sumar:

De pe data de 7 aprilie
Moldova intră în febra
pregătirilor pentru alegerile
locale 2011. Comuna
Hîrtopul Mare la fel se
pregăteşte de alegeri.
pag. 2
Magazinul Valentinei
Grama e cea mai nouă afa-
cere în Hîrtopul Mare. S-a
deschis oficial pe 7 martie, în
de încălzire pe bază de paie
ziua în care fetiţa ei, Nicoleta,
a împlinit trei anişori.
pag. 3
Gimnaziul din Hîrtopul
Mare, raionul Criuleni,
şi-a instalat sistem
în urmă cu trei ani.
pag. 4
Intr-un sat în care astăzi
pare că oamenii întâmpină
greutăţile cu optimism, un
model pentru cei ce vor să
caute fericirea la ţară este
exemplul familiei Branişte
pag. 6-7
Comuna Hîrtopul Mare
numără 4069 de locuitori,
dintre care aproape 400
sunt plecaţi la muncă peste
hotare.
pag. 8
Tinerii din comuna Hîr-
topul Mare par îndrăgostiţi
de satul lor. Majoritatea afir-
mă că vor să rămână în sat
sau se vor întoarce aici după
studii.
pag. 12
2 POLITIC
Opt ani de mandat
Vitalie Onofrei, primarul comunei Hîrtopul Mare,
răspunde la întrebările studenţilor de la ŞSAJ. Autor: Olga Bulat
Anatolie Delimarschi,
consilier local (PCRM):
- Meritul primarului con-
stă în faptul că a fost contra
privatizărilor, dar trebuia să
fie mai descurcăreţ, să intre,
să deschidă uşi...
A reparat grădiniţa, însă,
până în 2008, clădirea gră-
diniţei de copii a fost o pro-
prietate privată. Ce s-ar fi
Ce spun consilierii?
întâmplat dacă aceasta, repa-
rată din banii publici, n-ar fi
fost transmisă în gestiunea
primăriei?
Procesul de gazificare nu
este meritul exclusiv al pri-
marului. La gazificarea liceu-
lui din Hîrtopul Mic a contri-
buit Guvernul, nu primarul.
Suma de circa 286 de mii de
lei a fost alocată de Executiv
în urma solicitărilor mele.
La expirarea celui de-al doilea mandat de primar,
Vitalie Onofrei îşi recunoaşte meritele, regretă
că nu a realizat multe lucruri şi vorbeşte despre
planurile sale de viitor.
Dle Onofrei, ce aţi reuşit
să realizaţi în comuna Hîr-
topul Mare în cei opt ani de
activitate?
Nu ştiu ce-am realizat, am
fost primar. Poate am făcut
eu câte ceva, dar să spun că
este meritul meu nu pot. Este
meritul satului, al primăriei.
Cu ce vă mândriţi cel mai
mult?
Cele mai multe investiţii
le-am făcut în grădiniţe şi
şcoli... În 2003, am fost ales
în calitate de primar, iar în
2004, am redeschis grădiniţa
de copii, care, timp de 20-25
de ani, n-a activat. M-am bu-
curat foarte mult. Însă ade-
văratele probleme abia au în-
ceput. Acolo nu era inventar,
groapă pentru gunoi, apă,
canalizare… Până în prezent
mai avem probleme.
Am gazificat grădiniţa
şi ambele şcoli din comună.
Acum copiii nu îngheaţă,
deşi nu îngheţau nici înainte,
când se încălzea cu cărbuni.
Totuşi, cheltuielile s-au mai
redus puţin.
Ce probleme nu aţi reuşit
să rezolvaţi?
N-am reuşit să fac dru-
mul, apeductul, canalizarea.
Ne-am înscris la câteva pro-
iecte investiţionale, dar aces-
tea nu prea ne reuşeau. Poate
Drumul de intrare în sat
poate fi reparat cu cheltuieli
rezonabile. E suficient să în-
ceapă procesul. Oamenii vor
contribui şi ei. Tehnică nece-
sară este chiar aici, în comu-
nă, la agenţii economici.
Dumitru Orescu,
consilier local (PLDM):
- Dacă s-a descurcat? Şi
Vin alegerile locale
De pe data de 7 aprilie,
Moldova intră în febra
pregătirilor pentru
alegerile locale 2011.
Comuna Hîrtopul
Mare la fel se pregăteşte
de alegeri. De fapt,
se pregătesc viitorii
candidaţi, locuitorii
satului încă nu se gândesc
la ceea ce urmează.
Vitalie Onofrei, primarul
actual al comunei, spune că ar
vrea să mai candideze o dată.
chiar nici nu am ştiut cum
să le realizăm, nu am avut
iniţiativa necesară. Aşa că,
ulterior, le-am solicitat spe-
cialiştilor de la IREX, USAID
să ne facă o şcolarizare în do-
meniul elaborării proiectelor
investiţionale.
Regret mult că n-am pu-
tut să fac apeductul. Avem
regiuni în sat, unde oamenii
beau apă tulbure, în jumătate
cu nisip şi lut. Din cauza ca-
lităţii proaste a apei, oamenii
suferă de boli ale rinichilor,
ficatului…
Dacă veţi fi ales pentru
încă un mandat, ce vreţi să
schimbaţi în comună?
Cel mai mult vreau să le
dau apă la oameni. În pri-
vinţa drumului, nu vreau
să făgăduiesc nimic, fiindcă
problema drumului nu este
doar a Hîrtopului Mare, e
problema întregii ţări. Pentru
drum, trebuie investiţii mari.
Un km de asfalt ar costa mai
mult de un milion de lei, dar
noi avem nevoie de tocmai 12
km până la traseul principal.
Bugetul comunei însă este de
numai şase milioane, din care
un procent considerabil re-
prezintă salariile bugetarilor.
Pentru conformitate,
Denis Zavorotnîi
da, şi nu. Grădiniţa-i meritul
lui, dar nu a scos-o la capăt cu
apa.
E jale ce se întâmplă
la gimnaziul din Hîrtopul
Mare. Cele trei convectoare
de la şcoală au o capacitate
foarte mică, ele sunt desti-
nate pentru uz personal, în
casa omului simplu, nu pen-
tru un sistem complex de
încălzire...
Însă, Veronica Onofrei, soţia
acestuia, afirmă că opt ani de
probleme i-au fost de ajuns.
Totodată, acesta riscă să fie
candidat independent, ca şi
la alegerile din 2003: «Atunci
am candidat independent.
Stăteam ca un cocoşel între
multe găini, dar ele erau rele».
În 2007 el a candidat din par-
tea AMN-ului, dar, după fuzi-
onare acestuia cu PLDM, Vi-
talie Onofrei nu a decis încă la
care partid va merge, mai ales
că PLDM are deja candidat.
Pe listele candidaţilor, la
11 aprilie 2011
Sondaj
Pe cine votăm şi de ce?
Ion Coroi:
Posibil îl voi vota pe Dumitru Roş-
ca, dar nu ştiu sigur. Primarul actual
cu greu face faţă problemelor, probabil
pentru că de unul singur nu poţi face
multe. Când eşti doar unul şi vrei să ai
rezultate, fără susţinerea liderilor şi a
oamenilor din sat nu poţi face nimic.
Maria Codruţă:
Aş alege un om care să muncească
pentru sat. Actualul primar, Vitalie
Onofrei, a făcut multe lucruri pentru
sat: a pus ferestre şi acoperiş nou la
şcoală.
Ilie Malai:
Trebuie să fie cineva care cunoaşte
oamenii din sat. Galin Busuioc este
bătrân şi ar putea să facă ceva. El se
ţine de cuvânt.
Gheorghe Iepure:
Eu cred că acel care a fost ştie
ce are de făcut mai departe. El îşi
cunoaşte lucrul şi ştie ce nu a reuşit
să facă până acum. Eu voi vota pentru
Onofrei.
Mihai Ciomag:
Cred că-l voi vota pe Dumitru
Roşca, dar poate câştiga Vitalie
Onofrei, eu încă nu ştiu. Ei sunt ambii
buni. Sunt oameni de onoare.
Lidia:
Cine o să plătească mai mult pe
acela o să-l aleg. Sunt candidaţi care
vin cu plăcinte, cu vin şi cu bani nu-
mai ca să-i votăm.
Alexandru Stăvilă:
Eu voi vota pentru Galin Busuioc.
El, cel puţin, a demonstrat că poate
aduce rezultate.
Petru Basarab:
Am să aleg pe cineva nou. Aş vrea
să vedem pe cineva care este din inte-
rior. Cred că-l voi alege pe Dumitru
Roşca.
Sondaj realizat de Denis Rusu
funcţia de primar se vor regă- ca, secretarul primăriei, de
si şi unii din actualii consili- asemenea, va candida la func-
eri. Astfel, cetăţenii vor avea ţia de primar. El va fi candida-
posibilitatea să aleagă între tul Partidului Liberal.
mai multe candidaturi. Galin Busuioc, actualul
Delimarschi Anatolie, viceprimar, va fi candidatul
consilier, va fi candidatul Partidului Democrat, lucru
Partidului Comuniştilor pen- confirmat de membrii PD.
tru alegerile locale. Dumitru Pe data de 5 iunie, ce-
Orescu, membru al PLDM tăţenii Republicii Moldo-
şi consilier local, ne-a spus va vor trebui să aleagă 900
că din partea formaţiunii va de primari, de asemenea,
candida actualul consilier Vi- consilieri locali, raionali şi
talie Rotaru. Acesta nu a fost municipali.
de găsit pentru a ne confirma
candidatura sa. Dumitru Roş- Natalia Coşer

11 aprilie 2011
Valentina Grama, proprietara celui mai nou magazin din Hîrtopul Mare:
„Lumea în sat nu e atât de „bogată”,
ca să-şi permită lucruri ieftine”
Magazinul Valentinei
Grama e cea mai nouă
afacere în Hîrtopul
Mare. S-a deschis oficial
pe 7 martie, în ziua în
care fetiţa ei, Nicoleta,
a împlinit trei anişori.
„Sper să fie într-un
ceas bun, să-mi întorc
datoriile şi să-mi câştig
pâinea acasă, lângă
soţ şi copil”, este visul
Valentinei.
Valentina a absolvit Mar-
ketingul şi Economia la Co-
legiul de Informatică şi Drept
din capitală. De mai bine de
un an, ea, împreună cu soţul,
au hotărât să iniţieze această
afacere: un magazin în locul
garajului din curtea casei. Cel
mai greu a fost să pregătească
toate actele necesare. Regretă
că nu există în ţara aceasta o
instituţie care să-ţi explice
clar paşii pe care trebuie să-i
parcurgi până a te vedea cu
afacerea la punct. “Le-am în-
văţat pe toate din mers. Ai ne-
voie de semnătura asta, apoi
de cealaltă, apoi de încă vreo
două şi gata! Ca să vezi după
aceea că nu e chiar aşa”, spune
femeia.
Când a venit primul con-
trol, îi lipsea certificatul sa-
nitar-veterinar: “Le-am zis
controlorilor că suntem la
început, nu le ştim chiar pe
toate, iar ei ne-au ripostat
triumfător: „Trebuia să ştiţi
toate “articolele”, din moment
ce v-aţi pornit!”. Autorităţi-
le locale, primarul de aici i-a
susţinut, dar în raion, spune
ea, birocraţia e mai mare.
La întrebarea cât a investit
Bugetul din Hîrtopul Mare este în creştere continuă
Bugetul primăriei pentru
anul 2011, conform
datelor statistice oferite
de departamentul
contabilitate din
Hîrtopul Mare a crescut
cu 20% faţă de anul
2010. Această creştere,
potrivit Elizavetei Iepure,
contabil-şef în cadrul
primăriei, se datorează
majorării salariilor la
profesori cu 12,5%.
Totodată, Elizaveta
Iepure a mai specificat
că tendinţa creşterii
bugetului este constantă
în ultimii ani.
Potrivit Elizavetei Iepure,
veniturile proprii din bugetul
local constituie 836 de mii
700 de lei, iar transferurile de
stat constituie în jur de 4 mi-
lioane 900 de mii de lei. Apa-
ratul primăriei este domeniul
Valentina Grama este proprietarea celei mai noi afaceri din comună.
în acest magazin, Valentina
zâmbeşte ironic: „Nu mă în-
trebaţi, că de mult nu mai
vreau să socot...”. S-a convins
încă o dată că era mai bine
să strice totul şi să porneas-
că construcţia magazinului
de la zero, or, ca de obicei,
reconstrucţia te costă îndoit.
Costă mult şi reparaţia, uti-
lajul necesar: frigiderul, mo-
bilierul, trebuie să asiguri şi
sortimentul.
“Pentru a-l convinge pe
om că merită să calce pragul
magazinului, trebuie să ai un
minim necesar de produse
alimentare, ceea ce înseamnă
investiţii de peste 30 000 lei.
Mai avem şi produse de uz
casnic, deoarece sătenii vor
Bugetul pentru anul 2011 a fost adoptat la 15 decembrie 2010.
căruia i s-a alocat o parte im-
portantă din bugetul local,
circa 336 de mii 500 de lei.
Potrivit rapoartelor financia-
re, aceşti bani sunt distribuiţi
pentru întreţinerea primăriei
Economic
să găsească în magazinul de la
sat tot de ce au nevoie pe lân-
gă casă: de la săpun şi praf de
spălat, până la pâine şi lactate,
iar, în unele circumstanţe, şi
un cadou cu vreo ocazie”, mai
spune Valentina, mândră de
faptul că la ea chiar găseşti de
toate în asortiment.
Mai bine puţin mai scump,
dar calitativ, decît mult şi
ieftin!
În funcţie de compor-
tamentul cumpărătorilor la
sat, Valentina a adoptat o
strategie aparte pentru ma-
gazinul său şi speră că îi vor
ajunge puteri să-şi păstreze
imaginea unităţii comercia-
le, unde găseşti întotdeauna
produse proaspete, calitative
Autor: Corina Morozan
şi pentru salariile lucrători-
lor ce activează la primărie.
Restul banilor sunt alocaţi
pentru reparaţia instituţiilor
de învăţământ, pentru ali-
mentaţie şi administrarea
Autor: Liuba Lupaşco
şi la preţ accesibil: „Nu mai
scump decât la Chişinău, spre
exemplu”. Asta în condiţiile
în care furnizorii au procen-
tul lor pentru livrările zilnice
în mici cantităţi: “Psihologia
cumpărătorului s-a schimbat
în ultima perioadă. Eu am
lucrat un timp agent de vân-
zări la Chişinău, iar soţul mai
lucrează şi acum şi vedem că
lumea nu mai e atât de indife-
rentă faţă de ceea ce consumă.
O să cumpere mai puţin, dar
proaspăt şi mai bunişor. La fel
e şi cu produsele de îngrijire.
Sunt întrebate mărci cât de
cât cunoscute.”
La momentul actual, Va-
lentina e directoare, conta-
bilă şi singura vânzătoare în
drumurilor, doar grădiniţei i
s-au oferit 120 de mii de lei.
Potrivit primarului Vitalie
Onofrei, bugetul din Hîrtopul
Mare se formează în baza im-
pozitelor colectate de la local-
magazinul ei. Nici nu speră
să facă angajări până nu iese
din datorii şi se vor pune lu-
crurile bine pe roate. Pentru
cea de-a doua profesie a ei,
cea de mamă, femeia spune
că va găsi întotdeauna timp
şi răbdare. Or, “banii câştigaţi
acasă, fie mai puţini, aduc mai
multă fericire!”, se arată con-
vinsă tânăra afaceristă.
Posibilitatea de a lucra
acasă, atât pentru Valentina,
cât şi pentru restul sătenilor
din Hîrtopul Mare, înseamnă
luxul de a trăi viaţa cu bucuri-
ile şi problemele ei, alături de
cei dragi.
Liuba Lupaşco
nici şi unii agenţi economici,
în baza taxelor locale şi a tra-
sferurilor de stat.
Astfel, veniturile totale
constituie 5 milioane 805 mii
de lei, iar cheltuielile consti-
tuie 5 milioane 838 de mii de
lei, deficitul bugetar fiind în
jur de 33 de mii de lei.
Cea mai mare noutate pen-
tru anul 2011, potrivit admi-
nistraţiei primăriei, a constitu-
it majorarea salariilor pentru
profesori, începând 1 ianuarie,
cu 12,5% şi se preconizează
încă o majorare cu 12,5% de
la 1 septembrie 2011. Cadrele
didactice şi lucrătorii din sis-
temul educaţional sunt plătiţi
din bugetul de stat central.
Bugetul pentru anul 2011
din Hîrtopul Mare a fost
aprobat la 15 decembrie 2010
într-o singură lectură, cu acor-
dul majorităţii membrilor din
consiliu.
Corina Morozan
3
Satul Moldovenesc:
Refugiu
în paradis
(dacă drumul îţi permite)
Situat la un clic distanţă
pe internet, complexul
turistic, cu o denumire
sugestivă - Satul
Moldovenesc, vă poate
costa mulţi nervi în calea
căutării unui refugiu de
vis. Dacă plouă, cei câţiva
kilometri care despart
Hîrtopul Mare de Satul
Moldovenesc devine
impracticabil.
Acest motiv ne-a întors
şi pe noi din cale spre Satul
Moldovenesc, loc despre
care am auzit că ar fi unul de
vis.
„Am deschis staţiunea în
vara anului 2001. Am cum-
părat 40 de hectare de pă-
mânt la 30 km de Chişinău
şi am vrut ca locul să repre-
zinte o ilustrare a unui sat
specific moldovenesc. Cele
şapte căsuţe sunt în stil naţi-
onal, acoperite cu stuf, doar
că toate comodităţile sunt
în interior. De jur-împrejur
sunt pomi fructiferi, flori.
Lacul din "inima" satului este
înconjurat cu felinare. Vara,
pe timp de noapte, e foarte
frumos şi romantic. Avem o
plajă, căsuţe pe apă, bărci, o
baie finlandeză, cai de călă-
rie", spune entuziasmată ad-
ministratoare staţiunii.
Iuliana Loghin mai spu-
ne că este o afacere de fami-
lie, “mai mult pentru suflet
decât pentru bani”.
„Acum nu găsiţi pe ni-
meni acolo, cu excepţia paz-
nicului. Lucrăm şi în afara
sezonului, dar mai mult la
comandă, de sărbătorile de
iarnă, de Paşti. Vara însă este
perioada noastră. Locul în-
vie, iar noi nu ne vedem ca-
pul de ocupaţi ce suntem.”
Marea atracţie a pensiu-
nii este Clopotniţa cu 12 clo-
pote, proiectată de Serghei
Iacubovschi, cel mai bun ar-
hitect din Belarus. Anual, se
desfăşoară Concursul Inter-
naţional al Clopotarilor Bi-
sericeşti "Clopotarul Terrei",
care acordă o importanţă de-
osebită acestui monument.
Prima ediţie a acestui con-
curs a avut loc acum zece ani
şi a adunat clopotari din 14
ţări, inclusiv SUA, Belarus,
Serbia, Bulgaria, Grecia.
Iuliana Loghin mai
spune că, pentru moment,
drumul de acces şi telefonia
mobilă sunt două mari pro-
bleme ale staţiunii. Ea susţi-
ne că, acum zece ani, locui-
torii celor 4 sate - Hîrtopul
Mare, Hîrtopul Mic, Işnovăţ
şi Izbişte - au contribuit la
reconstrucţia traseului ce
duce spre zonă, dar drumu-
rile s-au stricat din nou.
Liuba Lupaşco
4 Economic
Cald şi bine, dar cu cenuşă pe geam
Sistemele de încălzire de alternativă iau locul celor
tradiţionale. Gimnaziul din Hîrtopul Mare, raionul
Criuleni, şi-a instalat sistem de încălzire pe bază
de paie în urmă cu trei ani. Deşi în şcoală este cald,
oamenii ce locuiesc în apropiere se plâng de fumul de
la centrală.
Igor Cotruţă, directorul
gimnaziului din Hîrtopul
Mare, spune că acest sistem de
încălzire este cel mai bun de
până acum. ”Până să ajungem
să ne încălzim cu paie, şcoala
era încălzită cu ajutorul cen-
tralei ce funcţiona pe bază de
cărbune, gaz, acest lucru fiind
foarte scump. Acum însă este
şi cald, şi ieftin”, ne-a mărtu-
risit Igor Cotruţă. De aseme-
nea, administraţia şcolii ne-a
spus că cel mai mare avantaj
este preţul şi economisirea
energiei electrice. Astfel, în-
călzirea cu paie reprezintă 2/3
din sistemul de încălzire ce
funcţionează cu gaz. Primăria
procură, de la un agent eco-
nomic din comună, paiele cu
56 de bănuţi pentru 1 kg.
”Mă bucur că elevilor le
este cald şi gerul nu ne mai
sperie. În plus, suntem uni-
cul sat din raion care dispune
de o astfel de centrală şi, din
câte cunosc eu, mai sunt pa-
tru şcoli în toată republica ce
folosesc încălzirea cu paie”, a
menţionat Igor Cotruţă. Con-
form declaraţiei directorului,
şcoala achită în jur de 13 mii
de lei pe lună.
Profesorii sunt mulţumiţi
de noul sistem de încălzire.
Deşi recunosc că se face mi-
zerie din cauza fumului, aceş-
tia spun că, iarna, în gimnaziu
este cald şi copiii nu mai în-
dură frigul de altădată.
Paielele sunt strânse de pe
deal, uscate şi depozitate în-
tr-un loc special. Alexandru
Branişte, intendent pe gos-
podărie la şcoală, spune că,
deşi e cald, menţinerea unei
centrale cu paie necesită mult
efort fizic. Potrivit raportului
de evidenţă al gimnaziului, pe
lună se folosesc 24 de tone de
paie. Cel mai mare dezavantaj
este aprovizionarea cu paie
la fiecare două ore. Cazanul
La moment, lucrătorii gimnaziului curăţă cazanul pentru sezonul următor
este predispus pentru arde-
rea a 150 de kg. de paie timp
de două ore la o temperatură
constantă de 50°C.
Vitalie Onofrei, primarul
din Hîrtopul Mare, a declarat
că încălzirea gimnaziului cu
paie face parte dintr-un pro-
iect-pilot, finanţat de japo-
nezi. Astfel, s-a alocat circa un
milion de lei pentru instalarea
centralei cu paie. Potrivit pri-
marului, această modalitate
de încălzire este de două ori
mai ieftină decât încălzirea cu
gaz şi de trei ori mai ieftină
decât cea cu cărbune.
...“Trăim sub cazan”...
Chiar dacă în şcoală este
cald, centrala creează inco-
modităţi pentru cei ce locu-
iesc în aproprierea gimnaziu-
lui. Cazanul se află în curtea
şcolii, exact acolo sunt am-
plasate 11 case, care, timp de
trei ani, inhalează fumul emis
de cazan. Emilia Boaghe este
profesoară de limba rusă la
acest gimnaziu şi se confruntă
cu această problemă de când
au instalat centrala. “Fumul
este negru, nu ai cu ce respira.
Care ecologie!!!, nici nu poa-
te fi vorba de ecologie, sunt
„Eu înţeleg
că este ieftin
sau, mai bine
zis, ieftin
pentru “cineva
anume”. Nu le
dă foc pe deal,
dar în mijlocul
satului.”
Angajaţii gimnaziului susţin că centrala cu paie necesită mult efort fizic
Paiele sunt furnizate de o firmă specializată din Hîrtopul Mare
o sumedenie de neajunsuri:
nu există un bazin în care să
se acumuleze cenuşa, fumul
se pune pe geamuri, pe rufe.
Mi-am schimbat şi ferestrele
din această cauză. Vai de ca-
pul nostru, al celor ce locuim
aici”, ne-a mărturisit Emilia
Boaghe.
Locuitorii ce trăiesc în
preajma gimnaziului afirmă
că au încercat să scrie o plân-
11 aprilie 2011
primar în Hîrtopul Mare, a
declarat că aceste plângeri
sunt neîntemeiate, deoarece
ţeava prin care iese fumul de
la arderea paielor a fost pre-
lungită de la 7 metri la 18 me-
tri. În aşa fel, cu o ţeavă mai
lungă, fumul este dus de vânt
mult mai departe
de aceste case. “Este
un proiect-pilot şi
nu-i perfectat până
la capăt. Fiind un
proiect, avem ceea
ce avem”, a decla-
rat primarul.
Corina
gere la primărie, însă, până la fum”, noroc că s-a Morozan
urmă, au renunţat la aceasta. încălzit şi au oprit
Ei sunt nemulţumiţi de faptul încălzirea. Oamenii
Fotografii de autor
că, în jurul caselor, se acumu-
lează mizerie, tractorul face
au spus că centrala
cu gaz a fost instala-
gălăgie de fiecare dată când se
aduc paiele, iar aceasta poate
tă cu o vară înaintea
celei cu paie. Nedu-
fi şi la miezul nopţii. “Nu este
normal să fie un astfel de ca-
merirea oamenilor
constă în faptul că
zan în mijlocul satului”, a adă- primăria a cheltuit
ugat Emilia Boaghe. De ase- bani pentru insta-
menea, a menţionat că a luat larea centralei cu
legătura cu direcţia raională gaz, dar aceasta nu
pentru protecţia mediului, funcţionează. Vi-
însă nu i s-a răspuns la nici o talie Onofrei,
întrebare.
Grigore Spivacenco, sudor
de meserie, locuieşte “sub ca-
zan”, după cum ne-a mărtu-
risit el însuşi. Este indignant
de faptul că nu sunt auziţi de
autorităţi. “Eu înţeleg că este
ieftin sau, mai bine zis, ieftin
pentru “cineva anume”. Foarte
interesant se primeşte, nu le dă
foc pe deal, dar în mijlocul sa-
tului. Ajungem la vorba lui Ur-
schi: “Oleacă pute, dar merge”,
ne-a spus revoltat Grigore.
Rodica Coberman este
şi ea nemulţumită de fumul
emis de cazan. Deşi recu-
noaşte că, într-adevăr, pentru
şcoală, este foarte bine. Cei
ce locuiesc în apropiere însă Ţeava prin care iese fumul de la arderea paielor a fost prelungită
se luptă cu “norul negru de de la 7 metri la 18 metri.

11 aprilie 2011
Cartoful - mândria celor din comună
Recoltarea cartofului
pare a fi o îndeletnicire
ce-i caracterizează pe
hîrtopeni. Astfel, la
întrebarea cine creşte
cartofi în sat, oamenii
de aici răspund într-un
glas: „toţi” şi nimeni nu
refuză să împărtăşească
performanţele sale de
„cartofar” (aşa este
denumită la Hîrtopul
Mare persoana care
se ocupă cu creşterea
cartofilor, nota redacţiei).
Însă lucrurile ar putea
merge şi mai bine,
spun localnicii, dacă ar
mai avea şi o piaţă de
desfacere stabilă.
Chiar la intrare în Hîrto-
pul Mare poţi vedea câmpu-
rile agricole, care se întind
pe sute de hectare, lucrate cu
multă grijă de locuitorii satu-
lui imediat ce zăpada începe
să se topească. Dar mai în-
grijite par acele parcele unde
este cultivat cartoful, mândria
locuitorilor de aici.
Ilie Ghişiu, unul dintre
gospodarii satului, spune că
dragostea pentru recoltarea
cartofului vine din străbuni.
Mai mult ca atât, „aşezarea
satului e în faţa soarelui. Câm-
purile de la noi sunt aşezate
spre miazăzi şi, de dimineaţă
până seara, soarele se uită pe
câmpurile noastre”, spune el.
Dar în afară de aşezarea
geografică favorabilă, cultura
creşterii cartofului s-a înrădă-
cinat în aceste locuri datorită
hărniciei şi perseverenţei băş-
tinaşilor, ne spune Andrian
Grama, cel mai iscusit „car-
tofar” din Hîrtopul Mare. El
spune că a preluat această în-
deletnicire de la tatăl său şi a
iniţiat, acum câţiva ani, o afa-
cere de recoltare a cartofilor.
Acum, el deţine peste şapte
Visul de cinci milioane a lui Vitalie Rotaru:
„Vreau o moară ca în Germania!”
De 11 ani, Vitalie Rotaru
este proprietarul unei
afaceri 2 în 1: prima
moară şi oloiniţă din
satul Hîrtopul-Mare. Mai
are câteva idei de afaceri
pentru satul din care nu
ar pleca pentru nimic în
lume, dar le ţine în secret,
ca să se împlinească.
Despre aceasta, probabil,
va scrie fiica lui Vitalie Ro-
taru, Ala, care vrea să se facă
jurnalistă. Ceea ce-şi doreşte
morarul la moment actual e
să-şi europenizeze afacerea,
ca să aibă ce lăsa moştenire
nepoţilor.
În anul 2000, după destră-
marea colhozului „Zarea”, Vi-
talie Rotaru a decis să lanseze
propria afacere. A construit la
marginea satului o moară şi,
alături, o oloiniţă: „Am viţă
Mihai Stamati, agricultor, arată cartofii din roada anului trecut, Hîrtopul Mare, Aprilie 5, 2011.
Autor: Nicolae Vascauţan
hectare de pământ, sădite cu
cartofi timpurii care sunt so-
licitaţi atât pe pieţele raionale,
cât şi pe cea din capitală. An-
drian mărturiseşte că, datori-
tă muncii zilnice în câmp, uti-
lizarea unor tehnici moderne
de irigare şi selectării corecte
a îngrăşămintelor, a reuşit să
ridice o roadă de peste 30 de
tone la hectar.
Lucrurile par să stea şi mai
bine, la acest capitol, la „Schit
Agromex”, una dintre cele mai
mari întreprinderi agricole
din comună. Nicolae Sprân-
ceană, directorul companiei,
spune că anul trecut, pe cele
20 de hectare de cartofi semă-
naţi a strâns în medie 40 de
tone la hectar. Secretul unei
astfel de productivităţi, spune
el, este utilizarea deşeurilor
animaliere de la cele trei fer-
me de vite pe care le mai are
în proprietate.
Feodor Weis, fost agro-
nom-şef al colhozului din
localitate, susţine că agricul-
torii de aici au moştenit unele
tehnici speciale de recoltare a
cartofilor, ceea ce le asigură o
roadă mai mare în comparaţie
de morar şi oloier din moşi-
strămoşi. Trebuia să continui
dinastia. Producem făină de
grâu şi ulei de floarea soarelui.
Deservim populaţia din jurul
satului, inclusiv clienţii fideli:
Brutăria Brăneşti, Peresecina...
Fără aceste contracte mari,
spune morarul, probabil nu ar
fi rezistat această afacere: „În
comparaţie cu anul 2000, când
moara lucra fără întrerupere,
prelucrând până la 15 tone de
grâu în tură, acum e mult mai
slăbuţ. E criză, oamenii nu au
bani şi nici nu prea are cine
mânca”.
Lumea mănâncă pâine
străină, recunoaşte Vitalie Ro-
taru, referindu-se la cei plecaţi
peste hotare, iar celor de pe loc
le e mai uşor să cumpere seara,
când vin de la serviciu, o pâine
de fabrică.
Şi cu mirosul de pâine
Economic
cu vecinii. „În primul rând,
spune el, este procesul de pre-
parare a tuberculelor pentru
răsad. Acestea se aleg încă din
vară, după Anul Nou se pun
la încolţit, iar odată cu topirea
zăpezii se sădesc”, menţionea-
ză Feodor Weis.
Totuşi, principala proble-
mă de care se plâng sătenii
este lipsa unei pieţe de des-
facere. Mulţi dintre ei spun
că sunt nevoiţi să meargă la
Capitală de cu seară pentru
a prinde un loc la piaţă, iar
creşterea preţurilor la cartofi
din ultimul timp nu pare să-i
mulţumească. Alexandru Co-
sencov, un alt producător de
cartofi din sat, spune că profi-
tul chiar a scăzut, deoarece au
crescut preţurile la carburanţi,
la transportare, la îngrăşămin-
te şi produsele alimentare, iar
în centrele urbane se atestă o
scădere a vânzărilor.
Puţin mai bine stau
lucrurile în acest sens la
„Schit Agromex”, unde s-a
reuşit semnarea unui con-
tract de aprovizionare cu
cartofi a patru primării
din raion, ne spune Tatiana
coaptă, specific satului, cum
rămâne?
E un lux caracteristic
sărbătorilor.
Făină, ulei... o brutărie nu
ar împlini afacerea dvs?
Am calculat, dar nu ar fi
profitabil. Ca să aducă venit,
brutăria trebuie să producă 10
mii de pâini în tură. Cine să le
mănânce? Oferta e mare, dar
lumea nu are bani. Am avut un
magazin şi l-am închis. Aveam
mai multe cheltuieli decât ve-
nit. Sunt însă optimist. Am şi
alte idei, dar trebuie să le „coc”
bine.
Mai este loc pentru noi
afaceri în sat?
Este important ca lumea să
vrea. Mulţi în satul nostru se
interesează de cultivarea car-
tofilor. Un gospodar a sădit o
livadă nouă, performantă, de
nuci, caise, mere, vie cu stru-
Branişte, contabilul-şef al
întreprinderii.
Cei de la Ministerul Agri-
culturii strâng din umeri la
greutăţile producătorilor de
cartofi din mediul rural. Con-
stantin Rotaru, ofiţer de presă
al Ministerului Agriculturii,
spune că aceştia nu trebuie
să se aştepte la reluarea prac-
ticii sovietice de colectare a
produselor alimentare, ci să
încerce să-şi realizeze ei în-
şişi marfa pe piaţă. În cadrul
strategiei de dezvoltare a agri-
culturii este prevăzută, ca o
măsură pe termen lung, fon-
darea unei reţele naţionale de
pieţe de desfacere regionale şi
locale, dar realizarea acesteia
mai durează.
Vitalie Onofrei, prima-
rul comunei Hîrtopul Mare,
spune că, aproape fiecare hîr-
topean utilizează în medie a
cincea parte din pământurile
sale pentru recoltarea carto-
fului. Cultivarea acestuia a
devenit îndeletnicirea de bază
a gospodarilor din sat şi car-
tea de vizită a comunei.
Nicolae Vascauţan
Vitalie Rotaru crede că mai este loc pentru afaceri în sat.
Autor: Liuba Lupaşco
guri de masă. Altcineva, un
businessman serios din capita-
lă, a cumpărat o clădire în care
va instala linii de sortare, pre-
lucrare şi ambalare a miezului
de nucă. Vor fi create peste 100
de locuri de muncă pentru
săteni.
Aveţi concurenţi?
A mai fost o moară care s-a
închis şi mai este una în Hîrto-
pul-Mic. Aparţine unui prieten
de-al meu, suntem rude, cumă-
tri, nu lăsăm banul să ne otră-
Drumuri rele şi mai rele
în Hîrtopul Mare
De mai mulţi ani proble-
ma drumurilor din Hîrtopul
Mare ocupă un loc important
în agenda administraţiei pu-
blice locale. În timp ce prima-
rul şi administraţia raională a
drumurilor se acuză reciproc
de incompetenţă , hîrtopenii
privesc neputincioşi la gră-
mezile de prundiş, care ur-
mau să devină drumul mult
aşteptat.
Comuna este situată pe
traseul raional 314 care se
află în gestiunea direcţiei
raionale a drumurilor din
Criuleni, menit să facă legă-
tura satelor din regiune cu
traseul Chişinău-Dubăsari.
La începutul anilor '90 a fost
asfaltată o porţiune de trei
km care traversează centrul
comunei Hîrtopul Mare, însă
odată ajuns la marginea satu-
lui, te trezeşti pe un drum de
ţară acoperit cu prundiş, care
după fiecare ploaie, dă mari
bătăi de cap şoferilor. Oame-
nii spun că drumurile rele le
complică şi mai mult viaţa
de la sat. „Copiii mei ajung
cu mare greu la şcoală după
fiecare ploaie”, spune Lidia
Celpan. Viorel, un antrepre-
nor din comună, spune că din
cauza drumurilor proaste este
nevoit să-şi schimbe maşina o
data la câţiva ani.
Acum un an, au fost re-
partizate mai multe maşini
de prundiş pentru repararea
şi definitivarea drumurilor,
după modelul celui ce uneşte
comuna cu şoseaua Chişinău-
Dubăsari, dar, după cum spun
sătenii: „Cu asta, reparaţia s-a
terminat, prundişul a fost des-
cărcat şi lăsat la o margine de
drum”, fără a li se oferi o expli-
caţie temeinică din partea pri-
marului. Semnificativ în acest
sens este intrarea în cimitirul
satului, unde se află un adevă-
vească prietenia. Concurenţa e
un lucru sănătos. Într-un final,
clientul decide. Important e ca
porţile să fie deschise.
Care ar fi valoarea afacerii
dvs., inclusiv morală?
Material, în prezent aş es-
tima-o la două milioane, mo-
ral, un pic mai mult, mai ales
vara, când totul aici e verde şi
frumos.
Cum vedeţi afacerea dvs.
în timp?
Modernă, înalt tehnologi-
5
rat morman de noroi, iar cele
trei camioane de prundiş, des-
cărcate sub gardul cimitirului,
nu par că vor deveni vreodată
drum.
În replică, primarul Vitalie
Onofrei dă vina pe autorităţile
raionale. El spune că se strădu-
ie să aducă, periodic, tehnică
specială pentru nivelarea dru-
mului de la direcţia drumu-
rilor din Criuleni, chiar dacă
acest lucru nu ţine de com-
petenţa primăriei. „Drumul e
bun aşa cum este, acoperit cu
prundiş, dar oamenii vor să fie
ca în Europa, numai că mintea
nu e ca-n Europa ”.
La rîndul său, Vladimir
Ojog, directorul S.A. «Dru-
muri Criuleni», declară că in-
stituţia sa gestionează drumu-
rile la Hîrtop şi întreg traseul
314, iar primarul Vitalie Ono-
frei «aruncă vorbe-n vânt». El
spune că în 2010 s-au alocat
peste 300 de mii de lei din bu-
getul raional pentru reparaţia
acestui traseu.
De aceeaşi părere sunt şi
consilieri Anatolie Delimar-
schi şi Dumitru Onerescu,
care afirmă că inactivitatea
primarului a împins Consi-
liul local să iniţieize din sur-
se proprii repararea a 1,8 km
de drum din comună. De-
ocamdată, situaţia rămâne
neschimbată, iar drumurile
devin din ce în ce mai rele.
Sătenii speră că, cel puţin
în preajma alegerilor, auto-
rităţile vor întreprinde ceva
pentru ameliorarea situaţiei.
Acestea, la rândul lor, vin cu
promisiuni de a găsi fonduri
pentru asfaltarea drumului.
Până atunci însă fiecare ploa-
ie îndepărtează hîrtopenii de
visul lor de a avea un drum
european.
Nicolae Vascauţan
zată şi în interior, dar şi pe dina-
fară. Vreau ca moara şi oloiniţa
mea să fie ca cele pe care le-am
văzut în Italia, Germania, dar
e un vis mult prea scump, de
vreo cinci milioane...
Energia, care vine ca apa la
moara vieţii lui Vitalie Rotaru,
sunt copiii. Are două fete, eco-
nomiste, şi două nepoate de la
cea mai mare fată, Alina. Atunci
când ajunge să povestească des-
pre prima nepoţică, de 8 ani,
care dansează la Codreanca, la
Teodor, cântă la pian şi mai şi
pictează, chipul de gospodar
sever al morarului se luminea-
ză brusc, până la momentul
în care recunoaşte: „Îmi mai
lipseşte un nepot. Vestea m-ar
apropia şi mai mult de visul eu-
ropean al afacerii mele”.
Pentru conformitate,
Liuba Lupaşco
6 AFACERI DE FAMILIE: TATĂL ŞI FIICA
Omul pasionat
de necuvântătoare
Intr-un sat în care
astăzi pare că oamenii
întâmpină greutăţile
cu optimism, un model
pentru cei ce vor să
caute fericirea la ţară
este exemplul familiei
Branişte şi anume al
lui Valeriu Branişte
din Hîrtopul Mare,
raionul Criuleni. De
peste 11 ani, Valeriu
Branişte trăieşte în jurul
necuvântătoarelor.
Zootehnician de profesie,
Valeriu Branişte, timp de mai
mulţi ani, are o mică grădină
zoologică, unde creşte păuni,
hulubi, fazani, bursuci, iepuri,
mistreţi şi nutrii. Pasiunea
pentru animale a apărut încă
din fragedă copilărie, când a
primit în dar de la bunelul său
un iepure. “Când aveam şase
luni de zile, mi-au dăruit un
iepure de Anul Nou, deoare-
În gospodăria ţărănească a lui Valeriu
Branişte cresc peste 70 de nutrii.
Femela bursuc cu puii în cuşca sa.
ce nu erau jucării. Mă culcam
pe iepuraş, îl foloseam ca o
pernuţă, mă jucam cu el. Am
crescut împreună până la vâr-
sta de doi ani”, îşi aminteşte
Valeriu.
Pentru a deschide o fer-
mă sau o prisacă este nevoie
de cunoştinţe în zootehnie.
Pentru el, ferma este un hob-
by, dar creşterea albinelor este
ocupaţia de bază. Valeriu a
mai spus că întreprinderea,
pe care o administrează deja
al cincilea an, este atestată pe
piaţă.
Familia Branişte este un
exemplu pentru săteni. Fiica
Victoria a călcat pe urmele
tatălui.
Au deschis o afacere îm-
preună. Valeriu a spus că nu a
dorit ca fiica lui să plece pes-
te hotare, ci să rămână în sat,
alături de părinţi. “Fiica, îm-
preună cu soţul ei, îşi doreau
să plece în SUA, dar pentru
părinţi este dureros să ştie că
Păunii în curtea gospodăriei ţărăneşti
a lui Valeriu Branişte.
copilul lor se află între străini.
Nu ai linişte în suflet. Am în-
cercat să-i atrag atenţia asupra
apiculturii şi ea a rămas im-
presionată. Apoi am câştigat
un grant pentru cumpărarea
utilajelor pentru construirea
stupilor, ramelor etc. Astfel,
ea a decis să nu plece peste
hotare, ci să-şi deschidă o afa-
cere aici”, povesteşte Valeriu.
Atenţia şi grija faţă
de animale
“În copilărie, creşteam ie-
puri, hulubi, aveam grijă de
animale. După ce mi-am cum-
părat propria casă, am început
să cresc singur animale. Ştiam
cum să le tratez, cum să am
grijă de ele.” În prezent, Valeriu
Branişte creşte diverse animale,
printre care 70 de nutrii, nouă
mistreţi, trei bursuci, fazani.
Pentru a le hrăni, zootehnici-
anul are nevoie de două ore
dimineaţa şi o oră şi jumătate
seara.
Valeriu susţine că este foar-
te interesantă istoria apariţiei
bursucilor la el. Într-o zi, nişte
copii l-au chemat să vadă trei
pui ce se aflau într-o
„Am luat
puişorii acasă,
i-am hrănit cu
lapte şi iată
că au crescut.
După aceasta,
au început să
mă viziteze
prietenii,
rudele pentru
a-i vedea”
Valeriu Branişte, 51 de ani, este zootehnician şi creşte animale şi regine de prăsilă.
vizuină, iar mama lor era în
stare de putrefacţie. “Am luat
puişorii acasă, i-am hrănit cu
lapte şi iată că au crescut. După
aceasta, au început să mă vizi-
teze prietenii, rudele pentru a-i
vedea”, relatează el.
Valeriu Branişte a avut şi
mulţi păuni, dar, pentru că avea
nevoie de un pavilion pentru
albini, a mai vândut din ei.
Ca orice antreprenor, Va-
leriu se confruntă cu o serie
de probleme. Una
Unul dintre porumbeii rotativi din colecţia familiei Branişte.
dintre acestea ar fi lipsa locu-
lui propriu pentru gospodăria
ţărănească şi pentru prisacă.
Terenul pe care lucrează este
luat în arendă de la o societate
cu răspundere limitată.
”Îmi place şi aşa voi
continua să muncesc”
Un alt factor care îl deran-
jează este invidia oamenilor,
care nu-i lasă să-şi dezvolte
afacerea. ”Îmi fură şi dis-
trug totul”, spune Valeriu cu
tristeţe.
Valeriu Branişte susţine
că nu doreşte nimănui un re-
Iepurii sunt pasiunea domnului
Branişte încă de când era mic copil.
11 aprilie 2011
gim de lucru ca al lui, de 14
ore pe zi. El însă este mulţumit
de munca pe care o face. ”Nu
o fac din datorie. Îmi place şi
aşa voi continua să muncesc.”
Valeriu doreşte să-şi extindă
afacerea, dar, în Republica
Moldova, oamenii care doresc
să-şi deschidă afacere, după
părerea lui, nu sunt motivaţi. El
ar avea nevoie de cinci mii de
euro doar pentru a-şi construi
gard la prisacă. “De exemplu,
în România, apicultorul care
deţine 90 de familii de albine,
a primit, în 2010, ajutor de la
Uniunea Europeană în sumă
de şapte mii de euro, iar cei
care deţin peste 140 de fami-
lii de albine - 12 mii de euro.
Aceşti bani nu se returnează.
În 2011, urmează să se aloce
12 mii de euro pentru cei care
deţin 90 de familii de albine şi
40 de mii de euro pentru 600
de familii de albine. Astfel,
aceşti oameni sunt motivaţi să
investească în apicultură”, ex-
plică Valeriu Branişte.
În gospodăria plină de
necuvântătoare a lui Valeriu
Branişte, fiecărui animal i se
acordă atenţie maximă. ”Este
o plăcere să cresc păsări şi
animale. Mă bucur când ele
stau şi mănâncă din mâna
mea”, ne-a mărturisit el. Vale-
riu susţine că, în ciuda proble-
melor cu care se confruntă, va
continua să se ocupe cu ceea
ce-i place.
Foto şi autor
Anastasia Stajila
 AFACERI DE FAMILIE: TATĂL ŞI FIICA 7
11 aprilie 2011

Mierea - o afacere dulce

Reuşita unei afaceri
depinde de cunoştinţele,
perseverenţa şi răbdarea
celui care a iniţiat-o,
consideră Victoria
Branişte, o tânără
originară din Hîrtopul
Mare, care şi-a făcut o
afacere din albinărit.
Optimistă, veselă şi
cu aspiraţii înalte, ea
încearcă, în satul natal, să
înfrunte stereotipul cum
că, în mediul rural, tinerii
nu au multe şanse de a se
realiza.

Dragostea Victoriei faţă

de natură, moştenită de la ta-
tăl său, s-a transformat acum
câţiva ani într-o afacere pro-
fitabilă şi anume creşterea
albinelor. După ce a absolvit
facultatea de contabilitate şi
audit la ASEM, i-a venit ideea
să iniţieze o afacere.
“Ideea mi-a venit de foarte
mult timp, dar nu aveam posi-
bilitatea s-o realizez, deoarece
nu aveam studii, nu aveam
un punct de la care să por-
nesc. Aveam nevoie de surse
financiare. La început, a fost
o îndeletnicire de familie, pe
Pe timp de vară, Victoria Branişte, îşi petrece timpul în prisacă.
urmă mi-a venit ideea să fac
un business. Am dorit să arăt Republica Moldova care de familii de albine. Afacerea nevoie de vreo cinci ani. O însă numărul acestora ar pu- puţin mai scump, 60 de lei.
că tinerii pot deschide o afa- creştem regine de prăsilă, a început de la 50 de stupi, problemă serioasă cu care se tea creşte. La piaţă, preţurile sunt mai
cere şi în mediul rural”, spune am fost înregistraţi în 2010 care, pe parcursul a câtorva confruntă apicultorii din Re- Problema cea mai serioa- mari.
tânăra. şi suntem o întreprindere ani, s-au înmulţit, dar acest publica Moldova este expor- să cu care se confruntă busi- Întrebată de ce a rămas
În pofida faptului că api- comercială care le creştem. lucru necesită resurse finaci- tul de miere. ness-ul din mediul rural nu în satul natal şi nu a plecat
cultura şi tâmplăria se consi- Ca să te lansezi, să ai suc- are. Victoria menţionează că, “Nu putem exporta miere este, după cum se consideră, peste hotare, ca majoritatea
deră a fi îndeletniciri ţărăneşti, ces, trebuie să combini ceea în apicultură, sunt necesare peste hotare, deoarece produ- banii, ci lipsa personalului tinerilor din republică, tânăra
Victoria a decis să-şi deschidă ce ştii cu ceea ce nu pot face investiţii foarte mari. În pre- sul nostru nu este atestat ca calificat. În opinia Victoriei, a făcut trimitere la povestea
o afacere în aceste domenii. alţii”, astfel explică Victoria zent, familia Branişte visează fiind unul ecologic pur, adică pentru a deveni calificat, nu lui Ion Creangă cu drobul de
Ea consideră că toţi îşi doresc succesul afacerii ei. să reînnoiască prisaca, deoa- fără nitraţi, elemente chimi- este nevoie să ai studii supe- sare, a spus că cel ce nu riscă
o minune, ceva frumos, astfel Directorul SRL “Albinuţa rece doar 25% din stupi sunt ce sau medicamente. Noi nu rioare, ci să mergi la o şcoală nu va avea nimic. “Eu perso-
a apărut numele întreprinde- Fermecată” afirmă că mâna noi. folosim aceste preparate din profesională. În plus, oame- nal nu m-am gîndit că nu voi
rii “Albinuţa Fermecată”, care dreaptă în afacere, precum şi 2009, am găsit alte remedii nilor le este frică de albine: reuşi şi, de aceea, am reuşit.
se memorizează uşor şi tre- sprijinul cel mai de încredere Exportul mierii - naturiste. Pentru ca să avem “Sunt persoane care vor să Trebuie să gândeşti optimist”,
zeşte interesul celorlalţi. în tot ceea ce face este tatăl problemă importantă cumpărători anul viitor, tre- lucreze, sunt convinşi că vor adaugă Victoria.
ei, deşi la fabricarea stupi- buie să fim sinceri cu ei anul putea lucra cu albinele, dar,
lor, a mierii şi a reginelor de Apicultura, deocamda- acesta”, spune tânăra antre- în realitate, ele îi sperie, cu “Tot ce se face,
Granturi pentru tinerii prăsilă colaborează şi cu alţi
antreprenori tă, nu aduce mari profituri. prenoare. O altă problemă toate că sunt nişte fiinţe bi- se face spre bine”
parteneri. În plus, este mem- Victoria Branişte afirmă că ar fi faptul că, pentru export, nevoitoare. Albina nu te va
bru al Asociaţiei Naţionale această ramură a zootehniei e nevoie de cantităţi mari de înţepa nicioadată fără să te În final, Victoria Branişte
Datorită cunoştinţelor pe de Apicultură din Republica se află în Republica Moldo- miere. O soluţie în acest caz faci vinovat de ceva”. a vrut să le dea un sfat celor
care le-a acumulat pe parcur- Moldova, care ţine legătură va la etapa când e nevoie de ar fi să se unească toţi apicul- Preţul de la producător a care se gândesc să-şi deschidă
sul anilor de studii, i-a fost cu apicultorii din ţară. ajutoare din afara ţării, de torii din republică. În prezent, unui kilogram de miere s-a o afacere în mediul rural: “Aş
uşor să deschidă acest busine- În gospodăria din Hîrto- granturi. Pentru a pune pe cumpărătorii sunt prieteni, ridicat anul trecut la 50 de lei, vrea să mă adresez în special
ss, nu a fost nevoită să meargă pul Mare, tânăra creşte 220 roate o astfel de afacere este cunoscuţi, persoane fizice, mierea de salcâm curat costă tinerilor şi să le spun să aibă
la cursuri, la diferite organi-
curaj, să nu le fie frică de pro-
zaţii pentru scrierea planului
bleme, să gândească pozitiv,
de afaceri.
când le va fi greu, să vadă par-
“Am participat la Pro-
tea bună a lucrurilor. Mama
gramul Naţional de Abilitare
mea spune tot timpul: tot ce
Economică a Tinerilor (PN-
se face, se face spre bine; şi
AET), ca rezultat, am obţinut
în întuneric se află o raza de
un credit cu parte de grant
lumină. Contează să nu laşi
pentru utilaje de tâmplărie. În
mâinile în jos şi să munceşti.
sezonul cald al anului, produ-
Dacă nu o vom face noi, nu o
cem miere şi regine de prăsi-
va face nimeni”.
lă, iar în sezonul rece, facem
Înainte de a-şi deschide
stupi pentru cei care vor să
afacerea, Victoria frecventa
crească albine la ei acasă. Ast-
ore de dans, mergea la bazin,
fel, în fiecare sezon, sunt an-
avea un loc de muncă, astăzi a
gajate câte trei-patru persoa-
înlocuit înotul cu soţul, servi-
ne, în total oferim opt locuri
ciul cu întreprinderea, iar lec-
de muncă.”
ţiile de dans cu un nou hobby,
“Albinuta fermecată” s-a
evidenţiat de celelate în- design-ul vestimentar,
treprinderi nu numai prin Prisaca Victoriei Branişte numără peste
tâmplarit, ci şi prin creş- 220 de stupi. Foto şi autor
terea albinelor de prăsilă. Anastasia Stajila
“Suntem printre puţinii din
8
Emigraţia schimbă destine
Comuna Hîrtopul Mare
numără 4069 de locuitori,
dintre care aproape 400
sunt plecaţi la muncă
peste hotare. Pe lângă
faptul că emigraţia, anual,
aduce în Moldova sute de
milioane de dolari, acest
fenomen are şi consecinţe
negative.
Mariana Gherciu, asistentă
socială în comuna Hîrtopul
Mare, consideră că emigraţia
consătenilor poate avea un
efect distructiv asupra cuplu-
rilor: ”Majoritatea familiilor,
în care doar unul dintre soţi
pleacă peste hotare, se distrug.
Fiecare îşi caută alt partener,
se recăsătoresc şi nu mai vor să
se reîntoarcă în familie”. O altă
categorie de oameni afectaţi de
fenomenul emigraţiei sunt bă-
trânii ai căror copii pleacă pes-
te hotare. „Singurătatea este o
povară pentru bătrâni, le este
foarte greu. Când sunt bolnavi
şi nu pot merge la spital, sora
medicală merge la ei acasă
pentru a le oferi ajutor.”
Maria Negruţă este vădu-
vă, iar copiii ei au plecat să
muncească în Spania.
Grupa pregătitoare de la gradiniţa „Andrieş”: sala de dormit, de mâncat şi de jucat.
Grădiniţă, scumpă grădiniţă
Grădiniţa „Andrieş”
este unica în comuna
Hîrtopul Mare. Fiind
destinată pentru 120
de locuri, instituţia este
frecventată de 110 copii
Pentru întreţinerea
copiilor la grădiniţă,
părinţii achită lunar până
la 110 lei, inclusiv 100 de
lei pentru mâncare şi 10
lei pentru aşa-numitul
„fond al grădiniţei”.
Elena Sclifos, mama unei
fetiţe din grupa mare de la
grădiniţa „Andrieş”, spune că,
în general, condiţiile de la gră-
diniţă sunt bune. „Eu nu văd
ce şi cât mănâncă fetiţa mea,
dar ştiu că mâncare e sufici-
entă. Ce-i drept, carnea este
cam puţină şi se dă o dată pe
zi dar, după câţi bani plătim,
aşa şi mâncare. Şi jucării sunt
cam puţine, unele-s vechi, al-
tele stricate, mai sunt din cele
chinezeşti, care nu-s bune.
Dar dacă sunt bani puţini şi
o singură grădiniţă, nu avem
încotro”, spune femeia.
Îi spune bunicii
„mamă”
Bătrâna are grijă de doi
dintre nepoţii ei. Gheorghe,
nepotul în vârstă de 11 ani, îi
spune bunicii „mamă”. „Eu nici
de copiii mei nu am avut atâta
grijă cât am de nepoţi. Fac ei şi
şotii, ca băieţii, dar am numai
bucurii de la ei.” Bătrâna a lo-
cuit, timp de un an, alături de
cei trei fii şi nepoţi, în Spania,
dar cheltuielile erau prea mari
şi a fost nevoită să se întoarcă în
ţară. ”Băieţii vor să se întoarcă,
cel mare îşi construieşte casă,
dar a spus că până nu va putea
să-şi găsească un loc de mun-
că bine plătit aici, nu va veni.”
Gheorghe Negruţă, nepotul cel
mare al mătuşii Maria, este în
clasa a V-a. Băiatul a mers în
clasa întâi la o şcoală din Ma-
drid, după care s-a întors în
Moldova. „Mi-aş dori uneori
ca părinţii să vină acasă. Ei mi-
au spus că muncesc pentru noi
şi nu pot să se întoarcă acum
acasă”, spune băiatul.
Întâi septembrie 2012
fără clasa întâi
Eugenia Anghelici, direc-
toarea liceului din comună se
Victor Bâtcă, tatăl unui
băiat din grupa mică, spune
că achită pentru grădiniţă în
conformitate cu numărul de
zile frecventate, câte 5 lei pe zi.
El consideră că jucăriile puţine
„nu sunt problema grădiniţei,
ci a părinţilor, pentru că nu
vor să cumpere jucării”. Con-
diţiile la grădiniţă sunt după
banii colectaţi de la părinţi,
pentru că altcineva nu se pre-
ocupă de grădiniţă. „Primăria
nu ajută cu nimic şi nu face
nimic pentru grădiniţă”, crede
Victor Bâtcă.
„În grădiniţă nu este cana-
lizare, veceul e afară şi e o mi-
zerie totală acolo. Permanent
ne cer bani: 30 de lei pentru
reparaţia veceului, bani pen-
tru mâncare şi alte necesităţi.
Tot ce ne cer, dăm, dar văd că
nimic nu se face în grădiniţă”,
spune Mariana Loghin, mama
unei fetiţe de la grădiniţă..
„Parcă înainte hrăneau copiii
mai bine, dar acum plătim tot
atâta, dar produse calitative nu
se mai cumpără. Săptămâna
trecută am văzut că au mâncat
seara macaroane răsfierte cu
două bucăţi de pâine. Iar fetiţa
SOCIAL
Gheorghe Negruţă îi spune bunicii Maria “mamă”. Autor Natalia Petrea
declară alarmată de efectele
pe care le are emigraţia asupra
şcolii de aici: „Mulţi dintre pă-
rinţii care pleacă peste hotare
lasă educaţia copiilor doar în
grija profesorilor, ei consideră
că este suficient să-şi întreţină
copiii. Ne este foarte greu să
lucrăm cu unii copii, ai căror
părinţi sunt plecaţi peste ho-
tare, am observat chiar unele
Autor Alla Ceapai
mea mereu vine flămândă de
la grădiniţă”, adaugă femeia.
Din spusele Mariei Posto-
ronca, directoarea grădiniţei,
bugetul anual al instituţiei con-
stituie 985 de mii de lei, alţi 74
mii lei pe an se adună din ta-
xele adăugătoare adunate de la
părinţi. „Din bugetul de stat a
fost alocată pentru alimentaţie
suma de circa 152 mii lei. Din
bugetul local au mai fost alo-
caţi 120 mii lei pentru reparaţia
grădiniţei şi 11 mii lei pentru
alimentaţia copiilor din familii
socialmente vulnerabile”, ne-a
declarat Elizaveta Iepure, con-
tabila-şefă a primăriei. „Banii
din bugetul local sunt destinaţi
pentru instalarea geamurilor. În
total, avem nevoie de vreo 200
de mii de lei pentru geamuri,
dar mai adăugăm şi din bugetul
grădiniţei”, spune Maria Pos-
toronca. Directoarea promite
că, până la sfârşitul anului de
învăţământ, în toată grădiniţa
vor fi instalate geamuri noi, iar
părinţii nu vor trebui să contri-
buie cu bani pentru instalarea
geamurilor.
Alla Ceapai
devieri în comportamentul
lor. Există, bineînţeles, şi ex-
cepţii, depinde de la caz la
caz”. Doamna directoare de-
clară că, în timp, emigraţia ar
putea avea efecte grave, mai
ales asupra şcolii. „La anul
s-ar putea să nu putem forma
clasa întâi pentru că nu avem
destui elevi. Anul trecut, cinci
elevi au părăsit ţara şi au ple-
Un secol la Hîrtopul Mare
A cântat jumătate de
secol în corul bisericesc
şi cunoaşte cele mai vechi
tradiţii în arta ţesutului
de covoare. Deşi nu aude,
vede foarte rău şi se
mişcă greu, la Ecaterina
Boaghe, cea mai vârstnică
localnică a satului
Hîrtopul Mare, vin toţi
după sfaturi, chiar şi
preotul satului.
Ecaterina Boaghe are 95 de
ani şi la vârsta ei a trecut prin
perioada celor două războaie
mondiale. Din adolescenţă,
Ecaterina Boaghe, împreu-
nă cu cele 9 surori, a deprins
meşteşugul de a ţese covoare, o
tradiţie transmisă de la mamă
la fiică. «Aveam oi, scărmănam
lână, o torceam, o vopseam
încă din iarnă şi pe urmă o
duceam la Orhei. În şapte săp-
tămâni de post, eu cu surorile
mele isprăveam câte un covor»,
povesteşte mătuşa Ecaterina.
Muncă şi credinţă
Ecaterina Boaghe a rămas
văduvă acum 20 de ani. În
prezent locuieşte cu unicul
fiu şi nora sa, care o ajută şi îi
sunt aproape în clipele de bă-
trâneţe. Mătuşa Ecaterina este
o femeie foarte credincioasă.
A cântat în corul bisericesc
al satului mai bine de 50 de
ani. Are o memorie bună şi
cunoaşte sute de rugăciuni pe
de rost. «De când o cunosc pe
mama, ţine toate posturile, şi
cel al Crăciunului, şi al Paşte-
cat la părinţii lor”, mai adaugă
Eugenia Anghelici.
Pleacă părinţii,
pleacă şi copiii
Exemplul părinţilor care
au reuşit să-şi facă o viaţă
mai bună în străinătate este,
uneori, decisiv pentru copii.
Mama lui Vitalie Roşca a ple-
Ecaterina Boaghe, de 95 de ani, ne povesteşte despre anii săi de
tinereţe. Autor Irina Grosu
lui, pe toate le ţine», mărturi-
seşte nora sa.
De fiecare dată cînd mă-
tuşa Ecaterina vrea să se îm-
părtăşească, părintele vine la
ea, lucru pe care îl respectă cu
multă stricteţe.
Emoţia bătrâneţii
După ce şi-a pierdut auzul
şi vederea din cauza vârstei
înaintate, Ecaterina Boaghe a
renunţat să mai privească te-
levizorul şi să asculte radioul.
Avea o cărţulie de rugăciuni
foarte veche la care ţinea mult
şi din care citea şi se ruga
dimineaţa şi seara. Recent,
11 aprilie 2011
cat să muncească peste hotare
când fiul ei avea doar 11ani,
acum băiatul este în clasa a
XII-a. La şcoală, Vitalie este
considerat un elev problema-
tic, cu care este dificil să co-
munici. „Profesorii nu mă în-
ţeleg pentru că nu mă cunosc,
pur şi simplu nu mă împac cu
toţi profesorii”, explică Vita-
lie. Tânărul spune că cel mai
mult mama i-a lipsit la vârsta
de 13-15 ani, dar acum s-a
obişnuit cu lipsa ei: ”Uneori
mă împac mai bine cu mama,
decât cu tata, numai cu ea pot
să vorbesc despre lucrurile
mai delicate”. Vitalie joacă
fotbal de la 10 ani, îşi doreşte
să facă performanţă în acest
domeniu, dar, pentru a reuşi,
spune că va trebui să plece din
ţară. „Îmi doresc să plec din
ţară. I-am spus mamei care
sunt planurile mele şi ea mă
susţine. Peste hotare, de ase-
menea, sunt probleme, sunt
sute de mii de tineri ca mine,
dar aici nu prea ai ce face. ”
În timp ce unii hîrtopeni
emigrează pentru a-şi realiza
visurile, alţii rămân în speran-
ţa că lucrurile se vor schimba
în bine.
Natalia PETREA
această carte i-a încredinţat-
o fiului şi nurorii sale. «Ne-a
sfătuit s-o păstrăm ca pe ochii
din cap şi să citim în fiecare
zi din ea», spune Anastasia,
nora bătrânei.
Cu toate că viaţa i-a re-
zervat momente frumoase
mătuşii Ecaterina, bătrânica
spune că este pregătită să
plece dintre cei vii. «Înainte
mai ieşeam pe afară, acum
Dumnezeu mi-a luat vederea,
auzul... M-am săturat de trăit.
Eu m-am săturat de mine»,
oftează bătrâna.
Irina GROSU

11 aprilie 2011
La spital
cu sau fără bani?
Gratis şi fără rând, aşa
sunt serviciile medicale
din Hîrtopul Mare. Cel
puţin asta susţine Liliana
Căpăţână, asistentă
medicală la Centrul de
Sănătate. Totuşi unii
localnici s-au arătat
nemulţumiţi de serviciile
medicilor, ba mai mult
au spus că dacă nu ai bani
nici nu se uită la tine.
Ala Bobeico este un me-
dic de familie la patru sate,
Hîrtopul Mare, Hîrtopul Mic,
Işnovăţ şi Rîşcova. Cei mai
favorizaţi sunt hîrtopenii, de-
oarece chiar în inima satului
lor se află Centrul de Sănătate.
Potrivit asistentei medicale,
Liliana Căpăţână, în cadrul
centrului există un laborator
unde se fac analize de urină
şi sânge, o sală de proceduri şi
una de vaccinuri. Centrul are
şi medicamente pentru a ofe-
ri primul ajutor medical. Me-
Lucrează din plăcere, iar
aceasta le aduce şi bani,
şi satisfacţie sufletească.
Este vorba despre doi
meşteri populari din
comuna Hîrtopul Mare,
ai căror discipoli sunt
chiar elevii din localitate.
Ambii încearcă să
transmită cunoştinţele
lor copiilor pe care îi
învaţă în cadrul orelor de
educaţie tehnologică.
Claudia Curcă a îndrăgit
meşteşugul brodatului de la
cinci ani. Pe când era doar o
copiliţă, fura croşeta mamei
şi făcea lănţişoare cu ea, iar
mama o pedepsea, pentru că
făcea asta în loc să aibă grijă
de surorile mai mici. La în-
ceput făcea doar lănţişoare.
Pentru că nu avea croşeta ei,
şi-a improvizat una din crengi
de vişin. „Mai făceam croşete
şi din chibrite, dar pentru ele
am luat multă bătaie. Mama se
temea să nu dau foc la casă...”
Croşeta, sprijin în viaţă
Încă din tinereţe a fost pă-
răsită de soţ şi a rămas să se
descurce singură cu doi copii
mici. Casa nu era finisată, iar
singura sursă de venit era sa-
lariul care abia ajungea la 90
de lei. Salvarea a venit de la
croşetă şi aţă. „Ziua mă du-
ceam la ore, apoi aveam grijă
de casă, de copii, iar noaptea
croşetam la cererea oameni-
lor.” Astfel a reuşit să treacă
peste toate greutăţile. A vân-
dut multe lucrări: de la cele
mai simple, care costau cinci
lei, până la cele a căror valoa-
dicii se plâng totuşi că localul
este foarte vechi, iar iarna se
încălzesc cu lemne şi cărbune
la o sobă arhaică chiar în ca-
binet. Deşi în cadrul spitalului
există mai multe locuri vacan-
te, totuşi nimeni nu vrea să
vină să lucreze aici. Asistenta
medicală a precizat că acest
lucru este din cauza salariului
mic. Zilnic, la spital vin în jur
de 40 de pacienţi, spune asi-
stenta. Oamenii se plâng de
dureri de inimă şi boli vira-
le. Cel mai des vin oameni în
etate.
Liliana Căpăţână spune că,
în sat, toate serviciile medicale
sunt fără plată, indiferent de
faptul dacă ai sau nu poliţă.
«Lumea nu plăteşte ca în oraş,
oamenii aici nu au bani. Vin
din alte sate pe jos, nu au cu ce
plăti autobuzul si eu încă să le
mai cer bani», a spus asistenta
medicală.
Totuşi, am găsit localnici
care au contrazis spusele asi-
tentei. Unul dintre ei, care a
dorit să-i păstrăm anonimatul,
Mâinile de aur ale satului
Claudia Curcă, de 45 de ani, croşetează. Cele mai preferate lucrări sunt şalurile. Autor: Natalia Coşer
re se ridica la 1000 de lei. Are
şi broderii pe care nu le-ar
vinde pentru nimic în lume.
„Am avut multe oferte pentru
unele din primele mele lu-
crări, mai ales pentru feţele de
masă, dar nu le vând!”, spune
Claudia.
Cu toate că a absolvit Fa-
cultatea de Fizică şi Matema-
tică, a ales să fie profesoară
de educaţie tehnologică la
Gimnaziul din satul Hîrtopul
Mare. „Când am venit în sat,
era profesor şi de fizică, şi de
matematică. Nu puteam să iau
altcuiva bucăţica de pâine”. Se
mândreşte cu lecţiile pe care
le face, dar mai ales cu rezul-
tatul acestora: „Am elevi care
au participat la expoziţii şi au
luat locuri de frunte. Fiecare
dintre lucrările elevilor mei
mă face fericită”, ne spune cu
emoţii profesoara.
SOCIAL
a spus că, dacă nu ai bani, nici
nu se uită la tine. “Ar trebui de
pus acolo o cameră ascunsă
şi de văzut ce se întâmplă în
realitate”. Omul a povestit că,
atunci când copilul său şi-a
tăiat piciorul, a trebuit să chel-
tuie 150 de lei pentru a găsi o
maşină să-l ducă la spitalul din
raion. Asta deşi în cadrul cen-
trului este o maşină care trebu-
ie să asigure în caz de urgenţă
transportarea bolnavilor. “Cu
maşina ceea se plimbă numai
şoferul”, s-a idignat locuitorul.
Dumitru Roşca are pro-
bleme la coloana vertebrală,
de aceea zilele acestea, el face
un tratament cu injecţii in-
tramusculare şi masaj. Omul
spune că este mulţumit de ser-
viciile medicilor. « Nu trebuie
să stau în rând ca la oraş şi mai
ales e gratis», a zis pacientul.
Dacă ar fi urmat acest trata-
ment la Chişinău, el ar fi plătit
pentru fiecare injecţie pusă de
medic câte 10 lei, iar masajul
l-ar fi costat de la 120 de lei o
procedură.
Mihai Matei este profesor de educaţie tehnologică la Liceul
din comună. Face lucrări din lemn pentru casă, dar şi pentru
biserica din sat. Autor: Natalia Coşer
De când a luat croşeta în
mână, nu a fost seară în care
să nu croşeteze măcar câteva
Valentina Grimalschi, asistenta medicală, măsoara tensiunea unei gravide.
Nadejda Oleinic vine în
fiecare lună pentru controlul
general al copilului său. Ea
spune că este multumită de
medicii din sat, deşi uneori
tratamentul indicat nu a vin-
ochiuri. Acum lucrează doar
din plăcere şi a decis să nu-
şi mai vândă lucrările. „Îmi
decat copilul fiind nevoită să se
interneze în spitalul raional.
Totuşi, există şi persoane
care foarte rar merg la medic.
Una dintre acestea este şi Li-
dia Buţu de 63 de ani. Femeia
place să particip la expoziţii
şi chiar să le organizez, acum
lucrez doar din plăcere.” Ne
spune că poate să redea orice
lucrare pe care o vede. „Chiar
nu demult a venit o vecină la
mine care m-a rugat să o ajut
să facă o broderie pe care a
văzut-o pe o imagine trimisă
din Italia. Am stat o zi întrea-
gă şi mi-a reuşit!”.
În 2004, a primit titlul
de Meşter Popular, dar ne-a
mărturisit că asta n-a schim-
bat nimic în viaţa ei, plăce-
rea pentru croşetat a rămas
aceeaşi ca şi acum 45 de ani.
După toate prin câte a trecut,
regretă doar faptul că tinerii
nu sunt atraşi de meşteşugu-
rile strămoşeşti: „Tinerii din
ziua de azi sunt mai puţin
interesaţi de asemenea acti-
vităţi. Aş vrea să le placă mai
mult croşetatul”.
Muncă pentru suflet
Tot profesor de educaţie
tehnologică este şi Mihai Ma-
tei, doar că are altă pasiune:
prelucrarea lemnului. Părinţii
au vrut să fie agronom, a ur-
mat şi o facultate la Univer-
sitatea Agrară, dar s-a întors
la îndeletnicirea pe care i-a
inspirat-o profesorul său de
educaţie tehnologică.
Lucrările care ies de sub
mâna meşterului nu sunt de
vânzare, acestea sunt lucruri
de suflet. „Fac candele pentru
biserică, mese pentru împăr-
tăşanie şi pentru prescură”.
Deseori şi vecinii apelează la
el, iar bărbatul nu îi refuză,
doar dacă nu are timp sau
lemn. „Este o problemă cu
procurarea lemnului de ca-
9
Autor Oxana Gorun
spune că nu a fost de mult pe la
medic: «Medicii lasă-i să lucre-
ze, dar noi să fim sănătoşi şi să
ne ducem mai rar pe la ei».
Oxana GORUN
litate. Pentru o măsuţă mică
îmi trebuie lemn în sumă de
aproximativ 500 de lei.” Deşi
este o îndeletnicire costisi-
toare, Mihai Matei spune că,
pentru el, la fel ca şi pentru
Claudia Curcă, nu contează
banii, ci rezultatul. „Îmi pla-
ce să dăruiesc lucrările mele.
Uneori, când vine cineva la
mine şi îmi spune că îi pla-
ce mult o lucrare, eu i-o fac
cadou”.
Mihai Matei se mândreş-
te că are discipoli care i-au
urmat calea. „Am elevi care,
după ce au absolvit, cum s-ar
spune, au păşit pe urmele
mele, acum sunt şi ei profe-
sori de educaţie tehnologică”.
Nu şi-a făcut atelier aca-
să, deoarece locuieşte peste
drum de şcoală. „Când am un
pic de timp liber, vin în atelier
şi mai fac câte ceva.” Uneori,
lucrările sale sunt inspirate
de la televizor sau de la ideile
elevilor. „Odată un băiat a su-
prapus câteva bucăţi de lemn
şi am observat că ar fi nişte lu-
cruri foarte frumoase pentru
o măsuţă...”
La cei 62 de ani, Mihai
Matei a vizitat mai multe ţări,
a participat la mai multe ex-
poziţii şi se mândreşte cu tot
ce a cules din călătoriile sale.
„Am vorbit cu mulţi meşteri,
de la unii am avut ce învăţa,
pe alţii i-am învăţat eu câte
ceva.” Ceea ce îşi mai doreşte
acum profesorul Mihai Matei
e un strung bun pentru şcoală.
Primarul a promis că va cum-
păra unul, rămâne de văzut
dacă se va ţine de cuvântul.
Natalia COŞER
10
Cu patru copii şi fără surse de existenţă
Patru copii ai familiei
Şveţ, acum patru ani, au
rămas orfani de tată. Trei
dintre ei sunt crescuţi
de mamă, iar al patrulea
copil se află la un centru
de plasament. Greutăţile
pe care le înfruntă zi
de zi au devenit deja o
obişnuinţă.
Pe Tatiana Şveţ am întâlnit-
o la primărie, aştepta să intre
la asistentul social. Însoţită de
doi dintre cei patru copii ai săi:
Alexandru, de trei anişori, se
ţine cuminte de mâna mamei,
iar Vasile este mai solid, fiind
în clasa a VI-a. Întrebată de ce
este aici, zice că „poate voi pri-
mi ceva ajutor, pentru că am
rămas singură cu patru copii,
soţul a murit”. Tatiana creşte
acum trei copii: Alexandru de
trei ani, Ana de 12 ani şi Vasi-
le de 15 ani. Gheorghe suferă
de retard mintal şi este plasat
acum la o şcoală specială din
Rezina. Tatiana mărturiseşte
că nu l-a văzut pe Gheorghe
deja de un an: „La vară vom
aduna ceva bani şi vom merge
să-l vedem, chiar poate îl vom
lua acasă”.
Alexadru, copilul cel mai
mic este singurul care nu a
trecut prin orfelinat, iar Ana
şi Vasile au petrecut acolo
aproape doi ani. Vasile, cel mai
mare dintre fii, mărturiseşte că
Mulţumesc de masă,
c-a fost bună şi gustoasă
„Mulţumesc de masă că
a fost bună şi gustoasă”,
aceste cuvinte, recitate
în cor, pot fi auzite după
fiecare masă la grădiniţa
„Andrieş” de la Hîrtopul
Mare. Aici, de trei ori pe
zi, iau masa cei 100 de
copii de la grădiniţă, iar
la 10 dimineaţa vin şi
elevii din clasele primare
de la Gimnaziul Hîrtopul
Mare.
Pentru alimentaţia fie-
carui copil la grădiniţă se
cheltuiesc circa 14 lei pe zi.
Meniul este variat şi diferă de
la o zi la alta. Carnea nu lip-
seşte din alimentaţia zilnică,
dar este servită doar o dată
pe zi, la prânz, câte 50-60 de
grame. „Într-o zi le facem
pârjoale, apoi peşte, cărnă-
ciori, salam, adică diferite
feluri în fiecare zi”, ne-a spus
Nina Ursachi, bucătarul-şef
al grădiniţei. Felul întâi, supa
sau borşul, sunt pregătite
fără carne, dar „câteodată se
adaugă ouă fierte în supă”, a
adăugat bucătarul. Copiii nu
duc lipsă nici de lactate. Ast-
fel, la dejun şi, uneori, la cină
este servit terci gătit pe lapte
şi unt. Caşcavalul şi brânza,
produse bogate în calciu, sunt
Tatiana Şveţ, împreună cu trei copii, pe prispa casei pe care o închiriază. Autor: Irina Godlevscaia
“acum o lună, ne-am întors cu
Ana din orfelinat. Nu vreau să
mă întorc acolo, acasă este mai
bine”.
Mariana Gherciu, asisten-
tul social din sat, precizează
că, deoarece Tatiana nu avea
surse de existenţă şi condiţii
prielnice pentru întreţinerea
copiilor, primăria a fost nevo-
ită să trimită trei dintre copii,
pentru o perioadă, la un cen-
tru de plasament.
În prezent, cei doi copii
frecventează gimnaziul din lo-
servite doar la dejun, în canti-
tăţi modeste a câte 15 grame.
Mai rar în meniul de la gră-
diniţă sunt incluse fructele.
Asistenta medicală Valentina
Mardari ne-a spus că ele sunt
necesare şi foarte sănătoase,
dar nu sunt oferite copiilor
din anumite motive obiecti-
ve. „Toamna le mai dăm câte
un măr, că aducem mere mai
ieftine. În rest, nu prea avem
bani de unde să cumpărăm
fructe. Ar fi bine să le dăm
citrice sau fructe uscate, dar
ele sunt foarte scumpe. Din
banii pe care îi avem ne ajun-
ge doar pentru ce este”, spune
V. Mardari. Maria Postoron-
ca, directoarea grădiniţei, a
confirmat că fructele lipsesc
din meniul copiilor şi carnea
este servită la o singură masă:
Meniul (grădiniţă) pentru ziua de 5.04.2011
Dejun (8.30):
terci din orez pe lapte şi unt (200 gr.); ceai (200 gr.);pâine
cu unt (10gr.) şi caşcaval (15gr.)
11.00 – suc natural de mere (165 gr.)
Prânz (12.20):
Supă din legume şi ouă (200 gr.); Ceai (150 gr.)
Terci din grâu (120gr)cu sos şi pârjoală (vită) (55gr);Pâine
(70 gr.)
Cină (16.30):
Supă din macaroane cu lapte (200gr.); Pâine (30 gr.);Ceai
(150 gr.)
Napolitane (30 gr.)
SOCIAL
calitate. “La şcoală ne hrăneşte
bine, mâncăm carne şi peşte.”
Cel mai mic dintre fraţi, în cu-
rând, va merge la grădiniţă
După decesul tatălui, fami-
lia Şveţ a beneficiat, timp de doi
ani, de o pensie, însă aceasta a
fost suspendată când copiii au
fost plasaţi în orfelinat.
Fără surse de existenţă
Acum, ei nu beneficiază
de niciun ajutor. Asistenta so-
cială ne explică faptul că, atât
timp cât copii au fost la ofe-
„Noi pregătim mâncare după
buget şi posibilităţi. Copiii nu
rămân flămânzi. Desigur că ar
fi necesar mai multă carne şi
fructe, ceea ce ar constitui 20
de lei pe zi, dar noi mergem
după norma de 13,65 de lei.
Am pus problema în faţa pă-
rinţilor de a colecta mai mulţi
bani pentru alimentaţie, dar
ei au refuzat, spunând că sunt
mulţumiţi cu ceea ce le dăm”.
În plus, directoarea grădiniţei
consideră că lipsa fructelor
nu este o problemă majoră,
ele sunt înlocuite cu sucul de
fructe servit la gustarea de la
ora 11.00.
Elizaveta Iepure, conta-
bil-şef al primăriei Hîrtopul
Mare, afirmă că pentru anul
curent din bugetul primăriei
au fost alocaţi 11 mii lei pen-
linat, s-au aflat la întreţinerea
statului. Acum, când doi co-
pii au revenit acasă, vor avea
un ajutor bănesc, dar Tatiana
trebuie să pregătească toate
actele, pentru a i se acorda o
indemnizaţie socială.
Deocamdată, unica sursă
de venit sunt banii pe care-i
primeşte pentru lucrul pe
care-l găseşte: uneori se duce
la prăşit, alteori să sădească
ceva, să culeagă roada, tot ce
găseşte. “Uneori, sunt nevo-
ită să iau copiii de la şcoală
Copiii de la grupa pregătitoare servesc prânzul. Autor: Alla Ceapai
tru alimentaţia în grădiniţă,
destinaţi copiilor din familii
socialmente vulnerabile. Re-
stul banilor necesari pentru
alimentaţie sunt alocaţi din
bugetul de stat, constituind
circa 152 de mii, iar 35% din
costul alimentaţiei le achită
părinţii, contribuţia anuală
a acestora fiind de 74 de mii
lei.
La grădiniţa „Andrieş”
mănâncă şi copiii din clase-
le primare de la Gimnaziul
din Hîrtopul Mare. Ei au o
sală aparte, veselă destinată
doar şcolii şi bucătari proprii.
Celor 74 de elevi din clasele
primare şi 9 elevi din familii
socialmente vulnerabile le ia
vreo 10 minute să ajungă la
cantina unde iau prânzul din
pauza cea mare, care durează
20 de minute.
Mariana Gherciu, asisten-
tă socială la primărie, susţine
pentru ca să mă ajute să câş-
tig un leu”, recunoaşte Tatia-
na. Ea mărturiseşte că vara e
mai uşor cu lucrul, dar iarna
e mai puţin de lucru şi o duc
mai greu. Banii agonisiţi abia
de ajung pentru strictul nece-
sar, pentru alimentaţie.
Vasilică, cel mai mare co-
pil, spune că şi-a găsit deja o
slujbă la pădurarul din sat. În
loc de bani însă va primi lem-
ne pentru foc. Până la sfârşi-
tul anului şcolar, băiatul va
munci în zilele de odihnă, iar
în vacanţă va lucra toată ziua.
Casă în chirie
Familia Şveţ locuieşte în
chirie de trei ani pentru că nu
are propria casă. Eugenia, o
localnică, le-a permis să locu-
iască la ea. În schimb, Tatiana
şi copiii îi mai dau o mână de
ajutor.
Aproape de casă au şi un
mic lot de pământ. Tatiana
spune ca a săpat grădina îm-
preună cu copiii, iar, prima-
vara, vor sădi împreună legu-
me. Anul trecut au încercat să
crească puişori, dar i-au furat
cineva. Acum nu au nimic la
casă, nici măcar un câine.
Eugenia Cotruţă, propri-
etara casei, s-a arătat nemul-
ţumită de găzdaşi şi chiar îi
ameninţă că-i va da afară: “Nu
vor sta veşnic acolo, eu nu am
de ce să-i ajut. Ei trebuie să
plătească”.
că „nu este normal să meargă
copiii în altă parte pentru a
lua masa, dar la şcoală nu sunt
condiţii pentru a realiza acest
lucru. În acest caz, desigur că
pauza de masă ar trebui să fie
mai mare de 20 de minute”.
Tamara Berzacovici spune
că, până în aprilie, toate pro-
dusele pentru mâncare erau
aduse zilnic din Criuleni. Din
aprilie însă doar pâinea este
din Criuleni, iar restul produ-
selor sunt aduse săptămânal
de la depozitele din Chişinău.
Igor Cotruţă, directorul Gim-
naziului, ne-a explicat că „pe
30 martie a avut loc un ten-
der, în urma căruia s-a decis
să cumpărăm produsele de la
depozitele din Chişinău, care
au promis produse mai iefti-
ne. Deşi asta însă nu înseam-
nă că ele sunt mai calitative,
totuşi primăria a luat decizia
şi eu trebuie să mă confor-
11 aprilie 2011
Alexandru Şveţ, 3 ani,
îşi doreşte să meargă la
grădiniţă. Autor: Irina Godlevscaia
Astfel, Tatiana împreună
cu cei patru copii, riscă să ră-
mână pe drumuri. În pofida
greutăţilor pe care le înfruntă,
ea se arată optimistă şi deci-
să să muncească mult pentru
a-şi întreţine copiii.
În comuna Hîrtopul Mare
sunt 63 de familii social vul-
nerabile cu 167 de copii. Co-
piii din aceste familii mănân-
că gratuit atât la şcoală cât şi
la grădiniţă.
Irina GODLEVSCAIA
mez”. Săptămânal, se aduc în
jur de 5 kg de carne, 4 kg de
diferite feluri de grâne sau
paste făinoase, unt şi magiun.
Directorul ne-a asigurat că
produsele sunt păstrate în fri-
gidere, în condiţii bune.
Unicul produs care lipseş-
te de mai mult timp la masa
elevilor este hrişca. „Hrişcă
nu avem, nu ne aduc. Noi am
comandat, dar ne-au spus că,
la moment, nu este”, a decla-
rat asistenta medicală de la
Gimnaziu.
La şcoală, copiii mănân-
că gratis, din banii alocaţi de
la primărie. Elizaveta Iepure,
contabil-şef al primăriei Hîr-
topul Mare, afirmă că din bu-
getul pentru anul curent, au
fost alocaţi şcolii pentru mân-
care şi reparaţii curente 3943
de mii de lei.
Alla CEAPAI
 EDUCAŢIE ŞI CULTURĂ 11
11 aprilie 2011

Copiii emigranţilor aleg „Vocile de aur” ale satului

între educaţie şi gospodărie

Peste 30 de elevi ai
gimnaziului din Hîrtopul
Mare au rămas în grija
buneilor sau a rudelor,
după ce părinţii lor
au plecat la muncă în
străinătate. În unele
cazuri, migraţia „fură”
şi copiii talentaţi din
localitate. Astfel, anul
acesta, cinci familii din
sat au emigrat, luându-
şi copiii cu ei. Veronica
Onofrei, directoarea
adjunctă a gimnaziului,
spune că au plecat unii
dintre cei mai buni elevi
din şcoală.
Victoria Răţoi este în cla-
sa a noua. De 12 ani locuieşte
cu buneii, pentru că mama
ei este plecată peste hotare şi
vine rar acasă, iar pe tata nici
nu-l cunoaşte. Deşi are numai
15 ani, tânăra le poate face
pe toate: găteşte, spală rufele,
face ordine şi mai merge şi la
şcoală. „În fiecare dimineaţă,
mă trezesc mai devreme pen-
tru a reuşi să dau de mânca-
re animalelor din curte şi să
ajung la timp la şcoală”.
La şcoală, tânăra este una
dintre cei mai cuminţi elevi.
„Uneori Vica mai lipseşte de
la lecţii, deoarece are multe
treburi casnice şi asta influen-
ţează asupra studiilor”, spune
Veronica Onofrei, directoare
adjunctă a gimnaziului din
Hîrtopul Mare. Buneii fetei
au probleme de sănătate şi nu
pot conta decât pe ajutorul
nepoţicăi. „Mi-am rupt picio-
rul şi-mi este foarte greu, nu
Victoria Răţoi este la lecţie şi rezolvă exerciţii matematice. Autor: Elena Spînachi
ştiu ce m-aş face dacă nu ar fi
Victoriţa”, spune bunica care
este mândră de fata pe care a
educat-o şi crescut-o.
Tânăra este pasionată de
sport, în special de fotbal şi
baschet. În viitor, ea vrea să
plece la studii în capitală, dar
este ferm convinsă că nu-şi va
lăsa buneii şi nu va pleca pes-
te hotare.
8 martie, zi cu lacrimi
Potrivit Veronicăi Ono-
frei, copiii ai căror părinţi
sunt plecaţi peste hotare, în
mare parte, au rămas în grija
buneilor. „Buneii sunt ata-
şaţi de copii, deseori vin la
adunările de părinţi, supra-
vegheză educaţia nepoţilor,
dar aceştia au probleme de
sănătate, multe griji şi une-
ori le scapă de sub control
educaţia nepoţilor”, spune
V. Onofrei. Ea afirmă că ab-
senţele şi nereuşitele şcolare
ale copiilor cu părinţi peste
hotare sunt cauzate, în mare
parte, de faptul că aceştia
sunt implicaţi în treburi
casnice şi au alte responsa-
bilităţi în gospodărie. Copiii
simt lipsa părinţilor în spe-
cial de sărbători, la serate,
alte evenimente la care vin
şi părinţii colegilor. Direc-
toarea adjunctă a gimna-
ziului povesteşte că deseori,
în timpul unor concerte sau
serate la care se cântă despre
mamă, ochii copiilor, fară
părinţi acasă, sunt plini de
lacrimi...
Vizite la domiciliul
copiilor
fără părinţi
Asistenta socială Mariana
Gherciu spune că primăria
încearcă să ţină situaţia sub
control, iar copiii cu părin-
ţii plecaţi peste hotare sunt
vizitaţi cu regularitate la do-
miciliu. „Dacă avem situaţii
grave, în care au fost implicaţi
copiii emigranţilor, discutăm
cu ei, încercăm să-i ajutăm cu
ce putem”, adaugă asistenta
socială care ţine legătura cu
şcoala, încercând să supra-
vegheze educaţia şi compor-
tamentul elevilor rămaşi în
grija buneilor.
Elena Spînachi
Chiar dacă
gimnaziul din
Hîrtopul Mare nu
are foarte mulţi
elevi, el este cunoscut
în întreg raionul
Criuleni datorită
copiilor talentaţi din
ansamblul folcloric
„Doiniţa”.
Vitalie Bâtca este unul Veronica Onofrei, Nicoleta Stavilă şi
Vitalie Bîtcă, arată diplomele cu care s-au
dintre cei mai mici şi mai întors de la ultimul festival de muzică
talentaţi copii din ansam- folclorică. Autor: Elena Spînachi
blu. Acum el are zece ani, a opta. Nicoleta a participat la
este elev în clasa a patra şi se diferite concursuri şi concerte,
poate lăuda nu doar cu succese- acum se pregăteşte de festivalul
le sale în muzică, dar şi cu reuşi- tradiţional „Cântece pascale”.
ta exemplară la şcoală. Coordo- Pentru fiecare concurs se pre-
natorul ansamblului, doamna găteşte minuţios, are repetiţii de
Veronica Onofrei, spune că două-trei ori pe săptămână, în
acest copil este mândria şcolii şi plus ia şi lecţii de muzică. „Mu-
a profesorilor. „Am acest talent zica nu este doar ocupaţia mea
de la Dumnezeu, părinţii mei preferată, este însăşi viaţa mea”,
nu cântă şi nici nu au cântat în spune Nicoleta. Talentul fetei
viaţa lor”, ne povesteşte Vitalie, se trage de la mama ei, care este
precizând că muzica îi umple profesoară de muzică la liceul
sufletul de bucurie şi linişte. Pri- din Hîrtopul Mic. „Am cea mai
mul concurs la care a participat bună profesoară la mine acasă.
a fost „Steaua Chişinăului”. Deşi Ea mă susţine şi mă sfătuieşte
avea pe atunci doar opt ani, asta cum să mă prezint mai bine pe
nu l-a împiedicat să cucerească scenă”, adaugă tânăra.
Conducătoarea ansamblului
publicul şi juriul, şi în final a
ocupat locul trei. Până acum, „Doiniţa” spune că în acest cerc
Vitalie a obţinut mai multe pre- au crescut mulţi copii talentaţi
mii atât la nivel local, raional, din localitate. „De 12 de ani,
„Doiniţa” educă şi altoieşte ti-
cât şi la concursuri naţionale.
Elena Bâtca, mama lui Vi- nerilor dragostea pentru neam,
talie, vorbeşte cu multă emoţie tradiţie şi folclor. În acest ansam-
despre talentul copilului său. blu îi primim pe toţi doritorii,
Nemulţumită că în condiţii ru- dar când mergem la festivaluri, îi
rale copilul nu-şi poate dezvol- selectăm pe cei mai buni”, spune
ta talentul, ea este hotătâtă să V. Onofrei. Deşi a obţinut nume-
investească în viitorul băiatului roase premii şi a participat la toa-
„Nu voi lăsa să se piardă acest te festivalurile locale şi raionale,
talent, chiar dacă asta implică ansamblul se ciocneşte de unele
cheltuieli din bugetul familiei”, probleme, pincipalele fiind lipsa
costumelor populare şi a banilor
spune Elena.
O altă „voce de aur” din pentru achitarea transportului
Hîrtop îi aparţine Nicoletei pentru deplasare la festivaluri.
Stavilă de 14 ani, elevă în clasa
Elena Spînachi

Parcul cu doi copaci Bibliotecă fără sală de lectură,

şi multe sticle
Parcul din satul Hîrtopul
Mare a ajuns, în scurt
timp, într-o stare
deplorabilă. În martie
2009, el a fost îngrădit,
s-au sădit copaci, flori,
au fost plasate scaune.
Lumea spune că era
o plăcere să treacă pe
alături. Acum doar
găinele şi cocoşii mai
au plăcerea de a petrece
timpul acolo.
Iurie, un băiat de zece ani,
s-a accidentat la picior în timp
ce se juca împreună cu prie-
tenii în parc. Copilul a căzut
într-o sticlă spartă şi s-a tăiat
la genunchi. Imediat ce a aflat,
Nicolae Bostan, tatăl băiatului,
a chemat ambulanţa. Medicii
i-au cusut rana. Apoi, părinţii
l-au luat acasă, având grijă să-i
facă pansament zi de- zi. Pen-
tru un băiat energic, regimul de
pat, care a durat şapte zile, pare
cea mai mare pedeapsă. Vineri,
pe 8 aprilie, părinţii şi copilul
urmau iarăşi să se ducă la me-
dic pentru a i se scoate aţele.
Nicolae Bostan este indignat de
faptul că nimeni nu îngrijeşte
acest parc, nimeni nu-l curăţă.
Acelaşi lucru îl afirmă şi ceilalţi
oameni din sat.
Parcul se află alături de Casa
de Cultură şi Centrul Medical.
Oamenii din preajmă, precum
şi trecătorii, sunt de părere că
de vină sunt atât oamenii, cât
şi primăria. Lucrătorii Centru-
lui Medical susţin că la început
era curat, dar apoi «şi-au adus
oamenii caprele la păscut, iar
acestea au distrus copacii ti-
neri şi florile. Să vedeţi vara ce
se face în parc: capre, boboci,
tot ce vrei găseşti aici». de acasă».
Valentina Onofrei, infirmieră,
spune că au fost plasate şi scau-
ne să se poată odihni oamenii,
dar acum «au fărâmat totul.
Am înţeles că au vrut să vop-
sească scaunele, credeam că o
să fie curat şi frumos, dar totul
s-a stopat. Tineretul a distrus
tot ce-a fost».
Cornelia Catârău, şefa bi-
bliotecii publice, spune că anul
trecut au fost tăiaţi copacii bă-
trâni şi sădiţi copaci tineri şi
flori, dar n-au rezistat. «Tran-
dafirii aproape că au înflorit
Cel mai bun scaun din parc. Autor: Olga Bulat
şi... au venit caprele. Am rămas
cu vreo 15 copaci. Oamenilor
de la noi le place să fie curat la
ei în ogradă, susţine Cornelia
Catârău, dar ce-i dincolo nu
contează.» De aceeaşi părere
este şi Maria Postoronca, di-
rectorul grădiniţei: «În fiecare
an se sădesc copaci, dar nu se
păstrează. Clar că tineretul este
de vină. Aceasta este educaţia
Tinerii din sat se apără,
spunînd că nu sunt ei de vină.
«Ne mai căţărăm şi noi prin co-
paci, poate mai rupem întâm-
plător o creangă, dar dacă ar fi
cineva care să urmărească tot
ce se face, am fi şi noi mai cu-
minţi», ne mărturiseşte Mihail,
un hîrtopean.
Serile, tinerii fac discotecă
în parc. Ei aduc băuturi alcoo-
lice, lăsând în urma lor sticle şi
murdărie. În una din aceste sti-
cle s-a tăiat Iurie. Tatăl lui este
indignat de faptul că nimeni nu
Gunoiul din parc depozitat în
spatele Casei de Cultură.
Autor: Olga Bulat
ia atitudine. În spatele Casei de
Cultură s-a format o adevărată
gunoişte din resturile rămase
în parc în urma discotecilor.
Vitalie Onofrei, primarul sa-
tului, afirmă că imediat ce se
va încălzi elevii de la gimnaziu
vor face curat în parc şi vor sădi
alţi copaci: «Vor fi sădiţi 100 de
teişori. Aceştia vor fi procuraţi
din contul Fondului Ecologic
Naţional». De asemenea, pri-
marul ne-a anunţat că inten-
ţionează să iasă pe 16 aprilie
împreună cu elevii pentru a
susţine proiectul ecologic «Hai,
Moldova!»
Olga Bulat
dar cu biliard
Fondul de carte al
Bibliotecii Publice
din Hîrtopul Mare
este îmbogăţit
anual, cititorii însă
nu pot să citească
sau să-şi facă notiţe
în bibliotecă. Asta
pentru că sala
de lectură a fost
transformată în sală
de biliard, iar în
bibliotecă sunt doar
trei scaune şi o masă.
Cornelia Catârău lucrea-
ză timp de doi ani la Bibliote-
ca Publică din satul Hîrtopul
Mare. În această perioadă,
s-au făcut achiziţii în sumă
de peste 20 de mii de lei. Zil-
nic, biblioteca este vizitată în
medie de 20-25 de persoane.
Cornelia mărturiseşte că bi-
blioteca a rămas fără sală de
lectură, din această cauză
elevii nu au unde să-şi facă
notiţe: «Chiar ieri au venit
vreo şase elevi din clasa a
VII-a pentru a culege infor-
maţie dintr-o enciclopedie,
dar din cauza că nu avem
suficiente scaune, le-am pus
doar pe cele trei pe care le
aveam. Elevii s-au înghesuit
pe ele şi au încercat să-şi facă
temele».
Bibliotecara se declară
nemulţumită, deoarece sala
de lectură a fost transforma-
tă în sală de biliard: «Proba-
bil plătesc arenda, banii se
duc la primărie şi iată din ei
se face reparaţie în Casa de
Cultură şi s-au cumpărat fe-
restre termopan şi în biblio-
tecă», a spus bibliotecara. La
rândul său, Vitalie Onofrei,
primarul comunei, a afirmat
că banii din plata arendei
a sălii de lectură «se duc la
reparaţia edificiului». Ele-
na Bîtca susţine că o sală de
lectură este absolut necesară
bibliotecii: «Copiii trebuie să
aibă condiţii decente pentru
a citi». Bibliotecara Corne-
lia Catârău a mai adăugat că
«biblioteca trebuie dotată cu
un xerox, un computer, mese
şi scaune, ca orice bibliotecă
normală».
Luminiţa Morozan
12
«Băştinaşii» din Hîrtopul Mic
Au schimbat jocurile
la calculator pe datini,
obiceiuri si tradiţii.
Copiii si tinerii din
comuna Hîrtopul Mare
au format colectivul
“Băştinaşii”, dorind astfel
să menţină vie datina
strămoşească.
I-am găsit pe câţiva mem-
bri ai ansamblului “Băşti-
naşii” în sala de repetiţii. Se
pregăteau pentru participarea
la Festivalul Republican Pas-
cal 2011, unde vor concura
cu alte 16 colective populare
din ţară. Ei susţin că ţin post
şi se roagă cu evlavie şi asta,
cred ei, le va aduce neapărat
succes.
“Piesa “Cruce sfântă pă-
răsită” şi tradiţia “Dimineaţa
de Paşti” îi va diferenţia de
celelalte colective artistice”,
este de parere Lidia Stăvi-
lă, conducătoarea artistică a
ansamblului.
Ansamblul folcloric “Băş-
tinaşii” a fost înfiinţat în
2001, având 50 de tineri de
diferite vârste. Cel mai mic
“băştinaş” are 3 ani, iar cel
mai mare are 18 ani. Ansam-
blul interpretează cântece
populare, dansează şi însce-
nează diferite tradiţii şi datini
populare autentice, culese de
la localnicii din zonă. “Jocul
de toloacă” este spectacolul
de căpătâi al ansamblului.
“Copiii din ansamblu prefe-
ră acest joc mai mult decât
Denumiri de la Hîrtop
Ca orice locuitori de
la ţară, mulţi dintre
hîrtopeni au câte un
supranume, adică
porecle.
Dumitru Spivacenco are
părul roşcat şi mulţi pistrui pe
faţă. Din această cauză, prie-
tenii l-au poreclit “Râjâi”, care,
în traducere din limba rusă,
înseamnă roşcat. Omul spune
că nu se supără pe consăteni
pentru porecla care i-au dat-o.
“Dacă e aşa, ce să-i faci”, a zis
zâmbind Dumitru.
Petru Basarab are o poreclă
mai lungă, dar şi mai neobiş-
nuită – “Ploaie cu soare”. Acest
nume nu vine de la trăsăturile
caracterului său, ci de la semni-
ficaţia numelui mare -Basarab.
Din discuţiile cu elevii li-
ceului din sat am descoperit şi
alte porecle interesante, cum ar
fi “Chilimbar”, pentru că spune
multe pătărănii sau “Nasobiki”,
elevii ne-au spus că omul cu
această poreclă are nasul un pic
turtit, “Tălălău”, pentru că vor-
beşte mult. “Mamaşa”, “Coca“,
“Căposu” sunt alte supranume
Echipa redacţională
Redactor - şef Denis Rusu
Redactor stilizator Olga Bulat
Machetator Natalia Coşer
Câţiva membri ai ansamblului folcloric“Băştinaşii“. Autor: Luminiţa Morozan
pe cele din computer. Ei îl
interpretează chiar şi atunci
când merg la joacă în stra-
dă. Iată de ce, aflându-se pe
scenă, copiii îl joacă atât de
firesc”, spune Lidia Stăvilă.
Pavel Semcov, acompa-
niatorul “Băştinaşilor”, face
zilnic naveta Hîrtopul Mare
- Chişinău. Deşi nu este deloc
uşor, el zice că o face mai mult
din plăcere. “ Vin la ei pen-
tru că sunt nişte copii foarte
talentaţi, or banii pe care îi
primesc nu prea îmi acoperă
foarte cunoscute în satul Hîr-
topul Mare. Familia Bujor a
primit un alt nume de floare
“Trandaşir”, iar “Baroschi” au
fost porecliţi aşa, deoarece pro-
nunţau un “r” franţuzesc.
Lidia Buţu, pensionară,
spune că, în satul lor, sunt mul-
ţi cu acelaşi nume de familie,
de aceea, unii dintre ei au că-
pătat şi câte un supranume. “La
noi nu-i găseşti după familie,
dar după poreclă. De exem-
plu, povesteşte femeia, familia
Anghelici a primit o poreclă în
cinstea bunicului pe care îl che-
ma Maxim, în rezultat, ei au
devenit “Maxânii”.” Pensionara
spune că, din păcate, ea nu are
o poreclă.
“Brânzoaia” este prima
staţie la intrare în sat, iar locul
cel mai cunoscut de săteni este
“La baba Mania”, situat chiar
lângă şosea. Localnicii spun că
numele a rămas de la o bătrâ-
nică, ce a trăit acolo. Ea ştia să
descânte, lecuia oamenii de di-
ferite boli. Femeia a murit, însă
locul a fost numit în cinstea ei.
Oxana Gorun
cheltuielile. Pentru ei fac acest
sacrificiu”, a mai adăugat Pa-
vel Semcov.
Cele mai mari greu-
tăţi “Băştinaşii” le înfruntă
atunci când trebuie să plece
în deplasări, să participe la
concursuri în alte localităţi.
“Apelăm la ajutorul agenţilor
economici atunci când este
nevoie să ne deplasăm la di-
ferite concursuri sau festiva-
luri. Altă ieşire din situaţie nu
găsim, or primaria nu susţine
aceste deplasari.”
Într-un an şi jumătate sătenii
vor avea un centru de agrement
Blocul nefinisat din faţa
primăriei în curând ar
putea găzdui un întreg
centru de agrement.
Construcţia blocului a
început în anii '90 şi urma să
devină o instituţie medicală,
dar, din lipsă de finanţare, lu-
crările au fost stopate pentru
următorii 20 de ani.
Vitalie Onofrei, primarul
satului, spune că localitatea
are deja o instituţie medicală,
iar primăria a hotărât să vân-
dă blocul nefinisat.
În 2010, blocul a fost cum-
părat de Vasile Burlacu, agent
economic, contra sumei de
604 mii de lei. Actualul pro-
prietar al imobilului planifică
să deschidă un întreg centru
de agrement. El a precizat că,
peste o lună, vor începe lucră-
rile de reconstrucţie a aripei
din stânga blocului. Aici va
fi amenajată o sală de sport,
o cafenea şi un magazin cu
materiale de construcţie. De-
ocamdată, proprietarul nu
Reporteri: Alla Ceapai, Irina Godlevscaia, Oxana Gorun-Ignat,
Irina Grosu, Liuba Lupaşcu, Corina Morozan, Luminiţa
Morozan-Cibotaru, Natalia Petrea, Elena Spînachi,
Anastasia Stajila, Nicolae Văscăuţan, Denis Zavorotnîi
Telefon: (+373) 22 929440
În cei zece ani de exis-
tenţă, copiii din ansamblul
“Băştinaşii” au ieşit pe mai
multe scene atât în ţară, cât
şi în străinătate. Cele mai
memorabile însă au rămas
festivalurile “Cântecul os-
tăşesc 2010”, “Florile dalbe”,
“Carnavalul copiilor 2010”,
“Pentru cei mai trişti ca noi”,
unde copiii au făcut şi dona-
ţii pentru orfani.
Luminiţa Morozan
Într-un an şi jumătate acest bloc va găzdui un centru de agrement. Autor: Irina Godlevscaia
ştie exact cât vor dura lucră-
rile, dar speră să dea centrul
în exploatare timp de un an
şi jumătate.
Totodată, vor fi create pes-
te 25 de locuri de muncă, pre-
cizează Vasile Burlacu.
Cu toate acestea, el recu-
noaşte că o porţiune din imo-
Radu Jgalovschi povesteşte despre distracţiile tinerilor.
Autor: Denis Rusu
„Nu plecăm din sat!”
Tinerii din comuna
Hîrtopul Mare par
îndrăgostiţi de satul lor.
Majoritatea afirmă că
vor să rămână în sat sau
se vor întoarce aici după
studiile ce le vor face
în Chişinău sau în alte
oraşe. Cu toatea acestea,
unii se arată nemulţumiţi
de felul cum sunt
organizate activităţile
pentru tineri în localitate.
Radu Jgalovschi şi Ale-
xandru Lupaşco spun că ar
vrea să existe în sat o sală de
forţă. Ei susţin că ar fi dispuşi
să plătească şi un abonament
lunar, doar să aibă unde să-şi
petreacă timpul liber. Totoda-
tă, Radu afirmă că tinerii din
Hîrtopul Mic sunt defavori-
zaţi faţă de cei din Hîrtopul
Mare. “La Hramul satului
tinerii organizează joc în sat.
Primăria ar trebui să achi-
te măcar jumătate din suma
pentru muzicanţi, însă, de
obicei, nu se găsesc bani…”,
spune tânărul.
bil conţine o greşeală de pro-
iectare cu risc de prăbuşire.
Astfel, va fi nevoit să demole-
ze segmentul avariat.
Localnicii se arată inte-
resaţi de un centru de agre-
ment: „Decât să se risipeas-
că, mai bine să construiască
ceva pentru lume, pentru că
Tipar executat la Tipografia Prag-3, str. Petricani nr. 94
Tiraj: 1000 de exemplare
Ziarul este o publicaţie a Şcolii de Studii Avansate în Jurnalism,
destinată locuitorilor comunei Hîrtopul Mare. Publicaţia face
parte din cadrul cursului de Jurnalism Comunitar
11 aprilie 2011
Alţii însă sunt mulţumiţi
de activităţile în care sunt
implicaţi în sat. Vitalie Roşca
este membru al echipei de fot-
bal din localitate. El spune că
nu prea are timp de distracţii,
dar îi place să meargă la dis-
coteca din sat şi la club: «De
sărbători, la clubul din sat se
organizează diferite concerte,
îmi place să particip la ele».
Sunt şi tineri care preferă
să-şi petreacă timpul liber în
afara satului. Nadia Gherciu
este în clasa a X-a la liceul din
comună. În fiecare weekend,
ea pleacă în capitală, unde frec-
ventează nişte cursuri. Preferă
să se distreze tot la Chişinău,
deoarece, din spusele ei, nu
prea are unde se distra în sat.
Pe de altă parte, prima-
rul Vitalie Onofrei afirmă că
puţinii tineri care au rămas
în sat au unde se distra: “În
sat au rămas doar tinerii care
sunt la liceu şi aceştia au unde
îşi petrece timpul liber. Avem
Casă de Cultură, discotecă şi
multe localuri”.
Natalia Coşer
suntem două sate”, spune Ion
Coroi.
Tinerii însă aşteaptă mai
mult sala de sport pentru a
avea unde se antrena şi petre-
ce timpul liber.
Irina Godlevscaia