G £ O R G E A N A NI A

C O R S A R U L DE FIER
CORSARUL DE FIER
CORSARUL DE FIER

C O R S A R U L DE FIER

C O R S A R U L DE FIER

CORSARUL DE FIER

COHSMÎUI. DE vim

I
EDITURA TINERETULUI
Coperta de ALB/N STÂNESCU
 1. U C E N I C I E ÎN ATLANTIC

Povestea aceasta începe într-un tîrguşor din Anglia

secolului X V I , p c o uliţă mărginaşă, plină d e căsuţe
vechi şi d e maidane, străbătută cînd ţi cînd de vreun
trecător ce sc grăbeşte să iasă cît mai repede din acele
locuri nesigure, u n d e după fiecare colţ se poate adăposti
cineva direct interesat de punga drumeţilor.
E orăşelul Tavistok, din ţinutul Devonshirc, în
anul 1565, p r i m ă v a r a , spre seară. C î ţ i v a cireşi, a p ă r u ţ i
cine ştie cum p r i n t r e case, au î m b r ă c a t veşminte sărbăto­
reşti, înveselind, î n limita posibilităţilor, peisajul. D e
d e p a r t e se aud clopotele ; pesemne vreo sărbătoare sau
un pericol, se praznuicşrc un sfînt, sau se a n u n ţ a un
război. Vremurile sînt destul d e tulburi ca să tc gîndeşti
mai degrabă la a doua posibilitate ; d a r nu, iată că
uşile caselor de înstăriţi se deschid scîrţîiiid şi tîrgoveţii,
cu neveste şi servitori, se îndreaptă spre biserică, înar­
maţi cu p u m n a l e şi felinare.
Clopotele contenesc o vreme şi atunci, ca şi cum ar
fi aşteptat acest semnal, d i n t r - o cocioabă îşi face a p a r i ­
ţia un bătrîn c u m p ă t a t , î m p r e u n ă cu un t î n ă r ce p a r e
antiteza Iui — nervos, clocotind de energie. Bătrinul îl
priveşte lung, ca şi cum i-ar vedea pentru prima d a t ă
ochii mari, foarte expresivi ţi fruntea înaltă, care se
continui cu o faţă prelungă, terminată cu o barbă ascu­
ţită, ameninţătoare, ca un vîrf de lance.
— Tot vrei să pleci, băiete? Te mai întreb acum,
ultima oară. H o t ă r î r c a ta c de neclintit ?
•— Da, tată ! N u obişnuiesc să dau înapoi. D e ce
vrei să mă reţii ? La ce mi-ar folosi să rămîn aici ? In
cel mai bun caz, m-aş face un preot dc ţară ca tine.
— Şi ce vezi rău în asta, Francis ? E o profesie
foarte respectată. N u s-a plîns nimeni, niciodată dc
părintele E d m u n d D r a k e .
— Pentru că ai nu suflet bun şi eşti tare liniştit. Dar
cu cum să stau toată viaţa aici, în bietul nostru tîrguşor,
cînd mă aşteaptă atftea meleaguri noi, unele încă nedes¬
coperite, atîtea avuţii, pentru care ajunge să întinzi
mîna ca să le ici ? Şi-apoi, tată, ce c mai m i n u n a t decît
să călătoreşti pe marc, să te îmbeţi d e aer proaspăt
mirosind a alge, să înfrunţi furtunile largului ? N u , pe
Dumnezeu, n-o să renunţ niciodată Ia proiectele melc.
— Iarăşi proiectele astea ! H e i , fiule, ai de-acum
25 dc ani, d a r mintea ţi-e tot de copil ! Ai vrut să devii
marinar ; te-am lăsat, în nădejdea că o asemenea viaţă,
aspră şi plină de primejdii, arc să te vindece de nebu­
niile tale. Şi c î n d colo... Vrei să fii bogat, să trăieşti
uşor. î n ziua de azi, tineri ambiţioşi ca voi, marinari
pricepuţi, sfîrşesc în ştreang, fiindcă s-au înhăitat în
porturi cu osîndiţii de lege. ;

•4
 — A, vorbeşti de piraţi ?
— Da, Francis, de blestemaţii aceia, din pricina
cărora neguţătorii nu se mai încumetă să-şi trimită
marfa nicăieri, ca şi cum primejdiile de pe mare n-ar
fi fost de-ajuns pentru asta. N - a i aflat ce-i mai jefuiesc
pe spanioli ?
— Şi ce, asta te supără ? Atunci nici nu-ţi dă prin
gînd ce fac spaniolii în Indiilc Occidentale, ce dezastru
lasă acolo conchistadorii. Să avem iertare, dar cînd e
vorba dc spaniol, nu mă încearcă nici o milă, ba rău
îmi parc că nu pot eu însumi să-1 p r a d şi să-1 scufund
dc cîte ori îmi iese în d r u m . Anglia trebuie să aibă
supremaţia pe mare, asta o spun toţi, şi nici un bun
englez nu poate ginţii altfel. Ah, Columb, Columb, de
ce nu ţi-am dat noi bani şi corăbii cînd ai pornit spre
Apus ?
— Eşti plin d e ambiţii, şi asta nu-i bine. Francis,
mi-c frică pentru viitorul tău !
— N - a i de ce te t e m e D o a r ţt-am spus, plec să fac
negoţ în Indii.
— Setea de bani o să-ţi aducă mult rău, ţine minte.
H a i , acum du-te ! Se vede că aşa trebuie să fie. t

— Rămîi cu bine, tată, m ă întorc curînd.

— Cu bine, Francis, cu bine !
Tînărul îşi îmbrăţişează părintele şi se depărtează
grăbit, fără a privi în urmă. Dangătul vibrant al clopo-

s
telor reîncepe. Soarele a apus. Francis iese clin cartierul
mărginaş, colindînd acum străzile întortocheate şi pline
dc gropi ale centrului. D e o d a t ă se loveşte d c cineva —
străinul şart înapoi surprins, căci nu-1 observase ve­
nind — în t i m p ce eroul nostru îşi trage pumnalul dc
la brîu cu un gest reflex.
— Cine eşti ?
— Francis ! strigă cineva uimit. Tu aici ? D e cînd ?
— O h , T o m Black ! M-ai speriat. Ce faci, prietene ?
îşi strîng mîinilc, privindu-sc în ochi.
— C u m te-ai gîndit să mai dai pe-acasă ? în­
treabă T o m .
— L-am v ă z u t pe t a t a . D a r tu ce învîrteşti pe-aici ?
— A c u m nimic. Vin de pe m a r c . Sînt marangoz.
Vreau să plec undeva, î n t r - u n oraş, poate chiar la
Londra. Mi s-a urît aici, şi nici nu găsesc de lucru
pentru mine. Tu eşti fericit, aud că te plimbi peste
tot. Ce-ţi pasă !
— Ţ i - a r place şi ţie ?
— M a i întrebi ? Şi-ai fost departe ?
— N u prea. Mai întîi mus p e o n a v ă de cabotaj cu
ruta O l a n d a . N e - a m bălăcit mult pe lîngă ţărmuri cu
vasul ăla ; munceam din răsputeri, ca să î n v ă ţ şi eu
puţină meserie. A m pus şi bani deoparte. M-au lăudat
toţi, le plăcea cum fac treabă.
— Şi?

6
 — P e urmă am plecat cu banii strînşi să vizitez
coastele oceanului. A m trecut prin Biscaya, prin Golful
Guincii... A c u m a am izbutit să încropesc o corăbioară
destul dc bună, mi-nm făcut rost şi de ceva marfă şi
vreau să ajung dincolo, în Indiile Occidentale, să
fac negoţ.
— Ia stai ! Stai puţin ! Prancis, prietene, cc-ai
zice... Uite, ideca asta mi-a venit aici, asculdndu-tc.
N u cumva...
— H a i , nu te mai codi ! Am priceput. Iţi place
marca ?
— Călătoriile. Să ştii că mă descurc în navigaţie.
Sigur că nu cît tine, d a r aşa, ca să-ţi fiu dc folos...
— Bine, băiete I Ai noroc, duceam lipsă de un ma-
rangoz. T e iau. Uite, vino în noaptea asta la hanul de
Ungă biserica mare. O să ne aştepte un surugiu, care ne
duce la P l y m o u t h . Să nu întîrziî !

Corabia înainta repede, cu v î n t bun, din pupa. Pînzele

fuseseră întinse toate şi marinarii, folosind repausul
vremelnic, se împrăştiascră pe punte. Tăifăsuiau încet,
despre tot felul d e nimicuri, bucuroşi c a arşiţa de peste
zi sc domolise. C î ţ i v a care mai fuseseră în Indiile dc
Vest fumau cu nişte pipe d e un cot, iniţiindu-i pe
tovarăşii lor în acest ritual, abia cunoscut europenilor.

7
 IV d u n c u , Ungă cîrmaci, Francis şi T o m , cu cîte o
c i n a de bert alături, priveau asfinţitul. Soarele, cobo-
rîiid t r e p t a t spre orizont, aurea pînzcle umflate ale
navei.
—- M i n u n a t ă vreme a m prins ! spuse într-un tîrziu
marangozul. A douăzeeca zi d e cînd plutim, şi nici o
furtună. Parcă a m face o plimbare.
— D a , oceanul te-a primit bine ! răspunse D r a k c .
N u m a i dc-ar ţine-o aşa p î n a la sfîrşit. î n noaptea asta
o să-ţi arăt orientarea după stele. Ai mai încercat
vreodată ?
— Nu.
— Asta-i rău. M a r i n a r u l trebuie să ştie de toate. Eh,
cît m - a m chinuit eu să-nvăţ ceva navigaţie ! Am d a t
numai dc căpitani trăsniţi, din ăia care se înfundă în
cabină cu butoiaşul de rachiu. C u m le pui o întrebare,
te bruftuiesc un ceas, b a te mai şt ating. D u p ă ce
ajungem în Indii, dacă avem noroc să luăm preţ bun
pe marfă, vreau...
— Corabie în babord ! răsună strigătul cuiva de la
prora.
O asemenea întîlnirc, încă rară pe acest ocean puţin
străbătut, îngrămădi tot echipajul lîngă copastia din
stînga. Corabia străină seînteia ca un punct roşu, scăl­
d a t ă din plin de razele soarelui muribund. F.ra emo­
ţionantă priveliştea : în jur apa verde întunecată, cu

8
nuanţe de u l t r a m a r i n şi negru, cu crestele valurilor sîn-
gerii, pustie dintr-o zare în alta, şi deodată vasul acela,
din ce în ce mai precis conturat, unde, cu siguranţă,
alţi oameni privesc şi ci, poate bucuroşi dc întîlnire.
— Cine-or fi ? zise Tom, uşor neliniştit.
— Greu de ghicit. Oricum, vin dinspre Indii, răs­
punse căpitanul, cu aceeaşi umbră dc nervozitate.
— N u cumva... piraţi ?
— Mai ştii ?
Vasul se m ă r e a v ă z î n d cu ochii. Î n a i n t a greu, în
crucicră, î m p o t r i v a vîntului, de aceea zigzagurile des­
crise îl făceau să a p a r ă cînd într-un bord, cînd în altul.
>— Pare-a fi un galion ! exclamă Black. D a , aşa e !
îl recunosc d u p ă pînze. Atunci sînt spanioli.
— Sînt spanioli ! repetă Francis încet. Ia uite ce
mai cară !
î n t r - a d e v ă r , galionul era încărcat pînă la refuz ; bine­
înţeles, cu lucruri de preţ jefuite indienilor — aur,
argint, piei, vinuri scumpe. Englezii strigară şi făcură
semne cu mîna, d a r ceilalţi nu răspunseră în nici un fel,
grăbiţi să se îndepărteze. C o t i r ă brusc, punînd n a v a
oblic sub vînt, trecură în spatele englezilor, şi abia atunci
sloboziră cîteva cuvinte sonore, nişte veritabile şi sucu­
lente înjurături marinăreşti.
D r a k e se răsuci ca lovit la auzul „complimentelor"
acestora. Ochii îi seînteiară şi, cu un gest violent, t a n t i
cana dc berc, care se sparse cu un pocnet sec.

9
 — Blestemaţii ! Blestemaţii ! îi vezi, Tom ? m u r m u r ă
apoi, ţinîndu-şi răsuflarea. P a t r u tunuri. Doar atît mi-ar
trebui acum...
— Lc-a fost frică, Francis ! Pe legea mea că s-au
speriat 1 strigă marangozul, furios şi el. L a t r ă ca un
cîinc cînd vede că nu-1 loveşti. Şi ăstora vei fi nevoit
să le vinzi marfa.
D r a k e îşi trecu mîna peste frunte şi se potoli ca prin
farmec.
— Le vine rîndul şi lor ! Ai r ă b d a r e . Anglia n-o să-i
înghită mult t i m p .
— A m mai auzit asta. D a r ce lc poţi face ? Să te
războieşti cu ci ? D e n n d c atîţia bani ? D e u n d e flotă ?
— Bani ? strigă deodată căpitanul. Uite b a n i ! şi-şi
repezi braţul spre galion. Acolo zace puterea noastră
viitoare. Trebuie d o a r tunuri şi îndrăzneală.
— Poate. N u m a i că asta ar însemna piraterie.
— Ei, şi ?
•— D a r , Francis...
— Vorbe, T o m . Piraterie !... O vorbă ca oricare. Mai
bine zi : aur, putere. Astea sînt vremurile. Toţi fug
d u p ă averi. Parcă ce, spaniolii tăi sînt mai buni ?
— C u m „ai mei" ?
— N u , iaxta-mă 1 H a i să bem. D ă - i dracului. J o h n !
H e i , n-auzi, J o h n ? Scoate u n butoi cu bere şi d ă la
oameni. Adu-ne şi nouă. Fuga !

10
 Soarele dispăru d u p ă orizont. Vuitul sufla la fel de
liniştit. Jos, marcloţii ciocneau în sănătatea căpitanului.
Ai fi zis că totul e ca şi înainte, însă T o m Black r ă m ă ­
sese tăcut. N u mai gusta din farmecul călătoriei.

Ajuns lingă coastele Indiilor de Vest, D r a k c îşi în­

dreptă vasul spre orăşelul Rio d e la H a c h a , aşezare
mică, unde nădăjduia să-şi înceapă negoţul cu mai
puţine dificultăţi din partea autorităţilor spaniole. Au
i n t r a t în p o r t către scară, scrutaţi bănuitor dc pe coră­
biile ancorate în radă. Orăşelul, proaspăt ridicat,
a p r o a p e în întregime din lemn, era destul d î mic pentru
ca sosirea unei nave să nu aducă toată populaţia pe chei.
— La ce-aţi venit ? Ce vreţi, englezilor ? răsunară
strigate iscoditoare şi îndeajuns de ostile ca să trezească
bănuieli dintre cele mai neplăcute.
— A v e m mărfuri din E u r o p a ! răspunse T o m într-un
amestec de cuvinte englezeşti, spaniole şi olandeze care
circulau ca limbaj maritim internaţional. N u veniţi să
vedeţi ?
O bărcuţă cu vreo zece oameni la bord se desprinse
de uscat şi se apropie dc corabie. Patru-cinci negustori
urcară pe punte.
— A r ă t a ţ i - n e ! porunci unul scurt.
— P e aici, vă rog ! îi invită D r a k e , al cărui glas
tremura de încordare.

'11
 I n t r a r ă pc rind în caia. Spaniolii începură să cerceteze
marfa, aruneînd lucrurile la întîmplare. Erau mai ales
ţesături, în care Anglia începuse d e mult sa se speciali­
zeze, apoi unelte de tot soiul, cîtcva arme. C ă p i t a n u l îi
u r m ă r e a pe cei cinci, dindu-şi seama din ce în ce mai
bine că sînt hotărîţi să nu cumpere nimic, deşi ar fi
avut nevoie, îndeosebi de stofe. E r a în p a r t e firesc acest
boicot al spaniolilor, care simţeau de pc acum în englezi
pc principalii adversari în lupta pentru cucerirea lumii.
— Ce spuneţi ? întrebă T o m , enervat de tăcerea pre­
lungită şi de acrul plictisit al negustorilor.
Aceştia schimbară repede o privire, apoi zîmbiră reţi­
nuţi : se înţelesescră.
— Marfă de m î n a a doua ! zise unul din ei. N u se
compară cu a noastră, spaniolă. N e parc rău că am
venit.
— C u m , nu luaţi chiar nimic ? făcu Tom, poate
neînţelcgînd planul lor. D a r nici n-am vorbit de p r e ţ !
— N u m-aş vîrî într-o poveste ca asta nici dacă mi
Ic daţi degeaba ! replică spaniolul trufaş. Cine dracit v-a
pus să căraţi p î n ă aici asemenea prostii ? Poate doar
pînza sa merite ceva osteneală, numai că...
— Destul ! îl opri D r a k e întunecat. D u m i t a b n u - ţ i '
vînd nimic. C o b o a r ă numaidecît ! Şi domnii pot să te
urmeze dacă au aceeaşi părere. I lai, repede !
Negustorii îi întoarseră spatele ca la comandă şi ple­
cară fără un cuvînt.

12
 Hfc- Ticăloşii ! m u r m u r ă D r a k c . H e i , o să ne mai
tlUÎlnim, d o m n i l o r ! N o i să rămîncm aici. N u se duce
nimeni pe uscat. Clinii ăştia n-o să sc mulţumească nu-
Iţnai cu atîta.
* Şî, într-adevăr, peste o jumătate dc ceas au a p ă r u t
dc undeva trei pinasse încărcate cu spanioli. Erau autori­
tăţile portului. î n cîteva cuvinte, altminteri politicoase,
i-au înştiinţat că vasul, cu toată încărcătura, sc confiscă.
Nici m ă c a r nu încercară să le dea o explicaţie. D r a k c
insistă să i sc arate motivele acestei samavolnicii, d a r
soldaţii îl obligară să coboare în pinassă, apoi li se făcu
vînt şi celorlalţi după dînsul.
Locuitorii târgului, care asistaseră la toată scena, iz­
bucniră în rîsete şi huiduieli. Lui T o m îi era tare milă
de Francis, mai ales că ştia cu cîtă t r u d ă îşi cumpărase
corabia şi marfa. Acesta însă păru o stană de piatră :
nici un muşchi nu i se clinti pe obraz pînă ajunseră pe
uscat. Acolo adună matrozii în jurul său şi le spuse că
s-a strecurat o greşeală la mijloc, deci să nu sc-mprăştie
şi să-1 aştepte, căci se duce la guvernator.
A şi plecat îndată spre reşedinţa acestuia, revenind
tîrziu, aproape dc miezul nopţii. Marinarii erau care-nco-
tro, ocupaţi să-şi scoată pîrlcala d u p ă drumul pe ocean.
Rămăsese doar T o m la locul întîlnirii şi încă vreo cîteva
grupuri de curioşi, c a r e aşteptau dcznodămîntul istorici.
— T o m , spuse D r a k c , c a u t ă repede un vas care ridică
ancora mîinc în zori, cu destinaţia O l a n d a . E pe-aici pe
undeva. I-am uitat numele.

'13
 — Şi corabia noastră, căpitane ?
S-a pornit pe rîs, un rîs sinistru, care-1 sperie pe
marangoz.
— O luăm noi î n d ă r ă t , T o m , n-avea grijă ! O să-mi
plătească ei tot, ba încă au sa mai dea şi mult pe deasu­
pra. H a i d e , fă ce ţi-am spus !
Glasul îi suna aspru. Black a înţeles că intervenţia Ia
guvernator rămăsese fără rezultat, şi în clipa aceea i-a
urît din toată inima pc spanioli.

Se îmbarcă ia olandezi chiar în cursul nopţii. D u l ­

gherul, marangozul, cum i sc spune în marină acestui
lemnar de corăbii, îşi căutase tovarăşii prin Rio d c la
H a c h a , să-i înştiinţeze d e eşecul căpitanului. D a r ma­
trozii, înfundaţi prin cîrciumi sau rătăciţi cine ştie pc
unde, au fost imposibil de găsit. D e aceea olandezii au
acum doar doi pasageri, care nu-şi pot plăti călătoria.
Vor munci .pe corabie, alături dc marinari. C ă p i t a n u l ,
o brută alcoolică, i-a primit cu lovituri de picior şi i-a
expediat, pînă Ia pornire, să d o a r m ă în cală.
N a v a e încărcată cu pici. O duhoare cumplită te
înăbuşă, zeama greţoasă a pieilor îţi p ă t r u n d e în haine,
sarea îţi a r d e mîinile, tot corpul ţi se umple d e mîncă-
rime. T o m şi Francis c a m ă zadarnic un Ioc mai ferit
unde să se aşeze. Pînă la u r m ă , căpitanul se trîntcşte pe
mormanul pestilenţial, intrat în putrefacţie, întoreîn-

14
du-;i mereu lata spre bocaport, pe unde sc strecoară o
u n d ă firavă de aer curat. Mfcrangozul îl imită şi rămîn
O vreme tăcuţi ; ascultă clipocitul apei care loveşte bor­
dajul şi le e peste putinţă, ajunşi în acest infern, să-şi
închipuie c ă afară adie briza, aducînd miros aspru,
amărui de alge.
— Şi acum ce vom face ? întrebă deodată Black.
'. — I m p o r t a n t e să ajungem acasă ! r ă s p u n d e celălalt
cu voce egală, ai zice nepăsător la tot ce s-a-ntîmplat.
Ai de gînd să m ă părăseşti ?
— N u , căpitane ! Niciodată. Vreau să v ă d lumea,
ţi tu la fel. N u mi-ai spus-o singur ?
— Lumea ? Da, o s-o vedem. D a r nu te-ai gîndit
dacă ea, lumea, o să vrea să ne mai vadă. Aşa e că nu
te-ai gîndit ?
D r a k e vorbeşte alene, copleşit parcă dc oboseală. Şi
în clipa u r m ă t o a r e se întoarce la prietenul lui, îl apucă
violent de braţ şi izbucneşte într-un p o t o p d e blesteme.
— Ascultă-mă bine ! continuă apoi dur, parcă şî-ar
fi a d u n a t întîi toată obida şt ura, ca să dea mai multă
greutate cuvintelor, Te-ai lămurit şi tu că noi cu spa­
niolii nu putem fi decît duşmani, duşmani pînă la
moarte. Pricepi ? Astăzi sînt ei mai tari. Mîine o să
fim noi. î ţ i jur pc Dumnezeu din cer că n-o să am linişte
nici în mormînt, şi blestemat să fiu dacă n-am să-i fac
pe cîinii ăştia să se ducă la fund cît mai repede, să ne
lase nouă supremaţia cuvenită de drept. Şi, de nu-mi

15
ţin jurămîntul ăsta, deschide bine urechile, mă spînzur
cu mîna mea, chiar aici, în Rio de la H a c h a .
— Şi ce-ai de gînd ? O să te răzbuni pe negustori ?
— Pe toţi spaniolii. Oriunde-i prind. Cu sabia, cu
tunul şi focul. Jefuindu-i cit am să pot. Asta e drumul
meu de aici înainte.
— Ai să te faci pirat ?
— A m să mă fac şi dracu, dacă-i nevoie !
— Şi eu ?
— Ce, tu ?
— Eu ce rol o să joc aici ?
— O h , T o m Black, însuşi numele tău tc-a predestinat
să-mi ţii tovărăşie 1
! Ce mai lovituri o să d ă m amîndoi,
Doamne !
D r a k e se ridică înfrigurat, izbind pieile cu piciorul.
—• N u - m i place, Francis t N u vreau să ucid.
— Ce-ai spus ? Prostule ! Cînd un nemernic îţi
omoară tatăl, ori îţi ia iubita, nu-1 pedepseşti ?
— La dracu ! N u - i totuna, căpitane !
— H a , ha ! Auziţi-1 ! N u - i totuna ! Cred şi eu, cap
de oaie ce eşti ! Ce-am păţit noi e de zece ori, de-o mie
de ori mai rău. Măi Tom, prietene, ani dc zîle a m fost
cinstit, am muncit ca un cîine, am răbdat foame,
bătaie, toate înjosirile de pe lume. Şi cu ce m-am ales ?
— Stai, asta nu-i decît o î n t î m p l a r e !

* In limb* engleză, „bkck* înseamnă „negru".

16
f — T o ţ i m i - a r fi făcut la fel. N u ne p o t înghiţi. N c - a r
Şa la cap, dacă a r putea. Şi-atunci, noi ? Să nu-i sfîrte-
căm p e undc-i prindem ? Toate averile de pe p ă m î n t sc
fac cu pumnalul. N u m a i cei bogaţi îşi îngăduie astăzi să
p a r ă cinstiţi. N o i , ceilalţi, sau ne lepădăm de prejude­
căţi, sau ne p r ă p ă d i m ca nişte ticăloşi, înglodaţi în
datorii şi plini dc ruşine. Asta-i !
— Pirat, zici ?
— Pirat, băiete !
— Si legea ?
— Legea iese din pungă. H a b a r n-ai ce slori trag
lorzişorii noştri de-acasă cu piraţii. Legea e pentru proşti
şi fricoşi, pe carc-i sperie cu doi-trei spînzuraţi, d i n t r e
ăia care nu fac doi bani. înţelegi ?
— Bine, Francis ! Să ajungem acasă, şi o să văd.
Poate vin cu tine.
— Ai să vii sigur. Altfe! nu se poate.

Au trecut doi ani. E p r i m ă v a r a iui 1567. în portul

P l y m o u t h , undeva, la extremitatea radei, o flotă dc
şase nave se leagănă uşor în bătaia vîntului. Sînt vase
dc mărimi diferite, cel mai impunător atingînd 700 de
tone. Matrozii forfotesc p c punţi, pregătind pînzele.
Pc corabia comandantului, retraşi la prora, sc află cei
şase căpitani. Aşteaptă cu n e r ă b d a r e ceva, căci scrutează
mereu cheiul înţesat de lume.

17
 — A ţ i aranjat cum trebuie caiele ? întreabă autoritar
unul dintre ei, mai în vârstă, cu o barbă înfricoşătoare.
Răspunsul celorlalţi e afirmativ, d a r interlocutorul
clatină din cap, neîncrezător şi preocupat.
— Voi controla eu însumi. Să nu vă prind că lăsaţi
vreunul să iasă pe punte, ori că îngăduiţi marinarilor
să le vorbească. Fiţi cu ochii-n p a t r u . Persoane foarte
sus-puse ne-au încredinţat misiunea asta. A h , iată, în
sfîrşit !
Pe chei s-a produs o scurtă învălmăşeală — tîrgoveţîi
sînt împinşi brutal de soldaţi în uniforme pestriţe, iar
în culoarul astfel format p ă t r u n d e un grup dc călăreţi,
purtând haine scumpe fi pălării încărcate cu pene. Sînt
aşteptaţi ; descăleca la marginea apei şi coboară î n t r - o
barcă încăpătoare, ce se desprinde imediat de ţ ă r m ,
escortată de alte patru bărci, cu m a r i n a r i şi soldaţi.
Ţ i n drumul d r e p t spre corăbii, urmărite cu interes şi
curiozitate dc cei din port. Nobilii prind scara de frin-
ghie cît se poate de demn şi urcă ridicoli în stîngăcia
lor rigidă pc puntea vasului-comandant.
— Cine dintre dumneavoastră este J o h n H a w k i n s ?
întreabă căpetenia de cum se vede sus.
Bărbatul autoritar, vizibil emoţionat, face cîţiva paşi
în întâmpinarea oaspeţilor. Cel care a pus întrebarea îl
cîntăreşte îndelung, parcă să-şi dea scama eîte p a ­
rale face.
— Bine ! rosteşte el ca o concluzie. Condu-ne pc
corabia dumitale. Iată, dc la persoana care ne-a trimis.

18
 O scrisoare pretenţioasă, încărcată cu sigilii, d a r faiă
nici o marcă pervonală, îşi face apariţia, trecînd în mîi-
nilc lui H a w k i n s . Acesta o desface încet şi o citeşte în
gînd ; faţa i sc umple de zîmbet.
— La porunca înălţimii voastre ! face dînsul servil.
— C o n d u - n e pe corabie ! repetă celălalt arogant.
C ă p i t a n u l îi invită, cu gesturi largi, să-1 ormeze.
Inspecţia începe din cală, apoi continuă cu a r m a m e n t u l
aflat la bord, d u p ă care nobilii, însoţiţi de c ă p i t a n i , se
retrag în cabină.
— Domnilor, cred că nu mai e nevoie să v ă amintesc
înalta misiune pe care poporul englez a încredinţat-o
acestei flote. N e aflăm într-un moment de răscruce a
istoriei, angajaţi cu ţările vecine într-o luptă fără p r e ­
cedent. Cine cîştigă bătălia, va deveni stăpînul lumii.
D u m n e a v o a s t r ă ştiţi la fel de bine ca şi noi ce în­
seamnă asta.
In rîndurile căpitanilor se produce o scurtă mişcare
d e înţelegere, d o m i n a t ă a u t o r i t a r de H a w k i n s .
— Domnilor, am credinţa că fiecare dintre noi este
un bun englez. D e aceea nimănui nu-i este indiferentă
soarta patriei noastre, bunăstarea compatrioţilor noştri.
Să ţinem minte, o d a t ă pentru totdeauna, că străinii sînt
d u ş m a n i , oricare ar fi ei, oricît ar părea d e inofensivi.
I a r duşmanul trebuie ucis şi p r ă d a t , ca să mi ne ucidă
şi p r a d e el pe noi. Aşa că, domnilor, singura şî suprema
recomandare ce v-o fac este să n-aveţi milă şi să nu va
lăsaţi înşelaţi niciodată.

19
 Demnitarul vorbeşte iscusit, modelîndu-şi vocea. John
H a w k i n s e în al nouălea cer, copleşit dc onoarea vizitei,
ca, de altfel, şi căpitanii săi. D o a r un tînăr, v î r î t într-un
colţ al cabinei, rămîue impasibil. Rareori un zîmbet îi
flutură pe buze, atunci cînd frazele vorbitorului sînt
prea sforăitoare,
— Adineauri i-am î n m î n a t domnului H a w k i n s o scri­
soare. Spune, c o m a n d a n t e , de la cine era ?
— D e la maiestatea-sa ! Regina ! răspunde H a w k i n s
cu voce cîntată, parcă a r recita o poezie.
— A ţ i auzit ? Maicstatca-sa, domnilor, sc interesează
îndeaproape de dumneavoastră şi mi-a cerut să vă co­
munic că î n d a t ă după întoarcere v ă va aştepta la palat.
— Transmitcţi-t reginei că voinţa sa e lege pentru
n o i ! se grăbeşte comandantul să sc bîlbîie.
— N u voinţa sa, ci a patriei, domnule ! i-o retează
demnitarul. A patriei şi a poporului englez. Asta să vă
călăuzească mereu !
Tînărul zâmbeşte şi mai mult, cu oarecare nervozitate,
plictisit dc această ceremonie ridiculă. „ C e frumos sună !
îşi zise el. Voinţa poporului I P a t r i a ! O a r e tuturor pira­
1

ţilor li s-a spus aşa la plecare ? Pe dracu, ce pierdere

dc t i m p . Adică nu, asta ridică tributul p e n t r u majesta-
tca-sa. Desigur, domnilor, dacă ar exista o listă dc chel­
tuieli, vizita voastră ar intra la capitolul ceremoniilor.
Ce bine lucraţi !"
Discursul s-a terminat. Distinsul lord, care nici măcar
n-a ţ i n u t să-şi decline numele, îşi retrage suita, tot aşa

20
băţoasa şi ridicula, înapoi, în port. Parcă s-ar fi con­
taminat do .acrri - vizitatorilor, comandantul flotei îşi
L

expediază arogant subordonaţii la corăbiile lor şi da

Semnalul de plecare. Vasele îşi ridică velatura, se în­
t r e leneş, majestuos în apa întunecată şi iau drumul
marii, fără nici un semn de rămas-bun, fără a fi pe­
trecute de nici o privire duioasă, îngrijorată de soarta
celor care s-au lăsat în voia capriciilor apei.

T î n ă r u l căpitan, pe duneta navei lut de 50 de tone,

contempla liniştit animaţia portului. Alături de cl so
află cîrmaciul, ocupat să se strecoare prin puzderia de
bărci şi să nu le lovească.
— Ei, cum a fost ? întrebă dînsul.
— Fleacuri ! replică celălalt simplu. O suită regală.
— Ce spui ?
— D a , cu instrucţiuni ale reginei.
— Trebuie să fii încîutat. Gînde-şte-te : Majcstatea-sa !
— Păcat că nu i-ai auzit ! Parcă soarta regatului ar
fi depins de noi, aşa ne tămîiau. Doar deşteptul de H a w -
kins plesnea de bucurie. Afurisiţii !
— Eşti furios de-a binelea.
— Am stat cu tot dinadinsul să ascult — o să le
scape cuvîntul „piraterie" ? Aş ! N u m a i patria şi regina
li sc plimbau pe limbă. Şi pentru patria asta o să ne

21
schimbăm în călăi. N o r o c u l meu că nu caut dccît bani,
iar gloria mă lasă rece.
— P u a h ! Ce meschinărie ! făcu celălalt, rîzînd.
— Tu măcar, sărmane prieten, n-ai nici atît ! replică
Drake pe acelaşi ton. N u vrei dccît să colinzi lumea.
Zău dacă există u n d e v a un trăsnit mai marc ! Rîzi,
Tom, rîzi ! O să văd eu cum se împacă puritanismul
tău cu meseria noastră. M a i ales cînd îi vom captura pc
sclavi.
— Ce sclavi ?
— Vai, nu ştii nici măcar atîta ? C o m a n d a n t u l proiec­
tează o escală la C a p u l Verde, u n d e vrea să vîneze
patru-cinci sute de negri.
— Nu !
— C u m adică, nu ?
— T K n-ai să faci asta !
— Vorbeşti prostii ! D e ce să n-o fac ? Negrii, dragul
meu, înseamnă bani.
— Francis, e o josnicie ! M-ai atras într-o cursă şî
nici m ă c a r n-ai a v u t curajul să-mi spui p î n ă acum.
— Ce ţi-a venit ?
— Sălbaticii nu sînt spanioli. Ei nu ne-au făcut
nimic.
— Lordul de adineauri spunea că toţi străinii sînt
duşmani care trebuie ucişi şi jefuiţi. Te frămînţi fără
rost. D u p ă primul cîştig, partea ta din p r a d ă , ai să
gîndeşti mai altfel. Banii te fac să uiţi multe, băiete !
A, ne semnalizează H a w k i n s î Fim I Pirat v e s t i t ! Sc

22
 ploconea ca un argat în faţa ălora. Fii atent, să nu
^ ^ B t i barca din tribord.
Va să zică, mîine !
B*- MJÎine în zori, T o m !
• V o r b e a u în şoaptă, aşezaţi pe cîtc un colac de frân­
ghie. Noap-.ea adîncă de vară umpluse cerul cu stele,
VÎntuI se oprise şi oceanul dormea profund, fără un val,
ca un gigantic Iac de mercur. Corăbiile celelalte, des­
puiate de pînze, se ghiceau undeva, p e aproape. Nici o
licărire la bordul lor, p a r c ă echipajele s-ar fi p r ă p ă d i t ,
î n faţă, la o distanţă greu de precizat, clipoceau slab
apele izbite de ţărmuri. Era o insulă, cea mai mare din
arhipelagul Capului Verde, cufundară şi ea în întuneric.
T o m Black se rezemă de copastie şi oftă încet.
— Cînd auzeam de piraţi, îmi închipuiam mereu ace­
leaşi scene. Corăbii ce apar pe neaşteptate, ca nişie
năluci ; o lupta scurtă şi sîngeroasă ; echipaje măcelărite
şi înecate ; împărţirea prăzii : lingouri de aur şi cascade
de nestemate ; chipuri ciopîrţite, rînjind lacom şi satis­
făcut. D u p ă care vasul p r ă d a t e aprins ori găurit, în
timp ce atacatorii se îndepărtează tot aşa, ca fantomele,
spre insule pierdute în imensitatea mărilor, unde în
tainiţe ascunse îşi rînduiesc cîştigul şi încing petreceri
sălbatice.
— N u te ştiam poet !
— Asta e poezia aventurii. D a r cum s-or fi simţind
piraţii, la ce se gîndesc ci în vreme ce spintecă şi retează
trupuri de oameni, nu m-am întrebat niciodată. Dacă

23
i-as judeca d u p ă mine, trebuie să Ie fie al naibii de greu.
Mai avem rachiu ?
— D a , ţine ! zise D r a k c , întinzîndu-i clondirul. Ia
zi, ai ucis p î n ă acum pc cineva ?
T o m bău îndelung, apoi aşeză sticla pe punte, îşi
şterse gura cu dosul palmei şi scuipă cu obidă.
— N - a m ucis. D a r tu ?
— N u m a i odată, de mult, într-o bătaie. Doi marir
nari. Nişte brute scoseseră cuţitele. Nici nu ştiu prea
bine cum a fost. U n u i a i-am zdrobit capul cu echea pc
care-o smulsesem dc la cîrmă. Celuilalt i-am sucit gîtul
ca unei găini. Sînt sălbatic rău cînd mă-nfurii, îmi vine
aşa, o putere, că mă mir şi cu.
— Cc-o să mai fie mîine aici ! murmură Tom poso­
morit. Ce ţipete, cît sînge. Francis, d a r dacă ţie
omoară ?
— Cine ?
— Negrii.
— E h , sărmanii ! Nici n-au să se dezmeticească bine
şi-o să fie dezarmaţi. Parcă ştiu ei să lupte ?
— O să piară ca nişte animale. Poate că ar fi tre­
buit să-i ajutăm, cine ştie ? Şi, cînd colo, tăbărîm pe ci,
ca fiarele... D a c ă am fi noi în pielea lor ?
— D a c ă . D a r nu sîntem.
— Şi dacă am fi ?
—> Ce vrei să spui cu asta ? C î n d judeci aşa, ajungi
să nu mai lupţi.
— Şi noi luptăm ? Cu cine î

24
 B ţ - Aşa-i viaţa, mai Tom. Vrei tu, sau eu, să uci-
ffkm ? D a r uite că trebuie. Şi nu întreabă nimeni dacă-ţi
H x e . H a î , hai mai bine să aţipim un pic. Cred că a
H p J t de miezul nopţii.
P S o întinseră pe spate, sprijinindu-şi capul de frînghii.
B — C u m tremură stelele! şopti Francis. Şi e acîta
linijte... O a r e ce-o face acuma regina ? Ştie ea ce p r e -
fetim noi aici ? D a ' de unde. O fi la vreun bal, d a n -
jează cu lordul primar şi habar n-are. Sau poate are o
întîlnire... Pe cine-o fi iubind ? Eu n-am iubit nici­
o d a t ă . Se zice ca-i tare bine. C e crezi ?
D a r T o m bea rachiu şi nu-i răspunse. Francis ridică
din umeri, se întoarse pe o parte şi adormi trudit, încer-
cînd să se gîndească la ceva frumos.
Marangozul rămase treaz toată noaptea. îşi auzea
prietenul răsufiînd uşor, ca un copil, privea cerul, pe
care arborele artimon se profila ca o cruce imensa, şi se
gîndea aiurea. I se făcu frig, duse sticla la gură, însă
b ă u t u r a se isprăvise. înjură pe înfundate, se scutură,
străbătut de un fior, şi în aceeaşi clipă îl cuprinse o
panică neaşteptată.
Stătu cîtva t i m p să se dumirească de undc-î vine
frica, dar era prea speriat ca să se poată linişti rit de
p u ţ i n . U n singur lucru ştia că-i rămîne de f ă c u t : să
nu debarce pe insulă. Asta însemna că trebuie să se
ascundă bine, bine de tot, să nu fie găsit oricît îl vor
căuta. U n d e ? î n cabină ? N u . î n cală ? Nici atît. Pe
p u n t e ? N u , nu. P e catarg. în cutele velei mari, care e

23
înfăşurată pe crucetă. Sigur că da. Acolo nu-1 mai
găsesc ci toată ziua, fiindcă n - o să umble la pînze, coră­
biile rămîn ancorate aici pînă deseară. Şi-apoi totul e
să dispară pînă pleacă bărcile, pe u r m ă v a coborî şi va
face pe miratul că nu l-au luat.
Se ridică încet, să nu-1 simtă matrozii de veghe. C a ­
targul era la doi paşi. Apucă binişor scara dc pisică şi
începu să urce cu mişcări precaute, ca un mus leneş şi
speriat dc furtună. Ajunse cu bine la crucetă, înainta
tiptil pînă la capătul ei dinspre insulă, d u p ă care des­
făcu p î a z a , se lungi in ca ca într-un h a m a c şi cu smu-
cituri puternice d e frînghie o apropie cît mai mult d e
lemnul rotund, unde era legată.
C ă l d u r a şi oboseala 41 amorţiră treptat şi aţipi, tre­
sărind totuşi la orice zgomot. Trecură cîteva ceasuri,
cînd m u r m u r e înăbuşite şi paşi îl treziră de-a binelea.
Cerul la răsărit devenise vag cenuşiu, şi piraţii se pre­
găteau dc plecare. E r a u n frig p ă t r u n z ă t o r , pe care T o m
îl simţea chiar prin pînza groasă a velei. O a m e n i i , încă
zăpăciţi de somn, se loveau unii de alţii, ca nişte orbi.
— Căpitane ! Scoală, căpitane ! Debarcăm.
— Toarnă-mi să mă spăl, Will. D a r undc-i Black ?
— N u ştiu. E r a aici, lingă dumneata.
— Căutaţi-1 r e p e d e ! J o h n , dă rachiu la oameni !
H a i d e , băieţi, dezmorţiţi-vă !
Marangozul îşi încleşta dinţii, să nu-i clănţăne d e frig.
Liniştea matrozilor îl uimise. Ptiu, drace ! Parcă sc duc
la n u n t ă . O a r e fuga lui nu era un act dc laşitate ?

26
Bj— C ă p i t a n e , o barcă la pupa !
B«— C a r e eşti acolo ?
[ — Eu, Spot. H a w k i n s întreabă dacă sînteţi gata.
I — Sîntera gata. Ce tot vrea cu noi ?
P<— Insula are o plajă. Coborîţi în dreapta, u n d e în-
'cepe jungla. Zece oameni să rămînă la bărci. Restul vor
'primi instrucţiuni de la comandant.
I — E-n regulă.
Se auziră lopeţile izbind apa şi ambarcaţia dispăru.
O ceaţă uşoară, înaltă cît vasele, se tîra istovită ascun-
zînd ţ ă r m u l insulei.
— C ă p i t a n e , marangozul nu e nicăieri.
— C u m , nicăieri ? V-aţi prostit ? D a v i d , scotoceşte
corabia şi adu-1 aici imediat. Şi voi, ce staţi ? Bărcile la
apă. Mişcă mai repede, ne prinde noaptea aici. Ce-i,
David ?
— Nu-1 găsesc, căpitane !
— U n d e m a m a dracului s-a vîrît şi ăsta ? î
— O fi fugit. i
— Atîta-i trebuie ! Oricum, fiţi cu ochii-n patru şi
puneţi mîna pe el. H a i , coborîţi în bărci !
Se luminase dc-ajuns ca T o m să poată distinge puntea
şi vălmăşagul oamenilor. Ceaţa începea să se destrame,
de aceea piraţii se grăbiră. Zeci de pete întunecoase —
bărcile — brăzdau acum oceanul, îndreptîndu-sc spre
insulă. Marangozul ieşi binişor din culcuş, pîndi un m o -

27
ment în care puntea era goală si coborî repede. N u sc
apropiase bine de p u p a , cînd în faţa lui răsări D a v i d .
— De unde vii ? întrebă el arţăgos.
— D e pc lumea cealaltă. Vczi-ţi dc drum ! îl repezi
dulgherul.
— T r ă d ă t o r b l e s t e m a t ! scuipă celălalt, slobozind o
înjurătură. Ţ i - a r a t ă el, căpitanul !
Tom îl privi scîrbit şi intră în cabină la Francis.

— Sînt toţi aici ? întrebă Hawkins, carc-şi prinsese Ia

brîu un mare clondir învelit cu papură.
— Toţi.
— Domnilor, la bărci au rămas cincizeci de oameni,
cărora sper că le-aţi lăsat cîteva puşti. Aşa. Ceilalţi se
vor împărţi în două grupuri şi vor p ă t r u n d e în pădure
pe la extremităţile plăjii. La cîteva mile spre interior e
un sat de negri. Scopul nostru... Ce c, Mac Phcrson ?
— C o m a n d a n t e , garda e la ordinele dumneavoastră.
— Bine. Acuma taci. Scopul nostru c să-i învăluim
din două părţi, ca într-un cleşte, apoi să ne desfăşuram
în lanţ şi să-i minăm pînă aici, pe plajă. Iar aici, domni­
lor, va fi teatrul marii bătălii. Marinarii dc la bărci îi
vor opri pe negri să scape către ocean, iar noi îi vom
aduce Ia ascultare. E limpede ?
i — E limpede ! răspunseră căpitanii.

28
B — Şi-acum, cu Dumnezeu înainte. Patria, domnilor,
1

Regina şi poporul sînt cu noi. N u uitaţi asta !

D u p ă care John H a w k i n s se retrase în mijlocul unui
g r u p de zece vlăjgani, garda lui personală, şi plecă semeţ
spre pădure. Marşul începu tot atunci, pe tăcute. Soarele
•e pregătea să răsară, dar aici, din pricina umezelii, era
încă tare frig.
Emoţia, pădurea aceasta ciudată şi necunoscută, sen­
zaţia unor primejdii nebănuite îl copleşeau pe D r a k c ,
care, înfrigurat şi gata la orice, privea cu coada ochiului
spre comandant. Marele H a w k i n s , ca centura încărcată
de pistoale, cu mîna pe sabie şi înconjurat de vlăjganii
cu archebuze era totuşi destul de neliniştit. La fiecare
zece paşi ducea clondirul la gură. Oamenii mergeau
morocănoşi, cu capul în jos, atenţi să nu se încurce în
rădăcini. „La ce s-or fi gîndind ?" îşi spuse D r a k c ,
amintindu-şi de convorbirea cu T o m . E r a convins că
T o m se ascunsese, lipsindu-i curajul să participe la ex­
pediţie, îi era frică de moarte, îl lăsaseră nervii în
ultimul moment.
— Mai cu inimă, b ă i e ţ i ! mormăi deodată c o m a n d a n ­
tul, care începea să se ameţească. Vom avea coţi un
cîştig gras din afacerea asta. Şi pc urmă însăşi majesta-
tca-sa...
Francis îşi înăbuşi un blestem.
— Mai c mult ? întrebă cineva din faţă.
— fiu, nu ! Acum ajungem ! se grăbi călăuza să
răspundă.

29
 — Frumoşi bărbaţi în sat ! exclamă H a w k i n s . în *53...
Ba nu, în '54 am fost pe aici în c ă u t a r e de a p ă . Dick
era cu mine, aşa-i, băiete ?
— D a , domnule ! a p r o b ă călăuza respectuos.
— Ce nu nc-au d a t atunci ? Vînat berechet, grămezi
de banane şi nuci de cocos. D a , da ! C h i a r mi se făcuse
dor de dînşii. Ce să-i faci ? O m u l e slab, copii ! Ascul-
taţi-mă pe mine, sîntem plini de slăbiciuni.
O săgeată lungă, subţire, cu vîrf de os şuieră ascuţit
şi se înfipse în gîtul călăuzei. Dick horeai îndelung, îm-
pleticindu-se şi trăgînd săgeata care-i rupse vinele. Apoi
îl aţinti pe D r a k c cu o privire îngrozită, sc prinse cu
mîinile de un copac şi alunecă Ia pămînt, cu unghiile
rupte în scoarţa aspră.
— Maica Precistă ! răcni H a w k i n s şi se ghemui prin­
tre oamenii din gardă. Trageţi, dobitocilor, trageţi !
Archebuzelc bubuiră la întâmplare, fără nici un alt
rezultat dccît slobozirea unui nor de fum ce învălui şirul
marinarilor înfricoşaţi.
D r a k e simţi că i se zburleşte părul la vederea acestei
morţi fulgerătoare. De undeva, din urmă, auzi cîteva
strigăte şi un nou horcăit.
— înainte ! strigă el cît putu. D u p ă mine. Fuga !
începu să alerge în zigzag, trăgîndu-şi sabia cu o
mişcare nervoasă, pîndind apariţia vreunor sălbatici dc
după arborii uriaşi. Peste cîteva minute zări un luminiş
foarte larg, împestriţat dc colibe. Era satul. Nici un
localnic pe uliţe, nici o mişcare, nici un fir de fum.

30
 ^ ^ ^ • c i s îsi dădu seama în aceeaşi clipă că băştinaşii au
oi ;:inizat un întreg sistem de apărare, în grabă, e drept,
d a r suficient d e periculos. îi observaseră pe albi, fie la
oraxea corăbiilor, fie cînd intraseră în junglă. C ă p i -
^ ^ H l ocoli spre dreapta, cu intenţia să înconjoare aşc-
Hftrca, u r m a t dc echipajul zăpăcit. Trecuseră cu toţii sub
f comanda lui, căci H a w k i n s , cuprins d e frică, nu mai
avea putere să-şi impună voinţa.
Vreo zece piraţi, mai sprinteni sau minaţi de prea
mult zel, îl depăşiră pc D r a k c , abătînd tot grupul pe o
' potecă plina de gropi şi crengi rupte. Luminişul sc
întrevedea prin pilcurile de copaci la fel de pustiu,
parcă părăsit. Francis începea să se îngrijoreze serios de
soarta celui de-al doilea grup, care străbătuse jungla
I prin cealakă extremitate şi a cărui a v a n g a r d ă ar fi tre¬
buit, d u p ă socoteala Iui, s-o întîtnească deja. U n d e sînt
1
ei acum ? Poate atacul principal al negrilor s-a îndreptat
spre dînşii ?
11 întrerupse din gînduri un pîrîit, u r m a t dc dispari-
«i ţia celor c l i n faţa Iui. Căzuseră într-o groapă strimtă,
d a r foarte adîncă : o capcană pentru animale, căptuşită
la fund cu o duzină de pari ascuţiţi. C a p u l şirului astfel
oprit, cei din spate năvăliră peste înaintaşi, producînd
0 învălmăşeală cumplită. T o t atunci un nor de săgeţi se
I abătu d e sus asupra englezilor, urmat de ţipete şi în­
jurături furioase. D r a k e se orienta la iuţeală. Englezii
sc îngrămădiseră pe poteca bătută de fiarele junglei,
% expuşi săgeţilor şi suliţelor, deocamdată prea derutaţi ca

M
să poată întreprinde ceva organizat. Le trebuia o pildă
care să-i îmbărbăteze şi să-i liniştească. D e aceea căpi­
tanul nu mai aşteptă al doilea atac, ci îşi trase pistoalele
din brîu, se ascunse după un pom şi pîndi, relativ liniştit,
o victimă. Peste cîteva clipe, bustul unui negru îşi făcu
apariţia printre crengile arborelui învecinat, intinzînd
un arc lung, cu două săgeţi pe coardă. Piratul ridică
atent ţeava pistolului şi apăsă pe trăgaci. Era un bun
ochitor. C u un răcnet, negrul se prăvăli, zvîrcolindu-se
la rădăcina copacului.
Pesemne speriaţi ca au fost aşa repede descoperiţi,
ori prea surprinşi de armele de foc ale europenilor, negrii
ceilalţi îşi t r ă d a r ă prezenţa prin exclamaţii şi mişcări
violente.
— Ochiţi în ei ! urlă Francis, ca să domine vaietele
răniţilor. Ochiţi repede, fricoşilor î Foc !
Cîţiva, cu mai m u l t sînge rece, îl ascultară şi bubuitul
fiecărei arme se soldă cu cîte un mort dintre băştinaşi.
Tovarăşii acestora intrară într-o a d e v ă r a t ă panică, dîn-
du-şi seama că, dacă nu fug, vor fi nimiciţi pînă la
unul. Aşa că se grăbiră să-şi părăsească posturile, retră-
gîndu-se în dezordine spre sat, cu ajutorul crengilor
uriaşe pe care le foloseau drept punţi între arbori.
O furie oarbă îl cuprinse pe căpitan, care începea să
se considere victimă a atacului. Porni îndârjit în u r m ă ­
rirea băştinaşilor, depărtîndu-se binişor de ai lui şi, dacă
vreunuia din grupul celălalt i-ar fi venit în minte să-1
doboare cu o săgeată, i-ar fi fost cît se poate de uşor,

32
«ăci aşa singur cum alerga prin pădurea rară, D r a k c
constituia o ţintă admirabilă. D a r negrilor nu lc-a mai
fost capu! la asta. Cu o iuţeală de necrezut, ci coborîră
din ultimii copaci si se refugiară în colibe, înjghebînd
acolo un ultim punct de rezistenţă.
(

Tocmai atunci, capacul celei dc-a doua coloane a

piraţilor, care scăpase ceafără, îşi făcu apariţia în mar­
ginea luminişului. Oamenii, îngrijoraţi de soarta tovarăşi­
lor lor, auzind împuşcăturile şi vacarmul luptei, se gră­
biră din răsputeri să le dea ajutorul necesar. Interveni
un moment de acalmie, în care albii se regrupară, chib­
zuind în ţ e parte să dea asaltul. John H a w k i n s îşi părăsi
ascunzătoarea, găsind că e vremea să-şi reia atribuţiile
de şef. Francis îi cedă îndată locul, nu fără un gest de
dispreţ. Acum, cînd furia i se potolise, judeca totul cu
multă claritate. îşi dădu seama că H a w k i n s n-o să-i ierte
uşor iniţiativa şi faptul că marinarii îl ascultaseră
orbeşte. De aceea trebuia să se arate cît mai supus.
Din 70 de oameni cît numărase coloana lor, 12 r ă m ă ­
seseră străpunşi de săgeţi şi zdrobiţi în capcană, iar
alţi 9 erau răniţi mai mult ori mai puţin grav. Acest
lucru îi îndîrji teribil pe englezi, care ardeau de ne-
astîmpăr să înceapă lupta. C o m a n d a n t u l , căruia frica
nu-i răpise calităţile de organizator, procedă mai întîi
la incendierea colibelor, ceea ce avu drept u r m a r e o
derută generală la băştinaşi.
— î n a i n t e ! strigă H a w k i n s apoi, cu sabia scoasă,
î n t r - o atitudine războinică.

33
 O d a t ă ajunşi pe uliţele, mai degrabă potecile satului,
albii năvăliră în colibe, dacă acestea nu erau cu totul
aprinse, îi traseră afară p e cei ascunşi acolo — a p r o a p e
numai bătrîni şi copii — şi începură să-i măcelărească
furibunzi, întărîtaţi şi mai mult la vederea sîngeiui.
Negrii încă neatinşi de foc şi de atacatori se retraseră
iar în junglă, trimiţînd femeile şi copiii înainte şi încer-
cînd să le acopere fuga. Lăsînd în urmă un şir întreg
de c a d a v r e , englezii porniră să-i urmărească.
Ici-colo, printre t r u p u r i l e cafenii, se zbătea cu înver»
sunare şi cîte un pirat, străpuns în coaste de vreo
săgeată ori cu pîntecele spart de o lovitură d e suliţă,
dibaci aruncată. Ei îşi strigau tovarăşii sa-i ia cu dînşii,
sperînd că a r scăpa d e m o a r t e ; numai că ceilalţi t r e ­
ceau nepăsători, nu le dădeau nici o atenţie. Atunci cei
mai curajoşi îşi puseră capăt zilelor cu propriile lor
pumnale, ceilalţi se porniră pe înjurături şi blesteme,
vreo trei îşi aduseră aminte de Dumnezeu, iar unul,
rănit doar la un braţ, le reteză girurile p e r î n d şi-i
buzunări în voie, culegîrid o p r a d ă ce merita osteneala,
D r a k e urmări curios toate aceste scene. „Vai, m a -
jestate, gîndi el cu u n surîs înţelept, unde eşti să-ţi vezi
supuşii cărora p o p o r u l englez le-a încredinţat liniştea şi
prosperitatea lui ? Adică nu, prost mai s î n t ! Majestatc,
dacă-mi va mai fi dat vreodată să te v ă d , îţi voi
r a p o r t a că a m a v u t prilejul să asist la u n a dintre b ă t ă ­
liile care vor aduce glorie Angliei. C ă am fost alături

34
dc croi, le-am privit faptele demne ţi pieptul mi s-a
umflat de mîndric l"
D r u m u l de întoarcere fu lung, pe o căldură sufocantă,
prin fumul gros pc care vîntul îl mîna în valuri spre
ocean. Oamenii sc strigau între ei, să nu se piardă, slobo­
zind focuri dc armă la întîmplare. î n t r - u n semicerc
uriaş, în mijlocul căruia sc retrăgeau negrii hăituiţi,
piraţii străbătură milele, cuprinşi dc oboseală. Cîteva
asalturi ale viitorilor sclavi, îndreptate asupra extremi­
tăţilor cleştelui, eşuară, respinse destul de uşor ca să
nu-i alarmeze prea t a i e pe englezi. In u r m a lor pădurea
ardea, trosnea puternic sub soarele tropical, iar fumul
jntecăcios se amestecase cu aburii.

In sfîrşit, aproape de amiază, băştinaşii ajunseră la

marginea junglei, întâmpinaţi de albii din bărci cu stri­
găte şi noi împuşcături. Se produse o mare învălmă­
şeală p e plajă, căci negrii, v ă z î n d că nu mai au scăpare,
cădeau în genunchi, nu atît ca să cerşească milă, cît dc
deznădejde şi de groază. H a w k i n s , văzîndu-i inofensivi,
pătrunse hotărit în mijlocul lor, u r m a t îndeaproape d e
g a r d a personală şi alţi vreo 50 de subordonaţi. începură
cu o siguranţă, ce dovedea practică îndelungată, să-i
trieze pc nenorociţii care se lăsaseră în voia soartei. Le
pipăiau muşchii, îi trăgeau dc p ă r , ridicîndu-le faţa, ca
să le cerceteze dinţii, de parcă ar fi fost cai. Cei mai

35
voinici şi fără defecte evidente fură minaţi înspre barei.
Apoi, tacticos, c o m a n d a n t u l scoase sabia, îi încercă lama
şi începu să-i ucidă pe cei rămaşi, cu băirînii, copiii şi
femeile dc-a valma.
D r a k c privi, căutînd să-şi păstreze sîngele rece, tremu-
rînd totuşi. Restul piraţilor se repeziră şi ci să participe
la măcel, parcă ar fi fost un ospăţ. Francis dădu din
mînă a lehamite, ca să-şi ascundă tulburarea şi începu
să organizeze transportul negrilor. î n haosul de pe ţărm
nimeni nu-i remarcă repulsia. D a r de pe vas, rezemat
de bompres, T o m Black îşi urmărise îndeaproape căpi­
tanul şi văzuse tot.
Bărcile supraîncărcate porniră abia înaintînd, ve­
gheate de cîtc doi-trei piraţi cu archebuza Ia îndcmînă.
C î ţ i v a negri încercară să scape înot, d a r gloanţele îi
ajungeau necruţătoare şi asta îi făcu p e ceilalţi să
renunţe.
D r a k c ajunse la corabia sa cu prima barcă şi sui pe
punte cel dinţii. Era plin de sînge şi praf, zgîriat pe
obrazul d r e p t de o liană în care se încurcase la întoar­
cere. Nu-1 învrednici pe T o m nici cu o privire, deşi
marangozul se afla lingă el.
—• Ţ i n e scara ! strigă unuia din 'barcă. Will, D a v i d ,
veniţi încoa* ! Trage sabia, deşteptule ! Aşa, acum staţi
de gardă pînă intră negrii în cală. Billy, şi voi, Joc şi
ceilalţi, păziţi bocaportul. Gata, bărbosulc, dă-le d r u ­
mul pc scară în sus ! H a i , înţeapă-1, vîră pumnalul în
el dacă nu vrea să urce. Ce, crede că-i acasă, la nevasta ?

36
 i pr.te barbouiîc ! Dr.icu "ă-i ia, sălbatici ne-
iţi !
C ă p i t a n e , raporta David, croind din mers spinarea
unui vA.w cu lat ui săbiei, domnul Black, marangozul
nostru, a ap•.-'.:! îndată după ce plccaseţi. N u vrea să
CÎnte iinde-a M U ascuns.
mr— A, T o m Black ! la zi, prietene, cum ne-a fost
WOrb.t aseară, ?
I Dulgherul se apropie de Drakc, privindu-1 ţinta în ochi.
•T— Ştii cc ţi-ar trebui acuma, laşule ? strigă deodată
H p i t a n u l , roşu de mînie.
ţ— Spînzurăroarea ! replică Tom răspicat.
[ — David ! se întoarse Francis spre marinarul ce
rînjea satisfăcut. Ia-i sabia, du-1 în cală, trage-i douăzeci
Cu frânghia şi lasâ-1 acolo. Suflet de sclav !
Tom deschise gura, zăpăcit de această înjosire neaş­
teptata.
— H a i , jupînc ! îl îmbrânci David, jubilînd. H a i , nu
te mai codi, scoate custura de la şold şi dă-o-ncoa* ! Ăsta
era bun de călugăriţa, căpitane.
— G u r a , dobitocule ! îl repezi D r a k c întunecat. N u
mai da atîta din coadă, vezi să nu-ţi vină rândul şi ţie.
Plecaţi de-aici, amîndoi !
Tom îşi aruncă sabia în m a r e şi porni, încordat ca un
are, către bocaport. D a v i d tăie un capăt din frânghiile
îngrămădite lângă copastic, îl uda într-o găleată cu apă
dc b ă u t şi-i făcu marangozului vînt pe trepte.

3Z
 — Lungeştc-tc ici ! îi porunci apoi. N u , nu aşa, mai
întâi dă jos cămaşa. Mi-e milă să ţi-o rup. Ei, aş­
tept mult ?
Negrii, înfricoşaţi de omul cu frînghia, neştiind pe
cine se pregăteşte să lovească, se îngrămădiseră în colţul
opus al calei. Black strînse pumnii pînă-i trosniră dege­
tele. N - a v e a rost să se împotrivească. îşi rupse cămaşa
cu mişcări cît putu de liniştite, pe urmă se trînti cu
faţa-n jos pe mormanul de pînze de rezervă.
— Aşa, băiete ! hohoti D a v i d sălbatic. Vezi că nu-i
greu ! Şi cu care mă plîngeam că nu m-a luat căpitanul
la vînătoare ! Nici nu visam ce bucurie mî-a o p r i t pen­
tru la urmă. Of, D o a m n e , v a să zică fuseseşi pe lumea
cealaltă ? Bine, Tom, uite ce părere am eu despre asta !
îl lovi cu sete, n u m ă r î n d , rupîndu-i carnea, bucurîn-
du-se de zvîrcolirile şi gemetele lui chinuite, vorbind
despre cîte-n lună şi-n soare, cu veselie sporită. Apoi îl
scuipă cu dispreţ suveran şi dispăru pe punte, nu înainte să
fi î m p ă r ţ i t şi negrilor cîteva şfichiuiri acum deja
obosite.
Marangozul rămase nemişcat, răscolit d e durere şi de
ruşine, cu sufletul copleşit de ură, cu ochii uscaţi, larg
deschişi. Se străduia să înţeleagă, să-şi judece el însuşi
vina şi pedeapsa. Orele trecură una după alta. C a l a se
umpluse de sclavi, care gemeau şi vorbeau într-o limbă
necunoscută. Valurile se loveau d e bordaj clipocind.
Paşi pe punte şi legănări îl înştiinţară pe Black că vasul

38
i pliv.u. Aerul era f;rcu, şi un miros înţepător de fum,
de sudoare şi sî-agc ii făcu greaţă.
H ţ i atunci cineva începu să plîngă, repetînd în neştire
acelaşi cuvîiit. Un nume de mamă, dc iubită ori de copil,
Un nume dc animal ori poate de fruct, sau numele satu­
lui ars, care pentru el însemna şi cămin, şi familie, şi
libertate. Tom se cutremură. Sc ridică în mîini, privi
simit Ia negrii din jur, neştiind încă ce simte pentru ei ;
BUmai milă, numai o sfîşietoare ruşine, ori şi una,
şi a l t a ?
Ceea ce el luase drept plîns, sc prefăcu pe neaşteptate
an eîntec. Un cîntec lung, cu vorbe neînţelese, un cîntec
f ă r ă ritm, p e care sclavii îl şopteau cu capul în jos, iar
ochii le jucau în lacrimi. Toată durerea pămîntului părea
să capete glas în melodia aceasta tărăgănată, toată
durerea şi toată asuprirea, toată mila şi toată neputinţa,
roată revolta şi toată resemnarea. Un tînăr, a p r o a p e un
băieţandru, sc apropie sfios de omul alb, înţelcgînd, cu
acea intuiţie fără greş a copiilor, că şi el e năpăstuit. Se
apropie, îi atinse umărul cu un gest ciudat de m a t u r şi
plin de înţelegere, apoi clătină din cap ca un bătrîn şi
spuse ceva, pesemne ceva frumos, penrra că cei dc lîngă
el a p r o b a r ă .

— Ia zi, Tom, ce-a vrut să însemne asta ?

Marangozul îşi scutură chica, să-şi limpezească ideile.

39
 — Francis, acolo, în cală mi-a fost d a t să trăiesc o
întîmplare. F a ţ ă de ca, tot ce-mi vei spune acum e fără
însemnătate. A m fost laş, am comis o t r ă d a r e . Sînt gata
să primesc orice pedeapsă. D a r nu-mi p a r e rău, şi dacă
ar ii să aleg din nou între vînătoarea de sclavi şi înjo­
sirea la care m-ai supus ieri, aş prefera înjosirea.
— Ei, haide, haide, nu mai lua totul în negru ! Tu
faci prostii şi eu să-ţi cer scuze ? D e un singur lucru
mi-a p ă r u t rău : te credeam un a d e v ă r a t prieten. Şi tu
m-ai părăsit tocmai cînd îmi era mai greu. Asta n-am
să ţi-o iert. Te doare rău spatele ?
— Loviturile de la cei dragi le simţi cu sufletul. Eu
am înţeles altfel prietenia dintre noi. D a r să lăsăm, a
trecut. Pentru ce m-ai chemat ?
— Mai întîi ţine asta. D a , sabia mea. A m greşit că
i-am d a t satisfacţie brutei de D a v i d . Aşa, vezi ? î ţ i stă
bine cu ca, să ştii că are un oţel foarte bun. Ţi-o
dăruiesc în semn de împăcare. Acum, uite ce e : eu voi
pleca pe corabia lui H a w k i u s . A m treabă cu el. Să-mi
ţii locul, te-am n u m i t secundul meu. Vezi cum te porţi
cu oamenii, pune-i la locul lor. Trebuie să te respecte.
Ai înţeles ? Asta-i tot. R ă m î i cu bine !
D r a k e ieşi din cabină, u r m a t de proaspătul secund.
Coborî în barcă şi marinarii se încordară la vîslc, depăr-
tîndu-sc de corabie. Tom, pe dunetă, privea drept înain­
tea lui.

'40
 Bj?lota înainta de o săptămână în plin ocean, sub un
Hnrc torid. Respectând întocmai instrucţiunile dau- de
fcawkins la plecare, căpitanii n-au permis negrilor să
msa. din cală. î n ă u n t r u domnea o duhoare cumplită,
Sclavii sufereau de foame şi mai ales de sete, apa la bord
fiind măsurată. Rănile, mizeria şi slăbiciunea duseră,
'cum era şi firesc, la epidemii. Morţii şi bolnavii fură
aruncaţi direct peste bord, p r a d ă unei haite de rechini
ce urmăreau în permanenţă vasele.
D r a k e încă nu venise de la comandant, iar T o m
profita.
Soarele abia răsărise cînd secundul ieşi pe punte.
— D a vid, ordonă el, e rîndul tău să duci mâncare şi
apă celor de jos.
D a v i d cârpea nişte vele la p r o r a . Ştia că T o m îi va
d a porunca asta, o aştepta de cîteva zile şi-şi pregătise
un a d e v ă r a t plan de bătaie. î i era teamă să nu se îm­
bolnăvească.
— A m treabă, marangozule ! răspunse, privind pie­
ziş. Vezi de altul !
— Ţ i - a m p o r u n c i t ! replică Black cu o linişte ame­
ninţătoare.
— Ia ascultă, fîrtate, se amestecă unul din marinarii
care şi începuseră să sc adune în jurul lor. La ce dracu
ai venit pe m a r c ? Trebuia să rămîi îngrijitor la orfeli­
natul tău, dacă ţi-e aşa milă de dobitoacele astea
negee.

41
 — Eu te sfătuiesc să fii cuminte şi să nu-ţi dai aere
de şef ! zise un altul. O i fi tu secund, d a r noi ascultăm
de sir H a w k i n s . D a , da, ce te boldeşti aşa la mine ?
rîsc el răutăcios.
T o m pricepu că matrozii au organizat un complot,
hotărîţi să-1 batjocorească şi să-1 discrediteze. Simţi cum
tot sîngele i se urcă la cap şi privirea i se întunecă
de furie.
— Şi, la urma urmei, nu stau de vorbă cu unul pe
care l-am bărut ! adăugă p r o v o c a t o r D a v i d , spre hazul
celorlalţi.
Tom păli deodată, dar nu-şi pierdu cumpătul.
— Ridică-tc ! zise el răguşit.
David mîrîi bucuros, aruncă alene g u a r d a m a n a —
mănuşa de piele cu care împingea acul în pînză — şi se
azvîrli cu un salt asupra dulgherului. D a r încă înainte
să cadă pe punte, T o m îl lovi năprasnic în ceafă, îngră-
mădindu-1 la picioarele lui, cu ochii împăienjeniţi şi
creierul zdruncinat.
— Pui de căţea ! strigă D a v i d ieşit din minte.
Sări în picioare. în mînă îi sclipi un pumnal şi, dacă
secundul nu s-ar fi tras îndărăt, l-ar fi spintecat într-o
clipă. Tom era la strimtoarc, cu cel puţin zece oameni
î m p o t r i v a lui şi nici un ajutor din afară. Trebuia să
ucidă, ca să nu fie ucis.
D a v i d începu să-i dea ocol ca un lup, p î n d i n d un
moment prielnic să-i repeadă pumnalul în coaste. B l a t k

h
•chiţii gestul de a-şi trage sabia, ca să-i dea prilejul
âjrcptat. Matrozul căzu în capcană. îşi roti braţul spre
Itînga pentru mai mult elan, după care lovi cu toată
forţa lui de atlet. Marangozul primi lovitura cu teaca
gabiei, ţinută vertical de ambele capete, şi, dacă n-ar fi
alunecat în ultimul moment, D a v i d şi-ar fi frînt cu
siguranţă braţul. Scăpă pumnalul, scoase un răget şi se
ghemui pe vine, cu mina lipită de pîntece, aiurit. T o m
Black îl întoarse cu faţa spre el, îl apucă strîns de brîu
şi de curea, îl ridică deasupra capului şi pîndi reacţia
celorlalţi. Aceştia d ă d u r ă la iveală armele ascunse pe
sub haine, hotărîţi la orice. Black urma să joace o carte
mare, de care depindea şi viaţa şi soarta lui pe
corabie. •
Trei marinari se repeziră spre pieptul său lipsit de
apărare, numai că, înainte de a-1 ajunge, T o m îl zvîrli
pe D a v i d peste dînşii, strivindu-i unul în altul şi m ă t u -
rîndu-i pînă în bordul opus. Apoi, cu aceeaşi vigoare de
care se uimi singur şi cu toată luciditatea permisă de
situaţie, prinse pumnul î n a r m a t al unui m a t r o z de
alături, îl răsuci pînă cînd omul căzu în genunchi, pe
urmă îi înfipse mîinile în haine, îl smuci în sus, îl roti
ca p e un sac şi-1 aruncă prin aer la baza arborelui
trinchet, unde piratul se încolăci ca un inel, icnind, în
vreme ce oasele îi ptrîiau.
D u p ă aceste demonstraţii de forţă, secundul trase
spada şi p a r ă atacul, destul de timid acum, al celorlalţi

43
adversari. Totuşi lupta era inegală şi oricîtă iscusinţă ar
fi dovedit Tom, oboseala îşi spuse cuvîntul. Rănile de
pe spate începură să-i sîngereze şi atingerea cămăşii îi
deveni dc nesnportat. Aceasta îi spori furia, iar furia îl
făcu să greşească. Mîinile îi tremurau. Se retrase încetul
cu încetul lingă copastie şi izbuti, într-un moment dc
neatenţie să străpungă un piept cu vîrful săbiei, apoi
într-o rotire disperată, să smulgă arma altui atacator.
în această vreme, un strigăt puternic venit de pe mare
puse capăt luptei.
E r a D r a k e , grăbindu-se din răsputeri cu o barcă să
revină pe corabie, căci larma bătăii atrăsese atenţia
tuturor.
— Ce se-ntîmplă ? întrebă Francis, ajuns pe punte.
— Face pe grozavul Strîmbă Lemne ! gîfîi nervos
un pirat.
— L-a găsit mila ! îi ţinură ceilalţi isonul. Adapă
vitele din cală.
— Noi mergem la H a w k i n s !
— Sîntcm bărbaţi, sau călugăriţe ?
— Ce-i asta ? N e revoltăm ? V-aţi năpustit asupra
căpitanului, după cum văd. Voi cinci ? Şi mai cine ?
Cinc-a mai fost, Dick ? A, cei de colo ? Dick, ia cîţiva
oameni şi agaţâ-i pe jupînii ăştia de crucetă. Acum, să-i
văd şi eu. H a i , mişcă mai iute !
— N u , Francis ! Stai !
Tom, gîndeşte-te bine ! A, poate vrei sa ţi-i dau

44
ţie ? Mu n.>;.'. tu .ii de U p t şi mai multă dreptate să-i
judeci. Ce să Ic facem ?
Bl— D ă - i dracului, lasă-i în pace ! Vreau să-ţi vorbesc.
C u m , îi ierţi ? Fie, nu mă amestec ! Treaba ta !
H H ţ i la cap, dobitocilor, secundul vă lasă-n plata
Domnului. Dar, pe legea mea, dacă mai încercaţi a doua
Oară, v i spînzur cu mîinile mele. Aţi înţeles ? Şi-acum,
hai, aruncaţi morţii peste bord. Aha, unul găurit cu
labia. unul... ce, l-ai sfărîmat de catarg ? Mda... Şi cei
doi de lingă copastie ? Le-ai frînt gîtul ? Cu cine ? Cu
D a v i d ? Păi ce dracii au a v u t ceilalţi că tot mai ţineau
Să ie ucidă după cîte le-ai făcut ?
I — Trebuie să vorbim chiar acum ! repetă Black.
I — Bine, urmează-mă !
I Cei doi urcară în cabina căpitanului. D r a k e închise
Eu grijă uşa şi îl pofti pe dulgher să stea jos. Acesta
ştiu că va urma o convorbire neplăcută, de aceea încercă
;lă p a r ă cît mai liniştit.
— Ce-ai de gînd ? întrebă F r a n c i s ; rămăsese în
picioare lîngă fereastră şi celălalt nu-i vedea dacît p r o ­
filul pe vălătucii norilor ia orizont. Ai să ajungi să nu
te mai asculte. Ce urmăreşti ?
— U i t e ce-i, Francis ! răspunse calm marangozul, deşi
tremurai glasului îi t r ă d a emoţia. Părerile melc le cu­
noşti. Tu m-ai atras în afacerea asta fără să mă-ntrebi
dacă vreau. N u p o t r ă b d a să v ă d atîtca chimari. Asta o
voi spune oricui mă întreabă, chiar bestiei de H a w k i n s .
M ă puteţi zvîrli în mare — acum, după cîte-am trăit.

'4S
mi-e totuna. D a r nu încerca să mă împiedici să
fiu om. i
— Ce spui ? D a r ce înseamnă, T o m Black, să fii om ?
Tu parcă trăieşti pe altă lume, zău aşa ! Ia zi, pe a cui
corabie sîntem noi ? Pe a reginei. Şi H a w k i n s , ce ordine
execută ? Ale reginei. D a r negrii din cală ai cui start ?
Ai reginei. Şi regina e sau nu e o m ?
— N - o lua aşa ! Ştii că la asemenea argumente nu-ţi
pot răspunde.
D r a k e se plimba iritat p r i n cabina strîmtă.
— Ăştia sînt oamenii, T o m ! Ca să faci ceva în
viaţă, îţi trebuie bani. Toţi vor bani, de la cel mai
p r ă p ă d i t servitor pînă la majestatea-sa. Cei mai mari şi
mai puternici fac rost de bani cu mîna altora, cu muia
noastră. Noi, furînd pentru ei, furăm şi pentru noi.
Asta-i tot.
— N u - i tot. De ce ne p u r t ă m ca nişte cîini cu ne­
norociţii de negri, după ce i-am smuls cu forţa de pe
insula lor ? Setea de avere şi filozofia asta a ta îngă­
duitoare nu-ţi dau dreptul să fii ca o fiară. Şi nu-i nici
o treabă să te scalzi în bani şi să ai sufletul găunos, fără
să te bu«uri de viaţă nici o clipă. Ce foloseşti că ai
trecut prin lume, dacă nu laşi în urmă decît blesteme şi
sînge ? Cit de mulţumit te face asta ?
— Şi ce, ripostă D r a k e , certăreţ, simţind că celălalt
are mai multă dreptate, şi ce, tu te consideri om ?
— N u mă consider. încerc să devin.

'46
mp- Să devii ! zise căpitanul. Eu, unul, nu încerc. D a r
ii... uneori mi-e groază cînd mă ştiu... un blestemat
Kt... H a i d e , haide ! strigă apoi, parcă trezindu-se
dintr-im vis. Ce vrei să faci din mine, nebunule ! A c u m a
O să-mi vorbeşti şi de tata, nu ? Răspunde ! Ai să-mi
H p r o ş e z i că nu l-am ascultat pe bătrîn, că tâlhăriile mele
K să-i aducă moartea. D e ce taci ?
M ă doare spatele, Francis ! U n prieten, cel mai
bun prieten a pus să fia bătut p e n t r u că-mi era frică şi
ruşine să ucid şi să asupresc nişte sălbatici. A m fost
bătut. N - a înţeles nimic din laşitatea mea.
p — N e t o t u l e ! hohoti D r a k e . Şi azi cu ce i-ai ajutat
pe negrii tăi ? Ascultă, H a w k i n s aşteaptă să-i spun ce
f»~a î n t î m p l a t p e corabie. Aş fi un zănatec dacă i-aş
mărturisi adevărul. Am să zic că sclavii au încercat să
,vă atace. Şi ca dovadă, a m să spînzur vreo şapte-opt.
— D r a k e , căpitane D r a k e , eşti un monstru ! D a r nu
ăsta, nu ăsta e adevărul. De ce...
— Sînt m a i multe adevăruri în lumea noastiă, prie­
tene. Mie îmi convine acesta, pe care ţi l-am spus. Are
să-ţi convină şi ţie, fiindcă n u ai încotro. Şi-apoi cîţiva
morţi m a i mult nici nu se cunosc, nu ? D o a r şi tu ai ucis
de patru ori, p a t r u englezi, într-un chip foarte p r o ­
miţător. G a t a , să taci f N u mai ascult nimic.

D u p ă o scurtă escală ia vestita bază de p i r a ţ i din

arhipelagul Antilelor Mici, unde o m a r e p a r t e din sclavi

47
fură vînduţi cu preţuri bune negustorilor, flota îşi reluă
d r u m u l spre apus.
Pricina vizitei prelungite a lui D r a k e pe corabia
comandantului se v ă d i curînd, atunci cînd corăbiile
luară direcţia oraşului Rio de la H a c h a . C ă p i t a n u l se
răzbuna.
Au pătruns în port d u p ă căderea nopţii, cu luminile
stinse. Tîrguşorul dormea. N u se schimbase în cei doi
ani scurşi de la vizita precedentă. î n radă se aflau trei
corăbii al căror echipaj chefuia, de bună seamă, pe
uscat. Marinarii rămaşi n-au p u t u t opune nici o rezis­
tenţă, p a r t e din pricina numărului redus, p a r t e din pri­
cina alcoolului înmagazinat în cantităţi apreciabile.
Piraţii au sărit îndemânatici pe puntea străinilor, i-au
redus î n d a t ă la tăcere şi au început jaful metodic al
vaselor, netulburaţi de nimeni.
î n această vreme, tovarăşii lor debarcară şi, cu aceeaşi
metodă, dovedind o practică îndelungată, începură ata­
cul caselor.
A l a r m a s-a dat tîrziu, cînd deja o treime din orăşel
era în flăcări şi un lanţ de c a d a v r e împînziseră uliţele.
D r a k e cu echipajul său avea o ţintă precisă — lo­
cuinţele negustorilor şi ofiţerilor care-1 umiliseră. I-a
găsit pe toţi, în afară dc guvernator. El era printre
puţinii ce izbutiseră să fugă. I-a a d u n a t în piaţă,
înconjuraţi dc o duzină dintr-ai săi, pe cînd jaful, incen­
diile şi omorul continuau pretutindeni.

48
B * - Vă amintiţi dc mine ? îi întrebă pe târgoveţii care
tremurau de spaimă şi frig. N e - a m v ă z u t în urmă cu
doi ani.
Wr— N o i nu... încercă timid unul.
WP— E U da ! răspunse căpitanul tăios. Şi am o me-
Inorie atît de bună, ca şriu precis şi ce-ai făcut atunci.
Tu eşti acela care mi-ai batjocorit marfa, zicînd că e
• a i proastă decît a spaniolilor. Vă făleaţi cu dreptul
i e l u i mai tare. Acum eu sînt cel mai tare.
i — Măcar copiii ! se rugă ofiţerul, un om în vîrsta,
pe jumătate dezbrăcat.
— Să vă cruţ copiii ? C a din ei să crească alţi tică­
loşi ? La dracu ! Spînzuraţi-i, băieţi. Cu neveste şi copii.
Repede!
Rânjind cu anticipaţie la gândul plăcerii ce-i aştepta,
piraţii începură să caute un stâlp mai solid ori o grindă.
T o t atunci apăru şi T o m .
— Pleacă imediat ! strigă Francis. Ai venit să mă
ispiteşti ? Trebuie, trebuie să plătească !
U r a năvalnică îl înecă ; începti să tuşească îneeîn-
du-se, scuturînd din cap.
— Ce să-ţi plătească ? N e v o i a de bani ? întrebă ma-
rangozul cu un uşor dispreţ. Şi de ce-i pedepseşti
pe toţi ?
— Fiindcă am ajuns ce m ă vezi. Din pricina lor. Şi
sclavii, şi crimele... i

49
 — Şi setea de avere ? izbucni Black. Şi cruzimea ?
N u m a i cine e tată ştie ce sînt nenorociţii ăştia acum.
Aminteşte-ţi de părintele E d m u n d !
— D u - t e dracului cu m o r a l a ta cu tot l
— Francis, nu mai e nimic omenesc în tine.
— Uite omul ! făcu D r a k e brutal. Ecce homo !
Prostule !
— Ah, ce te urăsc ! şopti Black.
— G a t a , căpitane ! a n u n ţ ă cineva din colţul pieţei.
Am încropit un ştreang p e cinste. Cu cine începem ?
— Cu fetiţa de colo ! răspunse Toni. Căpitanului îi
place cum se roagă fetiţa de el. Grăbiţi-vă !
— Blestematule ! şuieră piratul, înfrînt. Afurisit să
fii ! Ia-ţi repede femeile şi copiii şi piei dc-aici în clipa
asta. î n clipa asta ! Flai, voi ! Ridicaţi-i pe ceilalţi în
funie ! C î t e unul !

R o a t a norocului e schimbătoare ; abia dacă ai apucat

să te vezi pe culmea ei, că o d a t ă te rostogoleşti înapoi,
în necazuri. î n t r - a d e v ă r , norocul îi părăsise pe î n d r ă z ­
neţii englezi. Asta s-a dovedit la cîteva zile d u p ă ple­
carea din Rio de la H a c h a , cînd se dezlănţui o furtună
cumplită, scurtă, d a r puternică, aşa ca la tropice. Au
trecut-o cu bine şi şi-au u r m a t călătoria pe coasta

50
 mexicană. Scopu! lui H a w k i n s era nu numai să prade,
ci si să ocupe oraşele de pe litoral, ca să vîndă sclavii
plantatorilor spanioli fără a mai da v a m ă .
Cu această intenţie au navigat spre San J u a n de Ulloa.
N u m a i că, spre surpriza lor, au găsit acolo o flotă
Inumeroasă, bine înarmată, ca şi o puternică „artilerie
de coastă". Spaniolii i-au lăsat să se apropie, d u p ă care
jftnni multe corăbii cu aer paşnic au manevrat, chipurile
de plecare, părăsind rada. D a r , făcînd un scurt ocol, au
căzut în spatele noilor veniţi. D r a k e urmărise toate
mişcările cu vădită nelinişte, a semnalizat c o m a n d a n t u ­
lui că e de părere să se retragă, d a r H a w k i n s , îngîmfat
şi plin de încredere în forţele sale, nici nu 1-a luat în
scamă.
Rezultatul a fost dezastruos. Piraţii, aproape nepregă­
tiţi pentru luptă, fură prinşi între două focuri. P r e a
tîrziu s-a gîndit H a w k i n s să urmeze sfatul lui D r a k e ,
şi-apoi acum nici nu mai avea posibilitatea de întoarcere,
chiar să fi vrut, căci cinci dintre vasele lui se î n g r ă m ă d i ­
seră unul într-altul, ferindu-se de ghiulelele care plouau
în jur cu nemiluita. Singur Francis îşi păstră cumpătul
în acest haos a p ă r u t pe neaşteptate. Aflat în coada con­
voiului, se întoarse cît p u t u mai repede şi porni către
lanţul de ambarcaţii ce blocau ieşirea.
Toate acestea se petrecură cu o mare repeziciune, încît
abia acum îşi d ă d u seama T o m de primejdie. Vedea
moartea cu ochii şi îl cuprinse o spaimă şi o înverşunare
năprasnică. Nu-1 impresiona sfîrşitul — se obişnuise de

51
mult cu traiul lor nesigur — ci faptul că venea tocmai
acum, cînd el plănuise să înceapă o viaţă nouă, fără
repulsie şi umilinţă.
Tunurile bubuiau neîntrerupt, cutrcmurînd v ă z d u h u l .
D a r T o m nu le mai luă în seamă. P r i v i marea albastră
şi liniştită, cerul p ă t a t de nori diafani, dealurile p ă -
duroase de pe ţ ă r m ; se gîndi că dintr-o clipă în alta
ele vor înceta să mai existe pentru dînsul, d a r au să
dăinuie încă mult timp după ce el nu va mai fi — şi
avu sentimentul că, murind, i se v a face o covîrşitoarc
nedreptate. D a r t o t o d a t ă nu avea cum se î m p o t r i v i
pieirii, fiindcă ea nu căpătase o formă anume şi deci era
imposibil de înfruntat.
Frica şi nehotărîrea i se schimbară în furie. Se trezi
că fuge şi ţipă în neştire, ca un smintit, dorind să facă
ceva ; urcă o scară de frînghie, la r î n d cu marinarii, să
întindă velele mari pe crucete, îi înjură pe matrozi
plin de turburare şi dacă nu trebuia să se ţină z d r a v ă n
de catarg, i-ar fi plesnit peste mutrele lor enervante,
crestate de la o ureche la alta, schimonosite de groază.
Şi în p e r m a n e n ţ ă i se părea că aude în spate şuierul
unei ghiulele, care în momentul u r m ă t o r îl va izbi între
umeri şi-1 va rupe în două.
Cu atît mai greu înţelegea liniştea desăvârşită a căpi­
tanului, aflat la cîrmă, tonul vibrant, autoritar al co­
menzilor lui, repeziciunea orientării. D r a k e ghici pas cu
pas încotro se îndreaptă tirul spaniolilor, de parcă un

<
52
 ipiriduş i-ar fi şoptit totul la ureche. C î n d văzu că
velele au fost întinse şi orientate aşa fel încît să p r i ­
mească vîntul în plin, porunci oamenilor să coboare,
lisă cîţiva pentru manevră, iar pe ceilalţi îi trimise sub
punte, la tunuri.
• T o m nimeri singur la primul tun din tribord. A
încărcat, a aprins fitilul, a ochit cea mai apropiată
fcorabie spaniolă — totul cu gesturi exaltate şi o în­
frigurare de n e b u n . Apoi a răsunat departe vocea lui
Francis : „ l o c !" Atunci Black se lipi de ţeava rece,
apropie fitilul de pulbere şi închise ochii, fără nici un
gînd şi fără nici o dorinţă. Vasul se cutremură de
bufnitura grea a exploziilor, învăluindu-sc într-un nor
de fum. D a r îndată ce fumul s-a destrămat, T o m avu
cumplita satisfacţie să vadă cum corabia pe care o
ochise se scufundă brusc, ca un pietroi, ciuruită de
spărturi î n carenă, chiar pe linia de plutire.
— Foc ! Foc ! Foc ! strigă D r a k e necruţător, nelăsîn-
du-Ie timp nici să răsufle.
Marangozul trase asupra celorlalte nave spaniole, pînă
i se terminară ghiulelele. Atunci, îngăduindu-şi o clipă
de răgaz, constată că mai multe proiectile ale inamicului
le atinseseră corabia, găurind bordajul şi puntea în câteva
locuri şi lăsînd razele soarelui să p ă t r u n d ă în cală ca
nişte stâlpi oblici, în care fumul şi praful se vînzoleau
fără încetare. Gemetele răniţilor se pierdeau în strigătele
vesele ale echipajului, căci lupta luase sfîrşit cu victoria

53
deplina a lui D r a k e . C ă p i t a n u l însuşi coborî prin boca-
port şi-1 căută pe secund.
— Bine că te văd ! spuse el cu însufleţire. C a u t ă - m i
repede o ghiulea şi pulbere ! Vreau să închei o răfuială.
T o m se execută fără să crîcnească, inundat de fericire,
curios dc noua toană a căpitanului. Francis încarcă tunul
şi ochi îndelung.
— U i t ă - t e ! îl îndemnă pe T o m .
Dulgherul scoase capul prin ferastruiea de alături şi
văzu că părăsiseră de mult golful. Din flota lui H a w ­
kins nu mai rămăsese nici urmă, doar cîteva sfărîmături
de lemn rătăceau pe apa întunecată şi o puzderie de
sclavi şi de piraţi înotau ÎH jurul lor, cuprinşi de dis­
perare. I n t r - o barcă spartă, marele c o m a n d a n t îi lovea
cu vîsla în cap pe vreo zoce matrozi care încercau să se
agate de margini.
— A fost prea fricos pentru un marinar şi prea laş
pentru un soldat ! prohodi D r a k e . Iar spaniolii abia
aşteptau să-1 p r i n d ă .
Aprinse pulberea, tunul latră sec şi ghiuleaua îl lovi
pe H a w k i n s drept în faţă, sfănmîndu-î capul şi umerii.
— ... ţărâna uşoară ! exclamă T o m vesel.
Spaniolii au încercat să-i urmărească, d a r două vase
de ale lor se zbăteau la intrarea în port, parcă nehotărîte
dacă să plece ori nu la fund, închizând calea celorlalte.
D r a k e şi T o m au urcat pe dunetă ; Francis rămăsese în
aparenţă la fel de calm, dar strînse cu putere u m ă r u l

54
• W u n d u l u i ; ochii îi sclipeau de aceeaşi bucurie sălbatica,
H c aceeaşi sete de viaţă ca şi a celorlalţi.
» — Dacă ne gîndim bine... C e zici, băiete ? Viaţa
H n a parcă merită osteneala s-o trăieşti. O h , D o a m n e , ce
uos miroase vînrul a p ă d u r e ! Şi... şi mi-e o foame
aşnică, zău aşa !
f — î ţ i mulţumesc, Francis !
| —- H a i d e , h a i d e ! Eşti plicticos cu sentimentalismele
l-talc, bătrîne 1 Ia priveşte colo ! Spaniolii culeg din apa
I sclavii aduşi de noi. N u c admirabil ? Să î n v ă ţ ă m , Tom,
F să î n v ă ţ ă m de la e i !

(va urma)
 Următorul număr
al seriet
oă prezintă
sfirsitul intîmplărilor
din povestirea lui
GEORGE ANANIA

CORSARUL D E FIER

C O R S A R U L DE FIER

C O R S A R U L D E FIER

C O R S A R U L D E FIER

; CORSARUL DE FIER

CORSARUL DE FIER

C O R S A R U L D E FIER
VOR APARE
ÎN
CLUBUL
TEMERARILOR
MEONIDA NEAM ŢU

ACOLO UNDE VlNTUL

) S T O G O L E Ş T E NORII

ACOLO UNDE VÎNTUL

ROSTOGOLEŞTE NORII

ACOLO UNDE VÎNTUL

ROSTOGOLEŞTE NORII

ACOLO UNDE VÎNTUL

ROSTOGOLEŞTE NORII

ACOLO UNDB VlNTUL

ROSTOGOLEŞTE NORII

EDITURA TINERETULUI
ROMULUS BARBULESCU

SIMB A M U E N N I

SIMBAMUENNI
SIMBAMUENNI

S I M B A M U E N N I

S I M B A M U E N N I

S I M B A M U E N N I

S I M B A M U H M N I

EDITURA TINERETUL UI
DAN GR. MIHĂESCU

PREVESTIREA C Ă L U G Ă R U L U I
CHESARION

PREVESTIREA CĂLUGĂRULUI
CHESARION

PREVESTIREA C Ă L U G Ă R U L U I
CHESARION

PREVESTIREA CĂLUGĂRULUI
CHESARION

PREVESTIREA CĂLUGĂRULUI
CUES.YJflON

EDITURA TINERETULUI
R A D U N O R

I D O L U L DE STICLA

I D O L U L DE STICLĂ
I D O L U L DE S T I C L Ă

IDOLUL DE STICLĂ

IDOLUL DE STICLĂ

IDOLUL DE STICLĂ

IDOLUL DE STICLĂ

EDITURA TINERETULUI
Redactor responsabil : T U D O R P O P K S C U
Tehnoredactor : G A B W E L A T Ă N A S E

Dat la cules 07.05.1006. Bun de tipar

2-J.00.I067J. Apărut 1 9 0 6 . Comanda tir. 7512. T i ­
ni/ 60 110. Uîrtie tusmlcelinS sul dc 63 g.'n»*,
700X1000 32. Coli editoriala 1,91. Coli de
«par 2. A.T. 17 777. C . Z . pentru biblio­
tecile mici 8 ft — 9 3

Tiparul executat s u b c o m a n d a nr. 60 289 la

C o m b i n a t u l Poligrafic „ C a s a Scînteii" — Piaţa
Scînteti nr. 1 — Bucureşti
Republica Socialistă R o m â n i a