Suport de Curs Cultura Plantelor

RO 2004/016-941.01.01.
06 GUVERNUL
ROMANIEI
Centrul Transfrontalier de Instruire Profesionala
Suport de curs pentru

Cultura Plantelor
Proiect implementat de Consiliul

Local Beresti Meria jud. Galati
În parteneriat cu
Asociatia ,, Speranta Danubiana ”

Consiliul Satesc Baurci-Moldoveni
Consiliul Local Baneasa jud. Galati
“Centrul Tranfrontalier de Instruire Profesionala”
Proiect implementat de Consiliul Local Beresti-Meria
Suport de curs pentru cultura

plantelor
Intocmit si redactat de catre colectivul Oficiului Judetean de Consultanta Agricola

Galati
CUPRINS
CEREALE...................................................................................................................................1
Tehnologii de cultivare a grâului de toamnă...............................................................................3
Tehnologii de cutivare a orzului..................................................................................................8
Tehnologii de cutivare a ovăzului.............................................................................................11
Tehnologii de cutivare a florii soarelui......................................................................................13
Tehnologii de cutivare a rapiţei colza........................................................................................16
Tehnologii de cutivare a porumbului.........................................................................................18
Tehnologia de cutivare a sfeclei de zahăr..................................................................................21
Tehnologia de cutivare a cartofului...........................................................................................25
CULTURA SFECLEI DE ZAHĂR..........................................................................................33
TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A LUCERNEI......................................................................36
TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A MUŞTARULUI................................................................39
TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A LEVĂNŢICEI..................................................................41
TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A CORIANDRULUI............................................................44
CEREALE
1. IMPORTANTA , PARTICULARITATI MORFOLOGICE SI BIOLOGICE ALE CEREALELOR

Din grupa cerealelor fac parte : graul, secara, triticale, orzul , ovazul, porumbul, sorgul, meiul si orezul.
Cerealele constituie o grupa fitotehnica de plante ce apartin familiei gramineae si care prezinta pentru hrana
oamenilor si animalelor cea mai mare importanta, ocupand pe glob cele mai mari suprafete dintre toate plantele de
cultura, respectiv de aproximativ 52% din suprafata arabila a lumii. In tara noastra cerealele ocupa 6,2- 6,5 mil.
Hectare , ceea ce reprezinta 62,65% din suprafata arabila.
2. BIOLOGIE
Fructul cerealelor este o cariopsa ( fruct uscat indehiscent) la care se pot distinge pericarpul , testa,
endospermul, embrionul.
Pericarpul ( invelisul fructului) este format din 4-5 straturi de cellule si provine din peretii ovalului.
Testa (invelisul semintei) provine din peretii ovulei.
Endospermul este partea cea mai dezvoltata a boabalor de cereale si reprezinta peste 80% din greutatea bobului.
Este format din celule mari , bogate in amidon.
Embrionul se gaseste la partea inferioara a bobului si este alcatuit din muguras (genula), tulpinita(pigela) si
radicela.
3. CRESTEREA SI DEZVOLTAREA
In ciclul de crestere si dezvoltare a cerealelor se disting doua etape succesive : vegetativa si generativa
Etapei vegetative ii corespunde germinatia, formarea radacinilor si infratirea.
Etapa generativa incepe cu momentul alungirii tulpinei si continua pe toata perioada formarii tulpinei(faza de
impaiere) precum si in fazele urmatoare de inspicare, formarea bobului si maturare.
4. GERMINAREA
Boabele de cereale absorb pentru germinare o cantitate de apa echivalenta cu 50% din greutatea lor.
Din punct de vedere al temperaturii minime de germinatie cerealele pot fi impartite in doua grupe :
- cereale la care temperatura minima de germinare este de 1-3 0 C( grau, secara, orz si ovaz.)
- cereale la care temperatura minima de germinare este de cel putin 8 0 C( porumb, mei, sorg, orez)
Temperatura optima pentru toate cerealele se incadreaza in limita a 18- 25 0 C
In conditii optime de germinatie cand cerintele fata de oxigen , temperatura, umiditate sunt indeplinite, rasarirea
cerealelor are loc in 4-5 zile.
Primele care se dezvolta sunt radacinile embrionare Apoi l ;la suprafata apare mugurasul.
Primele radacini care se formeaza in timpul germinatiei poarta denumirea de radacini embrionare si numarul lor
difera de la o specie la alta astfel : 3-5 grau, 3 ovaz , 4 secara, 5-8 sorg, 1 porumb, 1- mei, 1- orez
5. INFRATIREA
La scurt timp de la rasarire cresterea in lungime a tulpinitei cerealelor inceteaza , iar in sol aproape de suprafata
se formeaza nodul de infratire. Din acesta pornesc lastari noi numiti frati, iar faza de vegetatie se numeste Infratire. Pe
langa acestea din nudul de infratire se formeaza numeroase radacini denumite coronare. Acestea sunt fasciculate,
viguroase, mult mai lungi si abundent ramificate. In nutritia cerealelor radacinile coronare au rolul preponderent.
In nodul de infratire se acumuleaza cantitati mari de substante nutritive care la cerealele de toamna joaca un rol
deosebit de important pentru rezistenta lor la temperaturi scazute.
Prin nodul de infratire plantele se pot regenera formandu-se noi lastari. Lastarii care se formeaza din nodul de
infratire dau nastere la alte noduri din care pornesc noi frati si noi radacini coronare. Astfel la o planta se formeaza frati
de ordinul 1-2-3 etc. Capacitatea de infratire este determinata de numarul de frati pe care poate sa-i formeze o planta.
Dintre cerealele de toamna cea mai mare capacitate de infratire se intalneste la secara urmata de orz si grau.
Asupra capacitatii de infratire actioneaza pozitiv temperatura, lumina, umiditatea, marimea semintei, spatiul de
nutritie, masurile fitotehnice corespunzatoare. Infratirea decurge in cele mai bune conditii la temperatura de 8-12 0 C
Aplicatia ingrasamintelor azotate primavara timpuriu- la orzul si graul de toamna care au iesit slabe din iarna-
asigura dezvoltarea mai multor frati, deci un numar de spice mai multe.
6. FORMAREA PAIULUI
Este faza de vegetatie care se evidentiaza prin alungirea tulpinei. Pentru trecerea de la faza de infratire la faza de
alungire a paiului cerealelor de toamna trebuie sa parcurga mai intai stadiul de vernalizare( ierovizare) adica sa parcurga
15-50 zile in conditii de temperaturi scazute de 1-10 0 C. Fara parcurgerea stadiului de erovizare cerealele de toamna nu
pot trece din faza de infratire in faza de formare a tulpinei.
Tulpina cu internodiile foarte scurte se formeaza inca din toamna ; in cursul lunilor februarie- martie lungimea
spicului in faza embrionara depaseste lungimea tuturor internodiilor.
Alungirea tulpinei la cereale se face prin cresterea fiecarui internod in parte. Cresterea tulpinei incepe cu
alungirea primului internod bazal. Fata de celelalte internodii , internodul bazal este cel mai scurt si cel mai subtire, insa
cu elemente mecanice bine dezvoltate, fapt cei confera o rezistenta mai mare decat al celorlalte internodii. Lungimea
internodiilor creste de la baza spre varf, iar cel mai lung este cel ce poarta inflorescenta. Internodiile la grau, secara, orz,
ovaz, orez sunt lipsite de maduva pe toata lungimea lor ; iar la porumb, mei, sorg internodiile sunt pline cu maduva pe
toata lungimea lor.
Nodul tulpinii cerealelor este intotdeauna plin, in el regasindu-se fascicolele libere lemnoase intr-un fel se retea.
Deasupra fiecarui nod se gaseste zona de crestere a internodului ce urmeaza.
Durata fazei de formare a paiului la cereale este determinata de factori : genetici, temperatura , umiditate,
lumina, nutritie.
Pe masura alungirii tulpinei de la fiecare nod se formeaza frunzele. Ele sunt dispuse alternativ si sunt formate
din teaca si limb.
Teaca frunzei pleaca de la nod si inconjoara internodul aproape pe toata lungimea lui. Teaca frunzei superioare
protejeaza pe langa internod si inflorescenta in curs de formare.
Limbul frunzei este lanceolat cu nervurile paralele. Deci la locul unde incepe diferentierea limbului de teaca la
unele cereale se gasesc doua prelungiri mai mult sau mai putin dezvoltate denumite urechiuse( pinteni). Orzul are
urechiusele mai dezvoltate decat graul si secara, iar la ovaz acestea lipsesc.
7. INSPICAREA
Concomitent cu formarea paiului sub protectia invelisului de frunze creaste si inflorescenta formandu-se treptat
rahisul., elementele spiculetelor si elementele florale. Innainte de aparitie teaca ultimei frunze este mai voluminoasa
avand aspectul de burduf din cauza inflorescentei pe care o protejeaza numindu-se faza de burduf. La scurt timp dupa
faza de burduf inflorescenta iese afara din teaca ultimei frunze. Apare deci spicul ( paniculul) reprezentind faza de
inspicare.
Un spic este format dintr-o axa cu mai multe segmente denumit rahis. Locul in care se intilnesc doua segmente
poarta numele de calcai (genunchi). La fiecare calcai de rahis sunt prinse spiculetele, unul sau mai multe imbracate la
baza lor de doua formatiuni numite glume. Un spiculet cuprinde una sau mai multe flori, iar elementele ce alcatuiesc
spiculetul se deosebesc intre ele in functie de specie, varietate si soi.
Paniculul se deosebeste de spic printr-o axa mai lunga compusa din noduri si internoduri, de la fiecare nod
pornind ramificatii de diferite lungimi ; pe aceste ramificatii sunt prinse spiculetele
8. DESCHIDEREA F LORILOR
Inflorirea la cereale se poate produce in acelasi timp cu aparitia spicului ( orz), la cateva zile dupa aceea
(grau) sau dupa un interval mai mare (secara).
Inflorirea incepe de la mijloc spre cele doua extremitati la spic sau din partea superioara spre baza si de la varful
ramificatiei spre axa.
9. FORMAREA BOBULUI
Dupa fecundare incepe imediat formarea si cresterea bobului. Acesta ajunge la maturitate in functie de
temperatura si umiditate in 24-45 zile de la fecundare, perioada in care bobul acumuleaza cantitati mari de amidon,
proteine si alte substante.
In perioada de crestere a bobului se pot distinge trei faze :
- maturitatea verde sau in lapte
- maturitatea galbene sau in parga
- maturitatea deplina
In faza maturitatii verde ( in lapte) bobul este umflat, de culoare verzuie, iar sprans intre doua degete lasa sa
curga un lichid laptos. Continutul nap al bobului este mai mare de 50% . Embrionul are formate toate partile care il
compun numai ca acestea nu au atins`dimensiunile normale si continua sa creasca. Frunzele de la baza plantei si partea
inferioara a tulpinei sunt ingalbenite.
In faza maturitatii galbene (in parga) boabele contin o cantitate mai mica de apa de aproximativ 30% din
volumul lor , iar volumul lor apropiindu-se de cel normal. Bobul se poate strapunge cu unghia si poate fi framantat intre
degete ca ceara. Embrionul ajunge la dimensiuni normale. Planta este galbena cu exceptia nodurilor superioare care sunt
verzui. Intregul lan prezinta aspectul de galben.
Faza de maturitate deplina –boabele contin 15-16% apa sunt tari si nu mai pot fi strapunse cu unghia. Plantele
sunt uscate in intregime , iar frunzele bazale brunificate.
10. CADEREA CEREALELOR

Este unul dintre cele mai daunatoare fenomene care se poate manifesta in timpul vegetatiei plantelor. Cerealele
cazute dau productii mult mai mici , sunt atacate de diferite boli si daunatori, produc boabe de calitate slaba calitativ.
Factorii care determina caderea cerealelor : intensitatea redusa a luminii, abundenta nutritiei a plantelor cu azot,
densitatea prea mare la semanat.
Rezistenta la cadere este asigurata de factori ereditari si se poate mari si prin masuri fitotehnice ca stabilirea
unei densitati optime , asigurarea unui raport echilibrat NPK, folosirea unor substante. (ex: clorura de clor).
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A GRAULUI DE TOAMNA
1.Importanta
Graul este una dintre cele mai importante cereale care ocupa cele mai mari suprafete pe glob. Ea si variatele
produse care se obtin din faina de grau constituie hrana de baza pentru o mare parte a populatiei globului , 35-40%.
Importanta prezinta si faptul ca boabnele sale pot fi pastrate timp indelungat.
Boabele de grau se intrebuinteaza in hrana animalelor prezentand in comparatie cu boabele de porumb mai
multe avantaje intre care continutul mai ridicat in substante proteice si o productie comparativa cu a porumbului dar cu
un cost mai scazut.
Constituie o planta premergatoare excelenta pentru culturile de primavara (rapita) si plantele furazere de toamna.
2.Sistematica si soiuri
Graul apartine ordinului graminalis, familia Graminee.
Graul comun(Triticum estivum SSP vulgare)este specia cea mai raspandita pe glob ocupand 90% din graul
cultivat. Boabele lui sunt folosite in special pentru fabricarea painii. Are forme de toamna si primavara si cuprinde un
numar foarte mare de souiri.
Graul durum(Triticum turgidum) la care boabele se intrebuinteaza pentru prepararea pastelor fainoase.
3.Soiuri
Potentialul de productie al soiurilor de grau care se cultiva in tara noastra se ridica la 9-10 kintale la hectar.
Din punct de vedere fitotehnic unui soi i se cere pe langa capacitate mare de productie rezistenta la cadere,
rezistenta la iernare, rezistenta la sistavire(seceta),la exces de umiditate, rezistenta la boli foliare, valoare nutritiva si
tehnologica ridicata.
Soiurile de grau de toamna si zonarea lor in Romania ;
- in sud :Fundulea 4(F 4), Flamura 85(Fl 85), Dropia, Lovrin 34(L34), Rapid ;
- zona colinara din sud:Albota, Trivale, Simnic,F4;
- in vest: L34, L41, Fl85, F4, Delia, Alex, Dropia;
- in Transilvania:Ariesan, Apullum, Transilvania 1, Turda 81(T81), F4, T95;
- centrul si sudul Moldovei:Fl 85, Dropia,Gabriela, Moldova 83, F4, Alex;
- in nordul moldovei : Aniversal, Suceava 84(Suc 84), T 81, Ariesan.
Pariticularitatile diferitelor soiuri de grau(perioada de vegetatie, rezistenta la iernare,seceta si boli foliare,
rugini, fainare, septorioza, fuzarioza) constituie elemente de baza pentru stabilirea structuri soiurilor dintr-o zona sau
alta de cultura. Soiurile de grau durum se extind pe solurile Sudului Munteniei si Olteniei, in zona litoralului si in
campia de vest.
4. Particularitatile biologice ale graului

Semintele de grau germineaza in procent ridicat numai dupa parcurgerea repausului seminal care in conditii si la
soiurile din tara noastra au o durata de 40-65 zile.
Prin semanarea unui grau care nu si-a parcurs repausul seminal rezulta un lan care rasare neuniform si cu
densitate redusa de la care se obtin productii mici.
Procesul de germinatie incepe cu absorbtia apei in procent 40-45% din greutatea bobului uscat la aer care
conduce in scurt timp la marirea volumului semintelor.
Accesul apei si al oxigenului la temperaturi mai mari de un grad celsius( optime 22-250 C determina activizarea
enzimelor care in mediul apos transforma substantele de rezerva complexe( adica amidon, grasimi, proteine) in
substante cu molecule mici care sunt dirijate spre muguras si radacina. Incep sa apara mai intai la suprafata solului
tulpinita protejata de colioptil din al carui varf incep sa se formeze frunzele adevarate.
Numarul de radacini embrionare la grau este 3-5. Radacinile embrionare asigura practic trecerea graului peste
perioada lunga de iarna. Rezistenta pronuntata a graului de panina din toamna, iarna si primavara foarte timpuriu in anii
secetosi din zona de sud si sud-est a tarii trebuie atribuita in exclusivitate radacinilor embrionare.
La 10-12 zile de la rasarire cresterea in lungime inceteaza, iar in sol aproapa de suprafata se formeaza nodul de
infratire, din acesta pornesc lastarii noi numiti frati.
Ceea ce obisnuit se numeste nod de infratire reprezinta in realitate mai multe noduri foarte strans apropiate intre
ele. Asupra capacitatii de infratire actioneaza pozitiv marimea bobului care se seamana, epoca mai timpurie de semanat,
regimul de nutritie al plantelor, spatiul de nutritie.
Rezistenta graului de toamna la temperaturi mici din iarna este cu atat mai mare cu cat la intrarea in iarna
plantele contin o cantitate mai mare de zaharuri si substante proteice si o cantitate mai mica de apa.
5. Rotatia
Graul de toamna prezinta unele cerinte fata de rotatie cum ar fi :
- ponderea insemnata a speciei in structura culturilor de camp ;
- cerinte deosebite fata de pregatirea solului si fata de epoca de semanat ;
- sensibilitatea mare a culturilor la imburuienare, la toate categoriile de buruieni ;
- capacitatea redusa de valorificare a fertilitatii naturale a solului datorita sistemului radicular slab dezvoltat ;
- sensibilitate la un numar mare de boli foliare.
Fata de aceste multiple cerinte planta premergatoare pentru grau trebuie sa indeplineasca unele conditii :
- sa elibereze terenul cat mai devreme ;
- sa lase terenul curat de buruieni, cu insusiri chimice si fizice imbunatatite, cu un continut mare in substante
organice si nutritive.
Cele mai bune premergatoare pentru graul de toamna sunt leguminoasele pentru boabe si furaj( mazare,
borceag, fasole, soia), rapita de toamna, coriandrul, mustarul, macul, inul, canepa, cartofii de vara- toamna, sfecla,
porumbul, floarea soarelui. Orice cultura cu recoltare timpurie cu exceptia cerealelor paioase trebuie luate in considerare
ca premergatoare pentru graul de toamna. Culturile tarzii cele mai importante ca premergatoare pentru grau sunt
porumbul si floarea soarelui.
Porumbul pentru boabe este in general o premergatoare mediocra pentru grau deoarece in general lasa solul
sarac in apa si cu resturi vegetale. Desi mult timp floarea soarelui a fost socotita o premergatoare rea pentru grau
ultimele cercetari dovedesc contrariul :
- elibereaza terenul inaintea porumbului,
- il lasa mai curat de buruieni,
- solul se pregateste mai bine decat dupa porumb,
- nu sufera de boli comune graului.
Sunt neindicate ca premergatoare orzul, sorbul si iarba de Sudan (pentru ca lasa solul sarac in apa), lucerna si
monocultura mai mare de 2 ani.
6. Fertilitatea
Pentru 100 kg boabe plus productia corespunzatoare de paie, graul extrage din sol intre 2,3-3,3 Kg azot ; 1,1-1,8
Kg fosfor ; 1,9- 3,8 Kg potasiu.
Consumul relativ mic de substante nutritive nu se coreleaza insa cu cerintele reduse fata de aplicarea
ingrasamintelor.
Insuficienta azotului se manifesta prin reducerea numarului de frati, reducerea suprafetei de asimilatie, debilitarea
plantelor, reducerea rezistentei la iernare, se reduce numarul de flori fertile in spic si continutul boabelor in substante
proteice.
Excesul de azot determina cresterea suprafetelor foliare, reducerea asimilatiei, intarzierea vegetatiei, expunerea
plantelor la cadere, reduce rezistenta la iernare, mareste sensibilitatea la boli, reduce rezistenta la seceta, reduce
capacitatea de fructificare a plantelor.
Insuficienta fosforului incetineste cresterea plantelor de grau, reduce masa de radacini si intarzie maturitatea.
Excesul de fosfor determina cresterea in boabele de grau a continutului de fosfor si a amidonului in detrimentul
substantelor proteice.
Insuficienta potasiului se manifesta prin ingalbenirea specifica( opareala) a limbului frunzei in partea superioara si
pe margini. Mai tarziu planta « slabeste » si devine pipernicita.
Cantitatea de ingrasaminte ce se utilizeaza in cultura graului trebuie stabilita in functie de : soiul cultivat, tipul de
sol, planta premergatoare, umiditatea solului.
In functie de planta premergatoare dozele de ingrasaminte se stabilesc diferentiat astfel :
- dupa leguminoase dozele sunt mai mici ;
- dupa prasitoare cu 30-40%.
Calculul dozei optime economice :
DN Kg/ Ha= 25 Rps- Ns- Ng+ Npr in care
DN- doza de azot
25 – consumul specific de azot la o tona boabe;
Rps- recolta planificata in tone la hectar
Ns- aportul solului in azot care se aproximeaza intre 20 Kg/Ha pe solurile sarace si 60Kg/ Ha pe solurile
fertile( corect se apreciaza dupa indicele de azot)
Ng- aportul ingrasamintelor organice in azot( 2 Kg/tona dat direct, 1Kg/tona aplicat plantei premergatoare, 0,5 Kg/
tona aplicat culturii antepremergatoare)
Npr- corectia fata de planta premergatoare( mai putin cu 30 Kg/Ha dupa leguminoase, mai putin cu 20 Kg/Ha dupa
borceag si trifoi, 0 Kg/Ha dupa floarea soarelui fertilizata echilibrat, 20-25 Kg/Ha dupa premergatoare tarzii
nefertilizate cu azot.
Doza de azot calculata se majoreaza cu 15-20Kg/ Ha daca graul este neinfratit in primavara sau descaltat pe
timpul iernii.
Dp = 12Rp= - Dg in care :
Dp- doza de fosfor in Kg/Ha
12- consumul specific de fosfor la o tona de boabe
Rp- rotatia planificata
Dg- aportul in ingrasaminte organice
In general graul valorifica eficient doze de fosfor cuprinse intre 20-60 Kg/Ha. Ingrasamintele fosfatice se
incorporeaza la cultura graului de toamna numai sub aratura de baza la nivelul unde se dezvolta la sistemul radicular sau
pe aratura si se incorporeaza cu discul inainte de semanat.
In zonele de stepa si silvostepa unde pe timpul toamnei si iernii precipitatiile sunt reduse si pe soluri bruni-
roscate dupa planta premergatoare cu recoltare tarzie( floarea soarelui, porumb, sfecla, cartof, soia) se administreaza la
pregatirea patului administrativ intre ½ si 2/3 din DN avuta in vedere. La desprimavarare ( incepand cu luna februarie si
in cursul lunii martie) se administreaza diferenta de doza planificata.
7. Lucrarile solului
Pentru grau se efectueaza diferentiat in functie de zona de cultura, tipul de sol dar mai cu seama fata de planta
premergatoare.
A. Dupa premergatoare care se recolteaza timpuriu aratura de vara trebuie crapata cu grapa stelata pentru a se
nivela solul in scopul reducerii de evacuare a apei si maruntirii bulgarilor inca umezi. Pe timpul verii aratura
trebuie mentinuta curata de buruieni prin lucrari cu grapa cu colti reglabili( GCR) pentru ca solul arat mai ales
in urma ploi se imburuieneaza.Hotarator in realizarea de productii mari la grau nu este adancimea araturii
premordial ci timpul cand se executa si calitatea acesteia.In preajma semanatului aratura se lucreaza cu grapa cu
discuri in agregat cu GCR iar in ziua semanatului imediat inaintea masini de semanat se executa o cultivatie
totala cu combinatorul care asigura cele mai bune conditii pentru germinarea semintelor si rasarirea plantelor.
B. Dupa premergatoare care se recolteaza tarziu lucrari solului comporta dificultati in primul rand din cauza
resturilor vegetale, dar mai cu seama din cauza unei cantitati reduse de apa in sol in momentul recoltarii si din
cauza timpului scurt ce sta la dispozitie pana la semanat. In acest caz dupa eliberarea terenului se efectueaza
aratura cu plugul in agregat, cu grapa stelata la adancime mai mare sau mai mica in functie de umiditate,
urmandu-se insa incorporarea in sol a tuturor resturilor vegetale. Daca este necesar inainte de arat solul se
lucreaza cu grapa cu discuri perpendicular pe directia randurilor plantelor premergatoare pentru maruntirea
resturilor vegetale de la suprafata. Inainte de semanat aratura se lucreaza din nou cu grapa cu discuri in agregat
cu GCR. Daca nu sunt resturi vegetale in ziua semanatului patul germinativ se poate lucra cu combinatorul.
In unele toamne in zonele de stepa si silvostepa vremea este foarte secetoasa, pamantul pe suprafata culturii cu
premergatoare tarzii nu se poate ara fara scoaterea unor bulgari mari, uscati care nu se mai pot sparge cu grapa cu
discuri. Insamantarea graului intr-o asemenea aratura este o greseala. Deobicei in acest caz se recurge la mobilizarea
solului pe o adancime de 12-15 cm utilizand o grapa cu discuri grea in agregat cu un tractor de putere mai mare, dupa
care se fac doua discuiri cu grapa cu discuri obisnuita.Mai recent au fost elaborate si au inceput sa fie puse in aplicare si
metode de lucru a solului minime, dar care cer o perfectionalizare a mecanizarii ca principala conditie pentru aplicarea
acestui sistem.
8. Samanta si semanatul
Samanta de grau pentru semanat trebuie sa apartina soiului recomandat in zona si sa indeplineasca toate conditiile
unei plante riguroase. De calitatea semintei pentru semanat depinde densitatea culturilor la rasarire, infratire si vegetatia
plantelor.
Samanta trebuie sa faca parte din categoria biologica : baza , elita, I-1, sau cel mult I-2 cu puritate biologica
99,8%; 99,5%; 99%; puritate fizica 98%, 99%, capacitate de germinare peste 99%.
Pentru preintampinarea atacului de boli si daunatori semintele de grau se trateaza obligatoriu inainte de semanat
cu diferite substante funcicide sau insecto-funcicide.
Din seminte netratate apare riscul obtinerii unei recolte cu puternic grad de atac, recolta care practic nu se mai
poate valorifica.
Semanatul graului de toamna trebuie sa inceapa cand temperatura medie a aerului este de 13-15 oC si sa se
termine cand temperatura scade la 8-9 O C.
Inaite de a intra in iarna planta de grau trebuie sa vegeteze timp 40-50 zile la temperaturi medii zilnice mai mari
de 5%C. Pentru a putea rezista peste iarna la actiunea conditiilor nefavorabile plantelor trebuie sa formeze doi trei frati,
si sa acumuleze in nodul de infratire cantitati mari de zaharuri si sa-si dezvolte puternic radacinile embrionare.
Rezistenta graului semanat mai tarziu la iernare se reduce substantial din cauza neparcurgerii de catre planta a
procesului de calire, a inradacinarii slabe , a neformarii nodului de infratire.
Pentru realizarea densitatii optime trebuie avut in vedere numarul de boabe germinabile care se seamana pe
metru patrat, numar care ar trebui sa asigure cel putin 600 de spice pe metrul patrat. O productie medie pe spic de 1 g
rezulta 600 tone la hectar. Densitatea de 600 spice produse se poate realiza asigurand la semanat 400-600 boabe
germinabile pe metrul patrat.
Cantitatea de samanta la hectar :
Q= D M M B/ P G * 100
Q- necesarul de samanta la hectar
D- densitatea pe care o stabilim de semanat( in functie de irigat)
MMB- masa unei boabe
P- puritatea
G- capacitatea de germinatie
In tara noastra s-a generalizat distanta intre randuri 12,5 cm. Se pot lasa carari de la semanat care prezinta
urmatoarele avantaje:
- se intra in cultura cu tractorul numai pe carari fara sa se distruga plantele
- nu mai este necesara jalonarea
- se asigura o distribuire uniforma a substantelor
- intinderea aripilor de irigat pa carari
Prin aceasta productia de semanat se inregistreaza o pierdere de suprafata de 4-5% care este compensata de
productia mai mare de pe randurile de pe langa carari.
Adancimea de semanat in conditii optime nu trebuie sa depaseasca 4-5 cm
9. Lucrarile de ingrijire
Frecvent cantitatea de apa pe care semintele de grau o au la dispozitie in sol este insuficienta pentru rasarire si
impune tavalugirea semanaturii cu tavalugul inelar care asigura o rasarire de peste 90%. Daca solul din jurul semintei
este prea uscat lucrarea este daunatoare intrucat prin indesarea solului nivelul apei la seminte se poate ridica numai pana
la nivelul critic al germinatiei situatie in care unele seminte mucegaiesc.
Descaltarea (dezradacinarea ) plantelor la iesirea din iarna datorita inghetului si dezghetului repetat duce la
ruperea radacinilor si la dezgolirea nodului de infratire si se previne prin tavalugirea semanaturilor cu tavalugul
neted( cand solul este zvantat).
Pe teritoriul tarii noastre cresc in cultura de grau diferite specii de buruieni care fara combatere produc pagube
cuprinse intre 10-20% si chiar 60-80% din recolta.
Metoda cea mai eficace a combaterii de buruieni din cultura de grau este combaterea integrata. Rolul cel mai
important in acest sistem il au asolamentul si lucrarile solului. Combaterea directa in cultura graului se face in prezent
cu ierbicide simple sau combinate.In prezent in tara noastra sunt larg utilizate in combaterea buruienilor in cultura de
grau ierbicide pe baza de 2,4D si cele pe baza de MCPA( in special dicotexul). Tratamentul pe baza cu ierbicidul cu 2,4
D si MCPA incepe cand temperatura aerului este de 8-10 0 C cu tendinta de crestere in ziua inceperii tratamentului.
Graul nu este afectat de aceste ierbicide pana la inceputul formarii celui de-al doilea internod, iar buruienile au cea mai
mare sensibilitate la aceste irbicide in faza de rozeta.
Graul reactioneaza pozitiv la apa de irigat aducand sporuri de productie de 20-25 %. Cea mai eficienta udare a
graului este considerata udarea de rasarire. De cele mai multe ori in primavara se aplica graului de toamna o singura
udare si numai in anii foarte secetosi se administreaza si o a doua udare, dar momentul administrarii ei nu trebuie sa
depaseasca faza de burduf pentru asse evita aparitia bolilor spicului si caderea plantelor.
Tratamentul impotriva bolilor ce se instaleaza pe tulpini, spice, frunze conduce la importante sporuri de
productie 800-1100 Kg/Ha. Cu primul tratament realizat in faza de infratire se limiteaza o serie de boli ca : fainarea,
ruginile, bolile coletului. Al doilea tratament in faza de burduf limiteaza atacul la fainare, rugina, septorioza. Al treilea
tratament care se administreaza la aparitia spicului care limiteaza atacul la fuzarioza si inegrire. Substantele folosite in
timpul vegetatiei sunt sistematice si se utilizeaza singure sau in amestec(Alto, Bayleton, Tilt, Alert,etc.)
10.RECOLTAREA
Constituie un proces complex care se cere a se efctua in cel mai scurt timp si fara pierderi. La recoltare se
practica doua metode : recoltarea directa si recoltarea divizata.
Recoltarea directa se efectueaza cu combina si se cere a fi indeplinite urmatoarele conditii :
- lanul sa fie in faza de coacere deplina ;
- cultura sa fie cat mai putin imburienata ;
- plantele sa nu fie cazute ;
- vremea sa fie calda si insorita.
In zonele uscate durata optima de recoltare a graului este de 5-6 zile ,iar in cele mai umede de 6-8 zile.
Cultivarea in orice exploatatie agricola a doua trei soiuri de grau cu diferenta in durata de vegetatie favorizeaza
ca fiecare lan de grau sa fie recoltat in faza optima. Indicii de calitate ai operatiei de recoltare a graului cu combina care
se urmaresc pe parcursul recoltarii se refera la pierderile de boaba, gradul de spargere al boabelor si puritatea boabelor.
Recoltarea divizata apare in general ca necesara in zonele mai umede, in anii ploiosi, in culturile imburuienate
sau cu coacere neuniforma. In asemenea situatie graul se recolteaza in doua faze, metoda constand in secerarea plantelor
in faza de coacere in parga cu vindroverul la inaltimea de 20-25 cm de la suprafata solului si raman suspendate pe
miriste in brazda continua pana la umiditatea boabelor de 14% timp de 7-10 zile dupa care se treiera cu combina
echipata cu ridicatori de brazda.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A ORZULUI
1. IMPORTANTA
Se cultiva in primul rand pentru boabele sale care se intrebuinteaza pe scara larga in furajarea animalelor si in
industria berii. Paiele se intrebuinteaza in hrana animalelor. Se cultiva si pentru furaj verde, fie in cultura pura, fie
asociat cu o leguminoasa(borceag).
2. SISTEMATICA SI SOIURI
Orzul cuprinde trei varietati, dar importante pentru fitotehnie sunt numai doua.
A.Orzul-Hordum vulgare- convarietatea Hexastichon prezinta orzurile cu 6 si 4 randuri de boabe.
B. Orzul – Hordum vulgare- convarietatea Distichon are de la fiecare calcai de rahis tot trei spiculete insa
fertil este numai spiculetul din mijloc, iar celelalte sunt nefertile. Datorita acestui fapt la aceasta convarietate se
formeaza in spic numai doua randuri de boabe.
In tara noastra se afla in cultura orz din ambele varietati : orzul comun si orzoaica.
Orzul comun se cultiva in scop furajer pe cand orzoaica exclusiv in scopul industrializarii pentru bere.
Din soiurile de orz amintim :
- soiul de orz de toamna ( orz comun) Miraj, Productiv, Precoce, Adi, Dana, Madalin,
- din soiul orzoaica : Victoria, Laura.
3. COMPOZITIA CHIMICA
Raportul la substanta uscata boabele de orz contin : 60-65% hidranti de carbon, 9,5% -11% proteina bruta, 2-3%
grasimi, 4-7% celuloza, 2-3% cenusa.
Boabele orzului comun contin o cantitate mai mare de celuloza datorita plevelor care imbraca bobul cu o
cantitate mai mica de grasimi.
Proportia de substanta proteica in bobul de orz este pozitiv influientata si de ingrasamintele chimice cu azot sau
de fertilitatea solului.
Pentru hrana animalelor este de dorit ca boabele de orz sa contina o cantitate cat mai mare de substante proteice.
In schimb continutul ridicat in substante proteice scade extractia berei , micsorand astfel procesul de fabricatie. Cel mai
bun orz pentru bere este cel ce contine 9-11% proteina si 60-70% amidon din substanta uscata.
4. PARTICULARITATI BIOLOGICE
Plantula embrionului de orz in timpul procesului de germinatie strabate pe sub palee toata lungimea
bobului( germinatie bipolara).La germinatie orzul formeaza 5-8 radacini embrionare.
Sistemul radicular al plantatiilor de orz este mai putin dezvoltat decat la celelalte cereale paioase.
In schimb capacitatea de infratire a plantatiilor de orz este mai mare decat la grau, secara sau ovaz si constituie
o insusire de productie de cea mai mare importanta.
Un rol deosebit in acumularea substantelor din bobul de orz ca si la grau revine frunzei stindard din care peste
90% din substantele pe care le produce se depoziteaza in bob.Din cae de a doua frunza ajung in bob numai circa 52%
din similatele pe care le produce. Aplicarea unor stropiri extraradiculare cu ingrasaminte prelungeste durata frunzelor
stindard cu influente pozitive asupra influientei cresterii bobului( ingrasaminte foliare). Boabele de orz au o lungime de
8-12 mm, grosime de 2-5mm, MMB= 23-58 g, MH= 58-75 Kg.
Temperatura minima ceruta de orz pentru parcurgerea ciclului de vegetatie sunt in jur de 4 o C in mai, 10-11oC in
iunie, 140C-in iulie, 12o C in august, 7oC in septembrie. In perioada de coacere orzul necesita temperaturi medii zilnice
minime de 10o C. In conditiile tarii noastre orzul de toamna ajunge la maturitate cu 7-10 zile inaintea graului de toamna.
Temperatura minima de germinare a orzului este de 1-2 oC, iar rasarirea in conditii optime are loc la temperaturi de 15-
20o C. Pentru rasarire sunt necesare 110-130 o C. Pentru intrega perioada de vegetatie orzul de toamna necesita 1700-
2100o C. Dintre cerealele de toamna orzul are cea mai slaba rezistenta la temperaturi scazute, pana la -10 o C, -12o C,
maxim -15o C si mai ales cand temperatura scade brusc inainte de infratire si de perioada de calire.
Pe intrega perioada de vegetatie, in cazul in care nivelul de aprovizionare cu apa este optim, orzul are un
consum mediu de 480-500 mm repartizat astfel : 80-100 mm in toamna, 100 mm pe perioada de iarna si 300mm
primavara.
Fata de sol orzul are cerinte ridicate din cauza sistemului radicular mai slab dezvoltat si la capacitate redusa de
valorificare a compusilor mai greu solubili. Asigura productii ridicate pe solurile permeabile, cu textura mijlocie,
lutonisipoase si nisipolutoase. Zona foarte favorabila orzului si orzoaicei de toamna se intinde in campia din vestul tarii,
in campia din sudul Olteniei si Munteniei, in Baragan si sudul Dobrogei, nord-estul Moldovei intre Siret si Prut. In
zonele de sud, sud-est si in nord-est se intalnesc destul de frecvent toamne secetoase cand conditiile de semanat si
rasarire a orzului sunt putin favorabile. Zona favorabila se extinde de-a lungul zonelor din vestul si sudul Moldovei,
zona de centru si sud , precum si in Campia Transalvaniei si pe aluviunile Muresului, Tarnavelor si Somesului. Zona
putin favorabila cuprinde cea mai mare parte din Transilvania, suprafete intinse din dreapta Siretuli si zona solurilor
podzolite din Campiei Romane.
5. ROTATIA
Are cerinte ridicate din cauza ca el este mai putin rustic decat graul.
a). Foarte bune premergatoare : mazarea, rapita de toamna , inul pentru fibra, borceag vara si primavara,
fasolea, plante care se recolteaza timpuriu.
b). Bune premergatoare : floarea soarelui, trifoi, cartoful timpuriu, soia.
c). Mijlocii premergatoare : porumbul semi-timpuriu, cartoful semi-timpuriu, ovazul, sfecla de zahar recoltata
devreme.
d). Necorespunzatoare premergatoare : porumb tardiv, soia, tarzie, sfecla de zahar recoltata dupa 10 octombrie.
Pentru orzoaica de toamna se excepteaza mazarea, soia, fasolea, ca premergatoare deoarece s-ar obtine boabe in
continut mare de substante proteice.
6. FERTILIZAREA
Consumul de substante nutritive la orz este analog ca la grau. Pentru 100 kg boabe plus productia
corespunzatoare de paie, graul extrage din sol intre 2,3-3,3 Kg azot ; 1,1-1,8 Kg fosfor ; 1,9- 3,8 Kg potasiu.
Aplicarea ingrasamintelor in cultura orzului tine seama de urmatoarele reguli :
- folosirea numai a ingrasamintelor usor solubile
- ingrasamintele cu potasiu si fosfor trebuie aplicate numai la aratura de baza
- azotul pentru orzul de toamna se aplica fractionat :
 o parte inainte de semanat
 restul primavara foarte timpuriu inainte de reluarea vegetatiei
La soiurile de orz de toamna care manifesta o rezistenta scazuta la cadere si boli foliare orientativ se
administreaza 90-100 Kg N/Ha substanta activa.
7. LUCRARILE SOLULUI
Pentru orz se efectueaza diferentiat in functie de zona de cultura, tipul de sol dar mai cu seama fata de planta
premergatoare.
A.Dupa premergatoare care se recolteaza timpuriu aratura de vara trebuie crapata cu grapa stelata pentru a se
nivela solul in scopul reducerii de evacuare a apei si maruntirii bulgarilor inca umezi. Pe timpul verii aratura trebuie
mentinuta curata de buruieni prin lucrari cu grapa cu colti reglabili( GCR) pentru ca solul arat mai ales in urma ploi se
imburuieneaza.Hotarator in realizarea de productii mari la grau nu este adancimea araturii premordial ci timpul cand se
executa si calitatea acesteia.In preajma semanatului aratura se lucreaza cu grapa cu discuri in agregat cu GCR iar in ziua
semanatului imediat inaintea masini de semanat se executa o cultivatie totala cu combinatorul care asigura cele mai
bune conditii pentru germinarea semintelor si rasarirea plantelor.
B.Dupa premergatoare care se recolteaza tarziu lucrari solului comporta dificultati in primul rand din cauza
resturilor vegetale, dar mai cu seama din cauza unei cantitati reduse de apa in sol in momentul recoltarii si din cauza
timpului scurt ce sta la dispozitie pana la semanat. In acest caz dupa eliberarea terenului se efectueaza aratura cu plugul
in agregat, cu grapa stelata la adancime mai mare sau mai mica in functie de umiditate, urmandu-se insa incorporarea in
sol a tuturor resturilor vegetale. Daca este necesar inainte de arat solul se lucreaza cu grapa cu discuri perpendicular pe
directia randurilor plantelor premergatoare pentru maruntirea resturilor vegetale de la suprafata. Inainte de semanat
aratura se lucreaza din nou cu grapa cu discuri in agregat cu GCR. Daca nu sunt resturi vegetale in ziua semanatului
patul germinativ se poate lucra cu combinatorul.
In unele toamne in zonele de stepa si silvostepa vremea este foarte secetoasa, pamantul pe suprafata culturii cu
premergatoare tarzii nu se poate ara fara scoaterea unor bulgari mari, uscati care nu se mai pot sparge cu grapa cu
discuri. Insamantarea graului intr-o asemenea aratura este o greseala. Deobicei in acest caz se recurge la mobilizarea
solului pe o adancime de 12-15 cm utilizand o grapa cu discuri grea in agregat cu un tractor de putere mai mare, dupa
care se fac doua discuiri cu grapa cu discuri obisnuita.Mai recent au fost elaborate si au inceput sa fie puse in aplicare si
metode de lucru a solului minime, dar care cer o perfectionalizare a mecanizarii ca principala conditie pentru aplicarea
acestui sistem.
8. SAMINTA SI SEMANATUL
Semintele de orz pentru semanat trebuie sa aiba o puritate minima de 97%, capacitate de germinare minima
90%, greutate mare a semintelor si tratate impotriva Taciunului Zburator si Taciunele Imbracat cu produsul Vitavax=
2Kg/ tona de samanta sau Tiramitax= 3 Kg/ tona de samanta
Epoca de semanat se incadreaza pentru toate culturile orzului de toamna intre 20 septembrie si 10 octombrie.
Semanatul timpuriu mai ales in toamnele calde si lungi este deosebit de daunator deoarece plantele sunt expuse din
toamna atacului de fainare, afide si muste. Intarzierea semanatului determina o reducere insemnata a densitatii plantelor
si in consecinta micsorarea productiei. Pierderile la orzul si orzoaica de toamna prin semanat timpuriu sau tarziu pot
varia intre 600-2000Kg/Ha.
Densitatea de semanat a orzului si orzoaicei se stabileste ca se poate realiza in conditii optime prin folosirea de
boabe la germinat pe metrul-patrat cuprinse intre 450-550 boabe.
Distanta dintre randuri cu cea mai mare raspandire este de 12,5 cm.
Adancimea de semanat- boabele de orz au puterea de strabatere mai slab decat cele de grau- este de 3-4 cm.
9. LUCRARI DE INGRIJIRE
Orzul de toamna comporta in general aceleasi ingrijiri ca la graul de toamna.
In cazul culturilor dezradacinate in primavara se aplica tavalugul. Se intreprind masuri corespunzatoare pentru
preintampinarea baltirii apei care este foarte daunatoare culturii de orz.
Cantitatea de ingrasaminte ce se utilizeaza in cultura graului trebuie stabilita in functie de : soiul cultivat, tipul de
sol, planta premergatoare, umiditatea solului.
In functie de planta premergatoare dozele de ingrasaminte se stabilesc diferentiat astfel :
- dupa leguminoase dozele sunt mai mici ;
- dupa prasitoare cu 30-40%.
Pagubele produse de buruieni la cultura de orz se ridica la 20-65% motiv pentru care se folosesc urmatoarele
metode :
Metoda cea mai eficace a combaterii de buruieni din cultura de orz este combaterea integrata. Rolul cel mai
important in acest sistem il au asolamentul si lucrarile solului. Combaterea directa in cultura orzului se face in prezent
cu ierbicide simple sau combinate.In prezent in tara noastra sunt larg utilizate in combaterea buruienilor in cultura de
orz ierbicide pe baza de 2,4D si cele pe baza de MCPA( in special dicotexul). Tratamentul pe baza cu ierbicidul cu 2,4
D si MCPA incepe cand temperatura aerului este de 8-10 0 C cu tendinta de crestere in ziua inceperii tratamentului.
orzul nu este afectat de aceste ierbicide pana la inceputul formarii celui de-al doilea internod, iar buruienile au cea mai
mare sensibilitate la aceste irbicide in faza de rozeta.
Tratamentele impotriva bolilor foliare si a caderii plantelor determina sporuri de productie. Se intreprind 2
tratamente cu Bayleton( 0,5l/ Ha) impotriva bolilor (fainare si rugina) unul la aparitia primelor sintome de atac, altul la
3-4 saptamani ; si tratamentul cu Phynazol( 3l/Ha) in faza de impaiere( impotriva caderii).
La orzul de toamna udarea la semanat are cea mai mare importanta cand partea a doua a verii si perioada
semanatului sunt secetoase. La orzul de toamna udarea inainte de semanat se face cu o norma de 500 m 3 / Ha pentru a se
umezi solul pe o adancime de 30-40 cm pentru ca solul sa se pregateasca in conditii bune sau dupa semanat 300-400
m3/Ha pentru rasarire cand solul s-a pregatit bine fara udare. Udarile de primavara sunt determinate de starea de
vegetatie a plantelor si de rezerva de umiditate din sol. In cazul secetelor prelungite din timpul vegetatiei se impune o
udare cu putin timp inainte de inspicare.
10. RECOLTAREA
Orzul de toamna destinat furazarii animalelor se pote recolta cand umiditatea semintelor este de 16-18% caz in
care boabelor se expun la soare si se lopateaza des pentru a impiedica incingerea sau la coacerea deplina cand
umiditatea coboara la 15% si sub 15%.orzul pentru bere se recolteaza numai in faza coacerii depline cand continutul in
extracte neazotate este cel mai ridicat (13%-14% maxim 15%).boabele sunt depozitate numai cand umiditatea lor ajunge
la 13-14%. Orzul furajer se poate recolta si pentru fulguit la umiditate semintelor de 30-35%. In acest caz boabele se
insilozeaza rezulta un furaj cu aceasi valoare nutritiva ca boabele recoltate la maturitatea deplina.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A OVAZULUI
1. IMPORTANTA
Constituie unul dintre cele mai importante nutreturi concentrate, fiind de neinlocuit in hrana cabalinelor, dar si
al celorlalte specii de animale mai ale pentru cele de reproducere si tineret. In alimentatia omului boabele de ovaz sunt
utilizate sub forma de fulgi , faina, grisuri. Se cultiva si pentru productia nutretului verde sau a fanului reprezentand si
principala cereala care in asociere cu mazarichea se foloseste pentru producerea borceagului de primavara. Paiele si
pleava de ovaz au valoare nutritiva mai mare decat cele de grau sau secara. Ptrezinta importanta si prin aceea ca
valorifica foarte bine solurile cu vizibilitate redusa din regiunile umede si reactioneaza bine atat la ingrasamintele
organice cat si minerale. Circa 70% din suprafata totala cultivata in tara noastra se gaseste in Transilvania , in vestul si
in nordul Moldovei.
2. SOUIRI
In cultura de intalnesc soiuri romanesti : Somesan, Mures( prinavara), Florina( de toamna), si soi frantuzesc
Cory
Boabele de ovaz nedecordicate contin din substanta uscata 11,6% proteina bruta, 8,3% proteina digestibila,
4,1% grasimi, 57,7% extracte neazotate, 12,1% celuloza bruta, 4,3% cenusa. Extractele neazotate ajung in boabele
decorticate la peste70% si sunt formate in cea mai mare parte din amidon la care se adauga cantitati de zahar si dextrine.
Boabele de ovaz sunt foarte bogate in substante grase localizate in embrion.
Germinatia boabelor de ovaz este de tip bipolar din care cauza puterea de strabatere a embrionului de ovaz este
mai mica decat cea a graului, secarei si de aceea se acorda o mai mare atentie stabilirii adancimii de semanat. Sistemul
radicular este foarte dezvoltat si profund avand o mare capacitate de utilizare din sol a combinatiilor mai greu solubile.
Inflorescenta este panicul cu ramuri secundare asezate in 3-9 etaje, spiculetele sunt formate din 2-3 flori
acoperite cu glume mari. Cea mai dezvoltata inspiculet este floarea inferioara , iar a treia floare de regula ramane sterila.
Inflorirea incepe de la partea superioara a inflorescentei spre baza si de la varful ramurilor spre axul principal. Un
spiculet infloreste in una doua zile, un panicul in sase sapte zile, iar planta intreaga 10-12 zile. Frustul ramane la
maturitate imbracat in pleve , insa acestea nu sunt concrescute. Bobul de ovaz imbracat are lungimea de 8-18 mm,
MMB= 20-40 g, iar MH= 36-60 Kg.
Cerinte fata de caldura sunt moderate, boabele incep sa germineze la 2-3 oC, iar plantele rasarite rezista scurt
timp la temperaturi de ( -8)- (-9) oC. Pe masura ce inainteaza in vegetatie rezistenta ovazului la temperaturi scazute se
reduce, iar cea mai favorabila temperatura pentru deschiderea florilor este de 15-17 oC.
Fata de umeditate ovazul are cerinte mari, coeficientul de transpiratie este de 450-500. nu tolereaza
temperaturi ridicate si sufera in conditii de seceta, mai mult decat orice alta cereala. Ovazul trebuie considerata o planta
a climatului racoros si umed. Este mai putin pretentios fata de sol , creste bine pe soluri argilo-iluviale acide( PH= 5-
6), dar cele mai bune productii se obtin pe soluri lutoase sau luto-nisipoase.
5. ROTATIA
Dupa plante care lasa solul bogat in azot sau dupa prasitoare ingrasate abundent ovazul asigura productii mari.
Este foarte sensibil la efectul remanent al ierbicidelor triacide . daca se cultiva dupa el insusi ovazul da productii mici,
ca si dupa sfecla de zahar datorita unor daunatori comuni(nematozi). Este o premergatoare corespunzatoare pentru
plantele ce se seamana primavara in special prasitoare cu exceptia sfeclei de zahar.
6. FERTILIZAREA
Ovazul consuma pentru 100Kg boabe + paie : 3,3Kg N ; 1,1 Kg P; 3,7Kg K.
Ovazul depaseste cu mult graul in consumul de azot, iar potasiul influienteaza pozitiv raportul boabe/ paie. Este
recomandat ca azotul sa fie administrat o data cu fosforul pe solurile cernozomice in cantitati egale si in proportie mai
mare pe solurile din regiunile umede in mod deosebit pe solurile podzolice.
Este necesar pentru realizarea unui strat germinativ cat mai nivelat si cat mai maruntit pentru a raspunde in
conditii optime cerinte de insamantare a ovazului la o adancime mica.
8. SAMANTA SI SEMANATUL
Boabele de ovaz sunt mai intai supuse selectarii si separarii pentru a se separa si retine pentru semanat numai pe
cele mai mari care au o puritate minima de 97% si o capacitate germinativa de 85%. Pentru a se asigura combaterea
Taciunului Zburator inainte de a se semana samanta se trateaza in formalina 40%, in sol de 0,3% prin scufundare sau cu
Vitavax, Kinolate, Baileton= 2Kg la tona de samanta.
Epoca de semanare – ovazul se seamana primavara foarte timpuriu, cand pamantul s-a zvantat si se poate iesi
in camp. Intarzierea cu 10-15 zile a semanatului determina reduceri la productie cu 11-25%. Ovazul de toamna trebuie
semanat intre 1-10 octombrie. Ovazul de toamana si de primavara se seamana la distanta de 12,5cm si se asigura 450-
550 boabe germinabile pe m2 ceea ce corespunde unei norme de 130-140 Kg/Ha. Adancimea de semanat este de 2-
3cm.
Constau in combaterea crestei solului, buruienilor si daunatorilor.
Crusta formata la suprafata solului se distruge prin lucrari cu grapa stelata.
Combaterea buruienilor se face prin ierbicidare 2,4D in perioada de la infratire pana la inceputul alungirii
paiului. Daca ierbicidul se aplica mai timpuriu planta de ovaz sufera si determina reduceri de productii. Daca
ierbicidarea intarzie se micsoreaza eficacitatea actiunii din cauza ca buruienile devin mai rezistente.
10. RECOLTAREA
Momentul recoltarii trebuie stabilit cu mare atentie intracat coacerea este mai putin uniforma decat la celelalte
paioase, iar pericolul de scuturare prin intarzierea lucrarii este mai mare. Trecerea spre maturitatea completa a bobului
din partea superioara a inflorescentei reprezinta indicele de baza al inceputului recoltarii. In aceasta faza de coacere
combina realizeaza treieratul in cele mai bune conditii.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A FLOARII SOARELUI
1. IMPORTANTA
Fructele acestor plante contin peste 50% ulei alimentar cu calitate exceptionala(gust, miros, culoare), valoarea
nutritiva ridicata, valoare calorica si grad de asimilatie apropiate de valoarea untului de vaca si un grad mare de
conservabilitate.dupa extragerea uleiului raman turtite circa 300kg din tona de samanta care constituie importanta sursa
de proteine pentru hrana animalelor si materie prima din care se extrag concentratele de proteine folosite la prepararea
mezelurilor si a unor produse lactate.Capitolele ramase- dupa recoltare- intregi sau sub forma de faina se folosesc in
hrana animalelor. Tulpinile constituie un valoros combustibil sau material care se poate prefabrica placi foarte usoare si
rezistente. Floarea soarelui este o valoroasa planta furajera in deosebi pentru siloz si una din cele mai apriciate plante
melifere.
2. SISTEMATICA SI HIBRIZI
In prezent in cultura predomina hibrizii de floarea soarelui creati in tara noastra de Centru de cercetare
« Fundulea ». in Romania sunt omologati hibrizii : Helix ; Festiv, Floram 350, Floram 328, F206, Select, Turbo, Decor,
Domino, Favorit, Record( soi).
Zonarea hibrizilor de floarea soarelui:
AGROSISTEM HIBRIZI
Zona 1( cernoziomuri profunde): Campia Festiv,Floram , Select, Decor,Favorit, Turbo,
Romana, Podisul Dobrogei, Campia Vestica- Super
irigat
Zona 2(fertilitatea solurilor aluviale, aportul Helix , Festiv, Floram 328, Select
apei freatice si microclimat specific): Lunca
si Delta Dunarii,
Zona 3 ( soluri brun roscate si cernoziomuri Festiv, Floram 328, Select, F206
cu perioade de seceta) : Campia Romana- Domino, Decor, Turbo, Favorit, Super
neirigat, Podisul Dobrogei- neirigat
Zona 4: Campia Gavanului Burdea, Campia Floram 328, F206, Select, Super
Leu Rotunda
Zona 5 : Campia Jijei, Podisul Barladului Floram 328, Decor, Favorit, Select
F206, Super
Zona 6 (temperaturi scazute, compozitii Helix , Select, Festiv, Domino
chimice si fizice ale solului nefavorabile) : Favorit, F206, Super
Piemonturile vestice , Podisul Moldovei,
Podisul Getic –Sud
Floarea soarelui este o planta anuala ierboasa. Perioada de vegetatie cuprinde intre 110-140 zile. Radacina
principala este pivotanta , puternic ramificata si patrunde puternic in sol pana la 2-2,5 m, avand foarte multi perisori
radiculari.
Tulpina este dreapta , groasa si plina cu maduva. Frunzele sunt mari , paroase, conferind o raza de asimilatie
foarte mare. Florile sunt grupate in inflorescente de tip racem de forma unui disc concav. Fructul este o achena in
general ascutita la capatul cu care se prinde de inflorescenta. Suprafata pericardului apare diferit colorat :alb, cenusiu,
neagra, vargata.
Temperatura minima de germinatie este de 3-50C, iar plantele tinere suporta inghetul pana la (-6)- (-8) 0 C daca
nu sunt de lunga durata. In perioada infloritului pretinde temperaturi moderate de 18-20 0C , iar temperaturi mai mari de
300C determina piederea vitalitatii polenului, respectiv cresterea procentului de seminte seci.
Cerinte fata de umiditate : foarea soarelui are un consum ridicat de apa. O singura planta pe intreaga perioada
de vegetatie consuma in medie 70-80 litri apa.
Floarea soarelui are cerinte foarte mari fata de lumina.
Solurile potrivite pentru floarea soarelui sunt : solurile mijlocii lutoase, lutonisipoase,profunde, cu capacitate
foarte mare de retinere a apei.
4. ROTATIA
Floarea soarelui este putin pretentioasa la rotatie. Planta premergatoare- daca solul este bine aprovizionat cu apa
si daunatori.in regiunile cu ploi suficiente floarea soarelui poate urma dupa orice planta de cultura pe cand in regiunile
secetoase nu trebuie cultivata dupa plante cu inradacinare adanca(lucerna, sfecla de zahar, sorg, iarba de sudan- saracesc
solul in profunzime). Cele mai mari productii se obtin dupa porumb, mazare, grau.nu trebuie cultivata dupa :fasole, soia,
rapita deoarece ele sunt atacate de sclerotinia(putregaiul alb) si nici dupa tutun sau canepa din cauza buruienii lupoaie
care paraziteaza toate aceste plante. Intervalul dupa care revine pe acelasi teren nu trebuie sa fie mai mic de 6 ani.
Floarea soarelui este buna premergatoare pentru grau deoarece elibereaza terenul mai devreme, lasa pe sol o cantitate
mai mica de resturi vegetale, solul se lucreaza dupa sistemul fara aratura mult mai bine decat dupa porumb.este foarte
buna premergatoare pentru culturile de primavara.
5. FERTILIZAREA
Pentru 100kg seminte+frunze, tulpini si inflorescenta floarea soarelui extrage din sol : 6-7kgN ;2,5kgP ;12-
15kgK.
La insuficienta azotului plantele raman subtiri, cu internodiile lungi, cu frunze putin si cu suprafata de
asimilatie redusa. Plantele au o culoare verde palid, iar daca insuficienta este mai accentuata frunzele de la baza se
usuca.
La un exces de azot apare cresterea luxurianta a plantelor, a tulpinilor si frunzelor si se reduce cantitatea de ulei
din seminte.
La insuficienta fosforului plantele au crestere redusa, fructele raman mici, iar maturitatea lor intarzie si au
efecte negative asupra formarii si umplerii semintelor.
La insuficienta potasiului internodiile raman scurte, plantele sunt mici, cu frunzele mult mai apropiate intre
ele. Potasiul mareste capacitatea de retinere a apei, reduce traspiratia, marind rezistenta plantelor la seceta. Deasemenea
mareste rezistenta la cadere si boli si mareste pozitiv continutul de ulei din seminte.
Pentru floarea soarelui au importanta atat ingrasamintele organice cat si cele minerale. Floarea soarelui
valorifica gunoiul de grajd tot atat de bine daca este administrat plantei premergatoare ca si in cazul ingrasamintelor
directe. Reactia mai slaba a florii soarelui la ingrasaminte minerale trebuie pusa in primul rand pe seama capacitatii
plantelor de a valorifica foarte bine substantele nutritive din sol chiar daca acestea sunt mai greu solubile.
Foarea soarelui reactioneaza pozitiv la araturile efectuate cat mai devreme in vara. Dupa porumb sau alte
premergatoare recoltate mai tarziu se efectueaza aratura de toamna care se grapeaza in regiunile secetoase. Inlocuirea
araturii prin lucrari cu grapa cu discuri la 10-12 cm adancime, 1-2 ani practic nu influienteaza nivelul productiei.
Intreruperea lucrarilor solului prin arat mai multi ani determina reduceri semnificative de productie din cauza
compactarii solului si a infestarii cu unele buruieni perene. Patul germinativ se pregateste primavara dupa ce solul s-a
zvantat bine cu grapa cu discuri urmata imadiat inainte de semanat de lucrarea cu combinatorul.
Samanta corespunde pentru semanat atunci cand puritatea este cel putin 97%, iar capacitatea germinativa de
peste 85%. Inainte de semanat semintele se trateaza semi-umed cu funcicide contra putregaiului alb si cenusiu, manei si
daunatorilor.
Epoca de semanat : semanatul florii soarelui incepe cand in sol la adancimea de semanat se inregistreaza
temperaturi de 70C.
In cultura neirigata densitatea optima este cuprinsa intre 40-50 mii plante recoltabile la hectar iar in cultura
irigabila 45-55 mii plante la hectar. Cantitatea de samanta folosita variaza intre 3,5-5 Kg/ Ha. Distinta intre
randuri- 70 cm. Adancimea de semanat- variaza cu textura si gradul de umiditate al solului intre 5-8 cm.
Principalele lucrari de ingrijire in cultura florii soarelui sunt : combaterea buruienilor , combaterea bolilor si
combaterea daunatorilor si irigarea.
Floarea soarelui este o cultura sensibila la imburienare pana in faza in care plantele iregistreaza un ritm intens
de crestere adica la 30-40 zile de la rasarire. Dupa aceasta faza pericolul de imburionare dispare intrucat planta acopera
foarte bine solul inpiedicand rasarirea buruienilor prin umbrire. Distrugerea buruienilor in intervalul semanat- rasarit in
cazul in care aceasta se prelungeste, din cauza temperaturilor scazute, se realizeaza printr-o lucrare cu sapa rotativa pe
directia randurilor sau cu grapa cu colti inclinati inapoi perpendicular pe directia randurilor distrugandu-se buruienile
abia rasarite sau in curs de rasarire.lucrarea de baza in combaterea buruienilor o constituie prasitul. Se executa trei
prasile intre si doua prasile pe rand :
-prasila intai se aplica imediat ce plantele au format prima pereghe de frunze, cu viteza redusa de 3-5km pe ora,
-prasila a-doua la 10-12 zile de la prima,
-prasila a treia la 12-15 zile de la a doua, viteza 7-8km pe ora.
Zona de protectie la prima prasila se lasa 8-10cm pe fiecare parte a randului si se mareste la prasilele urmatoare
la 12-15cm. Prasele manuale se executa dupa prima si a doua prasila mecanica cu mare atentie pentru a nu se taia si
vatama plantele.
In zonele cu primaveri frecvent ploioase pe suprafete infestate cu buruieni mono si dicotiledonate anuale
ierbicidele se administreaza concomitent cu semanatul. In zonele cu primaveri frecvent secetoase erbicidele se
administreaza pe intreaga suprafata cu 1-5 zile inainte se semanat.
Floarea soarelului este o specie cu o serie de boli : putregaiul alb , mana, patarea bruna, frangerea tulpinilor,
putrezirea tulpinilor si radacinilor. In prezent singura masura de prevenire a atacului de mana o contituie respectarea cu
strictete a normelor agrotehnice referitoare la amplasarea florii soarelui in asolament si judicioasa alegere a plantei
premergatoare.
Prin atacul pe care il produc la inceputul vegetatiei ratisoara porumbului si vermele sarma se diminuiaza
densitatea optima si uneori cultura se compromite. Inlaturarea acestui risc se realizeaza prin tratarea semintelor cu
Furadan sau Diafuran.
Mijlocul principal de combatere a lupoaiei il constituie rotatia culturilor si evitarea ca premergatoare a speciilor
care sunt atacate de aceasta buruiana parazita( tutun, canepa, castraveti, tomate).
Consumul cel mai mare de apa se inregistreaza in fazele : aparitia inflorescentei si formarea semintelor. In
functie de rezerva de apa a solului la semanat si de precipitatiile din timpul vegetatiei se administreaza culturilor florii
soarelui 2-4 udari concentrate de regula in intervalul 20 zile inainte de inflorit pana la 20 zile de la inceputul formarii
semintelor. Normele de udare sunt in functie de zona de cultura cuprinse intre 500-700 m 3/Ha.
La sporirea productiei de seminte contribuie si polenizarea suplimentara a florilor prin instalarea a cel putin 2
stupi de albine pentru fiecare hectar in apropiere de lanul de floarea soarelui.
9. RECOLTAREA
Recoltarea mecanica se executa cu combine de cereale prevazute cu echipamentul de recoltarea florii soarelui.
Inaltimea de taiere se regleaza in 50-100 cm in lanurile in care plantele nu sunt vazute si de 20-50 cm in cele cu plante
cazute.
Recoltarea cu combina se face cand 75-80% din capitule au culoare bruna, iar umiditatea din seminte ajunge la
14-15%. Conditionarea(tratarea) semintelor de foarea soarelui inainte de pastrare constituie o masura obligatorie.
Semintele supuse pastrarii trebuie sa aiba o puritate fizica de 98%, seminte decojete sau vatamate sa nu depaseasca 2%.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A RAPITEI COLZA
1. IMPORTANTA
Semintele contin 42-48% ulei cu multiple intrebuintari industriale. Sroturile ce raman dupa extragerea uleiului
se intrebuinteaza in hrana animalelor.Este o excelenta planta melifera iar cultura este in intregime mecanizabila .Din
100 kg. seminte se obtin 30-35 kg ulei si 50-55 kg srot.
2. SOIURI
Soiuri omologate in Romania sunt :
- soiuri de primavara : Bolero, Star, Cyclone,
- soiuri de toamna : Colvert, Madora, Triumf, Valesca, Waton.
Rapita colza este planta anuala cu radacina pivotanta, profunda cu ramificatii laterale putine. Tulpina este
ierboasa cu talia 110-150 cm. si ramificatii. Florile sunt dispuse in inflorescente racem. Polenizarea se face in mare
parte de catre albine. Fructul este o silicva de 5-10 cm. lungime ce cuprinde 11-24 seminte. La maturitate silcvele
plesnesc foarte usor putandu-se inregistra din aceasta cauza mari pierderi de recolta. Tesuturile interioare ale fructelor se
usuca mai repede decat cele exterioare din care cauza fructerle se rasucesc si plesnesc cu usurinta. Semintele rapitei sunt
mici MMB=4,5-5,5g. Sunt castanii, negre pana la negriceoase. MH=65-68kg.
Samanta la inceputul lunii septembrie in conditii corespunzatoare de umiditate rasarirea are loc in 10-15 zile.
Dupa rasarire apar treptat noi frunze care formeaza la suprafata solului o rozeta. Este deosebit de important ca pana la
venirea frigului planta sa fie dezvoltata si adaptata pentru maxima rezistenta la temperaturi scazute. Adaptarea (calirea)
plantelor pentru rezistenta la frig se identifica cu formarea in rozeta a 6-8 frunze complect dezvoltate. In aceasta stare
rapita rezista la temperaturi destu de scazute cu conditia sa nu stagneze apa in sol.
Primavara in a doua jumatate a lunii martie la temperatura de 5 0C planta isi reia cresterea si incepe alaungirea
tulpinii. La sfarsitul lunii martie tulpina are lungimea de circa 20cm,iar inflorescenta pricipala devine vizibila. Inflorirea
incepe in prima decada a lunii aprilie, tulpina inca ramifica si creste in inaltime. Crestere continu pe toata durata
infloritului si inceteaza la inflorirea ultimilor flori. In inflorescenta se afla in acelasi timp silicve formate, flori deschise
si butoni florali (boboci). Dupa fecundare silicvele au ritm rapid de crestere iar la circa 80 zile de la inflorire semintele
sunt ajunse la maturitate . inflorirea la rapita este abundenta insa o parte insemnata din flori nu ajung la formarea de
silicve, in deosebi florile din ultima inflorire datorita fenomenului de avort. La maturitate plantele de rapita pierd
frunzele aproape in totalitate, partea terminala a tulpinii si ramificatiile sunt uscate iar partea bazala a tulpinii ma
pastreaza culoarea verde. Semintele sunt de culoare rosie-bruna.
Rapita are o rozeta de 6-8 frunze bine dezvoltate rezistente la temperaturi scazute pana la -15 0C dar cand solul
este uscat. In cazul solului prea umed rezistenta la germinare este mult mai mica, plantele putand fi distruse la
temperaturi de la (-7)-(-10)0C. In primavara pe masura ce creste rapita devine tot mai sensibila la temperaturi scazute.
Alternarile inghet si dezghet in aceasta perioada pot produce mari pagube culturii de rapita. Brumele din perioada
infloririi determina distrugerea intregii recolte. Vegeteaza bine in primavara la temperaturi de 15-20 0C.
Seceta inainte si dupa semanat este daunatoare pentru rasaritul si cresterea plantelor de rapita. In schimb in
primavara datorita cresterii sale rapide rapita valorifica umiditatea acumulata in sol inearna.
Este pretentioasa fata de sol si da rezultate bune pe solurile profunde, bogate in humus si capacitate mare de
retinere a apei. La noi cele mai bune soluri sunt : brun-roscate, cernoziomurile, aluviunile. In tara noastra rapita gaseste
cele mai bune conditii de vegetatie in : Campia de Vest, Campia Dunarii, Dobrogea, si in jumatatea de sud a Moladovei.
4. ROTATIA
Cele mai bune premergatoare sunt plantele care se r3ecolteaza cat mai timpuriu pentru a se putea pregati terenul
pana la semanat in cele mai bune conditii. Bune premergatoare pentru rapita se considera : mazarea, borceagul de
toamna, cartofii foarte timpurii, orzul de toamna, graul de toamna.
5. FERTILIZAREA
Pentru 100kg seminte+tulpini consuma : 5,5%kgN ; 3,5%kgP ; 4,1%kgK si 7kgCa.in functie de solul pe care se
cultiva cantitatea de azot ce se administreaza la cultura de rapita se cuprinde intre : 90-95kg pe cernoziomuri si 130kg
pe solurile podzolite. Administrarea azotului este indicata sa se faca in special primavara. Fosforul reprezinta o desebita
importanta in dezvoltarea rapitei ;asigura o buna inradacinare a plantelor si amplifica procesul de adaptare la conditiile
de iernare. Se administreaza prin imprastiere uniforma pe intreaga suprafata inainte de aratura 60-8-kg/ha.potasiul are
un rol deosebit in acumularea uleiului, in cresterea rezistentei plantelor la cadere si boli, la mai buna adaptare la
conditiile de iernare. Administrarea obisnuita este de circa 70kg/ha si se realizeaza in acelasi perioada cu fosforul.
Realizarea unui pat germinativ bine maruntit constituie pentru rapita in conditiile tarii noastre una dintre cele
mai importante probleme.la semanatul terenului trebuie sa fie maruntit,umed si asezat. In cazul in care nu se realizeaza
un pat germinativ corespunzator cultura de rapita sufera mult si prezinta numeroase goluri,intra slaba in iarna si nu
rezista la temperaturi scazute.
Samanta trebuie sa aiba puritate 98%, germinare 85%. Se recomanda tratarea semintelor inainte de semanat cu
produsele :Sumilex, Rovral, Ronilan (1kg/tona).
Epoca de semanat este cuprinsa in perioada 5-15 septembrie in zona de sud a tarii si 1-10 septembrie in vest ,
nord si estul tarii. Semanatul mai devreme este daunator plantelor putand forma in aceasta situatie o prea mare masa
vegetala care le predispune la conditiile nefavorabile din timpul iernii. Epoca de semanat a rapitei in Romania trebuie
considerata factorul tehnologic limitativ de cea mai mare importanta pentru productia de seminte la aceasta cultura.
Densitatea plantelor nu trebuie sa coboare sub 100-110 plante/m2 . Cantitatea de seminte la hectar prin care
se asigura cantitatea optima este de 5-10Kg. Distanta in randuri este de 12,5 cm. Adancimea de semanat este mica
de 2-3 cm.
8. LUCRARILE DE INGRIJIRE
Tavalugirea usoara a solului dupa semanat in cazul in care umiditatea este redusa creaza conditii mai bune
pentru rasarire. Ritmul de crestere a rapitei in primavara asigura o foarte buna aparare a culturii impotriva imburieonarii
in acest sezon.
Rapita este atacata de numeroase boli ca : putregaiul alb si cenusiu, rugini. Masurile de combatere sunt in
primul rand preventive , adica fertilizare echilibrata, semanat in epoca optima, evitarea excesului de umiditate,
interzicerea semanarii rapitei dupa plante cu boli comune( putragaiul alb) : fasole, soia, lucerna, floarea soarelui.
In timpul vegetatiei se fac la avertizare tratamente cu Sumilex, Rovral, Ronilan.
Puricii de pamant produc pagube insemnate la plantute mai ales in conditii de seceta. Alti daunatori ( gargarita
Luciferelor, gandacul Lucios, gandacul Rosu) se combat prin 2-3 tratamente cand culturile sunt in pericol cu diferite
insecticide.
Irigarea : pentru rapita irigarea prezinta importanta deosebita la rasarire. Nu trebuie dat o cantitate mare de apa.
In general norma de udare este de 350-400 m3. In primavara rapita nu se iriga.
9. RECOLTAREA
Solicita o deosebita atentie atat in stabilirea momentului de recoltare cat si recoltarea in sine. Recoltarea rapitei
direct cu combina incepe cand semintele sunt brunificate si umiditatea ajunge la 16-18%. Pentru a se diminua cat mai
mult pierderile se iau urmatoarele masuri : suprimarea rabatorului, reducerea numarului de palete si captusirea acestora
cu cauciu. Viteza de inaintare a combinei este de 2-3 Km/h. Terminarea recoltarii se face in 2-3 zile.
TEHNOLOGIA CULTIVARII PORUMBULUI
1. IMPORTANTA
Boabele sunt utilizate in : alimentatia oamenilor , furajarea animalelor si in industria spirtului, amidonului,
dextrinei, mitozei. Pentru hrana animalelor se foloseste si in masa verde sau insilozat in faza lapte-ceara asigura multe
unitati nutritive si cost scazut. In tara noastra porumbul se seamana pe 395 mil. Ha din care 70% in sudul tarii si campia
de vest.
2. SISTEMATICA SI SOIURI
Zea mays indurata ( porumb cu bob tare sticlos)
Zea mays indentata ( porumb cu dinte de cal)
Zea mays everta ( porumb pentru floricele) :F325, Perlat624, Excelent.
Sub denumirea de hibrizi se cuprind semintele obtinute pe baza liniilor consacvinizate. Sunt de trei feluri:
hibrizi simplii, hibrizi dublii, hibrizi triliniari.
Hibrizii simplii se evidentiaza prin :
- evitenta exprimare a fenomenului heterozis numai in generatia F 1
- perfecta uniformitate a stiuletilor
- uniformitatea plantelor si a insertiei stiuletilor
- capacitatea de productie mare
- rezistenta la factori nefavorabili
- capacitatea de adaptare la conditiile pedoclimatice
Hibrizii cultivati intr-o zona sau exploatatie agricola trebuie sa raspunda unor cerinte ca :
- perioada de vegetatie sa permita maturitatea plantelor
- sa dispuna de o capacitate de productie cat mai mare si constanta
- capacitatea de adaptare la conditiile, la cultura de la un an la altul
- rezistenta la cadere, frangere si boli.
Hibrizii sunt grupati dupa perioada de vegetatie in :
- foarte timpurii( 800-10000C) : Suc95 ; Suc99 ; Suc108 ; F102 ; Montana
- timpurii( 1001-12000 C) : Suc97 ; Pilinoaie101, 110 , Ciclon, Cristal
- semitimpurii (1201- 14000 C) : Turda215, 260, 200 , F270, Elan, Dea
- semitarzii( 1401-15000 C) : F320, 322, 340, 376, 365, Soim, Vultur,
- tarzii( 1501-16000 C) : F412, 418, 420., Cocor, Rubin, Temerar,
Hibrizii de porumb ai firmei Pioneer din SUA se caracterizeaza prin: potential ridicat de productie, comportare
buna la recoltare mecanizata , capacitate de pierdere rapida de apa in faza de maturare.
Boabele de porumb sunt constituite din :
- in cea mai mare parte din substante extractive neazotate( endosperm), substante proteice(apa),
- in cantitati mai mici se gasesc subtante grase, minerale, vitamine, enzime,( embrion)
- celuloza( pericarp).
Extractele neazotate sunt alcatuite din : amidon ( din care rezulta glucoza lichida sau solida si izomeraza( zahar
invertit) ; zaharuri, dextrina , celuloza, acid pantotermic, acid folic. Boabele de porumb contin vitaminele : E ,B1 ,B2 ,B6 ,
PP.
Porumbul este o planta anuala ierboasa. Embrionul dezvolta o radacin asi impreuna cu radacinile aventive
seminale (2-3) constituie sistemul radicular temporar. Plantele formeaza in sol primul nod tulpinal, iar in continuare
planta formeaza mai multe noduri succesive( 6-10). Din fiecare nod subteran se formeaza 6-16-20 radacini care
constituie radacina adevarata. Planta formeaza si radacini aventive ariene numite radacini ancora. Radacinile din
nodurile apropiate tulpinii se ramifica si indeplinesc functii de absorbtie si sustinere. Sistemul radicular este dezvoltat,
fasciculat.
Tulpina este formata din 8-12 internodii pline cu maduva, iar vasele conducatoare de seva sunt dispuse
neregulat. Din nodurile de la baza tulpinii porumbului emite lastari numiti copili. Frangerea tulpinii poate fi determinata
de : insuficienta in potasiu, dezvoltarea sistemului radicular, lumina , diferite specii ale genului fuzarioza, atacul
sfrederitorului, densitatea prea mare.
Frunzele au limbul lat la inceolat, lumgimea 50-80 cm, latimea 4-12cm. Pa fata superioara in epiderma se
gasesc numeroase celule buliforme, in conditii de seceta acestea pierd apa din care cauza limbul se rasuceste spre
interior astfel isi reduc suprafata de transpiratie marindu-si rezistenta la seceta.
Porumbul este o planta unisexuat monoica. O planta de porumb formeaza 1-3 stiuleti. Bobul de porumb este o
cariopsa. Are acapacitate de adaptare la seceta. Cantitatea anuala de apa trebuie repartizata pe perioada de vegetatie.
Porumbul nu are cerinte deosebite fata de sol.
Porumbul are cerinte mari fata de temperatura :
- temperatura minima de germinare 8-100 C
- la temperatura de 210 C porumbul rasare in 5-6 zile, la 15-180C rasare in 8-10 zile
- temperaturi mai mici de -40C distruge planta in intregime
- in perioada inspicatului si insemanarii temperaturi zilnice 23 0C.
5. ROTATIA
Porumbul are pretentii reduse fata de plantele premergatoare. Premergatoare foarte favorabile :leguminoasele,
lucerna, prasitoare, cartofi, sfecla de zahar, floarea soarelui, in, canepa, orz, secara. Neindicate ca premergatoare :sorgul,
iarba de sudan, meiul. Porumbul nu are, cu mici exceptii, boli comune cu alte plante, iar daunatorii comuni se combat cu
usurinta . porumbul valorifica si straturile mai profunde ale solurilor, este mai rezistent la seceta, reactioneaza mai bine
la ingrasaminte si valorifica rezervele nutritive ramase de la plantele premergatoare. Rotatia grau- porumb practica fara
intrerupere un numar mare de ani se dovedeste necorespunzatoare pentru productii mari de porumb. Porumbul suporta
monocultura ani in sir fara sa-si reduca substantial productia daca se aplica ingrasaminte minerale si organice. Este o
buna premergatoare pentru culturile de primavara.
6. FERTILIZAREA
Este o mare consumatoare de substante nutritive. Pentru 100Kg boabe + paie se inregistreza un consum de
2,43Kg N, 1KgP, 2,14KgK. Cea mai mare parte din elementele nutritive se consuna pana la inceputul formarii bobului.
Pentru porumb gunoiu de grajd constituie un ingrasamant deosebit de valoros care determina sporuri de productie.
Fertilizarea lui este semnificativ amplificata in cazul in care se administreaza azot inpreuna cu fosfor. Potasiul este un
macro element nutritiv in care solurile din Romania sunt bine aprovizionate si prezinta tot mai mare importanta ca
ingrasamant in cultura porumbului. Aprecierea efectului potasiului din ingrasamintele aplicate se coreleaza cu actiunea
azotului si se asociaza cu marirea rezistentei plantelor la cadere si la boli( fuzarioza). Ca regula generala ingrasamintele
cu posfor si potasiu se administreaza inaintea araturii si se incorporeaza in sol cu aceasta. Epoca de administrare a
azotului este in functie de conditiile de cultura : pe cernoziomuri se administreaza fractionat ( pe rand odata cu
semanatul, la prasit, cu apa de irigat), pe soluri acide (odata cu semanatul pe rand si la prasa), pe soluri nipsipoase in
doua trei reprize.
Porumbul trebuie semanat in sol afanat , in strat adanc, bine maruntit, cu rezerve de apa si curat de buruieni.
Dupa plantele recoltate timpuriu este suficienta o singura aratura in agregat cu grapa stelata. In cadrul asolamentului
este recomandat o aratura adanca 25-30cm. Dupa plante cu recoltare tarzie imediat ce se elibereaza terenul se executa
aratura adanca , si dupa plante care se recolteaza un pic mai devreme se lucreaza in agregat cu grapa stelata. In
primavara se pregateste patul germinativ in ziua sau preziua semanatului cu grapa cu discuri in agregat cu GCR. Pe
terenurile in panta lucrarile in primavara se executa obligatoriu perpendicular pe directia pantei.
Puritate biologica , puritate fizica minima 98%, capacitate de germinare 90%.
Tratarea semintelor este o importanta masura pentru realizarea densitatii culturii. Se face in procesul de
conditionare cu diferite funcicide.
Epoca de semanat : trebuie sa inceapa cand in sol la ora 8 a.m. la adancimea de 10cm se inregistreaza cel putin
80C , iar vremea este spre incalzire.
Zona 1- : Campia de vest, Sudul Dobrogei si sudul Moldovei- 1-20 aprilie
Zona 2- : Campia Transilvaniei si Centrul Moldovei – 15-20 aprilie
Zona 3- : zonele sud Carpatice si nordul tarii- 20-30 aprilie si prima decada a lunii mai.
Datorita intarzierii semanatului apar pierderi de recolta, prea timpuriu are ca efect imburuinarea.
Densitatea optima pentru terenurile nefertile si neirigate este mai mica decat pe terenurile fertile si irigate
cu 10-20mii plante la Ha. Limitele se cuprind intre 45-80 plante recoltabile la hectar
ZONA I ZONA II ZONA III
Hibrizi
IRIGAT NEIRIGAT IRIGAT NEIRIGAT IRIGAT NEIRIGAT
TIMPURII 70-80 50-55 70-80 50-55 70-80 55-60
MIJLOCII 70-80 50-55 70-80 45-50 60-70 50-55
TARZII 70-80 45-50 60-70 45-50 - -
Determinare densitatii lanului de porumb se face prin numararea plantelor pe portiuni de 10m 2 , adica pe 14,3 m
lungime la 70cm distanta intre randuri in 20-30 puncte pe diagonala unei sole de 100Ha.
Cantitatea de samanta de semanat de la care se asteapta densitatea optima variaza functie de pierderi
inregistrate in timpul vegetatiei. Cel ami adesea se seamana 15-30Kg/Ha.
Distanta de semanat intre randuri este 70 cm, iar cea intre plante pe rand variaza de densitatea culturii :
28,6cm pentru 50mii plante la Ha, 17,8cm la 80mii plante /Ha. adancimea de semanat trebuie corelata cu textura,
temperatura, umiditatea solului pentru a se obtine un procent mare de germinare si o rapida rasarire a
plantelor. In general adancimea este de 5-6cm pe solurile din regiunea umeda si 6-8cm in regiunea de stepa si
cea de silvostepa si pe solurile cu textura mijlocie ; in caz de sol uscat 10-11-12cm.
9. LUCRARILE DE INGRIJIRE
Porumbul este o planta sensibila la buruieni. In perioda de vegetatie a porumbului trebuie sa se asigure
combaterea buruienilor si a daunatorilor aceste cuprinzand lucrarea cu sapa rotativa, prasila mecanica si manuala.
Lucrarea cu sapa rotativa se face cund plantele au 4-5 frunze si afaneaza solulla suprafata , distruge
buruienile abia rasarite sau incoltite. Sapa rotativa trebuie sa lucreze pe timp frumos, cu soare cand s-a ridicat roua si
plantele sunt putin ofilite. Adancimea de lucru a sapei rotative este de 3-6cm, productia zilnica aproxim. 38Ha., cu
viteza mare de 11-14Km/h. Sunt necesare trei prasele :
1.se executa timpuriu cu viteza mica 4Km/h la scurt timp dupa rasarirea porumbului cu discuri de protectie a
randurilor de plante
2.dupa 14-15 zile de la prima ( 8-10Km/h)
3.dupa 15-20 zile de la a doua (10-12Km/h).
Prasile manuale se intercaleaza intre prasele mecanice.
Pentru stabilirea regimului de udari la cultura porumbului se au in vedere :
- udari de aprovizionare ( pentru completarea deficitului de udare a solului)
- udare de rasarire in caz de seceta cu o norma de 20-25mm.
- udari pe vegetatie – perioada de atentie maxima- intre 20-25 iunie si 15-20 august
Numarul de udari este de 3-4, intervale intre udari de 12-14 zile , iar normele de udare de 7-8 m 3/Ha- (soluri
permeabile)- si 400-500 m3/Ha (permeabilitate redusa)
10. RECOLTAREA
In procesul de formare si maturare se disting trei faze de coacere :
- faza coacerii in lapte- dureaza in jur de 10 zile( consumat, fiert, sau pe jar)
- faza galbena –direaza 10-15 zile (frunzele uscate 50-60%, iar panusele exterioare accentuat albicioase)
- faza maturitatii depline cu un continut de apa de 30% si sub 30%.
Recoltarea sub forma de stiuleti fara panusi este cea mai larg raspandita si se realizeaza manual sau mecanic.
Recoltarea porumbului in boabe se efectueaza la o umiditate de max. 28% si se face cu combina de recoltat cereale
paioase, echipata cu sistem de treier. Dupa recoltare boabele se usuca pana la 14-15% umiditate, pierderile sub 2,5%,
grad de vatamare a boabelor sub 8%, iar puritatea este de 90%.
11. PORUMBUL PENTRU BOABE IN CULTURA SUCCESIVA
Pentru reusita se tine seama de suma temperaturilor utile care se inregistreaza de la recoltarea plantei
premergatoare pana la caderea primei brume si de resursele hidrice. Date de semanat : Zona 1- 5iulie, Zona II-1 iulie,
Zona III- 20 iunie. In cultura succesiva cu hibrizi din grupa FAO 300-400 si 400-500 se obtin productii mari de masa
verde si stiuleti in faza lapte ceara, se realizeaza pe teren discuit sau semanat direct( necesita combaterea buruienilor cu
ierbicide nevolatile). Fertilizarea cu azot se face o data cu semanatul folosindu-se ½ de doza. Densitatea optima este de
80-90 plante /Ha. Fara irigare nu se poate conta pe productii de boabe. Prima udare dupa semanat- 300-400m 3/Ha- , a
doua se face dupa rasarire , iar in continuare in functie de precipitatii, a treia se face in prima jumatate a lunii
septembrie. Recoltarea nu necesita masuri speciale fata de porumb cultivat in ogor propriu. In cazul in care porumbul nu
ajunge la maturitate si apare pericolul brumei care intrerupe vegetatia este mai rational recoltarea plantelor intregi
pentru insilozare.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A SFECLEI DE ZAHAR
1. IMPORTANTA
Este planta care asigura in tara noastra si in Europa materia prima pentru industria zaharului. Sfecla de zahar se
poate folosi si la : fabricarea spirtului, alimentatia animalelor, alimentatia fermentativa,. Taitei de sfecla reprezinta un
nutret cu o mare valoare economica, melasa care reprezinta 4-5% radacini prelucrate se foloseste in alimentatia
animalelor.
2. SOIURI
Alexa, Astru, Centro, Forum, Lena, Sonia, Cremona, Gisela, Inger, Laser, Stefania, Ovatio, Picnic, York,
Danubia, Elba, Jamaica, Marian, Prisma, Onix, Dana, Cleo, Roma.
3. COMPOZITIA
Proportia de zahar din radacinile de sfecla este influientata de mai multi factori ca : soi, clima, sol, ingrasaminte,
irigare, si densitate si oscileaza intre 14-20% din greutatea totala a radacinilor de sfecla.
Corpul sfeclei care reprezinta de fapt radacina sfeclei este partea plantei unde se depoziteaza zaharul.
Este cornos, de forma pivotanta si cuprinde 3 parti importante :
a)coletul (epicotilul)-este partea superioara a sfeclei de zahar, reprezinta in general 4-8% din lungimea corpului
sfeclei si 15-20% din greutate. El creste in afara de pamant , nu se industrializeaza si este indepartat prin
decoletare.
b)Hipocotilul( gatul)- este lipsita de radacini, reprezinta 25-30% din greutatea corpului sfecclei si 5-10% din
lungimea sa
c)Radacina propriuzisa-reprezinta 50-60% din greutate si 80-90% din lungime.
Radacina sfeclei de zahar patrunde in pamant pana la 2m si chiar mai mult, iar lateral de la 60-100cm. Frunzele
– sfecla are aparat foliar foarte bine dezvoltat, o singura planta in conditii normale ajunge sa formeze pe toata perioada
de vegetatie 50-70 frunze. Sfecla isi formeaza mai intai o suprafata de asimilatie mare dupa care incepe cresterea
accentuata a radacinilor si depunerea zaharului. Ramurile florifere in anul al II-lea de cultura din coletul sfeclei de zahar
pornesc una sau mai multe ramuri pe care se gasesc inserate florile, ele ajung la inaltimea de 120-200cm. Dealungul
ramurilor sunt inserate frunze mai mici decat cele din rozeta formata in anul I si sunt alungite , lanceolate, si scurt
petiolate. Sfecla de zahar este o planta alogama , polenizarea facandu-se prin vant si insecte , iar durata infloritului la o
planta este de 10-25 zile. Fructul la sfecla este o glomerula , masa 1000 glomerule este cuprins intre 20-30g.
Relatiile plantei cu factorii de vegetatie :
A. Temperatura - sfecla incepe sa germineze la temperatura 3-4 0C. Rasare in 10-15 zile la temperatura de 10-
150C. Cerinte mai mari fata de temperatura are sfecla in lunile iunie, iulie, august si sunt favorabile
temperaturile medii de 180C. In faza de acumulare maxima a zaharului temperatura medie potrivita este 16-
16,50C. Acumularea zaharului inceteaza la temperatura de 5-6 0C. S-a stabilit ca jmaturizarea sfeclei sta in
directa legatura cu temperatura din cursul lunii iulie. Cu cat aceasta luna este mai calda cu atat se grabeste
dezvoltarea sfeclei, acumularea zaharului, si maturitatea tehnologica. Temperaturile mai mici de 4 0C in cursul
rasaririi si in faza de cotiledoane stanjenesc vegetatia plantelor, iar temperaturile de -2_-4 0C produc degenerarea
cotiledoanelor. Planta cu 6-10 perechi de frunze pot suporta geruri pana la -8 0C. Radacina recoltata ingheata la
-10C.
B. Umiditatea- cel mai mare consum il are in lunile inie-iulie-august. Insuficienta apei in aceste faze determina
ofilirea si uscarea frunzelor, stagnarea cresterii radacinii, iar daca insuficienta se accentuiaza deshidratarea lor.
Spre toamna o cantitate mai mica de precipitatii inlesnesc acumularea zaharului si maturitatea tehnica.
Precipitatiile abundente din luna mai pot sa dauneze sfeclei prin formarea crustei si imburuienarea culturii.
C. Lumina – in lipsa insolatiei directe procentul de zahar scade iar cantitatea de substante nezaharoase si substante
minerale cresc. Un mare randament in depunerea substantelor organice se asigura cand in timpul zilei lumina
intensa alterneaza cu lumina mai slaba prin innourare. Formarea si depunerea zaharului sunt favorizate de
perioade lungi de lumina din lunile august, septembrie, octombrie, cu conditia ca frunzele sa fie turgescente.
D. Solul – cele mai favorabile sunt solurile profunde, omogene, bine structurate cu raportul intre nisip si argila in
limite foarte stranse, echilibrate cu capacitatea de retinere a apei pemeabile pentru apa si aer, bogate in
substante organice si minerale, cu reactie neutra sau alcaina , care sa favorizeze dezvoltarea radacinilor de
sfecla.
E. Zonarea – zona foarte favorabila ocupa suprafetele in Campia de Vest, Campia Transilvaniei, Depresiunea
Barsei, partea de nord-vest a Moldovei. Din aceste zone sunt excluse suprafetele cu terenuri nisipoase ,
saraturate, lacavistele sau alte soluri mai putin corespunzatoare. Tot in aceasta zona se incadreaza luncile raului
Mures, Somes, Cris, Timis, Olt, Siret iar la irigat estul Campiei Romane, Baraganul, Dobrogea,si estul
Moldovei.
5. ROTATIA
Sfecla de zahar urmeaza in primul rand dupa cereale de toamna . alte bune premergatoare : inul, secara,
orzul si cartoful. Nu trebuie cultivata dupa ea insusi si poate reveni pe acelasi loc dupa 4 ani in cazul in care terenul nu
este infestat cu nematozi. Dupa 6 ani cand se iregistreaza o infectie slaba si 8 ani la infectie puternica. Nu trebuie
cultivata dupa rapita, mustar sau alte crucifere din cauza atacului de nematozi. Sfecla da productii mici si dupa ovaz,
iarba de sudan si canepa. Se cer evitate ca premergatoare floarea soarelui, leguminoasele anuale si perene deoarece lasa
o rezerva mare de agenti patogeni in sol. Sfecla de zahar este o planta buna premergatoare pentru plantele care nu sunt
atacate de nematozi.
6. FERTILIZAREA
Insuficienta azotului- se manifesta prin aceea ca frunzele la inceput au o culoare verde clar care trece apoi in
verde galben atunci cand insuficienta este mai accentuata. Aceasta decolorare se manifesta in primul rand pe frunze mai
batrane si este uniforma pe toata suprafata limbului.
In cantitate de exces al azotului poate sa favorizeze intarzierea acumularii zaharului si formarea unor cantitati
mai mari de substante mezaharata.
Fosforul favorizeaza dezvoltarea radacinilor tinere, contribuie la imbogatirea calitatii sfeclei , a continutului de
zahar, accelereaza cresterea si maturitatea plantelor si asigura o buna asimilare a azotului si intervine ca un foctor
esential in formarea zaharului. Insuficienta fosforului- la inceputul vegetatiei determina o intarziere a dezvoltarii
plantelor. Frunzele primesc o culoare verde intunecata , iar daca insuficienta se accentuiaza marginea se inconjoara cu o
culoare roscata. Daca insuficienta fosforului continua si in alte faze de vegetati frunzele pierd treptat culoarea verde
inchis trecand in verde clar apoi in galben asemanatoare cu cele de la insuficienta azotului. La exces de fosfor
radacinile au o structura mai rezistenta fara sa-si piarda din calitate se maturizeaza mai repede fapt ce determina
scaderea productiei. Fosforul favorizeaza absorbtia apei si a substantelor minerale din sol neutralizeaza acizii organici,
stimuleaza activitatea procesului de fotosinteza si mareste rezistenta plantelor la boli si seceta. Favorizeaza formarea pe
radacini a unui numar mai mare de ramificatii absorbante.
Insuficienta otasiului influienteaza dezvoltarea cantitativa a radacinilor determinand o degradare a calitatii si o
sensibilitate marita a plantelor fata de boli si daunatori. La exces de potasiu frunzele cresc accentuat in detrimentul
radacinilor.
Borul – carenta de bor la sfecla se manifesta prin ingalbenirea si deformarea frunzelor tinere din centrul rozetei,
frunze care intr-o faza mai avansata pier. Pulpa coletului sub aceste frunze se brunifica si se necrozeaza. Tesutul
coletului si zona centrala si inima sfeclei putrezesc. Carenta de bor aproducand astfel boala putregaiului inimii sfeclei.
Insuficienta borului determina reducerea greutatii radacinilor, a continutului acesteia in zahar si cersterea continutului
de azot. Carenta de bor se previne prin aplicarea de bor in sol in cantitati de 1,5-3Kg/Ha bor si care se poate realiza cu
8,5-17Kg/Ha acid boric sau 13,2-26,2 Kg/Ha borax,administrate in acelasi timp cu ingrasamintele NPK. O diminuare a
carentei de bor se poate obtine si prin fertilizare extraradiculara in sol de acid boric in concentratie de 0,05- 0,1 %.
Gunoiul de grajd actioneaza pozitiv prin substantele nutritive si prin imbunatatirea conditiilor fizice si
biochimice ale solului. Dozele de gunoi de grajd care se folosesc la sfecla trebuie sa se incadreze intre 20-30tone/Ha si
poate fi administrat atat fermentat, mai putin fermentat sau deloc fermentat. Sse administreza prin imprastiere uniforma
pe toata suprafata , se incorporeaza sub aratura de vara sau toamna.
Rezultatele experimentale au evidentiat sporuri de recolta cand impreuna cu gunoiul de grajd se administreaza
50-60Kg/Ha N, 40Kg/Ha P. Pentru tara noastra ingrasamintele cu potasiu ridica putine probleme. Ingrasamintele cu
fosfor si potasiu se administreaza obligatoriu innainte de efectuarea araturii de baza prin imprastiere uniforma.
Ingrasamintele cu azot simple se administreaza in cultura sfeclei fie inainte de aratura de baza cu cele fosfatice , fie pe
aratura si se incorporeaza cu grapa cu discuri.
Se executa din vara o aratura adanca de 30cm cu subsolaj. Se cere o aratura adanca plus scarificare deoarece
radacina sfeclei desi este pivotanta si foarte puternica are o capacitate slaba de penetrare a solului neafanat si se creaza
conditii pentru inmaganizarea intregii cantitati de apa provenite din precipitatii si imbogateste conditiile fizice ale
solurilor argiloase. Aratura trebuie sa fie ca adancime si latime a brazdelor, maruntita, fara gresuri , sa asigure
incorporarea resturilor vegetale a gunoiului de grajd si a ingrasamintelor minerale. Pregatirea patului germinativ
trebuie sa asigure eliminarea denivelarilor, obtinerea unui pat germinativ foarte unifoem pentru a se plasa echidistant
semintele in plan orizontal si vertical. Pregatirea patului germinativ pentru sfecla in cea mai mare parte trebuie realizat
din toamna prin lucrari ale araturii cu grapa cu discuri prevazuta cu lana nivelatoare. Primavara patul germinativ se
pregateste pentru semanat printr-o singura trecere cu combinatorul la adancimea de 4-5cm , erbicidele de administreaza
si se incorporeaza concomitent cu aceasta lucrare. Este o greseala folosirea grapei cu discuri primavara, pentru ca se
reduce cu 40% productia daca semanatul intarzie 14 zile , in timp ce la lucrarea cu combinatorul numai cu 18%.
Semintele sfeclei de zahar pentru semanat pot fi plurigerme care atrag dupa sine raritul si manogerme (se
drajeaza). Capacitatea de germinatie a sfeclei de zahar influienteaza direct productia de radacini si zahar. Inainte de
semanat samanta nedrajata se trateaza cu funcicide pentru combaterea bolilor din perioada de germinare si rasarire, si cu
insecticide pentru combaterea daunatorilor care aduc pagube in perioada de rasarire. Sfecla se seamana cu semanatori de
precizie.
Epoca de semanat- sfecla de zahar se seamana primavara timpuriu in momentul in care se poate intra in teren
in toate zonele de cultura. Intarzierea semanarii cu 10 zile atrage reducerea productiei cu 20%. Sfecla de zahar semanata
timpuriu rezista mai bine la boli, daunatori si seceta.
Densitatea optima de plante la hectar este cuprinsa intre 80-100 mii si se obtin prin aplicarea unei densitati la
semmanare cuprinse intre 180-220 mii seminte germinabile la hectar.
zonaI in cultura : neirigata – 200-220 mii seminte= 70-90 mii plante
irigata – 180- 200 mii seminte= 80-100 plante
zona II (Moldova) : neirigata – 200-220 mii seminte= 70-90 mii plante
irigata – 180- 200 mii seminte= 80-100 plante
distanta intre plante pe rand = 22 cm, intre randuri= 45 cm.
Adancimea de semanat :
- seminte monogerme= 2,3 cm din cauza puterii slabe de strabatere a germinatiei
- seminte plurigerme slefuite- 2-4cm
Prasitul sfeclei de zahar – sfecla este deosebit de sensibila la imburuienare datorita ritmului redus de crestere
in primele saptamani si a faptului ca partea aeriana a plantei este lipsita de tulpini si ramificatii care sa umbreasca solul,
sa impiedice dezvoltarea buruienilor. De cele mai multe ori pana la rasarirea sfeclei de zahar se da o prasela pe
intervalul dintre randuri( prasila oarba) pentru distrugerea buruienilor si a crustei, viteza 3-4Km/h, si se face cu cutite tip
sageata si cu discuri de protectie a randurilor. Prin prasele se distrug buruienile fata de care sfecla se prezinta ca o
cultura foarte sensibila, mai ales la inceputul vegetatiei, se conserva apa si se creaza conditii corespunzatoare pentru
aerisirea solului. Numarul de prasele este cuprins intre 4-5.
Prasila I- mecanica sau manuala- aceasta trebuie executata cu foarte mare atentie pentru ca particolele de
pamant discocate de cutitele cultivatorului sa nu acopere plantutele de sfecla , zona de protectie in cazul mecanizat nu
trebuie sa fie mai mica de 4-5mm, iar viteza de 3-4Km/h. Discurile de protectie se folosesc si la urmatoarele prasile.
Prasila II- se executa imediat dupa rarit ,iar urmatoarele la intervale de 10-12 zile functie de precipitatii si
imburuienare. In intervalele dintre randuri care sunt acoperite cu frunze nu se mai executa prasile ci doar pliviri. La
ultima prasila cutitele tip sageata se inlocuiesc cu cutite unilaterale. Adancimea prasililor are importanta si este cuptinsa
astfel : prasila I- 4-5 cm. prasila II- 6-8 cm,Prasila III- 8-10 cm,prasila IV –V -10-12 cm.pasile manuale in numar de 2-3
se executa pe rand cu atentie pentru protejarea fiecarei plante.
Conbaterea chimica a buruienilor- in functie de humusul din sol cuprins intre 1-6% sunt recomandate
urmatoarele ierbicide : Olticarb( 5-8Kg)+ Venzar( 0,5-2,5Kg) sau Dual 500( 3-6L)+Venzar( 0,5-2,5Kg), Betanal( 6-8L).
Incorporarea ierbicidelor volatile se face cu combinatorul la pregatirea patului germinativ. Betanalul se administreaza
dupa ce plantele de sfecla au format preimele perechi de frunze, iar buruienile au 2-3 frunze si se face in zile
calduroase , dar nu la temperaturi mai mari de 25 0C pentru ca produce arsuri pe frunzele de sfecla. Palamida si susaiul ,
in cazul unor infestari mai tarzii se combat cu ierbicidul Lontrel 300(0,5L/Ha) aplicat cand buruienile au 20-30cm
inaltime.
Raritul reprezinta lucrarea cea mai costisitoare. Prin aceasta lucrare cand semanatul s-a facut cu seminte
plurigerme trebuie sa se elimine din lan 1-3 milioane plante /Ha. Volumul lucrului se reduce substantial atunci cand se
foloseste samanta monogerma calibrata si drajata, iar semanatul se face cu masini de precizie. Raritul se face in faza a
doua frunze adevarate. Intarzierea raritului pana la 4 frunze atrage scaderea productiei cu 10% , iar pana la 6 frune de
15%. Raritul poate sa intarzie cu 10-15 zile fara ca productia sa scada numai in cazul semintelor monogerme.
Combaterea bolilor si daunatorilor- intre boli trebuie retinute cele de la germinare si rasarire : caderea
plantelor, cercosporioza, fainarea, mana, iar intre daunatori trebuie retinuti : gargarita sfeclei, ratisoara, buha verzei,
molia sfeclei, afidele, puricele sfeclei. In afara de masurile fitotehnice : rotatie, lucrari de combatere si respectarea
epocii de semanat se iau masuri de combatere chimica prin tratamente la seminte cu insecto-funcicide si tratamente pe
vegetatie cu insecto-funcicide.
Principalele boli foliare : cercosporioza si mana se combat prin tratamente foliare cu funcicide la aparitia
acestora. Se practica 1-2 tratamente la culturile neirigate si 2-3 tratamente la culturile irigate. Intervalul intre tratamente
12-14 zile utilizandu-se topsin, Bavistin, Bayleton, Tilt. Limitarea raspandirii manei pe parcursul vegetatiei (4-5 frunze)
se asigura cu turda de pral( 4,5Kg/Ha).
Irigarea sfecla de zahar este o mare consumatoare de apa. Luand in considerare repartizarea precipitatiilor,
rezerva de apa a solului la semanat, si dinamica consumului de apa udarile se repartizeaza astfel : iunie- 1 undare ; iulie-
august 3-5 udari, septembrie 1 udare, cu norme intre 600-800 m 3 /Ha. Intre ultima udare si recoltare trebuie sa treaca 30
zile.
10. RECOLTAREA
Momentul recolarii trebuie sa coincida cu recoltarea tehnologica evidentiata prin cel mai ridicat continut de
zahar. Recoltarea sfeclei se face manual, semimecanizat sau mecanizat.
a.Pentru recoltarea manuala se foloseste furca cu 2 coarne in forma de lira. Curatirea de pamant se face cu patea
neascutita a cutitului pentru a nu produce vatamari, iar decoletarea consta in indepartarea coletului, adica 1 cm deasupra
insertiei primelor frunze printr-o taiere orizontala. Decoletarea gresit efectuata( mai adanca) atrage pierderi de recolta. O
data cu decoletarea este obligatorie indepartarea varfului radacinii mai subtire de 1 cm pentru acesta se vestejeste mai
repede si de aici incepe alterarea.
b.Recoltarea semimecanizata presupune operatia de dislocare a radacinilor cu dislocatorul urmata de
decoletarea manuala
c.Recoltarea mecanica se poate desfasura divizat sau direct. Divizat consta in decoletarea radacinilor urmata de
dislocare , extragerea din sol, separarea radacinilor de frunze si incarcarea in mijloacele de transport.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A CARTOFULUI
1. IMPORTANTA
Este una din cele mai importante plante alimentare, furajere si industriale. In industrie cartoful constituie o
valoroasa materie prima pentru fabricarea spirtului, amidonului, dextrinei si glucozei.
2. SOIURI
Din punct de vedere al perioadei de vegetatie soiurile de cartofi se impart in :
-timpurii( 0,1) cu perioda de vegetatie 70-90 zile : Ostara, Catelina, Roclas, Runica
-semitimpurii(0,2) cu perioada de vegetatie 90-100 zile : Sucevita, Rustic, Rozana, Eterna N, Robusta N,
Cristian, Frumoasa.
-semitarzii(0,3)- cu perioada de vegetatie 100-110 zile : Desiree, Casin, Ago, Sante NN, Siculus N, Amelia ,
Cristela, Hargita, Nicoleta, Redsec, Tampu, Luisa N, Milenium N.
-tarzii (0,4)- cu perioada de vegetatie peste 110 zile.
Dintre soiurile straine mentionam :
-timpurii( 0,1) cu perioda de vegetatie 70-90 zile : Fresco N, Agatha N, Impata N, Karlena N, Superior
-semitimpurii(0,2) cu perioada de vegetatie 90-100 zile : Escort, Kondor, Romanu, Signal
-semitarzii(0,3)- cu perioada de vegetatie 100-110 zile : Proventa ,Cosmos, Rasant
Catalogul oficial al soiurilor de cultura din romania inscrie 64 de soiuri de cartofi din care 37 create de statiunea
Brasov.
Din punct de vedere al calitatii soiurile se grupeaza in :
-clasa A- pentru salata- tuberculii sunt putin fainosi, nu se sfarma la fiebere, cu consistenta tare
-clasa B- pentru diferite preparate culinare- tuberculii putin fainosi , nu se sfatma la fierbere sau crapa putin,
consistenti
-clasa C- fainosi- se crapa in timpul fierberii , cu consistenta redusa
-clasa D- foarte fainosi, tuberculii se sfarma complet in timpul fierberii.
3. COMPOZITIE CHIMICA
Tuberculii de cartofi contin in medie 76,3%apa,23,7%substanta uscata. Intra in categoria productiilor suculente
in care apa este ¾ din greutatea totala. Raportate la substanta uscata principalele componente din tuberculii de cartofi
reprezinta:amidon 75,3%,proteina bruta 7,94%, grasime 0,5%, celuloza2,32%, cenusa 4,41%.
Cartoful este o planta ierbacee anuala si se imulteste vegetativ prin tuberculi si sexuat prin seminte.
Radacina cartofului este fibroasa , mult ramificata si cu slaba putere de patrundere in sol. Radacina care se
formeaza de pe coltii porniti in crestere sunt radacini primare. Radacinile care pornesc din stoloni sunt radacini
secundare. Dar toate sunt radacini aventive. 60% din masa de radacini este raspandit pe stratul de sol de la 0-20cm. , 16-
18% pe strutul de la 20-40cm, 17-20% pe stratul de la 40-60cm, si munai 2-3% pe stratul de la 60-80cm. Radacinile
cartofului patrund cu dificultate in solurile grele sau tasate. Radacinile cartofului sunt sensibile la insuficienta
oxigenului si la exccesul dioxidului de carbon. Sufocarea radacinilor apare daca stratul de sol de la suprafata este
compact si nu permite accesul suficient al aerului.
Tulpina –intalnim la cartof tulpini fipogee (subterane- stoluni si tuberculi), si tulpini epigee( aeriene- vrejii).
Stolonii sunt lastari ai vrejului din portiunea lui aflata in sol, ingrosati, suculenti, de culoare alba si prin ingrosarea
varfului lor rezulta tuberculii. Tulpina aeriana este ierboasa , suculenta, muchiata. La o singura planta se gasesc 4-8
tulpini care ramifica si dau cartofului aspect de tufa.
Frunza –elaboreaza o substanta care stimuleaza tuberizarea. Ziua scurta sau timpul in care claritatea luminii
este limitata favorizeaza formarea substantelor de tuberculizare.
Florile- culoarea corolei poate fi: alba, violet deschis sau inchis, cu nuante de albastru sau roz in functie de soi.
Marimea florilor alaturi de culoare poate fi o caracteristica de diferentiere a soiurilor.
Fructul- este o baca rotunda cu 100-200 seminte mici.
Tuberculii- din punct de vedere botanic tuberculii sunt tulpini modificate in care se acumuleaza mari cantitati
de substanta de rezerva. La inceput au forma noduroasa si pe masura ce cresc iau forma specifica soiului. Pe suprafata
tubercului se gasesc ochii formati din rudimentul unei frunze la subsuara caruia se gasesc deobicei trei muguri. Ei pot
avea forma alungita , rotunda, rotunda-ovala sau neuniforma. Marimea lor variaza de la soi la soi si functie de factorii
de vegetatie.
Incoltirea – sub notiunea de incoltire la cartofi se intelege pornirea in vegetatie a mugurilor situati pe suprafata
tuberculului. In conditii de vegetatie corespunzatoare cartofii incoltesc prin pornirea in vegetatie de regula a mugurilor
din mijloc. Mugurile crescut se numeste colt. Coltii crescuti la lumina sunt scurti si grosi si sunt de culoare verde,
galbena , maronie, etc. Coltii crescuti la intuneric sunt alungiti , foarte mari si etiolati. Tuberculii de cartofi degenerati
formeaza colti filosi- subtiri si lungi. Coltii filosi se formeaza la lumina si intuneric. Tuberculii nu incoltesc imediat
dupa recoltare. Au o perioada de 2-4 luni de repaus vegetativ. Lungimea perioadei de repaus depinde de soi, gradul de
maturitate la recoltare, temperatura din perioada de vegetatie, temperatura la pastrare, prezenta vatamarilor pe tuberculi
cauzate mecanic sau de boli. Repausul germinativ al tuberculilor se poate prelungi folosind substante antigerminative.
TCNB stropirea frunzelor cu 30 zile inainte de recoltare cu ridrozida maleica de pana la 0,23%. In timpul pastrarii se
folosesc acid alfa naftil acetic- cartofin , Solenid pudra, Solenid solutie,Superstop-aerosol. Vigoarea mugurilor nu este
egala pe toata suprafata tuberculului, sunt mai vigurosi si pornesc primii muguri din partea apicala( superioara) care
inhiba sau chiar opresc pornirea mugurilor din jumatatea bazala. Pentru stimularea pornirii in vegetatie s-a propus
sectionarea transversala incomplecta a tuberculilor cu cateva zile inainte de plantat. Perioada de la incheierea procesului
germinal si pana la acumularea in cantitati maxime a substantelor de tuberizare este considerat stadiu de incubatie.
Acest proces este ireversibil si prin el se explica recoltele mici ce se obtin din cartofii de samanta pastrati timp
indelungat in conditii necorespunzatoare. Substantele de tuberizare pe parcursul formarii ei determina stadiul fiziologic
al tuberculilor de cartofi si comportarea acestora in initierea unei plante noi.astfel in :
Staduil 1 :- putin incubat tuberculul emite un singur germene = dominanta apicala. Plantat in acest stadiu
tuberculul incolteste lent iar germenele are crestere lenta . doza de substanta este redusa.
Stadiul 2 : -doza mijlocie sau mijlociu incubat se inregistreaza incoltirea maxima si rezulta o planta riguroasa
cu crestere rapida. Acesta ar fi stadiul optim de plantare a tuberculilor.
Stadiul 3 :- doza mare de substanta, puternic incubat. Tuberculii emit germeni filosi si ramificati care se opresc
repede din crestere si tuberizeza imediat.
Stadiul 4 :- foarte avansat de incubatie, doza de substanta este maxima. Coltii tuberculizeaza chiar inainte de
plantare. Plantat in acest stadiu tuberculii formeaza stoloni si nu rasare.
Fazele de vegetatie- intrucat unele soiuri de cartofi nu infloresc fazele de vegetatie se pot delimita si numai
dupa formarea si evolutia organelor vegetative astfel :
-faza plantat –rasarit = dureaza 30-35 zile la temperatura de 7-8 0C. In conditiile tarii noastre rasare in 18-25 zile.
-faza rasarire- inceputul tuberizarii= este faza cresterii intense a radacinilor si a partii aeriene in aceasta faza se
formeaza stolonii care se ingroasa la varf. Dureaza 10- 35 zile in functie de soi.
-faza de tuberizare foarte intensa= se caracterizeaza prin incetarea cresterii partii aeriene a plantei si cresterea
intensa a tuberculilor. Este faza critica pentru cartofi cand pretind cea mai mare cantitate de apa si elemente nutritive.
Dureaza 25-45 zile functie de soi.
-faza de maturare a tuberculilor = se caracterizeaza prin reducerea ritmului de tuberculizare prin migrarea
intensa spre tuberculi a substantelor acumulate in frunze, prin formarea la suprafata tuberculilor a stratului de suber
( coaja), incepe ingalbenirea tufei , uacarea frunzelor de la baza.
Degenerarea cartofului- prin degenerare se intelege un fenomen biologic complex sub influienta caruia
productia de tuberculi scade de la un an la altul putand sa ajunga chiar la disparitia totala a unor soiuri. Este detrminata
de factori climatici si factori patologici de natura virotica. Temperatura ridicata in perioada de formare a tuberculilor
determina scurtarea repausului seminal. Plantele de cartofi sunt infectate de viroze prin intermediul afidelor sau prin
contact direct intre plantele bolnave si cele sanatoase. Pentru mentinerea potentialului de productie a soiurilor s-a
instituit un riguros sistem de producere a cartofului prin samanta :
-producerea cartofului de samanta prebaza, superelita si elita in zone inchise, teritorii deplimitate de obstacole
naturale si cordoane de protectie in care sunt asigurate cele mai bune conditii pentru vegetatia plantelor, fara surse de
infectie cu boli virotice si fara a fi transmitatoare de viroze( Rasnov, Farmau, Suceava, Ciuc)
-continuarea procesului de productie a materialului seminal I 1 si I2 in afara zonelor inchise in fiecare judet pe
cele mai favorabile suprafete in conditii de irigare.
-practicarea pe loturi semincere a tehnologiei specifice si optime de cultivare pentru a se putea produce plante
viguroase , cu insusirea de rezistenta , de varsta la infectii in stadiul avansat de crestere inainte de zborul maxim al
afidelor.
-pastrarea cartofului de samanta la temperaturi scazute
-reinoirea cartofului de samanta anual, la 2 sau 3 ani pe zone de reinoire.
In rotatii se iau ca premergatoare in primul rand graul de toamna si plantele furajere, nu fac parte din asolament
sfecla de zahar, inul, guliile, morcovul. Toate lucrarile solului se executa in vara si toamna anului precedent asigurandu-
se astfel conditii pentru plantarea cat mai timpuriu primavara viitoare.
Cerinte fata de temperatura-incoltirea tuberculilor de cartofi are loc la temperaturi de 5-6 oC. Temperatura
optima de rasarire este de 13-15oC, pentru formarea tuberculilor de cartofi este de 15-18 oC, iar pentru cresterea vrejilor
este de 18-200C . la temperatura solului de 26 0C tuberculii nu mai cresc, la 25 0C stolonii nu se mai transforma in
tuberculi. Cartoful nu rezista la temperaturi scazute astfel : la 0-50C sunt distruse frunzele, la -0,80C coltii si la -10C
tuberculii. Temperaturile de -2, -3 0C distrug intrega planta de cartof. Brumele si ingheturile tarzii afecteaza cultura
plantelor timpurii cu tuberculii incoltiti, daca varfurile de crestere au aparut la suprafata solului. In acest caz plantele se
refac prin pornirea de noi colti din tuberculi, refacerea poate sa dureze 10-15 zile( se pierde timpuritatea). Daca brumele
apar mai tarziu cand plantele au 2-3 frunze pirderile sunt mai reduse pentru ca plantele se refac repede prin lastari care
apar la subsuara frunzei.
Cerinte fata de umiditate- secetele determina stagnarea acumularii substantelor in tuberculi, reducerea
suprafetei de asimilatie, incoltirea si puirea tuberculilor in camp. Plantele de cartofi au cea mai mare nevoie de apa la
inflorire, in aceasta perioada se cere o umiditate a solului de 85% din capacitatea capilara pentru apa. In cursul
vegetatiei ploile din luna iunie influienteaza in primul rand productia soiurilor timpurii, cele din iulie a soiurilor
semitimpurii, iar cele din august a soiurilor semitarzii. Excesul de umiditate din sol este foarte daunator formarii
tuberculilor si cresterii. Daca insuficienta de oxigen se mentine mai mult timp tuberculiii putrezesc iar plantele pier in
intregime. La exces temporar de umiditate productioa de tuberculi se reduce la 32-78% . Grindina poate distruge in
mare masura plantele aeriene , inducand piederi de 8-32% functie de starea de vegetatie si gradul de vatamare produs.
Se pot aplica tratamente cu funcicide si rebilonare.
Cerinte fata de sol- cele mai indicate pentru cultura cartofului sunt soiurile nisipo-lutoase, luto-nisipoase si
lutoase cu capacitate mare de aerisire. In regiunile bogate de precipitatii si solurile nisipoase asigura conditii favorabile
de vegetatie. In conditii de irigare solurile usoare devin foarte favorabile pentru culturile destinate consumului timpuriu
sau de vara. Solul contribuie la realizarea productiei cu 77%. Soluri pe care trebuie cartoful sunt aluvialele,
cernoziomuri, podzolite cu textura usoara. Se poate cultiva pe soluri care au PH = 5-7,5.
Cerinte fata de lumina – are nevoie de multa lumina, nu suporta umbrirea, pentru formarea tuberculilor durata
scurta de iluminare este cea mai favorabila 10-12 h, cand durata zilei este mai mare 14 h stolonii se transforma in lastari.
Zonarea –tinand cont de perioada de vegetatie a soiurilor s-au putut delimita zonele ecologice :
-zona foarte favorabila- sunt cuprinse regiunile muntoase din Moldova, toata Transilvania cu exceptia
campiilor, partea de est a Banatului, regiunile imediat vecine muntilor din Oltenia si Muntenia. Se caracterizeaza printr-
o clima rece si umeda. Regimul precipitatiilor de 600-800mm anual. Temperaturi medii a lunii celei mai calde 18-19 0c
si nebulozitate ridicata in tot cursul verii. Se pot cultiva toate soiurile.
-zona favorabila – cuprinde regiunea Sub carpatica din regiunea Olteniei, si Munteniei, partea nord-vestica a
Transilvaniei si podisul Moldovei. Se caracterizeaza printr-o clima mai putin umeda . precipitatiile de 600-700mm, iar
temperatura lunii iulie 19-200C.
Solurile din cele doua zone apartin podzolurilor cu textura nisipo-argiloasa, luto-argiloasa, cernoziomurile
irigate, aluviuni.
-zona favorabila soiurilor timpurii se intinde in regiunea de ses a campiei Banatului, regiunile coline a Olteniei,
Munteniei si Moldovei si campia Dunarii. Clima din aceaste zone asigura conditi de vegetatie numai soiurilor timpurii
si semitimpurii. Precipitatiile anuale cuprinse intre 400-600mm , iar temperatura lunii iulie 20-22 0C.
5. ROTATIA
Asigura productii ridicate dupa grau, secara, orz, leguminoase perene si anuale, porumb, in, fibra, sfecla de
zahar, etc. Nu trebuie luate ca premergatoare specii din aceeasi familie botanica ( familia solanacee). Cartoful este
premergatoare pentru grau, orz, si culturi de primavara.
La amplasarea culturii de cartofi intr-o exploatatie agricola trebuie luate in considerare : distanta de centru de
prelucrare sau depozitare( max. 12Km) , panta terenurilor sa nu fie mai mare de 9-11 0 in terenuri obisnuite si de 5 0 in
conditii de irigare, forma si marimea solei in vederea organizarii rationale a plantatului mecanic.
6. FERTILIZAREA
Pentru 1000kg tuberculi+tulpini aeriene se consuma 5kgN, 2kgP, 7-9kgK.
Azotul are o importanta pentru formarea si dezvoltarea aportului foliar al plantei de cartofi. El este absorbit si
folosit de plante pe toata perioada de vegetatie. La insuficienta azotului plantele sunt galben verzui iar suprafata de
asimilatie se reduce pronuntat,acest lucru are consecinte negative asupra formarii stolonilor si tuberculilor. Cand
insuficienta este mai pronuntata frunzele incepand cu cele de la baza se necrozeaza si cad. Excesul de azot determina
cresterea luxurianta a partii aeriene crestere care se face in detrimentul productiei de tuberculi si se prelungeste mult
perioada de vehgetatie a cartofului determinand o intarziere a infloritului de 25-26 zile. Azotul este element determinant
pentru nivelul de productie a cartofului. Sporul de recolta a cartofului datorat ingrasamantului cu azot sunt cuprinse
intre 40-106Kg la 1Kg azot.
Fosforul are o deosebita importanta in dezvoltarea sistemului radicular, in formarea tuberculilor, in depunerea
amidonului si maturizarii tuberculilor. La insuficienta de potasiu ritmul de crestere a plantelor de cartofi se reduce, se
reduce ritmul formarii tuberculilor, iar in mijlocul acestora se formeaza pete rosii- ruginii la inceput mai mici, apoi prin
unirea lor mai mari care la fierbere in aceasta zona devine tare si se separa de miezul fiert, marginiile foliolelor se
rasuceste in sus , limbul este mai mic si de culoare mai inchis. Suprafata de asimilatie se micsoreaza . excesul de potasiu
grabeste mult perioada de vegetatie determinand o mai rapida maturizare a plantelor si o mai rapida formare a
tuberculilor fapt care la soiurile tarzii si semitarzii se rasfrange asupra productiei.
Potasiul este consumat in cantitati mari de catre cartofi si influienteaza pozitiv formarea suprafetei de
asimilatie , intensitatea procesului de fotozinteza si migrarea substantelor asimilate din stoloni in tuberculi. Potasiul
influienteaza pozitiv valoarea seminala a tuberculilor , rezistenta la seceta , mana, si nanism( piticire), mareste procesul
de tuberculi buni pentru samanta. La insuficienta potasiului ritmul de crestere al plantelor este redus pana la incetare.
Pe solurile pe care se manifesta carente in magneziu acestea se administreaza sub forma de sulfat de magneziu
in solutie , in timpul vegetatiei intr-o doza echivalenta cu 24Kg/Ha oxid de magneziu in 600 litrii de apa.
Gunoiul de grajd – nu ar trebui sa lipseasca din cultura cartofului. Asigura elementele nutritive si
imbunatateste insusirile fizice ale solului , dozele se cuprind intre 20-40 tone/Ha, bine fermentate si intrastiate uniform
pe intreaga suprafata. Incorporarea se face sub aratura de vara –toamna.
In cultura irigata doza economica de azot se cuprinde intre 150-200Kg/Ha cu raportul NPK= 1 : 0,6 : 1. pentru
soiurile timpurii s-a dovedit optim doza de 200Kg/Ha cu raportul NPK= 1 : 0,3 : 0,5. pentru soiurile semitarzii si tarzii
doza optima de azot 300Kg/Ha cu raportul NPK= 1 : 0,6 : 0,6. ingrasamintele de fosfor si potasiu trebuie incorporate
sub aratura de baza.
Lucrarea baza a solului in cultura cartofului o constituie aratul la adancimea de 30cm, cu cat se face mai
timpuriu cu atat efectul pozitiv este mai mare. Calitatea araturii trebuie sa fie lipsita de bulgari pe toata lungimea ei. De
importanta deosebita este si nivelarea terenului, in prealabil solul este lucrat cu grapa cu discuri.
In primavara pregatire a plantarii se face numai in momentul in care in urma lucrarilor rezulta un camp bine
maruntit , afanat, fara bulgari sau felii umede care prin uscare devin belgari. Este mai putin grav daca se intarzie acesta
lucrare cu cateva zile decat daca se executa pe teren insuficient zvantat.
Pentru lucrarile solului in primavara se disting in linii mari urmatoarele recomandari :
-pe solurile nisipoase, luto-nisipoase si nisipolutoase executarea lucrarii cu grapa cu discuri si urmata de
combinator pentru pregatirea patului germinativ.
-pe terenurile in panta toate lucrarile se executa pe directia curbelor de nivel iar aratura obligatoriu cu
scormonitor pentru a se inmagazina toata cantitatea de apa ce cade pana la plantele cartofului. Biloanele se construiesc
cu cultivatorul echipat cu rarite cu suprafata in sectiune de 700-1000 cm 2 la distanta de 60-70-75cm.
8. PLANTAREA
Inmultirea din seminte a cartofului are importanta in campurile de selectie. Tuberculii de cartofi pentru
plantare nu trebuie sa fie infectati de viroze sau alte boli. Deasemenea se cere ca in timpul pastrarii tuberculii de
samanta a cartofilor sa nu incolteasca, incoltirea mai devreme de 2 luni inainte de plantare reducand capacitatea de
productie.
Pregatirea cartofului de samanta pentru plantare :
A.sortarea – tuberculilor pentru samanta si calibrarea acestora constituie masura esentiala pentru realizarea densitatii
optime a culturii. Daca din recolta obtinuta nu se poate obtine material de plantare necesar( 55-60 cm) se recurge la
sectionarea tuberculilor in doua. Tuberculii din soiurile la care ochii se concentreaza spre partea apicala se sectioneaza
numai longitudinal. Sectionarea tuberculilor la o cantitate mare de samanta se poate face mecanic cu o masina care este
prevazuta cu dispozitive care trateaza tuberculii sectionati cu praf de creta. Sectionarea manuala asigura material de
plantare de calitate superioara sub aspectul prezentei ochilor si a numarului de ochi pe fiecare portiune. Plantarea
tuberculilor sectionati manual se executa dupa 5-6 zile
B.Incoltirea tuberculilor inainte de plantare are o deosebita importanta pentru cultura de cartofi destinata consumului
extracimpuriu si timpuriu si chir pentru consumul de vara. Prin incoltirea tuberculilor de cartofi se asigura o grabire a
rasaririi plantelor, formarea mai timpurie a tuberculilor cu cel putin 10 zile, plantarea timpurie si marirea productiei.
Deasemenea in timpul incoltirii se poate observa starea sanatatii tuberculilor si valoarea lor vegetativa permitand
eleminarea din materialul de samanta a tuturor tuberculilor care manifesta degenerare. Tuberculii incoltiti rezista la
temperaturi scazute. Icoltirea tuberculilor de samanata trebuie realizata la lumina si la temperaturi de 12-18 0C ziua si
10-120C noaptea. Coltii ce se obtin in conditii de lumina naturala sau artificiala sunt pigmentati, scurti de 1,5-2cm, si
robusti. Aceste conditii se realizeaza in incaperi luminoase , cu posibilitati de aerisire, in bordee prevazute cu geamuri in
acoperis sau chiar in santuri special amenajate la suprafata solului. Daca se utilizeaza lumina artificiala se folosesc
pivnitile in care se face pastrarea peste iarna a tuberculilor in ladite pentru incoltire. In tehnica ce se aplica pentru
realizarea incoltirii cartofilor :
-pentru preincoltirea tuberculilor se tin in gramezi de circa 40cm inaltime la intuneric la temperaturi de 15-18 0C timp
de 8-10 zile
-cand se constata formarea de colti de 1-2mm incepe incoltirea propriuzisa in conditii de lumina naturala sau
artificiala. Pentru aceasta tuberculii se aseaza in ladite din scandura , lungi de 60cm, late de 40-50cm, adanci de 12cm
si prevazute cu picioare la capete. Laditele se aseaza in stive cate 10-15 , fiecare ladita incarcandu-se cu cate 15-20Kg
de tuberculi.
Tuberculii incoltiti se transporta in camp in aceleasi ladite realizandu-se economie la manipulare si evitandu-se
ruperea coltilor. In timpul procesului de incoltire se elimina toti tuberculii cu colti filosi. Se schimba pozitia laditilor in
stive din 7 in 7 zile pentru a se obtine o incoltire uniforma si se mentine in incapere o umiditate ridicata a aerului prin
asezarea unor vase cu apa sau prin stropirea tuberculilor. Incoltirea se poate realiza cu bune rezultate si in solarii daca
acestea sunt asigurate cu o sursa de caldura . in spatiile in care se face incoltirea se controleaza temperatura si se face
zilnic aerisirea pentru a impieadica alungirea coltilor. Pana la plantare acestea nu trebuie sa depaseasca lungimea de 1.5-
2cm, sa fie grosi , sa nu li se inegreasca varfurile( lipsa de aer si intoxicare cu monoxid de carbon) si sa pastreze
culoarea caracteristica soiului. Daca la data plantarii se mai gasesc tuberculi neincoltiti acestea se elimina. Incoltire
dureaza 20-45 zile in functie de conditiile de incoltire.
C.Stimularea formarii de radacini se practica numai in scopul de productii foarte timpurii. Cu circa 10 zile inainte de
plantare tuberculii de cartofi se stratifica in rumegus de lemn, mranita si nisip in proportie egala in cosuri de nuiele.
Tuberculii se aseaza pe un singur rand unii langa altii, iar intre fiecare rand de tuberculi se interpun 5cm de material
umed. Cosurile se aseaza apoi in aceleasi conditii in care s-a facut incoltirea. Formarea de radacini este stimulata daca in
apa deumectare a straturilr se adauga 60g superfosfat si 30g de sare patasica calculate pentru 10 litrii apa.
D.Epoca de plantare cartoful se planteaza timpuriu. Coltii pornesc in vegetatie si cresc la temperaturi de 6-7 0C.
Plantarea timpurie atrage cresterea productiei si o serie de alte aspecte importante ca : stoloni mai scurti, tuberculizarea
mai timpurie, tuberculi mai uniformi ca marime. Prin plantarea imediata dupa ce terenul s-a svantat si se lucreaza fara sa
se batatureze si fara bulgari se realizeaza cele mai mari productii. De regula conditiile de plantare a cartofului se
inregistreaza la jumatatea lunii martie in zonele de sud si camp a Banatului, in ultima decada a lunii martie in zona
colinara, si la inceputul lunii aprilie in zona foarte favorabila din punct de vedere a temperaturii zona montana si
depresiuni submontane. Cartoful incoltit, destinat consumului extratimpuriu si timpuriu , se planteaza in zona nisiporilor
din Oltenia intre 5-15 martie si pana la 25 marite in restul bazinelor specializate . durata de plantare a cartofului trebuie
sa fie cat mai scurta.
E.Densitatea culturii- nu marimea tuberculilor de samanta determina productia de cartofi ci densitatea de plantare,
productia fiind in corelatie cu numarul de tulpini la Ha. In consecinta tuberculii mari in comparatie cu tuberculi mai
mici produc un numar mai mare de tulpini si deci densitatea de plantare este mai mare. Cea mai mare productie de
tuberculi se obtine la o densitate de 230-280mii de tulpini principale la Ha. Se recomanda urmatoarele densitati in
functie de fractiile , de calibrare a tuberculilor, cuiburi la Ha :
-30-45mm = 70mii cuiburi la Ha
-45-55-60mm= 55-60mii cuiburi la Ha
Aceste densitati sunt admise in culturi neirigate si la iun nivel mediu de fertilizare. Densitatea creste pentru
prima fractie la 75-80mii cuiburi la Ha in cadrul unei fertilizari optime. In cazul in care se folosesc la plantare tuberculii
taiati densitatea de plantare creste la 70-80mii neirigat si 75-85mii irigat.
F.Cantitatea de tuberculi la Ha. – la folosirea unor tuberculi in grosime de 45-50mm, la o densitate de 60mii cuiburi
la Ha este necesara o cantitate de samanta de 2,7-3 tone. La aceasta cantitate mai trebuie sa se adauge inca cel putin
10%, cantitate care constituie pierderi in timpul manipularii si pastrarii materialului de plantare.
G.Distanta intre randuri- obisnuit la distanta dintre randuri 70-75cm. Se practica insa si distanta de 50-60cm pentru
soiurile extratimpurii si timpurii. In conditii de irigare distanta optima este 60-70 cm.
H.Adancimea de plantare- cartoful se planteaza la adancimea de 6cm intelegand prin aceasta dinstanta de la locul unde
este asezat tuberculul pana la suprafata solului. Pentru tuberculii mici si sectionati adancimea este de 4cm. In general
cartoful se acopera prin bilon. Daca stratul de la suprafata solului este uscat tuberculii trebuie plantati putin mai adanc
pentru a fi siguri ca ei se gasesc in stratul cu sol cu umiditate suficienta.
I.Tehnica de plantare :
-in cazul semimecanizat se deschid rigole cu cultivatorul echipat cu role de rarita, iar pe fundul rigolelor se aseaza
manual tuberculii la distanta pe rand stabilita. Rigolele se acopera cu pamant manual, cu sapa sau cu rarita trecand
printre randuri si rasturnand pamantul in rigole peste tuberculi realizand in acelasi timp pe rand un bilon de marime
mijlocie. Pe solurile nisipoase dupa acoperirea tuberulilor terenul ramane plan.
-plantarea mecanica se face cu masina de plantat cartofi incoltiti MPCI 6 sau cu maisna de plantat rasad cu echipament
pentru plantat cartofi incoltiti. Pe cele mai mari suprafete cartoful se planteaza mecanic cu tuberculi neincoltiti sau
preincoltiti cu masina 4SABP 62,5.
La plantatul fara bilon in aceasta situatie pana la rasarirea coltilor( 20-30 zile) grapatul culturii este cea mai
importanta lucrare prin ea realizandu-se afanarea solului, combaterea crustei si combaterea buruienilor rasarite sau in
curs de rasarire. Pana la rasarire se executa 2-3 grapari : prina- imediat dupa plantare ; a doua- imediat ce se observa
formarea crustei ; a treia- la inceputul rasaririi. Graparea se face cu GCR cu coltii orientati inapoi fata de directia de
inaintare a agregatului. In cultura cartofului prasilele sunt lucrari de combatere a buruienilor si lucrari de
bilonare( musuruire care este obligatorie pentru aceasta specie). Prasilele se executa cu cultivatorul echipat cu cutite
sageata mare si rarita cu aripi reglabile. Prin reglarea aripilor de la rarita si a vitezei de inaitare a tractorului se reglaeza
si marimea bilonlui. Bilonarea incepe cu prima prasila cand plantele au 15-20cm in inaltime, adancimea de lucru a
cutitelor este mare de 8- 10cm, iar bilonul redus ca inaltime pentru a nu se acoperi tufele. Viteza de lucru a tractorului la
aceasta prasila este mica de 4-5Km /h. Cutitele sageata si rarita distrug buruienile dintre randuri, iar pe rand buruienile
sunt distruse prin asfixiere de pamantul aruncat prin bilonare. Dupa 10-14 zile se executa a doua prasila cu bilonul mai
mare decat primul. Cu aceasta este obligatorie si o prasila manuala pe rand cu care se completeaza bilonarea. La
inceputul infloritului( nu mai tarziu) se executa ultima bilonare cu bilon mare. Dupa aceasta ultima lucrare buruienile
care mai apar se plivesc manual.
La plantatul cu bilon- in acest caz grapatul inainte de rasarire se inlocuieste cu o prasila oarba, lucrare ce se
executa cu cultivatorul echipat cu cutite speciale in forma de  si rarite pentru musuroire. Dupa rasarire cand plantele au
10-15cm se refac biloanele cu ajutorul cultivatorului echipat cu cutite sageata si rarita efectuandu-se si o prasila
manuala. In continuare se mai executa doua lucrari de intretinere si refacere a biloanelor cu cultivatorul.
Ingrijire culturii cu folosirea ierbicidelor- in tehnica de cultivare a cartofului folosind iebicide in combaterea
buruienilor este obligatorie plantarea cu biloni. Erbicide recomandate : Gesagard( 2-8Kg/Ha), Sencor( 0,75-2,5 Kg/Ha)
Afalon( 2-8Kg/Ha), Dual 500( 3-7 l/Ha)+Gesagard( 2-6Kg/Ha), Lasso( 3,5-8Kg/Ha)+ Gesagard( 2-6Kg/Ha),
Lasso( 3,5-8Kg/Ha)+ Sencor( 0,5-2Kg/Ha). Ierbicidele mentionate se administreaza pe intreaga suprafata intre perioada
de plantat si rasarit concomitent cu operatia de rebilonare. Sencorul este singurul ierbicid care se poate administra si
dupa rasarire pana cand plantele au 10-12cm. Pe terenurile infectate cu pir sau costrei dupa rasarirea cartofilor
indifereant de faza de crestere , dar in momentul in care costreiul are 15-35cm sau pirul tarator si pirul gros au 10-15cm
se administreaza unul dinurmataoarele ierbicide : Fusilade super , Galant, Targa( in cantitate de 2-3 litri/Ha la Costrei
sau 4-6 litrii/Ha la Pir). Nu este exclus in timpul vegetatiei lucrari manuale selective dupa cum nici smulgerea
eventualelor buruieni care apar mai tarziu in a doua parte a verii.
Irigarea- cartoful reactioneaza la irigat mai bine decat oricare alta planta de cultura. Cel mai mare consum de
apa se inregistreza in faza de imbobocit- influrire maxima, dupa care consumul din faza de vegetatie inflorire-
ingalbenirea fiziologica a frunzelor bazale. In cultura cartofului sunt favorabile udarile la intervale mai scurte, mai ales
in faza de crestere a tuberculilor, pe aceasta cale asigurandu-se reducerea temperaturii in sol, la suprafata solului si la
nivelul partii aeriene. Stresul hidric, consecinta a intarzierii udarii, afecteaza calitatea tuberculilor prin incoltirea si
puirea lor. Excesul de umiditate este deosebit de daunator si determina lipsa sau insuficienta oxigenului in sol la care
tuberculii se opresc din crestere, isi reduc continutul in amidon si vitamina C, aspectul comercial si rezistenta la
pastrare. Tehnici de udare – la cartof prin aspersiune si prin brazda. Udarile la cartofi se repartizeaza pe doua faze de
vegetatie :
-formarea tuberculilor – in zona de stepa( S,V,E ) se efectueaza 3-4 udari prin aspersiune sau 2-3 udari prin
brazde cu norme de udare cuprinse intre 400-650 mm in functie de textura solului si metoda de udare, intervalul intre
udari este de 10-12 zile.
-cresterea tuberculilor- 4-5 udari cu norme de udare de 300-350mm, numarul de udari se reduce la 3-5 in
silvostepa din Nord, 4-7 zona de padure de stejari din Sud si 0,4 in functie de textura solurilor in zona de padure de fag
din Nord, intervalul intre udari este de 6-8 zile.
Pentru cartoful timpuriu irigarea are mai mica importanta pentru ca acesta se recolteaza inainte de instalarea
secetei. Pe solurile nisipoase din sudul Olteniei si in anii foarte secetosi se administreaza si la cartoful timpuriu 2-3
udari cu norme 500-750 m3/Ha.
10. RECOLTAREA
Culturile timpurii destinate consumului timpuriu se recolteaza atunci cand tuberculii au ajuns la marimea
comerciala de la 30g in sus. Recoltarea se face treptat pe masura ce se face si comercializarea, altfel tuberculii nematuri
fiind isi pierd din turgescenta si din valoare. La stabilirea momentului de recoltare a cartofului de samanta se tine seama
de : dinamica de crestere a tuberculilor si de perioada zborului maxim al afidelor – care este vectorul virusilor. Pe
loturile semincere la maxim 10 zile de la data cand se iregistreaza zborul maxim de afide se intrerupe vegetatia prin
distrugerea vrejilor mecanic sau chimic. Recoltarea are loc dupa 15-20 zile de la intreruperea vegetatiei, timp in care
tuberculii se suberifica si ating maturitatea tehnica.
La culturile de cartofi destinate consumului de vara –toamna si iarna maturitatea tehnica corespunde cand
vrejii sunt uscati in proportie de 70%. Maturarea naturala a tuberculilor de la caderea vrejilor( ingalbenirea) pana
maturarea tehnica ( de recoltat) se desfasoara intr-o perioada lunga de timp. Aceasta perioada se reduce cu 9-23 zile in
cazul cand se face intreruperea vegetatiei pe cale mecanica sau chimica fapt ce atrage cresterea rezistentei tuberculilor la
vatamare, reducerea infectarii tuberculilor cu boli de putrezire, prevenirea imburuienarii la recoltat, oprirea trecerii
bolilor din planta aeriana in tuberculi. Recoltarea cartofilor trebuie sa se faca numai pe timp frumos. Recoltarea se face
manual cu sapa , cu furci speciale, cu plugul sau mecanic. Este cea mai costisitoare lucrare din cultura cartofului.
Recoltarea mecanica cu combina cere indeplinite anumite conditii : amplasarea pe soluri usoare si mijlocii, evitarea
tasarii solului prin lucrari de ingrijire, plantarea la adancime mica si uniforma, solul sa fie fara bulgari si curat de
buruieni, vrajii sa fie distrusi mecanic sau chimic.
11. PASTRAREA CARTOFILOR

A. procese care au loc in tuberculi in timpul pastrarii :
- piederea apei –respiratia si procesele microbiologice
- pierderea apei din tuberculi prin procesul de transpiratie determina reducerea turgescentei celulare si ca urmare
tuberculii isi pierd prospetimea, se vestejesc si se zbarcesc.
In timpul pastrarii tuberculiii pot fi feriti de vestejire prin mentinerea unei temperaturi mai scazute si primtr-o
umiditate relativa a aerului mai ridicata. Respiratia este cel mai important proces micro-chimic ce are loc la tuberculii
pusi la pastrat. O infliuenta deosebita asupra intensitatii respiratiei o are temperatura la care se pastreaza tuberculii,
procesul este cu atat mai intens cu cat temperatura din depozitul de pastrare este mai mare. Piederi insemnate la
tuberculii de cartofi pusi la pastrare se inregistreaza si datorita activitatii micro-organice( bacterii si ciuperci). Dintre
bolile specifice pastrarii amintim : putregaiul umed, inelar, uscat, mana.
B. factori care influenteaza pastrarea sunt:
1.particularitatile soiurilor- soiurile de cartofi se diferentiaza intre ele sub aspectul rezistentei la pastrare, astfel au fost
clasificate:
a.sensibilitate la pastrare cu piederi de 16%
b.mijlocii de rezistenti cu pierderi de 12,5%
c.rezistenti cu pierderi de 9,5%.
Cea mai mare parte din soiurile aflate in cultura sunt mijlociu de rezistenti la pastrare.
2. temperatura cea mai potrivita pentru pastrarea cartofilor este cuprinsa intre 2-4 0C
3.umiditatea relativa a aerului trebuie sa varieze intre 85-93%.
Pastrarea cartofilor de consum se face la intuneric pentru a se evita clorofilizarea lor si formarea de solanina
care este daunatoare organismului uman si animal.
C. cartofii de samanta se pot pastra si in incaperi cu lumina putin intensa prelungindu-se perioada de pastrare.
Pregatirea cartofilor pentru pastrare : sortarea – se inlartura de la pastrare toti tuberculii mici, vatamati sau
taiati si cei cu inceput de imbolnavire.
D. Pastrarea propriuzisa- se pastreaza in depozite permanente sau in depozite temporare. Aceste depozite
trebuie sa fie curate , dezinfectate si bine aerisite.
CULTURA SFECLEI DE ZAHAR
1. Zonarea culturii si a soiurilor
Cerintele biologice ale sfeclei de zahar o definesc ca pe una dintre cele mai
grele si dificile plante de cultura. De aceea fiecarei verigi tehnologice trebuie sa i se acorde
un maxim de atentie si o executie la timp a acestora.
Consumul mare de apa al sfeclei de zahar impune alegerea arealului de culturacu prioritate
in zonele irigate sau cu aport de apa freatica.
Zonarea soiurilor romanesti este urmatoarea:
- soiurile poliploide plurigerme – Polirom,Romanesc 7-sunt zonate in judetele din
sud,vest,Moldova si centrul Transilvaniei;
- soiurile poliploide monogerme- Monorom,Brasov 519-sunt zonate in judetele din sud,
Moldova si centrul Transilvaniei;
- hibridul monogerm-Florentina-este zonat in sudul tarii;
 soiurile diploid monogerme -Barsa si Andra-sunt zonate in Transilvania si Moldova.

 2. Amlasarea culturii
Sfecla de zahar este o cultura pretentioasa la amplasarea in rotatie cu alte culturi.

Numarul mare de agenti patogeni, precum si a daunatorilor ,impune ca ea sa nu revina pe
aceeasi sola la un interval mai mic de 4-5 ani.Ca plante premergatoare se recomanda: cerealele
paioase,mazarea sau cartoful. Se evita cultivarea dupa porumb sau alte culturi cu boli si
daunatori comuni sfeclei.
3. Aplicarea ingrasamintelor
Sfecla de zahar are un consum specific de elemente nutritive foarte ridicat.

Fertilizarea cu gunoi de grajd este obligatorie deoarece se asigura o parte din elementele
nutritive necesare si se contribuie la imbunatatirea activitatii biologice a solului. Gunoiul de
grajd bine fermentat se administreaza in doza de 40-60t/ha dupa dezmiristirea terenului si se
incorporeaza in sol, imediat, prin aratura de baza.
Fertilizarea cu fosfor . Doza optima de fosfor se stabileste in functie de productia scontata
si continutul de fosfor mobil din sol. Ea se corecteaza in functie de dozele asigurate de gunoi
de grajd aplicat.Ingrasamintele cu fosfor se aplica dupa dezmiristirea terenului in vara,inaintea
lucrarilo de baza ale solului.Pot fi utilizate ingrasaminte granulate cu fosfor sau ingrasaminte
comlexe.
Fertilizarea cu potasiu. Doza optima de ingrasaminte cu potasiu se calculeaza in functie
de continutul de potasiu usor solubil in stratul arabil si de productia scontata.
Corectarea dozelor optime de potasiu se face in functie de doza de ingrasaminte organice

aplicate. Ingrasamintele cu potasiu se aplca numai vara sau toamna,prin imprastiere,inaintea
lucrarilor de baza ale solului.Se pot utiliza ingrasaminte simple sub forma de pulberi sau
ingrasaminte complexe.Ingrasamintele cu fosfor si potasiu nu se aplica in vegetatie la sol,
datorita slabei lor utilizari de catre plante.
Fertilizarea cu azot. Dozele optime de azot se stabilesc in fiecare parcela,in functie de
productia planificata si de asigurarea solului cu azot, corectata cu aportul de azot adus de
fertilizarea cu ingrasaminte organice si efectul remanent de azot al plantei premergatoare.
Aplicarea faziala a ingrasamintelor cu azot asigura un inalt randament de utilizare a
acestora, datorita levigarii lor in sol, activarii proceselor de mineralizare a materiei organice in
sol,precum si asigurarii unor cantitati optime de azot, corespunzator cerintelor plantei in
diferite etape de crestere si dezvoltare.
Se utilizeaza ingrasaminte simple cu azot sau ingrasaminte complexe care contin si azot.
Fertilizarea la semanat( starter) este obligatorie pe toate tipurile de sol, impusa de
particularitatea biologica a plantei de a-si dezvolta un sistem radicular slab in primele 60 zile
de la rasarire. Lucrarea este asigurata de echipamentul de fertilizat montat pe masina de
semanat.
Fertilizarea in vegetatie se aplica concomitent cu prasila 1 si 2. in doze de 40-50 kg/ha.
Nu va depasi epoca optima a prasilei a 2-a deoarece reduce continutul de zahar din radacini.
Fertilizarea faziala se aplica in faza de formare a aparatului foliar, utilizand ingrasaminte
foliare cu microelemente,in special cu bor. Ele sunt compatibile cu tratamentele de combatere
a bolilor si daunatorilor.
Dezmiristitul trebuie efectuat imediat dupa eliberarea terenului de planta premergatoare

printr-o trecere cu grapa cu discuri. In acest fel se maruntesc resturile vegetale, se impiedica
pierderea apei din sol .
Aratura de baza se efectueaza cat mai devreme( pentru a facilita acumularea si pastrarea
apei in sol) ,la adancimea de 30-32 cm.Lucrarea se executa cu plugul in agregat cu grapa
stelata la o umiditate optima a solului, perfect uniforma, fara gresuri,
cu rasturnarea completa a brazdei si introducerea sub aratura a resturilor vegetale.
Nivelarea araturii este o lucrare obligatorie, care se executa dupa terminarea araturii de
baza, pana la intrarea in iarna . Ea se executa prin 1-2 treceri cu tractorul in agregat cu grapa
cu discuri echipata cu lama nivelatoare.
Pregatirea patului germinativ impune o atentie deosebita datorita greutatii
specifice foarte mici a semintei precum si a puterii slabe de patrundere si a consumului mare
de apa. Lucrarea se executa in preziua semanatului, la adancimea de aincorporare a semintei
prin 1-2 lucrari cu vibrocultorul in agregat cu grape elicoidale.
5. Samanta si semanatului
Samanta de sfecla trebuie sa fie certificata,tratata bbligatoriu cu substante
insectofungicide, in vederea combaterii bolilor si daunatorilor specifici pimelor faze de
vegetatie a culturii.
Epoca de semanat. Semanatul incepe cand temperatura solului la adancimea de
semanat este de 4-5 grade c,timp de 2-3 zile consecutiv.
Densitatea la semanat trebuie sa asigure la recoltare intre 80-110 mii plante/ha
Distanta intre randuri . Se vor folosi doua scheme de semanat:
- semanatul echidistant, in randuri distantate la 45 cm;
-semanatul in benzi ,dupa schema: 45-45-60-45-45-45-60-45-45.
Adancimea de semanat este de 2-4 cm pentru samanta monogerma si de 3-4 cm pentru
cea plurigerma.
6. Lucrarile de intretinere
Datorita ritmului slab de crestere a plantelor de sfecla in prima parte a perioadei de

vegetatie trebuie luate masuri de combatere a buruienilor.
Prasila oarba se executa la 10-12 zile de la semanat,in vederea disrugerii crustei si a
buruienilor care rasar inantea plantelor. Lucrarea se executa cu cutite sageata si discuri de
protectie a randurilor .Adancimea de lucru este de 4-6 cm.
Raritul plantelor se face manual , cu sapaligi late de 15 cm, in vederea corectarii
densitatii plantelor. Se vor asigura distante maxime de 20-22 cm intre plante pe rand.Lucrarea
se executa cand plantele au doua perechi de frunze adevarate.
Combaterea buruienilor se realizeaza prin prasile meca nice si manuale si prin
erbicidare.
Erbicide cu aplicare preemergenta : Dual EC 3-6 l/ha, Butiran 6-10 l/ha, Olticarb( Ro-
Neet) 6-8l/ha asociat cu Venzar 0,75-1,5 kg/ha.
Erbicide cu aplicare postemergenta:
Agil 0,8-1.ol/ha, Fusilade Super 1 l/ha, Targa Super 1 l/ha, Gallant Super 1 l/ha, Betanal
Progres 1,5-2 l/haetc.
Prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor se face prin tratarea semintei si cu
tratamente in cursul vegetatiei.
Irigarea constituie cel mai important element tehnologic de crestere a niveluli de
productie. Irigarea in vegetatie incepe in decada a 11-a a lunii iunie, faza in care are loc
inceputul ingrosarii radacinilor. Norma de udare este cuprinsa intre 600 si 700 mc
apa/ha. Ultima udare se va administra cu 30 zile inaintea inceperii recoltatului, vederea
acumularii zaharului in radacini.
7. Recoltarea
Se face cand radacinile au atins maturitatea tehnologica,prin doua moduri:
- recoltarea semimecanizata;
- recoltarea mecanizata;
Atentie deosebita trebuie acordata transportului la punctele de receptionare, in
aceeasi zi cu recoltarea.
TEHNOLOGIA DE CULTURA A LUCERNEI
1. Zonarea culturii si a soiurilor
Lucerna se caracterizeaza prin putere mare de acomodare la conditii ecologice

variabile.Productiile cele mai mari se obtin in zone temperate, pe soluri profunde, bine drenate
si aprovizionate in elemente nutritive.
Sunt extinse in cultura soiurile : Triumf, Adonis, Selena, Topaz, Sigma si Magnat.
2. Amplasarea culturii
Lucerna se seamana dupa culturi care elibereaza terenul de preferinta pana la mijlocul
toamnei si care lasa solul de resturi vegetale.
Sunt considerate bune premergatoare pentru lucerna plantele anuale furajere, cerealele de
toamna, cartofii timpurii, mazarea, cat si alte culturi anuale, care elibereaza terenul pana la
mijlocul toamnei.
Cand lucerna se seamana la inceputul toamnei, premergatoarele cele mai bune sunt
culturile anuale furajere , care elibereaza terenul pana la sfarsitul verii, cerealele de toamna si
de primavara, cartofii timpurii.
Amlasarea lucernei dupa prasitoare tarzii nu este indicata.
Lucerna poate sa revina pe acelasi teren dupa un interval egal cu timpul ei de cultura.
3. Aplicarea ingrasamintelor si amendamentelor
Gunoiul de grajd administrat plantelor premergatoare este bine valorificat de catre

lucerna. Doza optima este de 30-40t/ha in cultura neirigata si 60-80 t/ha in regim irigat.
Fosforul. Lucerna este foarte exigenta fata de aprovizionarea solului cu fosfor mobil. In
lipsa datelor de cartare agrochimica, in raport de tipul de sol si de fertilizarea plantei
premergatoare sunt recomandate urmatoarele doze orientative:
In cultura irigata:
-80-100 kgP2O5/ha
In cultura neirigata:
- 60-80 kg P2O5 /ha.
Azotul. Lucerna semanata in cultura pura valorifica eficient ingrasamintele azotate
numai pe solurile slab aprovizionate cu materie organica.
In general ingrasamintele azotate sunt necesare cand lucerna se cultiva in amestec cu
graminee perene. In acest caz ,in anul 1 de vegetatie se aplica intre 40-60 kg N/ha in cultura
neirigata si de 70-90 kg N/ha in cultura irigata.
In anii urmatori de vegetatie, sunt indicate doze de 70-80kg N/ha in regim neirigat
si 80-100kg N/ha in regim irigat.
Potasiul- este necesar numai pe soluri care contin mai putin de 16 mg potasiu
mobil/100g sol. In lipsa datelor de cartare agrochimica, se aplica annual 70-80kg K2O/ha.
4. Lucrarile solului.
Lucrarile solului au rolul sa sporeasca acumularea apei si a elementelor nutritive

si sa contribuie la lupta impotriva buruienilor, bolilor si daunatorilor.
Cand semanatul se face primavara, aratura se va realiza, de preferinta in prima jumatate
a toamnei, la adancimea de 22-25 cm; este de dorit ca, in cadrul rotatiei, intr-un an sa se
realizeze o aratura mai adanca, de 28-30 cm. Lucrarea de maruntire a bolovanilor, cu grapa cu
discuri in agregat cu grapa cu colti, este bine sa se faca in a doua jumatate a toamnei. In acest
caz, pregatirea patului germinativ in primavara se realizeaza in preajma semanatului, cu
combinatorul sau cu agregatul de grape cu colti, prevazut in spate cu bare metalice.
Cand semanatul se face la sfarsitul verii sau inceputul toamnei, mai ales dupa
premergatoare ce elibereaza terenul in preajma semanatului, este indicat ca pregatirea solului
sa se faca cu grapa cu discuri. Pregatirea patului germinativ se va face cu grapa cu discuri,
ultima lucrare realizandu-se in preajma semanatului in agregat cu tavalugul.
5. Samanta si semanatului
Epoca de semanat. In cultura neirigata, semanatul se face in perioada imediata

desprimavararii.In zonele de campie intervalul optim de semanat se inscrie intre 1-15 martie,
iar in zonele colinare intre 5-25 martie.
Pe suprafete cu posibilitati de irigare, semanatul este de dorit sa se faca la sfarsitul verii
sau la inceputul toamnei. Calendaristic acest interval se inscrie in perioada 25 august-5
septembrie in zonele de campie si intre 15-25 august in zonele colinare.
Adancimea optima de semanat este la 1,5-2 cm, cand semanatul se face primavara si la 2-
2,5cm, cand se insamanteaza la inceputul toamnei.Pentru punerea semintei in contact intim cu
solul, aplicarea unei lucrari cu tavalugul inelar, imediat dupa semanat, este necesara mai ales
cand semanatul se face la inceputul toamnei;aceasta lucrare este utila si cand semanatul se
face la inceputul primaverii, mai ales in anii secetosi.
Norma de samanta utila. In cultura pura, semanatul lucernei se face in randuri, la 12,5 cm,
cu 20-22 kg/ha. Cand lucerna se seamana in amestec cu golomatul, se insamanteaza 17-18
kg/ha lucerna si 6-7 kg/ha golomat.
6. Lucrari de intretinere a culturii
Combaterea buruienilor. In lupta integrata de combatere a buruienilor, un rol important

il au masurile agrotehnice care se refera la alegerea plantei premergatoare
si la aplicarea corecta a lucrarilor solului.

Combaterea buruienilor pe cale chimica este strict necesara. Cand lucerna se insamanteaza
la inceputul primacerii in cultura para, buruienile monocotiledonate anuale se combat cu
Diizocab, Eradicane sau Alirox 6-7 l/ha, acestea incorprrandu-se la 3-4 cm cu combinatorul.
Cand, din anumite motive, nu s-au aplicat erbicidele mentionate, se pot folosi erbicide
postemergente- Fusilade forte, Targa super, Gallant super 1-1,5 l/ha, cand lucerna se afla in
faza de 2-3 lastari. In situatia in care lucerna se cultiva in amestec cu graminee perene,
folosirea erbicidelor antigramineice nu este indicata. Eficienta remarcabila in combaterea
buruienilor dicotiledonate, dar si a unor monocotiledonate, o are erbicidul Pivot care se aplica
postemergent in faza de 3-5 frunze trifoliate s, in doza de 0,5-0,75 l/ha.
Buruienile din lucernierile vechi se combat cu erbicidul Simadon 50 ( 6-7-kg/ha) care se
aplica la desprimavarare inainte de pornirea plantelor in vegetatie, urmand a se face in timpul
vegetatiei, cand buruienile dicotiledonate sunt in faza de 2-4 frunze, un tratament cu Pivot 0,5-
0,75 l/ha. Lucerna poate fi data in consumul animalelor dupa 45 zile de la tratamentul cu
Pivot.
Combaterea bolilor si daunatorilor. Cand semanatul lucernei se face primavara,pentru
prevenirea atacului daunatorilor din sol) Sitona, Agriotes) se executa tratamentul semintei cu
produse pe baza de carbofuran, respectv Carbodan 35ST si Carbofuran 28 l/tona de samanta.
Cand lucerniera se infiinteaza toamna, tratarea semintei nu mai e necesara, deoarece ciclul
biologic al daunatorilor nu permite o hranire intensa in aceasta perioada.
In cazul unui atac puternic a omizilor defoliatoare masa vegetativa se va recolta cat mai
repede posibil.
Irigarea. Consumul de apa al lucernei este cuprins intre 600 si 750 mm/an. Pe
parcursul perioadei de vegetatie, consumul mediu zilnic de apa este de 2,5-4 mm pentru
coasele 1 si a doua, 4-6 mm pentru coasele a treia si a patra si 2-3 mm pentru coasa a cincea.
Aceste date pledeaza pentru necesitatea irigarii lucernei in zonele cu posibilitati. In principiu,
in primele zile dupa recoltarea plantelor nu se iriga, existand o perioada critica pentru aer;
aplicarea udarilor va incepe la 7-8 zile dupa recoltare.
7. Recoltarea
Modul de recoltare a plantelor conditioneaza nivelul productiei, calitatea furajului si

perenitatea lucernariei.
In anul 1 de vegetatie, toate coasele vor fi recoltate in intervalul cuprins intre
inceputul si mijlocul fazei de inflorire a plantelor.In anii urmatori de vegetatie, lucerna se
recolteaza pe parcursul fazei de imbobocire, cu exceptia coasei a doua sau a treia, care se
recolteaza cand 25-30% din plante au inflorit, in scopul refacerii rezervei de zaharuri din
radacini. In toate situatiile, ultima coasa este bine sa se recolteze in apropierea punctului
termic de zero grade( in prima decada a lunii octombrie) , pentru favorizarea acumularii
zaharurilor din radacini.
TEHNOLOGIA DE CULTURA
A MUSTARULUI
Mustarul alb, mustarul negru si mustarul vanat sunt specii cultivate pentru seminte.
Acestea contin ulei gras, mucilagii, substante proteice, substante minerale si altele.
1. Soiul cultivat
In tara noastra se cultiva populatiile locale : Galben de Craiova( mustarul alb),
De Timisoara( mustar negru).
2. Amplasarea culturii
Mustarul alb este relativ pretentios fata de caldura, suferind uneori dupa rasarire fie
din cauza temperaturilor prea scazute, fie din cauza celor prea ridicate. Fiind specie de zi
scurta, mustarul alb trebuie semanat mai timpuriu. Lipsa umiditatii in perioada imediat
urmatoare semanatului si in perioada formarii semintelor are ca rezultat scaderea productiei.
Fata de sol, este mai putin pretentios si se poate cultiva in toate regiunile agricole.
Mustarul negru este mai putin pretentios la conditiile pedoclimatice. Este sensibil la
seceta si prefera solurile cu textura usoara si mai umede, bogate in substante nutritive.
Mustarul este putin pretentios fata de planta premergatoare. Nu se indica monocultura
si nici amplasarea dupa alte crucifere sau dupa mac datorita inmultirii bolilor si daunatorilor
comuni.
3. Folosirea ingrasamintelor
Mustarul reactioneaza favorabil la aplicarea ingrasamintelor, mai ales cand in
perioada de vegetatie exista suficienta umiditate in sol.
Necesarul de ingrasaminte se stabileste in functie de continutul solului in substante
nutritive si de planta premergatoare.
Fertilizarea cu fosfor. Fosforul contribuie la sporirea numarului de seminte in fructe
si la grabirea coacerii acestora. Se recomanda 60-80 kg/ha s.a.
Fertilizarea cu azot. Ingrasamintele cu azot favorizeaza cresterea rapida a
mustarului, ceea ce asigura o productie ma re de seminte. Se recomanda 40-60 kg/ha s.a.
Fertilizarea cu potasiu. Pentru cultura de mustar nu este necesara administrarea de
ingrasaminte potasice.
Epoca de aplicare. Superfosfatul se aplica toamna si se incorporeaza odata cu
aratura de baza. Azotatul de amoniu se administreaza pe zapada sau primavara cat mai
timpuriu, inainte de pregatirea patului germinativ.
Lucrarile de baza ale solului se fac in functie de planta premergatoare si de

umiditatea din sol. Se va avea in vedere ca aratura sa fie executata uniform,sa lase solul bine
nivelat , iar adancimea sa fie de 22-25 cm.
Pregatirea patului germinativ se va face primavara, cat mai timpuriu, cu grapa cu
discuri in agregat cu colti reglabili sau numai cu combinatorul, pe terenurile discuite din
toamna.
5. Semanatului
Se face cu semanatorile SUP , primavara cat mai timpuriu( epoca 1). Mustarul
negru fiind mai sensibil la ingheturile tarzii, se seamana in epoca a doua.
Norma de semanat se stabileste in functie de distanta intre randuri, fiind cuprinsa intre
10-12 kg/ha.
Distanta de semanat depinde de starea de imburuienare a solului. In terenuri curate, se
seamana in randuri apropiate(12,5-25 cm ) ,iar in solele imburuienate se recomanada
semanatul la 50 cm intre randuri, pentru a se putea executa lucrarile de intretinere. Adancimea
de semanat variaza intre 2-4 cm in functie de umiditatea din sol. Densitatea optima este de
120-130 plante/ mp in cazul insamantarii in randuri rare si de 500-550 plante/mp cand se
seamana la 12.5 cm.
In culturile semanate in randuri rare, lucrarile de intretinere constau in executare a 1-2
prasile mecanice si manuale. Plivitul manual se executa in cazul culturilor in randuri dese.
Erbicidarea culturii se face cu : Triflurex 4 l/ha la pregatirea patului germinativ, prin
incorporare imediata, sau cu Fusilade 3 l/ha cand buruienile au 4-6 frunze.
Combaterea bolilor si daunatorilor. Cele mai frecvente boli sunt: mana cruciferelor,
albumeala cruciferelor, fainarea,patarea neagra, putregaiul radacinilor. Pentru prevenire se va
evita cultivarea mustarului pe terenuri joase si umede. Combaterea se va putea efectua, la
nevoie, prin tratamente cu Dithane 0,25%, Topsin 0,07% in vegetatie.
Cei mai importanti daunatori: puricii cruciferelor, gandacul lucios, viespea rapitei,
gandacul albastru al mustarului. Se utilizeaza produsele: Sinoratox 2l/ha, talstar 0,055, Decis
0,05%etc.
7. Recoltarea se face cand semintele au ajuns la matutitate, iar plantele sunt

galbene in itregime. Se face cu combina, dimineata pe roua. Productia obtinuta oscileaza intre
1000 si 2000 kg/ha la cele 3 specii. Avand un continut ridicat in ulei, semintele de mustar,
imediat dupa recoltare, se vor conditiona si se vor lopata pana vor ajunge la umiditatea de
pastrare de 12%.
TEHNOLOGIA DE CULTURA A LEVANTICEI
Levantica este o specie perena si se cultiva pentru inflorescentele lor cu miros

placut. Uleiul volatil obtinut prin distilarea inflorescentelor proaspete reprezinta produsul
principal al acestor specii si are largi utilizari in industria parfumurilor, produselor cosmetice,
produselor farmaceutice. Inflorescentele uscate, datorita uleiului volatil intra in formulele unor
ceaiuri cu actiune sedativa asupra sistemului nervos central, antiseptica, cicatrizanta etc.
1. Soiul cultivat in tara noastra este Codreanca.

 Amplasarea culturii. Levantica are cerinte deosebite fata de lumina si caldura. Este
rezistenta la seceta, dar necesita totusi, suficienta umiditate la0
 rasarire si in perioada pana la formarea tufelor. In cazul producerii de butasi
inradacinati, umiditatea este un factor hotarator. Lavanda este o specie iubitoare de
lumina. Lipsa luminii naturale are o influenta negativa asupra tuturor elementelor de
productivitate. Levantica creste pe terenuri foarte sarace, insa productiile cele
mai mari se realizeaza atunci cand plantele sunt pe terenuri profunde, bogate in
calciu,permeabile.
Fiind semiarbust ,levantica ramane pe acelasi teren timp de 20-30 ani, cultivandu-se in
afara asolamentului.
3.Folosirea ingrasamintelor
Levantica reactioneaza foarte bine la actiunea ingrasamintelor, mai ales atunci cand sunt
plantate pe terenuri sarace in elemente nutritive.
Ingrasamintele cu fosfor asigura dezvoltarea organelor generative, deyerminand
formarea mai multor inflorescente pe tufa si grabind coacerea semintelor. De
asemenea,imbunatateste calitatea uleiului volatil. Se va administra in doze de 70-80 kg/ha s.a.
Ingrasamintele cu azot au un efect nedorit asupra plantelor de levantica , infloritul
desfasurandu-se rapid si fara o acumulare normala de ulei volatil.
Se recomanda folosirea de ingrasaminte pe baza de azot mai greu solubile, in cantitate de
60-80 kg/ha s.a.
Ingrasamintele cu potasiu imbunatateste schimbul substantelor nutritive in planta,
sporind rezistenta acestora la inghet si la boli.
Doza recomandata de fosfor este de 40-60 kg/ha s.a.
Lucrarile de baza ale solului au ca scop afanarea sa in profunzime si distrugerea
buruienilor.Aratura se executa in septembrie- octombrie la 40-60 cm. Adancime.
Imediat dupa aceasta, terenul se va nivela perfect si se va mentine curat de buruieni prin
discuiri si grapari repetate.
Pregatirea patului germinativ se va execyta cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti
reglabili, cu 3-4 zile inainte de plantare, la adancimea de 12-15 cm.
5. Plantatul
Levantica se poate planta toamna la sfarsitul lunii septembrie inceputul lui octombrie sau
primavara devreme, imediat ce se poate intra in camp, manual.
Pentru un ha de levantica sunt necesari 20000 butasi inradacinati sau rasaduri, cu un
coeficient de circa 10%,necesar completarii golurilor.
Se va planta la 100cm intre randuri si 50 cm intre plante pe rand. Butasii se fasoneaza,
reducandu-se sistemul radicular pana la 15 cm,iar partea aeriana 10-15cm.
Se planteaza astfel incat sa fie ingropati cu 3-5 cm mai mult decat adancimea la care au fost
in strat.
6. Lucrari de intretinere
Lucrarile de intretinere incep primavara timpuriu si constau in prasitul intervalelor dintre
randuri . Lucrarile din interiorul randului se fac manual, cu sapa, de 2-3 ori in cursul anului.
Se va acorda o atentie deosebita distrugerii buruienilor perene si cuscutei. Se re comanda
urmatoarele erbicide:
 in perioada de repaos a culturii( toamna tarziu sau primavara devreme) se recomanda :
Triflurex-4l/ha, Mecloran-6l/ha sau Afalon-2kg/ha
 - in vegetatie se va utiliza Basagran-2l/ha pentru buruienile dicotiledonate anuale si
perene, iar pentru cele monocotiledonate unul din erbicidele: Furore-2l/ha,Fusilade-2l/ha
sau Pantera-1l/ha.
7. Boli, daunatori si combaterea acestora

In culturile de lavanda pot fi intalnite bolile: uscarea plantelor si patare frunzelor, dar
acestea nu reprezinta importanta economica.In ultimii ani s-a semnalat atacul unor specii de
lacuste. La depasirea unui numar de 4-5 exemplare/mp se recomanda aplicarea de tratamente
chimice cu unul din insecticidele: Karate-0,02%, Fastac-0,02% sau Sumi-alpha-0,02%.
8. Recoltarea
In functie de zona de cultura, lavanda infloreste in lunile iuni- iulie.Cel mai mare continut
de ulei volatil se realizeaza atunci cand recoltatul se executa in perioada de inflorire deplina.
Este bine ca in practica recoltatul sa inceapa atunci cand numarul total de flori inflorite este de
50% si sa se termine cel mai tarziu in faza de inflorire deplina.Recoltarea se face dupa ora 10,
pe timp insorit, calduros si fara vant.
Inflorescentele recoltate se transporta imediat la instalatiile de distilare.

Pentru productia de flori uscate, recoltatul se va executa imediat ce au inceput sa se
deschida primele flori.
Recoltatul se executa manual, cu secera, incepand din al doilea an de vegetatie, avand grija
ca tija florilor sa nu depaseasca 12 cm.
Productiile medii de inflorescente proaspete ce se realizeaza in primii 2-3 ani sunt mai
reduse( 2000-3000kg/ha) ,dar in perioada de productie maxima acestea sunt de 5000-
6000kg/ha.
Pentru flori uscate, inflorescentele recoltate se intind in strat subtire la umbra, in incaperi
curate si aerate.
Dupa ascare, florile se scutura usor prin batozare si se separa prin sitare.
Randamentul de uscare este de 5-7 : 1.
TEHNOLOGIA DE CULTURA A CORIANDRULUI
Coriandrul este o planta anuala care se cultiva pentru fructele sala aromate, al caror
continut in ulei volatil variaza in functie de soi, zona de cultura, conditii pedoclimatice etc,
intre 0,15 si 2,10 ml/100g.
1. Soiul cultivat
In prezent in tara noastra se cultiva soiul Sandra, care se caracterizeaza printr-o
uniformitate mare a plantelor, comportare buna fata de boli, rezistenta mai mare la cadere,
scuturare si spargere a fructelor.In anul 2000 a fost omologat soiul Omagiu care este mai
precoce cu 5 zile.
2. Ampasarea culturii
Se recomanda solurile adanci, bogate in substante hranitoare si curate de buruieni.
Se vor evita solurile grele, argiloase si umede care formeaza crusta dupa ploi.
Cele mai bune plante premergatoare pentru coriandru sunt: cerealele de toamna, borceagul,
leguminoasele ,porumbul pentru boabe si siloz, plante perene de nutret.Se recomanda evitarea
ca premergatoare a florii soarelui, a sfeclei de zahar si a ierbii de Sudan. Va reveni pe aceeasi
sola dupa 4-5 ani.
3. Folosirea ingrasamintelor
Ingrasamintele cu fosfor sunt eficace in doza de 40-50 kg/has.a., administrate toamna ca
ingrasamant de baza.4
Ingrasamintele cu azot aplicate in doze de 50-70 kg/ha s.a.contribuie la sporirea
productiei si se aplica primavara cat mai devreme.
Ingrasamintele cu potasiu se aplica in doze de 30-35 kg/ha toamna odata cu ingrasamintele
cu fosfor.
Dupa recoltarea plantei premergatoare, se efectueaza aratura la adancimea de 22-25 cm
cu plugul in agregat cu grapa stelata.
Primavara de indata ce pamantul s-a zvantat, terenul se niveleaza si se grapeaza.
Cea mai buna pregatire a patului germinativ se realizeaza cu combinatorul la 4-5 cm
adancime.
5. Semanatul
Coriandrul se seamana cu semanatorile SUP,primavara, in prima urgenta.Se va folosi
numai samanta certificata, in cantitate de 16-18 kg/ha,in randuri distantate la 25 cm,
realizandu-se o densitate la rasarire de 350-400 plante/mp.Adancimea de semanat este de 3-5
cm.
Combaterea chimica a buruienilor se face cu ajutorul erbicidelor, astfel:
 inainte de semanat se aplica Triflurex-4l/ha incorporat imediat in sol
 inainte de rasarirea plantelor se recomanda efectuarea tratamentelor cu Afalon-2kg/ha sau
Prometrex-4kg/ha precum si sare DMA 6L/HA.
 In vegetatie se recomanda unul din erbicidele: Furore-2l/ha,Fusilade-2l/ha sau Gallant-
2l/ha.

 7. Boli, daunatori si combaterea acestora
 La coriandru este frecfenta brunificarea inflorescentelor si innegrirea fructelor, care
produc pagube importante.Masurile de prevenire constau in folosirea de samanta
neinfectata, respectarea asolamentului si igiena culturala.
 Se recomanda tratarea chimica cu Tiradin-4kg/tona de samanta sau Tiramet-3kg/tona.
 Dintre daunatori, cel mai periculos este viespea coriandrului,pentru combaterea caruia se
recomanda efectuarea a doua tratamente:- primul la inceputul infloritului
 iar al doilea la inflorirea in masa utilizandu-se unul din urmatoarele produse:- Decis-
0,05%, Fastac-0,02%, Karate-0,02%etc.
8. Recoltarea
Deoarece inflorescentele sunt de ordin diferit, iar fructele nu ajung la maturitate in acelasi
timp, pentru a se reduce pierderile prin scuturare, recoltarea se face cand 50-75% din fructe
sunt mature, fiind colorate in galben-brun.
Recoltarea se face dimineata pe roua, sau chiar noaptea, pentru a diminua pierderile prin
scuturare. Dupa recoltare, fructele se conditioneaza la selector, apoi se intind in srtaturi subtiri
la soare pentru a se usca. Productia medie ce se poate obtine este de 1000-1500 kg/ha.
Publicaţie realizată în cadrul proiectului „Centru transfrontalier de Instruire Profesionala ”

finanţat de Uniunea Europeană prin Programul de Vecinătate România-Moldova 2004-2006,
PHARE CBC 2004, RO 2004 / 016-941.01.01.06
 Editor: Consiliul Local Beresti Meria jud. Galaţi

Data publicării: octombrie 2008.
Drepturile de autor asupra acestei publicaţii sunt rezervate
Publicaţia sau părţi ale acesteia pot fi reproduse numai cu permisiunea autorilor.
Consiliul Local Beresti Meria jud. Galaţi

Comuna Beresti Meria , judetul Galati
Telefon: 0236/342434,
Fax: 0236/342418
E-mail: berestim@yahoo.com
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.
Comisia Europeană
http://ec.europa.eu
Comisia Europeană – Directoratul General pentru Extindere – Programul PHARE
http://ec.europa.eu/enlargement/financial_assistance/phare/index_en.htm
Comisia Europeană – Directoratul General pentru Politica Regională
http://ec.europa.eu/regional_policy
Comisia Europeană – Directoratul General pentru Afaceri economice şi financiare:
http://ec.europa.eu/comm/economy_finance
Consiliul Uniunii Europene
http://www.consilium.europa.eu
Parlamentul European
http://www.europarl.europa.eu
Curtea Europeană de Justiţie
http://curia.europa.eu
Curtea Europeană de Conturi
http://eca.europa.eu
Comitetul Economic şi Social
http://eesc.europa.eu
Comitetul Regiunilor
http://cor.europa.eu
Banca Centrală Europeană
http://www.ecb.int
Banca Europeană de Investiţii
http://eib.eu.int
Misiunea Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană
http://ue.mae.ro

Suport de Curs Cultura Plantelor

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Suport de Curs Cultura Plantelor

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

RO 2004/016-941.01.01.

Centrul Transfrontalier de Instruire Profesionala

Suport de curs pentru

Proiect implementat de Consiliul

Asociatia ,, Speranta Danubiana ”

Proiect implementat de Consiliul Local Beresti-Meria

Suport de curs pentru cultura

Intocmit si redactat de catre colectivul Oficiului Judetean de Consultanta Agricola

1. IMPORTANTA , PARTICULARITATI MORFOLOGICE SI BIOLOGICE ALE CEREALELOR

10. CADEREA CEREALELOR

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A GRAULUI DE TOAMNA

4. Particularitatile biologice ale graului

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A ORZULUI

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A FLOARII SOARELUI

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A RAPITEI COLZA

TEHNOLOGIA CULTIVARII PORUMBULUI

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A SFECLEI DE ZAHAR

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A CARTOFULUI

11. PASTRAREA CARTOFILOR

CULTURA SFECLEI DE ZAHAR

1. Zonarea culturii si a soiurilor

Sfecla de zahar este o cultura pretentioasa la amplasarea in rotatie cu alte culturi.

Sfecla de zahar are un consum specific de elemente nutritive foarte ridicat.

Corectarea dozelor optime de potasiu se face in functie de doza de ingrasaminte organice

Dezmiristitul trebuie efectuat imediat dupa eliberarea terenului de planta premergatoare

Datorita ritmului slab de crestere a plantelor de sfecla in prima parte a perioadei de

TEHNOLOGIA DE CULTURA A LUCERNEI

1. Zonarea culturii si a soiurilor

Lucerna se caracterizeaza prin putere mare de acomodare la conditii ecologice

3. Aplicarea ingrasamintelor si amendamentelor

Gunoiul de grajd administrat plantelor premergatoare este bine valorificat de catre

Lucrarile solului au rolul sa sporeasca acumularea apei si a elementelor nutritive

Epoca de semanat. In cultura neirigata, semanatul se face in perioada imediata

6. Lucrari de intretinere a culturii

Combaterea buruienilor. In lupta integrata de combatere a buruienilor, un rol important

si la aplicarea corecta a lucrarilor solului.

Modul de recoltare a plantelor conditioneaza nivelul productiei, calitatea furajului si

Lucrarile de baza ale solului se fac in functie de planta premergatoare si de

7. Recoltarea se face cand semintele au ajuns la matutitate, iar plantele sunt

TEHNOLOGIA DE CULTURA A LEVANTICEI

Levantica este o specie perena si se cultiva pentru inflorescentele lor cu miros

1. Soiul cultivat in tara noastra este Codreanca.

7. Boli, daunatori si combaterea acestora

Inflorescentele recoltate se transporta imediat la instalatiile de distilare.

Publicaţie realizată în cadrul proiectului „Centru transfrontalier de Instruire Profesionala ”

 Editor: Consiliul Local Beresti Meria jud. Galaţi

Consiliul Local Beresti Meria jud. Galaţi

You might also like