COSTUMUL IN EGIPTUL ANTIC

Ecoul Egiptului Antic a ajuns

pana in zilele noastre intr-un context
artistic. El dateaza de la inceputul
mileniului al IV-lea i.Ch. Arta
se pastreaza intr-o forma constata
pana in perioada lui Akhenaton, care
a dorit sa schimbe politeismul in
monoteism, provocand mari
schimbari atat asupra artei, cat si in
randul oamenilor care au refuzat
aceasta schimbare, manifestand astfel
o revolta.
 In Egiptul Antic, s-a dezvoltat unul dintre cele mai vechi centre ale
antichitatii, avand una dintre cele mai originale si stralucite civilizatii din istorie. A lasat
mostenire capodopere arhitecturale, monumentale si comori fabuloase.
Datorita asezarii sale geografice, Egiptul a fost ferit multa vreme de invazii pustiitoare. Atat
conditiile geografice, cat si imprejurarile istorice ale Egiptului au fost favorabile
dezvoltarii artei.
 
Un popor fascinat de moarte. Arhitectura, sculptura, pictura, artele decorative si accesoriile
costumului egiptean se invart in jurul credintei, a vietii de dupa moarte, fapt pentru care totul este
cuprins in mister.
La inceput ocupatia de baza a egiptenilor a fost agricultura. Cu timpul, ei au inceput sa se ocupe de
mestsuguri si comert. Ca mestesugari, prelucrau metalele si confectionau cu migala si rabdare
bijuterii frumoase si fine inca neegalate. Egiptenii erau mesteri buni in olarie si sticlarie, mai ales
colorata. Neintrecuti au fost si in tesutul stofelor colorate, dovedind simt artistic, gust si eleganta.
Din cauza climei calde, egipetenii traiau mai mult in aer liber. Imbracamintea lor era redusa.
Barbatii purtau o stofa in jurul mijlocului, lunga pana la genunchi. Femeile purtau un fel de camasa
lunga pana la glezna. Cele nobile purtau rochii elegante, de stofe fine, cu broderii si desene si purtau
alese bijuterii: inele, cercei, coliere, bratari, centuri cu incrustatii de piele si email. Din cauza
caldurii, barbatii isi radeau capul si barba. Oamenii de rand purtau bonete mici, iar cei dintre nobili
isi atasau si barbi false, lungimea acestora indicand rangul.
Familia ocupa un loc aparte. Tinerii se bucurau de o anumita libertate de alegere. In Egipt, zestrea
trebuia sa formeze un patrimoniu familiar, o garantie materiala a viitorului camin. Copiii mici
umblau goi. Parintii erau ajutati in treburile gospodaresti de copii, pregatindu-se in sfera de
preocupari a acestora. Nu existau scoli, decat cele de scribi, rezervate nobililor, preotilor si
functionarilor statului. Femeia detinea o pozitie aparte in societate, respectandu-i-se dreptul de
proprietate si zestre, ea fiind numita stapana casei. Egiptenii erau monogami. Femeia egipteana a
indeplinit si functii publice sau politice. Mai ales ca preoteasa, avea un rol important in societate.
Orice cap de familie isi avea casa sa. A intemeia o casa si a-ti lua o sotie erau expresii sinonime.
Fratele cel mai mic, care nu mostenea nimic de la parinti, locuia la fratele mai mare, ca servitor,
ingrijea de animale si se culca in grajd.
In casele sau colibele taranilor se aflau doar cateva rogojini in loc de scaune si paturi, si cateva vase
de lut. Gospodaria lor cuprindea vite si pasari de curte, iar pe langa case se gasea gradina de
zarzavaturi. Nu lipsea pisica, uneori dresata pentru a vana pasari, dar intotdeauna de folos contra
soarecilor, sobolanilor si a serpilor veninosi. Pisica era considerata, de asemenea, de folos in
alungarea spiritelor rele.
Materiale pentru imbracaminte
Climatul egiptean cu verile sale fierbinti si ierni blande a favorizat imbracamintea usoara facuta din
fibre vegetale, predominand panza, iar, in timpurile Romane, ocazional bumbac, un material de
import din India. Lana era folosita in masura foarte mica, si rareori de egiptenii bogati datorita
faptului ca era considerata impura. Mici cantitati de matase erau comercializate in estul
Mediteranei, posibil pe la a doua jumatate a mileniului II si resturi de matase au fost gasite in
mormintele egiptene. Piele de animale, in special de leopard, erau uneori purtate de preoti in rolul
lor deritualuri magice. Astfel de vesminte au fost gasite in mormantul lui Tutankhamon si erau
frecvent pictate pe peretii mormintelor. Unii regi si regine purtau imbracaminte decorativa.
Productia
Manufactura hainelor era munca femeilor. In general era facuta in casa, dar existau si ateliere
conduse de nobilimi sau alti oameni cu mijloace. Prin batere si daracire plantele de in erau
transformate in fibre, care puteau fi toarse in fire. Mai intai imbracamintea era tesuta pe razboaie
orizontale, de obicei simpli tarusi batuti in pamant, caz in care lucratorii trebuiau sa munceasca pe
jos, iar mai tarziu in timpul Noului Regat pe razboaie, vertical. Aceste noi razboaie erau fizic mai
pretentioase si erau in general operate de barbati.
Articole de imbracaminte
Cele mai multe dovezi le avem in pictura de pe peretii mormintelor. Acestea ilustreaza momente din
viata faraonului, de maretie, impunere, ca si importanta faraonului si a zeilor din aceasta perioada
prin supradimensionarea faraonului si micsorarea exagerata a sclavilor, acestea fiind redate pentru
ilustrarea si pozitia clasei sociale.
Egiptenii purtau una sau doua piese de imbracaminte infasurate pe corp, in diferite moduri, fabricate
din in , lana fiind considerata impura si aproape totdeauna alba. Aceste tunici semanau cu un tricot
lung care ajungea pana la genunchi pentru barbati si pana la glezne pentru femei. Acestea deveneau
scurte, ca in Asia, prin infasurarea drapajului in jurul trunchiului si a picioarelor.
Purtau tunici din panza cu marginile atarnand peste picioare, denumite “Kalasiris”, si mantii albe de
libere deasupra lor.
Hainele predominau dintr-o panza simpla: un brau scurt asemanator cu o fustanela pentru barbati, o
imbracaminte cu curele pentru femei. Aceste vesminte de baza cu  variatii minore tinand seama de
statutul social si bogatia nu s-au schimbat mult de-a lungul istoriei Egiptului. Lungimea fustanelelor
a variat, fiind mai scurta pe timpul Regatului Vechi si ajungand la gamba in Regatul Mijlociu, cand
a fost deseori suplimentata cu un tricou fara maneci sau o roba lunga. Percalul, uneori plisat, era
infasurat in jurul taliei si fixat cu o centura. Cusutul era practicat foarte putin.
Robele erau purtate de toti in Egipt. Materialul si croiala au variat mult de-a lungul secolelor. Roba
putea sa acopere unul ori ambii umeri sau sa fie purtat cu bretele. Partea de sus putea sa ajunga
oriunde de la mai jos de sani pana la gat. Unele aveau maneci scurte, altele erau  fara maneci.
Asezarea pe corp putea fi foarte stransa sau lejera. Erau deseori purtate cu o centura care aduna
impreuna faldurile materialului.
Erau cusute dintr-o bucata dreptunghiulara de panza de doua ori mai lunga decat lungimea dorita a
vesmantului. In mijlocul panzei, era taiata o deschizatura pentru cap, care apoi era impaturita in
doua. Partile de jos erau cusute impreuna, lasand goluri pentru brate.
Faraonul se distingea prin acoperamantul de cap, prin basmaua de panza vargata, sau coroana alba a
Egiptului de Jos si cea rosie a Egiptului de Sus, semnificand stapanirea intrigii natiuni.
Mormantul lui Tutankhamon a furnizat multe piese de imbracaminte: tunici, tricouri, fustanele si
esarfe, sosete, palarii, caciuli, basmale, manusi, unele din acestea cu captuseala de panza fina.
Idealul de frumsete prin armonie si echilibrul erau reprezenate in faraon- zeul coborat pe pamant.
Gasim legea frontalitatii, cea a simetriei, linistea sufleteasca, limpezimea, perfectiunea, simplitatea
gesturilor, echilibrul volumelor, dar, in primul rand, accentuarea ochilor care erau incrustati cu
smalt. Astfel, ochii pareau cat mai naturali si patrunzatori, ca semn al privirii constante a vietii de
dupa moarte.
Sculptural, costumul va capata forme simple, alcatuite din linii drepte si curbe. Cromatic, culorile
erau reduse datorita materialului alb si adaugarea unor accente foarte puternice, contrastante prin
intermediul verdelui, albastrului si rosului caramiziu.
Sclavii apar cu simple drapaje folosite in munca zilnica, iar zeii si faraonii sunt ilustrati cu vesminte
mulate, stranse in talie, acestea luand formele corpului uman. Importanta faraonului se va impune si
prin adaugarea unei peruci de mari dimensiuni, impreuna cu haine largi pentru a fi zarit de la
distanta de catre supusii sai.
Costumul masculin: parul era tuns scurt, mai lung la spate, de culoare neagra si ondulat. Aristocratii
purtau peruci de fibra vegetala sau din par, uneori colorate in diferite nuante dar, in special, albastru
si rosu.
Hainele pentru femei puteau fi ornamentate cu margele si uneori panza plisata. Ele acopereau sanii
aproape tot timpul, desi erau perioade cand moda le lasa goale. Glugile circulare dateaza inca din
Vechiul Regat. Erau in genereal facute din panza si aveau o deschidere pentru cap, taiata in mijloc.
Deseori erau colorate, picate ori decorate altfel si acopereau putin mai mult decat umerii. Salurile
erau uneori purtate in timpul Noului Regat.
Cel mai adesea, femeile care munceau se imbracau intr-o roba  scurta. Barbatii cu munci fizice
purtau un brau si largi robe. Copiii de obicei alergau dezbracati in timpul verii si purtau mantii
iarna, cand temperaturile puteau scade sub 10 grade C.
Zeii trebuiau imbracati, de asemenea. Nesuhor, comandantul fortaretei de la Elephantina sub Apries,
a avut grija ca templul lui Knum sa aiba toti servitorii necesari spre a servi nevoile zeului:
“Am adus spalatorese, servitoare si curatatori pentru garderoba din august a marelui zeu si eneada
lui divina.” (J.H.Breasted, Inscrieri antice ale Egiptului, partea a patra).
De regula, egiptenii obisnuiti nu purtau nicio acoperire, similar cu africanii de sud. Cei bine situati
isi puneau peruci numai la ocazii speciale, datorita climatului cald. Acestea au luat proportii mari in
timpul Noului Regat.
Incaltamintea
Oamenii mergeau deseori desculti, foarte rar daca foloseau, dar preferau sa le care pentru a le purta
numai  in caz de nevoie. Sandalele erau facute din fibre de palmier sau papyrus impletit.
Popoarele care traiau in jurul Mediteranei aveau nevoie mica de incaltaminte elaborate, cu exceptii
ca Hitii care purtau pantofi cu varfurile rasucite in sus, desi in reliefurile egiptene Hitii sunt pictati
desculti.
Cautatorii de cuiburi de pasari din lanurile de porumb umblau desculti, dar purtau sandale la ocazii
speciale ori cand picioarele se puteau rani. Sandalele erau stranse cu doua curele si, daca  aveau varf
ascutit, acesta era deseori intors in sus. Erau facute din piele sau papura tesute sau cusute impreuna,
si deseori aveau talpi si bretele din piele. Cel mai ieftin tip de sandale era accesibil si celor mai
saraci. Ipuwer in ale sale Admonitii folosea lipsa sandalelor spre a descrie nevoiasul care, in lumea
ametita de haos pe care o prevenea, atinse o mare bogatie: cel care nu isi permite sandale detine
bogatii.
Regii purtau uneori sandale foarte elaborate decorate, si uneori manusi decorate, de asemenea, dar
in general erau pictati desculti, ca pe zei. Sandalele de aur care au fost gasite, nu puteau fi foarte
confortabile pentru purtatorii lor, daca cumva erau intr-adevar purtate cu totul. Printre dotarile lui
Tutankhamon erau 93 piese de inaltaminte. Erau sandale din lemn cu picturi ale inamicilor pe
talpile lor, pe care faraonul i-ar fi calcat la fiecare pas.
Una dintre schimbarile din viata zilnica, care s-a produs pe timpul Regatului Mijlociu si Nou a fost
utilizarea crescuta a sandalelor, privind intai de toate pe soldatii calatori. In povestea celor doi frati,
Anpu s-a pregatit pentru o calatorie: “Atunci si-a luat sandalele, precum si hainele si armele, si a
pornit calatoria spre Valea Pinului (M.Lichtheim, Literatura Antica Egipteana, vol.2).
Amulete si talismane din Egiptul Antic
Nenumarate muzee, mai ales Luvrul, muzeul din Cairo si cel din Torino, poseda cantitati
importante de amulete si de talismane.
Au fost gasite si obiecte de podoaba precum: brose, agrafe, inele, bratatri, diademe din
diferite metale nobile, din pietre pretioase, email (smalt), metal acoperit cu o emulsie din apa si
oxizi metalici, colorata dupa nevoie, care se intareste sub actiunea focului. S-au mai gasit linguri,
cutite, vase, oglinzi, piepteni, cutii de fard si sticle de parfumuri, cupe, pahare.
 Arta prelucrarii metalelor pretioase a influentat si arta altor popoare din antichitate.
Sunt mici obiecte, confectionate din materiale diferite si avand diferite forme. Acestea au
fost gasite in cele mai multe cazuri in monumentele funerare ale faraonilor, imprastiate pe jos sau
chiar pe corpul mumiilor. In general, sunt lucrate din lut lacuit, din pasta de sticla, din piatra mai
mult sau mai putin rara, din aur, argint, din lemn aurit etc. Cat despre forma lor, aceasta este
determinata de conceptia lor legata de viata omeneasca.
-amuletele - mentin viata in zonele corpului unde acestea se pot simti prin bataia pulsului
precum gat, incheieturile manilor, glezne; 
-colierul - apara pieptul zeilor si al mortilor, este asimilat cu bratele unui zeu care
protejeaza partea corpului omenesc pe care o ating. Adesea bratarile si colierele sunt formate din
mici noduri, insirate unul dupa altul, compunand astfel o bijuterie cu semnificatie magica. Uneori
chiar aceste noduri sunt puse izolat pe trupul persoanelor vii sau pe mumii: ele leaga viata si o
impiedica sa plece. De unde sensul de protectie sau de ocrotire pe care semnele respective le-au
pastrat in limba hieroglifelor egiptene.
Dupa cum putem vedea, viata cotidiana din Egiptul Antic sta, in permanenta, pusa
sub semnul magiei. Simbolurile erau folosite cu un anumit scop pentru a reda
comunicarea dintre oameni si zeitati. Amuletele se poarta de catre cei vii, cat si de cei morti, fiind
socotite la fel de eficace ca si bratarile impotriva tuturor problemelor.
• Baghetele magice -cele 4 fete sunt impodobite cu desene, reprezentand
animale salbatice, sau mai simplu broaste.
• Amuletele - sub forma de noduri
• Colierul - apare pe pieptul zeilor si al mortilor, cu rol protector
• Animalul – era considerat reincarnarea zeitei HeKhet, patroana nasterilor
• Ochiul sacru- Udjat- care trebuie sa-i apere pe oameni
• Bratarile lui Hornekhti - destinate viilor si mortilor; semnificatia celor 2 bratari este viata si
moartea.
• Scarabeul - acesta este emblema renasterii. Pentru a-l simboliza pe zeul Ra-Atum nascand, in
prima dimineata a creatiei, insecta este infatisata iesind din pamant, chiar in momentul final al
metamorfozei ei larvare. Pe numeroase amulete se poate vedea si scarabeul inaripat alaturi de zeul-
soare, figurat drept un personaj cu patru capete de berbec.
• Crucea cu toarta - una din cele mai raspandite amulete. Aceasta este insusi simbolul vietii, al
esentei vitale care emana de la zei. In toate epocile istorice ale Egiptului, emblema crucii cu toarta
figureaza in iconografia tarii. Se remarca mai ales prezenta ei pe peretii monumentelor funerare si
ale templelor: in primele, pentru a asigura viata spiritului defunctului, in ultimele, pentru a afirma ca
divinitatea este singura origine a vietii pe pamant.
• Nodul lui Isis - este o amuleta foarte populara, regasindu-se pretutindeni in Egipt. Acest nod, care
o simbolizeaza pe Isis, Marea Magiciana, zeita suverana a mitologiei egiptene, dainuie si-n zilele
noastre.
 •Coroanele regatului Egipt - potrivit traditiei populare, le confera purtatorilor o dubla protectie:
aceea importiva bolilor si contra geloziei.
 • Soarele ce rasare la oriont – il reperezinta pe zeul Ra, zeul care s-a mutilat pe sine si ale carui
picaturi de sange au dat nastere zeilor si oamenilor, dupa cum spune unul dintre miturile privind
originea omenirii. Pentru a evoca mai bine acest eveniment deosebit de crud din mitologia
egipteana, amuleta cu acest simbol are deseori culoarea rosie.
 
Culorile joaca si ele un rol important. Astfel, verdele exprima in mod natural tineretea si vigoarea,
cornalina rosie din talismane evoca sangele zeitei Isis, rosul, galbenul si albul banderolelor le
confera mortilor anumite virtuti, cum ar fi stralucirea si puritatea.
Triumful soarelui asupra tenebrelor
Dupa alte noi purificari, preotul-magician imbraca statuia in fasii de panza de in de diverse culori:
mai intai albe, apoi verzi si, in cele din urma, rosii. Fiecare gest al sau este insotit de forme ritualice
specifice.
Apoi, oficiantul unge inca o data statuia cu alifii parfumate, ii presoara pe frunte un pumn de nisip
si-i aduce o ofranda de natron. La sfarsitul ritualului, preotul-magician, ajutat de asistenti, pune la
loc statuia in tabernacol si se retrage. Astfel, a asigurat triumful soarelui asupra tenebrelor.
Datorita talismanelor, amuletelor, baghetelor sale magice, gratie vrajilor si descantecelor sale,
magicianul are puterea absoluta.