MADUGU DIN LIBERIA

SEMĂNĂTORUL EVANGHELIEI

CARTEA FĂRĂ CUVINTE

Cartea fără cuvinte este potrivită pentru a face înţeleasă, mai bine. Evanghelia Domnului Isus copiilor. O carte fără cuvinte
întotdeauna va stîrni interesul fiecărui copil. Ea va atrage pe cei mai mari şi pe cei mai mici. PAGINA AURIE
Experienţa a arătat că este cel mai bine să începem cu pagina aurie care reprezintă cerul. Apostolul loan scrie: "Uliţa cetăţii era
de aur curat, ca sticla străvezie." (Apoc. 21: 21). Faceţi o descriere vie a cerului, arătaţi ce frumos este Cerul şi că acolo nu mai
sînt suferinţe dureri sau moarte.
Povestiţi cum Dumnezeu, în dragostea Lui pentru noi, a creat Cerul (loan 14: 1-3) în care noi toţi să ajungem o dată, pentru ca
în bucurie deplină să locuim la El în veşnicie (Isaia 35:10, Ps. 16:11). Subliniaţi în mod deosebit dragostea lui Dumnezeu (loan
3516), pentru ca fiecare copil să ştie: "El mă iubeşte şi pe mine." PAGINA NEAGRĂ
Pagina neagră este simbolul care reprezintă păcatul. Păcatul stăpîneşte Pămîntul şi produce toate durerile şi necazurile
noastre. In Cer nu există păcat, căci altfel în Cer n-ar fi o bucurie deplină Spuneţi copiilor că noi toţi sîntem păcătoşi (Rom. 3:
23), arătaţi apoi că fiecare copil este păcătos el personal, aşa ca el să-şi recunoască adevărata stare. Ca să clarificaţi mai bine
acest punct, puneţi întrebarea dacă minciuna este sau nu un păcat, ea este ceva cunoscut copiilor. Dacă copiii înţeleg lucrul
acesta. Duhul Sfînt va continua să le descopere păcatul lor.
Spuneţi-le apoi, că nu putem ajunge cu păcatele noastre în Cer, fiindcă acestea ne despart de Dumnezeu (loan 8:24). întrebaţi
pe copii, dacă mai exista şi o altă posibilitate de a fi eliberaţi de păcate şi dacă o viaţă de "cuminţenie" poate să ne ajute la
aceasta. Explicaţi absolut clar, că niciodată nu vom putea fi mîntuiţi prin sforţările noastre propii sau prin fapte bune deoarece
din pricina naturii noastre păcătoase sîntem pierduţi. PAGINA ROŞIE
Dacă copiii şi-au dat seama de păcătoşenia lor şi ştiu că ei nu se pot mîntui singuri, atunci a sosit momentul să le arătăm
pagina Roşie, care reprezintă Sîngele Domnului Isus (I loan 1:7) Dumnezeu ne-a iubit aşa de mult, încît nu a creat numai un
Cer desăvîrşit, ci a pregătit şi o cale pentru a ajunge acolo.
Arătaţi copiilor, folosind textele biblice (Isaia 53: 5-6; I Cor. 15:3-4; II Cor. 5: 21), că Dumnezeu a pus toate păcatele noastre
asupra Domnului Isus, fiindcă altă posibilitate nu era de a înlătura pătatul.
Accentul trebuie pus asupra morţii mijlocitoare a Domnului Isus şi asupra faptului că, EL Ie-a făcut toate acestea pentru
salvarea noastră deplină şi definitivă (Fapte 4:12; Efeseni 2: 7-8). PAGINA ALBĂ
Numai realitatea jertfei Domnului Isus nu ne poate salva. Noi trebuie să-L primim pe Domnul Isus ca mîntuitor al nostru, adică
să credem în El şi în salvarea Sa (loan 1:12; Fapte 16:31). Dacă facem aceasta, atunci sîntem mîntuiţi şi liberi de păcatele
noastre (Fapte 13:38-39).
Pagina albă înfăţişează inima noastră curată (Ps. 51:9) pe carie Dumnezeu o curăţă şi o face mai albă ca zăpada, atunci cînd
ne mîntuieşte.
După ce aţi explicat planul de mîntuire, întrebaţi copiii dacă nu vor să-L primească chiar acum pe Domnul Isus. Această
întrebare trebuie să fie personală şi totuşi fără nici-o insistare, pentru ca acest pas important să fie făcut de copil din proprie
iniţiativă. Ca să prevenim, să nu se ia unul după altul, vom cere copiilor să închidă ochii. După ce s-au rugat şi L-au primit pe
Domnul, arătaţi-le cu versetele următoare (loan 3:36; 5:24; I loan 5:13), că ei sînt mîntuiţi. Folosiţi timp suficient pentru acest
lucru pentru ca fiecare copil să fie sigur de mîntuirea lui.
După aceasta se va pune întrebarea cea mai importantă: "Mai păcătuim noi după ce am fost mîntuiţi de Domnul Isus? "
întrebarea aceasta este foarte importantă fiindcă copiii foarte adesea au părerea greşită că ei după mîntuire, nu mai pot păcătui.
Versetele de la I loan 1:8-<9 vă va ajuta să daţi răspunsul bun. PAGINA VERDE
Coperta cărţii fără cuvinte reprezintă viaţa spirituală, în care credinciosul trebuie să crească. O comparaţie bună se poate face
cu natura care înverzeşte şi creşte. Dacă L-am primit pe Domnul Isus, sîntem copii noi născuţi care trebuie să crească. De
aceea Biblia ne spune în II Petru 3:18 "Să creşteţi în Harul şi în cunoaşterea Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos."
Dacă a rămas timp disponibil, atunci discutaţi cu copiii şi lucrurile care îi vor ajuta să crească.
Predarea deplină (Rom. 12:1-2) Rugăciunea (I Tes. 5:17)
Mărturisirea Domnului Isus (Matei 10:32) Părtăşia cu copiii lui Dumnezeu (Evrei 10:25)
Citirea Cuvîntului lui Dumnezeu (II Timotei 2:15) îndrumarea şi a altora la Domnul Isus (Matei 4:19)
Spuneţi copiilor că noi din recunoştinţă pentru mîntuire îi servim Domnului şi nu ca să fim mîntuiţi. NOTA Povestea cărţii fără
cuvinte poate fi scurtată sau prelungită după cum se simte nevoia, cu diferite ilustraţii. Pentru a întipări mai bine în mintea
copiilor însemnătatea fiecărei pagini, învăţaţi pe copii următoarele versete biblice: Pagina Aurie: loan 14:1-2; Pagina
Neagră: Rom. 3:23; Pagina Roşie: I loan 1:7; Pagina Albi: Ps.51:9; Pagina Verde: II Petru 3:18
MADUGU DIN LIBERIA
Madugu înainta şchiopătînd, sprijindu-se pe un băţ. Piciorul îl durea rău şi de durere strîngea din dinţi.
Ajungînd în dreptul unui ciulin, şezu jos şi, smulgînd un pumn de frunze, îşi aduse aminte de cuvintele mamei că
frunzele acelea sînt bune pentru vindecarea rănilor. Madugu zdrobi frunzele şi le puse pe piciorul său roşu şi
umflat. Era necăjit, căci, în ciuda aşteptărilor, durerea era la fel de cumplită.
Madugu oftă şi privi în zare în direcţia unde se afla casa misionarilor. El ştia că ei au fel de fel de doctorii, dar...
oamenii de acolo erau creştini: "Eu sînt musulman! " - îşi zicea Madugu.
Musulmanii nu pot admite ca o mînă de creştin să-i atingă ! Totuşi, nişte prieteni de ai lui s-au dus la clinica
misionarilor şi s-au făcut bine. Ei au povestit numai lucruri bune despre misionari. Madugu i-a zărit odată pe
misionari umblînd prin satul lor. Unul dintre ei, avea în mînă o carte vorbitoare care avea înlăuntru o pagină de
aur. Dacă s-ar duce la ei, ar putea să vadă din nou cartea acea, s-au poate chiar să o aibă în mînă.
,
"Mă voi duce acolo" se decise el.
Poteca era îngustă şi nisipoasă. Madugu înainta încet şi totuşi rana îl ardea ca un foc. A fost nevoit să se
oprească de nenumărate ori să se odihnească. în sfîrşit, în după-amiaza aceleaşi zile, ajunse la uşa Misiunii.

2.
Misionara care îl primi era foarte prietenoasă cu el şi, întimp ce îi spăla rana, îi spuse: "Eu sînt doamna Haye. Ce
zici, n-ai vrea să stai aici pînă ţi se face bine piciorul? " Madugu nu răspunse imediat. Cu ochii lui mari se uita ia
ea şi îi spuse ruşinat: "Mai ai cartea aceea vorbitoare? " Doamna Haye s-a uitat la el nedumerită, apoi i-a zîmbit.
"O, tu te referi la "Cartea fără Cuvinte? "
"Cartea care are în interior o pagină de aur, sclipitoare — "a zis Madugu. Doamna Haye îi puse o alifie pe picior
şi, masîndu-l, îi zise: "Aurul ne povesteşte despre cer." Madugu dădu din cap. "Eu ştiu despre Cer I Preotul de la
moschee ne-a povestit despre Cer." Doamna Haye îl privi atent.
"Madugu, tu trebuie să şti că există un singur Cer adevărat: şi anume, cel pe care Dumnezeu I-a creat. Acolo nu
există tristeţe sau boală - şi clipind îi zise - nici chiar durere de picior."
Ea a înfăşurat cu grijă pansamentul în jurul piciorului lui Madugu. "Diseară, la ora de citire, domnul Haye va arăta
copiilor" Cartea fără Cuvinte."EI va arăta mai întîi pagina de aur."
3.
Deodată Madugu întrebă''Dacă as sta aici pînă mi se vindecă piciorul, ar putea cineva să anunţe pe tatăl meu
unde sînt?
"O, sigur că da ! Chir eu îl voi trimite pe Cardo, micul nostru poştaş. El are piciore lungi şi repezi." Madugu se
bucură. Nu mai simţea nici o timiditate-abia a putut răbda pînă seara. După amiază, doamna Haye a trebuit să-i
schimbe din nou pansamentul. Madugu vedea cum se adunau copiii şi se temea să nu piardă cumva ora de citire.
Doamna Haye căuta să-l liniştască spunîndui: "Eu mă voi grăbi, Madugu, dar trebuie să-ţi schimb pansamentul
acum căci nu mai am alt timp liber." Cînd, în sfîrşit, Madugu intră în cercul copiilor, domnul Haye avea cartea
deschisa tocmai la pagina de aur. Inima lui Madugu bătea cu putere. Da, aceasta este cartea vorbitoare. Copiii se
uitară o clipa spre Madugu, apoi din nou la la pagina strălucitoare, de aur. Domnul Haye continuă cu povestirea ...
"Ascultaţi ce spune Domnul Isus în Biblie despre Cer", şi citi: "Eu Mă duc să vă pregătesc un loc, "Aceasta este
scris la loan 14:2. Auzind această veste, Madugu deveni foarte voios. Misionarul răsfoi mai departe şi deschise
cărticica la o pagină neagră. "Aşa arată inima noastră, fără Isus. Este plină de păcate şi răutăţi-şi, după o scurtă
pauză, continuă - păcatele nu pot intra în Cer."
Madugu îşi aminti cum, cîteodată, şi el făcuse răutăţi şi păcate. Pagina următoare era de un roşu aprins. Un băiat
grăsuţ, ridicîndu-se în piciore, recită "Sîngele lui Isus Hristos ne curăţeşte de orice păcat." (1 loan 1: 7) "Domnul
Isus Hristos a murit — spuse misionarul cu măre seriozitate -pentru a curăţa înima noastră "Madugu îşi aminti
cum el şi cei trei fraţi ai săi au asistat la o ceremonie musulmană de jertfire a unui berbec alb. El ştia precis că
berbecul nu putea spăla păcatele. "Isus s-a întors în Cer — continuă misionarul — ca să pregătească un loc
pentrti noi." Madugu se aplecă înainte mirat şi spuse: "Dar dumneata ne-ai spus că Domnul Isus a murit." Copiii
începură să rîdă pe înfundate. "într-adevăr, El a murit — explică domnul Haye — dar El a înviat din morţi. El
trăieşte azi şi va trăi totdeauna, de-a pururea. Deci prin moartea Lui, noi putem fi mîntuiţi. Apoi domnul Haye le
arătă copiiilor o pagină albă. "Vedeţi această pagină albă? Ea ne arată o inimă curată, pură." Madugu simţi
dorinţa de a deveni tot aşa de curat ca acesta pagină albă. Cu acest dor în inimă, se duse la culcare.
4.
Madugu reflectă asupra celor auzite Domnul Haye pusese întrebarea dacă cineva doreşte să primească pe
Domnul Isus îi inima lui în această seară. Madugu se răsuci pe o parte şi pe cealaltă în patul său. "Dar atunci, nu
mai pot fi musulman; va trebui să devin creştin ! " Această dorinţă era cu Madugu în fiecare zi. Mereu repeta
cuvintele "şi eu vreau să am o inimă curată, ca şi pagina aceea albă". Madugu tăie o bucată de hîrtie albă, o
aşeză în faţa lui şi îşi imagină că e pagina din Cartea Vorbitoare. Madugu începu să înveţe pe de rost versete din
Biblie şi seara abia aştepta ora de citire. într-una din aceste ore de citire domnul Haye spuse "Domnul Isus
aşteaptă pe fiecare din voi să veniţi la El Chiar acum. Putem veni la El ca la un prieten. El este prietenul nostru
cel mai bun. Madugu nu mai putu să suporte. Se duse în camera lui pe care misionarii i-au dat-o pentru folosinţă,
a închis uşa şi îngenunchind lîngă patul său se rugă: "Isuse Domnul meu iubit sînt pregătit pentru a Te primi. Te
rog vin-o si curăţeşte inima mea şi fi Te rog prietenul meu." Şi cînd Madugu merse la culcare nu putu adormi de
fericirMadugu observă că uşa dinspre camera de lucru a misionarilor era deschisă. Pe birou se putea vedea
Cartea fără Cuvinte. Madugu intră pe vîrful picioarelor în cameră şi luă cartea în mîinile lui. Pentru prima dată el
avea în mînă paginile colorate. Deodată în spatele lui se auzi un foşnet. Se întoarse speriat şi văzu pe domnul de
la Haye în pragul uşii. Madugu bîlbîi speriat: "Eu am dorit numai să-mi imaginez că această carte este a mea ! "
Misionarul îl bătu zîmbind pe umăr." Nu-i nimic. Vroiam numai să-ţi spun că piciorul tău este sănătos acum şi că
mîine poţi merge acasă. "Mîine ! " — exclamă Madugu fără să se gîndească. "Eu nu vreau să mă duc." Acasă el
n-ar mai putea să vadă Biblia şi nici "Cartea fără Cuvinte". Se pare că domnul Haye îl înţelese. El luă "Cartea fără
Cuvinte" şi, după ce răsfoi cîteva pagini, i-o dădu înapoi lui Madugu. "-Noi îţi facem cadou această carte," - spuse
el -, "ea o să te ajute să istoriseşti povestea aceasta şi acelora din satul tău."

în dimineaţa următoare, misionarii au însoţit pe Madugu pînă la poartă, s-au rugat cu el şi la despărţire i-au spus:
"Dumnezeu să te binecuvinteze." Atît timp cît i-a mai putut vedea, Madugu Ie-a făcut semn cu mîna. Apoi porni în
grabă pe poteca îngustă spre satul său.
Mîndru ca un mic rege venea ţinînd în mîmă "Cartea fără Cuvinte". Pe drum repeta mereu versetele biblice pe
care le învăţase pe de rost. Familia lui a fost bucuroasă să-l vadă înapoi acasă, iar cei trei fraţi ai săi, curioşi, l-au
întrebat? "Ce ai în mînă? Arată-ne şi nouă culorile."

Vw

Madugu ţinea strîns în mîna sa cărticica şi spuse: "Deseară vom avea o oră de citire." Din cau^a nerăbdării lor,
fraţii lor aproape că nici riu au mîncat. în cele din urmă, Madugu spuse: "Acum este timpul pentru ora citire." El se
aşeză în faţa lor la fel ca şi misionarul; întorcînd pagină după pagină el explică fraţilor lui: "Noi nu sîntem buni,
însă Dumnezeu împreună cu Fiul Său Isus Hristos sîntdesăvîrşiţi. Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume şi El a
murit pentru păcatele noastre. Priviţi ! - "zise el şi deschise cartea la pagina albă-" Domnul Isus curăţeşte toate
inimile murdare." Apoi, deschise pagina aurie care străluci în camera întunecoasă. "Dacă inimile noastre sînt
curate, după moarte vom trăi veşnic." După ce Madugu termină povestea, fraţii lui îl rugară să le mai spună toate
acestea incă odată. Madugu recită fiecare verset pe care îl învăţase.
în ziua următoare şi restul săptămînu fraţii săi au vrut să afle tot mai mult despre mintuire şi unul după altul au
primit pe Domnul Isus în inima lor. "Acum trebuie să învăţaţi toate versetele pe de rost!" spuse Madugu şi chiar el
i-a învăţat.
într-o dimineaţă, Binho, fratele lui mai mare, spuse: "Eu cunosc acum toate versetele. "Kuma, fratele mijlociu,
spuse şi el: "Şi eu ştiu toate versetele pe dinafară". Basu, fratele cel mai mic, spuse: "Eu deasemeni ştiu toate
versetele." Madugu a fost foarte mîndru de ei. Binho veni mai aproape şi spuse: "Acum fiecare din noi trebuie să
aibă o carte cu culori care vorbesc. Şi toţi trei au căzut de acord. Inima lui Madugu a început să bată de teamî"
Am numai una spuse el, "Binho se apropie şi mai mult de el si spuse: "Ai putea să tai cartea ta în patru bucăţi,
căci este destul de mare." Nu, nu se poate aceasta, nu o voi face niciodată," zise Madugu şi fugi spre colibă.
8.
"Cartea fără Cuvinte" era ascunsă sub salteaua care era întinsă pe podea. Madugu a acoperit-o şi a şezut pe ea.
"Nu, nu ! " murmura el mereu ... încet, întinse mîna sub saltea şi trase cartea afară. "Ce o să fie dacă o tai? " El a
măsurat cu degetele ca să vadă cît de mare ar fi o pătrime. "Numai atît de mică ..." Madugu se cutremură şi
împinse cartea înapoi sub saltea. Cu această ocazie, mîna lui atinse cuţitul de vînătoare. îşi dădea seama că
cuţitul lui putea să taie cartea. Era un cuţit foarte ascuţit. în seara aceea, Madugu abia putu să se roage. El se
trezi tocmai cînd s-a luminat de ziuă. Luă cartea şi cuţitul de sub saltea şi se furişă afară din colibă.

9.
La butucul unui copac de cacao Madugu îngenunchie pe iarbă şi se rugă. "Ajută-mă, Doamne, ca de bună voie
să împart această carte" se rugă el. în inima lui el ştia că trebuie să facă lucrul acesta. Deodată, el auzi voci şi se
ridică brusc. Fraţii lui veneau fugind spre el. Basu cel mic îi ajunse din urmă. Ce mult dorea Madugu să fie lăsat
singur dar ei nu voiau să plece. Ei stăteau şi aşteptau.
y

ţ
1
■ *?>" ■ ■■' . • • wm

10.
Madugu a pus cartea pe butucul lat. Fraţii lui s-au înghesuit şi mai aproape ca să vadă ce va face. încet Madugu
a ridicat cuţitul. îl ţinu o clipă ridicat. Apoi a apăsat cu lama ascuţită pe frumoasele culori. încet, cartea a fost
tăiată în două. Madugu a mai tăiat-o încă în două şi acum erau patru bucăţi de carte pe butuc. Fraţii lui stăteau
nemişcaţi.

^
:
Ei ştiau ce se petrecea în inima lui. Madugu ridică una din părţi şi o dădu lui Binho De asemenea a înmînat partea
a doua şi a treia lui Kuma şi Basu.
"Mama va tivi marginile" spuse Madugu. Toţi erau tăcuţi şi serioşi.
12.
Madugu auzi în inima lui un glas care zicea: "O inimă albă, curată trebuie să cedeze cu bucurie." Partea sa din
cărticică mai era încă pe butuc. O briză uşoară răsfoi paginile aşa că se putea vedea pagina albă. Era la fel de
albă ca inainte să o taie. Deodată faţa lui Madugu se lumină. Plin de bucurie luă partea lui de căticică şi exclamă:
'*Nu are importanţă că e mică. O pagină mică e la fel de albă ca şi o pagină mare." în timp ce spunea acesta faţa
lui stălucea de bucuria Domnului Isus. Fraţii iui îl priveau cu ochii mari. Apoi, au început să rîdă şi să sară în sus f
luturînd in mîini căticelele lor.
 Acestea sînt versetele pe care
Ie-a învăţat Madugu pe de rost:
Ioan14°2
în casa Tatălui Meu sînt multe locaşuri. Dacă n-ar fi fost aşa v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
Romani 3:23
Căci toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
1 Ioan1:7
Sîngele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curaţeşte de orice păcat.
Psalmi 51:7
Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat. Spală-mă şi voi fi mai alb ca zăpada.
Dacă tu crezi ce spun aceste versete, poţi ruga pe Domnul Isus să vie în inima ta chiar acum. El doreşte să fie şi
Salvatorul tău.
Vrei tu să-i spui chiar acum: "Eu ştiu că am păcate. Eu ştiu că singur nu-mi pot curăţa inima. Te primesc, Doamne
Isuse, ca Mîntuitorul meu personal.
Semnează aici numele tău şi data.
.Astei îţi vei aminti
întotdeauna de această zi şi de clipa cînd ai primit pe Domnul Isus ca Mîntuitorul tău personal.
Acum poţi învăţa şi ultimul verset: 2 Petru 3:18 "Creşteţi în harul şi cunoştinţa Domnului şi Mîntuitorului nostru
ISUS HRISTOS;"