1.

FUNCŢII INJECTIVE

Considerăm funcţia f : R → R, f ( x ) = ax + b, a, b ∈ R, a > 0 şi x1 , x 2 ∈ R .

Studiind diferenţa valorilor funcţiei în x1 , x 2 ,
f ( x1 ) − f ( x 2 ) = a( x1 − x 2 )
se observă că:
- dacă x1 ≠ x 2 atunci f ( x1 ) ≠ f ( x 2 ) ,

- dacă f ( x1 ) = f ( x 2 ) atunci x1 = x 2 .
Aşadar, funcţia f are urmatoarea proprietate: „oricăror argumente diferite
le corespund valori ale funcţiei diferite.“

Figura 1

Această proprietate este specifică unei clase importante de funcţii.

1.1. Definiţie. Funcţia f : A →B se numeşte funcţie injectivă (sau

injecţie) dacă pentru oricare două elemente x1 , x 2 ∈ A cu proprietatea că x1 ≠ x2

rezultă că f ( x1 ) ≠ f ( x 2 ) .

Revenind la funcţia de gradul întâi f : R → R, f ( x ) = ax + b, a, b ∈ R, a ≠ 0

putem spune că aceasta este injectivă.

1
 Funcţia de gradul al doilea f : R → R, f ( x ) = ax 2 + bx + c, a, b, c ∈ R, a ≠ 0

nu este injectivă întrucât pentru orice r∈ R \ { 0} avem  b

f −
 2a
  b
− r  = f −
  2a

+ r.


Definiţia funcţiei injective este echivalentă cu propoziţia următoare.

1.2. Propoziţie. Funcţia f : A → B este injectivă dacă şi numai dacă

oricare ar fi x1 , x 2 ∈ A cu proprietatea că f ( x1 ) = f ( x 2 ) rezultă că x1 = x 2 .

Demonstraţie. Proprietatea de injectivitate a fost definită ca o implicaţie de
forma " p → q" în care p şi q sunt propoziţiile următoare:

p : x1 , x 2 ∈ A, x1 ≠ x 2 şi q : f ( x1 ) ≠ f ( x 2 ) .

Propoziţia 1.2 rezultă din echivalenţa logică dintre propoziţia " p →q"

şi contrara ei "q →
p " .

O condiţie suficientă ca o funcţie să fie injectivă este dată în propoziţia

următoare.
1.3. Propoziţie. Dacă funcţia f : A → B este strict monotonă pe A
atunci f este funcţie injectivă.
Demonstraţie. Fie x1 , x 2 ∈ A cu proprietatea că x1 ≠ x2 . Presupunem că

x1 < x 2 . Atunci f ( x1 ) < f ( x 2 ) dacă f este strict crescătoare, respectiv

f ( x1 ) > f ( x 2 ) dacă f este strict descrescătoare. Aşadar f ( x1 ) ≠ f ( x 2 ) şi deci f

este injectivă.
■

În propoziţia următoare este dată o caracterizare geometrică a funcţiilor

numerice injective (obţinută din definiţie).
1.4. Propoziţie. Funcţia f : A → B cu A, B ⊂ R este injectivă dacă şi
numai dacă orice paralelă la axa Ox dusă prin punctele mulţimii B ,
reprezentată pe axa Oy , intersectează graficul lui f în cel mult un punct.

2
 În propoziţia următoare este dată o caracterizare a funcţiilor numerice injective
cu ajutorul operaţiei de “simplificare”.
1.5. Teoremă. Funcţia f : A → B este injectivă dacă şi numai dacă
pentru orice mulţime C şi orice funcţii g , h : C → A cu f  g = f  h rezultă
g =h .

Demonstraţie. Presupunem că f este injectivă şi că f  g = f  h , adică

f ( g ( x ) ) = f ( h( x ) ) pentru orice x ∈ C . Funcţia f fiind injectivă rezultă
g ( x ) = h( x ) pentru orice x ∈ C , ceea ce înseamnă că g = h .

Invers, să presupunem că pentru orice mulţime C şi orice funcţii

g, h : C → A cu f  g = f h avem g =h şi că f nu este injectivă. Atunci
există
x1 , x 2 ∈ A , x1 ≠ x2 astfel încât f ( x1 ) = f ( x 2 ) . Pe mulţimea C = { x1 , x 2 } definim

funcţiile g , h astfel g ( x1 ) = x1 , g ( x 2 ) = x 2 , h( x1 ) = h( x 2 ) = x1 . Atunci

avem
( f  g )( x1 ) = f ( g ( x1 ) ) = f ( x1 ) = f ( h( x1 ) ) = ( f  h )( x1 ) şi
( f  g )( x2 ) = f ( g ( x2 ) ) = f ( x2 ) = f ( x1 ) = f ( h( x2 ) ) = ( f  h )( x2 ) .
Înseamnă că f  g = f  h şi g = h , ceea ce vine în contradicţie cu presupunerea de
mai sus.
■

2. FUNCŢII SURJECTIVE

Fie funcţiile f : {−1,0,1,2} →{1,2,3} şi g : {1,2,4} → {2,3,5,6} date cu ajutorul

diagramelor:

3
 Figura 2

Din studiul diagramelor se observă că fiecare element al mulţimii B ,

codomeniul funcţiei f , este valoare a funcţiei f , în timp ce elementul 5 ∈ D nu
este valoare a funcţiei g .
Proprietatea funcţiei f ca fiecare element al codomeniului să fie valoare a
funcţiei, este caracteristică unei clase speciale de funcţii.

2.1. Definiţie. Funcţia f : A → B se numeşte funcţie surjectivă (sau

surjecţie) dacă pentru orice element y ∈ B există un element x ∈ A cu proprietatea
că f ( x ) = y .

Revenind la funcţiile f şi g definite prin diagramele din figura 1, rezultă că

funcţia f este funcţie surjectivă, iar funcţia g nu este funcţie surjectivă.
Funcţia de gradul întâi f : R → R, f ( x ) = ax + b, a, b ∈ R, a ≠ 0 este funcţie
injectivă.
O funcţie f : A → B nu este surjectivă dacă există y ∈ B cu proprietatea că
pentru orice x ∈ A avem f ( x ) ≠ y .

Având o funcţie f : A → B şi submulţimile X ⊂ A, Y ⊂ B , mulţimea

f ( X ) = { y ∈B există x ∈ X astfel încât y = f ( x )}
se numeşte imaginea mulţimii X prin f , iar mulţimea
f −1
(Y ) = { x ∈ A f ( x ) ∈Y }

se numeşte preimaginea mulţimii Y .

Propoziţia următoare oferă caracterizări ale funcţiilor surjective.

4
 2.2. Propoziţie. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
a) Funcţia f : A → B este surjectivă;
b) f ( A) = B ;
c) Pentru orice y ∈ B ecuaţia f ( x ) = y cu necunoscuta x are cel puţin o
soluţie în A .
d) Pentru orice y ∈ B avem f −1
( { y} ) ≠ ∅ .
Demonstraţie. Presupunem că f este surjectivă. Atunci oricare ar fi y ∈ B
există un element x ∈ A cu proprietatea că f ( x ) = y , ceea ce înseamnă că y ∈ f ( A)
şi deci B ⊂ f ( A) . Cum f ( A) ⊂ B rezultă că f ( A) = B şi am demonstrat implicaţia
a) ⇒ b) .
Dacă f ( A) = B atunci orice element y din B aparţine mullţimii f ( A) şi
deci există x ∈ A încât f ( x ) = y . Astfel are loc implicaţia b) ⇒ c) .
Din existenţa soluţiei ecuaţiei f ( x ) = y pentru orice y ∈ B rezultă că
f −1
( { y} ) ≠ ∅ şi deci c) ⇒ d).
Mai trebuie demonstrat că d) ⇒ a). Pentru aceasta considerăm un element y ∈
B . Cum f −1
( { y} ) ≠ ∅ rezultă că există x ∈ A astfel încât f ( x ) = y ceea ce
înseamnă că f este surjectivă.
■

O caracterizare geometrică a funcţiilor numerice surjective (obţinută din

definiţie) este dată în propoziţia următoare.
2.3. Propoziţie. Funcţia f : A → B cu A, B ⊂ R este surjectivă dacă şi
numai dacă orice paralelă la axa Ox dusă prin punctele mulţimii B ,
reprezentată pe axa Oy , intersectează graficul lui f în cel puţin un punct.

În propoziţia următoare este dată o caracterizare a funcţiilor numerice

surjective cu ajutorul operaţiei de “simplificare”.
2.4. Teoremă. Funcţia f : A → B este surjectivă dacă şi numai dacă
pentru orice mulţime C şi orice funcţii g , h : B →C cu g  f = h  f rezultă
g =h .

Demonstraţie. Presupunem că f este surjectivă. Atunci oricare ar fi y ∈ B

există un element x ∈ A cu proprietatea că f ( x ) = y . Atunci din g  f = h  f

5
rezultă că pentru orice pentru orice y ∈ B avem g ( y ) = h( y ) , ceea ce înseamnă că
g =h .

Invers, să presupunem că pentru orice mulţime C şi orice funcţii

g , h : B →C cu f  g = f  h avem g = h şi că f nu este surjectivă. Atunci
există y 0 ∈ B astfel încât y 0 ∉ f ( A) . Presupunem că A ≠ ∅ . Definim funcţiile

 y, pentru y ≠ y 0
g, h : B → B astfel g = i B şi h( y ) =  ' . Atunci pentru orice
 y 0 ∈ f ( A) pentru y = y 0

x ∈ A avem ( g  f )( x ) = g ( f ( x ) ) = f ( x ) = h( f ( x ) ) = ( h  f )( x ) . Deci f  g = f  h şi
g ≠h, ceea ce constituie o contradicţie. Considerăm acum cazul A = ∅ . Fie
C = { c1 , c 2 } . Din B ≠ ∅ rzultă că există două aplicaţii diferite g , h : B →C . Din
A = ∅ avem f  g = f  h , ceea ce reprezintă iarăşi o contradicţie.
■

3. FUNCŢII BIJECTIVE

2.1. Definiţie. Funcţia f : A → B se numeşte funcţie bijectivă (sau bijecţie)

dacă este injectivă şi surjectivă.

Un exemplu de funcţie bijectivă este funcţia de gradul întâi

f : R → R, f ( x ) = ax + b, a, b ∈ R, a ≠ 0 .

Caracterizarea geometrică a funcţiilor numerice bijective este dată în

propoziţia următoare.
3.2. Propoziţie. Funcţia f : A → B cu A, B ⊂ R este bijectivă dacă şi
numai dacă orice paralelă la axa Ox dusă prin punctele mulţimii B ,
reprezentată pe axa Oy , intersectează graficul lui f exact într-un punct.

Alte caracterizări ale funcţiilor injective, surjective, bijective sunt date în

teoremele următoare.

6
 3.3. Teoremă. Funcţia f : A → B este injectivă dacă şi numai dacă există
o funcţie r : B → A astfel încât r  f = i A , unde i A este funcţia identică a
mulţimii A .
Demonstraţie. Presupunem că există o funcţie r : B → A astfel încât
r  f = i A . Fie g, h : C → A două funcţii pentru care avem f  g = f  h . Atunci
( r  f )  g = ( r  f )  h , adică i A  g = i A  h . Rezultă că g =h şi conform teoremei 1.5,
f este funcţie injectivă.
Invers, presupunem că f este funcţie injectivă şi fie x 0 ∈ A . Dfinim funcţia

 x, unde y = f ( x ) , pentru y ∈ f ( A)
r : B → A astfel r( y) =  , pentru care
 x0 , pentru y ∈ B − f ( A)

obţinem ( r  f )( x ) = r ( f ( x ) ) = r ( y ) = x = i A ( x ) , adică r  f = i A . ■

Funcţia r cu proprietate din teorema 3.3 se numeşte retractă (inversă la

stânga) a funcţiei f .

3.4. Teoremă. Funcţia f : A → B este surjectivă dacă şi numai dacă

există o funcţie s : B → A astfel încât f  s = i B , unde i B este funcţia identică
a mulţimii B .
Demonstraţie. Presupunem că există o funcţie s:A→B astfel încât
f  s = i B . Fie g , h : B →C două funcţii pentru care avem g  f = h  f . Atunci
g  ( f  s ) = h  ( f  s ) , adică g  i B = h  i B . Rezultă că g = h şi conform teoremei 2.4,

f este funcţie surjectivă.

Invers, presupunem că f este funcţie surjectivă. Pentru fiecare y ∈ B
alegem un x ∈ A astfel încât f ( x ) = y şi definim funcţia s : B → A , s ( y ) = x .

Pentru această funcţie obţinem ( f  s )( x ) = f ( s ( x ) ) = f ( x ) = y = i B ( y ) , adică f  s = i B

. ■

Funcţia s cu proprietate din teorema 3.4 se numeşte secţiune (inversă la

dreapta) a funcţiei f .

7
 3.5. Corolar . O funcţie f : A → B este bijectivă dacă şi numai dacă are o
retractă şi o secţiune.

3.6. Corolar. a) O retractă a unei funcţii este surjectivă, iar o secţiune este
injectivă.
b) Dacă f : A → B este funcţie bijectivă, f −1 : B → A este inversa lui f ,
r este retractă a lui f şi s este scţiune a lui f , atunci r = s = f −1
.

3.7. Exemplu. Să se arate că funcţia

f : R \ { 2} → R \ {}1 , f ( x) =
x +3
x −2
este

bijectivă.

Rezolvare. Considerăm x1 , x2 ∈ R \ { 2} cu f ( x1 ) = f ( x 2 ) . Atunci

x1 + 3 x 2 + 3
= şi mai departe deducem x1 = x 2 , ceea ce înseamnă că f este
x1 − 2 x 2 − 2

injectivă.

Fie acum y∈ R \ { 1} . Determinăm x∈ R \ { 2} încât f ( x ) = y . Deci trebuie să

x +3 2 y +3
avem = y . Rezolvând această ecuaţie în necunoscuta x găsim x=
y +1
.
x −2

Arătăm că x∈ R \ { 2} , adică x ≠ 2 . În adevăr presupunând că x = 2 am ajunge la

contradicţia 2 = 3 . Înseamnă că f este surjectivă.

În consecinţă f este bijectivă.
□

3.8. Exemplu de funcţie care este injectivă şi nu este surjectivă.

f : ( − ∞,1) → R, f ( x) = 1 − x 2 .
3.9. Exemplu de funcţie care este surjectivă şi nu este injectivă.
f : R → R, f ( x) = x 3 − x .