Professional Documents
Culture Documents
TEZĂ DE DOCTORAT
Coordonator:
Prof. univ. Dr. Ing. Teodor LEUCA
Doctorand:
Ing. Gabriel Remus CHEREGI
ORADEA, 2006
CUPRINS
INTRODUCERE ................................................................................................... 5
CAPITOLUL I: Modificarea proprietăţilor mecanice ale materialelor
feromagnetice prin tratament termic .................................................................. 9
CAPITOLUL II: Instalaţii de călire superficială ............................................... 13
CAPITOLUL III: Stadiul actual al modelării numerice a proceselor de
călire superficială .................................................................................................. 25
3.1. Problema de câmp electromagnetic ..................................................... 25
3.2. Problema de câmp termic...................................................................... 31
3.3. Problema cuplată de câmp electromagnetic şi termic .......................... 31
CAPITOLUL IV: Procedeu de mare productivitate pentru călirea dinţilor
pinioanelor ............................................................................................................. 33
CAPITOLUL V: Soluţionarea problemelor de curenţi turbionari .................. 36
5.1. Regimul cvasistaţionar al câmpului electromagnetic ........................... 36
5.2. Pătrunderea câmpului electromagnetic în semispaţiul conductor ........ 47
5.3. Soluţionarea numerică a problemelor de curenţi turbionari prin
metoda elementului finit ......................................................................................... 52
CAPITOLUL VI: Soluţionarea problemelor de câmp termic .......................... 58
6.1. Difuzia câmpului termic ....................................................................... 58
6.2. Metoda elementelor finite .................................................................... 66
6.3. Discretizarea în domeniul timp ............................................................ 68
CAPITOLUL VII: Cuplarea problemelor de câmp electromagnetic şi
termic ...................................................................................................................... 68
CAPITOLUL VIII: Analiza încălzirii prin curenţi turbionari în cazul
instalaţiei de mare productivitate pentru călirea dinţilor pinioanelor ............ 71
8.1. Geometrie, parametri electromagnetici şi termici, condiţii de
frontieră ................................................................................................................... 71
8.2. Rezultate în cazul inductorului cu conductor de secţiune circulară ..... 79
8.3. Rezultate în cazul inductorului cu conductor de secţiune
dreptunghiulară ....................................................................................................... 86
CAPITOLUL IX: Concluzii şi contribuţiile principale ale lucrării ................. 95
9.1. Concluzii .............................................................................................. 95
9.2. Contribuţii originale ............................................................................. 96
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................... 99
ANEXE ............................................................................................................... 106
Rezultate cunoscute din ingineria materialelor arată că se poate ridica duritatea unor
piese metalice prin călire, încălzind piesa peste temperatura austenitică şi impunând apoi o
anumită viteză de scădere a temperaturii piesei. Din păcate, în urma călirii întregii piese,
aceasta devine casantă, uneori imposibil de utilizat în scopul în care ea a fost proiectată.
Exemplele cele mai simple sunt oferite de sculele folosite de om în construcţii: ciocanul,
dalta, şurubelniţa etc. Dacă ciocanul, de exemplu, nu este călit, atunci faţa sa activă se
deformează imediat, iar dacă este călit în întregul volum, atunci devine casant şi, deseori, sar
aşchii din faţa activă sau se sparge. Din aceste motive, este util să se călească piesele doar în
zona în care este necesară o mare duritate. Călirea de suprafaţă conferă pieselor metalice
proprietatea de a rezista uzurii la frecare, păstrând, în acelaşi timp, elasticitatea şi rezistenţa
mecanică a piesei, în ansamblu ei. O modalitate modernă şi eficientă de încălzire superficilă
se poate obţine prin utilizarea unui câmp electromagetic variabil în timp. În volumul piesei
metalice se induc curenţi turbionari, a căror distribuţie depinde de geometria piesei şi de
proprietăţile de material, dar şi de frecvenţa câmpului electromagetic. Cu cât frecvenţa este
mai ridicată cu atât pierderile Joule datorate curenţilor tubionari se distribuie preponderent
într-o zonă mai îngustă, situată în imediata vecinătate a suprafeţei piesei. Se spune că
distribuţia este superficială şi că adâncimea zonei cu pierderi Joule importante este adâncimea
de pătrundere. Determinarea cu acurateţe a distribuţiei curenţilor turbionari implică
soluţionarea unei complicate probleme de câmp electromagetic în regim cuasistaţionar.
Timpul de încălzire trebuie să fie suficient de mic încât temperatura să nu difuzeze nepermis
de mult în volumul piesei. Evoluţia câmpului termic depine de pierderile prin curenţi
turbionari şi necesită, de asemenea, soluţionarea unei complicate probleme de difuziune
termică. Proprietăţile de material depind de temperatură, deci cele două probleme
electromagnetică şi termică, sunt cuplate.
Călirea de suprafaţă prin inducerea curenţilor turbionari are câteva avantaje faţă de
alte metode de călire: poluare practic inexistentă, o bună repetabilitate, reglarea grosimii
stratului călit, automatizare relativ uşoară etc. Aceste avantaje justifică utilizarea pe scară
largă a călirii în înaltă frecvenţă (CIF) în majoritatea unităţilor producătoare de piese metalice.
Desfăşurarea călirii de suprafaţă prin inducţie depinde de:
- tipul de oţel sau fontă;
- forma piesei de prelucrat şi forma stratului de suprafaţă călit;
- proprietăţile electrice şi magnetice ale materialului;
- selectarea proceselor termice şi de călire corespunzătoare;
- relaţia timp – temperatură în cazul călirii prin inducţie;
- o execuţie corectă a cuplării sau îmbinării dintre bucla de inducţie şi piesa de
prelucrat;
- selectarea densităţii puterii şi frecvenţa curentă;
- efectul microstructurii primare a materialului asupra proprietăţiilor microstructurii
călite.
Cel mai simplu mod de a controla grosimea stratului călit este dat de formula
adâncimii de pătrundere, stabilită pentru semispaţiul conductor, excitat în câmp
electromagnetic uniform. Calculul termic se face în ipoteza unui transfer termic neglijabil.
Din păcate, utilizarea unui model atât de simplu nu permite un control de precizie al calităţii şi
dimensiunii stratului călit, cu atât mai mult cu cât suprafeţele călite se abat de la forma plană.
În ultimii ani, au fost dezvoltate metode de modelare a proceselor de călire, în care analiza
numerică a câmpului electromagnetic este cuplată cu analiza difuziei termice. În prezent,
metodele pot fi aplicate la orice tip de geometrie şi pot lua în considerare modificarea atât a
parametrilor electromagnetici cât şi termici în funcţie de temperatură. Nu există încă rezultate
privind luarea în considerare a neliniarităţii dependenţei B-H. Cele mai evoluate programe
folosesc modelul pseudoliniar, în care relaţia B-H este liniară, permeabilitatea megnetică
corectându-se în funcţie de valoarea efectivă sau maximă a inducţiei magnetice. Modelul
permite adoptarea regimului sinusoidal şi a imaginilor în complex pentru mărimile câmpului
electromagnetic şi ecuaţiile sale, cu simplificări evidente. Evident, existenţa unor programe
comerciale privind analiza problemelor complexe de câmp electromagnetic, cuplate cu cele de
difuziune termică, nu constituie decât un instrument util la dispoziţia inginerului care
proiectează instalaţia de călire şi care recomandă soluţiile tehologice. Prezenta lucrare se
înscrie în direcţia stabilirii unor noi proceduri, eficiente, de călire în curenţi turbionari, care să
realizeze productivităţi ridicate în cazul unor tipodimensiuni de piese metalice. Soluţiile
propuse sunt analizate cu ajutorul pachetului de programe FLUX, rezultând timpii de călire şi
distribuţiile corespunzătoare ale câmpurilor electromagnetic şi termic.
Lucrarea este finalizată prin realizarea unui nou dispozitiv de călire supeficială de
mare productivitate, utilizabil în cazul pinioanelor şi este structurată pe 9 capitole, bibliografie
şi anexă.
Astfel, Capitolul I al lucrării abordează o descriere sumară a mecanismelor de
modificare a proprietăţilor materialelor feromagnetice, prin tratament termic.
Proprietăţile metalelor pot fi grupate în trei mari categorii:
a) proprietăţi fizico-chimice, care caracterizează natura metalului, şi anume: luciul
metalic, culoare, greutate specifică, conductivitate termică şi electrică, temperatură de
topire, etc.;
b) proprietăţi mecanice, care caracterizează consistenţa, rigiditatea şi durabilitatea, ca, de
exemplu: duritatea, elasticitatea, rezistenţa la rupere, rezilienţa, etc.;
c) proprietăţi tehnologice, care caracterizează capacitatea de prelucrare la cald sau rece a
unui metal.
Proprietăţile mecanice se determină pe bază de solicitări. Principalele solicitări
mecanice ale metalelor – clasificate în solicitări mecanice statice, dinamice şi variabile –
presupun acţiunea unor forţe exterioare asupra materialului. Forţelor exterioare li se opun
forţele interioare cauzate de interacţiunile dintre atomii care tind să fie scoşi din poziţiile de
echilibru.
În cazul solicitărilor dinamice, în funcţie de condiţiile în care are loc solicitarea, orice
matarial poate fi distrus în stare plastică sau fragilă. La materialele în stare plastică distrugerea
este precedată de deformaţii plastice importante, iar la cele în stare fragilă distrugerea se face
fără deformaţii prealabile vizibile. Factorii care condiţionează caracterul ruperii sunt: viteza
de deformaţie, efectul de crestătură şi temperatura.
Generator ZFG de 75
• putere 83 kVA
• putere nominală medie/înaltă frecvenţă 75 kW (suma între cele 2 frecvenţe)
• reglare putere în trepte la ambele frecvenţe 10…90 %
• frecvenţa de lucru:
- medie frecvenţă 18 kHz (frecvenţă fixă)
- înaltă frecvenţă 100…350 kHz în funcţie de inductor.
∂T
− div(λgradT ) + c = p.
dt
Fig. 8.11 Inducţia magnetică pentru faza 0 Fig. 8.12 Intensitatea câmpului magnetic
pentru faza 0
Fig. 8.13 Inducţia magnetică pentru faza 180 Fig. 8.14 Intensitatea câmpului magnetic
pentru faza 180
Câmpuri de temperaturi pentru diferiţi timpi:
Pentru inductorul de secţiune circulară avem următoarele hărţi de temperatură din
dinte:
Fig. 21 Harta temperaturilor din dinte Fig. 22 Harta temperaturilor din dinte
la timpul 0.1 sec. la timpul 21.28 sec.
Fig. 8.25 Inducţia magnetică pentru faza 0 Fig. 8.26 Intensitatea câmpului magnetic
pentru faza 0
Fig. 8.38 Inducţia magnetică pentru faza 180 Fig. 8.39 Intensitatea câmpului magnetic
pentru faza 180
Fig. 34 Harta temperaturilor din dinte Fig. 35 Harta temperaturilor din dinte
la timpul 0.1 sec. la timpul 20.78 sec.
BIBLIOGRAFIE