Professional Documents
Culture Documents
CAPITOLUL I
sistem de
conducere
sistem informaţional
sistem
operativ
1.1.1. Cuplul informaţie-decizie într-o economie sistemică
FIG.1.1 – Privire sistemică asupra unităţilor economice
1
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
2
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Având o dinamică extrem de puternică, între diversele sisteme şi subsisteme ale unităţii
economice informaţia circulă în mod organizat. Fluxurile şi circuitele informaţionale se
desfăşoară între subsistemele aflate din punct de vedere decizional pe diferite nivele şi/sau în
cadrul aceluiaşi nivel.
Circuitul informaţional este drumul parcurs de informaţie din momentul apariţiei şi/sau
generării şi până la clasare, distrugere sau arhivare. Considerând sistemul informaţional al unei
unităţi economice, principalele tipuri de circuite informaţionale sunt:
¾ După traiectoria informaţiei, există:
circuite informaţionale verticale; asigură transmiterea informaţiei fie ascendent fie
descendent între nivelele care au relaţii informaţionale directe.
circuite informaţionale orizontale; schimbul de informaţie se realizează între persoane,
compartimente şi/sau departamente care se află pe acelaşi nivel ierarhic.
circuite informaţionale oblice; informaţia se transmite între persoane compartimente şi/sau
departamente aflate pe nivele diferite şi care nu au relaţii de subordonare ierarhică dar care
au obiective funcţionale de colaborare şi/sau informare.
¾ După sfera de cuprindere a circuitului există:
circuite informaţionale interne; au atât sursa cât şi receptorul în interiorul unităţii economice
respective
circuite informaţionale cu emiţător extern; informaţia se generează din afara unităţii (de
obicei, din suprasisteme sau din mediul economic de colaborare) şi parcurge circuitul
informaţional în interiorul unităţii, receptorul final fiind în interiorul unităţii
circuite informaţionale cu receptor extern, informaţia se generează în interiorul unităţii,
parcurge circuitul informaţional din interiorul unităţii şi are ca receptor final unul extern
(reprezentat de suprasistem sau de un colaborator).
Fluxul informaţional reprezintă un ansamblu de circuite informaţionale cu caracteristici şi
naturi asemănătoare care circulă în cadrul unui sistem informaţional.
Fluxurile informaţionale se clasifică după următoarele criterii:
¾ După frecvenţa transmiterii informaţiei sunt:
fluxuri informaţionale permanente: permit transmiterea informaţiei zilnic sau de mai multe
ori pe zi
fluxuri informaţionale periodice: permit transmiterea periodică (ex.: cu periodicitate de
decadă, lună, trimestru, etc.) a informaţiei, fiind utilizate în procesele economice cu caracter
secvenţial
fluxuri informaţionale ocazionale: apar ocazional, aperiodic, aleator.
¾ După direcţia de vehiculare a informaţiei, se disting:
fluxuri informaţionale ascendente: asigură transmiterea informaţiei dinspre factorii
executori spre factorii de decizie, spre factorii care pregătesc decizia, sau spre factorii de
raportare a realizărilor spre suprasisteme
fluxuri informaţionale descendente: asigură transmiterea informaţiei dinspre nivelele
superioare de decizie spre nivelele inferioare de execuţie
3
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Sistem informaţional
Sistem informatic
4
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Într-o unitate economică modernă, prelucrarea datelor are loc cu ajutorul sistemelor
automate mai mult sau mai puţin complicate. Chiar în cazul existenţei unui sistem informatic
foarte bine pus la punct, utilizatorul este adeseori în situaţia de a avea nevoie urgentă de un
document personalizat sau de o informaţie pe care sistemul utilizat nu o prezintă în forma
necesară. În economia de piaţă, luarea deciziei corect depinde esenţial de informaţia disponibilă.
Din acest motiv, alegerea modului de informatizare al activităţii unităţii economice este deosebit
de important. În acest sens, se poate opta pentru achiziţionarea de pe piaţă a unui software de
utilitate generală sau pentru realizarea unui sistem informatic propriu, dedicat activităţii
specifice.
Dacă efectul scontat nu justifică preţul de achiziţionare şi implementare al unui produs soft
de utilitate generală, sau pachetele de programe existente pe piaţă nu satisfac cerinţele specifice,
atunci devine necesară proiectarea şi integrarea unui produs informatic propriu. Această alternativă
poate fi mai eficientă nu numai sub aspectul unei informatizări complete şi corelate, ci şi din punct
de vedere al asistării deciziilor managerilor. În plus, analiza şi sinteza sistemului informaţional -
decizional propriu conduce, de obicei, la perfecţionarea structurilor funcţionale şi organizatorice
prin raţionalizarea şi optimizarea fluxurilor informaţionale.
Primul pas în realizarea unui sistem informatic, în conformitate cu standardele naţionale
şi internaţionale, este elaborarea unui studiu de fezabilitate sau cel puţin a unui proiect director.
Pe baza proiectului director şi a realităţii tehnico-economice din unitatea economică vizată, se
desfăşoară apoi activitatea de analiză, proiectare, programare, implementare şi exploatare a
sistemului informatic.
Proiectul director este principalul document care stă la baza realizării unei aplicaţii dedicată
informatizării unei activităţi economice precizate. El este un instrument de definire şi conducere a
acţiunilor de informatizare în concordanţă cu cerinţele specifice şi posibilităţile tehnico-economice.
Proiectul director creează cadrul organizatoric şi precizează responsabilităţile în elaborarea,
execuţia şi implementarea sistemului informatic. Astfel, el trebuie să puncteze următoarele:
¾ justificarea sistemului informatic prin prisma efortului şi a rezultatelor previzibile;
¾ personalul, din interiorul sau exteriorul unităţii, care participă la realizarea şi/sau
implementarea sistemului;
¾ principalele etape ale realizării sistemului informatic şi aproximarea perioadei de timp
afectate fiecărei etape.
Principalii factori implicaţi în elaborarea proiectului director sunt:
♦ comitetul director, format din personal de conducere
♦ comitetul de utilizatori, care vor folosi şi întreţine sistemul informatic
♦ şeful de proiect, desemnat de comitetul director
♦ colectivul de analiză şi proiectare, din interiorul şi / sau exteriorul unităţii.
La realizarea proiectului director se recomandă:
♦ asigurarea consensului conducerii, a utilizatorilor finali şi a echipei de informaticieni
asupra obiectivelor, soluţiilor şi resurselor necesare. De obicei, are loc organizarea şi
motivarea colectivelor de lucru şi de avizare, fixarea punctelor decizionale în derularea
acţiunilor şi definirea priorităţilor.
♦ prefigurarea unor soluţii flexibile, modulare şi a unor condiţii de dezvoltare ulterioară
nerestrictivă. De obicei se adoptă conceptul de sistem informatic deschis, în care se
5
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
6
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
7
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
∗ PROIECTAREA RELAŢIILOR
∗ PROIECTAREA UNITĂŢILOR DE
PRELUCRARE
∗ ELABORAREA DOCUMENTAŢIEI
IMPLEMENTAREA FAZELOR DE PROIECTARE A DATELOR ŞI
SISTEMULUI PRELUCRĂRILOR
INFORMATIC
∗ TESTAREA SISTEMULUI INFORMATIC
∗ DEFINITIVAREA SISTEMULUI
∗ DAREA ÎN FOLOSINŢĂ A SISTEMULUI INFORMATIC
EXPLOATAREA ŞI ∗ RECEPŢIONAREA SISTEMULUI INFORMATIC DE
DEZVOLTAREA CĂTRE UNITATEA BENEFICIARĂ
SISTEMULUI ∗ EXPLOATAREA CURENTĂ A SISTEMULUI
INFORMATIC ∗ ÎNTREŢINEREA SISTEMULUI INFORMATIC
∗ PERFECŢIONAREA SISTEMULUI INFORMATIC
8
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
9
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
10
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
2.1. Introducere
Fiecare conducător primeşte exact informaţiile de care are nevoie, iar nivelul superior nu
este “deranjat” atât timp cât procesul condus nu (iese) debordează în afara limitelor stabilite. În
acest mod, în cadrul unui SIC calculatorul se transformă într-un veritabil instrument pentru
conducere.
Se utilizează situaţii bine structurate, clare, repetitive şi cu volum mare de date externe.
Sunt sisteme destinate managerilor medii spre nivelul inferior precum şi funcţionarilor din
birouri şi tuturor persoanelor care trebuie să execute activităţi de birou.
11
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Aceste sisteme permit întocmirea şi analizarea rapoartelor de rutină, dar şi consultarea on-line a
informaţiilor curente şi de arhivă necesare managerilor de nivel mediu.
În general agregă informaţiilor furnizate de nivelul TPS şi întocmesc rapoarte de anomalii legate
de domeniul de responsabilitate a diferiţilor manageri, astfel, de exemplu, dacă se constată o
lipsă de cereri, atrage atenţia asupra reeşalonării producţiei.
Trebuie spus că unii autori înglobează toate sistemele informaţionale destinate activităţilor de
management în categoria MIS.
Aceste sisteme sunt instrumente de luare a deciziilor în mâna managerului, ele sprijinindu-l în
situaţii în care are date nestructurate.
- DSS are analiza mai avansată, are acces la metode manageriale mai complexe şi
rezolvă situaţii mai dificile, nespecifice,
- utilizează informaţii externe precum şi interne dintr-un domeniu mai larg,
- are o interfaţă mai directă cu utilizatorul,
- utilizează sisteme expert, adică aplică cunoştinţele substanţiale ale unui expert pentru
asistarea managerului în rezolvarea problemelor. Din acest motiv, unii autori le mai
numesc şi sisteme intensive de cunoştinţe.
Sunt sisteme suport de luare a deciziilor la nivelul cel mai înalt din organizaţie. Unii autori la
mai denumesc şi EIS (Executive Information Systems).
Deosebirile esenţiale faţă de DSS sunt:
12
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Prin sistem informatic (CBIS – Computer Based Information System) înţelegem “un sistem
informaţional care are ca element de culegere, stocare, transmitere şi transformare un
calculator electronic”.
Orice sistem informatic este grefat pe subsistemul sau sistemul informaţional la care se referă.
2.2. Obiective
SIC trebuie să sprijine realizarea în cât mai bune condiţii a atributelor conducerii în
întreaga întreprindere. El vizează îndeosebi activităţile de planificare şi control. În acest scop
sistemul informatic trebuie să asigure o informare corespunzătoare a conducerii şi să contribuie
la raţionalizarea procesului de luare a deciziilor. Acestea trebuie să fie obiectivele centrale ale
oricărui sistem informatic pentru conducere. De modul în care se realizează aceste sarcini
depinde în cea mai mare măsură eficienţa sistemului.
Una dintre marile probleme ale multor conducători este legată de identificarea şi
culegerea informaţiilor care le sunt necesare. Aceasta, deoarece – de cele mai multe ori –
informaţiile necesare conducerii nu sunt stabilite în mod ştiinţific, în urma unor analize privind
necesităţile reale de informare. Sufocaţi de informaţii inutile, conducătorii respectivi sunt ferm
convinşi de rolul şi importanţa experienţei, a intuiţiei şi a altor factori cu caracter subiectiv în
procesul de conducere şi vor accepta greu punerea problemei elaborării unui sistem informatic în
întreprinderi. Ei vor putea demonstra destul de uşor că folosirea unor noi modele de conducere
este riscantă şi un calculator nu poate avea “încă” o utilizare eficientă în “condiţiile lor
specifice”. Dar oricât ar fi de “nepregătit pentru calculator” sistemul de conducere, abordarea
problemei introducerii unui sistem informatic pentru conducere poate duce la rezultate favorabile
imediate chiar numai prin simpla inventariere şi ordonare a informaţiilor.
Mai multe informaţii nu înseamnă neapărat o conducere mai bună. În mod eronat se
presupune în unele cazuri că deficienţa critică a unui sistem manual este lipsa cronică de
informaţii. În realitate, mulţi conducători sunt supraaglomeraţi cu informaţii, dar aceste sunt
nesemnificative. Dacă se pleacă de la ipoteza lipsei de informaţii proiectanţii vor căuta să le
ofere într-o cantitate cât mai mare, ceea ce va amplifica fenomenul şi va duce la crearea unei
baze de date imense şi greu de administrat şi în consecinţă la crearea unui sistem informatic
greoi şi ineficient.
Dar nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că, cu cât un sistem informaţional pentru
conducere este mai incomplet şi imprecis, cu atât mai mare este riscul deciziilor eronate.
Conducerea întreprinderii trebuie deci să tindă spre construirea unui sistem eficient, având în
permanenţă grijă să-i asigure datele necesare.
13
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Deciziile sunt orientate spre viitor. Aceasta înseamnă că efectul unei decizii se situează în
timp după momentul în care ea a fost luată. Un conducător nu poate prevedea toţi factorii ce vor
acţiona în viitor influenţând efectele deciziei luate, căci aceştia sunt atât de numeroşi şi au
interacţiuni atât de complexe, încât nu pot fi cuprinşi şi analizaţi de creierul omenesc. Din acest
motiv se încearcă a se ajunge la “decizii globale”, adică decizii luate cu simţământul că suma
factorilor de influenţă indică o anume orientare şi prin urmare, decizia este justificată. Se
apelează deci la intuiţie.
În acest punct pot interveni metodele ştiinţifice care ajută la raţionalizarea procesului de
luare a deciziilor, eliminând intuiţia sau micşorându-i rolul la minimum; printre acestea amintim:
modelarea procesului de conducere
CO
simularea
calcule de prognoză
calculul tendinţei de dezvoltare etc.
Deciziile de conducere nu se pot lua în mod automat. Un astfel de sistem ar face inutilă
conducerea şi ar ignora, de fapt, esenţa noţiunilor de conducere şi decizie. De aceea, pregătirea
deciziilor rămâne unul din obiectivele fundamentale ale unui SIC şi nicidecum totala
“automatizare” a luare a deciziilor.
2.3. Structura
SIC
14
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
SISTEM INFORMATIC
PENTRU CONDUCERE
Subsistem Subsistem
Subsistemele, la rândul lor, sunt împărţite în aplicaţii, care se definesc la nivelul unei
activităţi sau a unei grupe de activităţi “de aceeaşi natură” şi, de regulă, sunt localizate într-un
compartiment (fără ca acesta să fie obligatoriu). Exemple de aplicaţii sunt: planificarea
producţiei, programarea operativă a producţiei, lansarea şi urmărirea producţiei, urmărirea
debitorilor, gestiunea stocurilor de materii prime şi materiale, urmărirea cheltuielilor de
producţie etc.
Procedurile manuale pot fi al rândul lor de interfaţă – dacă se referă la pregătirea datelor
în vederea prelucrării lor pe calculator sau la interpretarea rezultatelor furnizate de către acesta,
sau interne – dacă nu au legătură directă cu calculatorul. Introducerea informaticii generează
apariţia procedurilor de interfaţă (de intrare, respectiv de ieşire) şi a celor automate.
15
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
interacţiunile dintre elementele din structura sistemului trebuie să fie cât mai stabile şi
reduse; aceasta datorită faptului că analizarea şi tratarea acestor legături ridică cele mai
mari dificultăţi atât pentru proiectanţi cât şi pentru utilizatori
sistemul trebuie să fie modularizat; aceasta permite realizarea eşalonată a sistemului şi
darea lui în funcţiune “pe bucăţi”.
2.4. Componente
Elementele componente ale unui sistem informatic pentru conducere sunt: banca de date,
banca de modele şi metode, echipamentele, oamenii, mediul înconjurător.
Banca de date este elementul central al oricărui sistem informatic. Ea cuprinde întreaga
zestre de date a sistemului. Banca de date conţine toate datele necesare pentru prelucrărilor din
cadrul sistemului, grupate în aşa-numita bază de date, precum şi toate programele necesare
pentru gestionarea acestei baze de date, constituind partea comună, baza tuturor elementelor din
structura sistemului informatic.
Aşa cum s-a arătat, un sistem informatic introduce noi modele de conducere şi utilizează
metode matematice. Totalitatea acestora constituie banca de modele şi metode a sistemului.
Între date şi modele există o strânsă legătură: un model necesită date pentru testarea şi
evaluarea lui şi, reciproc, când evaluarea modelului indică necesitatea schimbării acestuia, se vor
include în bază noi date. În consecinţă, trebuie să se aibă în vedere în permanenţă dezvoltarea
sistemului pentru a putea pregăti din timp datele necesare noilor modele.
Adoptarea unor noi modele de conducere permite elaborarea unor proceduri care
utilizează intens diferite metode matematice cum ar fi:
analiza de regresie
analiza factorială
C.O.
teoria aşteptării
teoria stocurilor
teoria înlocuirii stocurilor etc.
2.4.3. Echipamentele
16
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
interpretarea rezultatelor.
Cea mai importantă dintre acestea este faza de prelucrare a datelor, în care se folosesc
algoritmi deduşi din modelele de conducere adoptate, utilizându-se tehnici matematice adecvate.
Echipamentul de prelucrare este calculatorul electronic şi el constituie elementul central al
acestei componente a sistemului informatic, motiv pentru care el a şi fost tratat la punctul 2.1.
2.4.4. Oamenii
Personalul de proiectare şi cel utilizator joacă un rol important în buna funcţionare a unui
sistem informatic. Calitatea acestui personal determină calitatea potenţială a sistemului. Reuşita
atragerii şi cointeresării personalului utilizator în realizarea sistemului preconizat condiţionează
succesul acestei operaţiuni.
În concepţia “globală” se elaborează mai întâi planul locuinţei, aşa cum va arăta ea când
va fi gata. Apoi se începe execuţia, în funcţie de condiţionările logice şi de resursele existente.
O altă latură importantă a unui SIC trebuie să fie tendinţa spre integrare. Conceptul de
sistem integrat a fost definit în capitolul 1. Vom completa această definiţie punctând câteva din
caracteristicile integrării.
17
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
2.6. Informaţia
Cunoaşterea se poate realiza fie nemijlocit, atunci când subiectul ia contact direct cu
obiectul cunoaşterii, fie mijlocit, atunci când se realizează prin intermediul informaţiilor.
Informaţia măreşte, în general, grasul de certitudine al unei fiinţe umane în raport cu mediul
înconjurător, prin plusul de cunoaştere pe care îl aduce. După I. Arsac, o informaţie este o
formulă scrisă susceptibilă de a aduce o cunoştinţă. Acceptăm această definiţie cu observaţia că
formula nu trebuie să fie neapărat scrisă, este suficient ca ea să poată fi scrisă sau simbolizată.
Suportul formal al informaţiilor sunt datele. Termenii de dată şi informaţie nu pot fi confundaţi.
Datele sunt elemente constitutive ale informaţiei, sunt cele care constituie “formula” din definiţia
dată de Arsac. Datele se reprezintă prin litere, cifre sau semne şi în momentul în care se
reprezintă se admite implicit că există un suport material al lor. Acest suport poate fi hârtia sau
un alt obiect pe care sau prin care sunt reprezentate datele. Principala proprietate a suportului
este că poate memora datele (şi deci informaţiile) şi le poate restitui.
Trebuie să facem o diferenţiere netă între semne şi date, între date şi informaţii şi între
informaţii şi cunoştinţe. Pentru a sugera mai plastic raportul în care se găsesc noţiunile de mai
sus, să încercăm o paralelă cu următorul exemplu: dorim să exprimăm o idee. Ea se poate
exprima cu ajutorul unei propoziţii. Propoziţia este formată din cuvinte care sunt reprezentate
prin litere, de obicei pe o foaie de hârtie. Formal avem următoarele corespondenţe:
CUNOŞTINŢĂ IDEE
INFORMAŢIE PROPOZIŢIE
DATA CUVÂNT
LITERĂ, CIFRĂ, SEMN LITERĂ
Admitem apriori că informaţia nu are un caracter subiectiv. Cunoştinţa însă are evident
un caracter subiectiv la fel ca şi ideea; dar propoziţia care exprimă o idee, odată scrisă, este ceva
obiectiv. Acelaşi raport îl acceptăm între cunoştinţă şi informaţie. Analogia merge mai departe; o
idee se transmite de la un subiect la altul prin intermediul propoziţiei. În mod analog cunoştinţa
se transmite de la un subiect la altul prin intermediul informaţiei. Latura de conţinut a informaţiei
este o prerogativă a diferitelor ştiinţe. A confunda informaţia cu cunoştinţa ar însemna deci
înglobarea tuturor ştiinţelor într-o ştiinţă despre informaţii, ceea ce este absurd.
Acceptăm deci că informaţia este distinctă de cunoştinţă, că ea este forma dată unei
cunoştinţe pentru a permite comunicarea sau manipularea acesteia şi că este un concept obiectiv.
18
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Informaţia, aşa cum am conceput-o până acum, are un sens foarte larg. Având în vedere
scopul lucrării de faţă, vom restrânge această arie şi ne vom referi în general la informaţii care
privesc aspectele economice în general şi întreprinderea în special.
a) Calitatea informaţiei
Informaţia prezintă interes doar dacă poate fi utilizată. Măsura în care informaţia poate fi
utilizată depinde, printre alţi factori, şi de calitatea ei. O informaţie de calitate trebuie să fie:
consistentă – adică să fie suficient de cuprinzătoare încât să poată furniza cât mai
multe cunoştinţe.
relevantă – adică să poată furniza acele cunoştinţe care ne lipsesc pentru luarea unei
decizii. O informaţie irelevantă pentru o anumită decizie poate fi relevantă pentru o altă decizie.
exactă – dacă informaţia este exactă conţinutul ei va reflecta situaţia reală a
fenomenului şi va influenţa de asemenea luarea deciziei. O informaţie inexactă are de cele mai
multe ori consecinţe grave.
oportună – adică să existe un decalaj corespunzător între momentul primirii
informaţiei şi momentul în care este necesară luarea deciziei. Cu alte cuvinte informaţia trebuie
să fie furnizată în timp util. O informaţie obţinută cu întârziere poate avea o valoare scăzută sau
poate să-şi piardă în întregime valoarea. Ea este un produs perisabil.
accesibilă – modul de prezentare a informaţiei joacă de multe ori un rol deosebit. Nu
este acelaşi lucru dacă informaţia primită este clară sau confuză, dacă trecerea de la informaţie la
cunoştinţă se face uşor sau cu multă dificultate.
b) Utilitatea informaţiei
Este necesar aici să punem în evidenţă existenţa a două categorii de informaţii şi anume
informaţii elementare şi informaţii agregate. Informaţiile elementare sunt cele rezultate din
constatări asupra unui obiect, fenomen etc., iar informaţiile agregate sunt cele obţinute ca urmare
a prelucrării informaţiilor elementare.
19
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
c) Reprezentarea informaţiei
Formal şi denumirea este un cod, dar pe plan semantic diferă de acesta. Nimic nu
împiedică însă un cod să devină denumire dacă se acceptă ca o informaţie să fie denumită de
însuşi codul respectiv. Totuşi nu trebuie să uităm că operaţia de codificare este impusă de
prelucrarea informaţiilor, indiferent dacă această prelucrare este manuală, mecanică sau
automată.
Informaţia poate fi codificată în întregime sau poate fi codificată pe fiecare din cele două
componente. De obicei, cea care se codifică este componenta calitativă a informaţiei.
d) Prelucrarea informaţiei
20
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
e) Componentele informaţiei
f) Reprezentarea informaţiei
În mod curent informaţiile sunt reprezentate prin mijloace uzuale, cum ar fi cuvintele,
numerele, semnele, diferite reprezentări grafice etc. care se caracterizează printr-un grad ridicat
de accesibilitate. Reprezentarea uzuală vizează relaţia dintre informaţie şi cunoştinţă, este direct
inteligibilă.
g) Transmiterea informaţiei
21
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
22
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Baza de date este o astfel de colecţie de elemente asociate logic, reprezentând nivelul cel
mai înalt în ierarhia organizării datelor în vederea procesării computerizate.
Când colecţia de date este divizată în subcolecţii disjuncte din punct de vedere al
conţinutului informaţional, se poate vorbi de o colecţie de baze de date, denumită sistem de baze
de date.
Un scop major al sistemelor de baze de date este acela de a oferi utilizatorilor o viziune
abstractă asupra datelor, această preocupare fiind numită abstractizarea datelor.
Abstractizarea datelor constă în aceea că sistemul ascunde anumite detalii asupra modului
în care sunt păstrate şi memorate datele, degajând utilizatorul de sarcina de a cunoaşte întreaga
structură a BD.
23
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Este nivelul cel mai de jos de abstractizare care se referă la modul CUM sunt memorate
realmente datele pe suport fizic. Nivelurile de referinţă fiind: volum magnetic, cilindru, pistă,
sector, bloc, octet, bit. Structura fizică a BD este problema inginerului de sistem.
Este un nivel de abstractizare care se interpune între nivelul fizic şi cel logic, constituind
elementul de noutate al sistemelor de BD, spre deosebire de cele clasice. La acest nivel se
descrie CE fel de date sunt memorate în fapt în baza de date, precum şi relaţiile care există între
acestea. Structura virtuală este problema administratorului bazei de date, persoana cu rol cheie în
definirea datelor din BD la acest nivel, astfel încât ea să satisfacă cerinţele tuturor utilizatorilor în
condiţii de redundanţă minimă şi control al datelor.
Este nivelul cel mai înalt de abstractizare, prin descrierea doar a unei părţi din întreaga
BD – aceea care interesează pe fiecare utilizator în parte. Simplifică interacţiunea utilizatorilor
cu sistemul de BD. La acest nivel fiecare utilizator vede structurarea datelor în funcţie de
necesităţile aplicaţiei pe care o rezolvă. Nivelul logic corespunde deci programatorilor de
aplicaţii.
NIVELUL
STRUCTURA LOGICĂ STRUCTURA LOGICĂ STRUCTURA LOGICĂ VIZUAL
a datelor a datelor ….. a datelor pct. de vedere al
coresp. aplicaţiei 1 coresp. aplicaţiei 2 coresp. aplicaţiei n
programatorului
de aplicaţie
NIVELUL
STRUCTURA VIRTUALĂ CONCEPTUAL
A BAZEI DE DATE pct. de vedere al
administratorului
bazei de date
24
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
BANCA DE DATE: îşi propune realizarea unor obiective specifice, care însumate îi
conferă o superioritate comparativ cu celelalte metode şi tehnici de organizare a datelor.
25
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
atribute şi comportament fac parte din acelaşi tip sau clasă. Clasele sunt aranjate într-
o ierarhie în care fiecare clasă moşteneşte toate atributele şi metodele superclasei din
care face parte.
26
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
SISTEM CONDUCĂTOR
intrări ieşiri
ieşiri
intrări
MEDIUL
EXTERIOR
intrări ieşiri
Baze de
date
ieşiri intrări
ieşiri intrări
intrări ieşiri
SISTEM CONDUS
27
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Capitolul IV
Sisteme informatice de asistare a deciziei în managementul contemporan
28
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
S1
S2
S4
29
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Capitolul V
Sisteme informatice de asistarea a deciziei (SIAD)
30
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
- interactiv, se referă la rolul important pe care îl poate avea omul în funcţionarea SIAD;
- de asistare a deciziei, cu precizarea că decizia nu este luată de sistem.
Little în anii ’70 defineşte SIAD ca un model bazat pe un set de proceduri pentru
procesarea datelor şi pentru asistarea unui manager în procesul de luare a deciziilor. Un
astfel de sistem trebuie să fie simplu, flexibil, uşor de manipulat şi complet în vederea
furnizării rezultatelor finale.
Un an mai târziu Klein şi Tixier identifică situaţiile în care se face apel la un SIAD
şi anume:
- existenţa unor factori esenţiali (raţionamentul, intuiţia şi experienţa decidentului);
- găsirea soluţiilor optime ce implică activităţi legate de căutarea informaţiilor necesare,
gestionarea datelor, modelarea şi structurarea modelelor;
- deciziile au la bază criterii numeroase care adesea pot fi conflictuale şi dependente de
utilizatori.
Steven Alter defineşte SIAD ca fiind sisteme destinate managerilor ce au ca obiect
principal eficacitatea deciziilor spre deosebire de sistemele tradiţionale folosite de
operatori şi care au ca obiect eficienţa şi consistenţa datelor.
Moore şi Chang demonstrează că un astfel de sistem este extensibil, capabil să
suporte analize ad-hoc şi să modeleze decizia, fiind orientat către viitor şi utilizat pe un
interval de timp neregulat şi nedeterminat.
Keen în 1978 defineşte SIAD ca un produs al procesului de dezvoltare în care
managerul, proiectantul şi sistemul sunt capabili să se influenţeze reciproc cu rezultate în
evoluţia sistemului.
Holsapple şi Whiston definesc particularităţile unui SIAD în 1996 astfel:
- conţine o bază de cunoştinţe care reflectă unele aspecte ale lumii decidentului;
- permite achiziţionarea şi gestionarea unor cunoştinţe descriptive sau de altă natură
(reguli, proceduri);
- asigură selectarea unui set de cunoştinţe în scopul vizionării acestora pentru extragerea
unor informaţii necesare procesului decizional;
- oferă facilităţi de prezentare a unor cunoştinţe ad-hoc sau de elaborare a unor rapoarte
periodice;
- dispune de modul prin care se poate interacţiona direct cu decidentul şi îi asigură acestuia
flexibilitate în alegerea soluţiilor sau în gestionarea cunoştinţelor.
Prin sintetizarea celor prezentate anterior un SIAD poate fi definit ca “un sistem
interactiv, flexibil şi adaptat rezolvării problemelor nestructurate pentru ameliorarea
procesului decizional în management ”.
Apelarea la tehnologiile informatice se face doar în anumite faze ale actului
decizional şi îi lasă factorului de decizie controlul derulării operaţiilor de rezolvare.
Trăsăturile esenţiale ale unui SIAD sunt:
- este un sistem informatic asistat de calculator;
- furnizează asistenţă decidenţilor pentru problemele care nu sunt în totalitate
structurate;
- combină raţionalitatea umană cu prelucrarea automatizată a informaţiei;
- controlul derulării procesului de decizie revine decidentului;
31
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
32
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
organizaţiei, iar la nivel operaţional deciziile sunt luate pe termen scurt şi au adesea
caracter repetitiv.
C) Dispune de resurse pentru susţinerea procesului decizional în toate fazele sale şi poate
fi adaptat diverselor stiluri decizionale.
Identificam aici următoarele faze ale procesului decizional:
1. Identificarea problemei care se bazează pe cercetarea informaţiei. Arta decidentului
consta în definirea adevăratei probleme pentru a găsi soluţii corespunzătoare. Rolul SIAD
e acela de accesare rapidă şi eficientă a surselor de date interne şi externe organizaţiei; de
analiză a ansamblului de informaţii.
2. Modelarea fenomenului care a generat problema prin prisma modalităţilor de
structurare şi utilizare a informaţiilor. Cea mai utilă practică în reprezentarea unei situaţii
reale e cea a modelarii. Generarea alternativelor pentru problemele structurate poate fi
furnizata de SIAD prin intermediul unor metode standard sau specializate. Construirea
modelelor alternative pentru problemele complexe impune o anumita experienţă ce poate
fi furnizată de om sau de un sistem expert întrucât SIAD-ul nu face o varianta a variantei
optime.
3. Definirea deciziei sau a variantelor decizionale. La nivelul organizaţiei procesul de
informare se materializează prin posibilitatea adoptării deciziei sau a variantelor
decizionale pe baza informaţiilor rezultate din activitatea de modelare.
SIAD-urile pot constitui un punct de sprijin din cadrul procesului prin analize de tip
„what – if” sau „goal – seeking”.
4. Implementarea deciziilor propuse
5.Evaluarea deciziilor adoptate. Problema aprecierii deciziei adoptate nu se
fundamentează în mod exclusiv prin prisma efectelor directe sau indirecte pe care decizia
le generează pe plan managerial sau organizaţional.
D) Permite decidentului să controleze procesul decizional.
In cadrul unei organizaţii decizia se manifestă ca o activitate ce se finalizează cu
selecţia uneia din variantele prezentate, iar decidentul trebuie să aibă controlul asupra
acestei selecţii finale. SIAD-ul devine astfel un suport al procesului de selecţie chiar daca
acesta doar extinde capacitatea de luare a deciziilor.
E) Poate asista mai multe decizii interdependente şi/sau secvenţiale, având în vedere
faptul că în practica economica majoritatea deciziilor sunt intercorelate.
SIAD-urile generează decizii mult mai consistente şi mai obiective având în vedere
faptul că se bazează pe o analiză completă a informaţiilor şi sunt realizate cu aportul direct
sau indirect al celor implicaţi. Astfel deciziile au şanse mai mari de a fi implementate cu
succes în practică.
33
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
prototip iterativ în proiectarea şi construirea unui astfel de sistem poate fi o soluţie viabilă
pentru satisfacerea exigentelor utilizatorilor.
În general sistemele sunt proiectate pentru anumite situaţii decizionale ce nu pot fi
generalizate. La acestea se adaugă creativitatea, intuiţia sau imaginaţia care deocamdată
nu pot fi automatizate.
Noţiunea de SIAD universal nu există.
Decidentul e obligat să coordoneze multiple sisteme care comunica între ele,
integrarea acestora e complexa şi destul de incerta. Specialiştii în domeniu au încercat să
proiecteze şi să dezvolte SIAD-uri care stimulează creativitatea şi procesul de învăţare şi
care pot oferi facilităţi suplimentare de întreţinere, gestionare şi dezvoltare a bazei de
cunoştinţe necesare procesului decizional. SIAD-ul reprezintă cea mai flexibila şi
interactiva soluţie în domeniul tehnologiile informatice care asista adoptarea unei decizii
în condiţiile în care problemele nu sunt structurate, deci nu dispunem de modele stabile
sau reguli riguros definite.
Trebuie să facem diferenţierea intre sistemele informatice de gestiune (care
reprezintă metoda tipică de furnizare a unor rapoarte predeterminate în funcţie de care
decidentul adopta o decizie bine fundamentata) şi sistemul de asistare a deciziei care
permit introducerea treptata pe diferite niveluri a datelor de intrare, modelarea acestora
prin diferite tehnici conducând în final la obţinerea unor rezultate ce vor fi evaluate de
decident.
În literatura de specialitate apar mai multe criterii după care se clasifică SIAD-urile.
Astfel aveam drept criterii:
- felul asistenţei acordate de un SIAD în practica decizională;
- frecvenţa de utilizare a acestora;
- complexitatea procedurilor existente în structura aplicaţiei;
- modalitatea de orientare a SIAD-urilor către date, modele, text sau reguli standard;
- numărul de utilizatori existenţi în procesul decizional.
34
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Cea mai importantă clasificare este cea care împarte SIAD-urile în funcţie de
măsura în care soluţia oferită de sistem este structurată pe baza modelării / analizei
datelor. Vom avea:
1. SIAD-urile orientate pe modele care au principii de funcţionare bazate pe modelul
cantitativ şi efectuează analize de tipul „what-if”, antrenând activităţi de simulare
optimizare, previziune, rezultatele obţinute se pot concretiza în acţiuni sugerate de procesul
decizional.
2. SIAD-urile orientate pe date se bazează pe analiza unui volum mare de informaţii
stocate în cadrul sistemului informatic în diferite momente de dezvoltare ale acestuia.
Utilizarea are drept efect extragerea de informaţii utile din ansamblul de date
disponibile. Stocarea datelor se realizează sub forma unor depozite de date de tip Data
Warehouse iar analiza se fundamentează pe noile tehnologii informaţionale Data Mining,
care presupun explorarea şi căutarea datelor şi OLAP (procesarea analitică on-line).
Un alt criteriu important grupează SIAD-urile în funcţie de tipul sistemului care
asigură managementul informaţiilor.
35
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
4. SIAD-urile orientate pe reguli presupun existenţa unui ansamblu de reguli în cadrul unei
componente speciale numită sistem de gestiune a cunoştinţelor utilizând formalisme de
prezentare proprii inteligenţei artificiale.
După frecvenţa utilizării lor, SIAD – urile mai pot fi:
1. SIAD-urile organizaţionale care permit descrierea unor obiective clare pentru asistarea
deciziilor ce se repetă în mod frecvent în cadrul organizaţiei. Acestea impun un grad mare
de interactivitate între utilizatori şi SIAD-ul asociat.
2. SIAD-urile ad-hoc care gestionează problemele specifice asupra cărora nu se pot emite
previziuni sau care se găsesc destul de rar în cadrul procesului decizional. Datorită
costurilor ridicate pe dezvoltarea unor astfel de programe, utilizarea sistemelor devine
ineficientă şi este doar o soluţie extremă.
36
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Capitolul VI
Arhitectura unui SIAD
37
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
38
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
a) Baza de modele conţine un set de modele asociate unui anumit domeniu de activitate:
modele statistice, financiare, contabile etc. Modelele pot fi împărţite în:
1. Modele strategice care acţionează la nivelul strategic sunt utilizate pentru asistarea
responsabilităţilor de planificare la nivel strategic, pentru dezvoltarea obiectului corporaţiei
şi pentru achiziţii la diferite niveluri.
2. Modele tactice folosite pentru middle management cu scopul de alocare şi controlare a
resurselor sistemului. Acestea sunt operaţionale doar pentru un subsistem al organizaţiei.
39
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
c) Limbajul de modelare care e în general standard, deşi aplicarea lui impune o anumită
personalizare.
d) Dicţionarul de modele care e considerat ca un catalog al tuturor modelelor existente, cu
definiții,funcţii şi informaţii despre acestea.
e) Procesorul de execuţie şi integrare a modelelor care permite verificarea modului in care
se derulează execuţia programelor.
Alegerea unui model optim presupune realizarea unei expertize, un proces
deocamdată neautomatizat.
40
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Utilizatorul
Dacă realizatorii SIAD nu au in vedere utilizatorii finali există riscul unui eşec
pentru că sistemul nu a fost realizat în conformitate cu exigenţele realităţii ci intr-un spaţiu
închis şi rupt de realitate. Reuşita unui model va evita derularea liniară a acestuia şi
nerespectarea cerinţelor utilizatorilor finali.
Prin rolul activităţii pe care îl îndeplineşte în funcţionarea unui SIAD utilizatorul
poate fi considerat parte integrantă a sistemului.
41
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
a) integrarea funcţională care presupune furnizarea unui mediu de acces comun, transferul
de date şi instrumente. În acest mod unul sau mai mulţi utilizatori pot accesa la cerere toate
mecanismele de asistare a deciziei.
b) integrarea fizica care implică comunicarea arhitecturală a hardware-ului, software-ului
şi a caracteristicilor datelor de comunicare. Integrarea fizică începe înainte ca SIAD-ul să
fie proiectat.
Capitolul VII
Tehnologii moderne aferente SIAD
42
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
43
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
44
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
executate de mai mulţi agenţi în cooperare pentru a găsi cea mai bună soluţie in vederea
utilizării resurselor disponibile.
Cunoştinţele şi capacitatea de înţelegere sunt determinate de raţionamentele cerute, de
gradul de distribuţie şi împărţire între agenţii sistemului, de precizia şi
complementaritatea acestora.
Avantajele privind reprezentarea, modelarea, controlul şi administrarea unor
volume foarte mari de date şi diferite din punct de vedere al tipului determină lărgirea
interesului pentru acest domeniu.
Un prim răspuns la întrebarea privind viitorul domeniului îl reprezintă Sistemul de
„stocare” de înaltă performanţă (HPSS). Acesta e un software care asigură un management
ierarhic de stocare si servicii medii de stocare foarte mari.
Capitolul VIII
45
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Capitolul IX
Data Warehouse
Cheia succesului constă în arta de a dispune de cât mai multe informaţii, mai multe
decât au concurenţii, în a gestiona baza de date în mod eficient şi în a pune la dispoziţia
utilizatorului informaţii cât mai utile. Integrarea tehnologiei data warehouse se justifica
prin faptul ca aceasta permite organizaţiei să fie mai activă pe piaţă pentru a decide şi a
anticipa cu o eficienţă cât mai mare.
46
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
5. Data Warehouse se bazează pe date istorice. Într-un sistem clasic datele sunt
actualizate după fiecare tranzacţie efectuată astfel încât valoarea mai veche e pierdută iar
informaţiile sunt aduse în mod constant la zi.
În cadrul unui depozit Data Warehouse datele nu trebuie niciodată actualizate
pentru ca reprezintă valori inserate în sistemul decizional la un moment dat. Astfel se va
stoca istoricul datelor, un ansamblu de valori de-a lungul timpului. In acest context fiecărei
date i se va asocia un element temporal cu scopul de a identifica o valoare particulară in
timp.
6. Un depozit Data Warehouse implica date nonvolatile. Caracterul nonvolatil este
consecinţa valorilor istorice menţinute în cadrul unui sistem. Aceeaşi cerere de interogare
efectuată la intervale de timp diferite va furniza acelaşi rezultat.
Neactualizarea datelor in cadrul unui Data Warehouse are două consecinţe:
- organizarea interna a bazei de date trebuie adaptată cu scopul de a suporta optimizarea
accesului la date;
- tehnologiile necesare accesului curent al utilizatorilor trebuie adaptate cerinţelor acestora.
47
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
A. Arhitectura reală
Constituie o arhitectura specifica sistemelor decizionale prin care stocarea datelor
se realizează printr-un sistem de gestionare a bazelor de date (SGBD) separat de sistemul
organizaţional şi alimentat prin extrageri periodice de date.
Deşi structurile de date sunt complexe şi implică instrumente de programare
avansate arhitectura reală e justificată de inadaptarea datelor aferente sistemului clasic. În
condiţiile în care informaţiile sunt dispersate rolul Data Warehouse-ului este de a integra
datele astfel încât să se asigure o coerenţă semantică globală pentru că datele sunt supuse
unui proces aflat în evoluţie permanentă, nu se poate vorbi de consolidare. Principalul
inconvenient al acestei arhitecturi sunt costurile suplimentare aferente stocajului si
imposibilitatea accesului „in timp real”.
B. Arhitecturi virtuale
In cazul acestora, datele sunt stocate în sisteme informatice interne şi sunt furnizate
procesului decizional prin Middleware, instrument informatic ce asigură conectivitatea
intre tehnicile de asistare a deciziei si datele necesare.
C. Arhitectura izolata
Este o combinaţie între cele două tipuri şi are drept obiectiv implementarea din
punct de vedere fizic a nivelurilor agregate cu scopul de a facilita accesul şi de a conserva
nivelul de detaliere.
48
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
- programe utilitare de replicare care permit copierea elementelor unei baze de date către
una sau mai multe baze situate în mediul eterogen;
- instrumente specifice de extragere ce au ca dezavantaj un preţ foarte ridicat care va
restricţiona utilizarea lor.
b) pregătirea datelor presupune transformarea acestora într-o formă acceptată de Data
Warehouse.
49
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
50
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
51
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Capitolul X
Data Mining
52
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
53
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Capitolul XI
Tehnologia OLAP (Online Analyses Processing)
54
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
55
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Timp
Vânzări
Produs
56
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
57
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Capitolul XII
Suportul software pentru depozite de date şi OLAP
Depozitele de date şi tehnologia OLAP au apărut în anii ‘90, însă suportul software
disponibil atunci nu răspundea necesităţilor. O soluţie a problemei este SQL Server 7.0,
accesibilă utilizatorului final şi adaptată necesităţilor companiilor mici.
Instrumentul SQL îndeplineşte următoarele funcţii: transformarea şi exportarea
datele, stocarea datelor în depozite de date şi în baze de date multidimensionale, analiza
datelor, prezentarea datelor.
58
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
59
CURS MANAGEMENT INFORMAŢIONAL – MBA
Bibliografie:
Oancea, Mirela – „Sisteme informatice de asistare a deciziei financiare”, Ed. ASE,
Bucureşti, 2005
60