Tema calatoriei strabate literatura de la inceputurile ei si pana
in contemporan.
Calatoria presupune deopotriva aventura si cunoastere. Atat
cunoastere exterioara ( noi locuri si oameni ) cat si cunoastere exterioara (posibilitatea fiintei umane de a se adapta la noi conditii de viata).
In fiecare dintre operele in care intalnim aceasta tema, calatoria
releva noi semnificatii si dobandeste felurite simboluri.
In ,,Epopeea lui Ghilgames”, eroul calatoreste la Uta-napistim in
scopul de a dobandi nemurirea, astfel calatoria devine simbolul dorintei arzatoare a fiintei umane de a transcende limitele finite, spatiale si temporale specifice muritorilor.
In ,,Odiseea lui Homer”, Ulise devine simbolul pelegrinului care
trebuie sa depaseasca numeroase obstacole pentru a regasi spatiul originar.
In Evul Mediu , calatoria reprezinta o proba a barbatiei pentru
cavalerul dornic de a-i fi cunoscute calitatile (romanele cavaleresti: ,,Cavalerii mesei rotunde de la curtea regelui Arthur).
In iluminism, tema calatoriei este fructificata ca pretext pentru
a ironiza si satiriza diferite aspecte ale societatii timpului (J. Swift – Calatoriile lui Gulliver).
In romantism, calatoria aventura releva posibilitatea
In literatura interbelica, calatoria reprezinta ca si in basme
proba initiatica. La sfarsitul calatoriei eroul maturizandu-se, capatand experienta datorita obstacolelor pe care le traverseaza (romanele lui Sadoveanu).