Professional Documents
Culture Documents
-2-
Domeniul bazei de date (Data Editor)
-3-
Fişierul rezultat prin salvarea acestei ferestre are extensia .SPO
Un fişier cu rezultate SPSS nu poate fi deschis decât din SPSS
Dacă se doreşte transmiterea rezultatelor în afară SPSS se va proceda fie la
„exportul” rezultatelor cu procedura corespunzătoare din meniul File/Export, fie
la transferarea prin Select/Copy/Paste într-un editor grafic de tipul MS Word.
-4-
Meniurile SPSS
Meniurile de tip listă se aseamănă cu meniurile altor programe sub Windows. Fără a intra în
amănunte, iată o prezentare succintă a meniurilor pentru fereastra DATA EDITOR:
-5-
caseta File open/File of type)
Corecţia erorilor, selecţii, recodificări, transformarea
variabilelor prin calcule, declararea valorilor lipsă,
2 Pregătirea datelor
combinarea datelor din două fişiere diferite (meniurile
Data, Transform)
Selectarea procedurii
3 Meniurile Statistics (sau Analyze) şi Graphs
satistice
Selectarea variabilelor
În conformitate cu configuraţia casetei de dialog care este
4 ce urmează a fi supuse
afişată la fiecare procedura
prelucrării
Se acţionează butonul OK din caseta de dialog a procedurii
5 Rularea procedurii Butonul devine activ numai atunci când sunt întrunite
condiţiile presupuse de procedura respectivă
Rezultatele prelucrărilor sunt afişate într-o fereastră
6 Analiza rezultatelor specifică (SPSS Viewer), cu funcţiuni de editare grafică sau
de tip text, în funcţie de versiune.
Se editează rezultatele afişate în Viewer, aducându-le la
forma dorită sub aspect grafic
7 Editarea rezultatelor
Dublu clic pe un element din Viewer conduce la
intrarea elementului respectiv în regim de editare)
Inserarea datelor într- Rezultatele din SPSS Viewer se preiau cu Select/Copy şi se
8
un document depun cu Paste în orice tip de editor de documente.
SPSS este un program puternic de analiză statistică a datelor. Utilizarea lui optimă
presupune, în mod necesar, stăpânirea de către operator a cunoştinţelor teoretice de
statistică.
Aşa cum un program de editare grafică nu compensează lipsa de talent la desen, nici
SPSS nu poate fi cu adevărat exploatat de către cei care nu au cunoştinţe de statistică.
În lipsa acestora, nici alegerea procedurilor şi nici interpretarea rezultatelor nu va fi
cu adevărat posibilă.
-6-
Editarea datelor
O bază de date în SPSS este o structură formată din linii şi coloane, la intersecţia
cărora se formează celulele care conţin, fiecare, o anumită unitate de informaţie.
Existenţa unei baze de date deschisă în fereastra Data Editor este o condiţie
obligatorie pentru operarea cu SPSS
SPSS operează numai cu o singură bază de date deschisă la un moment dat
În linii generale, pentru crearea unei baze de date proprii în SPSS, se procedează
astfel:
Se lansează SPSS
Se definesc variabilele bazei de date în domeniul Data Editor
Se introduc datele pentru fiecare caz (subiect) în parte
Se salvează baza de date (extensia specifică este *.sav)
Definirea variabilelor
se acţionează Define variable din meniul Data
soluţie mai directă este dublu clic pe capul de coloană
-7-
Ca urmare a operaţiei de mai sus, apare o casetă de dialog ca în imaginea de mai
jos (forma ei nu diferă substanţial de la o versiune de SPSS la alta). Dacă privim caseta,
vom observa următoarele elemente:
Numele variabilei:
Orice variabilă SPSS trebuie să aibă un nume. Cele mai importante aspecte legate
de denumirea variabilelor sunt următoarele:
-8-
În cazul utilizării unor caractere improprii, apare un mesaj de eroare şi se
permite corectarea numelui.
Alegerea numelui este la latitudinea operatorului. Respectarea anumitor
convenţii poate fi, însă, extrem de utilă, mai ales dacă avem de a face cu o baza de
date cu multe variabile. Iată câteva recomandări utile în acest sens (ele nu sunt
obligatorii):
• Numele să exprime, pe cât posibil, conţinutul variabilei
• Pentru variabile „înrudite”, se va utiliza o schemă de
denumire care să exprime acest lucru. De exemplu, dacă avem
variabile care cuprind valori ale timpului de reacţie măsurat în mai
multe condiţii, putem declara variabilele TR_1, TR_2, TR_3
ş.a.m.d.,
• caracterul underscore este recomandabil ca separator în
cadrul numelui de variabilă). Dacă într-o situaţie de acest gen am
avea 10 sau mai multe „momente”, este de preferat să se declare
nume de genul TR_01, TR_02,...TR_10, etc., deoarece ulterior
SPSS aranjează alfabetic variabilele în listele de selecţie şi, astfel,
se păstrează ordinea dorită.
Într-o bază de date nu pot exista două variabile cu acelaşi nume!
Există o serie de cuvinte „rezervate”, a căror utilizare ca nume de variabile
nu este acceptată de program. Acestea sunt: ALL, AND, BY, EQ, GE, GT, LE,
LT, NE, NOT, OR, THRU, TO, WITH.
Aşa cum se observă în caseta Define Variable Type din imaginea de mai sus, SPSS poate
opera cu o varietate de tipuri de variabile. Fiecărui tip îi corespund anumite proprietăţi
(caracteristici) care trebuie definite de operator. Cele mai uzuale sunt tipurile:
-9-
[Numeric], care cuprind valori de tip numeric cu sau fără zecimale.
Proprietăţi:
• numărul de cifre necesare pentru exprimarea „întregilor”
• numărul de „zecimale”
EXEMPLE:
Pentru o variabilă în care vom introduce vârsta în ani împliniţi, vom defini Type
Numeric cu Width 2 (presupunând că nu avem subiecţi cu vârsta peste 100 de ani)
şi Decimal Places 0.
Pentru o variabilă în care vom introduce rezultatul la un test exprimat în scoruri T
cu o zecimală, definim Type Numeric cu Width 2 şi Decimal Places 1.
[Caracter] (String), care cuprind valori exprimate sub formă de caractere alfanumerice
(litere sau chiar cifre).
Proprietăţi
• numărul de caractere rezervat, care este fixat implicit la 8, dar poate fi
modificat după dorinţă.
SPSS face distincţie între variabile de tip caracter „scurte” (Short string) şi „lungi”
(Long string). Primele au maxim 8 caractere şi pot fi incluse în unele proceduri
statistice (semnificaţia diferenţei între medii, de exemplu), pe când celelalte nu pot fi
utilizate decât în operaţii de listare (cazul variabilei de genul „nume”, de ex.).
Deşi permisă, utilizarea variabilelor „string” nu este de preferat. Toate variabilele
care suportă codificări vor fi, de preferinţă, introduse cu valori numerice. Utilizarea
acestora în proceduri statistice nu este limitată de nici o restricţie.
Unităţi de timp calendaristic sau orar [Date], care pot include valori de timp într-un
format specificat, aşa cum se vede în imagine.
Proprietăţi
• formatul de întroducere, care poate fi unul din cele evidenţiate în
caseta Define Variable Type/Date
Exemplu: dd-mmm-yyyy presupune introducerea unor valori de genul „21-FEB-
2001” (luna fiind scrisă obligatoriu după prescurtarea ei în engleză).
Există o mare varietate de formate pentru acest tip de variabilă, acoperind, practic,
orice cerinţă posibilă din partea utilizatorului.
- 10 -
Variabilele de tip Date beneficiază de funcţii speciale de tratare şi analiză în
SPSS.
Nu vom prezenta şi celelalte tipuri de variabile, ele fiind mai puţin folosite, dar
facem precizarea că semnificaţia lor poate fi găsită în Help-ul casetei Define Variable
Type.
Tipul unei variabile poate fi schimbat ulterior prin simpla redefinire a acesteia.
Se va acorda atenţie mesajelor care pot să apară şi care avertizează asupra
eventualelor pierderi de informaţie prin schimbarea tipului.
Opţiunile din zona Measurement (Scale, Ordinal, Nominal), care se regăsesc
doar la versiuni SPSS de la 7.0 în sus, nu au întotdeauna o utilitate practică dar
marcarea lor corectă este necesară pentru anumite proceduri statistice sau
grafice.
- 11 -
Deşi nimic nu ne obligă să aplicăm etichete variabilelor şi valorilor, este foarte
recomandabil ca ele să fie atribuite.
Etichetele ajută la citirea mai uşoară a rezultatelor (deoarece apar alături de acestea).
În plus, etichetele sunt asociate prelucrărilor grafice (histograme, bare, etc.) fapt care
reduce necesitatea de a le introduce ulterior prin editarea respectivelor grafice.
Pentru a şti cum să declarăm etichetele, este bine să ni le imaginăm ca fiind înscrise
pe axele de referinţă ale unui grafic. Dacă „se potrivesc”, atunci au fost bine definite.
Oricum, ele vor putea fi modificate ulterior sau editate direct în SPSS Viewer.
Pentru declararea valorilor lipsă se acţionează butonul Missing Values din caseta
Define Variables, care generează apariţia casetei de dialog alăturate.
Deşi nu pare foarte evidentă acum, utilitatea funcţiei de declarare a valorilor lipsă
nu trebuie subestimată. Foarte adesea suntem nevoiţi să scoatem din prelucrări
anumite valori (care nu pot fi totuşi, pur şi simplu, şterse). Să ne gândim numai la
valorile extreme ale unei distribuţii, a căror menţinere în anumite prelucrări poate
determina modifcări semnificative a rezultatelor.
- 12 -
Atribuirea numelui (maxim 8 caractere)
Definirea tipului (numeric, caracter, data)
Atribuirea etichetei variabilei
Atribuirea etichetei valorilor, în cazul variabilelor măsurate pe scale
nominale sau ordinale
Declararea valorilor lipsă (care nu au fost recoltate în procesul de
măsurare, din diferite motive)
Ştergerea unei variabile se face prin selectarea acesteia (clic pe capul de variabilă)
şi acţionarea tastei Delete (sau se comandă din meniul Edit-Cut).
Inserarea unei variabile se face prin plasarea cursorului-celulă pe coloana
variabilei în stânga căreia dorim să inserăm noua variabilă (sau prin selectarea
variabilei respective), după care se comandă, din meniul Data-Insert variable.
După aceasta, se defineşte variabila inserată (nume, tip, etichete).
Erori frecvente
- Apariţia unor cazuri inutile, (umplute cu system missing values) la sfârşitul unei
baze de date.
Explicaţie: Introducerea inutilă a unei valori într-o variabilă, valoare care apoi
este ştearsă. Cu toate acestea, SPSS a creat deja un caz nou, pe care l-a umplut cu system
missing values.
- 13 -
Soluţie: Selectarea cazului prin apăsarea pe capul de linie şi acţionarea tastei
Delete (sau Edit-Cut).
- Apariţia unor variabile inutile (nedorite).
Explicaţie: La introducerea din greşeală a unei valori într-o variabilă nedefinită în
prealabil, SPSS creează automat o variabilă implicită, pe care o denumeşte VAR00001.
Soluţie: Se selectează variabilă resectivă (clic de mouse pe capul de coloană) şi se
acţionează tasta Delete (sau Edit-Cut).
- 14 -
100 şi nu există
zecimale)
Nevrozism NEVRO Numeric, Width 2, Nevrozism
Decimal Places 0
(nu se poate obţine o
valoare mai mare de
100 şi nu există
zecimale)
Lie LIE Numeric, Width 1, „Minciună”
Decimal Places 0
(nu se poate obţine o
valoare mai mare de
9 şi nu există
zecimale)
Se observă faptul că pentru variabile ale căror nume exprimă exact conţinutul
(SEX, VÂRSTA) se poate utiliza fără nici un inconvenient numele şi ca etichetă. Pentru a
fi mai expliciţi, să spunem că numele variablei este util în primul rând SPSS-ului pentru a
manipula variabilele, în timp ce etichetele sunt necesare mai ales utilizatorului pentru a
înţelege cu uşurinţă la ce se referă o variabilă al cărui nume prea scurt
Avem alăturat, imaginea DATA EDITOR pentru primii trei subiecţi introduşi cu
variabilele de mai sus:
- 15 -
subiecţilor din baza de date. Altfel, identificarea numerică a fiecărei înregistrări este
suficientă (şi absolut necesară), scutind un mare volum de muncă pe care l-ar implica
introducerea numelor. Vom avea grijă însă, ca pe documentul original să scriem codul
numeric aferent fiecărui subiect, astfel încât, la nevoie, să se poată identifica numele
(pentru corecţii, de ex.)
Variabile multiple pentru întrebări cu răspuns
multiplu: De obicei, o întrebare prezintă un singur răspuns, dar pot fi situaţii în care o
întrebare prezintă răspunsuri multiple care pot fi alese în acelaşi timp. De exemplu:
„Ce activităţi preferaţi pentru timpul liber? 1. sport; 2. filme; 3. petreceri cu
prieteni...”, etc. Într-un asemenea caz ne putem aştepta să avem mai multe răspunsuri
la aceeaşi întrebare. Soluţia pentru introducerea datelor este, de aceea, crearea mai
multor variabile, câte una pentru fiecare variantă de răspuns. Astfel, vom avea
variabila „SPORT” care poate primi două valori, sa zicem „1” dacă este aleasă şi „0”
dacă nu este aleasă, şi aşa mai departe. În acest mod vom putea analiza frecvenţa
alegerilor pentru fiecare variantă de răspuns în parte.
Evitarea variabilelor redundante: Dacă la un test
nu sunt posibile, de exemplu, decât răspunsuri corecte sau greşite, atunci nu este
necesar să declarăm o variabilă pentru „corecte” şi una pentru „greşite” dacă suma lor
dă totalul răspunsurilor.
O bază de date aflată în lucru nu are un corespondent într-un fişier decât după ce
se execută o salvare a acesteia. Acest lucru nu trebuie niciodată uitat. Spre deosebire de
WORD de exemplu, SPSS nu are o funcţie de salvare automată după un interval de timp
prestabilit. Cu alte cuvinte, indiferent ce modificări facem în Data Editor pe ecran, datele
respective vor fi salvate numai la comanda explicită a operatorului.
Pentru o bază de date nou creată, salvarea se face în mod similar cu orice alt
program cunoscut: File-Save as, care deschide următoarea casetă de dialog:
Se alege locaţia de salvare (Save in)
Se dă un nume fişierului (File name)
Se verifică tipul de fişier (formatul implicit pentru baze de date SPSS are
extensia .sav)
Se acţionează Save
- 16 -
SPSS poate salva şi în alte formate, dintre cele mai importante fiind: Dbase
sau FoxPro, Lotus 1-2-3, Excel. Salvarea în aceste formate poate fi utilă
pentru transferul datelor pentru prelucrări ulterioare în alte programe.
În cazul deschiderii unui fişier de alt tip decât SPSS, se va alege tipul
respectiv din lista Files of type. În cazul în care SPSS nu recunoaşte tipul de
fişier în care se află datele noastre, putem încerca transformarea lor prealabilă
din formatul original într-un format recunoscut de SPSS. Deşi există riscul
pierderii unor aspecte ce ţin de formatul de reprezentare a datelor, operaţiunea
scuteşte totuşi un mare volum de muncă.
- 17 -
Operaţii de transformare a variabilelor
Dacă privim variabilele SPSS din punctul de vedere al modului în care au fost
create, putem distinge două categorii:
b) variabile „primare” care includ valori rezultate direct din cercetare si au fost
introduse, de regulă, de la tastatură.
c) variabile „secundare” rezultate prin transformările aplicate variabilelor primare.
Se utilizează atunci când dorim să obţinem o variabilă prin adunarea valorilor din
două sau mai multe variabile.
Imaginea de mai jos prezintă o tabelă de date SPSS care cuprinde scorurile la trei
examene parţiale (scor_1, scor_2 si scor_3). Dorim să realizăm o variabilă care să
cuprindă un scor general, prin însumarea celor trei variabile. Se poate observa că unii
dintre subiecţi nu au valori la toate cele trei scoruri (valori lipsă de sistem).
- 18 -
Deoarece prin calculare, o nouă variabilă este plasată după toate variabilele
existente, am preferat să inserăm o nouă variabilă imediat după cele trei pe care dorim să
le însumăm. În acest fel avem şi posibilitatea să controlăm uşor corectitudinea operaţiei
de însumare
Se apelează procedura Transform-Compute, care deschide caseta de mai jos:
- 19 -
Dacă variabilele ce vor fi însumate se află în baza de date una după alta, ca
în cazul exemplului nostru, atunci avem posibilitatea să scriem o expresie
de însumare simplificată, astfel SUM (prima_variabilă TO
ultima_variabilă). În acest caz, clauza TO va fi cuprinsă între spaţii, pentru
a nu fi confundată cu un nume de variabilă. Această opţiune ne sugerează
cât de important poate fi să aranjăm corespunzător variabilele în structura
unei tabele SPSS.
3. Se apasă butonul OK
4. Deoarece variabila total există, SPSS ne întreabă dacă dorim să modificăm
conţinutul acesteia. Dacă nu ar exista o variabilă cu acest nume, rezultatul
operaţiei de calcul ar fi depus într-o variabilă creată automat şi amplasată după
ultima variabilă din baza de date.
- 20 -
Reamintim că funcţia MEAN poate fi scrisă de la tastatură sau poate fi adusă din
lista de funcţii, prin selectare şi acţionarea butonului ▲.
Este de la sine înţeles că expresia de calcul poate fi realizată şi într-o manieră
simplă şi directă, fără utilizarea funcţiilor (SUM sau MEAN), astfel:
Pentru sumă: scor_1+scor_2+scor_3
Pentru medie: (scor_1+scor_2+scor_3)/3
Se va face o distincţie clară între suma sau media astfel obţinute, care se referă la
suma sau media valorilor de la mai multe variabile, pentru acelaşi subiect, şi suma
sau media pe care am calcula-o pe verticală, la nivelul fiecărei variabile în parte,
pe întreaga distribuţie
Se pot realiza diverse alte funcţii de transformare, utilizându-se marea varietate de
funcţii care se găsesc în lista Functions şi a căror semnificaţie se poate află din
Help-ul casetei Compute.
Observăm că variabila bdate, care conţine data naşterii. Pentru a avea vârsta,
trebuie să calculăm diferenţa dintre anul curent (să zicem, 2000) şi anul naşterii: Pentru
- 21 -
aceasta trebuie să facem diferenţa dintre anul curent (2000) şi anul naşterii, care se află în
câmpul bdate.
Pentru a avea variabila ce urmează a fi creată în apropierea variabilei bdate, vom
insera o variabilă (denumind-o „virsta”, de tip numeric, cu doi întregi). Apoi utilizăm
procedura Compute din meniul Transform:
- 22 -
dintr-o variabilă „primară” peste valorile deja existente. Cu alte cuvinte, este
recomandabil să creăm prin transformare variabile noi, şi nu să modificăm
valorile existente din variabilele „primare” a căror pierdere ar necesita
reintroducerea lor, în caz de necesitate.
Recodificarea variabilelor
- 23 -
Atenţie, se poate alege şi opţiune Into Same Variables, dar nu este recomandabilă
deoarece, în cazul unei erori, nu mai avem la dispoziţie variabila iniţială pentru o nouă
recodificare.
Deşi relativ complicată, caseta de declarare a noilor valori în funcţie de cele vechi este uşor de înţeles.
În zona Old value, se alege una dintre variantele de definire a valorilor de la care se
pleacă. Să zicem că am ales soluţia să recodificăm anii pe intervale de zece ani, primul interval
fiind 29-39, al doilea 40-49, ş.a.m.d.
Pentru aceasta activăm opţiunea Range şi scriem valorile limite al intervalului dorit.
După aceasta, în zona New value oValue, scriem care este valoarea pe care o asignăm
acestei clase.
În fine, acţionăm butonul Add pentru a definitiva operaţiunea şi trecem la definirea
următoarei clase, până terminăm.
În zona Old→New se poate observa lista recodificărilor definite.
Se acţionează butonul Continue şi, la revenirea în caseta anterioară, butonul OK.
Rezultatul operaţiuni se vede mai jos:
- 24 -
Se observă corespondenţa dintre valoarea din variabila virsta, cu valoarea din
variabila v_clase. Pentru valoarea 71, avem missing value în variabila v_clase, deoarece
nu am definit un interval care să cuprindă această vârstă. (De regulă, această situaţie este
determinată de o eroare de definire a intervalelor de clasă. Pentru a o repara, ar trebui să
intrăm din nou în procedura Recode şi să redefinim clasele).
relua.
Transformarea operată pe variabila vîrstă nu este de loc inutilă. Dacă am fi dorit
să vedem în ce măsură este o relaţie între nivelul salariului şi vârstă, ar fi fost oarecum
impropriu (fără a fi propriu-zis o greşeală ) să utilizăm o statistică parametrică (corelaţia).
În analizele statistice pe vârste este recomandabil, totuşi, să operăm cu grupe de vârstă.
Aşa cum am spus în cuprinsul primei părţi a acestui volum, este posibil să
ne confruntăm cu o variabilă cantitativă ale cărei valori nu respectă condiţiile unei
statistici parametrice (vezi figura din stânga, unde valoarea 250 este excesivă). Într-o
situaţie de acest gen, una din soluţiile posibile este transformarea de rang, cu procedura
Transform-Rank cases (caseta din dreapta):
- 25 -
Variabila vizată (scor) este trecută în lista Variable(s), se setează modul de
ordonare (am ales atribuirea rangului 1 valorii celei mai mari) iar apoi am acţionat
butonul OK. Procedura permite fixarea unor parametri de transformare cu ajutorul
butoanelor Rank şi Ties, asupra cărora nu insistăm aici.
Imaginea din casetă descrie sortarea bazei de date, crescător (Ascending), după
valorile variabilei scor (rezultatul se vede în imaginea de mai jos).
Se poate efectua sortarea simultană după mai multe variabile, fiecare în sensul
dorit, de exemplu: grup(Ascending) şi scor(Descending).
- 26 -
Împărţirea bazei de date în subgrupuri
Opţiunile sunt:
• Analyze all cases, do not create groups (pentru analiza integrală a datelor)
• Compare groups (rezultatele vor fi afişate astfel încât să poată fi uşor comparate)
• Organize output by groups (rezultatele vor fi afişate în Viewer, separat pe
grupuri)
Operaţia nu produce nici o modificare vizibilă asupra bazei de date. Singurul efect
se vede în zona de afişare a rezultatelor, unde toate procedurile de analiză vor fi
afişate pentru fiecare subgrup în parte.
Pentru a se reveni la analiza intergrală a datelor, se va reveni în procedura Split
File şi se va seta opţiunea Analyze all cases....
- 27 -
All cases este setarea implicită şi înseamnă că toate datele intră în
analiză
If condition is satisfied, se bifează atunci când se doreşte declararea
unei condiţii de selectare bazată pe o funcţie
IF este butonul de deschidere a casetei pentru declararea condiţiei,
care deschide caseta Select Cases: if. În cazul nostru, am trecut
variabila grup în zona de editare a functie şi am declarat-o egală cu
1. Astfel, toate cazurile din baza de date care au grup=1 vor fi
analizate, celelalte fiind ignorate. Exemplul se bazează pe o
selecţie simplă, dar sunt permise selecţii bazate pe funcţii mai
complicate sau care pot să includă combinaţii de variabile.
o Random sample of cases, permite selectarea unui set aleator de cayuri din
baya de date
o Based on time por case range, permite selectarea cazurilor în funcţie de
poziţia din baza de date.
o Use filter variable, selectează pe baza valorile unei variabile filtru
o Unselected cases Are, permite opţiunea de filtrare a cazurilor neselctate
(Filtered) sau de eliminare a lor (Deleted). În acest din urmaă caz, cazurile
neselectate vor fi şterse, dar baza de date, dar actualizarea fişierului de pe
hard disk se va face numai după prima comanda Save.
După finalizarea operaţiei de selectare de mai sus, baza de date se prezintă în felul
următor:
- 28 -
Se observă:
• Marcarea cu o diagonală a capului de linie corespunzător cazurilor neselectate
• Apariţia unei variabile de sistem filter_$ care conţine valoarea 0 pentru cazurile
neselectate şi valoarea 1 pentru cazurile selectate. Această variabilă poate fi
ulterior utilizată în procedurile de analiză, ca variabilă independentă (caz în care
se va anula situaţia de selectare, prin bifarea opţiunii All cases).
Selectarea este utilizată în mod obişnuit, pentru alegerea temporară a unui set de
date. Adesea se uită anularea unei selectări existente, atunci când se doreşte
revenirea al analiza tuturor cazurilor. Efectul este obţinerea unor rezultate pe date
parţiale.
Opţiunile SPSS pentru organizarea datelor sunt mult mai numeroase decât cele
descrise mai sus. Fără a le trata în amănunt, ne vom mulţumi să le prezentăm sumar:
• Agregarea cazurilor, atunci când există înregistrări multiple pentru fiecare subiect
şi se doreşte păstrarea uneia singure (Data-Agregate)
• Adăugarea unor cazuri din altă bază de date SPSS (Data-Merge Files-Add
cases...)
• Adăugarea unor variabile din altă bază de date SPSS (Data-Merge Files-Add
variables...)
• Inversarea liniilor cu coloanele (Data-Transpose...)
- 29 -
Calcularea indicatorilor statistici descriptivi
Procedura Frequencies
- 30 -
transfer (►). Pot fi incluse mai multe variabile în această listă, rezultatele fiind afişate
distinct, pentru fiecare în parte.
Rezultatele sunt afişate în SPSS Viewer în forma de mai jos (dar unele sub altele,
nu alăturat, aşa cum sunt aranjaţi aici):
Procedura Descriptives
- 31 -
Această procedură vizează doar indicatorii statistici descriptivi. La lansare,
Satistics-Descriptives, se deschide caseta principală Descriptives.
Se trec variabilele vizate în lista
Variable(s)
Se aleg indicatorii doriţi din Options
(dacă dorim calcularea scorurilor z, se
bifează opţiunea din stânga-jos a casetei )
Procedura Explore
Procedura Explore este cea mai complexă dintre toate procedurile statisticii
descriptive şi se poate utiliza atunci când se doreşte o analiză exhaustivă a variabilei (sau
variabilelor).
Caseta principală Explore
- 32 -
• Label cases by, permite etichetarea cazurilor la afişare (rar utilizat)
• Display, permite alegerea opţiunilor de afişare a rezultatelor numerice (Statistics),
grafice (Plots) sau ambele categorii (Both)
• Butonul Statistics deschide caseta pentru alegerea unor indicatori (dar procedura
analizează, implicit toţi indicatorii statistici descriptivi, de bază)
• Butonul Plots, permite alegerea reprezentărilor grafice dorite:
- 33 -
Teste parametrice
Utilizare
Testul z pentru un singur eşantion este utilizat pentru se testa diferenţa dintre
media unui eşantion faţă de media cunoscută a populaţiei din care face parte. Atunci când
volumul eşantionului este mic (N<30) este utilizată o variantă denumită testul t pentru un
singur eşantion.
Utilizarea acestui test statistic este condiţionată de cunoaşterea mediei populaţiei.
Dacă populaţia are o extindere mare, acest lucru este dificil de realizat (în afara cazurilor
în care există studii speciale, cum sunt cele antropometrice, de exemplu). Dintre
variabilele psihologice ale cărei medii pentru populaţie este cunoscută, este inteligenţa,
exprimată în unităţi QI (μ=100). Testul poate fi utilizat, însă, atunci când populaţia are o
extindere mai redusă. De exemplu, dacă a fost evaluat nivelul de satisfacţie într-o
organizaţie, se poate testa diferenţa dintre nivelul de satisfacţie la nivelul unei secţii faţă
de media satisfacţiei la nivelul întregii organizaţii (populaţie).
Condiţii de aplicare
Condiţia teoretică de bază este normalitatea distribuţiei de eşantionare. În temeiul
teoremei limitei centrale, cu cât volumul eşantionului este mai mare, cu atât normalitatea
distribuţiei de eşantionare este mai sigură.
Aranjarea datelor
Datele supuse testării trebuie să fie incluse într-o variabilă SPSS de tip numeric.
- 34 -
Rezultate
Primul tabel include statistica descriptivă a variabilei testate (N, media, ab.std,
eroarea standard a mediei)
Al doilea tabel include rezultatele testului statistic: t=6.254, df=4, p=0.03,
diferenţa faţă de media populaţiei (22.6) şi limitele inferioară (12.57) şi superioară
(32.63) ale intervalului de încredere pentru media populaţiei estimată de eşantionul de
cercetare.
Concluzia testului: media eşantionului de cercetare diferă semnificativ de QI=100,
ca medie a populaţiei.
- 35 -
Testul t pentru eşantioane independente
Utilizare
Testul t pentru eşantioane independente este utilizat pentru testarea diferenţei
dintre mediile aceleiaşi variabile dependente măsurate pe două grupuri, formate din
subiecţi diferiţi. Exemplu: testarea diferenţei dintre media scorului la o scală de
sociabilitate aplicată unor copii crescuţi în familie şi unor copii crescuţi în instituţii de
ocrotire. În acest caz, scorul la sociabilitate este variabila dependentă, măsurată pe scală
cantitativă (interval/raport) iar mediul de educare este variabila independentă, exprimată
pe scală nominală dihotomică (familie/instituţie de ocrotire)
Condiţii
Teoretic, testul t poate fi utilizat pentru eşantioane oricât de mici, dacă distribuţia
de eşantionare pentru cele două grupuri este normală şi dacă varianţa valorilor în cele
două grupuri nu diferă semnificativ. În ce priveşte condiţia egalităţii varianţei, ea este
testată cu un teste specifice. Unul dintre acestea este testul Levene, iar în funcţie dacă
rezultatul său programul calculează testul t pe două căi, aşa cum vom vedea mai jos.
Dacă variabila dependentă nu întruneşte condiţiile pentru testul t, se poate apela la
teste neparametrice, astfel:
• Testul z pentru proporţii (compararea procentului de „sociabili” din cele două
grupuri)
• Testul Mann-Whitney U, dacă se transformă valorile variabilei „sociabilitate”
în valori de rang
Aranjarea datelor
Tabela de date SPSS va conţine variabila dependentă, de tip numeric, şi variabila
independentă, de tip nominal, cu două valori, în funcţie de apartenenţa la un grup sau
altul. Variabila independentă poate fi de tip „string” (codificând cele două grupuri cu
valori de genul „A” şi „B”) sau de tip numeric (cu codificarea convenţională 1 şi 2). Din
principiu, însă, recomandăm cea de a doua variantă.
- 36 -
În caseta principală se trece variabila dependentă (soc) în lista Test Variable(s)
(pot fi testate mai multe variabile simultan) iar variabila independentă (grup), în zona
Grouping Variable. În acest moment, programul ataşează variabilei dependente două
semne de întrebare, sugerând introducerea valorilor care definesc cele două grupuri.
Concomitent, se activează butonul Define Groups a cărui acţionare deschide caseta
secundară Define Groups, unde se introduc valorile care definesc cele două grupuri
comparate (ordinea lor nu este relevantă). După acţionarea butonului Continue, caseta
principală devine completă şi se poate acţiona OK pentru efectuarea testului.
Rezultate
- 37 -
În primul tabel (Group Statistics) avem statistica descriptivă a celor două grupuri.
Se va observa că programul descrie grupurile prin intermediul etichetelor valorilor. Dacă
acestea nu ar fi fost definite, în loc de „institutie” şi „familie” ar fi apărut 1, respectiv, 2.
Al doilea tabel are două linii:
Pe prima avem rezultatele testului t pentru cazul asumării omogenităţii varianţei
(Levene’s Test for Equality of Variances). În cazul nostru, ele sunt egale (Sig.=0.666,
ceea ce se traduce ca o valoare p=0.666, deci mai mare de 0.05 pentru distribuţia F a
testului Levene, pe care nu o discutăm aici). Ca urmare, vom citi pe această linie
rezultatul testului: t=-2.42, df=12, Sig.=0.045.
Pe a doua linie avem rezultatele testului t pentru cazul în care nu s-ar întruni
condiţia de omogenitate a varianţei pentru cele două grupuri. Dacă semnificaţia testului
Levene ar fi fost mai mică sau egală cu 0.05, rezultatului testului t s-ar fi citit pe această
linie.
Pentru exemplul nostru, rezultatul testului t permite acceptarea ipotezei cercetării,
conform căreia copiii crescuţi în mediu familial sunt mai sociabili (m=22.00) decât cei
crescuţi în mediu instituţional (m=17.71).
- 38 -
Testul t pentru eşantioane dependente (perechi)
Utilizare
Testul t al diferenţei mediilor a două eşantioane dependente permite evaluarea
semnificaţiei variaţiei unei anumite caracteristici la aceeaşi indivizi în două situaţii
diferite (de exemplu, „înainte” şi „după” acţiunea unei anumite condiţii, ori în două
contexte diferite, indiferent de momentul manifestării acestora). Avantajul major al
acestui model statistic este acela că surprinde variaţia numită „intrasubiect”, prin faptul că
baza de calcul este diferenţa dintre cele două valori ale fiecărui subiect în parte.
Exemplu: Un grup de subiecţi efectuează operaţii aritmetice în condiţii de linişte
şi, ulterior, în condiţii de zgomot puternic. Ipoteza cercetării este că zgomotul determină
o reducere a capacităţii de calcul numeric.
Condiţii
Condiţia teoretică a testului este normalitatea distribuţiei de eşantionare a
distribuţiei de diferenţe. Ca şi în celelalte cazuri, teorema limitei centrale determină
normalizarea distribuţiei de eşantionare pe măsură ce volumul eşantionului creşte.
În situaţia în care condiţia nu se îndeplineşte, se pot utiliza teste neparametrice
echivalente: testul semnului (pentru date nominale) sau testul Wilcoxon (pentru date
ordinale).
Aranjarea datelor
Vor fi create două variabile distincte, ambele cantitative, măsurate pe scală de tip
I/R, care primesc câte o valoare pentru fiecare subiect.
- 39 -
Procedura: Statistics-Compare Means-Paired Sample T Test...
Rezultate
- 40 -
În fine, ultimul tabel prezintă rezultatul testului: t=5.076, df=9, p=0.001. Acesta
permite respingerea ipotezei de nul şi acceptarea ipotezei cercetării, zgomotul afectează
capacitatea de calcul aritmetic.
Utilizare
Corelaţia Pearson (r) măsoară gradul de asociere dintre variabile. Aceasta se
referă la gradul şi sensul de variaţie concomitentă a valorilor unei variabile în raport cu
cealaltă, după un model de tip liniar.
Domeniul de variaţie a coeficientului de corelaţie Pearson (r) este între r=-1
(corelaţie perfectă negativă) şi r=+1 (corelaţie perfectă pozitivă). Absenţa oricărei
legaturi (corelaţii) dintre variabile se traduce prin r=0.
Exemplu: Testul de corelaţie implică două variabile dar, adesea, într-o cercetare
psihologică numărul variabilelor supuse corelaţiei este mai mare de două. Acest fapt
conduce la ceea ce se numeşte o matrice de corelaţii care este un tabel ale căror celule
cuprind corelaţiile dintre perechile de variabile. Pentru exemplificare, să luăm în
considerare situaţia în care se urmăreşte evidenţierea legăturii (asocierii) dintre anxietate
şi agresivitate, pe de o parte, şi preferinţa pentru risc pe de altă parte.
Condiţii
Condiţia principală pentru calcularea coeficientului de corelaţie liniară Pearson
este ca variabilele implicate să fie măsurate pe scală de interval/raport (alături de
existenţa unei forme a distribuţiei care nu se abate sever de la curba normală).
Testele neparametrice alternative, pentru cazul în care condiţiile pentru utilizarea
testului Pearson nu se îndeplinesc, sunt: testul chi-pătrat (pentru date nominale) sau
coeficienţii de corelaţie Spearman sau Kendall (pentru date ordinale).
Aranjarea datelor
Se creează variabile distincte pentru fiecare caracteristică supusă testării.
Procedura: Statistics-Corelate-Bivariate
Variabilele supuse corelaţiei vor fi trecute în lista Variables:
- 41 -
Testul implicit, din zona Correlation Coefficients, este Pearson, dar se poate bifa
un altul (Kendall sau Spearman), dacă datele sunt neparametrice.
Tipul implicit de testare a ipotezei este bilateral (Two-tailed), dar se poate alege
unilateral (dacă există o justificare solidă).
Flag significant correlations, determină marcarea cu un asterisc a coeficienţilor
semnificativi la p=0.05 şi cu două asteriscuri a celor semnificativi la p=0.01. Acest lucru
este util atunci când matricea de corelaţie este mare, pentru a scoate în evidenţă valorile
semnificative ale lui r.
Rezultate
- 42 -
În cazul nostru, consemnăm corelaţii negative dar nesemnificative între anxietate
şi agresivitate (r=-0.38, p=0.26), pe de o parte, şi între anxietate şi preferinţa pentru risc,
pe de altă parte (r=-0.40, p=0.24). În acelaşi timp, se constată o corelaţie semnificativă
(r=0.96, p<0.001) între agresivitate şi preferinţa pentru risc. Precizăm faptul că raportarea
coeficienţilor de corelaţie se face cu două zecimale, chiar dacă programele îi calculează
cu trei zecimale.
Dezavantajul acestui tip de tabel constă în faptul că avem de fapt o dublă
prezentare a corelaţiilor, deasupra diagonalei şi sub diagonală. Pentru corelaţii implicând
multe variabile tabelul se va cit cu relativă dificultate.
Să presupunem că suntem interesaţi de corelaţiile dintre anxietate şi agresivitate
cu variabila preferinţă pentru risc, nu şi de corelaţia dintre anxietate şi agresivitate. În
acest caz, în caseta principala, Bivariate Correlations, prezentată mai sus, variabilele vor
fi introduse astfel încât variabila „preferinţa pentru risc” sa fie ultima din listă. Apoi se
apasă butonul Paste, al cărui efect este deschiderea domeniului Syntax, ca o fereastră
distinctă, în care se află sintaxa procedurii de corelaţie. Acolo, pe linia
/VARIABLES=anx agresiv risc, se inserează cuvântul WITH, având grijă să existe spaţiu
atât în stingă cât şi în dreapta sa.
inseraţi WITH
Este evident că această modalitate se poate aplica pentru oricât variabile, dacă
avem grijă să le aşezăm separat în listă şi să includem clauza WITH între cele două
categorii de variabile. Nu pot fi incluse mai multe clauze WITH în aceeaşi procedură.
- 43 -
Ulterior, putem reveni în fereastra Syntax pentru a o închide (cu File-Close),
salvând sau nu procedura astfel modificată.
- 44 -
Reprezentarea grafică este sursă de informaţii cu privire la natura relaţiei dintre
variabile, motiv pentru care este recomandabilă utilizarea frecventă a acesteia. Mai mult,
ea este necesară în special atunci când valoarea corelaţiei este redusă, sau
nesemnificativă, deoarece graficul poate scoate în evidenţă o legătura de alt tip decât
liniară.
O corelaţie r=0.92, ca cea obţinută mai sus, între agresivitate şi preferinţă
pentu risc, este improbabil să se întâlnească într-un studiu real. De fapt, dacă
s-ar întâmpla să apară, ar trebui să concluzionăm mai degrabă că cele două
variabile se confundă, decât că sunt distincte.
- 45 -
Regresia liniară simplă
Utilizare
Analiza de regresie este o aplicaţie a corelaţiei, utilizată în scopuri de predicţie.
Dacă evaluăm agresivitatea ca trăsătură de personalitate şi preferinţa pentru risc ca
expresie a numărului de incidente în trafic, la conducătorii auto, se poate estima pe baza
agresivităţii riscul de accident încă înainte de dobândirea carnetului de şofer. Acest tip de
regresie, în care există o singură variabilă predictor (agresivitatea) şi o variabilă criteriu
(tendinţa spre risc) se numeşte regresie liniară simplă. Mai frecvent utilizată este regresia
multiplă, care efectuează predicţii bazate pe mai multe variabile predictor asupra unei
variabile criteriu. Vom prezenta mai jos regresia liniară simplă, ca o formă de introducere
în analiza de regresie, mai uşor de înţeles.
Exemplu: Predicţia rezultatului statistică pe baza cunoştinţelor de matematică,
evaluate anterior începerii cursului de statistică.
Condiţii
Din punct de vedere statistic, condiţiile variabilelor care sunt supuse analizei de
regresie sunt aceleaşi ca în cazul corelaţiei, deoarece regresia liniară este o aplicaţie a
acesteia.
Din punct de vedere metodologic, predicţia presupune, de regulă, evaluarea
variabilei predictor anterior variabilei criteriu. Acest fapt poate sugera o relaţie de tip
cauzal între variabile, dar numai dacă sunt întrunite şi alte condiţii (cum ar fi izolarea
efectelor altor variabile).
Aranjarea datelor
Structura de variabile este similară analizei de corelaţie.
- 46 -
Procedura: În principiu, analiza de regresie începe cu coeficientul de corelaţie
dintre variabile şi vizualizarea imaginii scatterplot. În cazul nostru, urmând procedura
prezentată mai sus, am obţinut o corelaţie r=0.74 (p=0.002). Aceste valori confirmă
existenţa unei legături pozitive semnificative, între cunoştinţele de matematică şi
performanţa la statistică. O idee mai exactă ne oferă coeficientul de determinare
r2=0,5476. Acesta ne spune că 54% din variaţia „performanţei la statistică” este explicată
de variaţia valorilor la variabila „cunoştinţe de matematică”. Deducem că restul de 46%
din performanţa la statistică este explicată de alte variabile, necunoscute în această fază1.
Pe baza acestor concluzii se poate trece la analiza de regresie a cărei finalitate este
aceea de obţinere a coeficienţilor a (termenul liber, sau originea dreptei de regresie) şi b
(panta dreptei de regresie), cu ajutorul cărora se poate estima în viitor performanţa la
statistică pe baza rezultatului la un test de cunoştinţe matematice aplicat în prima zi de
şcoală. Neîndoielnic, o astfel de procedură s-ar justifica mai ales pentru identificarea
studenţilor cu potenţiale dificultăţi şi care, tocmai fiind avertizaţi în legătură cu aceste
dificultăţi vor putea să acorde statisticii o atenţie sporită, în vederea obţinerii unui rezultat
peste nivelul celui prezis.
Lansarea procedurii: Statistics-Regression-Linear...
1
Facem precizarea că valorile şi aprecierile nu se bazează pe un studiu reale.
- 47 -
Valorile prezise sunt valorile rezultate pe baza modelului de predicţie.
Valorile reziduale se calculează ca diferenţă între valorile variabilei criteriu si
cele prezise pe baza modelului de regresie.
Analiza rezultatelor
- 48 -
stat _ fin = a + b * mat _ in = 3.406 + 0.854 * 30 = 29.02
unde 3.406 este originea iar 0.854 este panta dreptei de regresie.
Sau, dacă predicţia se face pe baza unui scor standardizat z al variabilei mat_in (să zicem,
0.93), atunci:
stat _ fin = beta * mat _ in = 0.742 * 0.93 = 0.69
În acest caz termenul liber are valoarea 0, deoarece originea dreptei pentru scoruri
standardizate se află în 0.
Desigur, scorurile astfel prezise sunt estimări, atâta timp cât corelaţia dintre variabile nu
este perfectă. Iar estimările conţin cu atât mai multă eroare cu cât corelaţia dintre variabile este
mai mică (punctele graficului de corelaţie fiind mai îndepărtate de dreapta de regresie).
La finalul procedurii analizei de regresie, cu setările de mai sus, în baza de date apar
câteva variabile noi, aşa cum se vede în imaginea de mai jos.
- 49 -
Imaginea este identică cu ceea ce am prezentat în cazul corelaţiei. Singura
deosebire este dată de trasarea dreptei. Aceasta se face de către operator, în felul următor:
- se acţionează dublu clic de mouse pe imaginea graficului din Viewer. prin care...
- graficul este trecut deschis într-o fereastră individuală de editare, în care...
- se execută procedura Chart-Options-Fit Line- Fit Options. La capătul acestei serii
de acţiuni apare caseta de mai jos unde se marchează Linear regression.
Corelaţia şi regresia liniară sunt similare şi, de aceea, uşor de confundat. În unele
situaţii pot fi utilizate ambele proceduri.
- 50 -
Se calculează corelaţia liniară:
• atunci când există două variabile măsurate pe aceiaşi subiecţi şi se doreşte
evaluarea gradului de asociere între variabile
• atunci când distribuţiile de eşantionare ale celor două variabile sunt normale
(atunci când cel puţin una dintre variabile este manipulată, nu se calculează
corelaţia Pearson)
Se calculează regresia liniară:
• atunci când una dintre variabile precede şi poate fi cauza celeilalte variabile
• atunci când una dintre variabile este manipulată, se calculează regresia
• atenţie, calculele regresiei nu sunt simetrice, ca urmare, inversând variabilele în
ecuaţia de regresie se va obţine o linie de regresie diferită, în timp ce dacă se
inversează ordinea variabilelor în calcularea corelaţiei, se obţine acelaşi coeficient
r.
- 51 -
Teste neparametrice nominale
Utilizare
Testul z pentru proporţii pentru un eşantion, este utilizat în cazul variabilelor
dihotomice pentru a testa diferenţa dintre proporţiile valorilor în eşantion prin comparaţie
cu proporţia la nivelul populaţiei.
Exemplu: La întrebarea „cine se uită la telenovele?” răspund DA 7 subiecţi, dintre
care 5 femei şi 2 bărbaţi. Întrebarea cercetării este dacă femeile se uită într-o proporţie
mai mare decât bărbaţii la telenovele.
Condiţii
Cunoaşterea proporţiei la nivelul populaţiei pentru valorile variabilei testate. În
cazul nostru, raportul femei/bărbaţi este cunoscut din studiile demografice (51%/49%)
Aranjarea datelor
- 52 -
• În zona Define Dichotomy se alege Get from data, dacă variabila este
dihotomică, sau Cut point, dacă variabila este continuă, prin fixarea unei
valori care împarte distribuţia în două categorii.
• În zona Test proportion se introduce proporţia primei categorii.
• Butonul Options permite solicitarea statisticii descriptive pentru variabila
testată.
Rezultate
- 53 -
Testul semnelor
Utilizare
Testul semnelor este utilizat pentru a testa diferenţa dintre valori, utilizându-se
semnul diferenţei şi nu valoarea acesteia, atunci când ambele valori sunt măsurate pentru
aceiaşi subiecţi . Dacă nu ar exista nici o diferenţă între valorile perechi, atunci numărul
diferenţelor pozitive ar trebui să fie egal cu cel al diferenţelor negative. Cu cât numărul
diferenţelor de un anumit semn este mai mare comparativ cu cel al diferenţelor de semn
opus, cu atât creşte posibilitatea ca diferenţa dintre variabile să fie statistic semnificativă.
Exemplu: Într-un experiment cu privire la efectul motivării asupra memorării,
subiecţilor li se cere să memoreze cuvinte dintr-o listă, înainte si după introducerea unui
factor motivant. Dat fiind faptul că numărul subiecţilor este prea mic pentru asumarea
normalităţii distribuţiei de eşantionare, se alege testul semnului, în locul testului t pentru
eşantioane dependente.
Condiţii
Variabilele vor fi de tip numeric, iar valorile exprimate în aceeaşi unitate de
măsură, pentru a se putea face diferenţa lor.
Aranjarea datelor
Imaginea de mai jos conţine variabilele „inainte” şi „dupa”, care vor fi analizate.
În prima fază, cele două variabile sunt Apoi, perechea de variabile este trecută în
selectate, pe rând, prin clic de mouse pe lista Test Pair(s) List: prin acţionarea
fiecare, constituindu-se în pereche. Acest butonului ►.
fapt se observă în partea de jos a casetei, în Dacă este necesar, se pot testa simultan mai
- 54 -
zona Current Selections.
multe perechi de variabile.
Se bifează Sign în zona Test Type.
Rezultate
- 55 -
Testul Chi-pătrat al asocierii (independeţei)
Utilizare
Testul chi-pătrat este utilizat pentru evidenţierea gradului de asociere între două
variabile categoriale.
Exemplu: Să presupunem că am evaluat numărul femeilor şi al bărbaţilor
diagnosticaţi cu sindrom de stres postraumatic (PTSD) dintr-un mic oraş, afectat de un
cutremur de pământ, iar datele sunt cele din următorul tabel de corespondenţă:
Femei Bărbaţi
PTSD 20 10
Non-PTSD 30 40
Problema cercetării este dacă incidenţa PTSD este în legătură cu caracteristica de
sex.
Condiţii
• Cele două variabile nu trebuie să se „intersecteze” (să nu existe subiecţi care să
fie incluşi în mai mult de o celulă de tabel).
• Este recomandabil ca frecvenţa aşteptată să nu ia valori mai mici de 5 (sau, cel
puţin, în nu mai mult de 20% din celule).
• Nici o celulă nu trebuie să aibă frecvenţa aşteptată 0..
Aranjarea datelor
Datele pot fi incluse în Data Editor în două moduri:
a. Sub forma unor înregistrări distincte pentru fiecare caz
Acest mod poate fi extrem de dezavantajos atunci când sunt multe cazuri sau când
există deja o statistică globală a fenomenului PTSD în raport cu sexul.
- 56 -
În această situaţie, se introduc frecvenţele PTSD pentru toate combinaţiile
valorilor celor două variabile analizate şi frecvenţele asociate fiecăreia. Pentru a se realiza
corespondenţa dintre variabilele sex şi PTSD cu variabila frecv, se apelează la procedura
Data-Wheight Cases...:
Procedura: Statistics-Summarize-Crosstabs...
- 57 -
Rezultate
În tabelul Chi-Square Tests citim valoarea testului Pearson Chi-Square (16.66) şi,
în special, pragul de semnificaţie al acestuia (p=0.000 care va fi citit ca p<0.001). În
cazul particular al acestui exemplu, unde tabelul de corespondenţă este format din două
linii şi două coloane, valoarea lui chi-pătrat poate fi luată de pe linia Continuitiy
Correction (15.04) cu valoarea aferentă a pragului de semnificaţie: p<0.001.
Valoarea testului chi-pătrat fiind mai mică decât nivelul alfa 0.05, se respinge
ipoteza de nul şi se confirmă ipoteza cercetării: există o incidenţă mai mare a reacţiei de
stres postraumatic la femei decât la bărbaţi.
- 58 -
Valoarea lui chi-pătrat se raportează cu două zecimale
Utilizare
Testul chi-pătrat pentru gradul de corespondenţă se utilizează atunci când dorim
să comparăm frecvenţele observate unei singure variabile categoriale cu frecvenţele
aşteptate, dinainte cunoscute.
Exemplul 1: Avem evaluarea nivelului de inteligenţă pe cinci categorii valorice,
de la foarte slab, la foarte bun şi dorim să ştim dacă distribuţia acestor calificative se
supune curbei normale, procentele aferente pe curba normală fiind cunoscute (2.5%,
14%, 67%, 14%, 2.5%).
Exemplul 2: Am solicitat unui grup de tineri să îşi exprime genul muzical preferat
şi am obţinut frecvenţe diferite pentru mai multe genuri de muzică. Problema este dacă
diferenţele dintre aceste frecvenţe sunt semnificative, presupunând că, dacă nu ar fi
semnificative proporţiile preferinţelor pentru genurilor muzicale, ar trebui să fie identice
(adică, dacă ar fi trei genuri, fiecare ar trebui să întrunească un procent de 33.33%).
Aranjarea datelor
Vom exemplifica pe o situaţie corespunzătoare celui de-al doilea exemplu. Baza
de date se poate constitui fie prin înregistrarea fiecărui caz în parte (având o variabilă
pentru genul muzical şi o alta pentru exprimarea preferinţei faţă de acesta), fie, ca în
exemplul anterior, prin înregistrarea rezultatelor sintetice şi ponderarea variabilei
gen_muz cu variabila frecv prin operaţia Data-Weight cases...:
- 59 -
Procedura: Statstics-NonParametric-Tests-Chi-Square...
Rezultate
- 60 -