CUPRINS

ARGUMENT

Capitolul I. Mutația în producția și comertul cu fibre și mărfuri textile

1.1. Competiția dintre tipurile de fibre textile
1.2. Orientari ale industriei textile românești în vederea
realizarii de produse comparative pe piața europeana

Capitolul II. Țesăturile

2.1. Obtinerea Țesăturilor și influența acestora asupra calității și a
posibilitaților de diversificare
2.2. Finisarea țeăaturilor și influența lor asupra calității
2.3. Principalele defecte ale țesăturilor
2.4. Principali indicatori estetici și de prezentare
2.5. Indicatori ecologici

Capitolul III. Clasificarea și caracterizarea sortimentului de țesături

3.1. Țesături din bumbac și tip bumbac
3.2. Țesături din fibre liberiene
3.3 Țesături din matase și tip matase
3.4 Țesături din lana și tip lana

Capitolul IV. Etalarea țesăturilor în interiorul magazinului

4.1. Etalarea mărfurilor în interioarul magazinului
4.2. Criterii cadrul privind tehnica etalării mărfurilor în interiorul
magazinului
4.3. Modalități de realizare tehnică a etalarii mărfurilor în
interiorul magazinului
4.4. Mobilier de prezentare a țesăturilor

Anexe

Bibliografie
 ARGUMENT

Etalarea mǎrfurilor constituie un ansamblu de procedee şi reguli de

prezentare a mǎrfurilor, este o activitate de bazǎ a tehnologiei comerciale.
Scopul etalarii mǎrfurilor este acela de a realiza o ofertǎ activa şi de a
contribui la creşterea volumului vânzǎrilor, implicit, la creşterea beneficiului
comerciantului.
Etalarea, ca element al promovǎrii vânzǎrii mǎrfurilor printr-o prezentare
deosebit de bine conceputǎ acţioneazǎ asupra consumatorilor în mai multe
sensuri :
• pune in valoare articolul, creând o legǎturǎ între presǎ sau radio şi locul
devânzare al articolului ;
• poate modifica dorinţa de cumpǎrare a unui client, care hotǎrât sǎ
cumpere un produs, convins de alt produs, renunţǎ la cel iniţial şi îl cumpǎrǎ, în
final, pe cel din urmǎ, doar convins de etalare.
Mi-am inceput lucrarea cu un prim capitol în care am vorbit despre mutația
în productia și comerțul cu fibre și mărfuri textile.
Una dintre necesitățile vitale ale ființei umane a fost din toate timpurile ca
pe langă asigurarea hranei să-și procure și materiale necesare confecționări
îmbrăcămintei. În acest scop ca și în alte cazuri omul s-a adresat naturi, și timp de
mii de ani el a reusit să identifice diferite materiale adecvate acestui tel si sa
elaboreze tehnologiile necesare prelucrari lor.
In acest capitol am prezentat fiecare fibra textila, proprietatile fiecareia,
competitia existentă, dar si care sunt principalele orientări al industriei textile
românești.
In capitolul al doilea al lucrării am prezentat conceptul de țesături, și
anume modul de obținere și influența acestora asupra calității și a posibilităților
de diversificare, modul de finisare, principalele defecte și indicatori ecologici
folosiți.
Ţesăturile sunt mărfuri textile prezente sub formă de foi plane, subţiri şi
flexibile, care rezultă din îmbinarea prin încrucişare, într-o anumită ordine, a
două sisteme de fire: urzeală şi bătătură. Firele de urzeală sunt dispuse în lungul
ţesăturii, paralel cu marginea ei, iar firele de bătătură sunt dispuse transversal,
perpendicular cu marginea ţesăturii.
În vederea obţinerii ţesăturilor se remarcă atât operaţii de pregătire a firelor
de urzeală ca: depănare, urzire, încleiere şi năvădire, cât şi operaţii pregătitoare a
firelor de bătătură: canetare (trecere a firului pe ţevi de forme speciale ce se
introduc în suveică), dublare, răsucire.
Finisarea țesăturilor cuprinde un ansamblu de operaţii finale, în scopul
îmbunătăţirii sau modificării proprietăţilor estetice ale acestora.
Operaţiile de finisare se aplică diferenţiat, în funcţie de natura şi felul
firelor din care sunt obţinute, destinaţia şi structura ţesăturilor.
 Operaţiile de finisare cuprind: operaţii de finisare fundamentale (albirea,
mercerizarea, vopsirea şi imprimarea), finisarea finală (apretura) şi operaţii
mecanice moderne.
Principalele defecte și cele care au o importanță deosebită deoarece
afectează cerințele estetice sunt cele de aspect si anume: margini defecte,
imprimare si vopsire neuniformă, scămoșare neuniformă, dungi de la vopsire si
de la albire si defecte de culoare în urzeală.
In capitolul la treilea am vorbit despre clasificarea și caracterizarea
sortimentului de țesături. După materia primă sortimentul de țesături se prezintă
astfel : - țesături din bumbac și tip bumbac
- țesături din din in-cânepă și tip in-cânepă
- ţesături din lână şi tip lână;
- ţesături din mătase şi tip mătase.
În ultima parte a lucrării am prezentat modalitătile de etalare a mărfurilor
în interioarul magazinului.
Magazinul poate fi considerat un vânzător, fie că este organizat în forma de
vânzare cu autoservire, fie în forma clasică unde progresele înregistrate în
prezentarea mărfurilor, la vederea clientului, ca si aspectul modern al acestuia
preiau unele atribute din munca vânzătorului.
Interiorul magazinului reprezintă informarea cumpărătorilor într-o
atmosferă de destindere, de servire şi încredere, care să contribuie la
formarea deciziei de cumpărare.Etalarea mărfurilor asigură atât o abundenţă de
mărfuri, cât şi o varietate cât mai mare a acestora dar şi un flux raţional al
circulaţiei mărfurilor şi un flux al circulaţiei clienţilor, pentru a avea contact
direct cu toata varietatea marfurilor.

CAPITOLUL I.
 MUTAȚIA ÎN PRODUCȚIA ȘI COMERȚUL CU FIBRE ȘI MĂRFURI
TEXTILE

1.1. Competiția dintre tipurile de fibre textile

Una dintre necesitatile vitale ale fiintei umane a fost din toate timpurile ca
pe langa asigurarea hranei sa-si procure si materiale necesare confectinari
imbracamintei. In acest scop ca si in alte cazuri omul s-a adresat naturi, si timp de
mii de ani el a reusit sa identifice diferite materiale adecvate acestui tel si sa
elaboreze tehnologiile necesare prelucrari lor.
Fibrele textile sunt cele mai utilizate de om pentru imbracaminte. Daca
pana la sfârșitul secolului trecut necesitatile de imbracaminte erau satisfacute in
totalitate de produsele naturale la sfarsitul secolului 70% din aceste necesitati au
fost satisfacute de fibrele chimice.
O ramura mai recenta a fibrelor chimice care s-a dezvoltat in ultimii 40 de
ani intr-un ritm extraordinar o reprezinta fibrele sintetice. Tesaturile textile se
caracterizeaza prin elasticitate, mladiere si porozitate fina.
Felul tesaturilor, porozitatea, grosimea tesaturilor, natura materialelor, tratarea
ulterioara ofera acestora o mare varitate de domenii de utilizare.
Tendintele pe plan national in domeniul industriei textile sunt : trecerea de
la produsele de larg consum la produse speciale obtinute prin procese flexibile
high-tech, reducerea productiei de masa, relizarea de produse personalizate
inteligente , multifunctionale orientate catre client precum si extinderea textilelor
tehnice ca materie prima in multe sectoare industriale si noi domeni de aplicare.
Desi pe plan mondial industria textila este in recesiune articolele tehnice
textile se afla intr-o continua crestere. Piata lor deja acopera 30% din textilele
vandute in Europa si 40% in SUA si Japonia, iar in anul 2010 volumul de vanzari
va creste la 60%. Franta a devenit al doilea mare producator de textile tehnice din
Europa dupa Germania.
In Romania un obiectiv strategic al cercetarii dezvoltarii si inovarii in
domeniul textile-confectii o reprezinta textilele tehnice si produsele cu destinatie
strategica, domeniul abordat de Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru
Textile si Pielarie (INCDTP).
De asemenea, se recomanda societatilor romanesti cu activitate in domeniul
confectiilor o abordare mai sustinuta a textilelor tehnice, avansate din punct de
vedere tehnic si pentru alte destinati cum ar fi : constructi civile, agro textile,
armata, medicina si igiena,sporturi etc si care pot explora piete noi de desfacere.
 Fibrele textile
Fibrele naturale
Fibrele naturale se impart in doua mari categorii :
Fibre proteice naturale
Fibre celulozice naturale
Fibrele proteice naturale .
Parul de la animale (lâna, parul din blana animalelor) sunt fibre proteice.
Cele mai importante fibre din aceasta grupa sunt : cele din matase naturala si
lana.
Matasea naturala : este filamentul produs de viermele de mătase Bombyx
mori,care iau naştere din ouă numite şi seminţe de mătase. Spre sfărşitul vieţii,
viermele se închide într-o construcţie cu pereţi subţiri numită gogoaşă de mătase.

Matasea naturala este o fibra cu componenta proteica, obtinuta din gogosile

(secretia) viermelui de matase. Aceasta este puternic concurata de fibrele
sintetice, ajungând în unele state sa fie înlocuita complet de fibrele sintetice.
Lana : datorita proprietatilor sale binecunoscute (calduroasa, moale, se
vopseste si se lucreaza excelent), lana este ideala pentru confectionarea
covoarelor si a mochetelor. Texturile si modelele in care poate fi folosita sunt,
practic, infinite.
Fibra este un produs celular complex obţinut de la oaie.Este superioară tuturor
celorlaltor categorii de fibre animale produsă de epidermă şi reprezintă 95-97 %
din părul animal. Calitatea lânii depinde de rasă şi de îngrijirea care se dă
animalului.
Industria lanii este ramura legata de o ocupatie straveche - pastoritul - care a
asigurat materia prima pentru o gama larga de produse casnice. De fapt, se mai
pastreaza obiceiul în mediul rural ca unele piese vestimentare (itari, camasi) sau
de uz gospodaresc (cuverturi, covoare), sa fie lucrate în casa, cu mult simt artistic.
În jurul Brasovului si Sibiului sunt zone traditionale de crestere a ovinelor,
favorizând dezvoltarea industriei lânii de timpuriu. Materia prima o reprezinta în
primul rând lâna fina si semifina obtinuta de la oile merinos. În ultimii ani se
foloseste tot mai mult amestecul cu fire sintetice, obtinându-se produse de
calitate.
Fibre celulozice naturale
Printre fibrele celulozice naturale se numara cele obtinute din : bumbac, in,
canepa, iuta, etc.
Bumbacul :

Bumbacul este materie prima de baza pentru industria textila. Bumbacul este o
fibra naturala, polimerica, vegetala extrasa din fructul plantei de bumbac.
Polimerul natural care sta la baza fibrei este celuloza.
Industria bumbacului prezinta cea mai mare importanta datorita numeroaselor
sale întrebuintari, cât si costului mai convenabil, în comparatie cu alte materii
prime. Materia prima prelucrata (bumbacul) este asigurata din import:
Uzbechistan, Turkmenistan, Egipt, Sudan, India, ultima fiind principala
furnizoare.
În Câmpia Româna s-a ajuns la o suprafata cultivata de peste 4.000 ha. În anii
din urma, bumbacul se amesteca cu fire si fibre chimice, obtinându-se produse
„tip bumbac” de foarte buna calitate, rezistente, cu aspect frumos. În cadrul
acestei subramuri functioneaza filaturi, tesatorii, întreprinderi pentru producerea
atei.

Inul :
 Inul este de asemenea o fibra naturala obtinuta din tulpina plantei de in.
Inul se cultiva in Romania pentru tulpinile sale din care se scot fibre textile si
pentru semintele din care se extrage un ulei gras, utilizat atat in pictura cat si in
medicina.
Industria inului este în reducere în perioada actuala, folosind doar 3,1% din
totalul materiei prime textile. Inul are o arie de cultura relativ restânsa: vestul si
centrul partii europene a CSI (Letonia, Estonia, Lituania, zona Sankt Petersburg,
Bielorusia cu renumitele centre industriale, Smolensk, Kostrona si alte centre în
Siberia de vest). Mentionam culturi de in si în Polonia, Germania - partea de
nord-est, Cehia, Slovacia, Ungaria si pe suprafete mai mici în Belgia, Olanda,
nordul Frantei, Anglia.

Canepa :
Canepa este o planta care se cultiva pentru fibre textile,
pentru funii si sfori
Incã din cele mai vechi timpuri cânepa a fost o plantã
traditionalã a românilor obtinându-se productii record pe teritoriul
tãrii noastre. Încercãm acum relansarea acestei vechi traditii
combinând tehnologia modernã cu vasta experienta dobânditã în
trecut începâd de la cercetare, culturã, industrializare si pânã la
comercializare.
Canepa are cea mai mare capacitate de industrializare dintre
toate plantele tehnice: nimic nu se arunca, totul e valorificat, iar produsele
obtinute sunt folosite de la fabricarea banalei funii pana in industria cosmetica
sau auto.

Iuta :
Iuta este o planta intrebuintata la fabricarea panzei de sac, a covoarelor, etc.
Fibrele de iuta, care sunt matasoase la atingere si au un usor luciu, provin
din scoarta plantei cu acelasi nume. Au un aspect placut, sunt flexibile si pot fi
realizate in diverse texturi si combinatii coloristice. Intrucat produsele finite sunt
foarte moi si nu prea rezistente la un trafic intens, ele sunt recomandate mai ales
pentru dormitoare si camere de zi.
Spre deosebire de in si canepa , celuloza de iuta este combinata cu lignina
si formeaza lignoceluloza. Solutiile de sapun confera produselor de iuta o
moliciune. Albirea cu hipoclorit de calciu nu da rezultate satisfacatoare, deoarece
substantele pectice se combina usor cu clorul pentru a da compusi solubili in apa,
dislocand celulele. De aceea, iuta nu se albeste decat in cazuri exceptionale. Iuta
are finitate pentru coloranti; se vopseste usor cu orice categorie de coloranti. Cu
timpul, tonurile obtinute prin vopsire se inchid.
Principalele domenii de intrebuintare sunt: tesaturi de ambalaje, saci, covoare,
transmisii etc.
Fibre artificiale
Fibrele artificiale obtinute prin modificarea polimerilor naturali sunt :
viscoza, acetat, triacetat, matase cuproamoniacala. Pentru elasticitate se adauga
fibre elastomere (lycra etc.), care au o mare capacitate de alungire (se pot lungi de
cinci-sase ori sub actiunea unei forte de intindere) si de revenire rapida la
lungimea initiala
Fibrele artificiale se impart in doua mari categorii :
- fibre artificiale din celuloza regenerata
- fibre artificiale din celuloza modificata chimic.

Fibre artificiale din celuloza regenerata

Fibrele artificiale sunt supranumite si fibre chimice, au devenit astfel
alaturi de fibrele naturale, o baza importanta de materii prime textile. Daca pâna
la începutul acestui secol necesitatile de îmbracaminte erau satisfacute în
totalitate de produsele naturale, la sfârsitul secolului 70% din aceste necesitati vor
fi satisfacute de fibrele chimice.
Cel mai important produs de acest tip este vascoza.
Vascoza se mai numeste si reion sau matase artificiala. Aceasta este
constituita din macromoleculele de celuloza aproape pura cu un grad de
polimerizare mai mic decat al celulozei din bumbac si cu o rezistenta mecanica
mai scazuta. Fibrele de vascoza sunt mai hidrofile decat cele din bumbac.

Fibre artificiale din celuloza modificata chimic

Cea mai importanta fibra de acetat de celuloza este matase acetat.
Matasea acetat este o fibra obtinuta din celuloza, iar tehnic este denumita
acetat de celuloza. Aceasta se foloseste la fabricarea unor materiale plastice.

Fibre sintetice
O ramura mai recenta a fibrelor chimice care s-a dezvoltat în ultimi 40 de
ani într-un ritm extraordinar o reprezinta fibrele sintetice. Aceste fibre sunt rodul
dezvoltari uneia dintre cele mai moderne ramuri ale chimiei: chimia polimerilor.
Sintetizarea lor a fost posibila doar atunci când cercetarea a relevat
caracteristicile necesare unui polimer fiabil: sa aiba o masa moleculara potrivita,
sa poata fi orientat si cristalizat; sa fie solubil în solventi sau sa se topeasca fara
descompunere.
Fibrele sintetice au unele proprietati superioare celor naturale printre care:
rezistenta mecanica foarte buna, rezistenta chimica excelenta, rezistenta la molii
si la putrezire. Fibrelor sintetice li se pot conferi proprietati pe care nu le au cele
naturale: neinflamabilitate, rezistenta la temperaturi mari etc. Exista însa si
proprietati nesatisfacatoare: absorbtie de umiditate scazuta, încarcare
electrostatica mare, efecte de scamosare(pilling), colorabilitate mai dificila.
 1.2.Orientari ale industriei textile romanesti in vederea realizarii de
produse comparative pe piata europeana

Viitorul industriei textile românesti va consta in fabricarea materialelor

“inteligente”, multifunctionale, ce au integrate in fibrele lor tipuri de captatori si
sisteme electronice, care sa le permita legatura cu exteriorul si cu actiunile aflate
in desfasurare. Aceste textile create pentru aplicatii speciale se datoreaza
transferului de know-how intre producatorii de tesaturi/produse, institute de
cercetare, universitati de profil si producatorii de utilaje textile.
Exemple de produse/procese noi sunt:
- Imbracaminte de siguranta / imbracaminte de protectie pentru medii cu grade
diferite de risc;
- Imbracaminte cu capacitate marita de absorbtie;
- Textile pe baza de fibre optice;
- Proteze vasculare speciale, textile medicale in general;
- Biomateriale pentru farmacie si cosmetica;
- Geotextile/agrotextile;
Pe plan național industria textila este in recesiune,pentru a redresa acest
lucru industria textilă trebuie sa se orienteze catre articolele tehnice textile.
Aceste produse textile se afla intr-o continua crestere, piata lor, deja acopera 30%
din textilele vandute in Europa si 40% in SUA si Japonia. Franta a devenit al
doilea mare producator de textile tehnice din Europa, dupa Germania
Textilele tehnice sunt materiale si produse textile concepute/proiectate si
realizate in principal pentru proprietatile lor tehnice si de performanta, mai
degraba decat pentru caracteristicile estetice si decorative.Textilele sau
compozitele pe baza de textile tehnice sunt prevazute a inlocui multe din
materialele actuale din metal sau plastic utilizate in marina, aerospatiale,
aeronautica, securitate si aparare.
Romania este cunoscuta ca una dintre tarile cu traditie in aeronautica si
transport naval, detinand o importanta baza stiintifica si educationala in domeniu
si o pozitie internationala semnificativa, atat la nivel regional, cat si european.
Prima generatie de produse performante a fost cea a membranelor si
materialelor impermeabile la aer, in cazul imbracamintei de protectie sau sport.
Astfel de produse (ex. costume de ski) realizate din materiale care fac parte din
grupa membranelor Gore-Tex si Sympatex au fost fabricate si de societati cu
activitate in domeniul confectii textile din cooperatia mestesugareasca.
De asemenea, se recomanda societatilor romanesti cu activitate in
domeniul confectiilor, o abordare mai sustinuta a textilelor tehnice - a produselor
proiectate, avansate din punct de vedere tehnic - si pentru alte destinatii, cum ar
fi: constructii civile, constructii de vehicole (rutiere, navale, feroviare,
aerospatiale), agrotextile, armata, medicina si igiena, sport, turism etc. si care pot
explora piete noi de desfacere.
Materiale textile multifunctionale
La inceput de mileniu III, omenirea se afla la o rascruce. Fascinatia oferita
de progresele inregistrate in fizica, chimie, biologie, medicina si inginerie a
condus la noi abordari tehnologice cu impact economico-social covarsitor.
In loc de a dori cele mai fine materiale naturale, oamenii se uita la frumusetea
prin inginerie, design-ul inovativ si aspectul inteligent al produselor .

Competitia in domeniul fibrelor se caracterizeaza prin selectie si originalitate.

Imbracaminte avertizoare de mare vizibilitate
Domeniul de utilizare :
Transporturi feroviare, drumuri publice unde circula vehicule
moto sau auto, industria de exploatare a lemnului.

b. Costum de protectie chimica si termoizolant

Domeniul de utilizare :
Activitati desfasurate in mediul exterior in instalatii din industria
chimica.

c. Echipament individual de protectie termica

Domeniul de utilizare :
Echipe de interventie in situatii de criza / interventii in statiile
de metrou.

d. Echipament individual de protectie pentru lucrul pe

platforme marine
Domeniul de utilizare :
Platforme de foraj marin; industria petroliera

e. Manusi de protectie rezistente la riscuri termice

Domeniul de utilizare :
Industria usoara, industria metalurgica

f. Manusi de protectie (tricotate) impotriva riscurilor mecanice

si/sau termice
Domeniul de utilizare :
Industria sticlei, industria alimentara, alimentatie publica, panificatie, industria de
medicamente, laboratoare fizicomecanice

E-textile
Pentru început, ar trebui să explicăm semnificaţia termenului de
“îmbrăcăminte inteligentă” sau de “e-textile”, care este, de fapt, o combinaţie
între îmbrăcămintea de înaltă tehnologie şi îmbrăcămintea la modă. Termenul
poate include toate obiectele de îmbrăcăminte realizate din textile de înaltă
tehnologie sau îmbrăcăminte în care elemente tehnologice de ultimă oră au fost
încorporate. Prin integrarea electronicii în textile, creşte numărul funcţiilor
îmbrăcămintei tradiţionale, creându-se aplicaţii noi. Se poate vorbi despre trei
funcţii de bază :
1. funcţia de barieră, de izolaţie termică, chiar şi atunci când temperatura
exterioară tinde spre extreme. Soluţia o reprezintă materialele de tipul celor cu
schimbare de fază, cu memorare a formei sau cu reţea de capilare.
2. funcţia de organizator al vieţii personale. Buzunarele hainelor sunt
folosite la păstrarea obiectelor personale sau a celor specifice unor activităţi
profesionale.
3. funcţia de comunicare, îndeplinită mai ales de dispozitivele de
comunicaţie modernă incluse în structura textilă, precum şi de materiale cu efecte
cromatice: costume de baie care îşi modifică culoarea funcţie de umiditate sau
temperatură, îmbrăcămintea de protecţie din diferite domenii de activitate,
îmbrăcămintea care îşi schimbă culoarea în funcţie de sentimente.
E-textilele au marele avantaj al flexibilităţii materialelor textile. Ele pot fi
croite pe corpul uman precum obiectele de îmbrăcăminte (cămăşi, rochii),
permiţând unei persoane să “poarte” efectiv dispozitivele electronice. Totodată,
acestea pot lua forma unor obiecte de întrebuinţare casnică sau chiar decorative.
Spre deosebire de dispozitivele electronice tradiţionale, e-textilele trebuie să
prezinte un set diferit de proprietăţi , dintre care amintim:
• consum de energie scãzut.
• capacitate de procesare distribuitã.
• multiple canale de comunicatie.
Detalii constructive
Cum bumbacul, poliesterul sau nylon-ul nu sunt conducătoare de electricitate şi
deci nu pot realiza funcţiile de mediu de comunicaţie şi de alimentare cu energie
necesare îmbrăcămintei inteligente, se preferă combinarea lor cu fire metalice,
cum ar fi cele de cupru. În aceasta direcţie, cercetătorii de la MIT Media Lab
utilizează fire de mătase înfăşurate cu o folie de cupru . Această construcţie este
ideală pentru îmbrăcămintea computerizată, deoarece firele astfel realizate
prezintă conductibilitate ridicată. Firul de urzeală (organzin) este obţinut prin
cablarea a două fire simple, torsionate în sens invers sensului de torsiune a firelor
şi înfăşurate cu o bandă subţire de cupru. Această bandă conferă ansamblului o
conductibilitate sporită şi flexibilitate, iar realizarea practică este asemănătoare
cablului telefonic (figura 1). Deoarece construcţia astfel realizată este rezistentă,
firul poarte fi folosit la operaţiile de coasere sau de brodare cu ajutorul maşinilor
industriale.
Fig. 1. Ţesătura de tip
organza cu bandă de cupru
(după MIT Media Lab)
Croirea reperelor trebuie să
ţină cont de dispunerea
circuitelor integrate pe
material.

Dispozitivele simple, ca:

rezistorii, condensatoarele sau
bobinele, sunt cusute direct
pe ţesătură. Alte componente,
cum ar fi ledurile, cristalele sau componentele cu montare pe suprafaţă (SMD),
sunt cositorite direct pe ţesătură.
Dispozitive, cum sunt circuitele integrate, pot utiliza socluri cu montare
mecanică pe ţesătură, pentru a putea fi înlăturate în procesul de curăţare.
Aplicatii ale e-textilelor
E-textilele adaugă funcţionalitate şi stil, oricare ar fi domeniul de utilizare.
În următorii ani, ne vom îmbogăţi garderoba cu cămăşi inteligente care pot “citi”
pulsul şi respiraţia, sau cu jachete muzicale ce pot reda fişiere mp3, aşa cum au
fost deja testate de către firma Levi .
 CAPITOLUL II
ȚESĂTURILE

2.1. Obținerea tesăturilor și influența acestora asupra calității și a

posibilităților de diversificare

Ţesăturile sunt mărfuri textile prezente sub formă de foi plane, subţiri şi
flexibile, care rezultă din îmbinarea prin încrucişare, într-o anumită ordine, a
două sisteme de fire: urzeală şi bătătură. Firele de urzeală sunt dispuse în lungul
ţesăturii, paralel cu marginea ei, iar firele de bătătură sunt dispuse transversal,
perpendicular cu marginea ţesăturii.
În vederea obţinerii ţesăturilor se remarcă atât operaţii de pregătire a firelor
de urzeală ca: depănare, urzire, încleiere şi năvădire, cât şi operaţii pregătitoare a
firelor de bătătură: canetare (trecere a firului pe ţevi de forme speciale ce se
introduc în suveică), dublare, răsucire.
Procesul modern al ţesăturii se realizează cu maşini (războaie) de ţesut cu
mecanisme şi dispozitive cu înalt grad de automatizare.
În ultimele decenii maşinile de ţesut clasice au suferit perfecţionări
esenţiale, au fost realizate maşini de ţesut cu proiectil, cu duze, cu graifere etc. S-
au realizat maşini de ţesut care pot ţese lăţimi până la 450 cm, cu viteze mari de
lucru.
Firme de prestigiu în domeniu au perfecţionat noile sisteme
neconvenţionale pentru înserarea bătăturii: maşini de ţesut cu jet de aer, maşini de
ţesut cu tijă şi maşini de ţesut cu proiectil etc. pentru obţinerea unor produse cu o
gamă largă de aplicaţie, de la ţesături pentru confecţii, la articole de tapiserie şi
articole tehnice.
 Tehnologia de ţesere cu aceste noi realizări tehnice permit: productivitate
ridicată a muncii, măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii materialelor, scurtarea
duratei de reglare a maşinii, lărgirea domeniilor de utilizare, reducerea cantităţii
de deşeuri şi diminuarea zgomotului şi a vibraţiilor.

Principiul de formare a ţesăturii pe maşinile clasice de ţesere

În formarea ţesăturii se disting trei faze principale, indiferent de tipul

maşinii de ţesut, şi anume:
- formarea rostului, care se realizează prin mişcare de ridicare şi de coborâre a
unei părţi din firele de urzeală cu ajutorul iţelor;
- introducerea firului de bătătură în rost (prin mişcarea de du-te-vino a suveicii
sau a altor sisteme moderne);
- îndesarea bătăturii în rost prin mişcarea vătalei în lungul urzelii.
Prin repetarea acestor faze se realizează ţesătura, care se înfăşoară pe sulul de
ţesătură (figura 1).

Modul foarte variat în care firele de

urzeală pot fi încrucișate cu firele de
bătătură determină apariția unor
desene cu diferite aspecte ale
tesăturii, ceea ce constituie un factor
important în diversificarea acestora.

Fig. 1. Schema formării unei

ţesături: 1 – urzeală; 2 - bătătură

Unele maşini de ţesut au

mecanisme de control pentru oprire
automată la ruperea firelor sau, la cele moderne, de sudare a firelor rupte (fără
oprire).
Între structura ţesăturii şi a mecanismelor de ţesere este o strânsă legătură.
Cu cât contextura ţesăturii este mai complexă, cu atât sunt necesare maşini de
ţesut cu mai multe dispozitive care să le acţioneze.
Ţesăturile cu legătura pânză se realizează la războaie de ţesut simple.
Ţesăturile cu dungi sau în carouri se realizează pe războaie de ţesut cu
dispozitive tip REVOLVER, ce dispune de 10-12 căsuţe cu suveici ce conţin fire
de bătătură diferit colorate, cu deplasare circulară.
Ţesăturile cu legături mai complexe se realizează pe războaie de ţesut cu
RATIERE, care permit acţionarea a 24-33 iţe cu ajutorul unor cartele perforate.
 Ţesăturile cu desene mari (stofe de mobilă, feţe de masă, ţesături
decorative) se realizează la războaie cu dispozitive jacard. Principiul de ţesere
este asemănător cu cel al ratierei, cu deosebirea că mişcarea de ridicare şi
coborâre se transmite individual fiecărui fir de urzeală, în corespondenţă cu
desenul de ţesere, care este marcat pe cartele.

Contextura ţesăturii
Modalitatea de legare a firelor de urzeală cu firele de bătătură se numeşte
contextura, armura sau legătura ţesăturii.
Prin folosirea anumitor procedee de legare a firelor se obţin ţesături cu
însuşiri noi, cum ar fi: capacitatea de absorbţie a lichidelor, conductibilitatea
termică diferită, permeabilitatea la aer diferită, tuşeu superior, proprietăţi estetice
(luciul, aspectul, moliciunea, caracterul suprafeţei, netezimea). Printr-un pătrăţel
plin se arată că firul de urzeală trece peste firul de bătătură, iar printr-un pătrăţel
gol se arată că firul de urzeală trece pe sub firul de bătătură.
După un anumit număr de fire de urzeală şi de bătătură desenul se repetă.
Acesta constituie raportul legăturii. Raportul de legătură este acea parte din desen
care se repetă în direcţia urzelii şi a bătăturii şi se exprimă printr-un raport. La
numărător se reprezintă numărul de fire de urzeală şi la numitor numărul de fire
de bătătură după care desenul se repetă.
Legăturile se clasifică în: fundamentale, derivate din legături fundamentale,
combinate, cu desene mici (lanciate), cu desene mari (jacard), pluşuri şi catifele
etc.

Legături fundamentale
Sunt acele legături în care, în limitele raporturilor, fiecare fir de urzeală sau
de bătătură se leagă o singură dată, iar raportul de legătură este un raport egal.
Legăturile fundamentale sunt: pânză, diagonal şi atlaz (atlas).
Legătura pânză. Are diferite denumiri. La ţesăturile de lână şi tip lână se
numeşte postav, iar la ţesăturile de mătase se numeşte tafta.

Fig. 2. Legatura – pânză

Legătura pânză este cea mai simplă şi cea mai răspândită, cu aspectul
desenului ca al unei table de şah.
 Ţesăturile cu legătură pânză se caracterizează prin feţe identice, desime
medie, suprafaţă netedă şi uniformă, rezistenţă mare datorită punctelor de legare
numeroase.
Legătura diagonal conferă ţesăturii un aspect caracteristic de desen cu linii
paralele dispuse oblic, pornind de la o margine la alta.

Fig. 3. Diagonal de urzeală Fig.4.

Diagonal de bătătură
După cum predomină pe faţa ţesăturii firele de urzeală sau de bătătură,
legătura diagonal poate fi:
- diagonal de urzeală
- diagonal de bătătură
- diagonal echilibrat
Sensul diagonalului poate fi: spre stânga sau spre dreapta.
Ţesăturile cu această legătură se caracterizează prin rezistenţă, desime
medie şi moliciune. Este aplicată la ţesăturile pentru costume, rochii, căptuşeli
etc.
Legătura atlaz. Se mai numeşte şi legătura satin. La această legătură se
întâlnesc puncte de legare împrăştiate după anumite reguli şi nu se întâlnesc
puncte de legare învecinate ca la legătura pânză şi diagonal. Legătura atlaz
conferă ţesăturii aspect neted şi lucios, ceea ce măreşte capacitatea de alunecare a
ţesăturii. Se utilizează pentru căptuşeli, feţe de plapumă, lenjerie de corp, rochii
etc.

Fig. 5. Atlaz de urzeală Fig. 6. Atlaz de bătătură

 Legături combinate. Se obţin prin combinarea între ele a două sau a mai
multor legături fundamentale şi derivate conferind efecte de dungi longitudinale,
transversale, figuri, aspect de carouri (exemplu legătura pânză cu legătura atlaz).
Legăturile cu desene mici (ţesături lanciate). Efectele de desene mici se
realizează prin introducerea pe porţiuni a unor fire suplimentare de urzeală ce
permit realizarea de mici desene.
Legăturile jacard conferă efecte de structură deosebite sub aspectul
esteticii, coloristicii şi complexităţii. Desenele de ţesere pot, practic, fi nelimitate.
Sunt utilizate la decoraţiuni interioare, stofe de mobilă, pături, covoare etc.

2.2. Finisarea țesăturilor și influența lor asupra calității

Cuprinde un ansamblu de operaţii finale, în scopul îmbunătăţirii

proprietăţilor estetice sau modificării unor proprietăţi ale ţesăturilor.
Operaţiile de finisare se aplică diferenţiat, în funcţie de natura şi felul
firelor din care sunt obţinute, destinaţia şi structura ţesăturilor.
Operaţiile de finisare cuprind: operaţii de finisare fundamentale (albirea,
mercerizarea, vopsirea şi imprimarea), finisarea finală (apretura) şi operaţii
mecanice moderne.
Albirea. Are drept scop distrugerea pigmenţilor naturali din fibre şi a
resurselor de impurităţi prin folosirea unor substanţe oxidante sau reducătoare.
Înaintea efectuării albirii au loc operaţii preliminare albirii şi anume: pârlirea,
descleierea, fierberea şi spălarea.
Albirea ţesăturilor este influenţată de concentraţia soluţiei, temperatură,
pH, raportul de flotă, durata de albire, prezenţa bioxidului de carbon, calitatea
operaţiilor preliminare, a catalizatorilor şi a luminii etc.
Prin albirea obişnuită se realizează distrugerea şi eliminarea pigmenţilor
naturali numai în proporţie de 85-86%, un tratament mai intensificat ar degrada
fibrele. De aceea, albul obţinut prin albire se corectează prin azurare şi prin albire
optică.
Azurarea constă în tratarea materialului textil cu un colorant albastru care,
cu galbenul produsului textil, devine cenuşiu deschis, nedecelabil de ochi,
conferind un alb plăcut.
Albirea optică constă în tratarea cu substanţe fluorescente care reţin
radiaţiile ultraviolete (cu lungimi de undă de 300-400 nm) şi le transformă în
radiaţii vizibile, albastre, cu lungimea de undă de 400-530 nm. Aceste radiaţii
albastre se adiţionează cu cele galbene şi produc impresia de lumină albă.
Defecte de albire: pete de clor, pete de rugină, pete galbene datorită albirii
incomplete, albire excesivă (scade rezistenţa) ş.a.
Mercerizarea. Este operaţia de tratare la rece, sub tensiune mecanică, timp
de 2-3 minute cu o soluţie de hidroxid de sodiu 26%. Prin mercerizare, celuloza
devine alcaliceluloză nestabilă, care, prin spălare cu apă (operaţie ce urmează
după mercenizare), se transformă în hidrat de celuloză sau celuloză regenerată.
 În urma mercenizării se conferă ţesăturii un luciu mătăsos stabil şi o mai
mare afinitate pentru coloranţi. Prin mercenizare mai rezultă o serie de consecinţe
secundare şi anume: creşterea rezistenţei la tracţiune cu 10-20%, reducerea
alungirii la rupere şi a durabilităţii, creşterea higroscopicităţii şi a absorbţiei faţă
de lichide.
Tehnologiile noi de mercenizare se referă la mercenizarea fierbinte,
mercenizarea cu vacuum, mercenizare uscată, mercenizare cu amoniac lichid şi
altele.
Vopsirea. Se bazează pe procesul de sorbţie a coloranţilor de către fibră.
Acest proces al vopsirii arată că între colorant şi fibre există forţe de atracţie şi se
stabilesc legături intermoleculare de hidrogen, forţe Van des Waals.
Vopsirea se realizează cu diverse clase de coloranţi: direcţi, de cadă, de
sulf, bazici ş.a., după procedee corespunzătoare, pe baza parametrilor:
temperatura iniţială şi finală, concentraţia de colorant, timpul de albire, adaus de
substanţe auxiliare etc.

Imprimarea. Este o vopsire locală, prin care sunt transpuse pe suprafaţa

ţesăturii desene în diferite culori, realizată cu ajutorul pastei de imprimat. Pasta
de imprimat este constituită dintr-o soluţie de coloranţi cu adaos de pastă de
aglutinant (substanţe de îngroşare ca: amidon, dextrină, clei, albumină ş.a.).
Imprimarea textilă poate fi realizată prin trei procedee:
- imprimarea directă se realizează cu cilindrii gravaţi sau cu şabloane şi
este cea mai utilizată;
- imprimarea prin rezervare constă în acoperirea locală a ţesăturii cu o pastă
de protecţie ce conţine substanţe care împiedică pătrunderea şi fixarea
coloranţilor cu care ţesătura este vopsită ulterior. Ca pastă de protecţie se
foloseşte ceara topită.
- imprimarea prin corodare constă în aplicarea în contul desenelor a unei
paste care distruge culoarea existentă. Se utilizează Rongalitul (substanţă
reducătoare şi decolorantă).
Finisarea finală cuprinde totalitatea operaţiilor de finisare finală prin care
se redau materialului calităţile pierdute în operaţiile anterioare (albire, vopsire,
imprimare) sau se conferă noi însuşiri. De aceea, unele operaţii de finisare finală
sunt tratamente noi, moderne.
Apretarea. În condiţiile actuale, constituie un tratament modern în scopul
îmbunătăţirii proprietăţilor estetice, confortului, măririi durabilităţii, a întreţinerii
uşoare etc. Aplicarea apreturilor chimice se realizează, în general, prin simpla
adiţie a produselor în dispersie, emulsie sau suspensie. În vederea obţinerii unor
efecte permanente, apreturile au evoluat spre modificarea fibrelor sau spre
utilizarea prepolimerilor reticulari care formează o peliculă macromoleculară în
jurul acestor fibre.
 2.3. Principalele defecte ale țesăturilor

Defectele de aspect ale ţesăturilor au o importanţă deosebită, deoarece ele

afectează cerinţele estetice.
În funcţie de natura şi dimensiunile defectelor şi având în vedere condiţiile
tehnologice de obţinere a ţesăturilor şi de prelucrarea lor în confecţii, defectele de
aspect se grupează în trei clase:
- clasa A, defecte tolerabile care nu prejudiciază confecţia finită;
- clasa B, defecte care, în anumite limite de dimensiuni şi număr, implică
scăzăminte;
- clasa C, defecte inadmisibile.
În clasa A se cuprind defecte: nopeuri, flameuri, cârcei, fibre străine, striaţii
uşoare, aspect neliniştit al culorii, fire îngroşate, biezare, urme de ace etc.
În clasa B se cuprind defecte ca: fir gros vizibil, fir lipsă, pată, dungi sau
blende de la vopsire, abateri de la dimensiunea laturii caroului, îngustare a lăţimii,
fire uleiate ş.a. În funcţie de mărimea lor, aceste defecte se clasifică:
- de tipul 1, care au dimensiuni reduse şi nu afectează aspectul comercial
al ţesăturii, sunt tolerabile şi nu se marchează;
- de tipul 2, defecte care, fie prin dimensiune, sau fie prin frecvenţa mai
mare de un defect la 3 cm, nu sunt tolerabile, ele necesitând un scăzământ.
În clasa C intră defecte care, prezente pe ţesătură, afectează calitatea
confecţiei şi conduc la cuponare. În clasa C se cuprind: fir tensionat, striaţii în
urzeală, zone lucioase, zone împâslite, zebrare, desime neuniformă, flor lipsă,
diferenţă de nuanţă a lizierei etc.
Prezentarea principalelor defecte ale ţesăturilor şi cauzele apariţiei lor sunt
prezentate in tabelul de mai jos.

Nr. Denumirea defectului Caracterizare şi cauzele apariţiei

Crt.
1. Fire îngroşate, flameuri Influenţează mult calitatea ţesăturilor de mătase.
Provin din filaturi.
2. Defecte de culoare în Nerespectarea ordinii de aşezare a firelor de
urzeală urzeală din raportul de culoare al desenului în
operaţiile de urzire.
3. Fire lipsă în urzeală sau Ruperea firului în timpul ţeserii şi reînnodarea
în bătătură lui. Afectează mult rezistenţa ţesăturii.
4. Margini defecte Se prezintă ca urmare a năvădirii
necorespunzătoare a marginii ţesăturii.
5. Dungi de la albire Ţesătura intră cutată în instalaţia de albit, este
prea tensionată şi se contractă în timpul uscării.
6. Dungi de la vopsire Aspect determinat de nerespectarea procesului
de vopsire (afinitate şi viteză mare de epuizare a
 coloranţilor de cadă, cutarea ţesăturilor vopsite
la uscare pe cilindru, ţesături cu fire de torsiuni
diferite).

7. Vopsire neuniformă Aspect neuniform al culorii, determinat de

folosirea apei dure, tensionări diferite, acidulare
necorespunzătoare, stoarcerii şi uscării
neuniforme, precum şi a termofixării
neuniforme.
8. Imprimare neuniformă Aspect neuniform al imprimării, cauzat de
diferenţa de
presiune la capetele cilindrului de imprimat,
urme de scame şi fire în sistemul de imprimare,
montarea greşită a culorilor, valţuri de
imprimare şlefuiţi necorespunzător şi de lipsa de
atenţie la strecurarea pastei de imprimare.
9. Margini neimprimate Margini slab imprimate ca urmare a
nerespectării procesului tehnologic de imprimare
10. Sângerări de colorat Cedarea colorantului, ca urmare a folosirii unor
coloranţi care nu rezistă la tratamente ulterioare.
11. Lipsă fluor Porţiuni unde nu se observă fluorul, ca urmare a
nelegării
firului în canal.
12. Scămoşare neuniformă Stratul pufos este neuniform, ca urmare a
tensionării
neuniforme a ţesăturii la scămoşare.
13. Margini oxidate Defect datorat nerespectării parametrilor de
lucru ca:
temperatură, raport de flotă şi concentraţii.

2.4. Principali indicatori estetici și de prezentare

În aprecierea calităţii ţesăturilor se utilizează un sistem de indicatori, iar

nivelul valorilor lor, pentru fiecare tip de ţesătură, este prevăzut în norme interne
sau standarde de stat. Controlul calităţii se realizează prin determinarea efectivă a
acestor indicatori de calitate, pe baza unor probe prelevate din loturi, în condiţii
date.
Sistemul de indicatori cuprinde: indicatori estetici şi de prezentare,
indicatori fizico-mecanici, indicatori igieno-sanitari şi de confort şi parametrii
ecologici.
Principalii indicatori estetici şi de prezentare
 Aspectul este dat de culoare, desen, contextură, fineţea firelor, defecte,
luciu. Defectele pot influenţa negativ calitatea şi, din această cauză, este limitat
gradul de admisibilitate, în funcţie de tipul ţesăturii.
Draparea (mularea). Este proprietatea de a forma cute dorite şi
dungi.Caracterul acestor cute şi stabilitatea lor în timp depind de proprietăţile
fibrelor, de legătură, proprietăţile mecanice, gradul de torsionare al firelor etc.
Ţesăturile fine formează cute mici.
Gradul de alb. Este specific ţesăturilor albite şi nevopsite. El trebuie să
aibă valori între 85-86%. Se determină prin metoda bazată pe măsurarea
factorului de reflexie sau prin metoda bazată pe măsura componentelor
tricomatice X, Y, Z ale culorii materialului textil.
Rezistenţa vopsirilor şi imprimărilor. Reprezintă stabilitatea vopsirii la
acţiunea diferiţilor agenţi fizici şi chimici ca: lumina zilei, apă, apă de mare,
frecare în stare uscată, frecare în stare umedă, transpiraţie, spălare etc.
Rezistenţa vopsirii se apreciază prin:
- modificarea (schimbarea) culorii, nuanţei culorii şi strălucirii ei;
- cedarea colorantului pe material albit şi nevopsit.
Aprecierea rezistenţei vopsirii la lumina zilei se realizează cu scara de
albastru cu opt trepte de apreciere, de la unu la opt, cifra opt reprezentând
rezistenţa vopsirii celei mai bune. Pentru toate celelalte încercări rezistenţa
vopsirii se apreciază cu scara de gri, cu cinci trepte de apreciere (unu-cinci), cifra
cinci corespunzând vopsirii celei mai rezistente.
Modificarea dimensională la spălat. Constă în modificarea
dimensiunilor, în procente, în condiţiile spălării standard, în funcţie de destinaţia
ţesăturii şi compoziţia fibroasă. Se apreciază separat pe direcţia urzelii şi separat
pe direcţia bătăturii, iar valoarea modificării dimensionale este însoţită de semnul
minus când dimensiunile se micşorează şi cu semnul de plus dacă dimensiunile se
măresc.
Modificarea dimensională la umiditate şi uscare constă în modificarea
dimensiunilor, în procente, după următoarele încercări:
- menţinerea timp de cinci zile la temperatura de 80oC şi o umiditate
relativă de 50%;
- scufundarea în apă, un timp determinat;
- menţinerea alternantă timp de două ore la temperatura de 60oC şi apoi
două ore în apă la temperatura de 20oC, după care urmează uscarea la 60oC.

2.5. Indicatori ecologici

Substanţele chimice folosite în finisare sunt supuse unor reglementări

stricte din partea autorităţilor, privind introducerea şi circulaţia pe piaţă. Acestea
au efect asupra sănătăţii omului, dar şi a mediului.
 Conform acestor elemente, se consideră substanţe nocive acele substanţe
chimice conţinute într-un produs textil sau de îmbrăcăminte, într-o cantitate
superioară unei limite stabilite sau care se formează într-o cantitate superioară
celei predefinite în timpul utilizării. Tot substanţe nocive sunt considerate acelea
care, în cazul utilizării normale şi conforme, au un efect periculos asupra sănătăţii
omului cât şi a mediului.
Din aceste motive, se impun, pentru protecţia consumatorului, următoarele
aspecte:
a) identificarea tuturor produselor chimice utilizate la obţinerea mărfurilor
textile;
b) efectuarea unor teste de toleranţă înaintea comercializării lor pe piaţă;
c) marcarea prin etichetă corespunzătoare, astfel încât consumatorul să
poată alege în cunoştinţă de cauză ceea ce îi convine.
Această etichetă aplicată pe mărfuri textile presupune că se respectă
conceptul de ecologie umană, potrivit standardului european ECO-TEX 100
privind efectele materialelor textile asupra sănătăţii consumatorului.

CAPITOLUL III
CLASIFICAREA ȘI CARACTERIZAREA SORTIMENTULUI DE
ȚESĂTURI

Tesăturile sunt produse textile obținute prin încrucișarea perpendiculară

într-o anumită ordine a două sisteme de fire : unul de urzeală, dispus în lungimea
țesăturii, și unul de bătătură dispus pe lățimea ei.
Sortimentul de ţesături este foarte mare şi de aceea se clasifică după mai
multe criterii care stau la baza elaborării nomenclatoarelor de produse după care
se face comercializarea lor.
Clasificarea sortimentului de ţesături
Criterii de clasificare
1. Natura materiei prime (felul fibrelor):
- ţesături din bumbac şi tip bumbac;
- ţesături din in şi tip in, tip cânepă şi tip iută;
- ţesături din lână şi tip lână;
- ţesături din mătase şi tip mătase.
2. Compoziţia fibroasă - ţesături omogene (care nu conţin mai mult de 10%
din alte fibre decât cele de bază):
- ţesături neomogene;
- ţesături pure sau 100%.
3. După sistemul de filare al firelor utilizate:
- ţesături din fire cardate;
- ţesături din fire pieptănate;
- ţesături din fire semipieptănate;
- ţesături din fire virgine (groase);
 - ţesături din fire filamentare.
4. Caracterul finisării - ţesături crude (nu suferă tratament de înnobilare):
- ţesături albite;
- ţesături vopsite: - în masa fibroasă,
- în fir
- în ţesătură;
- ţesături mercerizate;
- ţesături imprimate;
- ţesături sanforizate etc.
5. Destinaţie - ţesături pentru îmbrăcăminte:
- lenjerie de corp;
- îmbrăcăminte exterioară;
- ţesături pentru uz casnic şi decorativ;
- ţesături pentru ambalaje;
- ţesături pentru furnituri de croitorie;
- ţesături pentru uz industrial ş.a.

Sortimentul țesăturilor este foarte variat, clasificarea lui facându-se după

mai multe criterii. După felul materiei prime, țesăturile se grupează în patru grupe
principale:
1. țesături din bumbac și tip bumbac;
2. țesături din in-cânepă și tip in-cânepă;
3. țesături din lână și tip lână;
4. țesături din matase și tip mătase.

3.1. Țesături din bumbac și tip bumbac

Țesăturile din bumbac și tip bumbac se clasifică după urmatoarele criterii:

- după compoziția fibroasă
- după finisare
- după destinație
După compoziția fibroasă țesăturile din bumbac si tip bumbac se clasifică
astfel:
- țesături din bumbac 100 % ( pânză, olandină, șifon)
- țesături tip bumbac :
- tercot: 33% bumbac si 67 % poliester
- terocel: 50% poliester si 50% celofibră
- țesături din celofibră 100%
După finisare țesăturile din bumbac si tip bumbac se clasifică astfel:
- țesături albite
- țesături imprimate
- țesături vopsite
 - țesături mecerizate.
După destinație țesăturile din bumbac si tip bumbac se clasifică astfel:
- țesături pentru lenjerie de pat și de corp
- țesături pentru îmbrăcăminte exterioară
- tesături pentru uz casnic și decorativ
- țesături pentru furnituri de croitorie

3.2. Țesături din in-cânepă și tip in-cânepă

Țesăturile din in-cânepă și tip in-cânepă se clasifică după următoarele criterii :

- după compoziția fibrioasă
- dupa finețe și destinație
După compoziția fibroasă țesăturile din in-cânepă si tip in-cânepă se clasifică
astfel:
- țesături din fibre liberiene 100% ( se obțin într-o proporție mai mică)
- țesături din in, cânepă in amestec cu bumbac, celofibră, fibre poliesterice
etc.
După finețe și destinație țesăturile din in-cânepă si tip in-cânepă se clasifică
astfel:
- țesături din fire subțiri ( pentru lenjerie, îmbrăcăminte, uz casnic, tapițerie
si decorative)
- țesături din fire groase ( pentru saci, prelate, covoare etc.)

3.3. Țesături din mătase și tip mătase

Țesăturile din mătase și tip mătase se clasifică după următoarele criterii :

- după compoziția fibrioasă
- după destinație
După compoziția fibroasă țesăturile din mătase si tip mătase se clasifică astfel:
- țesături din mătase 100%
- țesături din vâscoză și vâscoză în amestec
- țesături din fire acetat 100% și în amestec
- țesături din fire sintetice 100% și fire sintetice în amestec
După destinație țesăturile din mătase și tip mătase se clasifică astfel:
- țesături pentru lenjerie
- țesături pentru îmbrăcăminte exterioară
- țesături pentru articole de galanterie
- țesături pentru furnituri de croitorie
- țesături decorative de uz casnic

3.4 Țesături din lână și tip lînă

Țesăturile din lână și tip lână se clasifică după următoarele criterii :
- după compoziția fibrioasă
- după structura si finețea firelor
- după destinație
După compoziția fibroasă țesăturile din lână și tip lână se clasifică astfel:
- țesături din lână pură
- țesături tip lână, din lână în amestec cu fibre chimice ( poliesterice, relon,
poliacrilice)
După structura și finețea firelor țesăturile din lână și tip lână se clasifică astfel:
- țesături din fire de lână pieptănate
- țesături din fire de lână cardate
După destinație țesăturile din lână și tip lână se clasifică astfel:
- țesături pentru rochii, costume
- țesături pentru paltoane, pardesie
- țesături pentru paturi si pleduri
- țesături pentru covoare

CAPITOLUL IV
ETALAREA ȚESĂTURILOR ÎN INTERIORUL MAGAZINULUI

4.1. Etalarea marfurilor in interiorul magazinului

Magazinul poate fi considerat un vânzător, fie că este organizat în forma de

vânzare cu autoservire, fie în forma clasică unde progresele înregistrate în
prezentarea mărfurilor, la vederea clientului, ca si aspectul modern al acestuia
preiau unele atribute din munca vânzătorului.
Magazinul nu este un simplu „vânzător”, ci si un creator de valoare, care se
adaugă produselor vândute. Magazinul oferă consumatorului un serviciu în plus
față de cel asigurat de producător prin produsul creat. Acest serviciu se referă la
concentrarea în acelasi loc a unor produse diferite, care se adresează unor nevoi
diferite. Frecventând un magazin, consumatorul „economiseste” timp, efort,
nefiind nevoie să se adreseze fiecărui producător pentru a-și acoperi nevoile de
consum.
Magazinul nu este un simplu intermediar între producători si clienți.
Clienții asteaptă idei, informații, satisfacții diverse. O satisfacție „îmbătrânită”
devine rapid o obisnuință si nu mai este percepută ca atare.
Etalarea mărfurilor, privită ca un ansamblu de procedee si reguli de
prezentare a mărfurilor, reprezintă o componentă de bază a tehnologiei
comerciale. Etalarea, ca element fundamental al promovării vânzării mărfurilor,
acționează asupra consumatorului astfel:
• pune în valoare articolul, realizează o legătură între publicitatea din
presă, radio, televiziune si locul de vânzare al acestui articol;
 • poate modifica dorința de cumpărare a unui client, care hotărât să
cumpere un anumit produs, renunță si cumpără un alt produs;
• furnizează anumite informații despre utilizarea produsului, pe care-l
pune în valoare creând noi nevoi de cumpărare.
Scopul final al etalării constă în:
− atenționarea clientului despre existența produsului;
− atragerea si oprirea clientului spre informare;
− nasterea unei cereri de impuls;
− materializarea impulsului într-o cumpărare efectivă; clientul ia
hotărârea de a cumpăra, sub impulsul informațiilor furnizate asupra prețului,
calității si modalităților de întrebuințare a produselor oferite.
Etalarea în interiorul magazinului reprezintă nu numai prelungirea acțiunii
elementelor exterioare, dar și informarea cumpărătorilor într-o atmosferă de
destindere, de servire și încredere, care să contribuie la formarea deciziei de
cumpărare.

Etalarea mărfurilor în vitrine

Vitrina reprezintă, în miniatură, mijlocul cel mai eficient de întreținere

continuă a dialogului dintre comerciant și clienții săi. Ea se organizează într-un
spațiu special amenajat pentru prezentarea naturală a mărfurilor. Totodată, vitrina
este si cel mai direct mod de informare a cumpărătorului despre asortimentul și
calitatea mărfurilor existente în magazin.
Pentru a realiza o etalare estetică se pot combina diverse elemente pentru
obţinerea de efecte cât mai placute, cum ar fi:

- Culoarea -culorile calde “vin” în faţă

-culorile reci “se duc” în spate
-Decorul – evidențierea unei marfii poate declanșa trecătorului emotii
capabile să-i fixeze interesul.
- prin modul de prezentare a produselor etalate, are un rol activ.Acest efect
specific, obţinut prin diferite combinaţii pe o anumită tematică, creează ambianţa
necesară şi dirijează privirea către articolele etalate.
- Spaţiul - dispunerea produselor se face utilizându-se diferite. forme de
linii :
-linia verticală - subliniază forţa şi soliditatea
-linia orizontală- sinonimă cu odihna, calmul,mobilitatea
-linia oblică - antreneaza mişcarea, viaţa, mobilitatea
-linia frântă - simbolul dinamismului
-linia curbă - simbolul eleganţei, rafinamentului, nobleţei.
 - Lumina –culorile, materialele utilizate sunt bine puse în evidență de o
lumină bine aleasă, care nu stânjenește privirea celor interesați;
- se poate folosi atât iluminatul fluorescent, cât și spoturi luminoase dirijate
Etalarea corespunzătoare a mărfurilor în vitrine pretinde realizarea
următoarelor cerințe:
-selecţionarea cu grijă a produselor ce urmează a fi expuse, evitându-se
prezentarea unui număr prea mare de articole;
-fiecare produs etalat să conţină un punct de atracţie;
-etalarea să fie echilibrată, logică, cu mesaj publicitar uşor perceptibil;
-să formeze un punct de sprijin realizat prin diferite grupaje de materiale
decorative, prin îmbinarea unor elemente mobile sau prin efecte de lumină;
-etalarea pe grupe de unităţi, pe orizontală a produselor grele sau pe verticală;
-produsele cu ambalaje care au aspect publicitar pronunţat se pot etala
ambalate, produsele cu accesorii se etalează împreună cu acesta;
-perfecta stare de curăţenie a tuturor produselor etalate și a întregii vitrine.
Modalităţi de realizare tehnică a etalării mărfurilor in vitrine :
*Etalarea – catalog – se caracterizează prin mulţimea articolelor prezentate
*Etalarea –temă – constă în realizarea unei vitrine plecand de la o idee
*Etalarea documentară – are ca scop mai buna cunoaştere a produselor

Etalarea reprezintă particularităţi deosebite, în funcţie de grupa de mărfuri şi

de niveluri vitrinelor
Decorul şi elementele publicitare sunt destinate întregii vitrine, având un
caracter general.
Elemente de ambianţa şi decor cu teme specifice - sezonului sau
campaniei publicitare.
- scene cu eroi din basme
Tematica vitrinelor va cuprinde -povestiri
-filme îndrăgite de copii
-scene evocând - jocuri de copii
-modul de folosire a unor
jucării
-crearea unor scene reale
de joacă și din activitățile
copiilor folosind manechine
puse în contextul unor situații
veridice de viață

Etalarea mărfurilor in sala de vânzare urmărește să asigure:

- o abundentă de mărfuri;
- o varietate cât mai mare și nu evidențierea unei anumite categorii de
mărfuri;
 - un flux rațional și o circulație activă a clienților, care să permită acestora
cuprinderea intregii suprafețe a magazinului și contactul direct cu marfa.

4.2. Criterii cadrul privind tehnica etalarii marfurilor in interiorul

magazinului

Interiorul magazinului reprezintă informarea cumpărătorilor într-o

atmosferă de destindere, de servire şi încredere, care să contribuie la
formarea deciziei de cumpărare.Etalarea mărfurilor asigură atât o abundenţă de
mărfuri, cât şi o varietate cât mai mare a acestora dar şi un flux raţional al
circulaţiei mărfurilor şi un flux al circulaţiei clienţilor, pentru a avea contact
direct cu toata varietatea marfurilor.
Criterii de etalare:
- pentru mărfurile care necesită o informare suplimentară cu
privire la partea tehnică ș i performante este necesar ca acestea sa fie
prezentate prin panouri,afişe, etichete, în care să se evidenţieze caracteristicile
şi parametrii tehnico-funcționali ai mărfurilor;
-pentru mărfurile care necesită o prezentare directă se vor amenaja spaţii
speciale pentru demonstraţii ( aparate electrocasnice şi electronice);
- articolele din cadrul unei grupe de mărfuri se expun împreună,
pentru a da posibilitatea cleintului de a găsi la un loc mărfurile înrudite (ex:
alimentare, electrocasnice, îmbrăcăminte, cosmetice etc.);
- articolele ce urmează a fi vândute cu prioritate se vor etala în locurile
frontale;
-se vor respecta regulile dea s o c i e r e a m ăr f ur i l o r , d e e x e m p l u :
c o n f e c ţ i i l e ş i t r i c o t a j e l e s e v or e x p u n e p e m ă r i m i î n c a d r u l
acesta pe modele, iar în cadrul fiecărui model pe nuanţe
coloristice.
-mărfurile cu circulaţie rapidă vor fi expuse aproape de magazia
de m â n ă , d a r ş i l â n g ă m ă r f u r i l e c u c i r c u l a ţ i e m a i l e n t ă ,
p e n t r u c a s i a c e s t e a s a f i e î n a t e n ţ i a cumpărătorilor;
-în colţurile magazinului pot fi expuse mărfuri de cerere zilnică, pentru a
face si aceste puncte atractive;
- capatele de gondole sau stendere să fie utilizate ca locuri pentru
prezentarea noutăților, unde etalarea va fi fantezistă si cu un caracter puternic
publicitar;
- pentru unele produse, cum sunt cele electrocasnice și electronice,
expunerea este indicat sa se facă și în starea lor de funcționare;
- a m p l a s a r e a ş i e x p u n er e a m ăr f u r i l o r î n r a p or t c u a s a - z i s u l
complex de consum: după vârstă si sex, după modul de viață
(articole pentru menaj, articole pentru amenajarea locuinţei, grădinii, garajului
etc.), după evenimente şi sărbători (cadouri, jucării);
 - in expunerea mărfurilor o atenție deosebită se va acorda respectarii
regulilor de asociere a culorilor; astfel, in cadrul unor grupe de mărfuri
( confecții, tricotaje ) expunerea se face pe mărimi, în cadrul acestora pe modele,
in fiecarui model pe nuanțe coloristice.

4.3. Criterii specifice de expunere si etalare a tesaturilor

Criteriile specifice de expunere și etalare a țesăturilor in interiorul

magazinului sunt următoarele :
- expunerea balorurilor de țesături se face pe rafuri și gondole, grupându-
se astfel:
- în funcție de materia primă: bumbac și tip bumbac, lână și tip lână, mătase
și tip mătase, in și tip in;
- după destinație, pentru : costume, rochii, pardesie, paltoane, căptuseli etc;
- în cadrul acestor grupe țesăturile se aranjează pe culori, cele de culoare
mai deschisă fiind expuse pe polițele superioare, pentru a se evita murdărirea lor;
- metrajele se expun rulate pe față, pe gondole sau mese, pe tanburi speciali
confecționți din material plastic având o formă plată și cu marginea colorată
adecvat țesăturii;
- bucățile se așează pe gondole, rafturi sau mese aranjate oblic, astfel încât
la intrarea în magazin să se vadă latura deschisă a acestora, iar la ieșirea
cumpărătorilor sa se vadă capatele rulate pe tamburi;
- baloturile groase de stofă ( stofe pentru palton, pardesiu) pot fi asezate in
pozitie verticală pe podiumuri, desfacându-se capatele pentru observarea grosimi,
pentru încercarea tuseului;
- țesăturile din mătase și tip mătase, rulate pe suluri, se expun de regulă pe
polițe înclinate, prevăzute cu opritor;
- țesăturile cu imprimeuri mari, care nu pot fi bine văzute de cumpăratori în
bucățile rulate pe tamburi, se vor expune sub forma de esantioane în metraj,
agățate pe suporti speciali, în consolă;
- cupoanele de lungimi mici care, de asemenea, nu pot fi văzute bine în
rafturi, ele formând doar dungi înguste, se vor prezenta pe panouri speciale în
formă de amfiteatru;
- în dreptul unui stâlp central al sălii de vânzare sau în alt loc uşor accesibil,
pe podium se vor expune ţesături într-o etalare mai liberă, cu o etichetă de
prezentare care să cuprindă denumirea, preţul, dimensiunile, dar şi caracteristicile
de calitate;
- etalarea pe verticală se poate face şi în felul următor: pe un raft de perete,
pe bare metalice glisante, sunt agățate piese de galanterie măruntă sau bucăți de
țesături cu o lungime corespunzătoare unei confecții( rochii, costum etc.), fiecare
bucată având un numar de ordine, prețul și unele indicații pentru client, iar stocul
de rezervă din fiecare bucată expusă se găsește în spatele raftului;
 - într-un loc separat se pot expune cupoanele de mărimi corespunzătoare
unor confecţii (fuste, bluze etc.) cu indicaţiile de lungime, preţ pe metru, preţ pe
total bucată şicu tiparele după care se poate croi materialul (în acest fel se
impulsionează cumpărarea).

4.4. Mobilier de prezentare a tesaturilor

Mobilierul de prezentare este format din ansamblul elementelor materiale

utilizate pentru expunerea marfurilor:
- dispozitive de perete: rafturi, dulapuri, cuiere, sertare, casete;
- gondole pentru prezentari libere cu rafturi, dulapioare, gratare;
- containerele speciale si alte tipuri de recipienti, cum ar fi: cutii, cosuri;
- stenderele (suportii din bare metalice) pentru expunere;
- mese, scaune.
Tendinta actuala este de a se renunta la unele dintre aceste piese care
ascund marfurile si creaza bariere între marfuri si cumparatori
Cerinte pentru proiectarea si folosirea mobilierului de prezentare :
- proiectarea unor linii de mobilier modern, cu un grad ridicat de
specializare pentru anumite grupe de marfuri (confectii, încaltaminte,
marochinarie, menaj, etc) care sa puna în valoare caracteristicile si destinatia
marfurilor;
- realizarea unui mobilier comercial usor, ieftin, multifunctional, cu mare
capacitate de preluare a marfurilor atât pe orizontala, cât si pe verticala;
- dispunerea mobilierului astfel încât sa permita folosirea intensiva a
spatiilor comerciale, pe orizontala si verticala, respectiv un grad optim de încarcare
a salii de vânzare cu marfuri. În acest sens se prevede ca magazinele sa realizeze
un grad de ocupare a suprafetei cu mobilier între 25 - 35 % în functie de profilul
unitatii, forma de vânzare;
- stabilirea înaltimii pieselor de mobilier în asa fel încât sa se realizeze un
echilibru între nevoia de a expune un volum cât mai mare de marfuri si aceea de a
prezenta cât mai atragator fronturile de vânzare. Exceptând rafturile de perete,
pentru asigurarea vizibilitatii marfurilor din interiorul salii de vânzare se va urmari
ca înaltimea pieselor de mobilier sa nu depaseasca cota de 1,65 m.
- mobilarea salii de vânzare se va face în strânsa dependenta cu caile
principale de circulatie. Se apreciaza ca fiind optima aranjarea dreptunghiulara a
frontului de expunere a marfurilor spre calea principala de circulatie.
- asigurarea unei orientari usoare a clientilor prin aranjarea pieselor de
mobilier în linie dreapta, circulara sau semicirculara, avându-se în vedere
eliminarea posibilitatilor de formare a unor zone ascunse, necontrolabile.
- dimensionarea optima a rândurilor purtatorilor de marfuri: lungimea
acestora se va situa între 5 -10 m;
 - folosirea la maximum a suprafetei peretilor pentru prezentarea marfurilor;
în acest scop, înaltimea rafturilor laterale poate ajunge pâna la 220-240 cm.
Mobilierul comercial modern se realizeaza dupa urmatoarele
caracteristici:
Modularea - elementele constitutive ale diferitelor tipuri de mobilier se
executa avînd la baza un modul dimensional prin a carui multiplicare se pot
obtine dimensiunile necesare pentru unitatea respectiva.
Tipizarea - pentru mobilierul de serie mare, elementele constitutive au fost
tipizate (montanti, console, suporti, elemente de prindere si de îmbinare, panouri
etc.) astfel încît ele pot fi executate dupa un proces tehnologic continuu
realizîndu-se pe de o parte o productie rationala si economica cu preturi de cost
reduse, iar pe de alta parte rapiditate si precizie în executie.
Intersanjabilitate - elementele de baza tipizate sînt astfel executate încît pot
fi utilizate în obtinerea variatelor tipuri de mobilier destinate atît unor raioane cu
profile diferite, depozite cît si pentru categorii variate de marfuri din acelasi
raion.
Autoportanta — Elementele si subansamblele sînt executate din profile
rezistente si nu mai este necesara utilizarea unor structuri interioare separate de
rezistenta.
Tipurile de mobilier intersanjabil (rafturi, gondole, stendere etc.) se compun
din elemente asamblabile care se produc în serie : montanti, picioare detasabile,
panouri (fundal), polite, dulapioare, margini, suporti, socluri, ornamente, ghidaje
s.a.
 Anexe

Imagini cu tesaturi si modalitati de depozitare si prezentare

 BIBLIOGRAFIE

1.Ana-Lucia Ristea,Constantin Tanase- Tehnologie comerciala, Ed. Expert,

Bucuresti, 1999
2. Valentina Capota, Tantica Petre, Gabriela Simionescu – Comert Clasa a IX-a,
Editura CD Press, 2010
3. Roxana Sarbu- Merceologie, Editura Ase Bucuresti, 2000